Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 110 din 18 aprilie 2013 pentru ratificarea Protocolului aditional Nagoya - Kuala Lumpur privind raspunderea si repararea prejudiciului, incheiat la Nagoya la 15 octombrie 2010, deschis spre semnare la 7 martie 2011 si semnat de Romania la 11 mai 2011 la New York, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000, la Conventia privind diversitatea biologica (semnata la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 24 aprilie 2013
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Protocolul adiţional Nagoya - Kuala Lumpur privind răspunderea şi repararea prejudiciului, încheiat la Nagoya la 15 octombrie 2010, deschis spre semnare la 7 martie 2011 şi semnat de România la 11 mai 2011 la New York, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, adoptat la Montreal la 29 ianuarie 2000, ratificat prin Legea nr. 59/2003, la Convenţia privind diversitatea biologică (semnată la 5 iunie 1992 la Rio de Janeiro).
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU
Bucureşti, 18 aprilie 2013.
Nr. 110.
PROTOCOLUL ADIŢIONAL NAGOYA-KUALA LUMPUR
privind răspunderea şi repararea prejudiciului, la Protocolul de la
Cartagena privind biosecuritatea, adoptat la Montreal
la 29 ianuarie 2000, la Convenţia
privind diversitatea biologică (semnată la 5 iunie 1992 la Rio
de Janeiro), semnat de către România la 11 mai 2011 la New York*)
________
*) Traducere.
Părţile la prezentul protocol adiţional,
fiind părţi la Protocolul de la Cartagena la Convenţia privind diversitatea biologică, denumit în continuare Protocolul,
luând în considerare principiul 13 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea,
reafirmând abordarea cu precauţie conţinută în principiul 15 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea,
recunoscând necesitatea de a se prevedea măsuri reparatorii corespunzătoare în cazul unui prejudiciu sau al unei ameninţări iminente cu producerea unui prejudiciu, în conformitate cu Protocolul,
reamintind articolul 27 al Protocolului,
au convenit următoarele:
ART. 1
Obiectiv
Obiectivul prezentului protocol adiţional este acela de a contribui la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând de asemenea în considerare riscurile pentru sănătatea umană, prin stabilirea unor norme şi proceduri internaţionale în domeniul răspunderii şi reparării în legătură cu organismele vii modificate genetic.
ART. 2
Definirea termenilor
1. Termenii utilizaţi în art. 2 din Convenţia privind diversitatea biologică, denumită în continuare Convenţia, şi în art. 3 din Protocol se aplică prezentului protocol adiţional.
2. În plus, în sensul prezentului protocol adiţional:
a) Conferinţa părţilor, care funcţionează ca reuniune a părţilor la Protocol înseamnă Conferinţa părţilor la Convenţie, care funcţionează drept reuniune a părţilor la Protocol;
b) prejudiciu înseamnă un efect advers asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice, luând, de asemenea, în considerare riscurile pentru sănătatea umană, şi care:
(i) este măsurabil sau observabil, luând în considerare, ori de câte ori sunt disponibile, condiţiile iniţiale stabilite ştiinţific şi recunoscute de către autoritatea competentă, care ia în considerare orice variaţii de origine naturală sau produse de om; şi
(ii) este semnificativ, astfel cum este prevăzut la paragraful 3 de mai jos;
c) operator înseamnă orice persoană care deţine controlul direct sau indirect asupra organismului viu modificat genetic, după caz, şi care ar putea, în conformitate cu dreptul intern, să includă, între alţii, titularul autorizaţiei, persoana care a introdus pe piaţă organismul viu modificat genetic, cercetătorul, producătorul, notificatorul, exportatorul, importatorul, transportatorul sau furnizorul;
d) măsuri reparatorii înseamnă măsuri rezonabile luate pentru:
(i) a preveni, a minimiza, a acoperi, a reduce sau a evita prejudiciul, după caz;
(ii) a reface diversitatea biologică prin măsuri care trebuie întreprinse, de preferinţă în următoarea ordine:
a) refacerea diversităţii biologice pentru a o aduce la condiţiile existente înainte de producerea prejudiciului sau la un nivel echivalent, cel mai apropiat, dacă autoritatea competentă stabileşte că acest lucru nu este posibil;
b) refacerea prin, inter alia, înlocuirea pierderii diversităţii biologice cu alte componente ale acestei diversităţi biologice, pentru acelaşi sau pentru un alt tip de utilizare, la aceeaşi locaţie ori, după caz, la o altă locaţie.
