Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------
*) Republicatã în temeiul <>art. IV din Legea nr. 201/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996 şi a mai fost modificatã şi completatã prin:
- <>Legea nr. 23/1999 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul familiei şi din <>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999;
- <>Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 372/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- <>Legea nr. 479/2002 privind modificarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002;
- <>Legea nr. 94/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 aprilie 2004;
- <>Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004;
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzãtor desfãşurãrii activitãţilor de eliberare şi evidenţã a cãrţilor de identitate, actelor de stare civilã, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 1 iulie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 520/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, cu completãrile ulterioare;
- <>Legea nr. 117/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 11 mai 2006. <>Legea nr. 117/2006 a fost rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 20 iunie 2006.
CAP. I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Actele de stare civilã şi persoanele care le întocmesc
ART. 1
Actele de stare civilã sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, cãsãtoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la cunoaşterea numãrului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor.
ART. 2
Actele de naştere, de cãsãtorie şi de deces se întocmesc în registre de stare civilã, în douã exemplare, ambele originale, şi se completeazã manual, cu cernealã specialã de culoare neagrã.
ART. 3
(1) Atribuţiile de stare civilã se îndeplinesc de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, de serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, în unitãţile administrativ-teritoriale unde acestea sunt constituite, precum şi de ofiţerii de stare civilã din cadrul primãriilor unitãţilor administrativ-teritoriale în care nu funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor.
(2) Sunt ofiţeri de stare civilã:
a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor;
b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României;
c) comandanţii de nave şi aeronave;
d) ofiţerii de stare civilã desemnaţi prin ordin al ministrului apãrãrii naţionale sau, dupã caz, al ministrului administraţiei şi internelor, potrivit prevederilor art. 8 alin. (7).
(3) Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României pot delega sau retrage, dupã caz, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilã secretarului unitãţii administrativ-teritoriale sau altor funcţionari publici din aparatul propriu cu competenţã în acest domeniu, respectiv agentului diplomatic care îndeplineşte funcţii consulare sau unuia dintre funcţionarii consulari.
(4) Ofiţerul de stare civilã nu poate întocmi acte de stare civilã când este parte sau declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altã persoanã, în condiţiile legii.
ART. 4
(1) Cetãţenii strãini care au domiciliul sau se aflã temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii români.
(2) Persoanele fãrã cetãţenie sunt obligate sã solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria competentã.
(3) Cetãţenii strãini pot cere, iar persoanele fãrã cetãţenie sunt obligate sã solicite înscrierea de menţiuni pe actele de stare civilã întocmite în registrele de stare civilã române.
(4) Dacã un cetãţean strãin s-a cãsãtorit sau a decedat pe teritoriul României, ofiţerul de stare civilã care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului Administraţiei şi Internelor, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al ţãrii respective acreditate în România, potrivit obligaţiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenţii la care România este parte sau pe bazã de reciprocitate.
ART. 5
(1) Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilã şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în condiţiile prevãzute de prezenta lege.
(2) Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultã din actele de identitate, din certificatele de stare civilã şi din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autoritãţile prevãzute de lege.
(3) Întocmirea actelor de stare civilã, precum şi înscrierea menţiunilor se fac în limba românã, folosindu-se alfabetul latin.
ART. 6
(1) Ofiţerul de stare civilã este obligat sã verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilã şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant.
(2) Actul de stare civilã, întocmit în temeiul declaraţiei, se semneazã de cãtre ofiţerul de stare civilã şi de cãtre declarant.
(3) În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiţerul de stare civilã menţioneazã aceasta pe actul de stare civilã, pe care îl semneazã.
(4) Este interzis sã se facã ştersãturi, rãzuiri, prescurtãri şi adãugãri în actele de stare civilã.
ART. 7
Actele de stare civilã întocmite de o persoanã care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilã, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacã acea persoanã nu avea aceastã calitate.
ART. 8
(1) Dacã naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navã sau aeronavã ori într-un alt mijloc de transport în timpul cãlãtoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilã se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al locului de coborâre sau de debarcare ori, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale pe a cãrei razã are loc coborârea sau debarcarea.
(2) În cazul în care naşterea, cãsãtoria sau decesul are loc pe o navã, în timpul unei cãlãtorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistreazã în jurnalul de bord de cãtre comandantul navei.
(3) Comandantul navei poate încheia cãsãtorii numai între persoane de cetãţenie românã. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevãzut la art. 30 alin. (1).
(4) Dacã naşterea sau decesul are loc pe o aeronavã, în timpul unei cãlãtorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistreazã de comandantul aeronavei în carnetul de drum.
(5) Înregistrãrile fãcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit alin. (2) şi (4), vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilã, precum şi semnãturile cerute de lege, ele fãcând dovada evenimentului pânã la întocmirea actului în condiţiile prevãzute de alin. (6).
(6) Comandantul navei sau al aeronavei elibereazã persoanelor îndreptãţite o dovadã cu privire la înregistrarea fãcutã, iar la sosirea în ţarã înainteazã prin cãpitãnia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilã.
(7) În caz de mobilizare, rãzboi, participare a forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Ministerul Apãrãrii Naţionale sau, dupã caz, Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru efectivele proprii, desemneazã ofiţerii de stare civilã care înregistreazã actele şi faptele de stare civilã ale militarilor, ale personalului civil, precum şi ale altor categorii de participanţi şi le comunicã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente.
ART. 9
Orice modificare intervenitã în statutul civil al unei persoane ca urmare a întocmirii unui act de stare civilã sau, dupã caz, dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã ori printr-un act administrativ se comunicã din oficiu, în termen de 10 zile, serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale care a întocmit actul de naştere, de cãsãtorie sau de deces al persoanei la care aceastã modificare se referã, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzãtoare.
