Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 111 din 5 iunie 1998 pentru aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau de desertificare, in special in Africa, adoptata la Paris la 17 iunie 1994
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 17 iunie 1998
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
România adera la Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea desertificarii în ţãrile afectate grav de seceta şi/sau de desertificare, în special în Africa, adoptatã la Paris la 17 iunie 1994.
ART. 2
La propunerea Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, a Academiei Romane şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Guvernul va stabili, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cadrul institutional operativ pentru asigurarea coordonãrii, la nivel naţional, a mãsurilor necesare punerii în aplicare a prevederilor convenţiei, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 şi ale art. 14 alin. 2 din aceasta, precum şi ale art. 5 lit. a) şi ale art. 8 din anexa nr. IV la convenţia de aplicare a acesteia pentru regiunea nord-mediteraneana.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 21 aprilie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE
pentru combaterea desertificarii în ţãrile afectate grav de seceta şi/sau de desertificare, în special în Africa*)
--------------
*) Traducere.
Pãrţile la prezenta convenţie,
afirmând ca fiinţele umane din zonele afectate sau amenintate se afla în centrul preocuparilor pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei,
fãcându-se ecoul preocuparii stãruitoare a comunitãţii internaţionale, incluzând state şi organizaţii internaţionale, fata de efectele negative ale desertificarii şi secetei,
constiente ca zonele aride, semiaride şi uscat-subumede, împreunã, o parte semnificativã din suprafata uscatului Pãmântului şi sunt locul de viata şi sursa mijloacelor de existenta pentru o mare parte a populaţiei sale,
recunoscând ca desertificarea şi seceta sunt probleme de dimensiune globalã, prin aceea ca ele afecteazã toate regiunile globului, şi ca este necesarã acţiunea unita a comunitãţii internaţionale pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei,
constatând numãrul ridicat al ţãrilor în curs de dezvoltare, în special al ţãrilor mai puţin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de seceta şi/sau de desertificare şi consecinţele deosebit de tragice ale acestor fenomene în Africa,
constatând, de asemenea, ca desertificarea este cauzatã de interactiunile complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici,
luând în considerare impactul comerţului şi aspectele relevante ale relaţiilor economice internaţionale asupra capacitãţii ţãrilor afectate de a combate desertificarea în mod corespunzãtor,
constiente ca o creştere economicã durabila, dezvoltarea socialã şi eradicarea saraciei constituie prioritati ale ţãrilor în curs de dezvoltare afectate, în special în Africa, şi sunt esenţiale pentru satisfacerea obiectivelor durabilitatii,
preocupate de faptul ca desertificarea şi seceta afecteazã dezvoltarea durabila, prin interelatiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt: saracia, situaţia precara a sãnãtãţii şi hranei, lipsa securitãţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strãmutarea persoanelor şi dinamica demograficã,
apreciind importanta eforturilor anterioare şi experienta statelor şi a organizaţiilor internaţionale în combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, în special în realizarea Planului de acţiune pentru combaterea desertificarii, care a fost adoptat de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra desertificarii în anul 1977,
constiente ca, cu toate eforturile din trecut, progresul în combaterea desertificarii şi în reducerea efectelor secetei nu a fost pe mãsura asteptarilor şi ca este necesarã o abordare noua şi mai eficienta, la toate nivelurile, în contextul dezvoltãrii durabile,
recunoscând valabilitatea şi oportunitatea deciziilor adoptate de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltãrii, în special ale prevederilor Agendei 21 şi ale cap. 12 al acesteia, care prevede o baza pentru combaterea desertificarii,
reafirmand, în aceasta lumina, angajamentele ţãrilor dezvoltate, care sunt cuprinse în paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21,
reamintind Rezoluţia 47/188 a Adunãrii Generale, în special prioritatea stabilitã în acest document pentru Africa, şi toate celelalte rezoluţii, decizii şi programe ale Naţiunilor Unite asupra desertificarii şi secetei, precum şi declaraţiile relevante ale ţãrilor africane şi ale celor din alte regiuni,
reafirmand Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltãrii, care, în Principiul 2, statueazã ca, în concordanta cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile dreptului internaţional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile politici de mediu şi de dezvoltare, precum şi responsabilitatea de a asigura ca activitãţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor sa nu prejudicieze mediul altor state sau al zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale,
recunoscând ca guvernele naţionale joaca un rol decisiv în combaterea desertificarii şi în reducerea efectelor secetei şi ca progresul în aceasta privinta depinde de aplicarea localã a programelor de acţiune în zonele afectate,
recunoscând, de asemenea, importanta şi necesitatea cooperãrii internaţionale şi parteneriatului în combaterea desertificarii şi în reducerea efectelor secetei,
recunoscând, în plus, importanta asigurãrii pentru ţãrile în curs de dezvoltare afectate, în special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter alia, a resurselor financiare substanţiale, incluzând finanţare noua şi suplimentarã, precum şi a accesului la tehnologie, fãrã de care le-ar fi dificil sa îşi îndeplineascã angajamentele din aceasta convenţie,
exprimand ingrijorarea asupra impactului desertificarii şi al secetei în ţãrile afectate din Asia Centrala şi Transcaucazia,
insistand asupra rolului important jucat de femei în regiunile afectate de desertificare şi/sau de seceta, în special în zonele rurale ale ţãrilor în curs de dezvoltare, precum şi asupra importantei asigurãrii participãrii depline atât a bãrbaţilor, cat şi a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru combaterea desertificarii şi pentru reducerea efectelor secetei,
subliniind rolul special al organizaţiilor neguvernamentale şi al altor grupuri majore în programele pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei,
ţinând seama de relaţia dintre desertificare şi alte probleme de mediu de dimensiune globalã, cu care se confrunta comunitatile internaţionale şi naţionale,
ţinând, de asemenea, seama de contribuţia pe care combaterea desertificarii o poate avea pentru realizarea obiectivelor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, ale Convenţiei asupra diversitatii biologice şi ale altor convenţii din domeniul mediului,
apreciind ca strategiile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficienta, dacã se bazeazã pe examinarea sistematica, profunda, şi pe cunoaşterea ştiinţificã, riguroasã, şi dacã sunt reevaluate continuu,
recunoscând nevoia urgenta de imbunatatire a eficientei şi a coordonãrii cooperãrii internaţionale pentru facilitarea punerii în aplicare a planurilor şi a prioritatilor naţionale,
hotãrâte sa acţioneze corespunzãtor pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, spre binele generaţiilor prezente şi viitoare,
au convenit dupã cum urmeazã:
PARTEA I
Introducere
ART. 1
Folosirea termenilor
Pentru scopurile prezentei convenţii:
a) desertificare înseamnã degradarea terenului în zone aride, semiaride şi uscat-subumede, cauzatã de diversi factori, incluzând variatiile climatice şi activitãţile umane;
b) combaterea desertificarii include activitãţi care sunt parte a exploatãrii integrate a teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea durabila şi care au ca scop:
(i) prevenirea şi/sau reducerea degradãrii terenului;
(ii) reabilitarea terenului parţial degradat; şi
(iii) amenajarea terenului desertificat;
c) seceta înseamnã fenomenul natural care apare când precipitatiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzand serioase dezechilibre hidrologice care afecteazã negativ sistemele de producere a resurselor terestre;
d) reducerea efectelor secetei înseamnã activitãţi legate de prognoza secetei şi care au ca scop atenuarea vulnerabilitatii societãţii şi a sistemelor naturale fata de seceta, în cadrul luptei impotriva desertificarii;
e) teren înseamnã sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul, vegetatia, alte forme de viata şi procesele ecologice şi hidrologice care au loc în interiorul sistemului;
f) degradarea terenului înseamnã reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede, a productivitatii biologice sau economice şi a complexitatii terenurilor de cultura neirigate, a terenurilor de cultura irigate ori a pajiştilor, pasunilor, pãdurilor şi terenurilor împãdurite, determinata de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinatie de procese, incluzând procese generate de activitãţi umane şi de moduri de locuire, ca de exemplu:
(i) eroziunea solului, cauzatã de vant şi/sau de apa;
(ii) deteriorarea proprietãţilor fizice, chimice şi biologice sau economice ale solului; şi
(iii) disparitia pe termen lung a vegetatiei naturale;
g) zone aride, semiaride şi uscat-subumede înseamnã zonele, altele decât cele din regiunile polare şi subpolare, în care raportul dintre precipitatiile anuale şi evapotranspiratia potenţiala se situeaza între limitele 0,05-0,65;
h) zone afectate înseamnã zone aride, semiaride şi/sau uscat-subumede, afectate sau amenintate de desertificare;
i) tari afectate înseamnã ţãrile ale cãror suprafeţe includ, în întregime sau parţial, zone afectate;
j) organizaţie de integrare economicã regionala înseamnã o organizaţie constituitã din state suverane dintr-o regiune data, care are competenta în problemele reglementate de prezenta convenţie şi care a fost pe deplin autorizata, în conformitate cu prevederile sale interne, sa semneze, sa ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la prezenta convenţie;
k) pãrţi-tari dezvoltate înseamnã pãrţi-tari dezvoltate şi organizaţii de integrare economicã regionala constituite din tari dezvoltate.
ART. 2
Obiectivul convenţiei
1. Obiectivul prezentei convenţii este combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei în ţãrile care se confrunta cu seceta grava şi/sau cu desertificare, în special în Africa, prin acţiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înţelegeri de cooperare internationala şi parteneriat în cadrul unei abordari integrate, în acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltãri durabile în zonele afectate.
2. Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care sa se concentreze simultan, în zonele afectate, pe ameliorarea productivitatii terenurilor şi pe refacerea, conservarea şi managementul durabil al resurselor de pãmânt şi de apa, conducand la condiţii de viata ameliorate, în special la nivelul comunitãţii.
ART. 3
Principii
Pentru realizarea obiectivului prezentei convenţii şi pentru aplicarea dispoziţiilor sale, pãrţile se vor conduce, inter alia, dupã urmãtoarele principii:
a) pãrţile trebuie sa se asigure ca deciziile privind conceperea şi aplicarea programelor pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populaţiei şi a comunitãţilor locale şi ca, la cele mai înalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru a facilita acţiunea la nivel naţional şi local;
b) pãrţile trebuie, într-un spirit de solidaritate internationala şi parteneriat, sa imbunatateasca cooperarea şi coordonarea la nivel subregional, regional şi internaţional şi sa concentreze mai bine resursele financiare, umane, organizatorice şi tehnice, acolo unde sunt necesare;
c) pãrţile trebuie sa dezvolte, într-un spirit de parteneriat, cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunitatile, organizaţiile neguvernamentale şi deţinãtorii de terenuri, pentru a ajunge la o mai buna înţelegere a naturii şi valorii solului şi a resurselor de apa sarace în zonele afectate şi pentru a acţiona în direcţia utilizãrii lor durabile; şi
d) pãrţile trebuie sa ţinã pe deplin seama de nevoile speciale şi situaţiile pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor mai puţin dezvoltate dintre acestea.
PARTEA a II-a
Dispoziţii generale
ART. 4
Obligaţii generale
1. Pãrţile îşi vor îndeplini obligaţiile impuse de prezenta convenţie, individual sau împreunã, fie prin înţelegerile bilaterale şi multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, dupã caz, subliniind necesitatea coordonãrii eforturilor şi a dezvoltãrii unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile.
2. În îndeplinirea obiectivului prezentei convenţii, pãrţile:
a) vor adopta o conceptie integrata în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor desertificarii şi secetei;
b) vor acorda atenţia cuvenitã, în cadrul organismelor internaţionale regionale şi globale competente, situaţiei pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în privinta comerţului internaţional, înţelegerilor comerciale şi contractãrii de datorii, în scopul creãrii unui mediu economic internaţional favorabil, care sa conducã la promovarea unei dezvoltãri durabile;
c) vor integra strategiile pentru eradicarea saraciei în eforturile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei;
d) vor promova cooperarea între ţãrile-pãrţi afectate, în domeniile protecţiei mediului şi ale conservãrii solului şi resurselor de apa, în mãsura în care ele au legatura cu desertificarea şi seceta;
e) vor consolida cooperarea subregionala, regionala şi internationala;
f) vor coopera în cadrul organizaţiilor interguvernamentale competente;
g) vor stabili mecanisme instituţionale, dupã caz, acordand atentie necesitãţii evitãrii paralelismelor; şi
h) vor incuraja utilizarea mecanismelor şi a înţelegerilor financiare bilaterale şi multilaterale existente, care mobilizeaza şi canalizeaza resurse financiare substanţiale spre pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei.
3. Pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate pot primi asistenta, în scopul aplicãrii prezentei convenţii.
ART. 5
Obligaţii ale pãrţilor afectate
Pe lângã obligaţiile ce le revin potrivit art. 4, pãrţile-tari afectate se angajeazã:
a) sa acorde prioritatea cuvenitã combaterii desertificarii şi reducerii efectelor secetei şi sa aloce resursele adecvate, potrivit situaţiilor şi posibilitãţilor lor;
b) sa stabileascã strategii şi prioritati în cadrul planurilor şi/sau al politicilor de dezvoltare durabila, pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei;
c) sa abordeze cauzele profunde ale desertificarii şi sa acorde atentie specialã factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de desertificare;
d) sa stimuleze formarea conştiinţei publice şi sa faciliteze participarea populatiilor locale, mai ales a femeilor şi a tinerilor, cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei; şi
e) sa creeze un cadru favorabil prin consolidarea, dupã caz, a legislaţiei pertinente existente şi, acolo unde aceasta legislaţie nu exista, prin adoptarea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen lung şi a programelor de acţiune.
ART. 6
Obligaţii ale pãrţilor-tari dezvoltate
Pe lângã obligaţiile generale ce le revin potrivit art. 4, pãrţile-tari dezvoltate se angajeazã:
a) sa sprijine activ, dupã cum au convenit, individual sau împreunã, eforturile pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor din Africa şi ale ţãrilor cel mai puţin dezvoltate, pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei;
b) sa furnizeze resurse financiare substanţiale şi alte forme de sprijin pentru susţinerea concretã a pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea şi aplicarea propriilor lor planuri şi strategii pe termen lung, pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei;
c) sa favorizeze mobilizarea de fonduri noi şi suplimentare în conformitate cu art. 20 paragraful 2 b);
d) sa incurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat şi alte surse neguvernamentale; şi
e) sa promoveze şi sa faciliteze accesul pãrţilor-tari afectate, în special al pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunoştinţele şi know-how corespunzãtoare.
ART. 7
Prioritati pentru Africa
În aplicarea prezentei convenţii, pãrţile vor acorda prioritate pãrţilor-tari africane afectate, având în vedere situaţia specialã din aceasta regiune, fãrã ca neglijeze pãrţile-tari în curs de dezvoltare din alte regiuni.
ART. 8
Relaţii cu alte convenţii
1. Pãrţile vor incuraja coordonarea activitãţilor care se realizeazã în virtutea prezentei convenţii şi a altor acorduri internaţionale relevante, în special Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbãrile climatice şi Convenţia asupra diversitatii biologice, dacã ele sunt pãrţi la acestea, pentru a obţine maximum de beneficiu din activitãţile ce se desfãşoarã în virtutea fiecãrui acord, evitandu-se, în acelaşi timp, dublarea eforturilor. Pãrţile vor incuraja realizarea de programe comune, în special în domeniile: cercetare, învãţãmânt, observare sistematica, strângerea şi schimbul de informaţii, în mãsura în care astfel de activitãţi pot contribui la îndeplinirea obiectivelor respectivelor acorduri.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta drepturile şi obligaţiile unei pãrţi, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau internaţional, încheiat de aceasta înaintea intrãrii în vigoare a prezentei convenţii.
