Parlamentul României adopta prezenta lege. ARTICOL UNIC România adera la Convenţia asupra substanţelor psihotrope, întocmită la Viena la 21 februarie 1971 şi la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, întocmită la Viena la 20 decembrie 1988. Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. OLIVIU GHERMAN Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 decembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE Bucureşti, 15 decembrei 1992. Nr. 118. ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE CONSILIUL ECONOMIC SI SOCIAL Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru adoptarea unui protocol privind substanţele psihotrope CONVENŢIA ASUPRA SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE *)_________ *) Traducere PREAMBUL Părţile, din grija pentru sănătatea fizica şi morala a omenirii, preocupate de problema sănătăţii publice şi problema socială care rezulta din abuzul cu anumite substanţe psihotrope, hotărîte sa prevină şi sa combată abuzul de aceste substanţe şi comerţul ilicit la care dau loc, considerind ca este necesar sa se adopte măsuri severe pentru a limita utilizarea acestor substanţe în scopuri ilicite, recunoscind ca utilizarea substanţelor psihotrope în scopuri medicale şi ştiinţifice este indispensabila şi ca posibilitatea de a procura substanţe în aceste scopuri nu ar trebui sa facă obiectul nici unei restricţii nejustificate, încredinţate ca spre a fi eficiente măsurile luate impotriva abuzului de asemenea substanţe trebuie sa fie coordonate şi universale, recunoscind competenta Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul controlului substanţelor psihotrope şi dorind ca organele internaţionale interesate sa-si exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, convinse ca o convenţie internaţionala este necesară pentru realizarea acestor teluri, stabileşte următoarele: ART. 1 Definiţii In afară de o indicaţie expresă sau în cazul în care contextul impune sa fie altfel, expresiile următoare din prezenta convenţie au semnificaţiile arătate mai jos: a) Expresia consiliu se referă la Consiliul Economic şi Social O.N.U. b) Expresia comisie se referă la Comisia Consiliului pentru Stupefiante. c) Expresia organ se referă la organul internaţional de control al stupefiantelor, instituit în virtutea convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961. d) Expresia secretar general se referă la secretarul general al O.N.U. e) Expresia substanta psihotropa se referă la orice substanta, fie ca este de origine naturala fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV. f) Expresia preparat se referă la: I. o soluţie sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizica, conţinînd una sau mai multe substanţe psihotrope; sau II. una sau mai multe substanţe psihotrope divizate în unităţi de administrare. g) Expresiile tabel I, tabel II, tabel III şi tabel IV se referă la listele substanţelor psihotrope purtind numerele corespunzătoare, anexate la prezenta convenţie, care vor putea fi modificate, conform art. 2. h) Expresiile export şi import se referă, fiecare în înţelesul sau particular, la transferarea efectivă a unei substanţe psihotrope dintr-o ţara în alta. i) Expresia fabricare se referă la toate operaţiile care permit obţinerea de substanţe psihotrope şi cuprinde purificarea şi transformarea substanţelor psihotrope în alte substanţe psihotrope. Aceasta expresie cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor, altele decît cele care sînt efectuate pe baza de prescripţie medicală, într-o farmacie. j) Expresia trafic ilicit se referă la fabricarea sau traficul de substanţe psihotrope efectuate contrar prevederilor convenţiei de fata. k) Expresia regiune se referă la orice parte a unui stat care, în virtutea art. 28, este tratata ca o entitate distinctă în scopurile prezentei convenţii. l) Expresia localuri se referă la clădiri, părţi ale clădirilor, precum şi la terenul afectat clădirilor sus-menţionate sau unor părţi din aceste clădiri. ART. 2 Sfera de aplicare a controlului substanţelor 1. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se afla în posesia unor informaţii referitoare la o substanta care încă nu este supusă controlului internaţional şi care, după părerea sa, pot face necesară includerea ei într-unul din tabelele prezentei convenţii, acea parte sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii va adresa secretarului general o notificare însoţită de toate informaţiile adecvate. Aceasta procedura va fi, de asemenea, aplicată atunci cînd una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se va afla în posesia unor informaţii justificind transferul unei substanţe de la un tabel la altul sau suprimarea înscrierii ei într-unul din tabele. 2. Secretarul general va comunica aceasta notificare, precum şi orice informaţii pe care le va considera potrivite, părţilor, comisiei si, dacă notificarea a fost făcuta de una dintre părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. 3. Dacă din informaţiile care însoţesc aceasta notificare va rezulta ca substanta amintita este susceptibilă de a fi inclusă în tabelul I sau în tabelul II, în virtutea paragrafului 4, părţile vor examina, în lumina tuturor informaţiilor de care ele vor dispune, posibilitatea ca, în cazul acestei substanţe, sa aplice cu titlu provizoriu toate măsurile de control aplicabile substanţelor din tabelul I sau din tabelul II, după cum va cazul. 4. Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii constata: a) ca numita substanta poate provoca: I. 1) o stare de dependenta, şi 2) o stimulare sau depresiune a sistemului nervos central dind loc unor halucinatii sau tulburări ale funcţiei motorii sau ale judecaţii sau comportamentului, sau perceperii, sau dispoziţiei, sau II. abuzuri sau efecte nocive comparabile celor ale unei substanţe incluse în tabelul I, II, III sau IV, şi b) ca exista suficiente motive sa se creadă ca substanta da sau risca sa dea loc la abuzuri în asa fel încît ea constituie o problema de sănătate publica şi o problema socială care justifica punerea ei sub controlul internaţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica comisiei o apreciere asupra acestei substanţe sau va indica, în special, în ce măsura substanta da sau risca sa dea loc la abuzuri, gradul de gravitate a problemei de sănătate publica şi a problemei sociale şi gradul de utilitate al substanţei în terapeutică, precum şi recomandări privind eventualele măsuri de control cărora ar fi oportun sa fie supusă aceasta substanta în lumina acestei evaluări. 5. Ţinînd seama de comunicarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ale carei aprecieri vor fi hotaritoare în domeniul medical şi ştiinţific şi luind în considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum şi toţi ceilalţi factori pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii ii va considera potriviti, comisia va putea sa adauge respectiva substanta în tabelul I, II, III sau IV. Comisia va putea cere informaţii complementare de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau din oricare alta sursa adecvată. 6. Dacă o notificare făcuta în virtutea paragrafului 1 s-a referit la o substanta înscrisă deja pe unul dintre tabele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va transmite comisiei noile sale constatări, precum şi oricare noua evaluare a acestei substanţe pe care ea o va putea face conform dispoziţiilor paragrafului 4 şi toate noile recomandări referitoare la măsurile de control care i se vor părea indicate în lumina amintitei evaluări. Comisia, ţinînd seama de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii conform paragrafului 5, precum şi de factorii enumeraţi în paragraful citat mai sus, va putea hotărî sa transfere aceasta substanta de la un tabel la altul sau sa suprime înscrierea ei pe tabele. 7. Orice hotărîre a comisiei adoptată în virtutea prezentului articol va fi comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre care sînt părţi la prezenta convenţie, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi organului. Aceasta hotărîre va intra pe deplin în vigoare pentru fiecare dintre părţi la 180 de zile de la data comunicării, exceptind cazul unei părţi care în aceasta perioada şi în legătura cu o hotărîre avînd drept efect adăugarea unei substanţe la un tabel, va informa în scris pe secretarul general ca datorită împrejurărilor excepţionale ea nu este în măsura sa supună aceasta substanta tuturor dispoziţiilor convenţiei aplicabile substanţelor de pe acest tabel. O asemenea notificare va expune motivele acestei hotărîri excepţionale. Cu toată aceasta notificare, fiecare dintre părţi va trebui sa aplice cel puţin normele de control enumerate mai jos: a) Partea care a notificat secretarului general o asemenea hotărîre cu privire la o substanta care pînă atunci nu făcuse obiectul controlului şi nu fusese cuprinsă în tabelul I va tine seama, pe cît posibil, de măsurile de control speciale enumerate la art. 7 si, în ceea ce priveşte aceasta substanta, va trebui: I. sa ceara autorizaţii pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea substanţei conform dispoziţiilor prevăzute la articolul pentru substanţele din tabelul II; II. sa ceara ca aceasta sa fie furnizată sau distribuita numai pe baza de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 9 pentru substanţele din tabelul II; III. sa se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import enunţate în art. 12, exceptind fata de o alta parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanta în cauza; IV. sa se conformeze obligaţiilor pentru substanţele din tabelul II, enunţate la art. 13, prin care se prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import; V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor prevăzute la alin. a) paragraful 4 al art. 16: şi VI. sa ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul îndeplinirii obligaţiilor de mai sus. b) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătura cu o substanta pînă atunci nesupusa controlului şi adăugată la tabelul II va trebui, în ceea ce priveşte aceasta substanta: I. sa ceara licenţa pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei conform prevederilor art. 8; II. sa ceara ca ea sa nu fie furnizată sau distribuita decît pe baza de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor art. 9; III. sa se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12, în afară de o alta parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanta în chestiune; IV. sa se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la import şi export; V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor alin. a) c) şi d) paragraful 4 ale art. 16; şi VI. sa ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus. c) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătura cu o substanta pînă atunci nesupusa controlului şi adăugată la tabelul III va trebui, în ceea ce priveşte aceasta substanta: I. sa ceara licenţa pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei, conform dispoziţiilor art. 8; II. sa ceara sa fie furnizată sau distribuita numai pe baza de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor art. 9; III. sa se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12 în afară de o alta parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanta în cauza; IV. sa se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import; V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor alin. a), c) şi d) paragraful 4 ale art. 16; şi VI. sa ia măsuri conform dispoziţiilor art. 22 în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus. d) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătura cu o substanta pînă atunci nesupusa controlului şi adăugată la tabelul IV va trebui, în ceea ce priveşte aceasta substanta: I. sa ceara licenţa pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei conform dispoziţiilor art. 8; II. sa se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import; III. sa ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus. e) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătura cu o substanta transferata la un alt tabel căruia i se aplica măsuri de control şi obligaţii mai stricte, va aplica cel puţin prevederile convenţiei de fata aplicabile tabelului de unde acea substanta a fost transferata. 8.a) Hotărîrile convenţiei adoptate în virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de către consiliu, dacă una dintre părţi va formula o cerere în decurs de 180 de zile de la primirea notificării hotărîrii. Cererea de revizuire va trebui sa fie adresată secretarului general în acelaşi timp cu toate informaţiile pertinente care au motivat-o. b) Secretarul general va comunica o copie după cererea de revizuire şi informaţiile adecvate comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi tuturor părţilor, invitindu-le sa-i comunice observaţiile lor în decurs de 90 de zile. Toate observaţiile astfel primite vor fi supuse examinării consiliului. c) Consiliul poate confirma, modifica sau anula hotărîrea comisiei. Hotărîrea sa va fi notificată tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre - părţi la prezenta convenţie, comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului. d) In cursul procedurii de revizuire, hotărîrea iniţială a comisiei va rămîne în vigoare, sub rezerva prevederilor paragrafului 7. 9. Părţile vor face tot ce le sta în putinţa pentru a supune unor măsuri de supraveghere cît mai eficiente substanţele care nu sînt prevăzute în prezenta convenţie, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanţelor psihotrope. ART. 3 Dispoziţii speciale referitoare la controlul preparatelor 1. Sub rezerva celor prevăzute la paragrafele următoare din prezentul articol, un preparat este supus aceloraşi măsuri de control ca şi substanta psihotropa pe care o conţine si, dacă el conţine mai multe asemenea substanţe, va fi supus măsurilor aplicabile acelei substanţe care face obiectul celui mai strict control. 2. Dacă un preparat care conţine o substanta psihotropa, alta decît o substanta din tabelul I, este compus în asa fel încît nu prezintă decît un risc de abuz neglijabil sau nul, iar substanta nu poate fi recuperată în cantităţi care pot da loc la abuzuri, prin mijloace uşor aplicabile şi în consecinţa acest preparat nu creează o problema pentru sănătatea publica şi nici o problema de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite măsuri de control enunţate în convenţia de fata, conform paragrafului 3. 3. Dacă una dintre părţi constata ca un preparat intra în cadrul dispoziţiilor paragrafului precedent, ea va putea hotărî sa-l excepteze în ţara sa sau în una din regiunile sale, de la una sau toate măsurile de control prevăzute în convenţia de fata; totuşi, susnumitul preparat va continua sa fie supus obligaţiilor prevăzute în articolele următoare: a) Art. 8 (licenţe), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare; b) Art. 11 (înregistrarea), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate; c) Art. 13 (interzicerea şi restrîngerea importului şi exportului); d) Art. 15 (inspecţia), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare; e) Art. 16 (informaţii ce trebuie furnizate de către părţi), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate; şi f) Art. 22 (dispoziţii finale), în măsura necesară pedepsirii actelor contrare legilor sau regulamentelor adoptate conform obligaţiilor de mai sus. Partea sus-menţionată va notifica secretarului general toate hotărîrile de acest fel, precum şi numele şi compoziţia preparatului exceptat şi măsurile de control de la care preparatul este exceptat. Secretarul general va transmite notificarea celorlalte părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului. 4. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii dispune de informaţii asupra unui preparat exceptat în baza paragrafului 3, care, după părerea sa, ar justifica suprimarea completa sau parţială a exceptării, ea le va notifica secretarului general şi ii va furniza informaţiile în spiritul acestei notificări. Secretarul general va transmite aceasta notificare care, însoţită de orice informaţie pe care o va considera pertinenta, părţilor, comisiei si, atunci cînd notificarea a fost făcuta de una dintre părţi şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica comisiei o evaluare asupra preparatului luind în considerare factorii enumeraţi la paragraful 2, precum şi o recomandare referitoare la măsurile de control de la care preparatul ar trebui, eventual, sa înceteze de a mai fi exceptat. Comisia, ţinînd seama de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a carei evaluare va fi hotaritoare în materie medicală şi ştiinţifică şi avînd în vedere factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ şi de alta natura pe care ea ii va considera oportuni, va putea decide ca preparatul sa înceteze total sau parţial de a mai fi exceptat de la măsurile de control. Secretarul general va comunica orice hotărîre comisiei, adoptată în virtutea prezentului paragraf, tuturor statelor membre ale O.N.U., nemembre părţi la prezenta convenţie, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi organului. Toate părţile vor lua măsuri în vederea suprimării exceptării de la măsurile de control în cauza în interval de 180 de zile începînd de la data comunicării făcute de secretarul general. ART. 4 Alte dispoziţii speciale referitoare la sfera de aplicare a controlului In ceea ce priveşte substanţele psihotrope, altele decît cele de la tabelul I, părţile vor putea autoriza: a) transportul de către călători internaţionali al unor mici cantităţi de preparate pentru uzul lor personal; fiecare dintre părţi va putea totuşi sa se asigure ca aceste preparate au fost legal obţinute; b) folosirea acestor substanţe în industrie pentru fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicării în cazul lor a unor măsuri de control prevăzute de prezenta convenţie pînă ce starea substanţelor psihotrope va fi de asa natura încît ele sa nu mai poată, în practica, sa dea loc la abuzuri sau sa fie recuperate; c) folosirea acestor substanţe, sub rezerva aplicării măsurilor de control prevăzute de prezenta convenţie, pentru capturarea animalelor de către persoane autorizate în mod special de autorităţile competente pentru a utiliza substanţele menţionate mai sus, în acest scop. ART. 5 Limitarea utilizării în scopuri medicale şi ştiinţifice 1. Fiecare parte va limita utilizarea substanţelor din tabelul I după cum se prevede la art. 7. 