ART. 10
În cazul în care ofiţerul de stare civilã refuzã sã întocmeascã un act sau sã înscrie o menţiune ce intrã în atribuţiile sale, persoana nemulţumitã poate sesiza judecãtoria în raza cãreia domiciliazã.
ART. 11
(1) Pe baza actelor de stare civilã se elibereazã certificate de naştere şi de cãsãtorie titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane îndreptãţite. Certificatele de stare civilã se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procurã specialã. În certificatele de stare civilã nu vor fi preluate titlurile de nobleţe, chiar dacã au fost înscrise în unele acte de stare civilã.
(2) În cazul în care certificatul de stare civilã nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisã a persoanei îndreptãţite.
(3) Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare registrul de stare civilã sau de la domiciliul ori reşedinţa petiţionarului. În cazul în care registrul de stare civilã nu se aflã în pãstrarea autoritãţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicitã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, primarului unitãţii administrativ-teritoriale competente, în termen de 3 zile. În situaţia în care exemplarul 1 al actului de stare civilã lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau primãria competentã, care primeşte cererea, solicitã extras, dupã caz, de pe actul ce se gãseşte în pãstrarea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a Arhivelor Naţionale, pe baza cãruia întocmeşte şi elibereazã certificatul de stare civilã. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civilã aflate în pãstrarea Arhivelor Naţionale la cererea oficiilor de stare civilã şi a structurilor competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi a altor autoritãţi publice se face gratuit.
(4) Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusã taxei de timbru, potrivit legii.
(5) Cererile privind procurarea şi eliberarea certificatelor de stare civilã ale cetãţenilor strãini ale cãror acte şi fapte de stare civilã s-au produs şi s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestor ţãri, acreditate în România, precum şi ale cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carierã ale României sau Ministerului Administraţiei şi Internelor, vor fi soluţionate de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(6) Transmiterea acestor documente se va face, dupã caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacã actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carierã ale României, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România sau prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit convenţiilor la care ţara noastrã este parte.
(7) Certificatele de stare civilã eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actele şi faptele de stare civilã sunt valabile şi în strãinãtate.
(8) Certificatele de stare civilã se completeazã cu cernealã specialã de culoare neagrã, precum şi, dupã caz, în sistem informatic, în condiţiile legii.
ART. 12
(1) Este interzisã reţinerea certificatelor de stare civilã de cãtre orice persoanã, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege.
(2) În cazul în care autoritãţile învestite cu atribuţii de stare civilã constatã cã unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilã nu corespund cu cele din actul pe baza cãruia a fost eliberat, certificatul se reţine şi se sesizeazã serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente, în vederea anulãrii şi eliberãrii unui nou certificat.
SECŢIUNEA a 2-a
Dovada stãrii civile
ART. 13
Starea civilã se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilã, precum şi cu certificatele de stare civilã eliberate pe baza acestora.
ART. 14
Pentru tot ceea ce reprezintã constatãri personale ale ofiţerului de stare civilã, actele de stare civilã fac dovada pânã la constatarea falsului prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, iar pentru celelalte înscrieri, pânã la proba contrarã.
ART. 15
Întocmirea, anularea, rectificarea sau completarea ori reconstituirea actelor de stare civilã, precum şi orice înscrieri fãcute pe actele de stare civilã, în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, ori în baza unui act administrativ, sunt opozabile oricãrei persoane pânã la proba contrarã.
ART. 16
Starea civilã se poate dovedi prin orice mijloace de probã în faţa instanţei judecãtoreşti, în cazul prevãzut la art. 10, precum şi în faţa serviciilor publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor sau a ofiţerului de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente, când se solicitã reconstituirea actelor de stare civilã, în urmãtoarele situaţii:
a) nu au existat registre de stare civilã;
b) registrele de stare civilã au fost pierdute ori distruse în totalitate sau în parte;
c) nu este posibilã procurarea din strãinãtate a certificatelor de stare civilã sau a extraselor dupã actele de stare civilã;
d) întocmirea actelor de stare civilã a fost omisã.
CAP. II
Întocmirea actelor de stare civilã
SECŢIUNEA 1
Întocmirea actului de naştere
ART. 17
(1) Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã s-a produs evenimentul, pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevãzute la art. 19, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, dupã caz, a certificatului de cãsãtorie al pãrinţilor.
(2) Dacã declaraţia priveşte pe un copil din afara cãsãtoriei, iar recunoaşterea paternitãţii are loc în momentul declarãrii naşterii, datele privind pe tatãl copilului se înscriu în rubricile corespunzãtoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte.
(3) Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul nãscut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul nãscut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul nãscut viu a decedat înãuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul nãscut mort se întocmeşte numai actul de naştere.
ART. 18
(1) Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit legii.
(2) Ofiţerul de stare civilã poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, pãrinţii putând opta pentru un nume corespunzãtor.
(3) Dacã pãrinţii nu au nume de familie comun sau existã neconcordanţã între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbalã a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii pãrinţi, din care sã rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În caz de neînţelegere între pãrinţi, va decide primarul unitãţii administrativ-teritoriale de la locul înregistrãrii naşterii, prin dispoziţie.
ART. 19
Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre pãrinţi, iar dacã, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarãrii revine medicului, persoanelor care au fost de faţã la naştere, personalului desemnat din unitatea sanitarã în care a avut loc naşterea sau oricãrei persoane care a luat cunoştinţã despre naşterea copilului.
ART. 20
(1) Când declaraţia de naştere a fost fãcutã dupã expirarea termenelor prevãzute de art. 17 alin. (3), înãuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carierã.