PARTEA a III-a
Programe de acţiune, cooperare ştiinţificã şi tehnica şi mãsuri de sustinere
Secţiunea 1
Programe de acţiune
ART. 9
Abordare generalã
1. În îndeplinirea obligaţiilor lor, potrivit art. 5, pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate şi oricare alta parte-ţara afectatã, în cadrul anexei sale de implementare regionala sau în alt mod, care au notificat în scris Secretariatului permanent despre intenţia lor de a elabora un program naţional de acţiune, vor elabora, vor face publice şi vor aplica, dupã caz, programe naţionale de acţiune, care folosesc şi se structureaza, în mãsura în care este posibil, pe planurile şi pe programele relevante existente, care s-au bucurat de succes, şi pe programele de acţiune subregionale şi regionale, ca element central al strategiei pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ permanent, pe baza invatamintelor din acţiunile de teren, precum şi pe baza rezultatelor cercetãrii. Elaborarea programelor naţionale de acţiune va fi strâns interconectata cu alte eforturi, în direcţia formularii politicilor naţionale pentru dezvoltare durabila.
2. La furnizarea diferitelor forme de asistenta de cãtre pãrţile-tari dezvoltate, în virtutea prevederilor art. 6, se va acorda prioritate sprijinirii, dupã cum s-a convenit, a programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale ale pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor multilaterale competente sau în ambele moduri.
3. Pãrţile vor incuraja organismele, fondurile şi programele din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii interguvernamentale competente, instituţiile academice, comunitatea ştiinţificã şi organizaţiile neguvernamentale, dispuse sa coopereze, conform mandatului şi capacitãţilor lor, şi sa sprijine elaborarea, aplicarea şi supravegherea programelor de acţiune.
ART. 10
Programe naţionale de acţiune
1. Scopul programelor naţionale de acţiune este de a identifica factorii care contribuie la desertificare şi mãsurile practice necesare pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei.
2. Programele naţionale de acţiune vor preciza atribuţiile ce revin guvernului, comunitãţilor locale şi utilizatorilor de teren, precum şi resursele disponibile şi necesare. Inter alia, programele naţionale:
a) vor incorpora strategiile pe termen lung pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, vor pune accentul pe aplicarea lor şi vor fi integrate cu politicile naţionale pentru dezvoltare durabila;
b) vor permite efectuarea de modificãri, ca rãspuns la schimbarea situaţiilor, şi vor fi suficient de flexibile, la nivel local, pentru a se adapta la diferite condiţii socioeconomice, biologice şi geofizice;
c) vor acorda atentie specialã aplicãrii mãsurilor preventive pentru terenurile care nu sunt încã degradate sau care sunt doar uşor degradate;
d) vor consolida capacitatile naţionale climatologice, meteorologice şi hidrologice şi mijloacele pentru a asigura avertizarea, din timp, asupra secetei;
e) vor promova politici şi vor consolida structurile instituţionale care dezvolta cooperarea şi coordonarea, într-un spirit de parteneriat, între comunitatea donorilor, guverne, la toate nivelurile, populaţii locale şi grupuri comunitare, şi vor facilita accesul populatiilor locale la informaţiile şi tehnologia corespunzãtoare;
f) vor prevedea participarea efectivã, la nivel local, naţional şi regional, a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei locale, atât femei, cat şi bãrbaţi, în special a utilizatorilor de resurse, incluzând fermierii, pastorii şi organizaţiile lor reprezentative, la politica de planificare, la elaborarea deciziilor, precum şi la aplicarea şi analiza programelor naţionale de acţiune; şi
g) vor cere analiza periodicã şi prezentarea de rapoarte asupra progreselor realizate în aplicarea lor.
3. Pentru prevenirea şi reducerea efectelor secetei, programele naţionale de acţiune pot include, inter alia, toate sau o parte dintre urmãtoarele mãsuri:
a) instituirea şi/sau consolidarea, dupã caz, a sistemelor de avertizare din timp, incluzând facilitãţi locale şi naţionale şi sisteme comune, la nivel subregional şi regional, precum şi mecanisme pentru sprijinirea persoanelor care au migrat din cauza condiţiilor de mediu;
b) consolidarea mãsurilor de prevenire şi de gestionare a situaţiilor de seceta, incluzând planuri de intervenţie în caz de seceta, la nivel local, naţional, subregional şi regional, care iau în considerare prognozele climatice sezoniere şi anuale;
c) crearea şi/sau consolidarea, dupã caz, a sistemelor de securitate alimentara, incluzând facilitãţi de stocare şi comercializare, în special în zonele rurale;
d) stabilirea de proiecte pentru mijloace de existenta alternative care ar putea asigura venituri în zonele vulnerabile la seceta; şi
e) dezvoltarea de programe durabile de irigatie atât pentru culturi, cat şi pentru zootehnie.
4. Luând în considerare condiţiile şi cerinţele specifice pentru fiecare parte-ţara afectatã, programele naţionale de acţiune includ, dupã caz, inter alia, în parte sau în totalitate, mãsuri din urmãtoarele domenii prioritare, dacã au legatura cu combaterea desertificarii şi cu reducerea efectelor secetei în zonele afectate şi cu populatiile lor: promovarea mijloacelor de existenta alternative şi ameliorarea mediilor economice naţionale, în vederea consolidãrii programelor ce vizeazã eradicarea saraciei şi asigurarea securitãţii alimentare; dinamica demograficã; managementul durabil al resurselor naturale; practicile agriculturii durabile; exploatarea şi utilizarea eficienta a diverselor surse de energie; cadrul juridic şi institutional; consolidarea capacitãţilor pentru evaluarea şi observarea sistematica, incluzând servicii hidrologice şi meteorologice, precum şi construirea capacitãţii, educarea şi sensibilizarea publicului.
ART. 11
Programe de acţiune subregionale şi regionale
Pãrţile-tari afectate se vor consulta şi vor coopera pentru elaborarea, dupã caz, în conformitate cu anexele de implementare regionale pertinente, a programelor de acţiune subregionale şi/sau regionale pentru a armoniza, a completa şi a mari eficienta programelor naţionale. Dispoziţiile art. 10 se vor aplica, mutatis mutandis, la programele subregionale şi regionale. Aceasta cooperare poate include programe convenite de comun acord pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiere, pentru cooperarea ştiinţificã şi tehnica şi pentru consolidarea instituţiilor competente.
ART. 12
Cooperarea internationala
Pãrţile-tari afectate, în colaborare cu alte pãrţi şi cu comunitatea internationala, vor coopera pentru asigurarea promovãrii unui mediu internaţional care sa permitã aplicarea convenţiei. Aceasta cooperare va acoperi, de asemenea, domenii ale transferului de tehnologie, precum şi cercetarea şi dezvoltarea ştiinţificã, colectarea şi diseminarea informatiei şi resursele financiare.
ART. 13
Sprijinul pentru elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune
1. Mãsurile pentru sprijinirea programelor de acţiune, potrivit art. 9, includ, inter alia:
a) cooperare financiarã, pentru a asigura programelor de acţiune o previzibilitate de natura sa permitã planificarea necesarã pe termen lung;
b) elaborarea şi utilizarea mecanismelor de cooperare, care sa consolideze sprijinul la nivel local, incluzând acţiuni ale organizaţiilor neguvernamentale, pentru promovarea transpunerii, acolo unde este cazul, a activitãţilor incununate de succes din programele-pilot;
c) flexibilitate crescutã în conceperea, finanţarea şi aplicarea proiectelor, în conformitate cu abordarea experimentala, iterativa, indicatã pentru o acţiune participativa la nivelul comunitãţilor locale; şi
d) dupã caz, proceduri administrative şi financiare, care sa mãreascã eficienta cooperãrii şi a programelor de sprijin.
2. În situaţia în care se prevede un astfel de sprijin pentru pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, se va acorda prioritate pãrţilor-tari africane şi pãrţilor-tari cel mai puţin dezvoltate.
ART. 14
Coordonarea în procesul de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune
1. În procesul de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune, pãrţile vor lucra strâns împreunã, direct şi prin intermediul organizaţiilor interguvernamentale competente.
2. Pãrţile vor dezvolta mecanisme operationale, în mod deosebit la nivel naţional şi regional, pentru a asigura o coordonare cat mai deplin posibila între pãrţile-tari dezvoltate, pãrţile-tari în curs de dezvoltare şi organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente, în scopul de a evita paralelismele, de a armoniza intervenţiile şi demersurile şi de a maximiza efectele asistenţei. În cadrul pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate se va acorda prioritate coordonãrii activitãţilor care privesc cooperarea internationala, în scopul utilizãrii eficiente, la maximum, a resurselor, asigurãrii unei asistente adecvate şi al facilitãrii realizãrii programelor naţionale de acţiune şi a prioritatilor, conform prezentei convenţii.
ART. 15
Anexe privind aplicarea regionala
Elementele ce vor fi încorporate în programele de acţiune vor fi selecţionate şi adaptate în funcţie de factorii socioeconomici, geografici şi climatici, caracteristici pãrţilor-tari sau regiunilor afectate, precum şi în funcţie de nivelul lor de dezvoltare. Liniile directoare pentru pregãtirea programelor de acţiune, precizând orientarea şi conţinutul lor pentru diferite regiuni şi subregiuni, sunt formulate în anexele privind aplicarea regionala.
Secţiunea a 2-a
Cooperarea ştiinţificã şi tehnica
ART. 16
Colectarea, analiza şi schimbul de informaţii
Pãrţile convin, potrivit capacitãţilor lor proprii, sa integreze şi sa coordoneze colectarea, analiza şi schimbul de date şi informaţii relevante, pe termen scurt şi pe termen lung, pentru a asigura ţinerea sub observatie sistematica a degradãrii terenurilor în zonele afectate şi pentru a înţelege mai bine şi a evalua procesele şi efectele secetei şi ale desertificarii. Aceasta ar putea ajuta la realizarea, inter alia, a avertizarii timpurii şi planificarii prealabile pentru perioadele cu variatii climatice adverse, într-o forma corespunzãtoare pentru aplicarea practica de cãtre utilizatori, la toate nivelurile, incluzând, în special, populatiile locale. În acest scop, dupã caz, pãrţile:
a) vor facilita şi vor consolida funcţionarea reţelei globale de instituţii şi înlesniri pentru colectarea, analiza şi schimbul de informaţii, precum şi pentru observarea sistematica, la toate nivelurile, care, inter alia:
(i) va urmãri sa utilizeze standarde şi sisteme compatibile;
(ii) va include date şi locuri relevante, inclusiv din zone izolate;
(iii) va utiliza şi va disemina tehnologia moderna, pentru colectarea şi transmiterea datelor, ca şi pentru evaluarea degradãrii terenurilor; şi
(iv) va lega mai strâns centrele naţionale, subregionale şi regionale de date şi informaţii cu sursele globale de informaţii;
b) vor asigura ca strângerea, analiza şi schimbul de informaţii sa se facã în interesul comunitãţilor locale şi al celor care elaboreazã deciziile, în scopul soluţionãrii problemelor specifice, şi ca în aceste activitãţi sa fie implicate comunitatile locale;
c) vor sprijini şi vor dezvolta, în continuare, programe şi proiecte bilaterale şi multilaterale, care vizeazã definirea, realizarea, evaluarea şi finanţarea colectãrii, analizei şi schimbului de date şi informaţii, incluzând, inter alia, seturi integrate de indicatori fizici, biologici, sociali şi economici;
d) vor face uz deplin de capacitatea de expertiza a organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, în special pentru a disemina informaţiile şi experientele relevante în cadrul grupurilor interesate din diferite regiuni;
e) vor acorda deplina importanta colectãrii, analizei şi schimbului de date socioeconomice şi integrãrii lor cu datele fizice şi biologice;
f) vor schimba şi vor face disponibile, într-o maniera completa, deschisã şi prompta, informaţiile ce provin din toate sursele publice disponibile, care sunt relevante pentru combaterea desertificarii şi pentru reducerea efectelor secetei; şi
g) vor supune legislaţiei şi/sau politicilor lor naţionale respective schimbul de informaţii cu privire la cunoştinţele locale şi traditionale, asigurând protecţia lor adecvatã şi prevãzând revenirea unei pãrţi corespunzãtoare din beneficiile rezultate din acestea populatiilor locale interesate, pe baze echitabile şi în condiţiile convenite de comun acord.
ART. 17
Cercetare dezvoltare
1. Pãrţile se angajeazã, în conformitate cu capacitatile lor, sa promoveze cooperarea ştiinţificã şi tehnica în domeniile combaterii desertificarii şi reducerii efectelor secetei, prin intermediul instituţiilor corespunzãtoare, naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale. În acest scop ele vor sprijini activitãţile de cercetare, care:
a) contribuie la cunoaşterea mai ampla a proceselor ce determina desertificarea şi seceta, a impactului şi diferentierii factorilor cauzali, atât naturali, cat şi umani, în scopul combaterii desertificarii, reducerii efectelor secetei şi realizãrii unei productivitati ameliorate, precum şi în scopul unui management şi al unei utilizãri durabile a resurselor;
b) rãspund unor obiective bine stabilite, abordeaza nevoile specifice ale populatiilor locale şi conduc la identificarea şi aplicarea soluţiilor care imbunatatesc standardele de viata ale oamenilor din zonele afectate;
c) ocrotesc, integreaza, intaresc şi valideazã cunoştinţele, experienta şi practicile locale şi traditionale, asigurând, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale respective, ca posesorii acestor cunoştinţe vor beneficia direct, pe o baza echitabila şi în condiţii convenite de comun acord, de orice utilizare comercialã a acestor cunoştinţe sau de orice dezvoltare tehnologicã derivata din aceste cunoştinţe;
d) dezvolta şi consolideaza capacitatile de cercetare naţionale, subregionale şi regionale în cadrul pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales din Africa, incluzând dezvoltarea competentelor locale şi consolidarea capacitãţilor corespunzãtoare, în special în ţãrile cu o slabã baza de cercetare, acordand o atentie deosebita cercetãrii socioeconomice multidisciplinare şi participative;
e) iau în considerare, acolo unde este relevant, relaţia dintre saracie şi migratie, cauzate de factorii de mediu, şi desertificare;
f) promoveazã realizarea de programe de cercetare în comun, cu participarea organizaţiilor de cercetare naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale, atât din sectoarele publice, cat şi din cele private, pentru dezvoltarea tehnologiilor imbunatatite, necostisitoare şi accesibile, în vederea dezvoltãrii durabile, prin participarea efectivã a populatiilor şi a comunitãţilor locale; şi
g) maresc disponibilitatea resurselor de apa în zonele afectate, inter alia, prin mijloace de insamantare a norilor.
2. Prioritãţile de cercetare pentru regiuni şi subregiuni particulare, care reflecta condiţii locale diferite, trebuie sa fie incluse în programele de acţiune. Conferinţa pãrţilor va analiza, periodic, prioritãţile de cercetare, pe baza avizului Comitetului pentru Ştiinţa şi Tehnologie.