2. Fiecare parte va trebui, sub rezerva dispoziţiilor art. 4 sa limiteze, prin măsuri pe care ea le va considera potrivite, fabricarea, exportul, importul, distribuirea, stocurile, comercializarea şi folosirea, precum şi deţinerea substanţelor din tabelul II, III şi IV în scopuri medicale şi ştiinţifice. 3. Este de dorit ca părţile sa nu autorizeze deţinerea de substanţe prevăzute în tabelele II, III şi IV, exceptind cazurile prevăzute de lege. ART. 6 Administrarea specială Poate fi avantajos ca aceasta administraţie sa fie aceeaşi cu administraţia specială care a fost instituită în virtutea dispoziţiilor convenţiilor care supun stupefiantele unui control sau ca ea sa lucreze în strinsa colaborare cu aceasta administraţie specială. ART. 7 Dispoziţii speciale referitoare la substanţele din tabelul I In ceea ce priveşte substanţele din tabelul I, părţile vor trebui: a) sa interzică orice utilizare a acestor substanţe, cu excepţia celor utilizate în scopuri ştiinţifice sau scopuri medicale foarte limitate, de către persoane special autorizate care lucrează în instituţii medicale sau ştiinţifice ce ţin direct de guvernele lor sau au fost autorizate în mod expres de aceste guverne; b) sa ceara ca fabricarea, comercializarea, distribuirea şi deţinerea acestor substanţe sa fie subordonata posedării unei licenţe speciale şi a unei autorizaţii prealabile; c) sa prevadă o supraveghere severă asupra activităţilor şi actelor menţionate în alin. a) şi b); d) sa nu permită sa se elibereze unei persoane special autorizate decît cantitatea din aceste substanţe, necesară scopurilor pentru care a fost acordată autorizaţia; e) sa ceara ca persoanele care exercita funcţii medicale şi ştiinţifice sa înregistreze achiziţionarea acestor substanţe şi detaliile privind utilizarea lor, aceste înregistrări trebuind sa fie păstrate cel puţin 2 ani după ultima utilizare consemnată în documente; şi f) sa interzică exportul şi importul acestor substanţe, exceptind cazul în care exportatorul şi importatorul vor fi şi unul şi celălalt autoritatea sau administraţia competenta din ţara sau regiunea exportatoare sau importatoare, respectiv alte persoane sau întreprinderi pe care autorităţile competente din ţările sau regiunile lor le vor autoriza în mod explicit în acest scop. Condiţiile prevăzute în paragraful 1 art. 12 referitoare la autorizaţiile de export şi import pentru substanţele din tabelul II se vor aplica în aceeaşi măsura substanţelor din tabelul I. ART. 8 Licenţe 1. Părţile vor cere o licenţa sau alta măsura de control similară, pentru fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul şi importul) şi distribuirea substanţelor din tabelele II, III şi IV. 2. Părţile: a) vor exercita o supraveghere asupra tuturor persoanelor şi întreprinderilor special autorizate care se indeletnicesc cu fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul şi importul) sau cu distribuirea substanţelor prevăzute la paragraful 1; b) vor supune unui regim de licenţe sau altor măsuri de control similare întreprinderile şi clădirile în care poate fi făcut acest comerţ sau aceasta distribuţie; şi c) vor proceda în asa fel încît măsuri de securitate sa fie luate fata de aceste întreprinderi şi aceste clădiri de asa maniera încît sa împiedice furtul sau sustragerea stocurilor prin alte moduri. 3. Dispoziţiile din paragraful 1 şi 2 ale prezentului articol, referitoare la regimul de licenţe sau la alte măsuri de control similare, nu se vor aplica în mod obligatoriu persoanelor special autorizate sa exercite funcţii terapeutice sau ştiinţifice şi care acţionează în exerciţiul acestor funcţii 4. Părţile vor cere ca toate persoanele cărora li se eliberează autorizaţii în baza prezentei convenţii sau care poseda autorizaţii echivalente, conform dispoziţiilor prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol sau la alin. b) al art. 7, sa aibă calificarea de rigoare spre a aplica efectiv şi corect prevederile legii şi regulamentelor adoptate în cadrul aplicării prezentei convenţii. ART. 9 Prescripţii medicale 1. Părţile vor cere ca substanţele din tabelele II, III şi IV sa fie furnizate sau distribuite pentru a fi utilizate de persoane particulare numai pe baza de prescripţie medicală, exceptind cazurile în care persoanele particulare pot în mod legal sa obţină, sa utilizeze, sa elibereze sau sa administreze aceste substanţe în exercitarea funcţiilor terapeutice şi ştiinţifice legal autorizate. 2. Părţile vor lua măsurile necesare pentru ca prescripţiile medicale cuprinzînd substanţe din tabelul II, III şi IV sa fie eliberate conform practicii medicale şi supuse, în ceea ce priveşte în special numărul reinnoirilor posibile şi durata valabilităţii lor, unei reglementări care sa asigure protecţia sănătăţii şi a interesului public. 3. Contrar dispoziţiilor paragrafului 1, una dintre părţi poate, atunci cînd, după părerea sa, situaţia legală o impune şi în condiţiile pe care ea le va putea prescrie, inclusiv în materie de înregistrare, sa autorizeze farmaciştii cu autorizaţie sau orice alţi distribuitori cu amănuntul sub licenţa, desemnaţi de autorităţile însărcinate cu ocrotirea sănătăţii publice în ţara sau într-o zona a acestei tari, sa furnizeze, la discretie şi fără prescripţie, pentru a fi utilizate de către persoanele particulare în cazuri excepţionale şi în scopuri medicale, cantităţi mici de substanţe prevăzute în tabelele III şi IV, în limitele pe care le vor preciza părţile. ART. 10 Obligaţii privind condiţionarea şi anunţurile de publicitate 1. Fiecare dintre părţi va impune, ţinînd seama de regulamentele sau recomandările pertinente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sa se indice pe eticheta, atunci cînd acest lucru va fi posibil şi în orice caz pe nota care însoţeşte condiţionarea pentru distribuirea cu amănuntul a substanţelor psihotrope, modul de folosire, precum şi precautiile ce trebuie luate, care, după părerea sa, sînt necesare pentru securitatea aceluia care foloseşte substanta. 2. Fiecare dintre părţi, ţinînd seama de prevederile constituţiei tarii sale, va interzice anunţurile publicitare care se referă la substanţe psihotrope şi care sînt destinate marelui public. ART. 11 Înregistrarea 1. Părţile vor impune ca, în cazul substanţelor din tabelul I, fabricanţii şi oricare alte persoane autorizate în virtutea art. 7 sa facă comerţ cu aceste substanţe şi sa le distribuie, sa procedeze la înregistrarea, în condiţiile prevăzute de fiecare dintre părţi, în asa fel încît sa apara precis cantităţile fabricate sau deţinute în stoc, precum si, pentru fiecare achiziţie şi fiecare cantitate, data, numele furnizorului şi al achizitorului. 2. Părţile vor impune ca, pentru substanţele din tabelele II şi III, fabricanţii, distribuitorii en gros şi exportatorii sa procedeze la înregistrarea acestora în condiţiile stabilite de fiecare dintre părţi, în asa fel încît sa apara cu precizie cantităţile fabricate si, pentru fiecare achiziţie şi fiecare livrare, cantitate, data, numele furnizorului şi al achizitorului. 3. Părţile vor impune ca, pentru substanţele din tabelul II, distribuitorii cu amănuntul, instituţiile spitaliceşti, centrele de tratament şi instituţiile ştiinţifice sa procedeze la înregistrarea acestora în condiţiile specificate pentru fiecare dintre părţi, în asa fel încît sa apara cu precizie fiecare achiziţie şi fiecare livrare, cantitatea, data, numele furnizorului şi al achizitorului. 4. Părţile vor supraveghea, prin metode adecvate şi ţinînd seama de practicile profesionale şi comerciale care le sînt proprii, ca informaţiile referitoare la achiziţionarea şi cedarea unor substanţe din tabelul III de către distribuitorii cu amănuntul, instituţiile spitaliceşti, centrele de tratament şi instituţiile ştiinţifice sa poată fi consultate cu uşurinţa. 5. Părţile vor impune ca, pentru substanţele incluse în tabelul IV, fabricanţii, exportatorii şi importatorii sa procedeze la înregistrarea în condiţiile stabilite de fiecare dintre părţi, în asa fel încît sa apara cantităţile fabricate, exportate şi importate. 6. Părţile vor impune fabricantilor de preparate exceptate, conform paragrafului 3 art. 3, sa înregistreze cantitatea din fiecare substanta psihotropa utilizata în fabricarea unui preparat exceptat, natura şi cantitatea totală a preparatului exceptat, fabricat cu aceasta substanta, precum şi menţiunile referitoare la prima livrare. 7. Părţile vor supraveghea ca înregistrările şi informaţiile la care se referă prezentul articol şi care sînt necesare pentru stabilirea rapoartelor prevăzute de art. 16 sa fie păstrate cel puţin timp de 2 ani. ART. 12 Dispoziţii referitoare la comerţul internaţional 1. a) Oricare dintre părţi, care autorizează exportul sau importul de substanţe din tabelele I sau II, trebuie sa ceara ca o autorizaţie de import sau de export, redactată pe un formular-model stabilit de comisie, sa fie obţinută pentru fiecare export sau import, indiferent dacă este vorba de una sau mai multe substanţe. b) Aceasta autorizaţie trebuie sa cuprindă denumirea internaţionala a substanţei sau, în absenta acesteia, denumirea substanţei din tabel, cantitatea exportată sau importata, forma farmaceutica, numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi perioada în cursul căreia trebuie sa aibă loc exportul sau importul. Dacă substanta este exportată sub forma de preparat va fi, de asemenea, indicată denumirea preparatului, dacă exista o asemenea denumire. Autorizaţia de export trebuie, de asemenea, sa indice numărul şi data certificatului de import şi sa specifice autoritatea care a eliberat acest document. c) Înainte de a elibera o autorizaţie de export, părţile vor cere o autorizaţie de import eliberata de autorităţile de resort ale tarii sau ale regiunii importatoare şi care sa ateste ca importul substanţei sau substanţelor despre care este vorba a fost aprobat, iar aceasta autorizaţie va fi prezentată de persoana sau instituţia care cere autorizaţia de export. d) O copie după autorizaţia de export va fi anexată la fiecare expediere, iar guvernul care a eliberat autorizaţia de export va adresa o copie a acesteia guvernului tarii sau regiunii importatoare. e) Cînd importul a fost efectuat, guvernul tarii sau al regiunii importatoare va remite guvernului tarii sau regiunii exportatoare autorizaţia de export, împreună cu o atestare care sa certifice cantitatea efectiv importata. 2. a) Părţile vor cere ca, pentru fiecare export al unor substanţe din tabelul III, exportatorii sa întocmească în 3 exemplare o declaraţie pe un formular-model stabilit de către comisie, conţinînd informaţiile următoare: I) Numele şi adresa exportatorului şi importatorului; II) Denumirea comuna internaţionala sau, în lipsa unei asemenea denumiri, denumirea substanţei din tabel; III) Cantitatea de substanta şi forma farmaceutica sub care substanta este exportată si, dacă este exportator, sub forma unui preparat, denumirea acestuia, dacă exista o asemenea denumire; IV) Data expedierii. b) Exportatorii vor furniza autorităţilor competente din ţara lor sau din regiunea lor 2 exemplare din aceasta declaraţie. Ei vor anexa al treilea exemplar la marfa expediată. c) Partea care a exportat o substanta din tabelul III va trebui, cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la data expedierii, sa transmită autorităţilor competente ale tarii sau regiunii importatoare, în plic recomandat cu semnătura de primire, un exemplar al declaraţiei primite din partea exportatorului. d) Părţile vor putea cere ca, imediat după primirea coletului, importatorul sa adreseze autorităţilor competente din ţara sau din regiunea sa exemplarul care însoţeşte marfa cu semnătura de rigoare, indicind cantităţile primite şi data primirii. 3. Substanţele din tabelele I şi II vor fi supuse, de asemenea, dispoziţiilor care urmează: a) Părţile vor exercita în porturile libere şi zonele libere aceeaşi supraveghere şi acelaşi control ca şi în alte părţi ale teritoriului lor, intelegindu-se totuşi ca vor putea aplica un regim mai sever. b) Exporturile sub forma de expedieri adresate unei bănci sau în contul unei persoane, alta decît aceea al carei nume figurează în autorizaţia de export, sau unei căsuţe poştale vor fi interzise. c) Exporturile de substanţe din tabelul I, sub forma de expedieri adresate unui antrepozit al unei vami, vor fi interzise. Exporturile substanţelor din tabelul II, sub forma de expedieri adresate unui antrepozit al unei vami vor fi interzise, exceptind cazul în care guvernul tarii importatoare precizează pe certificatul de import, prezentat de persoana sau instituţia care cere autorizaţia de export, ca el a aprobat importul acelei marfi pentru ca ea sa fie depusa într-un antrepozit al unei vami. In asemenea cazuri, autorizaţia de export va preciza ca expedierea se face în acest scop. Orice retragere de la antrepozitul vămii va fi subordonata prezentării unei autorizaţii eliberate de autorităţile de care tine antrepozitul si, în cazul unei expedieri în străinătate, aceasta retragere va fi asimilată unui nou export în sensul prezentei convenţii. d) Expedierile care sosesc pe teritoriul uneia dintre părţi sau care se fac de pe acest teritoriu, fără sa fi fost însoţite de o autorizaţie de export, vor fi reţinute de autorităţile competente. e) O parte nu va autoriza trecerea în tranzit pe teritoriul ei, în direcţia unei alte tari, a oricărei expedieri de asemenea substanţe, indiferent dacă marfa este sau nu descarcata din vehiculul care o transporta, exceptind cazul cînd copia după autorizaţia de export pentru aceasta expediere este prezentată autorităţilor competente ale acestei părţi. f) Autorităţile competente ale unei tari sau regiuni, prin care trecerea unui colet conţinînd asemenea substanţe este autorizata, vor adopta toate măsurile necesare pentru a împiedica abaterea din drum a coletului menţionat către o alta destinaţie decît aceea care figurează pe copia autorizaţiei de export ataşată la colet, exceptind cazul în care guvernul tarii sau regiunii prin care se efectuează expedierea ar autoriza aceasta schimbare de ruta. Guvernul acestei tari sau al regiunii de tranzit va trata orice cerere de schimbare de ruta ca şi cum ar fi vorba de un export din ţara sau regiunea de tranzit către ţara sau regiunea noii destinaţii. Dacă se autorizează schimbarea de ruta, dispoziţiile de la alin. e) al paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, între ţara sau regiunea de tranzit şi ţara sau regiunea de unde marfa a fost exportată de la început. g) Nici o expediere de asemenea substanţe în tranzit sau depuse la un antrepozit al unei vami nu va putea fi supusă vreunei tratari de natura sa modifice caracterul substanţelor. Ambalajul nu poate fi modificat fără consimţămîntul autorităţilor competente. h) Dispoziţiile alin. e)-g) referitoare la tranzitul acestor substanţe prin teritoriul uneia dintre părţi nu sînt aplicabile dacă marfa este transportată pe calea aerului, cu condiţia ca aeronava sa nu aterizeze în ţara sau regiunea de tranzit. Dacă aeronava aterizeaza în aceasta ţara sau regiune, aceste dispoziţii se vor aplica în măsura în care o impun împrejurările. i) Prevederile prezentului paragraf nu vor aduce atingerea prevederilor conţinute în orice acord internaţional care ar limita controlul exercitat de oricare dintre părţi asupra acestor substanţe în tranzit. ART. 13 Interzicerea şi restricţii aplicate exportului şi importului 1. Orice parte poate notifica tuturor celorlalte părţi, prin intermediul secretariatului general, ca ea interzice importul în ţara sa sau într-una din regiunile sale, a uneia sau mai multor substanţe din tabelele II, III sau IV specificate în notificarea sa. In aceasta notificare, partea va indica numele sub care substanta figurează în tabelele II, III sau IV. 2. Dacă una dintre părţi a primit o notificare de interdicţie, asa cum se prevede în paragraful 1, ea va lua măsurile necesare pentru ca nici una dintre substanţele specificate în notificarea menţionată sa nu fie exportată în ţara sau în una dintre regiunile partii care a făcut notificarea. 3. Contrar dispoziţiilor paragrafelor precedente, orice parte care a făcut notificare conform paragrafului 1 poate, eliberind în fiecare caz un permis special de import, sa autorizeze importul cantităţilor determinate de substanţele în cauza sau din preparatele care le conţin. Autoritatea tarii importatoare care va elibera permisul special de import ii va adresa în 2 exemplare, care vor purta numele şi adresa importatorului, autorităţii competente a tarii sau regiunii exportatoare care va putea, în acest caz, sa autorizeze exportatorul sa efectueze expedierea. Aceasta va fi însoţită de un exemplar al permisului special de import, vizat regulamentar de autoritatea competenta a tarii sau regiunii exportatoare. ART. 14 Dispoziţii speciale cu privire la transportul substanţelor psihotrope în truse de prim ajutor pe vase, aeronave sau alte mijloace de transport public care circula pe trasee internaţionale 1. Transportul internaţional pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internaţional, ca trenuri şi autocare internaţionale, al unor cantităţi limitate de substanţe din tabelele II, III şi IV, susceptibile sa fie necesare în cursul călătoriei pentru acordarea de prim ajutor şi pentru cazurile de urgenta, nu va fi considerat ca export, import sau tranzit în sensul prezentei convenţii. 2. Se vor lua măsuri de precauţie adecvate de către ţara de înmatriculare pentru a împiedica utilizarea abuzivă a substanţelor menţionate la paragraful 1 sau deturnarea lor în scopuri ilicite. Comisia va recomanda aceste precautii după ce se va consulta cu organizaţiile internaţionale competente. 