Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 110 din 14 aprilie 2009 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind infiintarea Institutului Universitar European de la Florenta, semnata in anul 1972 si revizuita in anul 1992
ART. 1 România aderã la Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa, semnatã în anul 1972, revizuitã în anul 1992 şi intratã în vigoare în luna mai 2007. ART. 2 Modalitãţile concrete de punere în aplicare a Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa vor fi stabilite prin acte normative ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANĂ
Bucureşti, 14 aprilie 2009. Nr. 110.
CONVENŢIE privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa*)
- text revizuit prin Convenţia din 1992 -
--------- *) Traducere.
Maiestatea Sa Regele belgienilor, Maiestatea Sa Regina Danemarcei, Preşedintele Republicii Federale Germania, Preşedintele Republicii Elene, Maiestatea Sa Regele Spaniei, Preşedintele Republicii Franceze, Preşedintele Irlandei, Preşedintele Republicii Italiene, Alteţa Sa Marele Duce de Luxemburg, Maiestatea Sa Regina Olandei, Preşedintele Republicii Portugheze, Maiestatea Sa Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, considerând cã experienţa dobânditã şi perspectivele viitoare necesitã o adaptare a structurilor administrative şi academice ale Institutului Universitar European, au decis sã revizuiascã anumite prevederi ale Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European, în acest scop desemnându-şi plenipotenţiarii: Maiestatea Sa Regele belgienilor: Dl Andre Onkelinx, ambasador al Regatului Belgiei la Roma; Maiestatea Sa Regina Danemarcei: Dna Ellen Hansen, reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European; Preşedintele Republicii Federale Germania: Dl Konrad Seitz, ambasador al Republicii Federale Germania la Roma; Preşedintele Republicii Elene: Dl George Contogiorgis, reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European; Maiestatea Sa Regele Spaniei: Dl Delfin Colome, director general pentru relaţii culturale şi ştiinţifice; Preşedintele Republicii Franceze: Dl Andre Baeyens, delegat al directorului general pentru relaţii culturale, ştiinţifice şi tehnice; Preşedintele Irlandei: Dl Sean Nolan, reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European; Preşedintele Republicii Italiene: Dl Bruno Bottai, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe; Alteţa Sa Marele Duce de Luxemburg: Dl Nit Mosar, ambasador al Marelui Regat de Luxemburg la Roma; Maiestatea Sa Regina Olandei: Dl W.L.C.H.M. Van Den Berg, reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European; Preşedintele Republicii Portugheze: Dl Armando Marques Guedes, reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European; Maiestatea Sa Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord: Dl David Hugh Colvin, ministru al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, care, dupã ce au fãcut schimb de depline puteri, gãsite în bunã şi cuvenitã formã, au hotãrât urmãtoarele:
CAP. I Principiile care guverneazã înfiinţarea Institutului
ART. 1 Prin aceastã convenţie, statele membre ale Comunitãţilor Europene (denumite în continuare state contractante) înfiinţeazã împreunã Institutul Universitar European (denumit în continuare Institutul). Acesta are personalitate juridicã. Sediul Institutului se aflã în Florenţa. ART. 2 1. Scopul Institutului este de a contribui, prin activitãţile sale în domeniul învãţãmântului superior şi cercetãrii, la dezvoltarea patrimoniului cultural şi ştiinţific al Europei, ca întreg şi în fiecare dintre elementele componente. Activitatea sa va acoperi evenimentele importante şi instituţiile care caracterizeazã istoria şi dezvoltarea Europei. Vor fi luate în considerare şi relaţiile stabilite cu alte culturi din afara Europei. Scopul va fi realizat prin activitãţi de predare şi cercetare la cel mai înalt nivel academic. 2. Institutul trebuie, de asemenea, sã fie un forum pentru schimburi şi discuţii despre ideile şi experienţele care fac obiectul domeniilor de studiu şi cercetare. ART. 3 1. Statele contractante vor lua toate mãsurile necesare pentru facilitarea realizãrii scopului Institutului, cu respectarea libertãţii de cercetare şi predare. 2. Statele contractante încurajeazã extinderea influenţei Institutului în lumea ştiinţificã şi academicã. Astfel, ele asistã Institutul în stabilirea de parteneriate cu universitãţile şi instituţiile ştiinţifice naţionale şi cu organismele europene şi internaţionale care activeazã în domeniul educaţiei, culturii şi cercetãrii. 3. În acest cadru, Institutul coopereazã cu universitãţi şi cu organisme naţionale şi internaţionale de învãţãmânt sau de cercetare. Institutul poate încheia acorduri cu statele şi organismele internaţionale. ART. 4 Institutul şi personalul acestuia beneficiazã de acele privilegii şi imunitãţi care sunt necesare pentru realizarea sarcinilor care le revin, în condiţiile stipulate în protocolul anexat la aceastã convenţie, care face parte integrantã din aceasta. Institutul va încheia un acord de sediu cu Guvernul italian, care trebuie aprobat în unanimitate de cãtre Consiliul superior.
CAP. II Prevederi administrative
ART. 5 Din punct de vedere administrativ, autoritãţile Institutului Universitar European sunt: a) Consiliul superior, b) preşedintele Institutului; c) Consiliul academic. ART. 6 1. Consiliul superior este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor contractante; fiecare Guvern va avea un vot şi va delega 2 reprezentanţi în cadrul Consiliului. Consiliul Superior se reuneşte cel puţin o datã pe an la Florenţa. 2. Preşedinţia Consiliului superior este deţinutã pentru un mandat de un an de cãtre un reprezentant al fiecãruia dintre statele contractante, pe rând. 3. Preşedintele Institutului, secretarul Institutului şi un reprezentant al Comunitãţilor Europene iau parte la reuniunile Consiliului superior, dar nu au drept de vot. 4. Consiliul superior este responsabil pentru principalele direcţii de acţiune ale Institutului; conduce activitãţile şi supervizeazã dezvoltarea acestuia. Consiliul faciliteazã relaţiile dintre guverne şi Institut. Consiliul superior ia deciziile necesare pentru realizarea sarcinilor care îi revin în conformitate cu paragrafele 5 şi 6. 5. În unanimitate, Consiliul superior trebuie: a) sã stabileascã regulamentul privind activitatea Institutului şi regulamentul financiar prevãzute la art. 26; b) sã adopte procedura de selecţie a limbilor de lucru în conformitate cu art. 27; c) sã stabileascã regulamentele interne pentru personalul Institutului. Aceste regulamente stipuleazã procedura de soluţionare a disputelor dintre Institut şi categoriile de persoane care sunt prevãzute de cãtre regulamente; d) sã creeze posturile permanente pentru profesorii care activeazã în cadrul Institutului; e) sã invite, pe baza unor condiţii pe care le stabileşte, persoanele menţionate la art. 9 paragraful 3 care sã facã parte din Consiliul academic; f) sã încheie acordul de sediu dintre Institut şi Guvernul italian şi orice alt instrument prevãzut la art. 3 paragraful 3; g) sã numeascã primul preşedinte şi primul secretar ai Institutului; h) sã permitã, dacã este necesar, derogãri de la art. 8 paragraful 3; i) sã modifice departamentele menţionate la art. 11 sau sã creeze noi departamente; j) sã acorde aprobarea prevãzutã la art. 33; k) sã ia mãsurile necesare prevãzute la art. 34. 6. Prin majoritate calificatã, Consiliul superior trebuie sã ia decizii, altele decât cele prevãzute la paragraful 5, în special referitoare la: a) numirea preşedintelui şi a secretarului Institutului; b) aprobarea bugetului Institutului şi acordarea de puteri preşedintelui în ceea ce priveşte implementarea bugetului; c) aprobarea, pe baza propunerii Consiliului academic, a politicii generale de predare; d) adoptarea propriilor reguli de procedurã. 7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Austria 4 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10
Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 62 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne. 8. Abţinerile nu vor împiedica adoptarea de cãtre Consiliul Superior a acelor decizii care necesitã unanimitate. ART. 7 1. Preşedintele conduce Institutul. El realizeazã sau supravegheazã elaborarea actelor şi adoptarea deciziilor care decurg din aceastã convenţie şi ia acele mãsuri administrative care nu intrã în competenţa niciunei alte autoritãţi a Institutului. 2. Preşedintele este responsabil pentru administrarea Institutului şi îl reprezintã în faţa legii. Pregãteşte proiectul anual de buget şi proiectul previziunilor financiare pe o perioadã de 3 ani, înaintându-le Consiliului superior, dupã consultarea Consiliului academic. Numeşte şefii departamentelor şi membrii corpului profesoral nominalizaţi de Consiliul academic, în conformitate cu art. 9 paragraful 5 lit. d). Numeşte membrii personalului administrativ al Institutului. 3. Preşedintele Institutului este ales de cãtre Consiliul superior dintr-o listã de 3 candidaţi propuşi de Consiliul academic. Mandatul sãu este de 3 ani şi poate fi reînnoit o singurã datã. ART. 8 1. Preşedintele Institutului este asistat de un secretar în exercitarea atribuţiilor organizatorice şi administrative. 2. Mandatul sãu şi durata pe care este numit sunt reglementate prin regulamentele stabilite la art. 6 paragraful 5 lit. a). 3. Secretarul şi preşedintele Institutului nu pot avea aceeaşi naţionalitate decât dacã acest lucru este aprobat în unanimitate de cãtre Consiliul superior. ART. 9 1. Consiliul academic are puteri generale în ceea ce priveşte cercetarea şi predarea, fãrã a aduce atingere prevederilor care guverneazã celelalte autoritãţi ale Institutului. Consiliul academic este prezidat de cãtre preşedintele Institutului. 2. Consiliul academic este compus din urmãtorii membri: a) preşedintele Institutului; b) secretarul Institutului, care ia parte la lucrãri, dar nu are drept de vot; c) şefii departamentelor; d) o parte sau toţi profesorii Institutului; e) reprezentanţi ai celorlalţi membri ai corpului profesoral; f) reprezentanţi ai cercetãtorilor. 3. Consiliul superior poate, conform condiţiilor pe care le stabileşte, sã invite persoane care au anumite calificãri, care sunt cetãţeni ai statelor membre şi care reprezintã diferite aspecte ale vieţii economice, sociale şi culturale, sã ia parte la activitãţile Consiliului academic. 4. Regulile stabilite la art. 6 paragraful 5 stabilesc: a) numãrul de membri ai Consiliului academic care reprezintã categoriile de persoane indicate la paragraful 2 lit. d), e) şi f), procedura de numire şi durata mandatului acestora; b) regulile pentru votul majoritar în Consiliul academic. 5. Consiliul academic: a) elaboreazã programele de studii şi de cercetare; b) participã la pregãtirea proiectului anual de buget şi a proiectului estimãrilor financiare pe o perioadã de 3 ani; c) implementeazã acele mãsuri pentru activitãţile de cercetare şi predare care nu fac obiectul unor atribuţii ale altor autoritãţi ale Institutului; d) se reuneşte într-o sesiune restrânsã, la care participã doar membrii corpului profesoral care au cel puţin un statut egal cu cel al persoanelor luate în discuţie, pentru nominalizarea şefilor de departament, a profesorilor şi a altor categorii care sã facã parte din corpul profesoral; e) determinã condiţiile pentru acordarea diplomelor şi a certificatelor la care se face referire la art. 14; f) întocmeşte lista membrilor Comisiei de admitere şi ai Comisiei de absolvire; g) analizeazã proiectul de raport al activitãţilor pregãtit de preşedintele Institutului şi trimis Consiliului superior. 6. Consiliul academic poate, din proprie iniţiativã, sã trimitã Consiliului superior propuneri care fac obiectul atribuţiilor acestuia. 7. Un birou al Consiliului academic, prezidat de cãtre preşedintele Institutului, asistat de secretar şi compus din preşedintele Institutului şi şefii de departamente, realizeazã anumite activitãţi care îi sunt repartizate de cãtre Consiliul superior. Acest birou elaboreazã un raport cãtre Consiliul superior asupra modului în care au fost realizate respectivele activitãţi.
CAP. III Structura academicã
A. Organizarea academicã
ART. 10 Institutul este organizat în departamente, care constituie unitãţile de cercetare şi predare de bazã; acestea, la rândul lor, sunt organizate în seminarii. ART. 11 1. De la momentul înfiinţãrii, Institutul este format din 4 departamente: - istorie şi civilizaţie; - economie; - drept; - ştiinţe politice şi sociale. Dupã consultarea Consiliului academic, Consiliul superior poate, în unanimitate, sã micşoreze numãrul departamentelor sau sã adauge altele la cele deja existente. Consiliul academic poate face propuneri în acest sens. 2. În limitele fondurilor care îi sunt alocate de la buget şi ale programelor adoptate de Consiliul academic, fiecare departament beneficiazã de un grad înalt de autonomie în realizarea studiilor şi a cercetãrii, fiindu-i alocat personalul necesar pentru activitãţile sale. ART. 12 1. Principala activitate de cercetare se realizeazã în seminarii sau de cãtre echipe de cercetare. Activitatea din cadrul unui seminar poate fi combinatã cu cea din alte seminarii în acelaşi departament sau în alte departamente. Organizarea diferitelor seminarii şi echipe de cercetare este responsabilitatea şefilor de departament. Activitatea de cercetare se realizeazã cu colaborarea efectivã a personalului didactic şi a cercetãtorilor, care elaboreazã în colaborare metodele şi direcţiile de lucru. 2. Activitatea de cercetare realizatã în seminarii sau de cãtre echipe de cercetare trebuie definitã în limitele programelor de studiu şi de cercetare prevãzute la art. 9 paragraful 5 şi trebuie sã ia în considerare scopul Institutului. Subiectele proiectelor de cercetare realizate în fiecare seminar şi de cãtre fiecare echipã de cercetare trebuie notificate Consiliului academic de cãtre şefii de departament, dupã ce au obţinut aprobarea profesorilor şi a asistenţilor. 3. Institutul poate organiza perioade de practicã şi colocvii la care sã ia parte persoanele care au deja o experienţã profesionalã în disciplinele în care se realizeazã studiile şi cercetarea. ART. 13 1. Institutul trebuie sã aibã o bibliotecã şi un serviciu de documentare, finanţate din bugetul anual operaţional. 2. Republica Italianã întreprinde toate mãsurile necesare pentru încheierea tuturor acordurilor necesare pentru a oferi corpului profesoral şi cercetãtorilor acces la bibliotecile şi muzeele din Florenţa şi, în cazul în care este necesar, în alte oraşe italiene. Procedura pentru aplicarea acestei prevederi va fi menţionatã în acordul de sediu. ART. 14 1. Institutul are dreptul, pentru disciplinele în care se realizeazã studiile şi activitãţile de cercetare ale acestuia, de a acorda titlul de doctor al Institutului Universitar European cercetãtorilor care au încheiat cel puţin 2 ani de cercetare în cadrul Institutului şi au trimis o lucrare originalã de cercetare, de cea mai înaltã calitate, aprobatã de Institut şi care trebuie publicatã în conformitate cu prevederile paragrafului 3. 2. Institutul are dreptul sã elibereze cercetãtorilor certificate de participare. 3. Condiţiile pentru acordarea diplomei şi eliberarea certificatului de participare prevãzute de acest articol vor fi reglementate de Consiliul academic; aceste condiţii fac obiectul aprobãrii de cãtre Consiliul superior.
B. Corpul profesoral şi cercetãtorii ART. 15 1. Corpul profesoral este constituit din şefii departamentelor, profesori, asistenţi şi alte categorii de personal didactic. 2. Membrii corpului profesoral sunt aleşi dintre cetãţenii statelor contractante ale cãror calificãri sunt în mãsurã sã asigure realizarea activitãţilor Institutului la un standard înalt. Institutul poate face apel şi la serviciile cetãţenilor altor state. 3. Statele contractante, în mãsura în care pot realiza acest lucru, trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru facilitarea mobilitãţii persoanelor angajate ca membri ai corpului profesoral al Institutului. ART. 16 1. Pentru scopul acestei convenţii, cercetãtorii din cadrul Institutului sunt studenţi sau doctoranzi care au obţinut de la o universitate naţionalã calificãrile necesare pentru a desfãşura sau a continua activitatea de cercetare şi care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 27 paragraful 3, fiind admişi la Institut. 2. Admiterea la Institut este deschisã cetãţenilor statelor contractante. Cetãţenii altor state pot fi admişi cu respectarea limitelor şi condiţiilor prevãzute de regulamentele adoptate de Consiliul superior, dupã consultarea Consiliului academic. 3. Admiterea la Institut este acordatã de Comisia de admitere, în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi cu regulamentele adoptate de Consiliul superior. Comisia de admitere trebuie sã ia în considerare calificãrile candidaţilor şi, pe cât posibil, locul de origine al acestora. Autoritãţile competente din statele contractante vor asista Institutul în administrarea procedurii de admitere. ART. 17 1. Fiecare dintre statele contractante trebuie, în limita fondurilor disponibile, sã încurajeze acordarea de burse propriilor cetãţeni admişi la Institut care fac dovada cã au nevoie de bursã şi trebuie, în cazul în care este necesar, sã ia toate mãsurile pentru adaptarea prevederilor de acordare a burselor. 2. Regulamentul financiar poate prevedea crearea unui fond special pentru acordarea anumitor burse. Acest fond, în mod special, poate fi creat din contribuţii private. 3. Prevederile anterioare nu trebuie sã limiteze cercetãtorii Institutului sã primeascã burse acordate de Comunitãţile Europene, destinate persoanelor care desfãşoarã activitate de cercetare legatã de construcţia europeanã.