(2) Dacã naşterea s-a produs în strãinãtate şi întocmirea actului nu a fost fãcutã la misiunea diplomaticã sau la oficiul consular de carierã al României ori la autoritatea localã din strãinãtate, întocmirea actului de naştere se face în ţarã, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale pe a cãrei razã se aflã domiciliul pãrinţilor, dupã ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verificã, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacã naşterea nu a fost înregistratã în strãinãtate.
ART. 21
(1) Când declaraţia a fost fãcutã dupã trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie sã conţinã toate datele necesare întocmirii actului de naştere.
(2) Acţiunea se introduce la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã are domiciliul persoana interesatã sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului. În vederea soluţionãrii, instanţa solicitã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor în a cãrui razã administrativ-teritorialã are domiciliul persoana interesatã sau se aflã sediul instituţiei de ocrotire verificãri pentru stabilirea identitãţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cãrei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi în cazul în care naşterea unui cetãţean român s-a produs în strãinãtate, iar declaraţia de naştere se face în ţarã.
ART. 22
(1) Orice persoanã care a gãsit un copil ale cãrui date de identificare nu se cunosc este obligatã sã anunţe cea mai apropiatã unitate de poliţie în termen de 24 de ore.
(2) Întocmirea actului de naştere al copilului gãsit se face în termen de 30 de zile de la data gãsirii acestuia, de cãtre serviciul public comunitar de evidenţã a persoanelor în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit copilul, pe baza unui proces-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul serviciului public de asistenţã socialã, de reprezentantul unitãţii de poliţie competente şi de medic.
(3) În procesul-verbal prevãzut la alin. (2), care se întocmeşte în termen de 3 zile de la data gãsirii copilului, trebuie sã se menţioneze data, locul şi împrejurãrile în care a fost gãsit copilul, sexul şi data presupusã a naşterii acestuia, stabilitã de medic.
(4) Obligaţia de a face demersurile necesare în vederea înregistrãrii naşterii copilului revine serviciului public de asistenţã socialã în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit acesta.
ART. 23
(1) Întocmirea actului de naştere în cazul copilului pãrãsit de mamã în maternitate se face la împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a pãrãsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al maternitãţii.
(2) Dacã identitatea mamei nu a fost stabilitã în termenul prevãzut la alin. (1), serviciul public de asistenţã socialã în a cãrui razã administrativ-teritorialã a fost gãsit copilul, pe baza documentaţiei transmise de direcţia generalã de asistenţã socialã şi protecţia copilului, are obligaţia ca în termen de 5 zile sã obţinã dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului şi sã facã declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul public comunitar de evidenţã a persoanelor.
(3) Întocmirea actului de naştere se face pe baza procesuluiverbal prevãzut la alin. (1), a certificatului medical constatator al naşterii, a dispoziţiei de plasament în regim de urgenţã, a rãspunsului poliţiei cu privire la rezultatul verificãrilor privind identitatea mamei, a dispoziţiei de stabilire a numelui şi prenumelui copilului şi a declaraţiei de înregistrare a naşterii.
ART. 24
În cazurile prevãzute la art. 22 şi 23, dacã nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispoziţie, de cãtre primarul unitãţii administrativ-teritoriale unde se înregistreazã naşterea.
ART. 25
La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilã atribuie şi înscrie codul numeric personal, care se menţioneazã în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care privesc persoana în cauzã.
ART. 26
(1) În cazul adopţiei se va întocmi un nou act de naştere de cãtre serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia se aflã domiciliul adoptatului ori sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea cãreia se gãseşte adoptatul.
(2) În situaţia în care adoptatorii sunt cetãţeni strãini ori cetãţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în strãinãtate, noul act de naştere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în raza cãreia se aflã domiciliul celui adoptat ori sediul instituţiei de ocrotire, în cazul copiilor aflaţi în îngrijirea acesteia.
(3) În noul act de naştere întocmit, rubrica "Locul naşterii" se va completa cu denumirea unitãţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, primãria unde se întocmeşte actul.
SECŢIUNEA a 2-a
Întocmirea actului de cãsãtorie
ART. 27
(1) Cãsãtoria se încheie de cãtre ofiţerul de stare civilã, la sediul serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al primãriei în a cãrei razã de competenţã teritorialã îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi.
(2) Cãsãtoria se poate încheia în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al primãriei competente, cu aprobarea primarului, dacã din motive temeinice unul dintre soţi se aflã în imposibilitatea de a se prezenta.
ART. 28
(1) Declaraţia de cãsãtorie se face personal de cãtre viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria competentã unde urmeazã a se încheia cãsãtoria.
(2) Ofiţerul de stare civilã care primeşte declaraţia de cãsãtorie solicitã viitorilor soţi sã prezinte actele de identitate, certificatele de naştere, certificatele medicale privind starea sãnãtãţii acestora, precum şi:
a) aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, dupã caz, pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie fireascã sau adopţie, în condiţiile prevãzute de lege;
b) avizul medical, dovada încuviinţãrii pãrinţilor ori, dupã caz, a tutorelui şi autorizarea direcţiei generale de asistenţã socialã şi protecţia copilului pentru încheierea cãsãtoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstã, cu respectarea prevederilor Codului familiei.
(3) Odatã cu documentele prevãzute la alin. (2), viitorii soţi depun, în mod obligatoriu, o declaraţie pe propria rãspundere cã nu cunosc niciun motiv de naturã legalã care sã împiedice încheierea cãsãtoriei.
(4) Dacã unul dintre viitorii soţi nu se aflã în unitatea administrativ-teritorialã unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, el poate face declaraţia de cãsãtorie la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, la primãria unitãţii administrativ-teritoriale unde se aflã temporar, care o transmite în termen de 48 de ore serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, primãriei unde urmeazã a se încheia cãsãtoria.