3. Caracterul semnificativ al unui efect advers se determină pe baza unor factori cum sunt:
a) modificarea pe termen lung sau permanentă, respectiv o modificare care nu permite revenirea la normal prin refacere naturală, într-o perioadă de timp rezonabilă;
b) amploarea modificărilor calitative sau cantitative care afectează în mod negativ elementele componente ale diversităţii biologice;
c) reducerea capacităţii elementelor componente ale diversităţii biologice de a genera bunuri şi servicii;
d) amploarea oricărui efect advers asupra sănătăţii umane, în contextul Protocolului.
ART. 3
Scop
1. Prezentul protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul datorat organismelor vii modificate genetic, care îşi au originea într-o mişcare transfrontalieră. Organismele vii modificate genetic la care se face referire sunt destinate pentru:
a) utilizarea directă ca alimente sau hrană pentru animale sau pentru prelucrare;
b) utilizarea în condiţii de izolare;
c) introducerea deliberată în mediu.
2. În ceea ce priveşte mişcările transfrontaliere intenţionate, prezentul protocol adiţional se aplică prejudiciului care rezultă din orice utilizare autorizată a organismelor vii modificate genetic menţionate la paragraful 1 de mai sus.
3. Prezentul protocol adiţional se aplică, de asemenea, pentru prejudiciul rezultat din mişcările transfrontaliere neintenţionate prevăzute la art. 17 din Protocol, precum şi prejudiciului rezultat din mişcările transfrontaliere ilegale, prevăzute la art. 25 din Protocol.
4. Prezentul protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul rezultat dintr-o mişcare transfrontalieră a organismelor vii modificate genetic, care a început după intrarea în vigoare a prezentului protocol adiţional pentru partea în a cărei jurisdicţie a avut loc mişcarea transfrontalieră.
5. Prezentul protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul care s-a produs în zonele situate în limitele jurisdicţiei naţionale a părţilor.
6. Părţile pot utiliza criteriile stabilite prin legislaţia lor internă pentru a repara prejudiciul care se produce în limitele jurisdicţiei lor naţionale.
7. Legislaţia naţională care asigură aplicarea prezentului protocol adiţional se aplică, de asemenea, pentru prejudiciul rezultat din mişcarea transfrontalieră a organismelor vii modificate genetic, care provin de la non-părţi.
ART. 4
Relaţia de cauzalitate
Între prejudiciu şi organismul viu modificat genetic în cauză trebuie stabilită o relaţie de cauzalitate, în conformitate cu dreptul intern.
ART. 5
Măsuri reparatorii
1. În cazul producerii unui prejudiciu, părţile solicită operatorului/operatorilor respectiv/respectivi, sub rezerva condiţiilor impuse de autoritatea competentă, următoarele:
a) să informeze imediat autoritatea competentă;
b) să evalueze prejudiciul; şi
c) să adopte măsuri reparatorii adecvate.
2. Autoritatea competentă trebuie să acţioneze pentru:
a) identificarea operatorului care a produs prejudiciul;
b) evaluarea prejudiciului; şi
c) stabilirea măsurilor reparatorii care ar trebui să fie luate de către operator.
3. Atunci când informaţiile relevante, respectiv informaţiile ştiinţifice disponibile sau informaţiile puse la dispoziţie prin mecanismul Biosafety Clearing-House, indică faptul că există o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu, dacă măsurile reparatorii nu sunt luate în timp util, operatorul este obligat să ia măsurile adecvate reparatorii, pentru a evita un astfel de prejudiciu.
4. Autoritatea competentă poate pune în aplicare măsuri reparatorii corespunzătoare, mai ales în situaţia particulară când operatorul nu a reuşit să facă acest lucru.
5. Autoritatea competentă are dreptul de a recupera de la operator costurile şi cheltuielile legate de evaluarea prejudiciului şi de aplicare a oricăror astfel de măsuri reparatorii adecvate. Părţile pot prevedea în dreptul lor intern şi alte situaţii în care operatorul să nu fie obligat să suporte aceste costuri şi cheltuieli.
6. Deciziile autorităţii competente prin care se cere operatorului să ia măsurile reparatorii trebuie să fie motivate. Aceste decizii trebuie să fie notificate operatorului. Dreptul intern trebuie să prevadă posibilitatea de revizuire administrativă sau judiciară a unor astfel de decizii. Autoritatea competentă trebuie să informeze operatorul despre căile de atac disponibile, în conformitate cu legislaţia naţională. Recurgerea la astfel de căi de atac nu trebuie să împiedice autoritatea competentă de a lua măsuri reparatorii în circumstanţe adecvate, cu excepţia cazului în care este prevăzut altfel în dreptul intern.