CAP. IV Prevederi financiare
ART. 18 1. Trebuie sã existe un buget operaţional pentru fiecare an financiar. 2. Toate veniturile şi cheltuielile Institutului trebuie incluse în estimãrile întocmite pentru fiecare an financiar şi trebuie reflectate în buget. Trebuie sã existe un echilibru între veniturile şi cheltuielile din buget. Regulamentele financiare trebuie sã menţioneze veniturile Institutului. 3. Anul financiar se desfãşoarã între 1 ianuarie şi 31 decembrie. 4. Veniturile şi cheltuielile trebuie exprimate în lire italiene. ART. 19 1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã:
Belgia 5,11% Danemarca 2,09% Germania 17,89% Grecia 1,51% Spania 6,41% Franţa 17,89% Irlanda 0,53% Italia 17,89% Luxemburg 0,16% Olanda 5,11% Austria 2,73% Portugalia 0,76% Finlanda 1,23% Suedia 2,80% Marea Britanie 17,89%
2. De la 1 ianuarie 1978, finanţarea trebuie fãcutã pe o bazã care este determinatã în cadrul unui studiu iniţiat la 1 ianuarie 1977, în lumina evoluţiei la nivelul Comunitãţilor Europene şi a alternativei finanţãrii de cãtre Comunitate. ART. 20 1. Cheltuielile prevãzute în buget trebuie autorizate pentru un an financiar, cu excepţia cazurilor în care existã alte prevederi în regulamentele întocmite în conformitate cu art. 26. 2. În conformitate cu condiţiile prevãzute la art. 26, orice sume, altele decât cheltuielile de personal, care nu sunt cheltuite la sfârşitul anului financiar pot fi reportate numai pentru urmãtorul an financiar. 3. Sumele vor fi clasificate în diferite capitole grupând linii de cheltuieli, în conformitate cu scopul sau natura acestora, şi subîmpãrţite, în cazul în care este necesar, în conformitate cu prevederile financiare. ART. 21 1. Preşedintele implementeazã bugetul în conformitate cu regulamentul financiar şi în limita sumelor care au fost acordate. El trebuie sã raporteze Consiliului superior din punctul de vedere al managementului financiar. 2. Regulamentul financiar poate conţine prevederi referitoare la transferul sumelor între capitole. ART. 22 În cazul în care la începutul anului financiar bugetul nu a fost încã votat, poate fi cheltuitã lunar o sumã echivalentã cu a 12-a parte din bugetul precedentului an financiar, pentru oricare dintre capitolele bugetare, în conformitate cu regulamentul financiar; aceastã prevedere nu poate sã punã însã la dispoziţia Institutului o sumã mai mare cu a 12-a parte decât cea prevãzutã în bugetul care se aflã în curs de pregãtire. Cu respectarea condiţiilor paragrafului precedent, Consiliul superior, pe baza majoritãţii calificate, poate autoriza o cheltuialã reprezentând a 12-a parte. Statele contractante trebuie sã plãteascã în fiecare lunã, în conformitate cu scala prevãzutã pentru anul financiar anterior, sumele necesare pentru a asigura aplicarea acestui articol. ART. 23 1. Consiliul superior numeşte 2 auditori de naţionalitãţi diferite pe o perioadã de 3 ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit. Scopul auditului, care trebuie sã fie fãcut pe baza registrelor contabile şi, dacã este necesar, sã fie efectuat pe loc, este de a stabili cã toate veniturile au fost încasate, cã toate cheltuielile suportate sunt legale şi cã managementul financiar a fost efectuat în mod corespunzãtor. Auditorii trebuie sã trimitã anual un raport Consiliului superior. Preşedintele trebuie sã ofere toate informaţiile cerute de auditori şi sã le ofere asistenţã în realizarea activitãţii lor. 2. Regulamentul financiar trebuie sã stabileascã termenii pe baza cãrora preşedintele are dreptul de implementare a bugetului. ART. 24 1. Preşedintele elaboreazã proiectul estimãrilor financiare pentru o perioadã de 3 ani şi, dupã consultarea Consiliului academic, îl transmite Consiliului superior pentru analizã şi aprobare. 2. Procedura de implementare a paragrafului 1 trebuie prevãzutã în regulamentul financiar. ART. 25 1. Republica Italianã oferã în mod gratuit terenul şi clãdirile din Florenţa necesare pentru desfãşurarea activitãţilor Institutului şi va asigura întreţinerea acestora. Republica Italianã, în aceleaşi condiţii, pune la dispoziţia corpului profesoral, a cercetãtorilor şi a personalului administrativ ai Institutului un restaurant echipat corespunzãtor şi un centru social aflate pe domeniul Institutului. 2. Procedura de implementare a paragrafului 1 este prevãzutã în acordul de sediu. ART. 26 1. Consiliul superior, acţionând în unanimitate, pe baza propunerii preşedintelui Institutului sau a unuia dintre membrii Consiliului superior, adoptã regulamentul financiar, specificând în particular: a) procedura pentru întocmirea şi implementarea bugetului şi pentru auditarea registrelor contabile; b) procedura de elaborare a estimãrilor financiare pentru o perioadã de 3 ani; c) metodele şi procedurile de platã şi alocare a contribuţiilor statelor membre; d) regulamentele şi procedura referitoare la responsabilitãţile ofiţerilor de autorizare şi ale ofiţerilor contabili. 2. Regulamentele financiare menţionate la paragraful 1 pot prevedea şi formarea unui comitet bugetar şi financiar compus din reprezentanţi ai statelor contractante, responsabil pentru pregãtirea deliberãrilor din Consiliul superior pe probleme bugetare şi financiare.
CAP. V Alte prevederi
ART. 27 1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola şi suedeza. 2. Pentru fiecare activitate academicã sunt selectate douã limbi dintre cele enumerate la paragraful 1, luându-se în considerare cunoştinţele lingvistice şi preferinţele corpului profesoral şi ale cercetãtorilor. Procedura de selectare a acestor limbi va fi stabilitã în unanimitate de Consiliul superior. 3. Corpul profesoral şi cercetãtorii trebuie sã aibã un nivel corespunzãtor de cunoaştere a douã dintre limbile enumerate în paragraful 1. Consiliul academic poate permite excepţii pentru specialiştii care desfãşoarã anumite activitãţi în cadrul Institutului. ART. 28 În fiecare dintre statele contractante Institutului trebuie sã i se acorde deplinãtatea drepturilor pe care le au persoanele juridice conform legislaţiei naţionale; în special, Institutul va putea sã dobândeascã bunuri mobile sau imobile, sã încheie contracte şi sã ia parte la acţiuni în instanţã. În acest scop, Institutul va fi reprezentat de cãtre preşedinte. ART. 29 Orice disputã între statele contractante sau între unul ori mai multe state contractante şi Institut referitoare la aplicarea sau interpretarea acestei convenţii, care nu poate fi soluţionatã de cãtre Consiliul superior, va fi supusã procedurii de arbitraj. În acest caz, preşedintele Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene determinã organismul de arbitraj numit sã soluţioneze disputa. Statele contractante vor duce la îndeplinire deciziile organismului de arbitraj.