ART. 29
Prin grija ofiţerului de stare civilã, declaraţia de cãsãtorie va fi publicatã, prin afişarea în extras, în ziua în care a fost primitã, la locul special amenajat la sediul primãriei unde se va încheia cãsãtoria.
ART. 30
(1) Cãsãtoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost fãcutã declaraţia de cãsãtorie, cât şi ziua în care se oficiazã cãsãtoria.
(2) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmeazã a se încheia cãsãtoria poate sã încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea cãsãtoriei înainte de împlinirea termenului prevãzut la alin. (1). Cãsãtoria se poate oficia şi dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1), numai cu aprobarea primarului, dar fãrã depãşirea termenului de valabilitate a certificatelor medicale privind starea sãnãtãţii.
ART. 31
Ofiţerul de stare civilã nu încheie cãsãtoria dacã constatã cã nu sunt îndeplinite cerinţele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal. Dispoziţiile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
ART. 32
(1) La încheierea cãsãtoriei, ofiţerul de stare civilã ia consimţãmântul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a doi martori, dupã care îi declarã cãsãtoriţi, le citeşte dispoziţiile din Codul familiei, privind drepturile şi obligaţiile soţilor, şi întocmeşte, de îndatã, actul de cãsãtorie.
(2) Actul de cãsãtorie se semneazã de cãtre soţi, cu numele de familie pe care au convenit sã îl poarte în timpul cãsãtoriei, de cei doi martori şi de cãtre ofiţerul de stare civilã.
ART. 33
La încheierea cãsãtoriei între cetãţeni strãini sau între aceştia şi cetãţeni români, dacã nu cunosc limba românã, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
ART. 34
(1) Ofiţerul de stare civilã poate încheia cãsãtoria între cetãţeni strãini numai dacã, pe lângã actele prevãzute la art. 28, viitorii soţi prezintã dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţãrilor ai cãror cetãţeni sunt, din care sã rezulte cã sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţionalã, pentru încheierea cãsãtoriei.
(2) Cetãţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţã juridicã în materie civilã sau de drept al familiei, precum şi cetãţenii statelor care nu au misiune diplomaticã acreditatã în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţionalã pentru încheierea cãsãtoriei, cu documente justificative eliberate de autoritãţile competente ale statului de cetãţenie.
(3) Documentele prevãzute la alin. (1) şi (2) trebuie sã fie însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care sã rezulte cã îndeplinesc condiţiile necesare încheierii cãsãtoriei în România.
SECŢIUNEA a 3-a
Întocmirea actului de deces
ART. 35
(1) Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a declaraţiei verbale fãcute de membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre urmãtoarele persoane:
a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitarã unde s-a produs decesul;
b) orice persoanã care are cunoştinţã despre deces.
(2) Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul cu care se face dovada identitãţii şi, dupã caz, livretul militar ale celui decedat.
ART. 36
(1) Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetãrii din viaţã a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.
(2) Când decesul se datoreazã unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul gãsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al gãsirii cadavrului.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (2), pentru întocmirea actului de deces este necesarã şi dovada eliberatã de poliţie sau de parchet, din care sã rezulte cã una dintre aceste autoritãţi a fost sesizatã despre deces.
(4) În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.
ART. 37
În cazul în care se declarã decesul unui copil nãscut viu, care a încetat din viaţã fãrã ca declararea naşterii sã fi fost fãcutã în termenele prevãzute de lege, ofiţerul de stare civilã va întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacã, din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilã întocmeşte actul de deces şi ulterior urmãreşte înregistrarea naşterii.
ART. 38
(1) Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemneazã cauza decesului, se întocmeşte şi se semneazã de cãtre medic sau, în lipsa acestuia, de cãtre un cadru mediu sanitar care a fãcut constatarea.
(2) Dacã decesul s-a produs pe o navã sau pe o aeronavã şi nu existã medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escalã, de cãtre un medic.
(3) În situaţia când durata cãlãtoriei navei pânã la primul port de escalã este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de cãtre comandant, împreunã cu consiliul de bord, şi se consemneazã în jurnalul de bord. În caz de moarte violentã, comandantul navei va efectua cercetãri, potrivit legii.
ART. 39
(1) Documentul cu care se face dovada identitãţii şi livretul militar ale persoanei decedate se reţin de cãtre ofiţerul de stare civilã şi se înainteazã, dupã caz, serviciului public comunitar de evidenţã a persoanelor la care este arondatã unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia persoana decedatã a avut ultimul domiciliu sau comandamentului militar, pânã la data de 5 a lunii urmãtoare celei în care s-a înregistrat actul.
(2) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta documentele prevãzute la alin. (1), precizeazã în scris motivul neprezentãrii acestora şi datele de stare civilã ale decedatului. Declaraţia se înainteazã autoritãţilor prevãzute la alin. (1).
ART. 40
(1) Întocmirea actului de deces privind un cadavru gãsit se face la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã a fost gãsit.
(2) Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevãzute la art. 35 şi la art. 36 alin. (3), precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost gãsit cadavrul, data şi cauza decesului.
(3) Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de poliţie, se înscriu prin menţiune pe actul respectiv. Menţiunea se comunicã serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau primãriei care are în pãstrare actul de naştere şi, dupã caz, comandamentului militar.
ART. 41
(1) Ofiţerul de stare civilã, dupã întocmirea actului de deces, elibereazã declarantului o adeverinţã de înhumare sau de incinerare a cadavrului.
(2) Înhumarea sau incinerarea unui cetãţean român al cãrui deces s-a produs şi s-a înregistrat în strãinãtate se face pe baza adeverinţei eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau de ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã urmeazã sã se facã înhumarea ori incinerarea. Adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces eliberat de autoritãţile strãine, precum şi a traducerii legalizate a acestuia. Când decesul cetãţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomaticã a României, adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces emis de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular de carierã.