3. Substanţele transportate pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internaţional, ca trenuri şi autocare internaţionale, conform prevederilor paragrafului 1, vor fi supuse legilor, reglementărilor, permiselor şi autorizaţiilor tarii de înmatriculare, fără a prejudicia dreptul autorităţilor locale competente de a proceda la verificări, inspecţii şi alte operaţiuni de control la bordul acestor mijloace de transport. Administrarea acestor substanţe, în caz de urgenta, nu se va considera ca ar contraveni dispoziţiilor paragrafului 1 din art. 9. ART. 15 Inspecţia Părţile vor institui un sistem de inspectare a fabricantilor, exportatorilor, importatorilor şi distribuitorilor cu ridicată şi cu amănuntul a substanţelor psihotrope, precum şi a instituţiilor medicale şi ştiinţifice care folosesc asemenea substanţe. Părţile vor organiza inspectarea localurilor, stocurilor şi înregistrărilor atît de frecvent pe cît o vor considera necesară. ART. 16 Informaţii ce trebuie furnizate de către părţi 1. Părţile vor furniza secretarului general informaţiile pe care comisia le poate cere ca fiind necesare pentru exercitarea funcţiilor ei si, în special, un raport anual consacrat aplicării convenţiei pe teritoriile lor, care sa conţină informaţii privitoare la: a) modificările importante aduse legilor şi reglementărilor referitoare la substanţele psihotrope; şi b) faptele deosebit de semnificative care se vor fi produs pe teritoriile lor în materie de abuz şi trafic ilicit de substanţe psihotrope. 2. Părţile vor comunica, pe de alta parte, secretarului general, numele şi adresele autorităţilor guvernamentale menţionate la alin. f) al art. 7, la art. 12 şi la paragraful 3 al art. 13. Secretarul general va difuza aceste informaţii tuturor părţilor. 3. Părţile vor adresa secretarului general, în cel mai scurt timp posibil, un raport asupra cazurilor de trafic ilicit de substanţe psihotrope şi de confiscare a substanţelor făcînd obiectul acestui trafic ilicit, atunci cînd aceste cazuri li se vor părea importante datorită: a) noilor tendinte puse în evidenta; b) cantităţilor în cauza; c) informaţiilor asupra surselor de aprovizionare; sau d) metodelor folosite de către traficantii iliciti. Copii după raport vor fi comunicate conform alin. b) al art. 21. 4. Părţile vor furniza organului rapoarte statistice anuale, utilizînd în acest scop formularele stabilite de către organ. Aceste rapoarte se vor referi: a) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor I şi II - la cantităţile fabricate, exportate la destinaţie şi importate din fiecare ţara sau regiune, precum şi la stocurile deţinute de către fabricanti; b) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor III şi IV - la cantităţile fabricate, precum şi la cantităţile totale importate şi exportate; c) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor II şi III - la cantităţile folosite pentru fabricarea preparatelor exceptate; şi d) în ce priveşte fiecare dintre substanţele incluse pe un tabel, altul decît tabelul I, - la cantităţile utilizate în scopuri industriale, conform dispoziţiilor alin. b) al art. 4. Cantităţile fabricate, care sînt prevăzute la alin. a) şi b) din prezentul paragraf, nu cuprind cantităţile de preparate fabricate. 5. Orice parte va furniza organului, la cererea acestuia, informaţii statistice suplimentare referitoare la perioade viitoare în ce priveşte cantităţile unei substanţe sau ale alteia din tabelele III şi IV, exportate în fiecare ţara sau regiune şi importate din fiecare ţara sau regiune. Aceasta parte va putea cere organului sa dea un caracter confidenţial, atît cererii sale de a i se furniza informaţii, cît şi informaţiilor furnizate în baza prezentului paragraf. 6. Părţile vor furniza informaţiile menţionate la paragrafele 1 şi 4 în modul şi la data pe care le va fixa comisia sau organul. ART. 17 Funcţiile comisiei 1. Comisia poate examina toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenţii şi la aplicarea prevederilor sale şi sa facă recomandări în acest scop. 2. Hotărîrile comisiei prevăzute la art. 2 şi art. 3 vor fi adoptate cu majoritatea a 2/3 din membrii comisiei. ART. 18 Rapoartele organului 1. Organul întocmeşte rapoarte anuale privind activitatea sa, în care va face o analiza a informaţiilor statistice de care el dispune si, în cazurile necesare, o expunere a explicaţiilor pe care guvernele au putut sa le furnizeze sau au fost cerute sa le furnizeze, precum şi orice observaţii şi recomandări pe care organul le poate furniza. Organul poate, de asemenea, sa facă orice alt raport suplimentar pe care l-ar considera necesar. Rapoartele sînt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula observaţiile pe care ea le considera oportune. 2. Rapoartele organului sînt comunicate părţilor şi publicate ulterior de către secretarul general. Părţile autorizează libera distribuire a acestor rapoarte. ART. 19 Măsuri ce trebuie adoptate de către organ spre a asigura executarea prevederilor convenţiei 1. a) Dacă, după examinarea informaţiilor adresate organului de către un guvern sau a informaţiilor comunicate de organele O.N.U., organul are temeiuri sa creadă ca scopurile prezentei convenţii sînt grav compromise prin faptul ca o ţara sau o regiune nu aplica dispoziţiile sale, organul are dreptul sa ceara explicaţii guvernului tarii sau regiunii interesate. Sub rezerva dreptului pe care îl are de a atrage atenţia părţilor, consiliului şi comisiei privind problema prevăzută la alin. c), organul va considera drept confidenţială orice cerere de informaţii sau explicaţii furnizate de un guvern în conformitate cu prezentul alineat. b) După ce a acţionat conform alin. a), organul poate, dacă considera necesar sa o facă, sa ceara guvernului interesat sa ia măsurile de remediere care, datorită împrejurărilor, pot părea necesare spre a asigura executarea prevederilor prezentei convenţii. c) Dacă organul constata ca guvernul interesat nu a dat explicaţii satisfăcătoare, atunci cînd i s-a cerut sa facă acest lucru conform alin. a), sau a neglijat sa adopte o măsura de remediere care i s-a cerut sa o ia conform alin. b), el poate atrage atenţia părţilor, consiliului şi comisiei în aceasta privinţa. 2. Atunci cînd atrage atenţia părţilor, consiliului şi comisiei asupra unei probleme conform alin. c) al paragrafului 1, organul poate, dacă considera necesară o asemenea măsura, sa recomande părţilor sa sisteze exportul substanţelor psihotrope în ţara sau regiunea interesată sau importul substanţelor psihotrope provenite din aceasta ţara sau aceasta regiune, sau atît exportul cît şi importul, fie pentru o perioada determinata, fie pînă ce situaţia în aceasta ţara sau regiune se va reglementa. Statul interesat are dreptul sa aducă problema în fata consiliului. 3. Organul are dreptul sa publice un raport privind orice problema prevăzută în dispoziţiile prezentului articol şi sa îl comunice consiliului, care îl va transmite tuturor părţilor. Dacă organul publica în acest raport o hotărîre adoptată în baza prezentului articol sau a informaţiilor privitoare la aceasta hotărîre, ele trebuie, de asemenea, sa publice părerea guvernului interesat, dacă acesta o va cere. 4. In cazurile în care o hotărîre a organului, publicată în conformitate cu prezentul articol, nu a fost adoptată în unanimitate, trebuie sa fie expusă şi părerea minorităţii. 5. Orice stat va fi invitat sa fie reprezentat la şedinţele organului, în cursul cărora se examinează o problema care îl interesează în mod direct, conform prevederilor prezentului articol. 6. Hotărîrile organului luate în conformitate cu prezentul articol trebuie adoptate cu majoritatea a 2/3 din numărul total al membrilor organului. 7. Prevederile paragrafelor precedente se vor aplica, de asemenea, atunci cînd organul are temeiuri sa creadă ca scopurile convenţiei de fata ar putea fi grav compromise în urma unei hotărîri luate de una dintre părţi, în baza dispoziţiilor paragrafului 7 al art. 2. ART. 20 Măsuri impotriva abuzului de substanţe psihotrope 1. Părţile vor lua toate măsurile susceptibile sa prevină abuzul de substanţe psihotrope şi sa asigure depistarea prompta, precum şi tratamentul, educaţia, perioada postcura, readaptarea şi reintegrarea socială a persoanelor interesate; ele îşi vor coordona eforturile în acest scop. 2. Părţile vor favoriza, pe cît posibil, formarea unui personal pentru a asigura tratamentul, perioada postcura, readaptarea şi reintegrarea socială a persoanelor care abuzeaza de substanţe psihotrope. 3. Părţile vor ajuta persoanele care au nevoie în exercitarea profesiei lor de a dobîndi cunoştinţe referitoare la problemele puse de abuzul de substanţe psihotrope şi de prevenirea lui şi vor difuza, de asemenea, aceste cunoştinţe în rindul marelui public, dacă exista temeri justificate ca abuzul de aceste substanţe ar putea sa se raspindeasca foarte mult. ART. 21 Lupta impotriva traficului ilicit Ţinînd seama de regimul lor constituţional, juridic şi administrativ, părţile: a) vor asigura pe plan naţional coordonarea acţiunii preventive şi represive impotriva traficului ilicit; în acest scop, ele vor putea sa desemneze un serviciu adecvat, însărcinat cu aceasta coordonare; b) se vor ajuta reciproc în lupta impotriva traficului ilicit de substanţe psihotrope si, în special, vor transmite celorlalte părţi direct interesate, pe cale diplomatică sau prin intermediul autorităţilor competente pe care le vor desemna în acest scop, cîte o copie din fiecare raport pe care îl vor fi adresat secretarului general în baza art. 16, în urma descoperirii unui caz de trafic ilicit sau în urma unei confiscari; c) vor colabora strins între ele, precum şi cu organizaţiile internaţionale competente din care fac parte, în scopul ducerii unei lupte coordonate impotriva traficului ilicit; d) vor veghea la realizarea rapida a colaborării internaţionale a serviciilor adecvate; şi e) se vor asigura ca, atunci cînd documentele de procedura sînt transmise între tari pentru iniţierea unei acţiuni în justiţie, transmisia sa fie efectuată pe cai rapide la adresa instanţelor desemnate de către părţi; aceasta prevedere nu încalca dreptul părţilor de a cere ca documentele de procedura sa le fie expediate pe cale diplomatică. ART. 22 Dispoziţii cu caracter penal 1. a) Sub rezerva prevederilor sale constituţionale, fiecare parte va considera drept infracţiune pasibila de pedeapsa orice act comis intentionat care contravine unei legi sau unui regulament în executarea obligaţiilor sale ce decurg din prezenta convenţie şi va lua măsurile necesare pentru ca infracţiunile grave sa fie sancţionate, de exemplu, cu închisoare sau orice alta pedeapsa privativă de libertate. b) Contrar dispoziţiilor cuprinse în alineatul precedent, atunci cînd persoanele care utilizează în mod abuziv substanţe psihotrope vor fi savirsit aceste infracţiuni, părţile vor putea - în loc de a le condamna sau de a aplica o sancţiune penală impotriva lor sau ca un complement al sancţiunii penale -, sa supună aceste persoane unor măsuri de tratament, de educare, de postcura, de readaptare şi de reintegrare socială, conform prevederilor paragrafului 1 al art. 20. 2. Sub rezerva prevederilor constituţionale, ale sistemului juridic şi ale legislaţiei naţionale ale fiecărei părţi: a) I. dacă o serie de acţiuni care sînt legate între ele şi constituie infracţiuni în virtutea paragrafului 1 de mai sus au fost comise în tari diferite, fiecare dintre aceste acţiuni va fi considerată ca o infracţiune distinctă; II. participarea internaţionala la vreuna dintre infracţiunile menţionate mai sus, asocierea sau înţelegerea în vederea săvîrşirii sau tentativei de a comite asemenea infracţiuni, precum şi actele pregătitoare şi operaţiunile financiare executate intentionat în legătura cu infracţiunile menţionate în prezentul articol, vor constitui infracţiuni pasibile de pedepsele prevăzute la paragraful 1. III. condamnările pronunţate în străinătate pentru aceste infracţiuni vor fi luate în consideraţie pentru a stabili cazurile de recidiva; şi IV. infracţiunile grave menţionate mai sus, indiferent dacă au fost comise de către cetăţeni ai tarii sau străini, vor fi urmărite de partea pe teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea sau de către partea pe teritoriul căreia se afla delincventul, dacă extrădarea nu este compatibila cu legislaţia partii căreia i-a fost adresată cererea şi dacă infractorul a fost deja urmărit şi judecat. b) Este de dorit ca infracţiunile menţionate la paragraful 1 şi în partea a II-a a alin. a) din paragraful 2 sa fie considerate drept cazuri de extrădare în cadrul oricărui tratat de extrădare încheiat sau care urmează sa se încheie între părţi şi sa fie recunoscute drept cazuri de extrădare între ele de către părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat sau reciprocitati, intelegindu-se, totuşi, ca extrădarea va fi acordată conform legislaţiei partii căreia i s-a adresat cererea de extrădare şi ca numita parte va avea dreptul sa refuze de a proceda la arestarea infractorului şi sa refuze sa acorde extrădarea lui, dacă autorităţile competente considera ca infracţiunea nu este suficient de grava. 3. Orice substanta psihotropa, orice alta substanta şi orice material utilizat sau care se intenţionează a fi utilizat pentru a se savirsi oricare din infracţiunile prevăzute la paragrafele 1 şi 2 vor putea sa fie sechestrate şi confiscate. 4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere legislaţiei naţionale a uneia dintre părţi în materie de competenta. 5. Nici o prevedere a prezentului articol nu va încalca principiul potrivit căruia infracţiunile la care el se referă vor fi definite, urmărite şi pedepsite conform legislaţiei naţionale a fiecărei părţi. ART. 23 Aplicarea unor măsuri de control mai severe decît cele impuse prin convenţie Părţile vor putea adopta măsuri de control mai stricte şi mai severe decît cele prevăzute în prezenta convenţie, dacă ele vor considera aceasta oportun sau necesar pentru ocrotirea sănătăţii şi în interes public. ART. 24 Cheltuielile organelor internaţionale care decurg din administrarea dispoziţiilor convenţiei Cheltuielile comisiei şi ale organului pentru îndeplinirea funcţiilor lor respective în baza prezentei convenţii vor fi în sarcina Organizaţiei Naţiunilor Unite, în condiţiile pe care le va stabili adunarea generală. Părţile care nu sînt membre ale O.N.U. vor contribui la aceste cheltuieli, adunarea generală urmînd sa analizeze periodic, după consultări cu guvernele acestor părţi, suma contribuţiilor pe care ea o va considera drept echitabila. ART. 25 Procedura de admitere, semnare, ratificare şi aderare 1. Statele membre ale O.N.U., statele nemembre ale O.N.U., care sînt membre ale unei instituţii specializate a O.N.U. sau a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică sau care sînt părţi la statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi orice alt stat invitat de consiliu, pot deveni părţi la prezenta convenţie: a) semnind-o; sau b) ratificind-o, după ce a fost semnată sub rezerva ratificării; sau c) aderind la aceasta. 2. Prezenta convenţie va fi deschisă pentru semnare pînă la 1 ianuarie 1972 inclusiv. După aceea se va putea adera la aceasta. 3. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la secretarul general. ART. 26 Intrarea în vigoare 1. Convenţia de fata va intra în vigoare la 90 de zile după ce 40 de state menţionate la paragraful 1 al art. 25 o vor fi semnat-o fără sa facă vreo rezerva în ce priveşte ratificarea sau vor fi depuse instrumentele de ratificare sau de aderare. 2. Pentru oricare alt stat care semnează fără rezerva ratificării sau care depune instrumentele de ratificare sau de aderare după data ultimei semnături sau a ultimei depuneri menţionate la paragraful precedent, prezenta convenţie va intra în vigoare la 90 de zile de la data semnării ei sau depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare. ART. 27 Aplicarea teritorială Prezenta convenţie se va aplica tuturor teritoriilor nemetropolitane pe care una dintre părţi le reprezintă pe plan internaţional, exceptind cazul în care consimţămîntul prealabil al unui teritoriu oarecare este necesar, fie în baza Constituţiei partii sau a teritoriului interesat, fie în baza cutumelor. In acest caz, partea se va strădui sa obţină, într-un timp cît mai scurt, consimţămîntul teritoriului care este necesar si, atunci cînd acest consimţămînt va fi obţinut, ea va notifica acest lucru secretarului general. Prezenta convenţie se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate prin notificarea menţionată, începînd de la data primirii acesteia din urma de către secretarul general. In cazurile în care consimţămîntul prealabil al teritoriului nemetropolitan nu este necesar, partea interesată va declara, în momentul semnării, ratificării sau aderării, cărui teritoriu sau căror teritorii nemetropolitane li se aplica prezenta convenţie. ART. 28 Regiuni definite în scopurile prezentei convenţii 1. Oricare dintre părţi poate notifica secretarului general ca în scopurile prezentei convenţii teritoriul ei este divizat în doua sau mai multe regiuni sau ca doua sau mai multe dintre regiunile ei sînt grupate în una singura. 2. Doua sau mai multe părţi pot notifica secretarului general ca, în urma instituirii unei uniuni vamale între ele, aceste părţi constituie o regiune în scopurile prezentei convenţii. 3. Orice notificare făcuta în baza paragrafului 1 sau 2 va intra în vigoare la 1 ianuarie al anului care va urma aceluia în care notificarea a fost făcuta. ART. 29 Denunţarea 1. La expirarea unei perioade de 2 ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, oricare parte va putea, în numele sau sau în numele unui teritoriu pe care ea îl reprezintă pe plan internaţional şi care si-a retras consimţămîntul dat în virtutea art. 27, sa denunţe prezenta convenţie, depunînd în acest scop instrumentul necesar la secretariatul general. 