CAP. VI Prevederi tranzitorii şi finale
ART. 30 1. Consiliul superior se va reuni imediat dupã intrarea în vigoare a acestei convenţii. 2. Consiliul superior va încheia acordul de sediu şi va organiza celelalte autoritãţi prevãzute de aceastã convenţie. 3. Primii 8 membri ai corpului profesoral al Institutului sunt aleşi printr-o decizie în unanimitate a unui comitet academic provizoriu, compus din câte 2 reprezentanţi ai fiecãrui stat contractant, dintre care cel puţin unul trebuie sã fie profesor universitar. La numirea preşedintelui, a secretarului şi a celor 8 membri ai corpului profesoral, mãsurile adoptate de Consiliul academic constituie decizii valabile. ART. 31 Primul preşedinte şi primul secretar al Institutului sunt numiţi în unanimitate de cãtre Consiliul superior. ART. 32 1. Orice stat membru al Comunitãţilor Europene, în afara statelor contractante, poate adera la aceastã convenţie prin depozitarea unui instrument de aderare la Guvernul italian. 2. Aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior, în unanimitate şi în acord cu statul care aderã, a convenit asupra modificãrilor care vor fi aduse prevederilor acestei convenţii, în special art. 6 paragraful 7 şi art. 19 paragraful 1. ART. 33 Guvernul oricãrui stat contractant, preşedintele Institutului şi Consiliul academic pot trimite Consiliului superior propuneri pentru revizuirea acestei convenţii. În cazul în care Consiliul superior aprobã în unanimitate organizarea unei conferinţe a reprezentanţilor statelor contractante, aceastã conferinţã va fi organizatã de cãtre guvernul care deţine preşedinţia Consiliului superior. ART. 34 În cazul în care este necesarã realizarea unei acţiuni de cãtre una dintre autoritãţile Institutului pentru atingerea unuia dintre obiectivele stabilite de cãtre aceastã convenţie, iar aceastã convenţie nu conferã puterile necesare, Consiliul superior, în unanimitate, trebuie sã ia mãsurile necesare. ART. 35 1. Aceastã convenţie se aplicã teritoriilor europene ale statelor contractante, insulelor Azore, Madeira şi Canare, Ceuta şi Mellila, teritoriilor şi departamentelor franceze de peste mãri. 2. Prin excepţie de la paragraful 1, aceastã convenţie nu se aplicã teritoriilor suverane din Cipru ale Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord; de asemenea, nu se aplicã Insulei Man şi Insulei Channel, decât în cazul în care Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord declarã în momentul aderãrii la aceastã convenţie sau ulterior cã aceastã convenţie se aplicã unuia sau mai multor astfel de teritorii. 3. Prin excepţie de la paragraful 1, aceastã convenţie nu se aplicã Insulelor Feroe. Guvernul Regatului Danemarcei poate notifica printr-o declaraţie, pânã cel târziu la data de 31 decembrie 1975, depozitatã la Guvernul Republicii Italiene, care trebuie sã trimitã o copie certificatã fiecãruia dintre statele contractante, faptul cã aceastã convenţie se aplicã şi respectivelor insule. 4. Oricare dintre statele contractante, la momentul semnãrii, acceptãrii, aprobãrii sau ratificãrii acestei convenţii, în momentul în care aderã la ea sau ulterior, poate declara, prin notificarea Guvernului Republicii Italiene, cã aceastã convenţie se aplicã unuia sau mai multora dintre teritoriile din afara Europei, pentru care este responsabil în domeniul relaţiilor internaţionale şi care sunt specificate în aceastã declaraţie. ART. 36 Aceastã convenţie trebuie trimisã pentru acceptare, aprobare sau ratificare de cãtre statele contractante, în conformitate cu procedurile constituţionale naţionale. Aceastã convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã dupã primirea de cãtre Guvernul italian a ultimei notificãri privind încheierea acestor formalitãţi. ART. 37 Guvernul italian notificã statele contractante în ceea ce priveşte: a) fiecare semnãturã; b) depozitarea fiecãrui instrument de acceptare, aprobare, ratificare sau aderare ori a oricãrei declaraţii prevãzute la art. 35 paragraful 2; c) intrarea în vigoare a acestei convenţii; d) orice amendament adus acestei convenţii, în conformitate cu art. 33. ART. 38 Aceastã convenţie, elaboratã în limbile olandezã, francezã, germanã şi italianã, toate cele 4 texte fiind autentice, va fi depozitatã în arhivele Guvernului italian, care va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante. Textele în limbile englezã, danezã şi irlandezã ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, sunt autentice în condiţiile stabilite în textele originale mai sus menţionate, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante. Textul în limba greacã al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Republicii Elene, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante. Textul în limba spaniolã al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Spaniei, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante. Textul în limba portughezã al acestei convenţii, care apare în anexa la <>Decizia Consiliului superior nr. 4/89 din 7 decembrie 1989 , care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderãrii Republicii Portugheze, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante. Textele în limbile finlandezã şi suedezã ale acestei convenţii, care apar în anexa la <>Decizia Consiliului superior nr. 1/97 din 19 iunie 1997 , care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderãrii Republicii Finlandeze şi Regatului Suediei, sunt autentice, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante.
PROTOCOL asupra privilegiilor şi imunitãţilor Institutului Universitar European
Statele care sunt parte la Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, semnatã la Florenţa la 19 aprilie 1972 (Convenţia), dorind sã defineascã privilegiile şi imunitãţile necesare pentru asigurarea funcţionãrii în bune condiţii a Institutului, au fost de acord asupra urmãtoarelor prevederi:
CAP. I Principiile care guverneazã Institutul
ART. 1 Institutul Universitar European (denumit în continuare Institutul) beneficiazã de imunitate în exercitarea activitãţilor sale oficiale, cu excepţia urmãtoarelor cazuri: a) cu privire la o acţiune civilã introdusã de o terţã parte pentru daune produse de un accident cauzat de un autovehicul aparţinând Institutului ori fiind condus în numele acestuia sau cu privire la încãlcarea legislaţiei rutiere de cãtre un astfel de autovehicul; b) cu privire la ducerea la îndeplinire a unei decizii de arbitraj sau judecãtoreşti, conform prevederilor Convenţiei sau ale acestui protocol; c) atunci când Consiliul superior, în unanimitate, a ridicat imunitatea pentru un anumit caz. ART. 2 1. Spaţiile şi clãdirile Institutului sunt inviolabile. Aceastã prevedere nu poate împiedica implementarea mãsurilor luate conform art. 19 sau autorizate în unanimitate de cãtre Consiliul superior. 2. Institutul nu va permite ca spaţiile şi clãdirile sale sã fie folosite ca refugiu de cãtre o persoanã care a comis o infracţiune şi a fost prinsã în flagrant delict sau pentru care a fost emis un mandat de arestare ori care a fost condamnatã sau face obiectul unui ordin de deportare. 3. Arhivele Institutului sunt inviolabile. ART. 3 În afara excepţiilor prevãzute la art. 1 lit. a), b) şi c), proprietãţile şi bunurile Institutului sunt imune în faţa oricãrei forme de ordin administrativ sau ordin judecãtoresc provizoriu pentru rechiziţie, confiscare, expropriere sau sechestru. ART. 4 1. Cu respectarea prevederilor naţionale pentru conservarea patrimoniului artistic şi cultural al statelor contractante, bunurile importate sau exportate de cãtre Institut şi destinate strict exercitãrii activitãţilor oficiale sunt exceptate de la plata taxelor şi nu li se impune nicio restricţie aplicabilã importurilor sau exporturilor. 2. Circulaţia publicaţiilor sau a altor materiale informative trimise de sau cãtre Institut nu va fi restricţionatã în niciun fel. 3. Pentru comunicãrile oficiale şi transmiterea documentelor sale, Institutul beneficiazã pe teritoriul statelor contractante de tratamentul acordat de cãtre respectivul stat organizaţiilor internaţionale. Corespondenţa oficialã şi alte comunicãri oficiale ale Institutului nu pot fi supuse cenzurii. ART. 5 1. În vederea îndeplinirii activitãţilor sale oficiale, Institutul, bunurile, veniturile şi celelalte proprietãţi sunt exceptate de la plata oricãrei taxe directe. 2. Când Institutul face achiziţii substanţiale care sunt strict necesare pentru exercitarea activitãţilor sale oficiale şi al cãror preţ include taxe indirecte sau taxe de vânzare, statele contractante vor lua toate mãsurile necesare, în situaţiile când este posibil, pentru remiterea sau returnarea respectivelor taxe. 3. Nu se vor acorda exceptãri de la plata taxelor şi datoriilor plãtite pentru servicii de utilitate publicã. ART. 6 Institutul poate primi şi deţine orice tip de fonduri, sume de bani, în numerar sau titluri, în conformitate cu prevederile naţionale referitoare la controalele de schimb, putând dispune de acestea în mod liber în vederea exercitãrii activitãţilor oficiale, şi poate deţine conturi bancare în orice monedã, cu condiţia respectãrii obligaţiilor care îi revin.