(3) Adeverinţa prevãzutã la alin. (1) şi (2) se elibereazã într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de înhumare sau de incinerare, la solicitarea acestuia, autoritãţile prevãzute la alin. (1) şi (2) îi elibereazã un duplicat.
(4) Dacã decesul unui cetãţean român s-a produs pe o aeronavã aflatã în afara teritoriului României sau pe o navã aflatã în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţarã, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 8 alin. (6).
ART. 42
Întocmirea actului de deces, în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupã caz, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor de la:
a) locul de naştere al celui declarat mort;
b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autoritãţile locale din strãinãtate;
c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecãtoreascã a morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.
SECŢIUNEA a 4-a
Întocmirea actelor de stare civilã ale cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate
ART. 43
(1) Întocmirea actelor de stare civilã privind pe cetãţenii români aflaţi în strãinãtate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carierã ale României sau la autoritãţile locale competente.
(2) Cetãţenii români aflaţi în strãinãtate pot solicita înscrierea în registrele de stare civilã române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carierã ale României, a certificatelor de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine, care îi priveşte, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilã a fost fãcutã în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia se aflã; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motiveazã.
(3) Autoritatea competentã în materie de evidenţã a populaţiei repartizeazã misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României liste cu coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naştere întocmite şi în certificatele eliberate în baza acestora.
ART. 44
(1) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carierã ale României încheie cãsãtorii între cetãţeni români sau dacã unul dintre viitorii soţi este cetãţean român, dacã aceasta este în concordanţã cu legislaţia ţãrii în care sunt acreditaţi şi dacã cel puţin unul dintre viitorii soţi, cetãţean român, are domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia consularã a misiunii diplomatice ori a oficiului consular.
(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carierã ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilã, pe mãsura completãrii lor, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreunã cu documentele primare pe baza cãrora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare civilã va fi trimis, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al municipiului Bucureşti.
(3) Actele de stare civilã ale cetãţenilor români, întocmite de autoritãţile strãine, au putere doveditoare în ţarã numai dacã sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilã române. Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilã se efectueazã cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanei. Cetãţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţarã sau de la primirea din strãinãtate a certificatului sau a extrasului de stare civilã, sã cearã transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã domiciliazã.
(4) Înscrierea sau transcrierea în registrele de stare civilã române a certificatelor sau a extraselor de stare civilã eliberate de autoritãţile strãine, care nu conţin toate rubricile prevãzute de certificatele de stare civilã române, se efectueazã pe baza documentului original emis de autoritãţile strãine şi a altor înscrisuri autentice, emise de autoritãţile publice competente române sau, dupã caz, strãine, care fac dovada datelor ce trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant.
(5) Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilã privind cetãţenii români care nu au avut niciodatã domiciliul în România se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti şi cu avizul prealabil al Direcţiei Generale de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.
(6) Cetãţenii români ale cãror acte de stare civilã au fost înregistrate în localitãţi care au aparţinut României, iar în prezent se gãsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale în a cãrei razã îşi au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilã ce se gãseşte în pãstrarea Arhivelor Naţionale, cu aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3). Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilã se face cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului şi cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanelor sau, dupã caz, al Direcţiei Generale de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.
ART. 45
(1) Registrul naţional de evidenţã a persoanelor este actualizat prin mijloace informatice cu date conţinute de certificatele sau extrasele de stare civilã eliberate cetãţenilor români de autoritãţile strãine care au fost înscrise/transcrise în registrele de stare civilã române, astfel:
a) în cazul unitãţilor administrativ-teritoriale unde funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, primarul dispune serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor actualizarea componentei locale a Registrului naţional de evidenţã a persoanelor;
b) în cazul unitãţilor administrativ-teritoriale unde nu funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, primarul sau persoana delegatã de acesta sã îndeplineascã atribuţiile de ofiţer de stare civilã actualizeazã Registrul naţional de evidenţã a persoanelor;
c) serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti actualizeazã, prin mijloace informatice, Registrul naţional de evidenţã a persoanelor cu datele conţinute de actele de stare civilã eliberate cetãţenilor români de autoritãţile strãine, înscrise în condiţiile prevãzute la art. 43 alin. (2) în registrele de stare civilã române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carierã ale României.
(2) Pânã la asigurarea infrastructurii informatice necesare îndeplinirii obligaţiei prevãzute la alin. (1) lit. b), primarul care a aprobat transcrierea sau persoana delegatã de acesta sã îndeplineascã atribuţiile de ofiţer de stare civilã transmite extrase pentru uz oficial de pe certificatele sau extrasele de stare civilã transcrise la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor la care este arondatã unitatea administrativ-teritorialã pe raza cãreia domiciliazã titularul actului transcris, în vederea actualizãrii componentei locale a Registrului naţional de evidenţã a persoanelor.
(3) Pe mãsura asigurãrii infrastructurii informatice necesare, serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor efectueazã activitãţile de actualizare direct în Registrul naţional de evidenţã a persoanelor.
CAP. III
Înscrierea menţiunilor în actele de stare civilã
ART. 46
În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de cãsãtorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificãrile intervenite în starea civilã a persoanei, în urmãtoarele cazuri:
a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã şi încuviinţarea purtãrii numelui;
b) contestarea recunoaşterii sau tãgãduirea paternitãţii;
c) cãsãtorie, desfacerea, încetarea sau anularea cãsãtoriei;
d) adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;
e) pierderea sau dobândirea cetãţeniei române;
f) schimbarea numelui;
g) deces;
h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilã ori a menţiunilor înscrise pe ele;
i) schimbarea sexului, dupã rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti.