ART. 18
Transferul, achiziţia, adaptarea şi dezvoltarea tehnologiei
1. Pãrţile se angajeazã, în mãsura în care convin de comun acord şi în conformitate cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale, sa promoveze, sa finanteze şi/sau sa faciliteze finanţarea transferului, achiziţiei, adaptãrii şi dezvoltãrii tehnologiilor sanatoase ecologic, viabile economic şi acceptabile social, care sunt importante pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei, în scopul de a contribui la realizarea dezvoltãrii durabile în zonele afectate. O astfel de cooperare se va realiza bilateral sau multilateral, dupã caz, fãcându-se uz deplin de capacitatea de expertiza a organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale. În mod deosebit, pãrţile:
a) vor utiliza, din plin, sistemele şi centrele de schimb de informaţii competente, existente la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional, pentru diseminarea informaţiilor despre tehnologiile disponibile, sursele lor, riscurile pentru mediul înconjurãtor şi despre condiţiile generale în care ele pot fi achiziţionate;
b) vor facilita accesul, mai ales al pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în condiţii favorabile, incluzând condiţii concesionale şi preferenţiale, dupã cum s-a convenit de comun acord, luând în considerare nevoia de a proteja drepturile de proprietate intelectualã, la tehnologiile cele mai potrivite pentru aplicarea lor practica la cerinţele specifice ale populatiilor locale, acordand o atentie specialã impactului social, cultural, economic şi ecologic al unor astfel de tehnologii;
c) vor facilita cooperarea tehnologicã între pãrţile-tari afectate, prin asistenta financiarã şi alte mijloace corespunzãtoare;
d) vor extinde cooperarea tehnologicã cu pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, incluzând, acolo unde este relevant, acţiuni comune, în special în sectoarele care oferã mijloace de asistenta alternative; şi
e) vor lua mãsuri corespunzãtoare pentru crearea condiţiilor pieţei interne şi a instrumentelor stimulative, fiscale şi de alta natura, în mãsura sa favorizeze dezvoltarea, transferul, achiziţia şi adaptarea tehnologiei corespunzãtoare, a cunoştinţelor, experienţei şi practicilor, incluzând mãsuri pentru asigurarea protecţiei adecvate şi efective a drepturilor de proprietate intelectualã.
2. În conformitate cu capacitatile lor proprii, cu legislaţia şi/sau cu politicile lor naţionale respective, pãrţile vor proteja, vor promova şi vor utiliza, în special, tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici relevante, traditionale sau locale, şi, în acest scop, ele se angajeazã:
a) sa inventarieze astfel de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici şi utilizarile lor potenţiale, cu participarea populatiilor locale, şi sa disemineze astfel de informaţii, dupã caz, în cooperare cu organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente;
b) sa asigure ca astfel de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici sunt protejate adecvat şi ca populatiile locale beneficiazã direct, pe baze echitabile şi dupã cum au convenit de comun acord, de orice utilizare comercialã a acestora sau de orice dezvoltare tehnologicã derivata din acestea;
c) sa incurajeze şi sa sprijine activ îmbunãtãţirea şi diseminarea unor asemenea tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici sau dezvoltarea de noi tehnologii bazate pe acestea; şi
d) sa faciliteze, dupã caz, adaptarea unor asemenea tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici pentru utilizare larga şi, dupã caz, sa le integreze cu tehnologia moderna.
Secţiunea a 3-a
Mãsuri de sustinere
ART. 19
Construirea capacitãţii, educaţia şi constientizarea publicului
1. Pãrţile recunosc importanta construirii capacitãţii - prin aceasta intelegandu-se formarea instituţiilor, pregãtirea şi dezvoltarea capacitãţilor competente, naţionale şi locale - în eforturile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. Ele vor promova construirea capacitãţii, dupã caz, prin:
a) participarea larga, la toate nivelurile, a populaţiei locale, mai ales la nivel local, în special a femeilor şi a tinerilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale şi locale;
b) consolidarea pregãtirii şi capacitãţii de cercetare, la nivel naţional, în domeniul desertificarii şi secetei;
c) stabilirea şi/sau consolidarea sprijinului şi extinderea serviciilor menite sa disemineze metode tehnologice relevante şi tehnici mai eficiente şi prin pregãtirea agenţilor de teren şi a membrilor organizaţiilor rurale în abordarile participative, pentru conservarea şi utilizarea durabila a resurselor naturale;
d) încurajarea utilizãrii şi diseminarii cunoştinţelor, know-how şi practicilor populatiilor locale în programele de cooperare tehnica, oriunde este posibil;
e) adaptarea, acolo unde este necesar, a tehnologiei sanatoase ecologic, relevanta, şi a metodelor traditionale de agricultura şi pastorit la condiţiile socioeconomice moderne;
f) asigurarea unei pregatiri şi tehnologii corespunzãtoare în utilizarea surselor de energie alternativa, mai ales a resurselor regenerabile de energie, urmãrindu-se, în mod deosebit, reducerea dependentei fata de lemnul pentru foc;
g) cooperare, dupã cum s-a convenit de comun acord, pentru consolidarea capacitãţii pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în vederea elaborãrii şi aplicãrii programelor în domeniul colectãrii, analizei şi schimbului de informaţii, potrivit art. 16;
h) metode inovative de promovare a mijloacelor de viata alternative, incluzând pregãtirea pentru noi calificãri;
i) pregãtirea celor care iau deciziile, a managerilor şi a persoanelor care sunt responsabile cu strângerea şi analiza datelor, diseminarea şi utilizarea informaţiilor, avertizarea din timp asupra condiţiilor de seceta şi cu producţia alimentara;
j) o mai eficienta funcţionare a instituţiilor naţionale existente şi a sistemelor juridice şi, acolo unde este necesar, crearea unora noi, concomitent cu consolidarea planificarii strategice şi a managementului; şi
k) prin intermediul programelor de schimb de personal pentru creşterea capacitãţii de educaţie în pãrţile-tari afectate, printr-un proces interactiv de lungã durata pentru învãţãmânt şi studiu.
2. Pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate vor realiza, în cooperare cu alte pãrţi şi cu organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente, dupã caz, o analiza interdisciplinara a capacitãţii disponibile şi a facilitãţilor, la nivel local şi naţional, precum şi a potenţialului pentru consolidarea acestora.
3. Pãrţile vor coopera reciproc şi prin intermediul organizaţiilor interguvernamentale competente, precum şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, în realizarea şi sprijinirea programelor educaţionale şi de constientizare publica, atât în pãrţile-tari afectate, cat şi, acolo unde este relevant, în pãrţile-tari neafectate, pentru facilitarea înţelegerii cauzelor şi a efectelor desertificarii şi ale secetei şi a importantei atingerii obiectivelor prezentei convenţii. În acest scop, pãrţile:
a) vor organiza campanii de constientizare pentru publicul larg;
b) vor promova, permanent, accesul publicului la informaţiile relevante şi participarea larga a acestuia la activitãţile de educaţie şi constientizare;
c) vor incuraja înfiinţarea asociaţiilor care contribuie la constientizarea publica;
d) vor elabora şi vor face schimb de materiale educaţionale şi de constientizare publica, unde este posibil în limitele locale, vor face schimb şi vor detasa experţi pentru instruirea personalului din pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, pentru realizarea programelor relevante de educaţie şi de constientizare şi utilizarea deplina a materialelor educaţionale relevante, puse la dispoziţie de organismele internaţionale competente;
e) vor evalua nevoile educaţionale din zonele afectate, vor elabora planuri de învãţãmânt corespunzãtoare şi vor extinde, dupã necesitaţi, programele educaţionale şi de instruire a adulţilor, precum şi facilitãţile pentru toţi, mai ales pentru fete şi femei, cu privire la identificarea, conservarea, utilizarea durabila şi la managementul resurselor naturale din zonele afectate; şi
f) vor elabora programe interdisciplinare participative, care integreaza constientizarea asupra desertificarii şi secetei în sisteme educaţionale şi în programe neoficiale de educare practica, la distanta, a adulţilor.
4. Conferinţa pãrţilor va infiinta şi/sau va consolida reţelele centrelor regionale de educare şi pregãtire pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. Aceste reţele vor fi coordonate de o instituţie creata sau desemnatã în acest scop pentru a pregati personalul ştiinţific, tehnic şi administrativ şi pentru a consolida instituţiile existente, responsabile de educare şi pregãtire în pãrţile-tari afectate şi, dupã caz, în scopul armonizarii programelor şi al organizãrii schimburilor de experienta între acestea. Aceste reţele vor coopera strâns cu organizaţiile interguvernamentale şi neguvernamentale competente, pentru evitarea dublarii eforturilor.
ART. 20
Resurse financiare
1. Data fiind importanta esenţialã a finanţãrii pentru realizarea obiectivelor convenţiei, pãrţile, luând în considerare capacitatile lor, vor depune orice efort pentru a asigura ca resursele financiare adecvate sunt disponibile pentru programele destinate combaterii desertificarii şi reducerii efectelor secetei.
2. În aceasta privinta, pãrţile-tari dezvoltate, acordand prioritate pãrţilor-tari africane afectate, fãrã a neglija pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate din alte regiuni, în conformitate cu art. 7, se angajeazã:
a) sa mobilizeze resurse financiare substanţiale, incluzând donaţii şi împrumuturi concesionale, pentru a sprijini aplicarea programelor de combatere a desertificarii şi de reducere a efectelor secetei;
b) sa promoveze mobilizarea resurselor financiare adecvate, la timp şi previzibile, incluzând finanţare noua şi suplimentarã din partea Fondului pentru Mediul Înconjurãtor Global, destinatã cheltuielilor suplimentare convenite pentru activitãţile care privesc desertificarea şi care se referã la cele patru domenii principale de acţiune, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale Instrumentului de înfiinţare a Fondului pentru Mediul Înconjurãtor Global;
c) sa faciliteze, prin cooperare internationala, transferul de tehnologie, de cunoştinţe şi de know-how; şi
d) sa exploreze, în cooperare cu pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, metode inovative şi mijloace stimulative pentru mobilizarea şi canalizarea resurselor, inclusiv pe cele ale fundaţiilor, organizaţiilor neguvernamentale şi ale altor entitãţi din sectorul privat, în special conversii de datorie şi alte mijloace inovative, care sa mãreascã capacitatea de finanţare prin reducerea poverii datoriei externe a pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa.
3. Pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, luând în considerare capacitatile lor, se angajeazã sa mobilizeze resurse financiare adecvate pentru aplicarea programelor lor naţionale de acţiune.
4. În mobilizarea resurselor financiare, pãrţile vor urmãri utilizarea pe deplin şi continuarea ameliorãrii calitative a tuturor surselor şi mecanismelor de finanţare naţionale, bilaterale şi multilaterale, folosind consortii, programe comune şi paralele de finanţare, şi implicarea surselor şi mecanismelor de finanţare din sectorul privat, inclusiv cele ale organizaţiilor neguvernamentale. În acest scop pãrţile vor utiliza plenar mecanismele operationale dezvoltate, potrivit art. 14.
5. Pentru mobilizarea resurselor financiare necesare pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate în vederea combaterii desertificarii şi reducerii efectelor secetei, pãrţile:
a) vor rationaliza şi vor consolida managementul resurselor deja alocate pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, prin utilizarea lor mai eficienta şi, acolo unde este necesar, reorientarea programelor în lumina abordarii integrate pe termen lung, adoptatã potrivit prezentei convenţii;
b) vor acorda prioritatea şi atenţia cuvenite la nivelul organelor de administrare al instituţiilor, dispozitivelor şi fondurilor financiare multilaterale, inclusiv ale bãncilor şi fondurilor regionale de dezvoltare, pentru sprijinirea pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales a celor din Africa, în activitãţile care promoveazã aplicarea convenţiei, în mod special a programelor de acţiune pe care le desfãşoarã în cadrul anexelor de implementare regionala; şi
c) vor examina modalitãţile în care cooperarea regionala şi subregionala poate fi consolidata pentru susţinerea eforturilor angajate la nivel naţional.
6. Alte pãrţi sunt încurajate sa furnizeze, pe baza voluntara, cunoştinţe, know-how şi tehnici, care privesc desertificarea, şi/sau resurse financiare pentru pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate.
7. Realizarea deplina de cãtre pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, în special de cãtre cele din Africa, a obligaţiilor lor conform convenţiei va fi sprijinita, în mare mãsura, prin îndeplinirea de cãtre pãrţile-tari dezvoltate a obligaţiilor lor conform convenţiei, incluzând, mai ales, pe cele referitoare la resursele financiare şi la transferul de tehnologie. În îndeplinirea obligaţiilor lor, pãrţile-tari dezvoltate vor lua pe deplin în considerare ca dezvoltarea economicã şi socialã şi eradicarea saraciei sunt primele prioritati ale pãrţilor-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales ale celor din Africa.
ART. 21
Mecanisme financiare
1. Conferinţa pãrţilor va promova disponibilizarea mecanismelor financiare, incurajandu-le disponibilitatea de a finanta la maximum pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales cele din Africa, pentru aplicarea convenţiei. În acest scop, Conferinţa pãrţilor va acorda atentie, în vederea adoptãrii, inter alia, demersurilor şi politicilor, care:
a) faciliteazã asigurarea finanţãrii necesare, la nivel naţional, subregional, regional şi global, pentru activitãţi conforme dispoziţiilor pertinente ale convenţiei;
b) promoveazã demersurile, mecanismele şi înţelegerile de finanţare din surse multiple, precum şi evaluarea lor, potrivit art. 20;
c) asigura, cu regularitate, pãrţilor interesate şi organizaţiilor lor interguvernamentale şi neguvernamentale competente informaţii privind fondurile şi sursele disponibile, precum şi modalitãţile de finanţare, în scopul facilitãrii coordonãrii dintre ele;
d) faciliteazã instituirea, dupã caz, de mecanisme, cum ar fi fondurile naţionale pentru combaterea desertificarii, incluzând pe cele care implica participarea organizaţiilor neguvernamentale, pentru a dirija resursele financiare, rapid şi eficient, la nivel local, în pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate; şi
e) consolideaza fondurile şi mecanismele financiare existente, la nivel subregional şi regional, în special în Africa, pentru susţinerea mai eficienta a aplicãrii convenţiei.
2. Conferinţa pãrţilor va incuraja, de asemenea, furnizarea, prin intermediul diferitelor mecanisme din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor financiare multilaterale, a sprijinului necesar la nivel naţional, subregional şi regional pentru activitãţile care consolideaza capacitatea pãrţilor-tari în curs de dezvoltare de a-şi îndeplini obligaţiile conform convenţiei.
3. Pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate vor utiliza şi, acolo unde este necesar, vor stabili şi/sau vor consolida mecanismele naţionale de coordonare, integrate în programele naţionale de dezvoltare, care vor asigura utilizarea eficienta a tuturor resurselor financiare disponibile. Ele vor folosi, de asemenea, procesele participative, care implica organizaţiile neguvernamentale, grupurile locale şi sectorul privat, în creşterea fondurilor, în elaborarea şi în aplicarea programelor, precum şi în asigurarea accesului la finanţare a grupurilor de la nivel local. Aceste acţiuni pot fi consolidate printr-o coordonare imbunatatita şi printr-o planificare flexibila din partea celor care furnizeazã asistenta.