CAP. II Dispoziţii referitoare la reprezentanţii statelor contractante, preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi alte persoane care au legãturã cu Institutul
ART. 7 Reprezentanţii statelor contractante şi consilierii acestora care iau parte la reuniunile Consiliului superior al Institutului au urmãtoarele privilegii, imunitãţi şi facilitãţi pe durata efectuãrii îndatoririlor şi în cursul deplasãrii cãtre şi de la locul reuniunii: a) imunitate de arest sau detenţie, bagajele acestora neputând fi reţinute decât în cazul în care este comisã o infracţiune; b) imunitate la procesele juridice, chiar şi dupã terminarea misiunii, referitoare la acţiunile întreprinse în calitate oficialã şi în limitele funcţiilor lor, inclusiv cuvintele spuse sau scrise; c) inviolabilitatea hârtiilor şi a documentelor oficiale; d) toate facilitãţile administrativ-vamale, în special cele referitoare la cãlãtorie şi şedere. Acest articol este aplicabil şi reprezentanţilor Comunitãţilor Europene care iau parte la reuniunile Consiliului superior. ART. 8 Statele contractante trebuie sã ia toate mãsurile necesare în mãsura puterilor pe care le au, în strânsã cooperare cu Institutul, pentru a asigura toate facilitãţile administrative necesare, în special cele referitoare la cãlãtorie, şedere şi schimb valutar, persoanelor care lucreazã în cadrul Institutului, în special cele la care se face referire la art. 9 paragraful 3 din Convenţie. ART. 9 1. Preşedintele, secretarul şi, în condiţiile art. 13, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal ale Institutului beneficiazã: a) de imunitate la procesele juridice, chiar şi dupã terminarea serviciului în cadrul Institutului, referitoare la acţiunile întreprinse în calitate oficialã şi în limitele funcţiilor lor, inclusiv cuvintele spuse sau scrise; aceastã imunitate nu este aplicabilã în cazul încãlcãrii legislaţiei rutiere de cãtre aceste persoane şi nici în cazul daunelor provocate de un autovehicul condus sau aparţinând acestor persoane; b) de dispensã, împreunã cu membrii familiei care formeazã gospodãria, de la restricţiile sau formalitãţile de imigrare pentru înregistrarea ca strãini, în acelaşi mod în care aceasta este acordatã personalului organizaţiilor internaţionale; c) de aceleaşi privilegii acordate personalului organizaţiilor internaţionale, în ceea ce priveşte moneda sau regulile de schimb; d) de dreptul de a importa fãrã taxe mobila, un autovehicul şi alte bunuri pentru uzul personal în momentul preluãrii postului în respectivul stat pentru o perioadã de un an sau mai mult şi au dreptul de a reexporta fãrã taxe mobila, bunurile personale şi autovehiculul pentru uzul personal la terminarea perioadei de lucru în respectivul stat, cu respectarea condiţiilor şi restricţiilor impuse de legislaţia naţionalã în care este exercitat acest drept. 2. Statele contractante trebuie sã ia toate mãsurile necesare, în strânsã cooperarea cu Institutul, pentru a facilita intrarea, şederea şi plecarea persoanelor care au dreptul sã beneficieze de prevederile acestui articol. ART. 10 Statele contractante trebuie sã ia toate mãsurile necesare, în strânsã cooperare cu Institutul, pentru a facilita intrarea, şederea şi plecarea cercetãtorilor. ART. 11 1. Schema beneficiilor de securitate socialã pentru preşedinte, secretar, corpul profesoral, celelalte categorii de personal şi cercetãtori sunt stabilite în regulamentul de serviciu şi în celelalte regulamente. Dacã nu sunt stabilite prevederi pentru astfel de beneficii, persoanele la care se face referire în subparagrafele anterioare pot opta pentru scheme prevãzute de legislaţia statului în care îşi are sediul Institutul sau prevãzute de legislaţia statului contractant unde şi-au desfãşurat ultima oarã activitatea sau de cea a statului contractant ai cãrui cetãţeni sunt. Aceastã opţiune poate fi exercitatã o singurã datã şi va intra în vigoare la data angajãrii la Institut. 2. Membrii corpului profesoral şi cercetãtorii care sunt cetãţeni ai altor state decât cele contractante vor fi acoperiţi de prevederile corespunzãtoare din regulamentul de serviciu sau alte regulamente. ART. 12 1. Preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal sunt rãspunzãtori pentru plata taxelor derivate din drepturile salariale, veniturilor şi profiturilor de la Institut, în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de Consiliul superior, timp de un an de la intrarea în vigoare a acestei convenţii. De la data la care se aplicã aceastã taxã, salariile şi celelalte venituri sunt exceptate de la plata taxelor naţionale; statele contractante trebuie sã ia însã în calcul aceste salarii şi venituri cu scopul de a stabili nivelul de taxare aplicat venitului din alte surse. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã pensiilor şi anuitãţilor plãtite de cãtre Institut foştilor preşedinţi şi secretari sau foştilor membri ai corpului profesoral ori altor categorii de personal. 3. În aplicarea taxelor pe venit, taxei de solidaritate şi a taxei de succesiune şi în aplicarea convenţiilor asupra evitãrii dublei taxãri încheiate între statele contractante, preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal al Institutului care, numai în vederea realizãrii îndatoririlor care le revin în serviciul Institutului, îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat contractant, altul decât ţara lor de domiciliu, în scopul legat de plata impozitelor, în momentul preluãrii postului la Institut, se considerã atât în ţara de reşedinţã din acel moment, cât şi în ţara de domiciliu în scopul legat de plata impozitelor, cã şi-au menţinut domiciliul în aceasta din urmã, în cazul în care este un stat contractant. Aceastã prevedere se aplicã şi soţului/soţiei, cu excepţia cazului în care este angajat/ã într-o activitate lucrativã, şi copiilor aflaţi în întreţinerea persoanelor la care se face referire în acest articol. ART. 13 Consiliul superior va determina, în unanimitate, categoriile de persoane din rândul personalului cãrora li se aplicã (în parte sau în întregime) prevederile art. 9, 10, 11 şi 12.
CAP. III Prevederi generale
ART. 14 1. Privilegiile, imunitãţile şi facilitãţile prevãzute de acest protocol sunt acordate exclusiv pentru scopul statelor contractante sau al Institutului şi nu pentru avantajele personale ale beneficiarilor. 2. Autoritãţile competente nu au numai dreptul, dar şi obligaţia de a ridica imunitatea, atunci când aceasta împiedicã cursul justiţiei şi când este posibil sã se ridice imunitatea fãrã sã pericliteze scopurile pentru care a fost acordatã. 3. Autoritãţile competente la care se face referire în paragraful 2 sunt: - statele contractante, pentru reprezentanţii lor la reuniunile Consiliului superior al Institutului; - instituţiile Comunitãţilor Europene, pentru reprezentanţii Comunitãţilor Europene care iau parte la reuniunile Consiliului superior al Institutului; - Consiliul superior al Institutului, pentru preşedinte şi secretar; - preşedintele Institutului, pentru membrii corpului profesoral şi alte categorii de personal ale Institutului. ART. 15 Acest protocol nu împiedicã în niciun fel dreptul statelor contractante de a lua toate mãsurile preventive necesare în interesul securitãţii naţionale. ART. 16 Niciunul dintre statele contractante nu este obligat sã acorde privilegiile şi imunitãţile la care se face referire la art. 7, art. 9 lit. c) şi d) şi la art. 10 propriilor cetãţeni sau rezidenţilor permanenţi. ART. 17 Pentru scopul acestui protocol, activitãţile oficiale ale Institutului includ funcţionarea sa administrativã şi activitãţile de cercetare şi predare pentru realizarea obiectivelor stabilite de Convenţie. ART. 18 Fãrã a încãlca prevederile art. 9 paragraful 1, nu va fi acordatã nicio scutire pentru bunurile destinate uzului propriu al personalului Institutului. Bunurile importate sau achiziţionate pe baza prevederilor acestui protocol nu pot fi vândute, cedate sau închiriate, cu excepţia cazurilor prevãzute de guvernele statelor care acordã scutirile. ART. 19 1. Prevederile acestui protocol vor fi aplicate în spiritul strânsei cooperãri de cãtre preşedintele Institutului şi autoritãţile competente ale statelor contractante, pentru a facilita, respectând în acelaşi timp independenţa Institutului, buna administrare a chestiunilor juridice, aplicarea regulamentelor privind legislaţia socialã, de siguranţã sau sãnãtate publicã şi a preveni orice abuz de privilegii, imunitãţi şi facilitãţi oferite de acest protocol. Procedura pentru cooperarea menţionatã în acest paragraf poate fi specificatã în acordurile suplimentare la care se face referire la art. 20. 2. Numele, poziţia şi adresele persoanelor care beneficiazã de prevederile art. 9, 10, 11 şi 12 şi aspectele legate de organizare trebuie comunicate la anumite intervale de timp guvernelor statelor contractante. ART. 20 Pot fi încheiate acorduri suplimentare între Institut şi unul sau mai multe state contractante în scopul implementãrii şi aplicãrii acestui protocol. Consiliul superior, în unanimitate, ia deciziile necesare aplicãrii acestui articol. ART. 21 Prevederile art. 29 din Convenţie se aplicã în cazul disputelor referitoare la acest protocol.
ACTUL FINAL
Plenipotenţiarii înaltelor pãrţi contractante, reuniţi la Florenţa la data de 19 aprilie 1972 pentru semnarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European, au adoptat urmãtoarele texte: - Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European; - Protocolul asupra privilegiilor şi imunitãţilor Institutului Universitar European. La momentul semnãrii acestor texte, plenipotenţiarii: - au adoptat declaraţiile din anexa nr. I şi; - au luat notã de declaraţiile Guvernului Republicii Federale Germania din anexa nr. II.