ART. 47
Modificãrile intervenite în statutul civil al cetãţenilor români aflaţi în strãinãtate se înscriu de ofiţerul de stare civilã prin menţiune pe marginea actelor de stare civilã, cu aprobarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor.
ART. 48
Pe mãsura asigurãrii infrastructurii informatice necesare, comunicãrile privind faptele de stare civilã, precum şi cele referitoare la înscrierea menţiunilor în actele de stare civilã se realizeazã şi în sistem informatic.
ART. 49
Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, dupã caz, de cãsãtorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În situaţia în care, ulterior, prin hotãrâre definitivã şi irevocabilã s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al pãrintelui faţã de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.
ART. 50
Anularea sau desfacerea adopţiei, dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, se înscrie, prin menţiune, pe actul de naştere iniţial şi, dupã caz, pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de cãsãtorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Menţiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
ART. 51
Încetarea cãsãtoriei prin decesul sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi, anularea sau desfacerea cãsãtoriei se înscriu prin menţiune pe actul de cãsãtorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Menţiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicãrii primite de la ofiţerul stãrii civile care a întocmit actul de deces, a hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile ori la cererea persoanei interesate.
ART. 52
Menţiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilã ale persoanei în cauzã, potrivit legii.
ART. 53
Menţiunile privind acordarea sau pierderea cetãţeniei române se înscriu pe actul de naştere şi, dacã este cazul, pe cel de cãsãtorie, pe baza comunicãrii transmise de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
ART. 54
La cerere, persoanelor îndreptãţite li se pot elibera, potrivit art. 11, certificate de stare civilã cu menţiunile înscrise în actele de stare civilã. Certificatele de stare civilã eliberate anterior se retrag şi se anuleazã.
CAP. IV
Reconstituirea şi întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã
ART. 55
Reconstituirea actelor de stare civilã se poate face, la cerere, dacã:
a) registrele de stare civilã au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
b) actul de stare civilã a fost întocmit în strãinãtate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.
ART. 56
Întocmirea ulterioarã a actelor de stare civilã se poate cere dacã:
a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisã, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;
b) întocmirea actului de cãsãtorie a fost omisã, deşi a fost luat consimţãmântul soţilor de cãtre ofiţerul de stare civilã.
ART. 57
(1) Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioarã a unui act de stare civilã, însoţitã de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale competente sã întocmeascã actul. În situaţiile prevãzute la art. 55 lit. b), cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la ofiţerul de stare civilã din cadrul primãriei unitãţii administrativ-teritoriale pe a cãrei razã se aflã domiciliul persoanei interesate. Cererea se soluţioneazã în termen de 30 de zile, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanei, prin dispoziţie a primarului, care se comunicã solicitantului în termen de 10 zile de la emitere.
(2) Dispoziţia prevãzutã la alin. (1) poate fi contestatã la instanţa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul autoritatea emitentã.
ART. 58
Dispoziţiile art. 55-57 se aplicã, în mod corespunzãtor, persoanelor fãrã cetãţenie, care au domiciliul în România.
ART. 59
În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilã este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuieşte printr-o copie întocmitã de pe registrul existent, care se certificã pentru conformitate de cãtre ofiţerul de stare civilã.
CAP. V
Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilã şi a menţiunilor
ART. 60
(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilã şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
(2) În cazul anulãrii, completãrii şi modificãrii actelor de stare civilã, sesizarea instanţei judecãtoreşti se face de cãtre persoana interesatã, de structurile de stare civilã din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţã a persoanelor ori de cãtre parchet. Cererea se soluţioneazã de judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificãrilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor şi a concluziilor procurorului.
(3) Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilã formulate de cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate şi de strãini este de competenţa Judecãtoriei Sectorului 1 al municipiului Bucureşti.
ART. 61
(1) Rectificarea actelor de stare civilã şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare actul de stare civilã, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţã a persoanei.
(2) Cererea de rectificare a actelor de stare civilã şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţitã de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare actul de stare civilã ori, dupã caz, la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria de la locul de domiciliu. Cererea se soluţioneazã în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziţiei prevãzute la alin. (1), care se comunicã solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.
(3) Dispoziţia prevãzutã la alin. (1) poate fi contestatã la instanţa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul autoritatea emitentã, în condiţiile legii.
ART. 62
Anularea, completarea şi modificarea unui act de stare civilã sau a unei menţiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, precum şi rectificarea unui act de stare civilã ori a menţiunilor înscrise pe acesta, aprobate prin dispoziţie a primarului, se înscriu numai prin menţiune pe marginea actului de stare civilã corespunzãtoare.
CAP. VI
Conţinutul şi forma actelor de stare civilã. Pãstrarea registrelor de stare civilã
ART. 63
(1) Conţinutul şi forma actelor de naştere, de cãsãtorie şi de deces sunt prevãzute în anexele nr. 1A, 1B, 1C, 2A, 2B şi 2C.
(2) Actele de stare civilã vor fi tipãrite pe ambele feţe, cu excepţia celor pentru misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carierã ale României, care vor fi tipãrite pe o singurã faţã, în registre confecţionate din hârtie specialã şi compactate cu pânzã.
(3) Pe actele de stare civilã se va imprima o tentã de culoare, astfel: albastrã - pe cele de naştere, roz - pe cele de cãsãtorie şi cenuşie - pe cele de deces, având la mijloc stema României.
ART. 64
(1) Numerotarea actelor se va face pe an calendaristic. Registrele de stare civilã, precum şi fiecare an calendaristic se vizeazã, pentru deschidere şi închidere, de cãtre primar.
(2) Primul exemplar al registrelor de stare civilã se pãstreazã la serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau la primãria unitãţii administrativ-teritoriale unde s-a întocmit, iar al doilea exemplar se înainteazã consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, în termen de 30 de zile de la data când toate filele din registru au fost completate.