4. Pentru creşterea eficientei mecanismelor financiare existente, prin prezenta convenţie se înfiinţeazã un Mecanism Global, menit sa promoveze acţiunile care conduc la mobilizarea şi canalizarea de resurse financiare substanţiale, inclusiv pentru transferul de tehnologie, sub forma de donaţii şi/sau în condiţii concesionale sau în alte condiţii, pentru pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate. Acest Mecanism Global va funcţiona sub autoritatea şi conducerea Conferintei pãrţilor şi va fi rãspunzãtor în fata acesteia.
5. Conferinţa pãrţilor va identifica, la prima sa sesiune ordinarã, o organizaţie pentru gazduirea Mecanismului Global. Conferinţa pãrţilor şi organizaţia pe care a identificat-o vor conveni asupra modalitãţilor prin care acest Mecanism Global sa asigure, inter alia, ca:
a) identifica şi elaboreazã un inventar al programelor de cooperare bilaterale şi multilaterale relevante, care sunt disponibile pentru aplicarea convenţiei;
b) asigura pãrţilor, la cerere, consultaţii cu privire la metodele inovative de finanţare şi la sursele de asistenta financiarã, precum şi cu privire la îmbunãtãţirea coordonãrii activitãţilor de cooperare la nivel naţional;
c) asigura pãrţilor interesate şi organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale informaţii asupra surselor şi fondurilor disponibile, precum şi asupra modalitãţilor de finanţare pentru a facilita coordonarea dintre ele; şi
d) raporteazã Conferintei pãrţilor despre activitãţile sale, începând cu a doua sesiune ordinarã a acesteia.
6. Conferinţa pãrţilor, la prima ei sesiune, va conveni, împreunã cu organizaţia pe care a identificat-o pentru gazduirea Mecanismului Global, reglementãrile corespunzãtoare pentru operaţiunile administrative ale unui astfel de mecanism, apelandu-se, în mãsura în care este posibil, la resursele bugetare şi umane existente.
7. Conferinţa pãrţilor, la cea de-a treia sa sesiune ordinarã, va analiza politicile, modalitãţile de funcţionare şi activitãţile Mecanismului Global, care este rãspunzãtor în fata acesteia potrivit paragrafului 4, luând în considerare dispoziţiile art. 7. În baza acestei analize, acesta va examina şi va întreprinde acţiunile corespunzãtoare.
PARTEA a IV-a
Instituţii
ART. 22
Conferinţa pãrţilor
1. Prin prezenta convenţie se instituie o conferinţa a pãrţilor.
2. Conferinţa pãrţilor este organul suprem al convenţiei. În limitele mandatului ei, aceasta va adopta deciziile necesare pentru promovarea aplicãrii eficiente a convenţiei. În special, Conferinţa pãrţilor:
a) va analiza, periodic, aplicarea convenţiei şi funcţionarea structurilor sale instituţionale, în lumina experienţei dobândite la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional şi pe baza evoluţiei cunoaşterii ştiinţifice şi tehnologice;
b) va promova şi va facilita schimbul de informaţii asupra mãsurilor adoptate de pãrţi şi va stabili modul şi calendarul pentru transmiterea informaţiilor ce urmeazã a fi comunicate potrivit art. 26; va analiza rapoartele şi va face recomandãri asupra acestora;
c) va stabili organele subsidiare, în mãsura în care acestea sunt considerate necesare pentru aplicarea convenţiei;
d) va analiza rapoartele transmise de organele sale subsidiare şi va asigura coordonarea acestora;
e) va conveni şi va adopta, prin consens, reguli de procedura şi reguli financiare pentru sine şi pentru oricare dintre organele sale subsidiare;
f) va adopta amendamente la convenţie, potrivit art. 30 şi 31;
g) va adopta programul şi bugetul pentru activitãţile sale, incluzând pe cele ale organelor sale subsidiare, şi va întreprinde mãsurile necesare pentru finanţarea lor;
h) va solicita, dupã caz, cooperarea cu organismele şi agenţiile competente, naţionale sau internaţionale, interguvernamentale sau neguvernamentale, şi va utiliza serviciile şi informaţiile furnizate de acestea;
i) va promova şi va consolida relaţiile cu alte convenţii relevante pentru evitarea dublarii eforturilor; şi
j) va exercita alte asemenea funcţii, dupã cum ar putea fi necesar, pentru atingerea obiectivului convenţiei.
3. La prima sa sesiune, Conferinţa pãrţilor va adopta, prin consens, propriile reguli de procedura, care vor include procedurile de luare a deciziilor în problemele ce nu sunt deja acoperite de procedurile de luare a deciziilor, stipulate în convenţie. Asemenea proceduri pot include precizarea majoritãţii necesare pentru adoptarea deciziilor speciale.
4. Prima sesiune a Conferintei pãrţilor va fi convocatã de cãtre secretariatul interimar, prevãzut la art. 35, şi va avea loc nu mai târziu de un an de la data intrãrii în vigoare a convenţiei. Dacã nu se decide altfel de cãtre Conferinţa pãrţilor, a doua, a treia şi a patra sesiune ordinarã vor fi ţinute anual, iar dupã acestea, sesiunile ordinare vor fi ţinute la fiecare 2 ani.
5. Sesiunile extraordinare ale Conferintei pãrţilor vor fi ţinute la oricare alte date, dupã cum ar putea sa se decidã fie la Conferinţa pãrţilor, în sesiune ordinarã, fie la cererea scrisã a oricãrei pãrţi, cu condiţia ca aceasta cerere sa fie susţinutã de cel puţin o treime din numãrul pãrţilor în intervalul a 3 luni din momentul în care cererea a fost comunicatã pãrţilor de cãtre Secretariatul permanent.
6. La fiecare sesiune ordinarã, Conferinţa pãrţilor va alege un birou. Structura şi funcţiile biroului vor fi stabilite în regulile de procedura. La desemnarea biroului se va acorda atenţia cuvenitã necesitãţii de a asigura distribuţia geograficã echitabila şi reprezentarea corespunzãtoare a pãrţilor-tari afectate, în special a celor din Africa.
7. Natiunile Unite, instituţiile sale specializate şi oricare stat membru al acestora sau observator la acestea, care nu sunt parte la convenţie, pot fi reprezentaţi, în calitate de observatori, la sesiunile Conferintei pãrţilor. Oricare organ sau agenţie, nationala sau internationala, guvernamentalã sau neguvernamentala, care este competenta în problemele vizate de convenţie şi care a informat Secretariatul permanent despre dorinta ei de a fi reprezentatã la o sesiune a Conferintei pãrţilor, în calitate de observator, poate fi admisã în aceasta calitate, în afarã de cazul în care cel puţin o treime din numãrul pãrţilor prezente se opune. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de Conferinţa pãrţilor.
8. Conferinţa pãrţilor poate solicita organizaţiilor competente naţionale şi internaţionale, care au o experienta importanta, sa-i furnizeze informaţii în legatura cu art. 16 paragraful g), art. 17 paragraful 1 c) şi art. 18 paragraful 2 b).
ART. 23
Secretariatul permanent
1. Prin prezenta convenţie este instituit un secretariat permanent.
2. Funcţiile Secretariatului permanent vor fi urmãtoarele:
a) sa pregãteascã sesiunile Conferintei pãrţilor şi ale organelor sale subsidiare, instituite în temeiul convenţiei, şi sa le asigure serviciile necesare;
b) sa facã sinteza rapoartelor ce i-au fost prezentate şi sa le transmitã;
c) sa faciliteze, la cerere, asistenta pentru pãrţile-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, prin sintetizarea şi comunicarea informaţiilor cerute în temeiul convenţiei;
d) sa coordoneze activitãţile sale cu cele ale secretariatelor altor organisme şi convenţii internaţionale pertinente;
e) sa încheie, în conformitate cu directivele Conferintei pãrţilor, înţelegeri administrative şi contractuale care pot fi necesare pentru îndeplinirea eficienta a funcţiilor sale;
f) sa pregãteascã rapoarte asupra îndeplinirii funcţiilor sale, în virtutea prezentei convenţii, şi sa le prezinte Conferintei pãrţilor; şi
g) sa exercite alte asemenea funcţii de secretariat, dupã cum va fi stabilit de Conferinţa pãrţilor.
3. La prima sa sesiune, Conferinţa pãrţilor va desemna un secretariat permanent şi va reglementa funcţionarea sa.
ART. 24
Comitetul pentru Ştiinţa şi Tehnologie
1. Prin prezenta convenţie se înfiinţeazã un comitet pentru ştiinţa şi tehnologie, ca organ subsidiar al Conferintei pãrţilor, pentru a-i furniza informaţii şi asistenta ştiinţificã cu privire la problemele ştiinţifice şi tehnologice care au legatura cu combaterea desertificarii şi cu reducerea efectelor secetei. Comitetul se va întruni concomitent cu sesiunile ordinare ale Conferintei pãrţilor şi va fi multidisciplinar şi deschis participãrii tuturor pãrţilor. Comitetul se va compune din reprezentanţi guvernamentali competenţi în domenii relevante de expertiza. Conferinţa pãrţilor va decide, la prima sa sesiune, asupra mandatului Comitetului.
2. Conferinţa pãrţilor va stabili şi va tine la zi o lista de experţi independenţi, care au pregãtire de specialitate şi experienta în domenii ce prezintã interes. Lista va fi bazatã pe nominalizãrile primite, în scris, de la pãrţi, ţinându-se seama de necesitatea abordarii multidisciplinare şi a reprezentãrii geografice largi.
3. Conferinţa pãrţilor poate, când este necesar, sa desemneze grupuri speciale ad-hoc pentru a-i furniza, prin intermediul Comitetului, informaţii şi asistenta ştiinţificã asupra unor probleme specifice privind stadiul cunoaşterii în domenii ale ştiinţei şi tehnologiei, relevante pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. Aceste grupuri de lucru vor fi compuse din experţi, ale cãror nume sunt luate din lista, ţinându-se seama de necesitatea unei abordari multidisciplinare şi a unei largi reprezentari geografice. Aceşti experţi trebuie sa aibã pregãtire ştiinţificã temeinica şi experienta practica şi vor fi numiţi de Conferinţa pãrţilor, la recomandarea Comitetului. Conferinţa pãrţilor va decide asupra mandatului şi modalitãţilor de funcţionare a acestor grupe de lucru.
ART. 25
Constituirea unei reţele de lucru din instituţii, agenţii şi organisme existente
1. Comitetul pentru Ştiinţa şi Tehnologie, sub coordonarea Conferintei pãrţilor, va lua mãsuri pentru întreprinderea unui studiu şi a unei evaluãri asupra reţelelor de lucru, instituţiilor, agentiilor şi organismelor competente existente, care vor sa devinã unitãţi componente ale unei reţele de lucru. O astfel de reţea de lucru va sprijini aplicarea convenţiei.
2. Pe baza rezultatelor studiului şi ale evaluãrii la care se face referire în paragraful 1, Comitetul pentru Ştiinţa şi Tehnologie va face recomandãri Conferintei pãrţilor cu privire la cãile şi mijloacele pentru facilitarea şi consolidarea asocierii unitãţilor în reţeaua de lucru la nivel local, naţional şi la alte niveluri, în scopul de a asigura ca necesitãţile tematice prevãzute la art. 16-19 sunt abrogate.
3. Luând în considerare aceste recomandãri, Conferinţa pãrţilor:
a) va identifica unitãţile naţionale, subregionale, regionale şi internaţionale care se preteaza cel mai bine la o asociere într-o reţea de lucru şi va recomanda procedurile operationale şi un interval de timp pentru aceasta; şi
b) va identifica unitãţile cele mai potrivite pentru facilitarea constituirii şi consolidarea unei astfel de reţele de lucru la toate nivelurile.
PARTEA a V-a
Proceduri
ART. 26
Comunicarea informaţiilor
1. Fiecare parte va comunica Conferintei pãrţilor, prin intermediul Secretariatului permanent, pentru examinare în sesiunile ordinare, raportate asupra mãsurilor care au fost luate pentru aplicarea convenţiei. Conferinţa pãrţilor va stabili calendarul transmiterii şi modul de prezentare a acestor rapoarte.
2. Pãrţile-tari afectate vor prezenta o descriere a strategiilor stabilite potrivit art. 5 şi a oricãrei informaţii relevante cu privire la aplicarea lor.
3. Pãrţile-tari afectate, care aplica programe de acţiune în conformitate cu art. 9-15, vor prezenta o descriere detaliatã a programelor şi a aplicãrii lor.
4. Orice grup de pãrţi-tari afectate poate face o comunicare comuna asupra mãsurilor luate la nivel subregional şi/sau regional în cadrul programelor de acţiune.
5. Pãrţile-tari dezvoltate vor raporta asupra mãsurilor luate, pentru a sprijini pregãtirea şi aplicarea programelor de acţiune, incluzând informaţii cu privire la resursele financiare pe care le-au furnizat sau care sunt furnizate în temeiul convenţiei.
6. Informaţiile comunicate potrivit paragrafelor 1-4 vor fi transmise prin Secretariatul permanent, cat mai curând posibil, Conferintei pãrţilor şi oricãrui organ subsidiar competent.
7. Conferinţa pãrţilor va facilita, la cerere, furnizarea cãtre ţãrile în curs de dezvoltare afectate, în special cãtre cele din Africa, a ajutorului tehnic şi financiar pentru sintetizarea şi comunicarea informaţiilor, în conformitate cu acest articol, precum şi identificarea nevoilor tehnice şi financiare legate de programele de acţiune.
ART. 27
Mãsuri pentru soluţionarea problemelor care privesc aplicarea convenţiei
Conferinţa pãrţilor va examina şi va adopta procedurile şi mecanismele instituţionale pentru soluţionarea problemelor care pot aparea în legatura cu aplicarea convenţiei.
ART. 28
Aplanarea diferendelor
1. Pãrţile vor aplana orice diferend dintre ele referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, prin negociere sau prin alte mijloace paşnice, la propria lor alegere.
2. Când ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie ori în orice moment dupã aceea, o parte care nu este o organizaţie de integrare economicã regionala poate declara printr-un instrument scris, transmis depozitarului, ca, în privinta oricãrui diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, ea recunoaşte unul sau ambele dintre urmãtoarele mijloace de aplanare a diferendului ca fiind obligatorii în raport cu orice parte care accepta aceeaşi obligaţie:
a) arbitrajul, în conformitate cu procedurile adoptate, cat mai curând posibil, printr-o anexa, de cãtre Conferinţa pãrţilor;
b) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie.
3. O parte care este o organizaţie de integrare economicã regionala poate face o declaraţie analoagã referitoare la arbitraj, în conformitate cu procedura la care se face referire în paragraful 2 a).
4. O declaraţie facuta în conformitate cu paragraful 2 va rãmâne în vigoare pana la expirare, în conformitate cu clauzele ei, sau timp de cel mult 3 luni dupã ce notificarea scrisã a revocãrii ei a fost depusa la depozitar.
5. Expirarea unei declaraţii, o notificare de revocare sau o noua declaraţie nu va afecta în nici un fel procesele aflate în curs în fata unui tribunal de arbitraj sau a Curţii Internaţionale de Justiţie, în afarã de cazul în care pãrţile în diferend convin altfel.
6. Dacã pãrţile în diferend nu au acceptat aceeaşi procedura sau nici o procedura în conformitate cu paragraful 2 şi dacã ele nu au putut sa aplaneze diferendul într-un interval de 12 luni de la notificarea de cãtre o parte celeilalte a faptului ca între ele exista un diferend, diferendul va fi supus concilierii, la cererea oricãrei pãrţi aflate în diferend, în conformitate cu procedurile adoptate cat mai curând posibil, printr-o anexa, de cãtre Conferinţa pãrţilor.