2. Dacă secretarul general primeşte denunţarea înaintea datei de 1 iulie sau la aceasta data, ea va intra în vigoare la 1 ianuarie a anului următor; dacă denunţarea este primită după 1 iulie ea va intra în vigoare ca şi cum ar fi fost primită în anul următor înainte de 1 iulie sau la aceasta data. 3. Convenţia de fata va expira dacă, în urma denuntarilor notificate conform prevederilor paragrafelor 1 şi 2, condiţiile intrării sale în vigoare prevăzute la paragraful 1 al art. 26 încetează de a mai fi respectate. ART. 30 Amendamente 1. Oricare dintre părţi va putea propune un amendament la prezenta convenţie. Textul acestui amendament sau cauzele care l-au motivat vor fi comunicate secretarului general, care le va difuza părţilor şi consiliului. Consiliul va putea hotărî fie: a) sa convoace o conferinţa, conform paragrafului 4 al art. 62 din Carta O.N.U., în vederea studierii amendamentului propus; fie b) sa intrebe părţile dacă accepta amendamentul propus şi sa le roage sa prezinte eventual consiliului observaţiile lor cu privire la aceasta propunere. 2. Dacă un proiect de amendament difuzat conform alin. b) al paragrafului 1 nu a fost respins de nici una dintre părţi în decursul celor 18 luni care urmează comunicării sale, el va intra imediat în vigoare. Dacă totuşi el va fi respins de una dintre părţi, consiliul va putea hotărî, ţinînd seama de observaţiile părţilor, dacă este cazul sa se convoace o conferinţa însărcinata cu studierea amendamentului amintit. ART. 31 Diferende 1. Dacă între doua sau mai multe părţi se naşte un diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile amintite se vor consulta în vederea reglementării acestui diferend pe cale de negocieri, ancheta, mediere, consiliere, arbitraj, recurs la organisme regionale, pe cale judiciară sau prin alte mijloace paşnice pe care le vor alege. 2. Orice diferend de acest fel care nu va fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 va fi supus, la cererea uneia dintre părţile în litigiu, Curţii Internaţionale de Justiţie. ART. 32 Rezerve 1. Nici o rezerva nu este permisă în afară celor făcute conform paragrafelor 2, 3 şi 4 ale prezentului articol. 2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, sa facă rezerve în legătura cu următoarele prevederi din prezenta convenţie: a) art. 19 paragrafele 1 şi 2; b) art. 27; şi c) art. 31. 3. Orice stat care doreşte sa devină parte la convenţie, dar care vrea sa fie autorizat sa facă rezerve, altele decît cele care sînt enumerate în paragrafele 2, 3 şi 4, poate anunţa secretarul general despre aceasta intenţie, cu condiţia ca la expirarea celor 12 luni de la data comunicării rezervei în chestiune de către secretarul general, o treime din statele care au semnat fără rezerva ratificării sau au ratificat convenţia sau au aderat la ea înainte de expirarea perioadei amintite - sa nu fi ridicat obiecţiuni impotriva ei - rezerva va fi considerată drept autorizata, intelegindu-se însă ca statele care au ridicat obiecţii impotriva acestei rezerve nu vor sa-si asume fata de statul care a formulat-o acea obligaţie juridică ce decurge din prezenta convenţie, la care se referă rezerva. 4. Oricare stat pe teritoriul căruia cresc în stare salbatica plante conţinînd substanţe psihotrope, incluse în tabelul I, folosite în mod tradiţional de anumite grupuri restrînse bine determinate, cu prilejul ceremoniilor magice sau religioase, poate, în momentul semnării ratificării sau a aderării, sa facă rezerve cu privire la aceste plante în legătura cu prevederile art. 7, exceptind prevederile referitoare la comerţul internaţional. 5. Statul care a făcut rezerve va putea, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general, sa retragă în întregime sau parţial rezervele sale. ART. 33 Notificări Secretarul general va notifica tuturor statelor menţionate la paragraful 1 al art. 25: a) semnăturile, ratificarile sau aderarile conform art. 25; b) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform art. 26; c) denuntarile conform art. 29; şi d) declaraţiile şi notificările conform art. 27, 28, 30 şi 32. Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie în numele guvernelor respective. Întocmită la Viena la 21 februarie 1971, într-un singur exemplar în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa, cele 5 texte fiind, în măsura egala, valabile. Convenţia va fi depusa la secretarul general al O.N.U., care va transmite copii certificate, conforme, tuturor statelor membre ale O.N.U. şi celorlalte state prevăzute la paragraful 1 al art. 25. LISTA REVIZUITĂ ÎN FUNCŢIE DE TOATE AMENDAMENTELE ADUSE DE COMISIA STUPEFIANTELOR PÎNĂ LA 12 OCTOMBRIE 1988 LISTA cu substanţele ce figurează în tabelul I
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. D.C.I Alte denumiri Denumirea chimică
crt. uzuale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
0 1 2 3
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Brolamfetamina DOB (+)-4-2,5-bromo-2,5-dimetoxi-alfa-metil-
fenetilamina
2. Catinona (-)-(S)-2-aminopropiofenonă
3. DET 3-[2-(dietilamino)etil]indol
4. DMA (±)-2,5-dimetoxi-alfa-metil-fenetilamină
5. DMHP 3-(1,2-dimetilheptil.)-7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-
trimetil-6H-dibenzo[b,d]-piran-1-ol
6. DMT 3-[2-(dimetilamino)etil]indol
7. DOET (±)-4-etil-2,5-dimetoxi-alfa-fenetilamină
8. Eticiclidina PCE N-etil-1-fenilciclohexilamină
9. (+)-Lisergio LSD, LSD-25 9,10-didehidro-N,N-dietil-6-metilergolină-8beta-
carboxamidă
10. Tenamfetamina MDA alfa-metil-3,4-(metilenedioxi)fenetilamină
11. mescalina 3,4,5-trimetoxifenetilamină
12. MMDA 2-metoxi-alfa-metil-4,5-(metilenedioxi)fenetilamină
13. parahexil 3-hexil-7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-trimetil-6H-
dibenzo[b,d]piran-1-ol
14. PMA p-metoxi-alfa-metilfenetilamină
15. psilocina 3-[2-(dimetilamino)etil]indol-4-ol
16. Psilocibina 3-[2-(dimetilamino)etil]indo-4-il dihidrogen-fosfat
17. Roliciclidina PHP, PCPY 1-(1-fenilciclohexil)pirolidină
18. STP, DOM 2,5-dimetoxi-alfa,4-dimetil fenetilamină
19. MDMA (±)-N,alfa-dimetil-3,4-(metilenedioxi)fenetilamină
20. Tenociclidine TCP 1-[1-(2-tienil)ciclohexil]piperidină
21. tetrahidrocanabiol cu urmatorii izomeri şi alte
variante stereochimice
7,8,9,10-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-
dibenzo[b,d]-piran-1-ol
(9R,10aR)-8,9,10,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-
3-pentil-6H-dibenzo[b,d]-piran-1-ol
(6aR,9R,10aR)-6a,9,10,10a-tetrahidro-6,6,9-
trimetil-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol
(6aR,10aR)-6a,7,10,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-
3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol
(6aR,10aR)-6a,7,8,10a-tetrahidro-6,6,9-trimetil-
3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol
6a,7,8,9-tetrahidro-6,6,9-trimetil-3-pentil-6H-
dibenzo[b,d]piran-1-ol
(6aR,10aR)-6a,7,8,9,10,10a-hexahidro-6,6-dimetil-
9-metilen-3-pentil-6H-dibenzo[b,d]piran-1-ol
22. TMA (±)-3,4,5-trimetoxi-alfa-metilfenetilamină
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Sărurile substanţelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile. LISTA cu substanţele ce figurează în tabelul II
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. D.C.I Alte denumiri Denumirea chimică
crt. uzuale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Amfetamină amfetamină (±)-alfa-metilfenetilamină
2. Dexamfetamină dexamfetamină (+)-alfa-metilfenetilamină
3. Fenetilină 7-[2-[(alfa-metilfenetil)amino]etil]
teofilină
4. Levamfetamină levamfetamină (-)-(R)-alfa-metilfenetilamină
5. levometamfetamină (-)-N,alfa-dimetilfenetilamină
6. Mecloqualon 2-metil-3-o-tolil-4(3H)-chinazolinonă
7. Metamfetanimă metamfetamină alfa-fenil-2-piperidilacetat de metil
8. Metamfetamină metamfetamină
racemica racemică (±)-N,-dimetilfenetilamină
9. Metaqualon 2-metil-3-o-tolil-4(3H)-chinazolinonă
10. Metilfenidat alfa-fenil-2-piperidilacetat de metil
11. Fenciclidină PCP 1-(1-fenilciclohexil) piperidină
12. Fenmetrazină 3-metil-2-fenilmorfolină
13. Secobarbital acid 5-alil-5-(1-metil-butil)
barbituric
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Sărurile substanţelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile. LISTA cu substanţele ce figurează în tabelul III
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. D.C.I. Alte denumiri Denumirea chimică
crt. uzuale
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Amobarbital acid 5-etil-5-izopentilbarbituric
2. Butalbital acid 5-alil-5-izobutilbarbituric
3. Catina (+)-norpseudo-
efedrină (+)-(R)-alfa-[(R)-1-aminoetil]benzil-alcool
4. Ciclobarbital acid 5-(1-ciclohexen-1-il)-5-etilbarbituric
5. Glutetimidă 2-etil-2-fenilglutarimidă
6. Pentazocină (2R*,6R*,11R*)-1,2,3,4,5,6-hexahidro-6,11-
dimetil-3-(3-metil-2-butenil)-2,6-metano-3-
benzazocin-8-ol
7. Pentobarbital acid 5-etil-5-(1-metil-butil)barbituric
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Sărurile substanţelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile. LISTA cu substanţele ce figurează în tabelul IV
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. D.C.I. Alte denumiri Denumirea chimică
crt. uzuale
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
0 1 2 3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Alobarbital acid 5,5-dialilbarbituric
2. Alprazolam 8-clor-1-metil-6-fenil-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4]
benzodiazepine
3. Amfrepramonă 2-(dietilamino)propiofenonă
4. Barbital acid 5,5-dietilbarbituric
5. Benfetamină benzfetamină N-benzil-N,alfa-dimetil-fenetilamină
6. Bromazepam 7-brom-1,3-dihidro-5-(2-piridil)-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
7. Butobarbital acid 5-butil-5-etilbarbituric
8. Camazepam dimetilcarbamat ester de 7-clor-1,3-dihidro-3-
hidroxi-1-metil-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-ona
9. Clordiazepoxid 7-clor-2-(metilamino)-5-fenil-3H-1,4-benzodiazepin-
4-oxid
10. Clobazam 7-clor-1-metil-5-fenil-1-1,5-benzodiazepin-
2,4(3H,5H)-diona
11. Clonazepam 5-(o-clorfenil)-1,3-dihidro-7-nitro-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
12. Clorazepat acid 7-clor-2,3-dihidro-2-oxo-5-fenil-1H-1,4-
benzodiazepin-3-carboxilic
13. Clotiazepam 5-(o-clorfenil)-7-etil-1,3-dihidro-1-metil-2H-
tien[2,3-e]-1,4-diazepin-2-ona
14. Cloxazolam 10-clor-11b-(o-clorfenil)-2,3,7,11b-tetrahidro-5H-
oxa-[3,2-d][1,4]benzodiazepin-6-ona
15. Delorazepam 7-clor-5-(o-clorfenil)-1,3-dihidro-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
16. Diazepam 7-clor-1,3-dihidro-1-metil-5-fenil-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
17. Estazolam 8-clor-6-fenil-4H-s-triazol[4,3-a][1,4]
benzodiazepină
18. Etclorvinol 1-clor-3-etil-1-penten-4-in-3-ol
19. Etinamat carbamat de 1-etinilciclohexanol
20. Etil Loflazepat etil 7-clor-5-(o-fluorfenil)-2,3-dihidro-2-oxo-1H-
1,4-benzodiazepin-3-carboxilat
21. Etilamfetamină N-etilamfetamină N-etil-alfa-metilfenetilamină
22. Fencamfamina N-etil-3-fenil-2-norbornanamină
23. Fenproporex (±)-3-[(alfa-metilfenetil)amino]-propionitril
24. Fludiazepam 7-clor-5-(o-fluorfenil)-1,3-dihidro-1-metil-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
25. Flunitrazepam 5-(o-fluorfenil)-1,3-dihidro-1-metil-7-nitro-2H-
1,4-benzodiazepin-2-ona
26. Flurazepam 7-clor-1-[2-(dietilamino)etil]-5-(o-fluorfenil)-1,3-
dihidro-2H-1,4-benzodiazepin-2-ona
27. Halazepam 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-1-(2,2,2-trifluoretil)-
2H-1,4-benzodiazepin-2-ona-
28. Haloxazolam 10-brom-11b-(o-fluorfenil)-2,3,7,11b-
tetrahidrooxazol-[3,2-d][1,4]benzodiazepin-6(5H)-ona
29. Ketazolam 11-clor-8,12b-dihidro-2,8-dimetil-12b-fenil-4H-1,3-
oxazin[3,2-d][1,4]benzodiazepin-4,7(6H)-diona
30. Lefetamina SPA (-)-N,N-dimetil-1,2-difeniletilamina
31. Loprazolam 6-(o-clorfenil)-2,4-dihidro-2-
(4-metil-1-piperazinil)metilen-8-nitro-1H-imidazo
[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-ona
32. Lorazepam 7-clor-5-(o-clorfenil)-1,3-dihidro-3-hidroxi-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
33. Lormetazepam 7-clor-5-(o-clorfenil)1,3-dihidro-3-hidroxi-1-metil-
2H-1,4-benzodiazepin-2-ona
34. Mazindol 5-(p-clorfenil)-2,5-dihidro-3H-imidazo[2,1-a]
izoindol-5-ol
35. Medazepam 7-clor-2,3-dihidro-1-metil-5-fenil-1H-1,4-
benzodiazepin
36. Mefenorex N-(3-clorpropil)-alfa-metil-fenetilamina
37. Meprobamat dicarbamat de 2-metil-2-propil-1,3-propandiol
38. Metilfenobarbital acid 5-etil-1-metil-5-fenil-barbituric
39. Metiprilon 3,3-dietil-5-metil-2,4-piperidin-diona
40. Nimetazepam 1,3-dihidro-1-metil-7-nitro-5-fenil-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
41. Nitrazepam 1,3-dihidro-7-nitro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-
2-ona
42. Nordazepam 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-2H-1,4-benzodiazepin-
2-ona
43. Oxazepam 7-clor-1,3-dihidro-3hidroxi-5-fenil-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
44. Oxazolam 10-clor-2,3,7,11b-tetrahidro-2-metil-11b-feniloxazol
[3,2-d-][1,4]benzodiazepin-6(5H)-ona
45. Fendimetrazina (+)-(2S,3S)-3,4-dimetil-2-fenilmorfolina
46. Fenobarbital acid 5-etil-5-fenilbarbituric
47. Fentermina alfa,alfa-dimetilfenetilamina
48. Pinazepam 7-clor-1,3-dihidro-5-fenil-1-(2-propinil)-2H-1,4-
benzodiazepin-2-ona
49. Pipradrol alfa,alfa-difenil-2-piperidinmetanol
50. Prazepam 7-clor-1-(ciclopropimetil)1,3-dihidro-5-fenil-2H-
1,4-benzodiazepin-2-ona
51. Propilhexedrina N,alfa-dimetilciclohexanetilamina
52. Pirovalerona 4'-metil-2-(1-pirolidinil)valerofenona
53. Secbutabarbital acid 5-sec-butil-5-etilbarbituric
54. Temazepam 7-clor-1,3-dihidro-3-hidroxi-1-metil-5-
fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-ona
55. Tetrazepam 7-clor-5-(1-ciclohexen-1-il)-1,3-dihidro-1-metil-5-
fenil-2H-1,4-benzodiazepin-2-ona
56. Triazolam 8-clor-6-(o-clorfenil)-1-metil-4H-s-triazol[4,3-a]
[1,4]benzodiazepina
57. Vinilbital acid 5-(1-metilbutil)-5-vinilbarbituric
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────-
Sărurile substanţelor existente în acest tabel nu exclud alte săruri posibile. CONVENŢIA CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE*)___________ *) TRADUCERE Părţile prezentei convenţii, profund preocupate de amploarea şi creşterea producţiei, cererea şi traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, care reprezintă o grava ameninţare pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor şi au efecte nefaste asupra principiilor economice, culturale şi politice ale societăţii, profund preocupate, de asemenea, de efectele devastatoare în creştere a traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope în diversele straturi ale societăţii si, mai ales, de faptul ca copiii sînt exploatati în numeroase regiuni ale lumii în calitate de consumatori pe piaţa drogurilor, cît şi utilizaţi în scopul producerii, distribuirii şi comerţului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, ceea ce reprezintă un pericol de gravitate incomensurabila, recunoscind legăturile dintre traficul ilicit şi alte activităţi criminale organizate, conexe, care submineaza bazele economiei legitime şi ameninţa stabilitatea, securitatea şi suveranitatea statelor, recunoscind, de asemenea, ca traficul ilicit este o activitate criminală internaţionala a carei eliminare solicita o atenţie imediata şi gradul de prioritate cel mai ridicat, constiente ca traficul ilicit reprezintă o sursa de cistiguri financiare şi averi considerabile care permit organizaţiilor criminale transnationale sa penetreze, sa contamineze şi sa corupa structurile de stat, activităţile comerciale şi financiare legitime cît şi societatea la toate nivelurile sale, hotărîte sa-i priveze pe cei ce se ocupa de traficul ilicit de fructul activităţilor lor criminale şi sa suprime astfel mobilul lor principal, dornice sa elimine cauzele profunde ale problemei abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope, mai ales cererea ilicită de aceste stupefiante şi substanţe, cît şi cistigurile enorme rezultate din traficul ilicit, considerind ca este necesar sa se ia măsuri pentru controlul unor anumite substanţe, inclusiv a precursorilor, produselor chimice şi solventilor care sînt utilizaţi în fabricarea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi a căror disponibilitate a provocat o creştere a fabricării clandestine a acestor stupefiante şi substanţe, hotărîte sa imbunatateasca cooperarea internaţionala pentru reprimarea traficului ilicit pe mare, recunoscind ca eliminarea traficului ilicit depinde de responsabilitatea colectivă a tuturor statelor şi ca o acţiune coordonata în cadrul acestei cooperări internaţionale este necesară în acest scop, recunoscind competenta Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope şi dorind ca organismele internaţionale competente în materie sa-si exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii, reafirmind principiile directoare ale tratatelor în vigoare cu privire la stupefiante şi substanţele psihotrope şi sistemul de control stabilit prin aceste tratate, recunoscind necesitatea intrării şi completării măsurilor prevăzute în Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961, în aceasta convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972, care modifica Convenţia unica cu privire la stupefiante din 1961 şi în Convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope, în scopul reducerii amploarei şi extinderii traficului ilicit şi atenuarii gravelor consecinţe, recunoscind, de asemenea, ca este important sa fie întărite şi dezvoltate mijloacele juridice eficiente de cooperare internaţionala în materie penală pentru a pune capăt activităţilor criminale internaţionale reprezentate de traficul ilicit, dorind sa încheie o convenţie internaţionala globală, eficienta şi operaţională, care sa vizeze în mod special lupta impotriva traficului ilicit, în care sa se ţină cont de diversele aspecte ale problemei în ansamblul ei, în special de cele care nu sînt tratate în instrumentele internaţionale care exista în domeniul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope, convin în cele ce urmează: ART. 1 Definiţii In afară de o indicaţie expresă în sens contrar sau în cazul în care contextul cere sa fie altfel, definiţiile de mai jos se aplica tuturor dispoziţiilor prezentei convenţii: a) Termenul bunuri desemnează toate tipurile de averi corporale sau necorporale, mobile sau imobile, palpabile sau nepalpabile, cît şi actele juridice sau documentele care atesta proprietatea asupra acestor averi sau drepturile asupra lor. b) Termenul coca