(3) Ambele exemplare ale registrelor de stare civilã se trimit Arhivelor Naţionale, dupã trecerea a 100 de ani de la data completãrii lor.
ART. 65
Serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor sau primãria unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare registre de stare civilã este obligatã sã asigure conservarea şi securitatea acestora, cu respectarea legislaţiei arhivistice în vigoare şi a normelor interne de evidenţã şi pãstrare a arhivelor.
CAP. VII
Contravenţii
ART. 66
(1) Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilã urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni:
a) deţinerea fãrã drept a certificatului de stare civilã aparţinând altei persoane;
b) nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi în termenele prevãzute de lege;
c) neasigurarea conservãrii şi securitãţii registrelor şi certificatelor de stare civilã, potrivit normelor privind evidenţa şi pãstrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Naţionale a registrelor de stare civilã, dupã trecerea termenului legal de pãstrare;
d) necomunicarea la serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor ori, dupã caz, la primãriile competente, de cãtre ofiţerul de stare civilã, a menţiunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a schimbãrii numelui, neînscrierea menţiunilor pe actele de stare civilã ori netransmiterea celui de-al doilea exemplar al registrelor de stare civilã la consiliul judeţean sau la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate;
e) neprezentarea certificatelor de stare civilã sau a extraselor eliberate de autoritãţile strãine, ofiţerului de stare civilã de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilã române, în termenul prevãzut la art. 44 alin. (2);
f) omiterea declarãrii, în faţa ofiţerului de stare civilã, a unor date referitoare la starea civilã a persoanelor sau declararea lor în mod inexact;
g) neverificarea de cãtre ofiţerul de stare civilã a realitãţii conţinutului declaraţiei şi a concordanţei acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilã şi celelalte înscrisuri prezentate;
h) comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilã în alte condiţii decât cele prevãzute la art. 73;
i) neeliberarea de cãtre personalul medico-sanitar competent, în termenele legale de declarare a naşterii şi a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte;
j) pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilã;
k) oficierea de cãtre deservenţii cultelor a serviciului religios în cazul cãsãtoriilor sau în vederea înhumãrii sau incinerãrii, fãrã a li se fi prezentat certificatul de cãsãtorie şi, respectiv, documentul prevãzut la art. 41;
l) înregistrarea unui act de stare civilã cu încãlcarea competenţei teritoriale prevãzute de prezenta lege;
m) efectuarea de rãzuiri, ştersãturi în cuprinsul actelor de stare civilã;
n) netransmiterea comunicãrilor cu privire la înregistrarea naşterii cetãţenilor români cu domiciliul în România, ori a modificãrilor intervenite în statutul civil al persoanelor, a buletinelor de identitate ale persoanelor decedate, precum şi a livretelor militare, serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor competente;
o) nerespectarea termenului prevãzut de lege privind sesizarea poliţiei despre gãsirea unui copil;
p) înhumarea sau incinerarea cadavrului fãrã prezentarea documentului prevãzut la art. 41;
r) nerespectarea de cãtre ofiţerul de stare civilã a dispoziţiilor prevãzute la art. 29 şi 32.
(2) Contravenţiile prevãzute la lit. a)-c) se sancţioneazã cu amendã de la 50 lei la 150 lei, iar cele prevãzute la lit. d)-r), cu amendã de la 100 lei la 200 lei.
ART. 67
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre primari, persoanele împuternicite prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, precum şi de persoane împuternicite din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor şi poliţişti anume desemnaţi.
ART. 68
Dispoziţiile cuprinse în acest capitol se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. VIII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 69
La întocmirea actului de naştere, precum şi a celorlalte acte de stare civilã, numele de familie şi prenumele titularului se scriu în limba maternã folosindu-se alfabetul latin.
ART. 70
Serviciile publice comunitare de evidenţã a persoanelor au obligaţia de a actualiza permanent, în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţã a persoanelor, baza de date a populaţiei.
ART. 71
Certificatele ori, dupã caz, hotãrârile judecãtoreşti de adopţie, despãrţenie şi deciziile de înfiere şi de schimbare a numelui, eliberate potrivit legilor anterioare, extrasele de pe actele de stare civilã ce au fost eliberate de autoritãţile militare în baza legii, precum şi deciziile emise în baza Decretului nr. 432/1949 pot servi drept temei, la cererea celui îndreptãţit, pentru întocmirea actului ori pentru înscrierea menţiunilor pe actele de stare civilã, cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 72
(1) La cererea scrisã a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a serviciilor publice comunitare de evidenţã a persoanelor, a instanţelor judecãtoreşti, a parchetelor sau a poliţiei, se pot transmite extrase pentru uz oficial, însoţite de copii ale înscrisurilor care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilã, iar pentru motive temeinice, la cererea serviciului public comunitar local de evidenţã a persoanelor, a oficiilor de stare civilã din cadrul primãriilor unitãţilor administrativ-teritoriale unde nu funcţioneazã serviciul public comunitar local de evidenţã a persoanelor, a unitãţilor din sistemul de ordine şi siguranţã publicã din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a instituţiilor responsabile cu asistenţa socialã şi protecţia drepturilor copilului, precum şi a notarilor publici, se elibereazã gratuit extrase pentru uz oficial de pe actele de stare civilã aflate în arhiva proprie.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi în cazul solicitãrilor adresate direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti ale Arhivelor Naţionale, pentru actele aflate în pãstrarea acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3).
ART. 73
Comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilã se poate face, în cazuri temeinic justificate, la cererea autoritãţilor publice, altele decât cele cu atribuţii legale în materie, cu aprobarea primarului unitãţii administrativ-teritoriale care are în pãstrare actul.
