Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 (*republicata*) privind responsabilitatea ministeriala*)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 23 martie 2007 _____________ *) Republicata in temeiul art. II din Legea nr. 90/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare. Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2002. Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala a mai fost modificata si completata prin: - Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare; - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2004 privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 601/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004; - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 4 februarie 2005, aprobata cu modificari prin Legea nr. 90/2005 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Guvernul, în întregul sãu, şi fiecare dintre membrii acestuia sunt obligaţi sã îşi îndeplineascã mandatul cu respectarea Constituţiei şi a legilor ţãrii, precum şi a programului de guvernare acceptat de Parlament.
ART. 2
(1) Guvernul rãspunde politic numai în faţa Parlamentului, ca urmare a votului de încredere acordat de cãtre acesta cu prilejul învestiturii.
(2) Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic în mod solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
ART. 3
(1) Rãspunderea politicã a Guvernului constã în demiterea sa, ca urmare a retragerii încrederii acordate de cãtre Parlament, prin adoptarea unei moţiuni de cenzurã, în condiţiile prevederilor art. 113 şi 114 din Constituţia României, republicatã.
(2) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate sã prezinte Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi comisiilor parlamentare informaţiile şi documentele cerute în temeiul art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, în termen de maximum 20 de zile de la primirea solicitãrii.
(3) Guvernul şi fiecare dintre membrii sãi au obligaţia sã rãspundã la întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputaţi ori de senatori, în temeiul art. 112 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, în condiţiile prevãzute de regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului.
ART. 4
(1) În termen de 15 zile de la data încetãrii mandatului Guvernului sau al unuia dintre membri, potrivit art. 106 şi 110 din Constituţia României, republicatã, aceştia vor prezenta situaţia privind gestionarea activitãţii ministeriale de care au rãspuns, precum şi a problemelor aflate în curs de derulare, pe baza unui protocol de predare-primire.
(2) Structura şi conţinutul protocolului se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului*).
_____________
*) A se vedea Hotãrârea Guvernului nr. 2/2001 pentru aprobarea structurii şi conţinutului protocolului de predare-primire întocmit de membrii Guvernului şi de conducãtorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice la expirarea mandatului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2001.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi conducãtorilor celorlalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale de la data eliberãrii lor din funcţie.
ART. 5
Pe lângã rãspunderea politicã, membrii Guvernului pot rãspunde şi civil, contravenţional, disciplinar sau penal, dupã caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în mãsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziţii derogatorii.
ART. 6
În înţelesul prezentei legi, sunt membri ai Guvernului primul-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organicã, numiţi de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
CAP. II
Rãspunderea penalã
ART. 7
(1) Intrã sub incidenţa prezentei legi faptele sãvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni.
(2) Pentru sãvârşirea altor infracţiuni, în afara exerciţiului funcţiei lor, membrii Guvernului rãspund potrivit dreptului comun.
(3) Persoanele prevãzute la art. 6 rãspund penal pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor, potrivit normelor de procedurã stabilite prin prezenta lege.
ART. 8
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani urmãtoarele fapte sãvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor:
a) împiedicarea, prin ameninţare, violenţã ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor vreunui cetãţean;
b) prezentarea, cu rea-credinţã, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde sãvârşirea unor fapte de naturã sã aducã atingere intereselor statului.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani urmãtoarele fapte sãvârşite de cãtre un membru al Guvernului:
a) refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputaţilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termenul prevãzut la art. 3 alin. (2), informaţiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activitãţii de informare a Parlamentului de cãtre membrii Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicatã;
b) emiterea de ordine normative sau instrucţiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasã, naţionalitate, etnie, limbã, religie, categorie socialã, convingeri, vârstã, sex sau orientare sexualã, apartenenţã politicã, avere sau origine socialã, de naturã sã aducã atingere drepturilor omului.
(3) Tentativa faptelor prevãzute la alin. (1) se pedepseşte.
ART. 9
(1) În cazul sãvârşirii de cãtre membrii Guvernului a unor infracţiuni în exerciţiul funcţiei lor, altele decât cele prevãzute la art. 8, se aplicã pedeapsa prevãzutã de legea penalã pentru acele infracţiuni.
(2) În cazurile prevãzute la art. 7 alin. (1) şi la art. 8, pe lângã pedeapsa principalã se va aplica şi pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a mai ocupa o funcţie de demnitate publicã sau o funcţie publicã de conducere pe o perioadã de la 3 la 10 ani.
ART. 10
Rãspunderea penalã este personalã şi ea priveşte pe fiecare membru al Guvernului în parte, pentru faptele comise în exercitarea funcţiei sale.
ART. 11
Membrii Guvernului rãspund penal pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor, de la data depunerii jurãmântului şi pânã la încetarea funcţiei, în condiţiile prevãzute de Constituţie.
CAP. III
Procedura de urmãrire penalã şi de judecare
ART. 12
Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor.
ART. 13
(1) Dezbaterea propunerii de începere a urmãririi penale în Camera Deputaţilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentã care, în cadrul competenţei sale, a efectuat o anchetã privitoare la activitatea desfãşuratã de Guvern sau de un minister ori de o comisie specialã de anchetã constituitã în acest scop.
(2) Raportul prevãzut la alin. (1) se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor sau a Senatului, dupã caz.