desemnează orice specie de arbust din specia Erythroxylon. c) Termenul comisie desemnează comisia pentru stupefiante a Consiliului economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. d) Termenul confiscare desemnează deposedarea permanenta de bunuri prin decizia unui tribunal sau unei alte autorităţi competente. e) Termenul consiliu desemnează Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. f) Expresia Convenţia din 1961 desemnează Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. g) Expresia Convenţia din 1961, cum apare ea modificată, desemnează Convenţia unica cu privire la stupefiante din 1961 cum apare ea modificată de Protocolul din 1972 care modifica Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. h) Expresia Convenţia din 1971 desemnează convenţia din 1971 cu privire la substanţele psihotrope. i) Expresia stat de tranzit desemnează un stat pe teritoriul căruia sînt deplasate substanţele ilicite - stupefiantele, substanţele psihotrope şi substanţele înscrise în tabelul I şi II şi care nu reprezintă nici punctul de plecare, nici destinaţia finala a acestor substanţe. j) Termenii inghetare sau confiscare desemnează interdicţia temporară a transferului, conversiei, distribuirii sau deplasării bunurilor sau asumarea temporară a pazei sau controlului bunurilor prin decizia unui tribunal sau altei autorităţi competente. k) Expresia livrare supravegheată desemnează metodele care constau în permiterea trecerii prin teritoriul uneia sau mai multor tari a stupefiantelor sau substanţelor psihotrope, a substanţelor înscrise în tabelul I sau tabelul II, anexe la prezenta convenţie, sau substanţelor care le sînt substituite, expediate în mod ilicit sau suspectate de aceasta, cu ştiinţa şi sub controlul autorităţilor competente din ţările indicate, în scopul identificarii persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 din convenţie. l) Termenul organ desemnează organul internaţional de control al stupefiantelor stabilit prin Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961 şi aceasta convenţie cum apare ea modificată prin Protocolul din 1972 modificind Convenţia unica asupra stupefiantelor din 1961. m) Expresia mac de opium desemnează planta din specia Papaver somniferum L. n) Expresia planta de cannabis desemnează orice planta din familia Cannabis. o) Termenul produs desemnează orice bun care provine direct sau indirect în urma comiterii unei infracţiuni, stabilit în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau obţinut direct sau indirect prin comitere. p) Termenul secretar general îl desemnează pe secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. q) Termenul stupefiant desemnează orice substanta fie ca este de origine naturala sau de sinteza, care figurează în tabelul I sau tabelul II al Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată. r) Expresia substanta psihotropa desemnează orice substanta de origine naturala sau de sinteza sau orice produs din tabelele I, II, III sau IV ale Convenţiei din 1971 cu privire la substanţele psihotrope. s) Expresiile tabelul I şi tabelul II desemnează listele de substanţe anexate prezentei convenţii, care vor putea fi modificate din cînd în cînd în conformitate cu art. 12. t) Expresia trafic ilicit desemnează infracţiunile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale art. 3 din prezenta convenţie. u) Expresia transportor comercial desemnează orice persoana sau entitate publica, private sau din alt sistem care asigura transportul de persoane, bunuri sau este curier cu titlu onorific. ART. 2 Rolul convenţiei 1. Obiectul prezentei convenţii îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încît ele sa poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit cu stupefiante şi substanţe psihotrope, care au o amploare internaţionala. In executarea obligaţiilor lor în termenii convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective legislative interne. 2. Părţile îşi executa obligaţiile care decurg din prezenta convenţie într-o maniera compatibila cu principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile interne ale altor state. 3. Părţile se abtin sa-si exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenta sau funcţiile care sînt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul sau intern. ART. 3 Infracţiuni şi sancţiuni 1. Fiecare parte adopta măsurile necesare pentru a conferi caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul sau intern, atunci cînd actul a fost comis intentionat: a) I. producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei, punerii în vînzare, distribuirii, vinzarii, livrării în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, incalcindu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971; II. culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, incalcindu-se dispoziţiile Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată; III. deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope, în scopul uneia dintre activităţile enumerate la subalin. I de mai sus; IV. fabricării, transportului sau distribuirii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I şi II despre care cel care se ocupa de aceste activităţi ştie ca trebuie utilizate in/sau pentru cultura, producţia sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope; V. organizării, dirijării sau finanţării uneia dintre infracţiunile enumerate la subalin. I, II, III sau IV de mai sus. b) I. Conversiei sau transferului de bunuri despre care cel care se ocupa ştie ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) din prezentul paragraf sau din participarea la comiterea acesteia, în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a bunurilor menţionate sau ajuta orice persoana care este implicata în comiterea uneia dintre aceste infracţiuni sa scape de consecinţele juridice ale actelor sale. II. Disimulării sau ascunderii naturii, originii, dispunerii miscarii sau proprietăţilor reale ale bunurilor sau drepturilor aferente despre care autorul ştie ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau participării la una dintre aceste infracţiuni. c) sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic: I. Achiziţiei, deţinerii sau utilizării de bunuri, despre care cel care le dobîndeşte, deţine şi utilizează, ştie în momentul în care le primeşte ca provin dintr-una dintre infracţiunile stabilite conform alin. a) al prezentului paragraf sau în urma participării la una dintre aceste infracţiuni. II. Deţinerii de echipament, materiale sau substanţe înscrise în tabelul I sau tabelul II, despre care cel care le deţine ştie ca ele sînt sau trebuie sa fie utilizate in/sau pentru cultura, producerea sau fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope. III. Faptei de a incita sau a determina public o persoana prin orice mijloc sa comita una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau sa se folosească ilicit de stupefiante sau substanţe psihotrope. IV. Participării la una dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu articolul prezent sau asocierii, înţelegerii, tentativei sau complicitatii prin furnizare de asistenta, ajutor sau sfaturi în scopul comiterii sale. 2. Sub rezerva principiilor sale constituţionale şi conceptelor fundamentale din sistemul sau juridic, fiecare parte adopta măsurile necesare pentru a-i conferi caracterul de infracţiune penală în conformitate cu dreptul sau intern, atunci cînd actul a fost comis intentionat, detentiei şi cumpărării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi culturii de stupefiante destinate consumului personal şi încălcării dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971. 3. Cunoaşterea, intenţia sau motivatia necesară cunoscută ca element al uneia dintre infracţiunile vizate la paragraful 1 al prezentului articol poate fi dedusă din circumstanţele practice obiective. 4. a) Fiecare parte ia măsuri pentru ca infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol sa primească sancţiuni, tinindu-se cont de gravitatea lor, ca: închisoarea sau alte pedepse privative de libertate, amenzi şi confiscare. b) Părţile pot prevedea, în calitate de măsuri complementare ale condamnării sau sancţiunii penale pronunţate pentru o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol, ca autorul infracţiunii sa fie supus la măsuri de tratament, educaţie, postcura, readaptare sau reintegrare socială. c) Contrar dispoziţiilor din alineatul precedent, în cazurile de infracţiuni cu caracter minor, părţile pot sa prevadă, mai ales în locul unei condamnări sau sancţiuni penale, măsuri de educare, de readaptare sau de reintegrare socială cît si, atunci cînd autorul infracţiunii este toxicoman, măsuri de tratament şi posttratament. d) Părţile pot prevedea ca măsurile de tratament, educare, posttratament, readaptare sau reintegrare socială a autorului infracţiunii fie sa înlocuiască condamnarea sau sentinta pronunţată a făptuitorului unei infracţiuni stabilite conform dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, fie sa le fie adăugate la acestea. 5. Părţile procedează astfel ca tribunalele lor şi alte autorităţi competente sa poată tine cont de circumstanţele factice care conferă o gravitate particulară infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, cu cele de mai jos: a) Participarea la comiterea unei infracţiuni a unei organizaţii de raufacatori căreia ii aparţine autorul infracţiunii. b) Participarea autorului infracţiunii la alte activităţi criminale organizate intentionat. c) Participarea autorului infracţiunii la alte activităţi ilegale facilitate de către comiterea infracţiunii. d) Folosirea violenţei sau a armelor de către autorul infracţiunii. e) Faptul ca autorul infracţiunii deţine o funcţie publica şi ca infracţiunea este legată de aceasta funcţie. f) Victimizarea sau folosirea minorilor. g) Faptul ca infracţiunea a fost comisă într-un stabiliment penitenciar, într-o instituţie de învăţămînt, într-un centru de asistenta socială sau în vecinătatea lor imediata sau în alte locuri în care scolarii şi studenţii sînt ocupati în cadrul unei acţiuni educative, sportive sau sociale. h) In măsura în care dreptul intern al unei părţi o permite, condamnările anterioare, în special pentru infracţiuni analoage comise în ţara sau în străinătate. 6. Părţile se vor strădui sa facă astfel încît orice putere judiciară discretionara conferita prin dreptul lor intern şi aferentă urmăririlor judiciare, angajate impotriva unor persoane pentru infracţiuni stabilite în conformitate cu prezentul articol, sa fie exercitată în asa fel încît sa se optimizeze eficacitatea măsurilor de depistare şi represiune în ceea ce priveşte infracţiunile în cauza, tinindu-se cont de necesitatea de a exercita un efect disuasiv în ceea ce priveşte comiterea lor. 7. Părţile se asigura ca tribunalele lor sau alte autorităţi competente iau în consideraţie gravitatea infracţiunilor enumerate în paragraful 1 al prezentului articol şi circumstanţele vizate la paragraful 5 al prezentului articol atunci cînd ele au în vedere eventualitatea unei eliberări anticipate sau condiţionate a persoanelor recunoscute vinovate de aceste infracţiuni. 8. Atunci cînd este cazul, fiecare parte poate determina în cadrul dreptului sau intern o perioada de prescriere prelungită, în cursul căreia pot fi începute urmăririle pentru una dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al prezentului articol. Aceasta perioada va fi mai lungă atunci cînd autorul presupus al infracţiunii s-a sustras justiţiei. 9. Fiecare parte, conform sistemului sau juridic, ia măsurile pe care le considera necesare pentru ca orice persoana acuzata sau recunoscuta ca fiind vinovata de o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol şi care se afla pe teritoriul ei, sa asiste la desfăşurarea procedurii penale necesare. 10. In scopul cooperării dintre părţi, în virtutea prezentei convenţii şi în special al cooperării conform art. 5, 6, 7 şi 9, infracţiunile stabilite în conformitate cu prezentul articol nu sînt considerate infracţiuni fiscale sau politice, nici considerate ca avînd motive politice, fără a prejudicia limitele constituţionale şi legislaţia fundamentală a părţilor. 11. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu lezeaza principiul conform căruia definirea infracţiunilor vizate şi mijloacelor juridice de apărare respective decurg în exclusivitate din dreptul intern al fiecărei părţi şi conform căruia infracţiunile menţionate sînt urmărite şi pedepsite conform acestui drept. ART. 4 Competenta Fiecare parte: a) Adopta măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale în ceea ce priveşte infracţiunile şi pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: I. Infracţiunea a fost comisă pe teritoriul sau. II. Infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sub pavilionul acesteia sau unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea. b) Poate adopta măsurile necesare pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd: I. Infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi sau o persoana care are reşedinţa pe teritoriul sau. II. Infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave impotriva căreia aceasta parte a fost autorizata sa ia măsurile necesare în virtutea art. 17, sub rezerva ca aceasta competenta sa nu fie decît pe baza acordurilor sau angajamentelor prevăzute la paragrafele 4 şi 9 ale articolului menţionat. III. Infracţiunea este una dintre cele stabilite conform alin. c/IV/ al paragrafului 1 al art. 3 şi a fost faptuita în afară teritoriului sau, în scopul faptuirii pe teritoriul sau a uneia dintre infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare parte: a) Adopta, de asemenea, măsurile necesare pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care ea le-a stabilit conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd presupusul autor al infracţiunii se afla pe teritoriul sau şi nu îl extrădează pe teritoriul unei alte părţi pe motivul: I. Ca infracţiunea a fost comisă pe teritoriul sau la bordul unei nave sub pavilionul sau sau a unei aeronave înmatriculate conform legislaţiei sale în momentul în care a fost comisă infracţiunea, sau II. Ca infracţiunea a fost comisă de către unul dintre cetăţenii săi. b) Poate, de asemenea, adopta măsurile pentru a stabili competenta sa în ceea ce priveşte infracţiunile pe care le-a stabilit, conform paragrafului 1 al art. 3, atunci cînd autorul presupus al infracţiunii se afla pe teritoriul sau şi nu îl extrădează spre teritoriul altei părţi. 3. Prezenta convenţiei nu exclude exercitarea vreunei competente în materie penală, stabilită de către o parte în conformitate cu dreptul sau intern. ART. 5 Confiscarea 1. Fiecare parte adopta măsurile care sînt necesare pentru a permite confiscarea: a) Produsele dobîndite din infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3 sau bunurilor a căror valoare corespunde celei a produselor menţionate. b) Stupefiantelor, substanţelor psihotrope, materialelor şi echipamentelor sau altor instrumente utilizate sau destinate sa fie utilizate în diverse modalităţi, chiar dacă este vorba de infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare parte adopta măsurile care sînt necesare pentru a permite autorităţilor competente sa identifice, sa detecteze şi sa inghete sau sa pună poprire asupra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul unei eventuale confiscari. 3. Pentru a putea aplica măsurile prevăzute în prezentul articol, fiecare parte confirma dreptul tribunalelor sale sau altor autorităţi competente sa ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza sa aplice dispoziţiile prezentului paragraf. 4. a) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o alta parte care are competenta pentru aducerea la cunoştinţa a unei infracţiuni stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, partea pe teritoriul căreia sînt situate produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol: I. Transmite cererea autorităţilor competente, în scopul de a face sa se pronunţe o decizie de confiscare si, dacă intervine aceasta decizie, determina executarea ei, sau II. Transmite autorităţilor competente, pentru ca aceasta sa fie executată în limitele solicitării, decizia de confiscare luată de către partea primitoare conform paragrafului 1 al prezentului articol, pentru tot ce reprezintă produse, bunuri, instrumente sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1, situate pe teritoriul partii solicitate. b) Atunci cînd se efectuează o cerere în virtutea prezentului articol de către o alta parte care are competenta pentru cunoaşterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, partea solicitată ia măsuri pentru a identifica, detecta şi ingheta sau popri produsele, bunurile, instrumentele sau orice alte lucruri vizate la paragraful 1 al prezentului articol, în scopul confiscării eventuale, ordonate fie de către partea primitoare, fie ca urmare a unei cereri formulate, în virtutea alin. a) al prezentului paragraf, de către partea solicitată. c) Deciziile sau măsurile prevăzute la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf sînt luate de către partea solicitată conform dreptului sau intern şi după dispoziţiile dreptului menţionat conform regulilor de procedura sau oricărui tratat, acord sau aranjament bilateral sau multilateral care o leagă de partea solicitanta. d) Dispoziţiile paragrafelor 6-19 ale art. 7 se aplica mutatis mutandis. In afară de informaţiile vizate la paragraful 10 al art. 7, solicitarile făcute conform prezentului articol conţin următoarele informaţii: I. Atunci cînd cererea se bazează pe alin. a) I al prezentului paragraf, o descriere a bunurilor de confiscat şi o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitanta care permite partii solicitate sa admită pronunţarea unei decizii de confiscare în cadrul dreptului sau intern. II. Atunci cînd solicitarea decurge din alin. a) II, o copie legală admisibilă a deciziei de confiscare emise de către partea solicitanta pe care s-a fondat cererea, o expunere a faptelor şi informaţiilor care indica în ce limite trebuie executată decizia. III. Atunci cînd cererea decurge din alin. b), o expunere a faptelor pe care se bazează partea solicitanta şi o descriere a măsurilor cerute. e) Fiecare parte comunica secretarului general textul legilor şi reglementărilor sale care dau efect prezentului paragraf, cît şi textul oricărei modificări ulterior aduse acestor legi şi reglementări. f) Dacă o parte decide sa subordoneze adoptarea măsurilor vizate la alin. a) şi b) ale prezentului paragraf la existenta unui tratat în domeniu, ea considera prezenta convenţie ca o baza convenţionala necesară şi suficienta. g) Părţile depun eforturi pentru a încheia tratate, acorduri sau angajamente bilaterale şi multilaterale în scopul de a întări eficacitatea cooperării internaţionale. 