ANEXA I
I. Declaraţii referitoare la anumite prevederi ale Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European (Convenţia)
Articolul 6 Paragraful 1 a) Regulile de procedurã ale Consiliului superior vor determina condiţiile în care reprezentanţii guvernelor pot solicita asistenţã din partea experţilor. b) Regulile de procedurã prevãd reunirea Consiliului superior de câte ori este necesar şi în alte locuri de pe teritoriile statelor contractante în afarã de Florenţa. c) Consiliul superior va lua mãsurile necesare privind publicaţiile oficiale; în acest scop poate folosi serviciile Biroului pentru publicaţiile oficiale ale Comunitãţilor Europene. Paragraful 5 lit. c) Prevederile art. 6 paragraful 5 nu împiedicã Consiliul superior sã desemneze Curtea de Justiţie a Comunitãţilor Europene, dupã consultarea preşedintelui Curţii, ca organism de soluţionare a disputelor dintre Institutul Universitar European (Institutul) şi personalul acestuia. Articolul 10 Desfãşurarea activitãţii de cercetare în cadrul unui anumit departament înseamnã doar faptul cã respectivul departament este primordial pentru cercetare. Acest lucru nu exclude solicitarea serviciilor altor departamente, asigurându-se astfel cã toate activitãţile ştiinţifice au caracterul interdisciplinar necesar. Articolul 12 a) Seminariile şi echipele de cercetare sunt constituite atât timp cât este necesar pentru studierea subiectului ales sau pentru finalizarea unui anumit proiect de cercetare. b) Referitor la metodele de lucru, predarea în cadrul Institutului trebuie sã se axeze în principal pe participarea la activitatea de cercetare. Timpul alocat unei astfel de cercetãri poate varia, însã pentru obţinerea unei diplome sunt necesari cel puţin 2 ani de activitate şi predarea unei lucrãri originale de cercetare, conform condiţiilor prevãzute în art. 14 din Convenţie. Articolul 14 a) Diplomele la care se face referire la art. 14 paragraful 1 pot fi, de exemplu: - "Doctor în drept al Institutului Universitar European din Florenţa"; - "Doctor în ştiinţe politice al Institutului Universitar European din Florenţa". b) Chestiunea statutului comparativ al doctoratului din cadrul Institutului va fi studiatã cât mai curând posibil; Consiliul superior poate, în cazul în care este necesar, sã facã recomandãri guvernelor statelor contractante asupra acestei chestiuni. c) Scopul publicãrii unei lucrãri de cercetare este acela de a o pune la dispoziţia tuturor celor interesaţi. Prevederile adoptate pentru implementarea art. 14 paragraful 3 vor stipula faptul cã publicarea se poate face nu numai într-o revistã, carte sau broşurã, dar şi în alte forme disponibile (de exemplu, microfilm). Articolul 15 Paragraful 1 Numirea profesorilor Institutului cu contract permanent se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii. Paragraful 3 Acesta se referã în principal la pãstrarea drepturilor câştigate în baza dispoziţiilor naţionale şi, acolo unde este cazul, la câştigarea acestor drepturi, precum şi la posibilitatea revenirii la o instituţie din ţara de origine, în special în cazurile în care şederea la Institut este pe o perioadã scurtã. Articolul 16 Paragraful 1 Luând în considerare nivelul academic şi cerinţele de organizare a activitãţii, numãrul cercetãtorilor va fi, cel puţin la început, cuprins între 250 şi 600. Paragraful 3 a) Prevederile referitoare la admiterea studenţilor şi a cercetãtorilor trebuie sã stipuleze nivelul de studii pe care aceştia sã îl fi obţinut deja şi atestatul de cunoaştere a limbilor oficiale ale Institutului care le sunt necesare. b) Formularea "sã ia în considerare [...], pe cât posibil, locul de origine al acestora" trebuie interpretatã în sensul în care calificãrile academice reprezintã principalul criteriu pe care Comisia de admitere îl ia în considerare, în acelaşi timp trebuind sã menţinã o reprezentare egalã a diferitelor naţionalitãţi în rândul cercetãtorilor. Articolul 17 Este recomandabil ca reprezentanţii statelor contractante în Consiliul superior sã se consulte pentru ca nivelul granturilor şi procedurile de acordare sã fie comparabile în toate statele. Articolul 25 a) Costul pentru echiparea clãdirilor nou-construite sau extinse care sunt puse la dispoziţia Institutului de cãtre Guvernul italian trebuie sã fie suportate de acest guvern. b) Mobila şi echipamentul necesar activitãţii de predare reprezintã un tip de investiţie care poate sã nu fie inclusã în liniile bugetare curente, fiind legate de funcţionarea Institutului; de obicei existã prevederi pentru introducerea unor astfel de linii bugetare în bugetul anual. Cheltuielile pentru echipamentul suplimentar vor fi incluse în bugetul Institutului şi vor fi finanţate conform regulamentelor obişnuite pentru finanţarea cheltuielilor Institutului. Articolul 26 Regulamentele financiare vor stipula faptul cã în cazul în care statele contractante plãtesc contribuţiile în moneda naţionalã: - sumele rãmase disponibile vor fi depozitate de cãtre trezoreriile statelor contractante sau de cãtre organismele desemnate de cãtre aceste state; - pe durata depozitului, fondurile vor avea valoarea corespunzãtoare paritãţii din ziua deschiderii depozitului, moneda de referinţã fiind cea în care este exprimat bugetul Institutului. Articolul 29 Paragraful al doilea Articolul 29 din Convenţie nu exclude desemnarea Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene ca organism de arbitraj de cãtre preşedintele acestei curţi. Articolul 30 Un comitet pregãtitor format din reprezentanţi ai guvernelor statelor contractante şi un reprezentant al Comisiei Europene (fãrã drept de vot) se va reuni dupã semnarea Convenţiei. Acesta va întreprinde activitãţile necesare de pregãtire, în special elaborarea proiectului pentru acordul de sediu, astfel încât Institutul sã poatã fi înfiinţat cât mai curând posibil dupã intrarea în vigoare a Convenţiei. II. Alte declaraţii A. Finanţarea şi structura Institutului a) Preşedintele primeşte salariul şi sporurile unui profesor plus un spor administrativ (aproximativ 20% din salariu) pe durata mandatului sãu. b) Salariul secretarului trebuie sã fie mai mic decât cel al preşedintelui şi poate fi echivalent cu salariul unui profesor. c) Cercetãrile realizate de cãtre Institut trebuie publicate, iar dupã al doilea sau al treilea an de funcţionare trebuie sã existe o linie bugetarã specialã în acest sens. B. Cazarea cercetãtorilor Guvernul Republicii Italiene oferã cazare cercetãtorilor, percepând o chirie rezonabilã. Orice mãsuri luate în acest sens nu pot fi finanţate din bugetul Institutului. C. Posibila aderare a statelor care nu sunt membre ale Comunitãţilor Europene Dupã o perioadã de 4 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei, Consiliul superior, dupã consultarea Consiliului academic, va trimite un raport statelor contractante privind posibila includere în Convenţie a unei clauze care sã permitã statelor care nu sunt membre ale Comunitãţilor Europene sã adere la Convenţie. D. Reexaminarea denunţãrii Chestiunea denunţãrii Convenţiei va fi reexaminatã la momentul raportului la care se face referire la lit. C. E. Colegiul Europei de la Bruges Statele contractante iau notã de urmãtoarea declaraţie fãcutã la reuniunea Consiliului şi la Conferinţa Miniştrilor Educaţiei din Statele Membre la 16 noiembrie 1971: "Autoritãţile academice ale institutelor din Florenţa şi Bruges trebuie sã coopereze pentru organizarea şi realizarea în cele mai bune condiţii a propriilor programe de studiu pentru activitãţile paralele sau convergente."
ANEXA II
Declaraţii ale Guvernului Republicii Federale Germania
Guvernul Republicii Federale Germania îşi rezervã dreptul de a declara, la depozitarea instrumentului de ratificare a Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European, cã aceastã convenţie se va aplica în mod egal şi Landului Berlin. Referitor la definiţia expresiei "naţional", Guvernul Republicii Federale Germania se referã la declaraţia fãcutã la 25 martie 1957 în momentul semnãrii tratatelor de înfiinţare a Comunitãţii Economice Europene şi Comunitãţii Europene a Energiei Atomice.
DECIZIA Consiliului Superior al Institutului Universitar European din 20 martie 1975 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea noilor state membre
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã Regatul Danemarcei, Irlanda şi, respectiv, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord au depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, acţionând în acord cu reprezentanţii Regatului Danemarcei, Irlandei şi ai Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Se fac urmãtoarele amendamente la Convenţie: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5 Danemarca 3 Franţa 10 Germania 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Marea Britanie 10
Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 41 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 6 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã:
Belgia 6,04% Danemarca 2,47% Franţa 21,16% Germania 21,16% Irlanda 0,62% Italia 21,16% Luxemburg 0,19% Olanda 6,04% Marea Britanie 21,16%"
3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana şi italiana." 4. Textul articolului 35 este înlocuit cu urmãtorul text: a) Sunt adãugate urmãtoarele paragrafe: "2. Prin excepţie de la paragraful 1, aceastã convenţie nu se aplicã teritoriilor suverane din Cipru ale Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord; de asemenea, nu se aplicã Insulei Channel şi Insulei Man, decât în cazul în care Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord declarã la momentul aderãrii la aceastã convenţie sau ulterior cã aceastã convenţie se aplicã unuia sau mai multor astfel de teritorii. 3. Prin excepţie de la paragraful 1, aceastã convenţie nu se aplicã Insulelor Feroe. Guvernul Regatului Danemarcei poate notifica printr-o declaraţie depozitatã la Guvernul Republicii Italiene, pânã cel târziu la data de 31 decembrie 1975, care trebuie sã trimitã o copie certificatã fiecãruia dintre statele contractante, faptul cã aceastã convenţie se aplicã şi acestor insule." b) Fostul paragraf 2 devine paragraful 4. 5. Urmãtorul text se adaugã la articolul 38: "Textele în limbile englezã, danezã şi irlandezã ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, sunt autentice în condiţiile stabilite în textele originale mai sus menţionate, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante." ART. 2 Aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord intrã în vigoare la data semnãrii acestei decizii. De la aceastã datã, textele Convenţiei în limbile danezã, englezã şi irlandezã anexate la aceastã decizie trebuie sã fie autentice, ca şi cele în limbile olandezã, francezã, germanã şi italianã. ART. 3 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, irlandezã şi italianã, toate cele 7 texte fiind autentice. ART. 4 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante şi ale statelor care au depozitat instrumentul de aderare, conform articolului 32 din Convenţie.