ART. 74
Ministerul Sãnãtãţii, cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor, va stabili, potrivit legii, conţinutul şi forma certificatelor medicale de constatare a naşterii, a decesului, precum şi a celor privind starea sãnãtãţii viitorilor soţi şi va asigura tipãrirea acestora.
ART. 75
(1) Serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor şi ofiţerii de stare civilã din cadrul primãriilor întocmesc buletine statistice de naştere, de cãsãtorie şi de deces, iar judecãtoriile, buletine statistice de divorţ.
(2) Institutul Naţional de Statisticã, cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al Ministerului Sãnãtãţii, stabileşte conţinutul şi forma buletinelor statistice de naştere, de cãsãtorie şi de deces, iar cu avizul Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, ale buletinelor statistice de divorţ; asigurã tipãrirea lor şi emite norme referitoare la modul de completare şi transmitere a acestora.
ART. 76
(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor îndrumã şi controleazã, în condiţiile legii, activitatea serviciilor publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, în domeniul stãrii civile.
(2) Preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, prin serviciile publice comunitare judeţene de evidenţã a persoanelor, respectiv prin Direcţia Generalã de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, organizeazã îndrumarea şi controlul metodologic al activitãţii de stare civilã desfãşurate de serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor de pe raza judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti şi iau mãsuri privind conservarea şi securitatea documentelor de stare civilã.
ART. 77
(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor asigurã cerneala specialã pentru completarea actelor de stare civilã, confecţionarea registrelor şi a certificatelor de stare civilã şi distribuirea, contra cost, a acestora serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţã a persoanelor şi a municipiului Bucureşti, precum şi Ministerului Afacerilor Externe. Celelalte imprimate auxiliare vor fi tipãrite prin grija consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2) Serviciile publice comunitare judeţene de evidenţã a persoanelor, respectiv Direcţia Generalã de Evidenţã a Persoanelor a Municipiului Bucureşti asigurã distribuirea, contra cost, cãtre serviciile publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor de pe raza judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti a registrelor şi a certificatelor de stare civilã, a cernelii speciale şi a formularelor auxiliare.
ART. 78
Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la întocmirea actelor de stare civilã, eliberarea certificatelor, înscrierea şi comunicarea menţiunilor, în raporturile cu alte state, sunt aplicabile în mãsura în care nu se prevede altfel prin acorduri, tratate şi convenţii la care România este parte.
ART. 79
Anexele nr. 1A, 1B, 1C, 2A, 2B şi 2C fac parte integrantã din prezenta lege.
ART. 80
(1) Prezenta lege intrã în vigoare dupã 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã Decretul nr. 278/1960 cu privire la actele de stare civilã, H.C.M. nr. 1.090/1960 privind aprobarea modelelor registrelor de stare civilã, H.C.M. nr. 2.290/1969 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul actelor de stare civilã, modificatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 616/1993, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ANEXA 1A
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 1A se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 10 (a se vedea imaginea asociatã).
ANEXA 2A
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 2A se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 11 (a se vedea imaginea asociatã).
ANEXA 1B*)
--------
*) Modificatã în baza Circularei comune nr. 7 din 6 aprilie 1999, emisã de Ministerul de Interne şi de Departamentul pentru Administraţie Publicã Localã, în temeiul <>art. III din Legea nr. 23/1999 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul familiei şi din <>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã şi transmisã tuturor formaţiunilor de evidenţã a populaţiei şi oficiilor de stare civilã din cadrul primãriilor.
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 1B se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 12 (a se vedea imaginea asociatã).
ANEXA 2B
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 2B se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 13 (a se vedea imaginea asociatã).
ANEXA 1C
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 1C se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).
ANEXA 2C
--------------
NOTĂ(CTCE)
Anexa nr. 2C se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I Nr. 743 din 2 noiembrie 2009, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în textul republicat al <>Legii nr. 119/1996 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:
- <>art. III din Legea nr. 23/1999 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul familiei şi din <>Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã:
"Art. III. - Ministerul de Interne şi Departamentul pentru Administraţie Publicã Localã vor lua mãsurile necesare pentru modificarea corespunzãtoare a formularului actului de cãsãtorie şi pentru completarea metodologiei de aplicare a <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã*).";
--------
*) Formularul actului de cãsãtorie a fost modificat prin Circulara comunã nr. 7 din 6 aprilie 1999, emisã de Ministerul de Interne şi de Departamentul pentru Administraţie Publicã Localã.
- <>art. III din Legea nr. 117/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã:
"Art. III. - Ministerul Administraţiei şi Internelor stabileşte, potrivit reglementãrilor în vigoare, formularele necesare activitãţii de stare civilã, altele decât cele prevãzute la <>art. 59**) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi elaboreazã, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi, metodologia cu privire la aplicarea unitarã a dispoziţiilor în materie de stare civilã, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
--------
**) Art. 59 a devenit în urma renumerotãrii art. 63.
- <>art. II şi III din Legea nr. 201/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilã:
"Art. II. - Cererile de transcriere a certificatelor sau a extraselor de stare civilã înregistrate în strãinãtate, depuse anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, se soluţioneazã potrivit reglementãrilor în vigoare la data depunerii cererii.
Art. III. - Asigurarea suportului tehnic necesar actualizãrii, prin mijloace informatice, a Registrului naţional de evidenţã a persoanelor cu datele conţinute de certificatele sau extrasele de stare civilã eliberate cetãţenilor români de autoritãţile strãine care au fost înscrise/transcrise în registrele de stare civilã române se realizeazã eşalonat, de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, dupã cum urmeazã:
a) la nivelul serviciilor publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, în termen de 2 ani;
b) la nivelul primãriilor din unitãţile administrativ-teritoriale în care nu funcţioneazã servicii publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor, în termen de 3 ani."
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