7. În aplicarea prezentului articol şi cu scopul de a defini măsurile reparatorii specifice pe care autoritatea competentă urmează să le ia sau să le solicite, părţile pot, după caz, să evalueze dacă măsurile reparatorii sunt deja prevăzute prin legislaţia lor internă privind răspunderea civilă.
8. Măsurile reparatorii trebuie să fie puse în aplicare în conformitate cu dreptul intern.
ART. 6
Excepţii
1. Părţile pot prevedea în dreptul lor intern următoarele excepţii:
a) situaţii necontrolabile, având caracter excepţional, sau situaţii de forţă majoră; şi
b) conflicte armate sau tulburări civile.
2. Părţile pot prevedea în dreptul lor intern orice alte exceptări sau derogări pe care le consideră potrivite.
ART. 7
Termene
Părţile pot prevedea în dreptul lor intern:
a) termene-limită relative şi/sau absolute în privinţa măsurilor reparatorii; şi
b) momentul de început privind impunerea de termene-limită.
ART. 8
Limite financiare
Părţile pot prevedea în legislaţia lor naţională limite financiare privind recuperarea costurilor şi a cheltuielilor legate de măsurile reparatorii.
ART. 9
Dreptul la recurs
Prezentul protocol adiţional nu trebuie să limiteze sau să restrângă vreun drept la recurs sau despăgubire pe care un operator îl poate exercita faţă de orice altă persoană.
ART. 10
Garanţia financiară
1. Părţile îşi rezervă dreptul de a introduce prin legislaţia lor naţională prevederi privind garanţia financiară.
2. Părţile îşi exercită dreptul menţionat la paragraful 1 de mai sus în conformitate cu drepturile şi obligaţiile lor în temeiul dreptului internaţional, luând în considerare ultimele 3 paragrafe din preambulul Protocolului.
3. Prima reuniune a Conferinţei părţilor funcţionând ca reuniune a părţilor la Protocol, după intrarea în vigoare a protocolului adiţional, va solicita Secretariatului să efectueze un studiu cuprinzător, care va aborda, inter alia:
a) modalităţile de realizare a mecanismelor de garanţie financiară;
b) o evaluare a impactului de mediu, economic şi social al acestor mecanisme, în special asupra ţărilor în curs de dezvoltare; şi
c) o identificare a organismelor adecvate care să asigure garanţia financiară.
ART. 11
Responsabilitatea statelor pentru acte ilicite pe plan internaţional
Prezentul protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor statelor decurgând din normele de drept internaţional general cu privire la responsabilitatea statelor pentru acte ilicite la nivel internaţional.
ART. 12
Punerea în aplicare şi legătura cu răspunderea civilă
1. Părţile trebuie să prevadă în legislaţia lor naţională reguli şi proceduri pentru măsuri de remediere în cazul producerii unui prejudiciu. Pentru a pune în aplicare această obligaţie, părţile trebuie să prevadă măsuri reparatorii în conformitate cu prezentul protocol adiţional şi pot, după caz:
a) să aplice legislaţia naţională existentă, inclusiv, unde este cazul, normele şi procedurile generale privind răspunderea civilă;
b) să aplice sau să elaboreze normele şi procedurile de răspundere civilă specifice acestui scop; sau
c) să aplice sau să elaboreze o combinaţie a celor două.
2. Părţile vor trebui, în scopul de a prevedea norme şi proceduri adecvate în legislaţia lor internă privind răspunderea civilă pentru prejudiciul material sau personal, asociat cu un prejudiciu, astfel cum este definit la art. 2 paragraful 2 lit. b) din prezentul protocol adiţional, să acţioneze astfel:
a) să continue să aplice legislaţia lor în vigoare privind răspunderea civilă;
b) să elaboreze şi să aplice sau să continue să aplice legea răspunderii civile, specifică acestui scop; sau
c) să elaboreze şi să aplice sau să continue să aplice o combinaţie a celor două.
3. Atunci când îşi elaborează legislaţia privind răspunderea civilă, menţionată la lit. b) sau lit. c) de la paragraful 1 sau 2 de mai sus, părţile trebuie să abordeze, inter alia, după caz, următoarele elemente:
a) prejudiciul;
b) standardul privind răspunderea, incluzând răspunderea strictă sau răspunderea întemeiată pe culpă;
c) direcţionarea răspunderii, dacă este cazul;
d) dreptul de a formula pretenţii.