ART. 29
Statutul anexelor
1. Anexele sunt parte integrantã a convenţiei şi, în afarã de cazul în care este prevãzut expres altfel, o referire la convenţie constituie, în egala mãsura, o referire la anexele sale.
2. Pãrţile vor interpreta dispoziţiile anexelor într-o maniera care este în conformitate cu drepturile şi obligaţiile lor, în virtutea articolelor din aceasta convenţie.
ART. 30
Amendamente la convenţie
1. Orice parte poate propune amendamente la convenţie.
2. Amendamentele la convenţie vor fi adoptate la o sesiune ordinarã a Conferintei pãrţilor. Textul oricãrui amendament propus va fi comunicat pãrţilor de cãtre Secretariatul permanent, cu cel puţin 6 luni înaintea reuniunii la care acest amendament este propus pentru adoptare. De asemenea, Secretariatul permanent va comunica amendamentele propuse şi semnatarilor convenţiei.
3. Pãrţile vor depune toate eforturile pentru a realiza, prin consens, acordul asupra oricãrui amendament propus la convenţie. Dacã toate eforturile pentru consens au fost epuizate şi nu s-a realizat acordul, amendamentul va fi adoptat, ca un ultim recurs, printr-un vot majoritar de doua treimi din numãrul pãrţilor prezente la reuniune şi care voteazã. Amendamentul adoptat va fi comunicat de Secretariatul permanent depozitarului, care îl va transmite tuturor pãrţilor pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în privinta unui amendament, vor fi depuse la depozitar. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 va intra în vigoare pentru acele pãrţi care l-au acceptat, în a 90-a zi de la data primirii de cãtre depozitar a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de la cel puţin doua treimi din numãrul pãrţilor la convenţie, care erau pãrţi la data adoptãrii amendamentului.
5. Pentru orice alta parte a amendamentului va intra în vigoare în a 90-a zi de la data la care acea parte depune la depozitar instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la respectivul amendament.
6. Pentru scopurile acestui articol şi ale art. 31, pãrţi prezente şi care voteazã înseamnã pãrţile prezente şi care dau un vot afirmativ sau negativ.
ART. 31
Adoptarea şi amendarea anexelor
1. Orice anexa adiţionalã la convenţie şi orice amendament la o anexa vor fi propuse şi adoptate în conformitate cu procedura de amendare a convenţiei, prezentatã la art. 30, cu condiţia ca, la adoptarea unei anexe adiţionale de aplicare regionala sau a unui amendament la orice anexa de aplicare regionala, majoritatea stipulatã în acel articol va include o majoritate de doua treimi din voturile pãrţilor prezente şi care voteazã din regiunea respectiva.
2. O anexa, alta decât o anexa adiţionalã de aplicare regionala, sau un amendament la o anexa, altul decât un amendament la orice anexa de aplicare regionala, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1, va intra în vigoare, pentru toate pãrţile la convenţie, la 6 luni de la data înştiinţãrii acestor pãrţi, de cãtre depozitar, asupra adoptãrii unei asemenea anexe sau a unui asemenea amendament, cu excepţia acelor pãrţi care au notificat, în scris, depozitarului, în limitele acestei perioade, asupra neacceptãrii de cãtre ele a unei astfel de anexe sau amendament. Pentru pãrţile care îşi retrag notificarea de neacceptare, o astfel de anexa sau amendament va intra în vigoare în a 90-a zi de la data la care retragerea unei asemenea notificãri a fost primitã de cãtre depozitar.
3. O anexa adiţionalã de aplicare regionala sau un amendament la orice anexa de aplicare regionala, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1, va intra în vigoare, pentru toate pãrţile la convenţie, la 6 luni de la data înştiinţãrii acestor pãrţi, de cãtre depozitar, asupra adoptãrii unei astfel de anexe sau amendament, cu excepţia:
a) oricãrei pãrţi care a notificat în scris depozitarului, în limitele acestei perioade de 6 luni, despre neacceptarea de cãtre ea a acelei anexe adiţionale de aplicare regionala sau a amendamentului la anexa de aplicare regionala, în care caz o astfel de anexa sau un astfel de amendament va intra în vigoare, pentru pãrţile care îşi retrag notificarea de neacceptare, în a 90-a zi de la data la care depozitarul a primit o astfel de notificare; şi
b) oricãrei pãrţi care a fãcut o declaraţie cu privire la anexele adiţionale de aplicare regionala sau la amendamentele la anexele de aplicare regionala, în conformitate cu art. 34 paragraful 4, în care caz oricare asemenea anexa sau amendament va intra în vigoare, pentru o astfel de parte, în a 90-a zi de la data depunerii la depozitar a instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la o astfel de anexa sau la un astfel de amendament.
4. Dacã adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa implica un amendament la convenţie, acea anexa sau acel amendament la o anexa nu va intra în vigoare pana la data la care amendamentul la convenţie intra în vigoare.
ART. 32
Dreptul la vot
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2, fiecare parte la convenţie va avea un vot.
2. În problemele care sunt de competenta lor, organizaţiile de integrare economicã regionala îşi vor exercita dreptul la vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sunt pãrţi la convenţie. O asemenea organizaţie nu îşi va exercita dreptul la vot, dacã oricare dintre statele ei membre îşi exercita dreptul şi viceversa.
PARTEA a VI-a
Dispoziţii finale
ART. 33
Semnare
Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare la Paris, la 14-15 octombrie 1994, de cãtre statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale oricãrei instituţii specializate a Naţiunilor Unite ori de cele care sunt pãrţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi la organizaţii de integrare economicã regionala. Dupã aceasta data, convenţia va rãmâne deschisã pentru semnare, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, pana la data de 13 octombrie 1995.
ART. 34
Ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
1. Convenţia va fi supusã procedurilor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de cãtre state sau de cãtre organizaţii de integrare economicã regionala. Ea va fi deschisã pentru aderare începând cu ziua urmãtoare datei la care convenţia este închisã pentru semnare. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar.
2. Orice organizaţie de integrare economicã regionala care devine parte la convenţie, fãrã ca vreunul dintre statele ei membre sa fie parte la convenţie, va fi legatã prin toate obligaţiile care decurg din convenţie. Dacã unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sunt şi parte la convenţie, organizaţia şi statele ei membre vor decide asupra responsabilitãţilor ce le revin pentru îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu dispoziţiile convenţiei. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele ei membre nu vor avea dreptul sa-şi exercite concomitent drepturile care decurg din convenţie.
3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economicã regionala îşi vor declara gradul de competenta în privinta problemelor reglementate de convenţie. De asemenea, ele vor informa cu promptitudine depozitarul, care, la rândul sau, va informa pãrţile asupra oricãrei modificãri importante a gradului lor de competenta.
4. În instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice parte poate declara ca, în ceea ce o priveşte, orice anexa adiţionalã de aplicare regionala sau orice amendament la orice anexa de aplicare regionala va intra în vigoare numai la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare cu privire la acestea.
ART. 35
Dispoziţii provizorii
Funcţiile Secretariatului permanent, la care se face referire la art. 23, vor fi îndeplinite, cu titlu provizoriu, de cãtre secretariatul stabilit de Adunarea generalã a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia nr. 47/188 din 22 decembrie 1992, pana la încheierea primei sesiuni a Conferintei pãrţilor.
ART. 36
Intrarea în vigoare
1. Convenţia va intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economicã regionala, care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie dupã depunerea celui de-al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de cãtre un astfel de stat sau organizaţie de integrare economicã regionala a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
3. Pentru scopurile paragrafelor 1 şi 2, orice instrument depus de cãtre o organizaţie de integrare economicã regionala nu va fi considerat adiţional la cele depuse de cãtre statele membre ale organizaţiei.
ART. 37
Rezerve
Nici o rezerva nu poate fi facuta la prezenta convenţie.
ART. 38
Denunţare
1. În orice moment dupã expirarea a 3 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunta convenţia printr-o notificare scrisã, adresatã depozitarului.
2. Orice asemenea denunţare va avea efect la expirarea unui an de la data primirii de cãtre depozitar a notificãrii de denunţare sau la o alta data ulterioara, dupã cum se poate preciza în notificarea de denunţare.
ART. 39
Depozitarul
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul convenţiei.
ART. 40
Texte autentice
Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depus la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Pentru conformitate, subsemnatul, fiind pe deplin împuternicit în acest scop, a semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Paris la 17 iunie 1994.
ANEXA 1
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU AFRICA
ART. 1
Aria de aplicare
Prezenta anexa se aplica pentru Africa, în raport cu fiecare parte şi în conformitate cu convenţia, în special cu art. 7 al acesteia, în scopul combaterii desertificarii şi/sau al reducerii efectelor secetei în zonele sale aride, semiaride şi uscat-subumede.
ART. 2
Scopul prezentei anexe, aplicabilã la nivel naţional, subregional şi regional în Africa, şi ţinând seama de condiţiile specifice acestei regiuni, este:
a) de a stabili mãsurile şi procedurile, incluzând natura şi modalitãţile de asigurare a sprijinului furnizat de pãrţile-tari dezvoltate, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei;
b) de a lua mãsuri pentru aplicarea eficienta şi practica a convenţiei, ţinându-se seama de condiţiile specifice Africii; şi
c) de a promova procedeele şi activitãţile care privesc combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei în zonele aride, semiaride şi uscat-subumede din Africa.
ART. 3
Condiţii specifice regiunii africane
În îndeplinirea obligaţiilor lor, în virtutea convenţiei, pentru aplicarea prezentei anexe pãrţile vor adopta o abordare de principiu, care sa ia în considerare urmãtoarele condiţii particulare din Africa:
a) proporţia ridicatã a zonelor aride, semiaride şi uscat-subumede;
b) numãrul mare de tari şi de populaţii, afectate negativ de desertificare şi de revenirea frecventa a secetei grave;
c) numãrul mare de tari afectate, care sunt fãrã litoral;
d) saracia larg raspandita, predominanta în cele mai afectate tari, între acestea aflându-se un numãr mare de tari dintre cele mai puţin dezvoltate, şi nevoia lor pentru sume importante de ajutor extern, sub forma de donaţii şi împrumuturi, în condiţii avantajoase, în scopul continuãrii obiectivelor lor de dezvoltare;
e) condiţiile socioeconomice dificile, agravate de deteriorarea şi de fluctuatia condiţiilor comerciale, indatorarea externa şi instabilitatea politica, care determina migratii interne, regionale şi internaţionale;
f) puternica dependenta a populatiilor fata de resursele naturale pentru a-şi asigura subzistenta, care, combinata cu influentele tendinţelor şi ale factorilor demografici, cu o slabã baza tehnologicã şi cu practici de producţie nedurabile, contribuie la degradarea serioasã a resurselor;
g) sisteme juridice şi instituţionale insuficiente, o slabã baza infrastructurala şi o capacitate ştiinţificã, tehnica şi educaţionalã insuficienta, care conduc la cerinţe substanţiale pentru construirea capacitãţii; şi
h) rolul central al acţiunilor pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei printre prioritãţile de dezvoltare nationala a ţãrilor africane afectate.
ART. 4
Angajamente şi obligaţii ale pãrţilor-tari africane
1. În acord cu capacitatile lor proprii, pãrţile-tari africane se angajeazã:
a) sa facã din lupta pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei o strategie esenţialã în eforturile lor pentru eradicarea saraciei;
b) sa promoveze cooperarea şi integrarea regionala în programele şi activitãţile pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei, într-un spirit de solidaritate şi parteneriat, bazat pe interesul reciproc;
c) sa rationalizeze şi sa consolideze instituţiile existente interesate de desertificare şi de seceta şi sa implice alte instituţii existente, dupã caz, pentru a le face mai eficace şi pentru a asigura utilizarea mai eficienta a resurselor;
d) sa promoveze schimbul de informaţii între şi printre ele cu privire la tehnologiile, cunoştinţele, know-how şi la practicile corespunzãtoare; şi
e) sa punã în aplicare planuri de urgenta pentru reducerea efectelor secetei în zonele degradate prin desertificare şi/sau seceta.
2. În conformitate cu obligaţiile generale şi specifice, stabilite la art. 4 şi 5 din convenţie, pãrţile-tari africane afectate se vor strãdui:
a) sa asigure alocaţii financiare corespunzãtoare din bugetele lor naţionale, potrivit condiţiilor şi capacitãţilor naţionale, şi care sa reflecte noua prioritate pe care Africa o acorda fenomenului desertificarii şi/sau al secetei;
b) sa susţinã şi sa consolideze reformele în curs de desfãşurare în direcţia unei mai mari descentralizari şi a ameliorãrii regimului de exploatare a resurselor, sa consolideze participarea populatiilor şi a comunitãţilor locale; şi
c) sa identifice şi sa mobilizeze resurse financiare naţionale, noi şi suplimentare, şi sa dezvolte, ca o problema prioritara, capacitatile şi facilitãţile naţionale existente pentru mobilizarea resurselor financiare interne.
ART. 5
Angajamente şi obligaţii ale pãrţilor-tari dezvoltate
1. În îndeplinirea obligaţiilor lor, în virtutea art. 4, 6 şi 7 din convenţie, pãrţile-tari dezvoltate vor acorda prioritate pãrţilor-tari africane afectate şi, în acest context:
a) le vor ajuta în lupta pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei, inter alia, prin furnizarea şi/sau facilitarea accesului la resurse financiare şi/sau la alte resurse, precum şi prin promovarea, finanţarea şi/sau facilitarea finanţãrii transferului, adaptãrii şi accesului la tehnologii corespunzãtoare din punct de vedere ecologic şi la know-how, dupã cum s-a convenit de comun acord şi în conformitate cu politicile naţionale, luând în considerare asumarea de cãtre ele a eradicarii saraciei ca o strategie esenţialã;
b) vor continua sa aloce resurse importante şi/sau resurse sporite pentru combaterea şi/sau reducerea efectelor secetei; şi
c) le vor ajuta în consolidarea competentelor pentru a le face apte sa îşi imbunatateasca structurile instituţionale, precum şi capacitatile lor ştiinţifice şi tehnice, de colectare şi analiza a informaţiilor, de cercetare şi dezvoltare, în scopul desertificarii şi/sau al reducerii efectelor secetei.
2. Alte pãrţi-tari pot furniza pãrţilor-tari africane afectate, cu titlu voluntar, tehnologie, cunoştinţe şi know-how, în legatura cu desertificarea, şi/sau resurse financiare. Transferul unor astfel de cunoştinţe, know-how şi tehnici este facilitat de cooperarea internationala.
ART. 6
Cadrul de planificare strategica pentru o dezvoltare durabila
1. Programele naţionale de acţiune vor constitui o parte integrantã şi esenţialã a unui proces mai larg de elaborare a politicilor naţionale pentru dezvoltarea durabila a pãrţilor-tari africane afectate.
2. Un proces consultativ şi participativ, implicând autoritatea guvernamentalã la esaloane corespunzãtoare, populatiile locale, comunitatile şi organizaţiile neguvernamentale, va fi întreprins pentru a asigura orientarea spre o strategie cu planificare flexibila, pentru a permite maximum de participare din partea populatiilor şi a comunitãţilor locale. Dupã caz, agenţiile de asistenta, bilaterale sau multilaterale, se pot implica în acest proces, la solicitarea unei pãrţi-tari africane afectate.