(3) Dupã începerea urmãririi penale membrul Guvernului care este şi deputat sau senator poate fi percheziţionat, reţinut ori arestat numai cu încuviinţarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea sa, cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, şi a regulilor de procedurã cuprinse în regulamentul Camerei din care face parte.
ART. 14
(1) La dezbaterile din cele douã Camere ale Parlamentului prezenţa celui în cauzã este obligatorie. Lipsa nejustificatã a membrului Guvernului nu împiedicã desfãşurarea lucrãrilor.
(2) În situaţia în care cel în cauzã se aflã în imposibilitate obiectivã de a se prezenta, Camera Deputaţilor sau Senatul, cu prilejul dezbaterilor, va fixa un nou termen.
(3) Cel în cauzã are dreptul sã îşi expunã punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmãrit penal, precum şi asupra cererii de ridicare a imunitãţii parlamentare, atunci când este cazul.
ART. 15
Cererea de urmãrire penalã a membrilor Guvernului şi, dupã caz, de ridicare a imunitãţii parlamentare se adoptã cu respectarea prevederilor art. 67 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
Votul este secret şi se exprimã prin bile.
ART. 16
(1) În exercitarea dreptului de a cere urmãrirea penalã a unui membru al Guvernului, Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizãrilor cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de cãtre membrii Guvernului, adreseazã ministrului justiţiei o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii.
(2) Preşedintele României este sesizat pentru a cere urmãrirea penalã a unui membru al Guvernului de cãtre primul-ministru, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(3) Orice cetãţean care are cunoştinţã despre sãvârşirea unei fapte penale de cãtre membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor se poate adresa primului-ministru, procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a solicita sesizarea Preşedintelui României.
(4) Comisia specialã prevãzutã la alin. (1) este formatã din 5 membri numiţi pentru un mandat de 3 ani, care nu poate fi reînnoit, iar componenţa acesteia se aprobã prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului justiţiei şi a ministrului administraţiei şi internelor.
(5) Pe baza analizei sesizãrii, a probelor depuse în susţinerea acesteia, a declaraţiilor şi a probelor invocate de membrul Guvernului faţã de care se solicitã urmãrirea penalã, comisia specialã prevãzutã la alin. (1) va prezenta Preşedintelui României un raport cu propuneri privind urmãrirea penalã sau clasarea sesizãrii. Şedinţele comisiei nu sunt publice. Membrul Guvernului pentru care s-a fãcut sesizarea are dreptul de a fi audiat de comisie înaintea întocmirii raportului acesteia.
(6) Preşedintele României hotãrãşte asupra raportului prezentat de comisia specialã prevãzutã la alin. (5) şi dispune comunicarea soluţiei mijloacelor de informare în masã.
(7) Dacã membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmãrirea penalã este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, dupã caz, primul-ministru va solicita Camerei competente sã declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmãririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplicã în mod corespunzãtor.
(8) În situaţia în care cel în cauzã este ministrul justiţiei, cererea se adreseazã primului-ministru.
ART. 17
Preşedintele României va fi înştiinţat despre înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor sau a Senatului a raportului prevãzut la art. 13 alin. (1).
ART. 18
Dacã una dintre cele douã Camere ale Parlamentului sau Preşedintele României a cerut urmãrirea penalã, dosarul cauzei se trimite, de îndatã, ministrului justiţiei sau, dupã caz, primului-ministru pentru a proceda potrivit legii.
ART. 19
Urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor se efectueazã, dupã caz, de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de cãtre Direcţia Naţionalã Anticorupţie, iar judecarea acestora, de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii.
ART. 20
În cazul în care s-a cerut urmãrirea penalã împotriva unui membru al Guvernului, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcţie.
ART. 21
În cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã a unui membru al Guvernului, ministrul justiţiei sau, dupã caz, primul-ministru comunicã Preşedintelui României data la care a fost sesizatã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea suspendãrii din funcţie a acestuia.
ART. 22
(1) În caz de infracţiuni flagrante, persoanele prevãzute la art. 6 pot fi reţinute şi percheziţionate. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei din care face parte membrul Guvernului sau, dupã caz, pe Preşedintele României.
(2) În situaţia în care cel în cauzã este ministrul justiţiei, sesizarea prevãzutã la alin. (1) se face de cãtre primul-ministru.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 23
(1) Regulile de procedurã prevãzute în prezenta lege se completeazã cu cele cuprinse în regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului şi în Codul de procedurã penalã, în mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel.
(2) Urmãrirea penalã şi judecarea foştilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile sãvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel cum acestea sunt prevãzute de art. 7-11, se efectueazã potrivit normelor de procedurã penalã de drept comun.
(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplicã foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie.
ART. 24
(1) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoanele prevãzute la art. 6 sunt considerate nevinovate.
(2) Hotãrârea definitivã de condamnare a unui membru al Guvernului se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Membrul Guvernului, condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, va fi demis din funcţie de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.
ART. 25
(1) Prezenta lege intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã orice dispoziţii contrare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 90/2005 , care nu este încorporat în textul republicat al <>Legii nr. 115/1999 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 3/2005 :
"Art. II. - Comisia prevãzutã la <>art. 16 alin. (2)*) din Legea nr. 115/1999 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se constituie în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
_____________
*) În urma republicãrii şi renumerotãrii textelor, art. 16 alin. (2) a devenit art. 16 alin. (4).
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