ART. 13
Evaluare şi examinare
Conferinţa părţilor, care funcţionează ca reuniune a părţilor la Protocol, va proceda la o examinare a eficacităţii acestui protocol adiţional la 5 ani după intrarea sa în vigoare şi la fiecare 5 ani după aceea, cu condiţia ca informaţiile necesare să fi fost furnizate de către părţi. Examinarea se va efectua în contextul evaluării şi examinării Protocolului în conformitate cu prevederile art. 35 din Protocol, cu excepţia cazului când părţile la prezentul protocol adiţional au decis altfel. Prima examinare trebuie să includă o verificare a eficacităţii art. 10 şi 12.
ART. 14
Conferinţa părţilor funcţionând ca reuniune a părţilor la Protocol
1. Fără a aduce atingere paragrafului 2 al art. 32 din Convenţie, Conferinţa părţilor, care funcţionează ca reuniune a părţilor la Protocol, funcţionează drept reuniune a părţilor la prezentul protocol adiţional.
2. Conferinţa părţilor, funcţionând ca reuniune a părţilor la Protocol, urmăreşte constant modul de aplicare a prezentului protocol adiţional şi emite, în limitele mandatului său, deciziile necesare pentru a conduce la o implementare efectivă. Aceasta îndeplineşte funcţiile care îi sunt atribuite prin prezentul protocol adiţional şi, mutatis mutandis, funcţiile care îi sunt atribuite prin paragraful 4 lit. a) şi f) ale art. 29 din Protocol.
ART. 15
Secretariatul
Secretariatul stabilit prin art. 24 din Convenţie funcţionează ca secretariat pentru prezentul protocol adiţional.
ART. 16
Relaţia cu Convenţia şi Protocolul
1. Prezentul protocol adiţional se adaugă Protocolului şi nu modifică sau amendează Protocolul.
2. Prezentul protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor la prezentul protocol adiţional, care decurg din Convenţie şi din Protocol.
3. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul protocol adiţional, prevederile Convenţiei şi ale Protocolului se aplică, mutatis mutandis, prezentului protocol adiţional.
4. Fără a aduce atingere paragrafului 3 de mai sus, prezentul protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor unei părţi în conformitate cu dreptul internaţional.
ART. 17
Semnarea
Prezentul protocol adiţional este deschis spre semnare de către părţile la Protocol la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la 7 martie 2011 până la 6 martie 2012.
ART. 18
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol adiţional intră în vigoare în cea dea 90a zi de la data depozitării celui de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de către statele ori organizaţiile regionale de integrare economică care sunt părţi la Protocol.
2. Prezentul protocol adiţional intră în vigoare pentru un stat sau o organizaţie regională de integrare economică care ratifică, acceptă, aprobă ori aderă la acesta, după depozitarea celui de-al 40-lea instrument menţionat la paragraful 1 de mai sus, în cea de-a 90-a zi de la data la care statul respectiv sau organizaţia regională de integrare economică respectivă a depus instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare ori la data la care Protocolul intră în vigoare pentru acel stat sau organizaţie regională de integrare economică, ultima dată dintre cele două fiind cea reţinută.
3. În sensul paragrafelor 1 şi 2 de mai sus, orice instrument depozitat de către o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat ca fiind suplimentar faţă de instrumentele depozitate de statele membre ale unei astfel de organizaţii.
ART. 19
Rezerve
Prezentul protocol adiţional nu poate face obiectul unor rezerve.
ART. 20
Retragere
1. În orice moment, după 2 ani de la data la care prezentul protocol adiţional a intrat în vigoare pentru o parte, aceasta se poate retrage din prezentul protocol adiţional printr-o notificare scrisă adresată depozitarului.
2. Orice astfel de retragere îşi produce efectele la expirarea unei perioade de un an de la data primirii notificării de către depozitar sau la o dată ulterioară, specificată în notificarea de retragere.
3. Orice parte care se retrage din Protocol în conformitate cu art. 39 din Protocol este considerată, de asemenea, retrasă din prezentul protocol adiţional.
ART. 21
Texte autentice
Originalul prezentului protocol adiţional, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept care noi, subsemnaţii, fiind împuterniciţi corespunzător în acest sens, am semnat prezentul protocol adiţional.
Încheiat la Nagoya azi, 15 octombrie 2010.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