5. a) Orice parte care confisca produse sau bunuri, în aplicarea paragrafului 1 sau paragrafului 4 ale prezentului articol, dispune de ele conform dreptului sau intern şi procedurilor sale administrative. b) Atunci cînd o parte acţionează la cererea unei alte părţi în aplicarea prezentului articol, ea poate avea în vedere, în mod special, încheierea unor acorduri care prevăd: I. Vărsarea valorii acestor produse şi bunuri sau fondurilor care provin din vînzarea lor sau unei părţi substanţiale din valoarea produselor şi bunurilor menţionate, unor organisme interguvernamentale specializate în lupta impotriva traficului ilicit şi abuzului de stupefiante şi substanţe psihotrope. II. Sa împartă cu alte părţi, în mod sistematic sau de la caz la caz, aceste produse sau aceste bunuri sau fondurile care provin din vînzarea lor, în conformitate cu dreptul sau intern, procedurile sale administrative sau acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens. 6. a) Dacă aceste produse au fost transformate sau convertite în alte bunuri, aceste bunuri pot face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol, în locul acestor produse. b) Dacă pe lîngă bunurile dobîndite în mod legal au fost amestecate şi unele produse, aceste bunuri - sub rezerva dreptului de poprire şi inghetare - pot fi confiscate la concurenta cu valoarea estimativă a produselor care au fost amestecate. c) Veniturile şi alte avantaje obţinute: I. Din produse. II. Din bunuri în care aceste produse au fost transformate sau convertite, sau III. Din bunuri cu care au fost amestecate produsele ce pot, de asemenea, face obiectul măsurilor vizate de către prezentul articol în acest mod şi în aceeaşi măsura ca şi produsele. 7. Fiecare parte poate avea în vedere răsturnarea dovezii de proba în ceea ce priveşte originea ilicită a produselor presupuse sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscari, în măsura în care aceasta are loc conform principiilor dreptului sau intern şi naturii procedurii juridice şi altor proceduri. 8. Interpretarea dispoziţiilor prezentului articol nu poate, în nici un caz, sa prejudicieze dreptului unor terţe persoane de buna-credinţa. 9. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu prejudiciază principiul conform căruia măsurile vizate sînt definite şi executate conform dreptului intern al fiecărei părţi şi conform dispoziţiilor dreptului menţionat. ART. 6 Extrădarea 1. Prezentul articol se aplica infracţiunilor stabilite de către părţi conform paragrafului 1 al art. 3. 2. Fiecare dintre infracţiunile la care se aplica prezentul articol este de drept inclus în orice tratat de extrădare în vigoare, încheiat între părţi, ca infracţiune a cărui autor poate fi extrădat. Părţile se angajează sa includă aceste infracţiuni, ca infracţiuni al căror autor poate fi extrădat, în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia. 3. Dacă o parte care subordonează extrădarea existenţei unui tratat primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care ea nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca baza legală de extrădare pentru infracţiunile la care se aplica prezentul articol. Părţile care au nevoie de măsuri legislative amanuntite pentru a putea utiliza prezenta convenţie ca baza legală de extrădare vor avea în vedere adoptarea unor astfel de măsuri. 4. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc între ele, pentru infracţiunile cărora li se aplica prezentul articol, caracterul de infracţiuni al căror autor poate fi extrădat. 5. Extrădarea este subordonata condiţiilor prevăzute de dreptul partii solicitate sau de către tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea. 6. Atunci cînd examinează solicitarile primite în aplicarea prezentului articol, partea solicitată poate refuza sa facă dreptate dacă autorităţile sale judiciare sau alte autorităţi competente au motive serioase sa creadă ca extrădarea ar uşura exercitarea urmărilor sau impunerii unei sancţiuni penale impotriva unei persoane din cauza rasei, religiei, naţionalităţii sau opiniilor politice sau ar cauza un prejudiciu pentru un motiv oarecare unei persoane aflate în cauza în urma solicitării. 7. Părţile depun eforturi pentru a accelera procedurile de extrădare şi pentru a simplifica exigenţele în materie de dovezi, în ceea ce priveşte infracţiunile la care se aplica prezentul articol. 8. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului sau intern şi tratatelor de extrădare pe care le-a încheiat, partea solicitată poate, la cererea partii solicitante şi dacă ea considera ca circumstanţele o justifica şi ca este urgent, sa pună sub stare de detenţie o persoana prezenta pe teritoriul sau şi a carei extrădare este solicitată sau sa ia alte măsuri cu privire la asigurarea prezentei sale pe timpul procedurii de extrădare. 9. Fără a renunţa la exercitarea competentei penale, stabilite conform dreptului sau intern, o parte pe teritoriul căreia se afla autorul presupus al infracţiunii trebuie: a) Dacă pentru motivele enunţate la alin. a) al paragrafului 2 al art. 4 aceasta nu extrădează pentru o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al art. 3, cazul va fi supus autorităţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă nu s-a convenit altfel cu partea solicitanta. b) Dacă aceasta nu extrădează pentru o asemenea infracţiune şi dacă ea si-a stabilit competenta în ceea ce priveşte aceasta infracţiune conform alin. b) al paragrafului 2 al art. 4, cazul va fi înaintat autorităţilor competente pentru exercitarea acţiunii penale, numai dacă partea solicitanta nu cere altceva în scopul păstrării competentei sale legitime. 10. Dacă extrădarea solicitată în scopul exercitării unei pedepse este refuzată, pentru ca persoana care reprezintă obiectul acestei cereri este cetăţean al partii solicitate, aceasta, dacă legislaţia i-o permite în conformitate cu prescripţiile acestei legislaţii şi la cererea partii solicitante, va avea în vedere sa execute ea însăşi pedeapsa care a fost pronunţată conform legislaţiei partii solicitante sau restului din aceasta pedeapsa. 11. Părţile se straduiesc sa încheie acorduri bilaterale şi multilaterale pentru a permite extrădarea sau pentru a-i creste eficacitatea. 12. Părţile pot avea în vedere încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la unele puncte speciale sau cu caracter general, cu privire la transferul în ţara lor a unor persoane condamnate la pedepse cu închisoarea sau alte pedepse cu privatiune de libertate, datorită infracţiunilor la care se aplica prezentul articol, pentru ca acestea sa-si poată executa restul de pedeapsa. ART. 7 Asistenta judiciară 1. Părţile îşi acorda mutual, conform prezentului articol, asistenta judiciară pe scara larga pentru toate anchetele, urmăririle penale şi procedurile juridice cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 2. Asistenta judiciară care se acorda în aplicarea prezentului articol poate fi solicitată în următoarele scopuri: a) stringerea marturiilor şi depozitiilor; b) notificarea actelor judiciare; c) efectuarea de perchezitii şi popriri; d) examinarea obiectelor şi vizitarea locurilor; e) furnizarea de informaţii şi de probe de culpabilitate; f) furnizarea de originale sau copii certificate conforme de documente şi dosare pertinente, inclusiv extrase bancare, documente contabile, dosare de societăţi şi documente comerciale; g) identificarea sau detectarea produselor, bunurilor, instrumentelor sau altor lucruri în scopul stringerii probelor. 3. Părţile pot sa-si acorde una alteia orice alta forma de asistenta judiciară autorizata de către dreptul intern al partii solicitate. 4. La cerere, părţile facilitează sau încurajează, într-o măsura compatibila cu legislaţia lor şi practica lor interna, prezentarea sau punerea la dispoziţie a unor persoane, inclusiv deţinuţi care accepta sa-si aducă concursul la ancheta sau sa participe la procedura. 5. Părţile nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza asistenta judiciară prevăzută în prezentul articol. 6. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează, în nici un fel, obligaţiile care decurg din orice alt tratat bilateral sau multilateral care determina sau trebuie sa determine, în totalitate sau parţial, asistenta judiciară în materie penală. 7. Paragrafele 8-19 ale prezentului articol sînt aplicabile solicitărilor făcute conform prezentului articol dacă părţile în chestiune nu sînt legate printr-un tratat de asistenta judiciară. Dacă aceste părţi sînt legate printr-un asemenea tratat, dispoziţiile corespunzătoare ale acestui tratat sînt aplicabile numai dacă părţile nu convin sa aplice în locul lor dispoziţiile paragrafelor 8-19 ale prezentului articol. 8. Părţile desemnează o autoritate sau, dacă este nevoie, autorităţile care au responsabilitatea şi dreptul de a răspunde la solicitarile de asistenta judiciară sau de a le transmite autorităţilor competente pentru executare. Autoritatea sau autorităţile desemnate în acest scop vor fi notificate secretariatului general. Transmiterea solicitărilor de asistenta judiciară şi a oricăror comunicări cu privire la aceasta se face între autorităţile desemnate de către părţi; prezenta dispoziţie se înţelege sub rezerva dreptului fiecărei părţi de a cere ca aceste solicitări şi comunicări sa-i fie adresate pe cale diplomatică, iar cazurile urgente, dacă părţile cad de acord, prin intermediul OIPC/Interpol, dacă acest lucru este posibil. 9. Cererile sînt adresate, în scris, într-o limba acceptabilă pentru partea solicitată. In cazul în care limbile sînt acceptate de fiecare parte, ele sînt notificate secretariatului general. In caz de urgenta şi dacă părţile cad de acord, cererile pot fi făcute pe cale orala, dar trebuie confirmate imediat prin scris. 10. Cererile pentru asistenta judiciară trebuie sa conţină informaţiile următoare: a) Desemnarea autorităţilor de unde provine cererea. b) Obiectul şi natura anchetelor, urmăririlor penale sau procedurii judiciare la care se referă cererea şi numele şi funcţiile autorităţilor care se ocupa de aceasta. c) Un rezumat al faptelor pertinente, cu excepţia cererilor adresate în scopul notificării actelor judiciare. d) O descriere a asistenţei solicitate şi descrierea amănunţită a oricărei proceduri specifice pe care partea solicitanta ar dori sa o vada aplicată. e) Dacă este posibil, identitatea, adresa şi naţionalitatea oricărei persoane vizate. f) Scopul în care mărturia, informaţiile şi măsurile sînt solicitate. 11. Partea solicitată poate cere o completare de informaţii atunci cînd acest lucru i se pare necesar pentru a executa cererea conform legislaţiei sale sau cînd acest lucru poate uşura executarea cererii. 12. Orice cerere este executată conform legislaţiei partii solicitate si, în măsura în care acest lucru nu contravine legislaţiei menţionate şi cînd este posibil, în conformitate cu procedurile specificate în cerere. 13. Partea solicitanta nu comunica şi nici nu utilizează informaţiile sau marturiile furnizate de către partea solicitată pentru anchete, urmăriri penale sau proceduri judiciare, altele decît cele vizate în cerere, fără consimţămîntul prealabil al partii solicitate. 14. Partea solicitanta poate sa ceara ca partea solicitată sa păstreze secretul asupra cererii şi conţinutului sau numai în măsura necesară pentru a-i da urmare. Dacă partea solicitată nu poate satisface aceasta exigenta, ea va informa imediat partea solicitanta. 15. Asistenta judiciară poate fi refuzată: a) Dacă cererea nu a fost făcuta conform dispoziţiilor prezentului articol. b) Dacă partea solicitată considera ca executarea cererii poate leza suveranitatea, securitatea, ordinea publica sau alte interese esenţiale ale sale. c) In cazul în care legislaţia partii solicitate ar interzice autorităţilor sale sa ia măsurile necesare, dacă a fost vorba de o infracţiune similară care a reprezentat obiectul unei anchete, urmăririi penale sau unei proceduri judiciare în cadrul propriei sale competente. d) In cazul în care acceptarea cererii este contrară sistemului juridic al partii solicitate, cu privire la asistenta judiciară. 16. Orice refuz de acordare a asistenţei judiciare trebuie motivat. 17. Asistenta judiciară poate fi amînată de către partea solicitată pe motiv ca ar împiedica o ancheta, urmăririle penale sau o procedura judiciară în curs. In astfel de cazuri, partea solicitată consulta partea solicitanta în scopul de a determina dacă acest ajutor mai poate fi furnizat în condiţiile considerate necesare de către partea solicitată. 18. Un martor, un expert sau orice alta persoana care consimte sa depună mărturie în cursul unei proceduri sau sa colaboreze la o ancheta, la urmăriri penale sau proceduri judiciare pe teritoriul partii solicitante nu va fi nici urmărit, nici deţinut, nici pedepsit, nici supus vreunei restricţii a libertăţii personale pe acest teritoriu pentru alte omisiuni sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul partii solicitate. Aceasta imunitate va înceta atunci cînd martorul, expertul sau persoana menţionată, care a avut posibilitatea de a părăsi teritoriul pentru o perioada de 15 zile consecutiv sau pentru orice alta perioada convenită de către părţi, socotind de la data la care ei au fost oficial informati ca prezenta lor nu mai era necesară pentru autorităţile judiciare, au rămas, cu toate acestea, din proprie voinţa sau după ce l-au părăsit, au revenit din proprie dorinţa. 19. Cheltuielile obişnuite făcute pentru executarea unei cereri sînt suportate de partea solicitată, numai dacă nu s-a convenit altfel între părţile implicate. Atunci cînd se fac cheltuieli importante sau extraordinare sau cînd se releva a fi necesare ulterior pentru a executa cererea, părţile se vor consulta pentru a fixa condiţiile conform cărora cererea va fi executată, cît şi modul în care vor fi asumate cheltuielile. 20. Părţile iau în consideraţie, în unele cazuri, posibilitatea de a încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care servesc obiectivelor dispoziţiilor prezentului articol, le conferă un efect practic sau le intaresc. ART. 8 Transferul procedurilor represive Părţile vor lua în considerare posibilitatea de a-si transfera procedurile represive relativ la infracţiunile stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3, în cazurile în care acest transfer este necesar în interesul unei bune administrări a justiţiei. ART. 9 Alte forme de cooperare şi formare 1. Părţile vor coopera strins, conform sistemelor juridice şi administrative respective, cu scopul de a întări eficacitatea acţiunii de detectare şi represie vizind sa pună capăt comiterii de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. In special, pe baza acordurilor sau aranjamentelor bilaterale sau multilaterale: a) Ele stabilesc şi menţin canale de comunicare între organismele şi serviciile naţionale competente, în scopul de a facilita schimbul sigur şi rapid de informaţii cu privire la toate aspectele infractionale stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, inclusiv, dacă părţile interesate considera necesar, legăturile acestui trafic cu alte activităţi delictuale. b) Părţile cooperează între ele, atunci cînd este vorba de infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, şi avînd un caracter internaţional, conducind anchetele care se referă la: I. Identitatea, locul în care se găsesc şi activităţile pe care le exercita persoanele suspectate pentru infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. II. Mişcarea produselor şi bunurilor provenite din comiterea infracţiunilor menţionate. III. Mişcarea stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelul I şi II ale prezentei convenţii şi instrumentele utilizate sau destinate sa fie utilizate în comiterea acestor infracţiuni. c) Atunci cînd este cazul, şi dacă acest lucru nu contravine dreptului intern, ele creează, tinindu-se cont de necesitatea protejării securităţii persoanelor şi operaţiunilor, echipe mixte însărcinate sa pună în practica dispoziţiile prezentului paragraf. Agenţii oricărei părţi, membrii unor anumite echipe se conformează indicaţiilor autorităţilor competente ale partii pe teritoriul căreia se derulează operaţia. In toate aceste cazuri, părţile interesate veghează ca sa fie respectata pe deplin suveranitatea partii pe teritoriul căreia se desfăşoară operaţia. d) Ele furnizează, atunci cînd este cazul, cantităţile necesare de substanţe în scopul efectuării analizei sau anchetei. e) Ele facilitează o coordonare eficienta între organismele lor şi serviciile competente şi favorizează schimbul de personal şi de experţi, inclusiv detaşarea agenţilor de legătura. 2. In măsura în care acest lucru este necesar, fiecare parte instituie, dezvolta sau amelioreaza programele de formare specifice în folosul membrilor şi serviciilor sale de detectare şi reprimare şi altui personal, inclusiv agenţilor de vama, însărcinaţi cu reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste programe vor trebui sa se refere, mai ales, la următoarele puncte: a) metodele folosite pentru detectarea şi reprimarea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; b) itinerariile adoptate şi tehnicile folosite de către persoanele suspectate de infracţiuni, stabilite conform paragrafului 1 al art. 3, în special în statele de tranzit şi măsurile de lupta potrivite; c) controlul importului şi exportului de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II; d) detectarea şi controlul miscarii produselor şi bunurilor care provin din comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi a stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor înscrise în tabelul I şi II şi instrumentelor utilizate sau destinate a fi folosite pentru a comite infracţiunile menţionate; e) metodele folosite pentru transferarea, disimularea sau deghizarea acestor produse, bunuri şi instrumente; f) stringerea probelor; g) tehnicile de control în zonele libere şi porturile libere; h) tehnicile moderne de detectare şi reprimare. 