Încheiatã la Florenţa la 20 martie 1975.
Pentru Consiliul superior, M. Deloz, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 5/86 din 21 noiembrie 1986 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Elene
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã ultima oarã prin Decizia Consiliului Superior din 20 martie 1975, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã Republica Elenã a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Elene, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Având efect de la data acestei decizii, se fac urmãtoarele amendamente la Convenţia amendatã prin Decizia Consiliului superior din 20 martie 1975 dupã aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5 Danemarca 3 Franţa 10 Germania 10 Grecia 5 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Marea Britanie 10
Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 45 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 6 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã:
Belgia 5,93% Danemarca 2,43% Germania 20,79% Grecia 1,75 % Irlanda 0,61% Italia 20,79% Luxemburg 0,19% Olanda 5,93% Marea Britanie 20,79% Franţa 20,79%"
3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, greaca, germana şi italiana." 4. Urmãtorul text se adaugã la articolul 38: "Textul în limba greacã al Convenţiei, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Republicii Elene este autentic, la fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante". ART. 2 Aderarea Greciei intrã în vigoare la data semnãrii acestei decizii. De la aceastã datã, Republica Elenã devine stat contractant al Convenţiei; textele Convenţiei în limba greacã anexate la aceastã decizie trebuie sã fie autentice, ca şi cele în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, irlandezã şi italianã. ART. 3 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã şi italianã, fiecare dintre aceste texte fiind autentice. ART. 4 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 21 noiembrie 1986.
Pentru Consiliul superior, E. Boning, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 3/87 din 4 iunie 1987 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Regatului Spaniei
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975 şi 21 noiembrie 1986, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã Regatul Spaniei a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, acţionând în acord cu reprezentanţii Regatului Spaniei, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Convenţia este amendatã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Republica Elenã 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Marea Britanie 10
Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 50 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 8 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã:
Belgia 5,52% Danemarca 2,26% Germania 19,35% Republica Elenã 1,63 % Spania 6,93% Franţa 19,35% Irlanda 0,57% Italia 19,35% Luxemburg 0,17% Olanda 5,52% Marea Britanie 19,35%"
3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana şi spaniolã." 4. Textul articolului 34 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. aceastã convenţie se aplicã teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi departamentelor franceze de peste mãri şi comunitãţii independente a Insulelor Canare." 5. Urmãtorul text se adaugã la articolul 38: "Textul în limba spaniolã al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specificã amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Spaniei, este autentic, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante". ART. 2 Aderarea Regatului Spaniei intrã în vigoare la data semnãrii acestei decizii. De la aceastã datã: - Regatul Spaniei devine stat contractant al Convenţiei; - textul Convenţiei în limba spaniolã anexat la aceastã decizie trebuie sã fie autentic, ca şi cele în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, irlandezã şi italianã. ART. 3 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã şi spaniolã, toate cele 9 texte fiind autentice. ART. 4 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 5 iunie 1987.
Pentru Consiliul superior, Christian Prettre, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 15/87din 3 decembrie 1987 privind corectarea Deciziei nr. 3/87 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Regatului Spaniei
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975 şi 21 noiembrie 1986, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de <>Decizia Consiliului Superior nr. 3/87 din 4 iunie 1987 pentru amendarea Convenţiei dupã aderarea Regatului Spaniei, ţinând cont de erorile lingvistice apãrute în anumite limbi referitoare la articolul Convenţiei menţionat în cel de-al patrulea paragraf al articolului 1 din decizie, ţinând cont de omiterea accidentalã a unei referiri explicite la Ceuta şi Mellila în articolul şi paragraful menţionate anterior şi de necesitatea ca o astfel de referire sã existe în Convenţie, având în vedere cã aceastã dublã eroare trebuie corectatã, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Articolul 1 paragraful 4 din Decizia nr. 3/87 va avea urmãtorul conţinut: "4. Textul articolului 35 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: «1. Aceastã convenţie se aplicã teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mãri.»" ART. 2 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã şi spaniolã, toate cele 9 texte fiind autentice. ART. 3 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa, la 3 decembrie 1987.
Pentru Consiliul superior, Christian Prettre, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 4/89 din 7 decembrie 1989 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Portugheze
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã ultima oarã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã Republica Portughezã a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Portugheze, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Convenţia este amendatã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Portugalia 5 Marea Britanie 10
Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 54 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 8 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã:
Belgia 5,48% Danemarca 2,24% Germania 19,19% Republica Elenã 1,62% Spania 6,87% Franţa 19,19% Irlanda 0,57% Italia 19,19% Luxemburg 0,17% Olanda 5,48% Portugalia 0,81 Marea Britanie 19,19%"
3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza şi spaniola. 4. Textul articolului 35 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Aceastã convenţie se aplicã teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Azore, Madeira, Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mãri." 5. Urmãtorul text se adaugã la articolul 38: "Textul în limba portughezã al acestei convenţii, care apare în anexa la <>Decizia Consiliului superior nr. 4/89 din 7 decembrie 1989 , care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Portugheze, este autentic, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante." ART. 2 Aderarea Republicii Portugalia intrã în vigoare la data acestei decizii. De la aceastã datã: - Republica Portughezã devine stat contractant al Convenţiei; - textul Convenţiei în limba portughezã anexat la aceastã Decizie trebuie sã fie autentic, ca şi cele în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã şi spaniolã. ART. 3 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, portughezã şi spaniolã. ART. 4 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa, la 7 decembrie 1989.
Pentru Consiliul superior, Sergio Balanzino, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 1/97 din 19 iunie 1997 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã ultima oarã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã Republica Finlanda şi Regatul Suediei au depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã; ţinând cont de faptul cã aderarea la Convenţie este însoţitã de dorinţa statelor care aderã de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii în vigoare a acesteia, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Finlanda şi ai Regatului Suediei, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Convenţia este amendatã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere: Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10 Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 59 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã: Belgia 5,25% Danemarca 2,15% Germania 18,39% Republica Elenã 1,55% Spania 6,59% Franţa 18,39% Irlanda 0,55% Italia 18,39% Luxemburg 0,16% Olanda 5,25% Portugalia 0,78% Finlanda 1,28% Suedia 2,88% Marea Britanie 18,39%" 3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola şi suedeza." 4. Textul articolului 35 paragraful 1 va fi înlocuit cu urmãtorul text: "1. Aceastã convenţie se aplicã teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Azore, Madeira, Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mãri." 5. Urmãtorul text se adaugã la articolul 38: "Textele în limbile finlandezã şi suedezã ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, sunt autentice, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante." ART. 2 1. Aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţie intrã în vigoare la data acestei decizii. De la aceastã datã: - Republica Finlanda şi Regatul Suediei devin state contractante ale Convenţiei; - textele Convenţiei în limbile finlandezã şi suedezã, anexate la aceastã decizie, trebuie sã fie autentice, ca şi cele în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, portughezã şi spaniolã. 2. În orice caz, aderarea va avea efect de la data de 1 octombrie 1997 în ceea ce priveşte aplicarea art. 9 din Convenţia pentru anul bugetar curent, 1997. ART. 3 Aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţie implicã acceptarea de cãtre aceste state a amendamentelor fãcute la Convenţie de cãtre Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii acesteia în vigoare, conform art. 13. În plus, de la data intrãrii în vigoare, textele în limbile finlandezã şi suedezã ale Convenţiei, anexate la aceastã decizie, sunt autentice, la fel ca şi cele în limbile danezã, olandezã, englezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, portughezã şi spaniolã. Ele trebuie depozitate în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele statelor contractante. ART. 4 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, portughezã, spaniolã şi suedezã, fiecare text fiind în mod egal autentic. ART. 5 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 19 iunie 1997.