ART. 7
Calendarul pentru elaborarea programelor de acţiune
Pana la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pãrţile-tari africane, în cooperare cu alţi membri ai comunitãţii internaţionale, dupã caz, vor aplica, cu titlu provizoriu, în mãsura în care este posibil, acele dispoziţii ale convenţiei, referitoare la elaborarea programelor de acţiune naţionale, subregionale şi internaţionale.
ART. 8
Conţinutul programelor de acţiune naţionale
1. Potrivit art. 10 din convenţie, strategia generalã a programelor naţionale de acţiune pentru zonele afectate va pune accentul pe programele integrate de dezvoltare localã, bazate pe mecanisme participative şi pe integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei în eforturile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. Programele vor urmãri consolidarea capacitãţii autoritãţilor locale şi asigurarea implicarii active a populatiilor, comunitãţilor şi a grupurilor locale, cu accent pe educaţie şi instruire, mobilizarea organizaţiilor neguvernamentale cu expertiza atestata şi consolidarea structurilor guvernamentale descentralizate.
2. Programele naţionale de acţiune vor include, dupã caz, urmãtoarele aspecte generale:
a) valorificarea, în elaborarea şi aplicarea programelor naţionale de acţiune, a experienţei anterioare în combaterea desertificarii şi/sau în reducerea efectelor secetei, luând în considerare condiţiile sociale, economice şi ecologice;
b) identificarea factorilor care contribuie la desertificarea şi/sau la seceta, a resurselor şi capacitãţilor disponibile şi necesare, precum şi stabilirea de politici corespunzãtoare, de mãsuri şi de alte soluţii instituţionale necesare pentru combaterea acelor fenomene şi/sau reducerea efectelor lor; şi
c) creşterea participãrii populatiilor şi a comunitãţilor locale, incluzând femei, fermieri şi pastori, şi delegarea unei mai mari responsabilitãţi de management acestora.
3. Programele de acţiune naţionale vor include, de asemenea, dupã caz, urmãtoarele:
a) mãsuri pentru ameliorarea mediului economic, în scopul eradicarii saraciei:
(i) creşterea veniturilor şi a posibilitãţilor de angajare, în special pentru cei mai saraci membri ai comunitãţii, prin:
- dezvoltarea pieţelor pentru produsele agricole şi animaliere;
- crearea instrumentelor financiare adaptate nevoilor locale;
- încurajarea diversificãrii în agricultura şi înfiinţarea de întreprinderi agricole; şi
- dezvoltarea activitãţilor economice de tipul celor pargricole sau nonagricole;
(ii) îmbunãtãţirea pe termen lung a perspectivelor economiilor rurale, prin crearea de:
- stimulente pentru investiţii productive şi acces la mijloacele de producţie; şi
- politici de preţuri şi taxe, precum şi practici comerciale care încurajeazã dezvoltarea;
(iii) stabilirea şi aplicarea unor politici în materie de populaţie şi migrari, pentru reducerea presiunii populaţiei asupra terenurilor; şi
(iv) încurajarea cultivarii plantelor rezistente la seceta şi aplicarea sistemelor integrate de agricultura, specifice terenurilor uscate, pentru asigurarea securitãţii alimentare;
b) mãsuri pentru conservarea resurselor naturale:
(i) asigurarea unui management integrat şi durabil al resurselor naturale, incluzând:
- terenurile pentru culturi agricole şi pentru pãşuni;
- covorul vegetal şi fauna salbatica;
- pãdurile;
- resursele de apa; şi
- diversitatea biologica;
(ii) instruirea şi intensificarea campaniilor pentru constientizarea publicului şi educaţie ecologica, precum şi diseminarea cunoştinţelor şi a tehnicilor ce privesc managementul resurselor naturale; şi
(iii) asigurarea dezvoltãrii şi folosirii eficiente a diverselor surse de energie, promovarea surselor alternative de energie, în special de energie solara, energie eoliana şi biogaz, precum şi înţelegeri specifice pentru transferul, achiziţia şi adaptarea de tehnologii relevante pentru atenuarea presiunii asupra resurselor naturale fragile;
c) mãsuri pentru îmbunãtãţirea organizãrii instituţionale:
(i) stabilirea atribuţiilor şi a responsabilitãţilor autoritãţilor guvernamentale centrale şi ale autoritãţilor locale în cadrul politicii de planificare şi de utilizare a teritoriului;
(ii) încurajarea unei politici de descentralizare activa, transferarea responsabilitãţii pentru management şi pentru luarea deciziilor cãtre autoritãţile locale, încurajarea iniţiativelor şi a asumarii responsabilitãţii de cãtre comunitatile locale şi constituirea de structuri locale; şi
(iii) ajustarea, dupã caz, a cadrului institutional şi legislativ pentru managementul resurselor naturale, pentru a garanta dreptul de proprietate al populatiilor locale asupra terenurilor;
d) mãsuri pentru îmbunãtãţirea cunoştinţelor despre desertificare:
(i) promovarea cercetãrii şi colectarea, prelucrarea şi schimbul de informaţii cu privire la aspectele ştiinţifice, tehnice şi socioeconomice ale desertificarii;
(ii) ameliorarea capacitãţilor naţionale în cercetare şi în colectarea, prelucrarea, schimbul şi analiza de informaţii, astfel încât sa creascã gradul de înţelegere, iar rezultatele sa fie transferate din domeniul analizei în condiţii operationale; şi
(iii) încurajarea studiilor pe termen mediu şi lung, privind:
- tendintele socioeconomice şi culturale în zonele afectate;
- tendintele calitative şi cantitative în starea resurselor naturale; şi
- interactiunea dintre clima şi desertificare;
e) mãsuri pentru monitorizarea şi evaluarea efectelor secetei:
(i) elaborarea strategiilor pentru evaluarea influentelor variatiilor naturale ale climei asupra secetei şi desertificarii regionale şi/sau pentru utilizarea prognozelor privind variatiile climatice de la scãri de timp sezoniere la cele interanuale, în eforturile de reducere a efectelor secetei;
(ii) perfecţionarea capacitãţii de alerta timpurie şi de intervenţie, administrarea eficienta a asistenţei de urgenta şi a ajutorului alimentar, ameliorarea sistemelor de stocare şi de distribuire a alimentelor, a sistemelor de protecţie a vitelor şi a infrastructurilor publice, precum şi a mijloacelor de existenta alternative în zonele predispuse la seceta; şi
(iii) monitorizarea şi evaluarea degradãrii ecologice, pentru a furniza, la timp, informaţii exacte asupra procesului şi dinamicii degradãrii resurselor, în scopul facilitãrii unor politici şi mãsuri de intervenţie imbunatatite.
ART. 9
Elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale şi indicatori de evaluare
Fiecare parte-ţara africana afectatã va desemna un organ naţional de coordonare corespunzãtor, care sa acţioneze ca un catalizator în elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea programului sau naţional de acţiune. În baza art. 3 şi, dupã caz, acest organ de coordonare:
a) va întreprinde o identificare şi o analiza a acţiunilor, începând cu un proces de consultare angajat la nivel local, implicând populaţii şi comunitãţi locale, în cooperare cu autoritãţile administrative locale, pãrţi-tari dezvoltate şi organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale, pe baza unor consultãri iniţiale, cu cei interesaţi la nivel naţional;
b) va identifica şi va analiza constrangerile, nevoile şi lipsurile care afecteazã dezvoltarea şi utilizarea durabila a terenurilor, va recomanda mãsuri practice pentru evitarea paralelismului şi valorificarea deplina a eforturilor relevante, în curs de desfãşurare, şi va promova punerea în aplicare a rezultatelor;
c) va facilita, va proiecta şi va concepe proiecte de activitãţi, bazate pe abordari flexibile şi interactive, pentru a asigura participarea activa a populaţiei din zonele afectate, pentru a minimiza impactul negativ al unor activitãţi şi pentru a identifica şi a acorda prioritate cerinţelor de asistenta financiarã şi de cooperare tehnica;
d) va stabili indicatorii potriviti, masurabili şi uşor verificabili, pentru a asigura evaluarea şi aprecierea programelor de acţiune naţionale, care cuprind acţiuni pe termene scurte, medii şi lungi, precum şi punerea în aplicare a unor astfel de programe; şi
e) va elabora rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a programelor de acţiune naţionale.
ART. 10
Cadrul organizatoric al programelor de acţiune subregionale
1. În conformitate cu art. 4 din convenţie, pãrţile-tari africane vor coopera la elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe de acţiune subregionale pentru Africa Centrala, Africa de Est, Africa de Nord, Africa de Sud şi Africa de Vest şi, în aceasta privinta, pot transfera urmãtoarele responsabilitãţi organizaţiilor interguvernamentale subregionale competente:
a) sa acţioneze ca puncte focale pentru activitãţi pregãtitoare şi sa coordoneze punerea în aplicare a programelor de acţiune subregionale;
b) sa sprijine elaborarea şi punerea în aplicare a programelor de acţiune naţionale;
c) sa faciliteze schimbul de informaţii, experienta şi know-how şi sa asigure consultanţa în analiza legislaţiei naţionale; şi
d) orice alte responsabilitãţi în legatura cu punerea în aplicare a programelor de acţiune subregionale.
2. Instituţiile subregionale specializate pot furniza sprijin, la cerere, şi/sau pot primi responsabilitãţi de coordonare a activitãţilor din domeniile lor de competenta.
ART. 11
Conţinutul şi elaborarea programelor de acţiune subregionale
Programele de acţiune subregionale se vor concentra asupra problemelor care sunt mai bine abordate la nivel subregional. Ele vor stabili, acolo unde este necesar, mecanisme pentru managementul resurselor naturale în comun. Astfel de mecanisme vor trata efectiv problemele transfrontiera, asociate cu desertificarea şi/sau seceta, şi vor asigura sprijin pentru aplicarea armonioasã a programelor de acţiune naţionale. Domeniile prioritare ale programelor de acţiune subregionale se vor concentra, dupã caz, pe:
a) programe comune pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiera, prin mecanisme bilaterale şi multilaterale, dupã caz;
b) coordonarea programelor pentru dezvoltarea surselor alternative de energie;
c) cooperarea în managementul şi controlul dãunãtorilor, precum şi al bolilor la plante şi animale;
d) activitãţi de construire a capacitãţii, de educaţie şi constientizare a publicului, care sunt mai bine realizate sau sprijinite la nivel subregional;
e) cooperarea ştiinţificã şi tehnica, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei şi hidrologiei, incluzând reţeaua pentru colectarea şi evaluarea datelor, diseminarea informaţiilor şi monitorizarea proiectelor, coordonarea şi acordarea prioritatii activitãţilor de cercetare şi dezvoltare;
f) sisteme de alertare timpurie şi planificare comuna pentru reducerea efectelor secetei, incluzând mãsuri pentru abordarea problemelor care rezulta din migrarile determinate de starea mediului;
g) explorarea modalitãţilor de impartasire a experienţei, în special cu privire la participarea populatiilor şi a comunitãţilor locale, şi crearea mediului favorabil unui management imbunatatit de utilizare a teritoriului şi utilizãrii tehnologiilor corespunzãtoare;
h) consolidarea capacitãţii organizaţiilor subregionale pentru coordonarea şi furnizarea de servicii tehnice, precum şi înfiinţarea, reorientarea şi întãrirea centrelor şi instituţiilor subregionale; şi
i) dezvoltarea de politici în domenii, ca de exemplu comerţul, care au impact asupra zonelor şi populatiilor afectate, incluzând mãsuri pentru coordonarea regimurilor de piata regionale şi pentru infrastructura comuna.
ART. 12
Cadrul organizatoric al programului de acţiune regional
1. În conformitate cu art. 11 din convenţie, pãrţile-tari africane vor stabili împreunã procedurile pentru elaborarea şi punerea în aplicare a programului de acţiune regional.
2. Pãrţile pot furniza sprijin corespunzãtor instituţiilor şi organizaţiilor regionale africane competente sa ajute pãrţile-tari africane în îndeplinirea responsabilitãţilor ce le revin în virtutea convenţiei.
ART. 13
Conţinutul programului de acţiune regional
Programul de acţiune regional include mãsuri care privesc combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei din urmãtoarele domenii prioritare, dupã caz:
a) dezvoltarea cooperãrii regionale şi coordonarea programelor de acţiune subregionale pentru realizarea consensului regional asupra principalelor domenii de acţiune, inclusiv prin consultãri periodice cu organizaţiile subregionale;
b) promovarea construirii capacitãţii pentru activitãţi care sunt mai bine puse în aplicare la nivel regional;
c) cãutarea de soluţii, împreunã cu comunitatea internationala, la probleme economice şi sociale globale, care au impact asupra zonelor afectate, luând în considerare art. 4 paragraful 2 b) din convenţie;
d) promovarea între pãrţile-tari afectate din Africa şi subregiunile sale, precum şi cu alte regiuni afectate, a schimbului de informaţii şi tehnici corespunzãtoare, de know-how tehnic şi experienta relevanta; promovarea cooperãrii ştiinţifice şi tehnologice, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei, hidrologiei, dezvoltãrii resurselor de apa şi a surselor alternative de energie; coordonarea activitãţilor de cercetare subregionale şi regionale şi identificarea prioritatilor regionale pentru cercetare şi dezvoltare;
e) coordonarea reţelei de supraveghere, evaluare sistematica şi schimb de informaţii, precum şi integrarea acesteia în reţeaua mondialã; şi
f) coordonarea şi consolidarea sistemelor regionale şi subregionale de alerta timpurie şi a planurilor de urgenta în caz de seceta.
ART. 14
Resurse financiare
1. În conformitate cu art. 4 paragraful 2 şi cu art. 20 din convenţie, pãrţile-tari africane afectate se vor strãdui sa asigure un cadru macroeconomic care sa contribuie la mobilizarea de resurse financiare, vor elabora politici şi vor stabili proceduri pentru canalizarea mai eficienta a resurselor spre programe locale de dezvoltare, inclusiv prin organizaţii neguvernamentale, dupã caz.
2. În conformitate cu art. 21 paragrafele 4 şi 5 din convenţie, pãrţile convin sa stabileascã un inventar al surselor de finanţare la nivel naţional, subregional, regional şi internaţional, pentru a asigura folosirea raţionalã a resurselor existente şi pentru a identifica lipsurile în alocarea resurselor, în scopul facilitãrii punerii în aplicare a programelor de acţiune. Acest inventar va fi revazut şi actualizat periodic.
3. Potrivit art. 7 din convenţie, pãrţile-tari dezvoltate vor continua sa aloce resurse importante şi/sau resurse sporite, precum şi alte forme de asistenta pentru pãrţile-tari africane afectate, pe baza de acorduri şi înţelegeri de parteneriat, prevãzute la art. 18, acordand atenţia cuvenitã, inter alia, problemelor referitoare la credite, comerţ internaţional şi la înţelegerile comerciale, în conformitate cu art. 4 paragraful 2 b) din convenţie.
ART. 15
Mecanisme financiare
1. Potrivit art. 7 din convenţie, care subliniaza prioritatea pentru pãrţile-tari africane afectate şi ia în considerare situaţia deosebita care domina în aceasta regiune, pãrţile vor acorda atentie specialã punerii în aplicare, în Africa, a dispoziţiilor art. 21 paragraful 1 d) şi e) din convenţie, mai ales prin:
a) facilitarea stabilirii de mecanisme, ca de exemplu fonduri naţionale pentru combaterea desertificarii, în scopul canalizarii resurselor financiare la nivel local; şi
b) consolidarea fondurilor şi a mecanismelor financiare existente la niveluri subregionale şi regionale.