3. Părţile îşi acorda sprijin pentru a planifica şi executa programe de formare şi cercetare care le permit sa facă schimb de cunoştinţe specializate în domeniile vizate la paragraful 2 al prezentului articol şi în acest scop organizează, de asemenea, atunci cînd este cazul, conferinţe şi seminare regionale şi internaţionale pentru a stimula cooperarea şi a permite examinarea problemelor de interes comun, inclusiv problemele şi nevoile specifice ale statelor de tranzit. ART. 10 Cooperarea internaţionala şi asistenta acordată statelor de tranzit 1. Părţile cooperează, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, în scopul de a ajuta şi de a sprijini în măsura posibila, statele de tranzit şi în special ţările în curs de dezvoltare, care au nevoie de o astfel de asistenta şi un astfel de sprijin, prin intermediul programelor de cooperare tehnica, care vizează sa împiedice schimbul şi tranzitul ilicit şi care se referă la activităţile conexe. 2. Părţile pot întreprinde, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale sau regionale competente, sa furnizeze un ajutor financiar acestor state de tranzit pentru a dezvolta şi întări infrastructura necesară eficacitatii luptei contra traficului ilicit şi prevenirii acestui trafic. 3. Părţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale pentru a spori eficacitatea cooperării internaţionale prevăzute în prezentul articol şi pot avea în vedere încheierea unor aranjamente financiare în aceasta privinţa. ART. 11 Livrări supravegheate 1. Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, părţile iau măsurile necesare, ţinînd cont de posibilităţile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scara internaţionala, pe baza de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificarii indivizilor implicaţi în infracţiunile stabilite conform paragrafului 1 al art. 3 şi de a începe urmăririle impotriva lor. 2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în speta şi poate, dacă este cazul, sa ţină cont de aranjamente şi înţelegeri financiare în ceea ce priveşte exercitarea competentei lor de către părţile interesate. 3. Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea sa fie supravegheată pot, cu consimţămîntul părţilor interesate, sa fie interceptate şi autorizate în continuare în trimiterea lor, fie asa cum sînt, fie după ce stupefiantele sau substanţele psihotrope au fost sustrase sau au fost înlocuite total sau parţial cu alte produse. ART. 12 Substanţe care sînt folosite frecvent în procesul fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope 1. Părţile adopta măsurile pe care le considera adecvate pentru a împiedica deturnarea substanţelor înscrise în tabelul I şi II, în scopul fabricării ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope şi cooperează între ele în acest scop. 2. Dacă o parte sau organul sînt în posesia unor informaţii care după părerea lor fac necesară înscrierea unei substanţe în tabelul I sau tabelul II, ele adresează secretarului general o notificare însoţită de toate informaţiile pertinente pentru sprijinirea acestora. Procedura expusă la paragrafele 2-7 ale prezentului articol se aplica, de asemenea, atunci cînd o parte sau organul sînt în posesia unor informaţii care justifica radierea unei substanţe din tabelul I sau tabelul II sau trecerea unei substanţe dintr-un tabel în altul. 3. Secretarul general comunica aceasta notificare şi toate informaţiile pe care le considera adecvate părţilor, comisiei, iar dacă aceasta notificare provine de la o parte, şi organului. Părţile comunica secretarului general observaţiile lor cu privire la notificare cît şi toate informaţiile complementare de natura sa ajute organul sa procedeze la o evaluare, iar comisia sa se pronunţe. Dacă organul, ţinînd cont de amploarea, importanta şi diversitatea utilizarilor ilicite ale substanţei şi după ce a examinat dacă ar fi posibil şi uşor de utilizat substanţele înlocuitoare, atît în scopuri ilicite cît şi pentru fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope, constata: a) Ca substanta este frecvent utilizata în fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope; şi b) Ca fabricarea ilicită a unui stupefiant sau a unei substanţe psihotrope, prin volumul şi prin amploarea lor creează probleme grave de sănătate publica sau sociale justificind astfel o acţiune pe plan internaţional. El comunica comisiei o evaluare a substanţei, indicind, mai ales, efectele probabile ale includerii sale în tabelul I sau tabelul II, atît asupra utilizarilor ilicite cît şi asupra fabricării ilicite, şi dacă este cazul face recomandări cu privire la măsurile de control care ar fi adecvate pentru evaluarea menţionată. 5. Comisia ţinînd cont de observaţiile prezentate de către părţi şi de observaţiile şi recomandările organului a căror evaluare va fi determinata pe plan ştiinţific şi luind în mod cuvenit în considerare toţi ceilalţi factori pertinenţi, poate decide, cu o majoritate de 2/3 dintre membrii săi, sa înscrie o substanta în tabelul I şi tabelul II. 6. Orice decizie luată de către comisie în virtutea prezentului articol este comunicată de către secretarul general tuturor statelor şi altor unităţi care sînt părţi la prezenta convenţie sau li se conferă dreptul sa devină, cît şi organului. Ea intra în vigoare definitiv pentru fiecare parte la 180 de zile după data comunicării sale. 7. a) Deciziile luate de comisie, în virtutea prezentului articol, sînt supuse consiliului pentru revizuire, dacă una dintre părţi prezintă o solicitare în cele 180 de zile ce urmează după data notificării lor. Cererea trebuie sa fie adresată secretarului general şi însoţită de toate informaţiile adecvate care o motiveaza. b) Secretarul general comunica copia cererii şi informaţiilor adecvate comisiei, organului şi tuturor părţilor, invitindu-le sa-si prezinte observaţiile în termen de 90 de zile. Toate observaţiile primite sînt comunicate consiliului. c) Consiliul poate confirma sau anula decizia comisiei. Decizia sa este comunicată tuturor statelor şi altor entităţi, care sînt părţi la prezenta convenţie sau sînt pe cale sa devină, comisiei şi organului. 8. a) Sub rezerva caracterului general al dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol şi dispoziţiilor Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971, părţile iau măsurile pe care le cred de cuviinţă pentru a controla pe teritoriul lor, fabricarea şi distribuirea substanţelor înscrise în tabelul I şi II; b) In acest scop, părţile pot: I. Sa exercite supravegherea tuturor persoanelor şi întreprinderilor care se ocupa cu fabricarea şi distribuirea substanţelor menţionate. II. Sa supună unui regim de licenţa localurile şi stabilimentele în care poate avea loc fabricarea sau distribuirea. III. Sa solicite ca titularii unei licenţe sa obţină autorizaţii pentru a se ocupa de operaţiile sus-menţionate. IV. Sa împiedice acumularea de către fabricanti şi distribuitori a unor cantităţi din substanţele menţionate care sa le depăşească pe cele care solicita o funcţionare normală a întreprinderilor şi situaţiei pieţei. 9. In ceea ce priveşte substanţele înscrise în tabelul I şi II, fiecare parte ia măsurile următoare: a) Ea stabileşte şi menţine un sistem de supraveghere a comerţului internaţional cu substanţe incluse în tabelul I şi II în scopul de a uşura detectarea operaţiunilor suspecte. Aceste sisteme de supraveghere trebuie sa fie puse în funcţiune în strinsa cooperare cu fabricanţii, importatorii, vinzatorii en gros şi în detaliu care semnaleaza autorităţilor competente comenzile şi operaţiile suspecte. b) Ea prevede confiscarea oricărei substanţe înscrise în tabelul I şi II dacă exista suficiente dovezi ca aceasta este destinată sa servească la fabricarea ilicită a unui stupefiant sau substanţe psihotrope. c) Ea informează, cît mai rapid posibil, autorităţile şi serviciile competente ale părţilor interesate dacă exista motive pentru a crede ca o substanta înscrisă în tabelul I şi II este importata, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanţe psihotrope, mai ales furnizindu-le informaţii asupra modalităţilor de plata utilizate şi toate celelalte elemente esenţiale pe care se bazează convingerea sa. d) Ea solicita ca trimiterile care fac obiectul importurilor şi exporturilor sa fie corect marcate şi însoţite de documentele necesare. Documente comerciale ca facturi, lista de marfa, documente de vama, de transport şi alte documente de expediţie trebuie sa indice numele substanţelor care fac obiectul importului sau exportului, asa cum figurează în tabelul I şi II, cantitatea importata sau exportată, cît şi numele, adresa exportatorului, importatorului si, atunci cînd este cunoscută, cea a destinatarului. e) Ea procedează astfel ca documentele vizate la alin. d) al prezentului paragraf sa fie păstrate cel puţin 2 ani şi ţinute la dispoziţia autorităţilor competente pentru examinare. 10. a) In afară dispoziţiilor paragrafului 9 şi la cererea adresată secretarului general de partea interesată, fiecare parte de pe teritoriul căreia o substanta înscrisă în tabelul I trebuie exportată, supraveghează ca, înaintea exportarii, informaţiile de mai jos sa fie furnizate de către autorităţile competente, autorităţilor competente din ţara importatoare. I. Numele şi adresa exportatorului şi importatorului si, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului. II. Desemnarea substanţei asa cum figurează în tabelul I. III. Cantitatea de substanta exportată. IV. Punctul de intrare şi data expedierii prevăzute. V. Toate celelalte informaţii reciproc convenite între părţi. b) Orice parte poate sa adopte măsuri de control mai strict sau mai severe decît cele prevăzute în paragraful prezent, dacă ea considera ca acest lucru este necesar sau de dorit. 11. Atunci cînd una dintre părţi furnizează informaţii celeilalte, conform paragrafelor 9 şi 10 ale prezentului articol, ea poate solicita partii care le primeşte sa păstreze caracterul confidenţial al oricărui secret economic, industrial, comercial sau profesional sau procedeu comercial pe care pot sa-l conţină. 12. Fiecare parte furnizează anual organului, în forma şi modalitatea definite de acesta şi utilizînd formulele care ii vor fi furnizate, informaţii cu privire la: a) Cantităţile de substanţe înscrise la tabelul I şi II care au fost confiscate şi dacă este cunoscută şi originea lor. b) Orice alta substanta care nu este înscrisă în tabelul I şi II dar care a fost identificata ca servind la fabricarea ilicită de stupefiante sau substanţe psihotrope şi pe care partea o considera ca suficient de importanta pentru a fi propusă în atenţia organului. c) Metodele de determinare şi fabricare ilicită. 13. Organul întocmeşte un raport anual către comisie cu privire la aplicarea prezentului articol, iar comisia examinează periodic dacă tabelul I şi II sînt adecvate şi competente. 14. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate care conţin substanţele înscrise în tabelul I sau tabelul II şi compuse astfel încît substanţele menţionate sa nu poată fi utilizate cu uşurinţa, nici extrase prin mijloace uşor de aplicat. ART. 13 Materiale şi echipamente Părţile iau măsurile pe care le considera potrivite pentru a preveni comerţul şi deturnarea de materiale şi echipamente în scopul producerii sau fabricării de stupefiante şi substanţe psihotrope şi vor coopera în acest scop. ART. 14 Măsuri care vizează eliminarea culturii ilicite de plante din care se extrag stupefiante şi suprimarea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope 1. Măsurile luate de către părţi, în virtutea prezentei convenţii, nu vor fi mai puţin stricte decît dispoziţiile aplicabile eliminării culturii ilicite de plante care conţin stupefiante şi substanţe psihotrope şi eliminării cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope în termenii dispoziţiei Convenţiei din 1961, a Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971. 2. Fiecare parte ia măsurile adecvate pentru a împiedica pe teritoriul sau cultura ilicită de plante care conţin stupefiante sau substanţe psihotrope ca macul opiaceu, arborele de coca şi planta de cannabis şi pentru a distruge pe cele care ar fi cultivate în mod ilicit. Măsurile adoptate trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale omului şi sa ţină cont de utilizarile licite tradiţionale - atunci cînd asemenea utilizări sînt atestate de istorie - cît şi de protecţia mediului. 3. a) Părţile pot coopera pentru a creste eficienta eforturilor care vizează sa elimine cultura ilicită. Aceasta cooperare poate sa comporte mai ales, dacă este cazul, sprijinirea unei dezvoltări rurale integrate, care sa ducă la culturi de înlocuire viabile din punct de vedere economic. Înainte de a aplica asemenea programe de dezvoltare rurală va trebui sa se ţină cont de factori ca: accesul pe piaţa, resursele disponibile şi situaţia socio-economică. Părţile pot sa cada de acord cu privire la alte măsuri adecvate de cooperare. b) Părţile facilitează, de asemenea, schimbul de informaţii cu caracter ştiinţific şi tehnic cît şi executarea lucrărilor de cercetare cu privire la eliminarea culturii ilicite. c) In situaţia cînd au frontiere comune, părţile vor depune eforturi sa coopereze cu programe de eliminare a culturii ilicite în zonele de frontiera respective. 4. Părţile adopta măsurile adecvate pentru suprimarea sau reducerea cererii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope, în scopul reducerii suferintelor omeneşti şi pentru a face sa dispara incitatiile de ordin financiar la traficul ilicit. Aceste măsuri pot fi, mai ales, fondate pe recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite, instituţiilor specializate ale Naţiunilor Unite, ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii internaţionale competente şi pe schema multidisciplinara completa adoptată de către Conferinţa internaţionala cu privire la abuzul şi traficul ilicit de droguri ţinuta în 1987, în măsura în care aceasta se referă la eforturile organismelor guvernamentale şi neguvernamentale, cît şi la initiativa privată în domeniul prevenirii, tratamentului şi readaptarii. Părţile pot încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale care vizează sa suprime sau sa reducă cererea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope. 5. Părţile pot lua, de asemenea, măsurile necesare pentru distrugerea rapida sau utilizarea legală de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II care au fost inghetate sau confiscate şi pentru care cantitatea din aceste substanţe, certificate cu forme în regula, sa fie admisibile ca proba. ART. 15 Transportori comerciali 1. Părţile iau măsurile adecvate pentru a se asigura ca mijloacele de transport exploatate de către transportorii comerciali nu servesc la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3; aceste măsuri pot cuprinde încheierea unor aranjamente speciale cu transportorii comerciali. 2. Fiecare parte solicita transportorilor comerciali sa ia precautii rezonabile pentru a împiedica ca mijloacele lor de transport sa nu servească la comiterea infracţiunilor stabilite conform paragrafului 1 al art. 3. Aceste precautii pot sa se bazeze, mai ales, pe: a) Dacă transportorul comercial îşi are stabilimentul sau principal pe teritoriul acestei părţi: I. Formarea de personal care sa fie capabil sa identifice trimiterile sau persoanele suspecte. II. Stimularea integrităţii personalului. b) Dacă transportorul comercial operează pe teritoriul acestei părţi: I. Depunerea listelor de mărfuri înainte, de fiecare data cînd acest lucru este posibil. II. Folosirea unor sigilii infalsificabile şi posibile de controlat distinct. III. Informarea autorităţilor competente, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la orice circumstanţă suspecta care poate sa fie legată de comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu paragraful 1 al art. 3. 3. Fiecare parte veghează ca, la punctele de intrare şi ieşire şi în alte zone de control vamal, transportorii comerciali şi autorităţile competente sa coopereze, în scopul împiedicării accesului neautorizat la mijloacele de transport şi la încărcătura, sa aplice măsurile de securitate adecvate. ART. 16 Documentele comerciale şi marcajul exporturilor 1. Fiecare parte solicita ca expedierile licite de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului sa fie însoţite de documentele necesare. In afară de faptul ca expedierile trebuie sa satisfacă prescripţiile în materie de documentaţie, enunţate în art. 31 al Convenţiei din 1961, în art. 31 al Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi în art. 12 al Convenţiei din 1971, documentele comerciale, ca: facturile, listele de mărfuri, documentele vamale, de transport şi alte documente de expediere trebuie sa indice denumirea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope care fac obiectul exporturilor şi asa cum figurează în tabelele pertinente ale Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare modificată şi Convenţiei din 1971, cantitatea exportată, cît şi numele şi adresa exportatorului, importatorului si, atunci cînd este cunoscut, cel al destinatarului. 2. Fiecare parte va impune ca expedierile de stupefiante şi substanţe psihotrope destinate exportului sa nu fie marcate incorect. ART. 17 Traficul ilicit pe mare 1. Părţile cooperează, în măsura posibila, pentru a pune capăt traficului ilicit pe mare, în conformitate cu dreptul internaţional maritim. 