Pentru Consiliul superior, D. Constas, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 7/97 din 11 decembrie 1997 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Austria
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1989 şi 19 iunie 1997, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã dezbaterile parlamentare pentru autorizarea depozitãrii de cãtre Guvernul austriac a instrumentului de aderare a Republicii Austria la Convenţie ar trebui încheiate la data de 18 decembrie, ţinând cont de faptul cã, în cazul autorizãrii, Republica Austria intenţioneazã sã depoziteze instrumentul de aderare la Guvernul Republicii Italiene, depozitarul Convenţiei, în primele douã sãptãmâni ale lunii ianuarie 1998, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã nu este necesar ca realizarea acestor adaptãri sã fie amânatã pe o perioadã de 6 luni şi cã Republica Austria poate fi consideratã stat în curs de aderare, în condiţiile în care data intrãrii în vigoare a acestor adaptãri este legatã de depozitarea de cãtre Republica Austria a instrumentului de aderare, ţinând cont de faptul cã aderarea la Convenţie este însoţitã de dorinţa Republicii Austria de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii în vigoare a acesteia, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Austria, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Având efect de la data de 1 ianuarie 1998, Convenţia este amendatã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere: Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Austria 4 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10 Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 62 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã: Belgia 5,11% Danemarca 2,09% Germania 17,89% Republica Elenã 1,51% Spania 6,41% Franţa 17,89% Irlanda 0,53% Italia 17,89% Luxemburg 0,16% Olanda 5,11% Austria 2,73% Portugalia 0,73% Finlanda 1,23% Suedia 2,80% Marea Britanie 17,89%" ART. 2 Aderarea Republicii Austria la Convenţie intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. ART. 3 Aderarea Republicii Austria la Convenţie implicã acceptarea de cãtre acest stat a amendamentelor fãcute la Convenţie de cãtre Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii acesteia în vigoare, conform art. 13. ART. 4 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, portughezã, spaniolã şi suedezã, fiecare text fiind în mod egal autentic. ART. 5 Intrarea în vigoare a acestei decizii este condiţionatã de depozitarea de cãtre Republica Austria a instrumentului de aderare pânã cel mai târziu la data de 31 ianuarie 1998. Decizia va intra în vigoare în ziua depozitãrii, iar preşedintele Consiliului superior va notifica guvernele statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 11 decembrie 1997.
Pentru Consiliul superior, Argyris Fatouros, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 5/2004 din 9 decembrie 2004 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Polone
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997 şi 11 decembrie 1997, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã dezbaterile parlamentare pentru autorizarea depozitãrii de cãtre Guvernul polonez a instrumentului de aderare a Republicii Polone la Convenţie ar trebui încheiate la data de 11 decembrie 2004, ţinând cont de faptul cã, în cazul autorizãrii, Republica Polonã intenţioneazã sã depoziteze instrumentul de aderare la Guvernul Republicii Italiene, depozitarul Convenţiei, în primele douã sãptãmâni ale lunii ianuarie 2005, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã nu este necesar ca realizarea acestor adaptãri sã fie amânate pe o perioadã de 6 luni şi cã Republica Polonã poate fi consideratã stat în curs de aderare, în condiţiile în care data intrãrii în vigoare a acestor adaptãri este legatã de depozitarea de cãtre Republica Polonã a instrumentului de aderare, ţinând cont de faptul cã aderarea la Convenţie este însoţitã de dorinţa Republicii Polone de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii în vigoare a acesteia, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Polone, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Convenţia se modificã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere: Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Austria 4 Polonia 8 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10 Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 68 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 11 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004: Belgia 5,00% Danemarca 2,04% Germania 17,50% Republica Elenã 1,48% Spania 6,27% Franţa 17,50% Irlanda 0,52% Italia 17,50% Luxemburg 0,16% Olanda 5,00% Austria 2,67% Polonia 2,16% Portugalia 0,74% Finlanda 1,20% Suedia 2,74% Marea Britanie 17,50%" ART. 2 Aderarea Republicii Polone la Convenţie intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. ART. 3 Aderarea Republicii Polone la Convenţie implicã acceptarea de cãtre acest stat a amendamentelor fãcute la Convenţie de cãtre Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii acesteia în vigoare, conform art. 13. ART. 4 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, polonã, portughezã, spaniolã şi suedezã, fiecare text fiind în mod egal autentic. ART. 5 Intrarea în vigoare a acestei decizii este condiţionatã de depozitarea de cãtre Republica Polonã a instrumentului de aderare pânã cel mai târziu la data de 31 ianuarie 1998. Decizia va intra în vigoare în ziua depozitãrii, iar preşedintele Consiliului superior va notifica guvernele statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 9 decembrie 2004.
Pentru Consiliul superior, Friedrich Faulhammer, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 1/2005 din 9 şi 10 iunie 2005 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovace şi Republicii Slovenia
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997, 11 decembrie 1997 şi 9 decembrie 2004, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, ţinând cont de faptul cã aderarea la Convenţie este însoţitã de dorinţa statelor în curs de aderare de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii în vigoare a acesteia, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Cipru, Republicii Slovace şi Republicii Slovenia, a hotãrât urmãtoarele:
ART. 1 Convenţia se modificã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere: Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Austria 4 Polonia 8 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10 Cipru 2 Republica Slovacã 5 Slovenia 3 Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 75 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 13 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004: Belgia 4,97% Danemarca 2,03% Germania 17,39% Republica Elenã 1,47% Spania 6,23% Franţa 17,39% Irlanda 0,52% Italia 17,39% Luxemburg 0,16% Olanda 4,97% Austria 2,65% Polonia 2,14% Portugalia 0,74% Finlanda 1,20% Suedia 2,72% Marea Britanie 17,39% Cipru 0,12% Republica Slovacã 0,28% Slovenia 0,24%" 3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, polona, portugheza, slovena, slovaca, spaniola şi suedeza." 4. Urmãtorul subparagraf va fi adãugat la articolul 38: "Textele în limbile greacã, slovenã şi slovacã ale Convenţiei, care apar în anexa la decizia Consiliului superior, care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderãrii Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace sunt autentice, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante." ART. 2 Aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Convenţie intrã în vigoare de la data acestei decizii. Noile state contractante vor începe sã contribuie la bugetul Institutului din anul financiar 2006. ART. 3 Aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Convenţie implicã acceptarea de cãtre aceste state a amendamentelor fãcute la Convenţie de cãtre Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii acesteia în vigoare, conform art. 13. ART. 4 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, polonã, portughezã, slovacã, slovenã, spaniolã şi suedezã, fiecare text fiind în mod egal autentic. ART. 5 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 9 şi 10 iunie 2005.
Pentru Consiliul superior, Fausto de Quadros, preşedinte
DECIZIA Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 6/2005 din 9 decembrie 2005 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European dupã aderarea Republicii Estonia
Consiliul superior, având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendatã prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997, 11 decembrie 1997, 9 decembrie 2004 şi 9 şi 10 iunie 2005, denumitã în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 1 din Convenţie, Republica Estonia intenţioneazã sã depoziteze în scurt timp instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene, ţinând cont de faptul cã, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intrã în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie, ţinând cont de faptul cã aceste amendamente trebuie realizate în consecinţã, ţinând cont de faptul cã aderarea la Convenţie este însoţitã de dorinţa statelor în curs de aderare de a accepta prevederile Convenţiei amendate la 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii în vigoare a acesteia, acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Estonia, a hotãrât urmãtoarele: ART. 1 Convenţia se modificã dupã cum urmeazã: 1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu urmãtorul text: "7. În cazul deciziilor care necesitã o majoritate calificatã, voturile vor avea urmãtoarea pondere: Belgia 5 Danemarca 3 Germania 10 Grecia 5 Spania 8 Franţa 10 Irlanda 3 Italia 10 Luxemburg 2 Olanda 5 Austria 4 Polonia 8 Portugalia 5 Finlanda 3 Suedia 4 Marea Britanie 10 Cipru 2 Republica Slovacã 5 Slovenia 3 Estonia 3 Deciziile sunt adoptate dacã înregistreazã minimum 77 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 14 guverne." 2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevãzute în bugetul Institutului sunt determinate pe urmãtoarea scalã, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004: Belgia 4,96% Danemarca 2,03% Germania 17,38% Republica Elenã 1,47% Spania 6,23% Franţa 17,38% Irlanda 0,51% Italia 17,38% Luxemburg 0,16% Olanda 4,96% Austria 2,65% Polonia 2,14% Portugalia 0,74% Finlanda 1,19% Suedia 2,72% Marea Britanie 17,39% Cipru 0,12% Republica Slovacã 0,28% Slovenia 0,24% Estonia 0,07%" 3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu urmãtorul text: "1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, estoniana, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, polona, portugheza, slovena, slovaca, spaniola şi suedeza." 4. Urmãtorul subparagraf va fi adãugat la articolul 38: "Textul în limba estonianã al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, care amendeazã Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderãrii Republicii Estonia, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizatã fiecãruia dintre guvernele celorlalte state contractante." ART. 2 Aderarea Republicii Estonia la Convenţie intrã în vigoare de la data acestei decizii. Noul stat contractant va începe sã contribuie la bugetul Institutului din anul financiar 2006. ART. 3 Aderarea Republicii Estonia la Convenţie implicã acceptarea de cãtre acest stat a amendamentelor fãcute la Convenţie de cãtre Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrãrii acesteia în vigoare, conform art. 13. ART. 4 Decizia a fost elaboratã în limbile danezã, olandezã, englezã, estonianã, finlandezã, francezã, germanã, greacã, irlandezã, italianã, polonã, portughezã, slovacã, slovenã, spaniolã şi suedezã, fiecare text fiind în mod egal autentic. ART. 5 Preşedintele Consiliului superior va notifica aceastã decizie guvernelor statelor contractante.
Încheiatã la Florenţa la 9 decembrie 2005.
Pentru Consiliul superior, Fausto de Quadros, preşedinte
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