2. Potrivit art. 20 şi 21 din convenţie, pãrţile care sunt şi membre ale organelor de administrare ale instituţiilor financiare regionale şi subregionale relevante, inclusiv ale Bãncii Africane pentru Dezvoltare şi ale Fondului African pentru Dezvoltare, vor incuraja eforturile pentru a acorda prioritatea şi atenţia cuvenite activitãţilor acelor instituţii care fac progrese în aplicarea prevederilor prezentei anexe.
3. Pãrţile vor rationaliza, în mãsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre pãrţile-tari africane afectate.
ART. 16
Asistenta tehnica şi cooperare
Pãrţile se angajeazã, potrivit capacitãţilor lor, sa rationalizeze asistenta tehnica pentru şi în cooperare cu pãrţile-tari africane, în scopul creşterii eficientei proiectelor şi programelor, inter alia, prin:
a) limitarea costurilor mãsurilor de sprijin şi a celor generale, mai ales a cheltuielilor de întreţinere; în orice caz, asemenea cheltuieli vor reprezenta doar un procentaj corespunzãtor redus din costul total al proiectului, astfel încât eficienta proiectului sa creascã la maximum;
b) folosirea, de preferinta, a experţilor nationali competenţi sau, acolo unde este necesar, a experţilor competenţi din subregiune şi/sau regiune, pentru cooperarea, elaborarea şi aplicarea proiectelor şi crearea expertizei locale, acolo unde nu exista; şi
c) administrarea şi coordonarea eficace, precum şi utilizarea eficienta a asistenţei tehnice ce urmeazã a fi furnizatã.
ART. 17
Transferul, achiziţia, adaptarea şi accesul la tehnologii sanatoase din punct de vedere ecologic
În aplicarea prevederilor art. 18 din convenţie, referitoare la transferul, achiziţia, adaptarea şi dezvoltarea tehnologiei, pãrţile se angajeazã sa acorde prioritare pãrţilor-tari africane şi, dupã cum este necesar, sa elaboreze cu acestea noi modele de parteneriat şi cooperare pentru întãrirea formãrii capacitãţii în domeniile cercetãrii ştiinţifice şi dezvoltãrii, colectãrii şi diseminarii informaţiilor, pentru a le face capabile sa aplice strategiile lor de combatere a desertificarii şi de reducere a efectelor secetei.
ART. 18
Acorduri de coordonare şi parteneriat
1. Pãrţile-tari africane vor coordona elaborarea, negocierea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, subregionale şi regionale. În acest proces, ele pot implica, dupã caz, alte pãrţi şi organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente.
2. Obiectivele unei asemenea coordonari sunt garantarea cooperãrii financiare şi tehnice, în conformitate cu prevederile convenţiei, şi asigurarea continuitãţii necesare în folosirea şi administrarea resurselor.
3. Pãrţile-tari africane vor organiza procese consultative la nivel naţional, subregional şi regional. Aceste procese consultative:
a) pot servi ca un forum pentru negocierea şi încheierea acordurilor de parteneriat, bazate pe programele de acţiune naţionale, subregionale şi regionale; şi
b) pot preciza contribuţia pãrţilor-tari africane şi a altor membri ai grupurilor consultative la programe şi pot identifica prioritati şi acorduri asupra indicatorilor de aplicare şi evaluare, precum şi aranjamente de finanţare pentru aplicare.
4. Secretariatul permanent, la cererea pãrţilor-tari africane, potrivit art. 23 din convenţie, poate facilita convocarea unor asemenea procese consultative, prin:
a) oferirea de sugestii pentru organizarea de aranjamente consultative eficace, rezultate din experienta organizãrii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informaţii agentiilor bilaterale şi multilaterale competente, referitoare la procesele şi reuniunile consultative şi încurajarea implicarii lor active; şi
c) furnizarea altor informaţii care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunãtãţirea aranjamentelor consultative.
5. Organele de coordonare subregionala şi regionala, inter alia:
a) vor recomanda ajustarile corespunzãtoare pentru acordurile de parteneriat;
b) vor monitoriza, vor evalua şi vor raporta asupra aplicãrii programelor subregionale şi regionale convenite; şi
c) vor urmãri asigurarea comunicãrii şi cooperãrii eficiente între pãrţile-tari africane.
6. Participarea la grupurile consultative va fi deschisã, dupã caz, guvernelor, grupurilor şi donorilor interesaţi, organelor, fondurilor şi programelor relevante din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţiilor subregionale şi regionale competente, reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale relevante. Participanţii la fiecare grup consultativ vor stabili modalitãţile de organizare şi de funcţionare a acestuia.
7. În conformitate cu art. 14 din convenţie, pãrţile-tari dezvoltate sunt încurajate sa dezvolte, din proprie initiativa, un proces informal de consultare şi coordonare între ele, la nivel naţional, subregional şi regional şi, la solicitarea unei pãrţi-tari africane afectate sau a unei organizaţii subregionale ori regionale competente, sa participe la un proces consultativ la nivel naţional, subregional sau regional, care ar putea evalua şi rãspunde nevoilor de asistenta pentru facilitarea aplicãrii.
ART. 19
Mãsuri de supraveghere
Supravegherea aplicãrii prezentei anexe va fi realizatã de pãrţile-tari africane, în acord cu convenţia, dupã cum urmeazã:
a) la nivel naţional, printr-un mecanism a cãrui structura va fi stabilitã de fiecare parte-ţara africana afectatã şi care va include reprezentaţi ai comunitãţilor locale şi va funcţiona sub supravegherea organului naţional coordonator prevãzut la art. 9;
b) la nivel subregional, printr-un comitet consultativ multidisciplinar, ştiinţific şi tehnic, ale cãrui componenta şi modalitãţi de funcţionare vor fi stabilite de pãrţile-tari africane ale respectivei subregiuni; şi
c) la nivel regional, printr-un mecanism stabilit în acord cu dispoziţiile pertinente ale Tratatului de instituire a Comunitãţii Economice Africane şi prin Comitetul Consultativ African Ştiinţific şi Tehnic.
ANEXA 2
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU ASIA
ART. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare şi mãsurile pentru aplicarea efectivã a convenţiei în pãrţile-tari afectate din Asia, luându-se în considerare condiţiile sale specifice.
ART. 2
Condiţii specifice regiunii Asia
În realizarea obligaţiilor lor, în virtutea convenţiei, pãrţile vor lua în considerare, dupã caz, urmãtoarele condiţii specifice, care se aplica în diverse grade pãrţilor-tari afectate din aceasta regiune:
a) proporţia ridicatã a zonelor afectate de sau vulnerabile la desertificare şi seceta, în teritoriile lor, precum şi marea diversitate a acestor zone în privinta climei, topografiei, utilizãrii terenurilor şi a sistemelor socioeconomice;
b) presiunea puternica asupra resurselor naturale pentru asigurarea mijloacelor de existenta;
c) existenta de sisteme de producţie legate direct de saracia larg raspandita, care determina degradarea terenurilor şi o presiune asupra resurselor sarace de apa;
d) consecinţele importante ale condiţiilor din economia mondialã şi problemele sociale, cum sunt: saracia, situaţia precara a sãnãtãţii şi hranei, lipsa securitãţii alimentare şi cele ce decurg din migrarea, strãmutarea persoanelor şi dinamica demograficã;
e) capacitate şi structuri instituţionale în extindere, dar însã insuficiente pentru a face fata problemelor naţionale de desertificare şi de seceta; şi
f) nevoia lor de cooperare internationala, pentru a se ocupa de obiectivele dezvoltãrii durabile, referitoare la combaterea desertificarii şi la reducerea efectelor secetei.
ART. 3
Cadrul pentru programe de acţiune naţionale
1. Programele de acţiune naţionale vor constitui parte integrantã a politicilor naţionale mai largi, pentru dezvoltarea durabila a pãrţilor-tari afectate din aceasta regiune.
2. Pãrţile-tari afectate vor elabora, dupã caz, programe de acţiune naţionale, în conformitate cu art. 9 şi 10 din convenţie, acordand atentie specialã prevederilor art. 10 paragraful 2 f). Dupã caz, agenţiile de cooperare bilaterala şi multilaterala pot fi implicate în acest proces, la cererea pãrţilor-tari afectate interesate.
ART. 4
Programe de acţiune naţionale
1. În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, pãrţile-tari afectate din aceasta regiune pot, inter alia, potrivit situaţiilor şi politicilor proprii, dupã caz:
a) sa desemneze organe corespunzãtoare, responsabile cu elaborarea, coordonarea şi aplicarea programelor lor de acţiune;
b) sa implice populatiile afectate, inclusiv comunitatile locale, în elaborarea, coordonarea şi aplicarea programelor de acţiune, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autoritãţilor locale şi a organizaţiilor naţionale relevante şi a celor neguvernamentale;
c) sa supravegheze starea mediului în zonele afectate, pentru evaluarea cauzelor şi a consecinţelor desertificarii şi pentru a stabili domeniile prioritare pentru acţiune;
d) sa evalueze, cu participarea populatiilor afectate, programele anterioare şi în curs pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, în scopul conceperii unei strategii şi precizarii activitãţilor din programele lor de acţiune;
e) sa elaboreze programe tehnice şi financiare, fundamentate pe informaţii rezultate din activitãţile prevãzute în subparagrafele a)-d);
f) sa elaboreze şi sa utilizeze proceduri şi criterii pentru evaluarea aplicãrii programelor lor de acţiune;
g) sa promoveze managementul integrat al bazinelor hidrografice, conservarea resurselor solului, precum şi intensificarea utilizãrii eficiente a resurselor de apa;
h) sa consolideze şi/sau sa stabileascã sisteme de informare, evaluare, de supraveghere şi de alertare timpurie în regiuni predispuse la desertificare şi la seceta, ţinând seama de factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici şi de alţi factori relevanti; şi
e) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzând resurse financiare şi tehnice, sa conceapa, într-un spirit de parteneriat, acorduri corespunzãtoare care sa sprijine programele lor de acţiune.
2. Potrivit art. 10 din convenţie, strategia generalã a programelor de acţiune naţionale va acorda importanta programelor integrate de dezvoltare localã pentru zonele afectate, bazate pe mecanisme participative şi pe integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei, în eforturile pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei. În programele de acţiune, mãsurile sectoriale vor fi grupate pe domenii prioritare, care vor tine seama de marea diversitate a zonelor afectate din regiune, la care s-a referit art. 2 a).
ART. 5
Programe de acţiune subregionale şi comune
1. În conformitate cu art. 11 din convenţie, pãrţile-tari afectate din Asia pot conveni, mutual, sa se consulte şi sa coopereze cu alte pãrţi, dupã caz, pentru a elabora şi a aplica programe de acţiune subregionale sau comune, dupã caz, în scopul de a completa programele de acţiune naţionale şi de a le mari eficacitatea în aplicarea lor. În fiecare caz, pãrţile interesate pot conveni, de comun acord, sa încredinţeze organizaţiilor subregionale, incluzând pe cele bilaterale sau naţionale, ori instituţiilor specializate responsabilitãţile referitoare la elaborarea, coordonarea şi la aplicarea programelor. Asemenea organizaţii ori instituţii pot acţiona, de asemenea, ca puncte focale pentru promovarea şi coordonarea acţiunilor, în conformitate cu art. 16 şi 18 din convenţie.
2. În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale sau comune, pãrţile-tari afectate din regiune, inter alia, dupã caz:
a) vor identifica, în cooperare cu instituţiile naţionale, prioritãţile în materie de combatere a desertificarii şi de reducere a efectelor secetei, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum şi activitãţile care ar putea fi realizate efectiv prin acestea;
b) vor evalua capacitatile operationale şi activitãţile instituţiilor naţionale, subregionale şi regionale competente;
c) vor analiza programele existente, referitoare la desertificare şi seceta, la care participa toate sau câteva pãrţi din regiune sau subregiune, şi raporturile lor cu programele de acţiune naţionale; şi
d) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzând resurse financiare şi tehnice, vor concepe, într-un spirit de parteneriat, acorduri bilaterale şi/sau multilaterale corespunzãtoare, care sa sprijine programele.
3. Programele de acţiune subregionale sau comune pot include programe convenite în comun pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiera, care sunt în legatura cu desertificarea, prioritati pentru coordonare şi alte activitãţi din domeniile construirii capacitãţii, cooperãrii ştiinţifice şi tehnice, sistemelor speciale de alertare din timp la seceta şi distribuirii informaţiilor, precum şi mijloacele de consolidare a organizaţiilor subregionale competente şi a altor organizaţii şi instituţii.
ART. 6
Activitãţi regionale
Activitãţile regionale vizând consolidarea programelor de acţiune subregionale sau comune pot include, inter alia, mãsuri pentru consolidarea instituţiilor şi a mecanismelor de coordonare şi cooperare la nivel naţional, subregional şi regional şi pentru promovarea aplicãrii dispoziţiilor art. 16-19 din convenţie. Aceste activitãţi pot include, de asemenea:
a) promovarea şi consolidarea reţelelor de cooperare tehnica;
b) elaborarea inventarelor de tehnologii, cunoştinţe, know-how şi practici, precum şi de tehnologii şi know-how traditionale şi locale şi încurajarea diseminarii şi utilizãrii lor;
c) evaluarea necesitãţilor de transfer de tehnologie şi încurajarea adaptãrii şi utilizãrii unor astfel de tehnologii; şi
d) încurajarea programelor de constientizare a publicului şi promovarea construirii capacitãţii, la toate nivelurile, consolidarea instruirii, a cercetãrii şi dezvoltãrii şi edificarea sistemelor pentru punerea în valoare a resurselor umane.
ART. 7
Resurse şi mecanisme financiare
1. Pãrţile, având în vedere importanta combaterii desertificarii şi a reducerii efectelor secetei în regiunea Asia, vor incuraja mobilizarea de resurse financiare substanţiale şi disponibilitatea mecanismelor financiare, în conformitate cu art. 20 şi 21 din convenţie.
2. În conformitate cu prevederile convenţiei şi pe baza mecanismului de coordonare prevãzut la art. 8 şi în acord cu politicile lor naţionale de dezvoltare, pãrţile-tari afectate din regiune, individual sau în comun:
a) vor adopta mãsuri pentru rationalizarea şi consolidarea mecanismelor de alocare a fondurilor prin investiţii publice şi private, în scopul obţinerii rezultatelor concrete în acţiunea de combatere a desertificarii şi de reducere a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitãţile de cooperare internationala pentru sprijinirea eforturilor naţionale, în special financiare, tehnice şi tehnologice; şi
c) vor incuraja participarea la instituţiile de cooperare financiarã bilaterala şi/sau multilaterala, în scopul de a asigura aplicarea convenţiei.
3. Pãrţile vor rationaliza, în mãsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre pãrţile-tari afectate din aceasta regiune.
ART. 8
Mecanisme de cooperare şi coordonare
1. Pãrţile-tari afectate, prin organele corespunzãtoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum şi alte pãrţi din regiune pot, dupã caz, institui un mecanism pentru, inter alia, urmãtoarele scopuri:
a) schimb de informaţii, experienta, cunoştinţe şi know-how;
b) cooperare şi coordonarea acţiunilor, incluzând acorduri bilaterale şi multilaterale, la nivel subregional şi regional;
c) încurajarea cooperãrii ştiinţifice, tehnice, tehnologice şi financiare, în conformitate cu art. 5-7;
d) identificarea necesitãţilor de cooperare externe; şi
e) supravegherea şi evaluarea aplicãrii programelor de acţiune.