2. Partea care are motive întemeiate sa banuiasca ca o nava sub pavilion sau care nu abordeaza nici un pavilion sau nu poarta nici o înmatriculare - se ocupa cu traficul ilicit poate solicita altor părţi sa o ajute pentru a pune capăt acestei utilizări. Părţile astfel solicitate furnizează aceasta asistenta în limita mijloacelor de care ele dispun. 3. Partea care are motive întemeiate sa banuiasca ca o nava care exercita libertatea de navigaţie, conform dreptului internaţional, şi navigind sub pavilion sau fiind înmatriculată la o alta parte se ocupa cu traficul ilicit, poate sa anunţe statul sub pavilionul căruia navigheaza nava, sa solicite confirmarea înmatriculării si, dacă acest lucru se confirma, sa ceara autorizaţia acestui stat pentru a lua măsurile adecvate cu privire la aceasta nava. 4. In conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3 sau tratatele în vigoare dintre ele sau orice alte acorduri sau aranjamente încheiate între aceste părţi, statul sub pavilionul căruia navigheaza nava poate sa autorizeze mai ales statul solicitat: a) sa inspecteze nava; b) sa viziteze nava; c) dacă sînt descoperite probe ale participării la un trafic ilicit, trebuie luate măsurile adecvate cu privire la nava, persoanele care se găsesc la bord şi la încărcătura. 5. Atunci cînd iau o măsura în urma aplicării prezentului articol, părţile interesate ţin cont de necesitatea de a nu leza securitatea vieţii pe mare şi cea a navei şi încărcăturii sale şi sa nu prejudicieze interesele comerciale şi juridice ale statului de care depinde pavilionul sau orice alt stat interesat. 6. Statul sub pavilionul căruia navigheaza nava poate, în măsura în care este compatibil cu obligaţiile sale conform paragrafului 1 al prezentului articol, sa subordoneze autorizaţia sa condiţiilor fixate de comun acord între ele şi statul solicitant, mai ales în ceea ce priveşte responsabilitatea. 7. Fiecare parte va răspunde, fără intirziere, la orice solicitare care ii este adresată de către o alta parte în scopul de a determina dacă o nava sub pavilionul sau este autorizata sa navigheze şi la cererile de autorizare prezentate în aplicarea paragrafului 3. In momentul în care devine parte la prezenta convenţie, fiecare stat desemnează autoritatea, sau dacă este cazul, autorităţile care au calitatea de a primi aceste cereri şi sa răspundă la ele. In luna care urmează acestei desemnari, secretarul general notifica tuturor părţilor autoritatea desemnată de fiecare dintre ele. 8. Partea care a luat una din măsurile prevăzute în prezentul articol informează, fără intirziere statul sub pavilionul căruia navigheaza nava cu privire la rezultatele acestei măsuri. 9. Părţile vor avea în vedere încheierea de acorduri sau angajamente bilaterale sau regionale, în scopul de a da curs dispoziţiilor prezentului articol sau pentru a-i spori eficienta. 10. Măsurile luate în aplicarea paragrafului 4 nu sînt executate decît de navele de război sau aeronavele militare sau alte nave ori aeronave care poarta vizibil o marca exterioară şi sînt identificabile ca fiind în serviciul statului. 11. Orice măsura luată pe baza prezentului articol va tine cont, conform dreptului internaţional maritim, de necesitatea de a nu impieta asupra drepturilor şi obligaţiilor şi exercitării competentei statelor riverane, nici de a leza aceste drepturi, obligaţii sau competente. ART. 18 Zone libere şi porturi libere 1. Părţile vor aplica, pentru a pune capăt traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II în zonele libere şi porturile libere, măsuri care nu sînt mai puţin stricte decît cele pe care le aplica în alte părţi ale teritoriului lor. 2. Părţile vor depune eforturi pentru: a) A supraveghea mişcarea mărfurilor şi persoanelor în porturile libere şi zonele libere si, în acest scop, vor da permisiunea autorităţilor competente sa procedeze la vizitarea încărcăturii şi navelor care intra şi ies, inclusiv navelor de croaziera şi pescuit, cît şi aeronavelor şi vehiculelor şi atunci cînd este cazul sa perchezitioneze membrii echipajului şi pasagerii, cît şi bagajul acestora. b) A stabili şi a menţine un sistem care permite decelarea expedierilor suspectate de a conţine stupefiante, substanţe psihotrope sau substanţe înscrise în tabelul I şi II, care intra sau ies din zonele şi porturile libere. c) A stabili şi a menţine sisteme de supraveghere în bazinele şi depozitele portuare, cît şi în aeroporturi şi posturile de frontiera, în zonele libere şi porturile libere. ART. 19 Utilizarea serviciilor poştale 1. In executarea obligaţiilor care decurg din convenţiile Uniunii Poştale Universale şi conform cu principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne, părţile iau măsuri pentru a pune capăt utilizării serviciilor poştale în scopul traficului ilicit şi cooperează între ele în acest scop. 2. Măsurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol cuprind mai ales: a) Acţiunea coordonata pentru prevenirea şi reprimarea utilizării poştale în scopul traficului ilicit. b) Adoptarea şi elaborarea de către serviciile de detectare şi reprimare însărcinate cu aceasta, a unor tehnici de investigare şi control, care trebuie sa permită decelarea în trimiterile poştale a expedierilor ilicite de stupefiante, substanţe psihotrope şi substanţe înscrise în tabelul I şi II. c) Măsurile legislative care permit recurgerea la mijloacele adecvate pentru a stringe probele necesare pentru urmăririle judiciare. ART. 20 Informaţii care trebuie furnizate de către părţi 1. Părţile furnizează comisiei, prin intermediul secretarului general, informaţii cu privire la aplicarea prezentei convenţii pe teritoriul lor, şi în special: a) Textul legilor şi reglementărilor promulgate pentru aplicarea prezentei convenţii. b) Detalii cu privire la traficul ilicit, care decurg din competenta lor şi pe care ele le considera importante deoarece aceste cazuri releva tendinte noi, indicind cantităţile despre care este vorba, sursele din care provin substanţele sau metodele utilizate de către persoanele care se ocupa cu traficul ilicit. 2. Părţile furnizează aceste informaţii în modul fixat de comisie şi la datele precizate de aceasta. ART. 21 Funcţiile comisiei Comisia este însărcinata sa examineze toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenţii, şi în special: a) Pe baza informaţiilor prezentate de către părţi în conformitate cu art. 20, comisia urmăreşte punerea în aplicare a prezentei convenţii. b) Comisia poate face sugestii şi recomandări generale, fondate pe examinarea informaţiilor obţinute de către părţi. c) Comisia poate supune în atenţia organului toate problemele care pot sa se refere la funcţiile acesteia. d) Comisia ia măsurile pe care le crede de cuviinţă în ceea ce priveşte orice problema care-i este prezentată de către organ în aplicarea paragrafului 1 b) al art. 20. e) Comisia poate, conform procedurilor enunţate în art. 12, sa modifice tabelul I şi II. f) Comisia poate supune în atenţia statelor neparti deciziile şi recomandările pe care ea le adopta în virtutea prezentei convenţii, pentru ca acestea sa ia măsurile în consecinţa. ART. 22 Funcţiile organului 1. Fără a prejudicia funcţiile ce-i revin comisiei în baza art. 21 şi sub rezerva funcţiilor care-i revin organului şi comisiei, în temeiul Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată şi Convenţiei din 1971: a) Dacă după examinarea informaţiilor de care dispune organul, secretarul general sau comisia sau a informaţiilor comunicate de către organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, organul are motive sa creadă ca nu corespunde scopurilor prezentei convenţii în domeniile care ţin de competenta sa, el poate invita partea sau părţile sa furnizeze toate informaţiile pertinente. b) In ceea ce priveşte art. 12, 13 şi 16: I. După ce a acţionat conform alin. a) al prezentului paragraf, organul poate, dacă considera necesar, sa solicite partii interesate sa ia măsurile corectoare care, datorită circumstanţelor, par a fi necesare pentru a asigura executarea dispoziţiilor art. 12, 13 şi 16. II. Înainte de a acţiona conform cu alin. III) de mai jos, organul va considera ca fiind confidenţiale comunicările pe care le va schimba cu partea interesată în virtutea alineatelor precedente. III. Dacă el constata ca partea interesată nu a luat măsurile corectoare pe care ea a fost invitata sa le ia conform alineatului prezent, organul poate supune în atenţia părţilor, consiliului şi comisiei aceasta problema. Orice raport publicat în virtutea prezentului alineat va conţine, de asemenea, avizul partii interesate dacă aceasta o solicita. 2. Părţile vor fi invitate sa se facă reprezentate la şedinţele organului în cursul cărora va trebui examinata chestiunea în care este direct interesat în aplicarea prezentului articol. 3. In cazurile în care o decizie a organului adoptată în virtutea prezentului articol nu este unanima, trebuie expusă şi opinia minorităţii. 4. Deciziile organului, în baza prezentului articol, trebuie sa fie luate cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor organului. 5. In exercitarea funcţiilor care ii revin în virtutea alin. a) al paragrafului 1 al prezentului articol, organul va prezenta caracterul confidenţial al tuturor informaţiilor pe care le va putea avea. 6. Îndeplinirea tratatelor sau acordurilor încheiate între părţi conform dispoziţiilor prezentei convenţii nu decurge din responsabilitatea care-i revine organului în virtutea prezentului articol. 7. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica diferendelor dintre părţi depinzind de dispoziţiile art. 32. ART. 23 Rapoartele organului 1. Organul stabileşte un raport anual cu privire la activităţile sale, în care el analizează informaţiile de care dispune, raportind în cazurile în care este necesar explicaţiile eventuale care sînt date de către părţi sau care le sînt solicitate şi formulind toate observaţiile şi recomandările pe care doreşte sa le facă. Organul poate stabili rapoarte suplimentare, dacă considera necesar. Rapoartele sînt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula toate observaţiile pe care le considera oportune. 2. Rapoartele organului sînt comunicate părţilor şi publicate ulterior de către secretarul general. Părţile trebuie sa permită distribuirea lor fără restricţii. ART. 24 Aplicarea unor măsuri mai severe decît cele cerute de către prezenta convenţie Părţile pot adopta măsuri mai stricte sau mai severe decît cele prevăzute de către prezenta convenţie, dacă ele considera necesar aceasta, pentru a preveni sau elimina traficul ilicit. ART. 25 Nederogarea de la drepturile şi obligaţiile care decurg din tratatele anterioare Dispoziţiile prezentei convenţii nu deroga nici un drept sau obligaţie pe care Convenţia din 1961, Convenţia din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţia din 1971, le recunosc sau impun părţilor la prezenta convenţie. ART. 26 Semnarea Prezenta convenţie va fi deschisă, între 20 decembrie 1988 şi 20 februarie 1989 la Oficiul Naţiunilor Unite de la Viena şi apoi, pînă la 20 decembrie 1989, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York, spre semnare: a) De către toate statele; b) De Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia; c) De organizaţiile regionale pentru integrarea economică, care sînt competente în materie de negociere, încheiere şi aplicare a acordurilor internaţionale relative la problemele care fac obiectul prezentei convenţii; referirile din Convenţia cu privire la părţi, state sau servicii naţionale sînt aplicabile acestor organizaţii în limita competentei lor. ART. 27 Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau actul de confirmare oficială 1. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării Statelor şi Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi unui act de confirmare oficială a organizaţiilor regionale de integrare economică, vizate la alin. c) al art. 26. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare şi instrumentele relative la actele de confirmare oficială vor fi depuse pe lîngă secretarul general. 2. In instrumentele lor de confirmare oficială, organizaţiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competentei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenţie. Pe de alta parte, aceste organizaţii vor informa pe secretarul general cu privire la orice modificare adusă sferei competentei lor în domeniile care decurg din convenţie. ART. 28 Aderarea 1. Prezenta convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat, Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi organizaţiilor regionale de integrare economică vizate la alin. c) al art. 26. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngă secretarul general. 2. In instrumentele lor de aderare, organizaţiile regionale de integrare economică vor preciza sfera competentei lor asupra domeniilor care decurg din prezenta convenţie. Pe de alta parte, aceste organizaţii vor informa pe secretarul general de orice modificare adusă sferei competentei lor asupra domeniilor care decurg din convenţie. ART. 29 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi care va urma datei de depunere pe lîngă secretarul general, a celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către state sau Namibia, reprezentată de Consiliul pentru Namibia. 2. Pentru fiecare dintre state şi pentru Namibia, reprezentată de către Consiliul pentru Namibia, care vor ratifica, accepta sau aproba prezenta convenţie sau vor adera după depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenţia va intra în vigoare în a 90-a zi după depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 3. Pentru fiecare organizaţie regionala de integrare economică vizata la alin. c) al art. 26 care va depune un instrument relativ la un act de confirmare oficială sau un instrument de aderare, convenţia va intra în vigoare la ultima data din cele doua date următoare: a 90-a zi după depunerea menţionată sau data la care convenţia va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol. ART. 30 Denunţarea 1. Orice parte va putea denunta prezenta convenţie, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general. 2. Denunţarea se va aplica pentru partea interesată la un an după data la care va fi primită notificarea de către secretarul general. ART. 31 Amendamente 1. Orice parte poate propune un amendament la prezenta convenţie. Textul amendamentului menţionat şi ratiunile care îl motiveaza sînt comunicate de către aceasta parte secretarului general, care le transmite altor părţi şi se interesează dacă accepta amendamentul propus. Dacă textul unui amendament astfel distribuit nu a fost respins de către nici o parte, în cele 24 de luni care urmează după comunicarea sa, amendamentul menţionat este considerat ca fiind acceptat şi intra în vigoare pentru fiecare parte la 90 de zile după ce aceasta parte a depus pe lîngă secretarul general un document care exprima consimţămîntul sau de a fi obligată de către acest amendament. 2. Dacă un amendament a fost respins de către una dintre părţi, secretarul general începe consultările cu părţile si, la cererea majorităţii, aduce aceasta problema, cît şi orice observatie prezentată de către părţi, la cunoştinţa consiliului care poate decide reunirea unei conferinţe, conform paragrafului 4 al art. 62 al Cartei Naţiunilor Unite. Orice amendament care rezulta în urma unei asemenea conferinţe este consemnat într-un protocol. Părţile care consimt sa fie obligate de către acest protocol trebuie sa-l informeze de urgenta pe secretarul general. ART. 32 Reglementarea diferendelor 1. Dacă între doua sau mai multe părţi apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, părţile se consulta în scopul reglarii acestui diferend pe calea negocierii, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului sau recurgerii la organisme regionale, pe cale judecătorească sau prin alte mijloace paşnice alese de către acestea. 2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat prin mijloace prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol este supus, pentru luarea unei decizii, Curţii Internaţionale de Justiţie la cererea oricăruia dintre statele părţi la diferend. 3. Dacă o organizaţie regionala de integrare economică, vizata la alin. c) al art. 26 este parte la un diferend care nu poate fi reglementat în modul prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, ea poate, prin intermediul unui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa solicite consiliului sa ceara un aviz consultativ Curţii Internaţionale de Justiţie în virtutea art. 65 al Statutului Curţii, aviz care va fi considerat ca decisiv. 4. Fiecare stat, în momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenţii ori aderării, sau fiecare organizaţie regionala de integrare economică, în momentul semnării, depunerii unui act de confirmare formala sau adeziunii poate declara ca nu se considera obligată prin dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol. Celelalte părţi nu sînt obligate, conform dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 3 fata de partea care a făcut o asemenea declaraţie. 5. Orice parte care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol poate, în orice moment, sa retragă aceasta declaraţie printr-o notificare adresată secretarului general. ART. 33 Texte autentice Textele în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza şi rusa ale prezentei convenţii au aceeaşi valoare. ART. 34 Depozitarul Secretarul general este depozitarul prezentei convenţii. Pe baza celor de mai sus, subsemnaţii împuterniciţi în cuvenită forma au semnat prezenta convenţie. Întocmită la Viena, într-un exemplar original, la 20 decembrie 1988. ANEXA 1
Tabelul I Tabelul II
──────────────────────────────── ────────────────────────────────────-
Acid lisergic Acetonă
Efedrină Acid antranilic
Ergometrină Acid fenilacetic
Ergotamină Anhidrida acetică
1-Fenil-propan-2-ona Eter etilic
Pseudoefedrină Piperidină
──────────────────────────────── ──────────────────────────────────────
Sărurile substanţelor înscrise în Sărurile substanţelor înscrise în
prezentul tabel în toate cazurile prezentul tabel în toate cazurile
în care existenţa acestor săruri în care existenţa acestor săruri
este posibilă. este posibilă.
────────────────── 