2. Pãrţile-tari afectate, prin organismele corespunzãtoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum şi alte tari din regiune se pot, de asemenea, consulta şi îşi pot coordona programele de acţiune naţionale, subregionale şi comune, dupã caz. Ele pot antrena în acest proces, dupã caz, alte pãrţi şi organizaţii interguvernamentale şi neguvernamentale competente. O astfel de coordonare va urmãri sa asigure, inter alia, acordul asupra oportunitatilor pentru cooperare internationala, în conformitate cu art. 20 şi 21 din convenţie, consolidarea cooperãrii tehnice şi canalizarea resurselor, astfel încât sa fie utilizate în mod eficient.
3. Pãrţile-tari afectate din regiune vor organiza, periodic, reuniuni de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din convenţie, sa faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii asupra organizãrii aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienta organizãrii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informaţii agentiilor bilaterale şi multilaterale competente cu privire la reuniunile de coordonare şi încurajarea implicarii lor active; şi
c) furnizarea altor informaţii care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunãtãţirea proceselor de coordonare.
ANEXA 3
ANEXA DE APLICARE REGIONALA PENTRU AMERICA LATINA ŞI CARAIBE
ART. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile generale directoare pentru aplicarea efectivã a convenţiei în regiunea Americii Latine şi Caraibe, luând în considerare condiţiile sale specifice.
ART. 2
Condiţii specifice regiunii America Latina şi Caraibe
În acord cu dispoziţiile convenţiei, pãrţile vor lua în considerare urmãtoarele condiţii specifice regiunii:
a) existenta de mari intinderi de pãmânt, care sunt vulnerabile şi care au fost grav afectate de desertificare şi/sau de seceta şi în care pot fi observate diverse caracteristici, în funcţie de zona în care apar; acest proces cumulativ şi în curs de intensificare are efecte sociale, culturale, economice şi ecologice negative, care sunt cu atât mai grave prin aceea ca regiunea include una dintre cele mai mari resurse de diversitate biologica din lume;
b) utilizarea frecventa de practici de dezvoltare nedurabila în zonele afectate, ca rezultat al interactiunilor complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici, incluzând factori economici internationali, de exemplu, datoria externa, deteriorarea condiţiilor pieţei şi practici comerciale care afecteazã pieţele pentru produsele agricole, piscicole şi forestiere; şi
c) scãderea brusca a productivitatii ecosistemelor, care este principala consecinta a desertificarii şi secetei, constând într-un declin al producţiei agricole, animaliere şi forestiere şi într-o pierdere de diversitate biologica; din punct de vedere social, rezultatele sunt saracirea, migrarea, deplasãri interne ale populaţiei şi deteriorarea calitãţii vieţii; în consecinta, regiunea va trebui sa adopte o abordare integrata a problemelor desertificarii şi secetei, prin promovarea modelelor de dezvoltare durabila, care sunt în concordanta cu situaţia mediului, cu situaţia economicã şi socialã din fiecare ţara.
ART. 3
Programe de acţiune
1. În conformitate cu convenţia, în special cu art. 9-11, şi în acord cu politicile lor de dezvoltare nationala, pãrţile-tari afectate din regiune vor elabora şi vor aplica, dupã caz, programe de acţiune naţionale pentru combaterea desertificarii şi reducerea efectelor secetei, ca parte integrantã a politicilor lor naţionale pentru dezvoltare durabila. Programe subregionale şi regionale pot fi elaborate şi aplicate în acord cu necesitãţile regiunii.
2. În elaborarea programelor lor de acţiune naţionale, pãrţile-tari afectate din regiune vor acorda atentie specialã prevederilor art. 10 paragraful 2 f) din convenţie.
ART. 4
Conţinutul programelor de acţiune naţionale
La elaborarea strategiilor lor naţionale de acţiune pentru combaterea desertificarii şi/sau reducerea efectelor secetei, în conformitate cu art. 5 din convenţie, pãrţile-tari afectate din regiune, corespunzãtor situaţiilor lor proprii, pot lua în considerare, inter alia, urmãtoarele probleme tematice:
a) creşterea capacitãţilor, educaţia şi constientizarea publicului, cooperarea tehnica, ştiinţificã şi tehnologicã, resursele şi mecanismele financiare;
b) eradicarea saraciei şi ameliorarea calitãţii vieţii umane;
c) realizarea securitãţii alimentare, dezvoltarea durabila şi managementul activitãţilor agricole, de creştere a animalelor, forestiere şi intersectoriale;
d) managementul durabil al resurselor naturale, în special managementul raţional al bazinelor hidrografice;
e) managementul durabil al resurselor naturale din zone de inalta altitudine;
f) managementul raţional şi conservarea resurselor solului, exploatarea şi utilizarea eficienta a resurselor de apa;
g) conceperea şi aplicarea de planuri de urgenta pentru reducerea efectelor secetei;
h) consolidarea şi/sau instituirea sistemelor de informare, evaluare, supraveghere şi alertare timpurie în zonele predispuse la desertificare şi la seceta, luând în considerare factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici, de sol, economici şi sociali;
i) dezvoltarea, administrarea şi utilizarea eficienta a diverselor surse de energie, incluzând promovarea surselor alternative;
j) conservarea şi utilizarea durabila a diversitatii biologice, în acord cu dispoziţiile Convenţiei asupra diversitatii biologice;
k) luarea în considerare a aspectelor demografice, care au legatura cu desertificarea şi cu seceta; şi
l) stabilirea sau consolidarea cadrului legislativ şi institutional, care sa permitã aplicarea convenţiei şi sa vizeze, inter alia, descentralizarea structurilor şi funcţiilor administrative care au legatura cu combaterea desertificarii şi a secetei, cu participarea comunitãţilor afectate şi a societãţii, în general.
ART. 5
Cooperarea tehnica, ştiinţificã şi tehnologicã
În conformitate cu prevederile convenţiei, în special cu art. 16-18, şi pe baza mecanismului de coordonare prevãzut la art. 7, pãrţile-tari afectate din regiune pot, individual sau în comun:
a) sa promoveze consolidarea reţelelor de cooperare tehnica şi a sistemelor de informare naţionale, subregionale şi regionale, precum şi, dupã caz, integrarea lor în sursele internaţionale de informaţii;
b) sa elaboreze un inventar de tehnologii disponibile şi know-how şi sa promoveze diseminarea şi utilizarea lor;
c) sa incurajeze utilizarea tehnologiei, cunoştinţelor, know-how şi practicilor traditionale, în conformitate cu art. 18 paragraful 2 b) din convenţie;
d) sa identifice necesitãţile de transfer de tehnologie; şi
e) sa promoveze dezvoltarea, adaptarea, adoptarea şi transferul de tehnologii relevante, existente şi noi, sanatoase din punct de vedere ecologic.
ART. 6
Resurse şi mecanisme financiare
În conformitate cu prevederile convenţiei, în special cu art. 20 şi 21, pe baza mecanismului de coordonare prevãzut la art. 7 şi în acord cu politicile lor naţionale de dezvoltare, pãrţile-tari afectate din regiune, individual sau în comun:
a) vor adopta mãsuri pentru rationalizarea şi consolidarea mecanismelor de asigurare a fondurilor, prin investiţii publice şi private, în scopul obţinerii de rezultate concrete în acţiunea de combatere a desertificarii şi de reducere a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitãţile de cooperare internationala pentru sprijinirea eforturilor naţionale; şi
c) vor incuraja participarea la instituţii de cooperare financiarã bilaterala şi/sau multilaterala, în scopul asigurãrii aplicãrii convenţiei.
ART. 7
Cadrul institutional
1. Pentru a aduce la îndeplinire prevederile prezentei anexe, pãrţile-tari afectate din regiune:
a) vor stabili şi/sau vor consolida punctele focale naţionale pentru a coordona acţiunile de combatere a desertificarii şi/sau de reducere a efectelor secetei; şi
b) vor institui un mecanism pentru coordonarea punctelor focale naţionale, în urmãtoarele scopuri:
(i) schimburi de informaţii şi de experienta;
(ii) coordonarea activitãţilor la nivel subregional şi regional;
(iii) încurajarea cooperãrii tehnice, ştiinţifice, tehnologice şi financiare;
(iv) identificarea necesitãţilor de cooperare externa; şi
(v) supravegherea şi evaluarea aplicãrii programelor de acţiune.
2. Pãrţile-tari afectate din regiune vor organiza reuniuni periodice de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din convenţie, sa faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii privind organizarea aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienta organizãrii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informaţii agentiilor bilaterale sau multilaterale competente, cu privire la reuniunile de coordonare, şi încurajarea implicarii lor active; şi
c) furnizarea altor informaţii care pot fi relevante pentru instituirea sau îmbunãtãţirea proceselor de coordonare.
ANEXA 4
ANEXA DE APLICARE PENTRU REGIUNEA NORD-MEDITERANEANA
ART. 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare şi mãsurile necesare pentru aplicarea eficace a convenţiei în cadrul pãrţilor-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana, ţinând seama de particularitãţile sale.
ART. 2
Particularitãţile regiunii nord-mediteraneene
Particularitãţile regiunii nord-mediteraneene, la care se referã art. 1, sunt, în principal, urmãtoarele:
a) condiţii climatice semiaride, care afecteazã zone largi; secete sezoniere; variatia foarte mare a regimului pluviometric; averse de mare intensitate;
b) soluri sarace şi foarte vulnerabile la eroziune, predispuse la formarea crustei de suprafata;
c) relief accidentat, cu plante abrupte şi peisaje foarte diversificate;
d) pierderi importante de vegetaţie forestierã, datorate incendiilor violenţe frecvente;
e) criza agriculturii traditionale, asociata cu abandonarea terenurilor şi deteriorarea structurilor de conservare a solului şi a apei;
f) exploatarea nedurabila a resurselor de apa, cauzand grave prejudicii ecologice, inclusiv poluarea chimica, salinizarea şi epuizarea apelor subterane; şi
g) concentrarea activitãţii economice în zone de ţãrm, ca rezultat al dezvoltãrii urbane, activitãţilor industriale, turismului şi agriculturii în condiţii de irigatie.
ART. 3
Cadrul de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila
1. Programele de acţiune naţionale vor constitui o componenta integrantã şi centrala a cadrului de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila a pãrţilor-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana.
2. Un proces consultativ şi participativ, antrenand autoritatea guvernamentalã la niveluri corespunzãtoare, comunitãţi locale şi organizaţii neguvernamentale, va fi întreprins pentru a asigura îndrumarea în conceperea unei strategii cu planificare flexibila, care sa permitã o participare localã maxima, în conformitate cu art. 10 paragraful 2 f) din convenţie.
ART. 4
Obligaţia elaborãrii programelor de acţiune naţionale şi calendarul
Pãrţile-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana vor elabora programe de acţiune naţionale şi, dupã caz, programe de acţiune subregionale, regionale sau comune. Elaborarea unor astfel de programe va fi finalizatã cat mai curând posibil.
ART. 5
Elaborarea şi aplicarea programelor naţionale de acţiune
În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune naţionale, în conformitate cu art. 9 şi 10 din convenţie, fiecare parte-ţara afectatã din regiune, dupã caz:
a) va desemna organele competente responsabile cu elaborarea, coordonarea şi aplicarea programului sau;
b) va antrena populatiile afectate, incluzând comunitatile locale, la elaborarea, coordonarea şi aplicarea programului, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autoritãţilor locale şi a organizaţiilor neguvernamentale relevante;
c) va supraveghea starea mediului din zonele afectate, în scopul analizarii cauzelor şi a consecinţelor desertificarii şi pentru a stabili domeniile prioritare de acţiune;
d) va evalua, cu participarea populatiilor afectate, programele anterioare şi pe cele în curs de desfãşurare, în scopul de a concepe o strategie şi de a pregati activitãţile pentru programul de acţiune;
e) va pregati programe tehnice şi financiare, bazate pe informaţiile obţinute din activitãţile prevãzute în subparagrafele a)-d); şi
f) va elabora şi va utiliza proceduri şi indicatori pentru monitorizarea şi evaluarea aplicãrii programului.
ART. 6
Conţinutul programelor de acţiune naţionale
Pãrţile-tari afectate din regiune pot include în programele lor naţionale de acţiune mãsuri privind:
a) domeniile legislative, instituţionale şi administrative;
b) modurile de utilizare a terenurilor, managementul resurselor de apa, conservarea solurilor, silvicultura, activitãţile agricole, pastoritul şi amenajarea teritoriului;
c) managementul şi conservarea vieţii sãlbatice şi a altor forme de diversitate biologica;
d) protecţia pãdurilor impotriva incendiilor;
e) promovarea mijloacelor de existenta alternative;
f) cercetarea, instruirea şi constientizarea publicului.
ART. 7
Programe subregionale, regionale şi comune de acţiune
1. Pãrţile-tari afectate din regiune pot elabora şi pot aplica programe de acţiune subregionale şi/sau regionale, în acord cu art. 11 din convenţie, pentru a completa şi a creste eficienta programelor de acţiune naţionale. Doua sau mai multe pãrţi-tari afectate din regiune pot conveni, într-un mod similar, elaborarea programelor de acţiune comune.
2. Dispoziţiile art. 5 şi 6 se vor aplica mutatis mutandis şi la elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale, regionale şi comune. În plus, astfel de programe pot include realizarea de activitãţi de cercetare şi dezvoltare, care privesc anumite ecosisteme din zonele afectate.
3. În elaborarea şi aplicarea programelor de acţiune subregionale, regionale sau comune, pãrţile-tari afectate din regiune, dupã caz:
a) vor identifica, în cooperare cu instituţiile naţionale, obiectivele naţionale în materie de combatere a desertificarii, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum şi activitãţile relevante care ar putea fi realizate eficient prin aceste programe;
b) vor evalua capacitatile operationale şi activitãţile instituţiilor regionale, subregionale şi naţionale competente; şi
c) vor analiza programele existente între pãrţile din regiune, în materie de combatere a desertificarii, şi raporturile dintre acestea şi programele de acţiune naţionale.
ART. 8
Coordonarea programelor de actiune subregionale, regionale şi comune
Pãrţile-tari afectate, care elaboreazã un program de acţiune subregional, regional sau comun, pot infiinta un comitet de coordonare, compus din reprezentanţi din fiecare parte-ţara afectatã, însãrcinat sa analizeze progresele în combaterea desertificarii, sa armonizeze programele de acţiune naţionale, sa facã recomandãri în diverse etape de elaborare şi de aplicare a programelor de acţiune subregionale, regionale sau comune şi sa acţioneze ca un punct focal pentru promovarea şi coordonarea cooperãrii tehnice, în conformitate cu art. 16-19 din convenţie.
ART. 9
Noneligibilitatea pentru asistenta financiarã
În aplicarea programelor de acţiune naţionale, subregionale, regionale şi comune, pãrţile-tari dezvoltate afectate din regiune nu pot primi asistenta financiarã în virtutea prezentei convenţii.
ART. 10
Coordonarea cu alte subregiuni şi regiuni
Programele de acţiune subregionale, regionale şi comune din regiunea nord-mediteraneana pot fi elaborate şi aplicate în corelare cu cele ale altor subregiuni şi regiuni, în special cu cele din subregiunea nord-africana.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
