Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 110 din 10 octombrie 1996 privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, incheiata la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, si aderarea la Acordul referitor la aplicarea partii a XI-a a Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii, incheiat la New York la 28 iulie 1994
ART. 1 Se ratifica Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, încheiatã la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982. ART. 2 România adera la Acordul referitor la aplicarea partii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii din 10 decembrie 1982, încheiat la New York la 28 iulie 1994. ART. 3 România reitereaza Declaraţia pe care a formulat-o o data cu semnarea, la 10 decembrie 1982, a convenţiei. Declaraţia are urmãtorul conţinut: "1. Ca ţara geografic dezavantajata, riverana la o mare saraca în resurse piscicole, România reafirma necesitatea dezvoltãrii cooperãrii internaţionale în domeniul valorificãrii resurselor piscicole din zonele economice, pe baza unor acorduri juste şi echitabile, care sa asigure accesul ţãrilor din aceasta categorie la resursele de pescuit din zonele economice ale altor regiuni sau subregiuni. 2. România reafirma dreptul statelor riverane de a adopta mãsuri pentru protecţia intereselor de securitate, inclusiv dreptul de a adopta reglementãri naţionale cu privire la trecerea navelor de rãzboi strãine prin marea teritorialã. Dreptul de a adopta asemenea mãsuri este în deplina conformitate cu art. 19 şi 25 ale convenţiei, asa cum se precizeazã şi în declaraţia preşedintelui Conferintei O.N.U. cu privire la dreptul marii, în şedinţa plenara a conferintei din 26 aprilie 1982. 3. România declara ca, în temeiul cerinţelor de echitate - dupã cum rezulta din art. 74 şi 83 ale Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii -, insulele nelocuite şi fãrã viata economicã nu pot afecta în nici un fel delimitarea spaţiilor maritime ce aparţin tarmurilor principale ale statelor riverane."
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 27 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI VALER SUIAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NASTASE
CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE asupra dreptului marii*)
-------------------------- *) Traducere.
Statele pãrţi la convenţie, animate de dorinta de a reglementa, într-un spirit de înţelegere şi cooperare reciprocã, toate problemele privind dreptul marii şi constiente de insemnatatea istorica a prezentei convenţii, care constituie o contribuţie importanta la menţinerea pãcii, justiţiei şi progresului pentru toate popoarele lumii, constatind ca faptele noi care s-au produs de la conferinţele Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, care s-au ţinut la Geneva în anii 1958 şi 1960, au intarit necesitatea unei noi convenţii general acceptabile asupra dreptului marii, constiente ca problemele spaţiilor marine sînt strins legate între ele şi ca ele trebuie sa fie privite în ansamblu, recunoscind ca este de dorit a se stabili prin aceasta convenţie, tinindu-se seama, în modul cuvenit, de suveranitatea tuturor statelor, o ordine juridicã pentru mari şi oceane, care sa faciliteze comunicaţiile internaţionale şi sa favorizeze folosirea paşnicã a marilor şi oceanelor, folosirea echitabila şi eficace a resurselor lor, conservarea resurselor biologice şi studierea, protejarea şi pãstrarea mediului marin, considerind ca realizarea acestor obiective va contribui la instaurarea unei ordini economice internaţionale juste şi echitabile, în care sa se ţinã seama de interesele şi nevoile întregii umanitati şi, în mod deosebit, de interesele şi nevoile specifice ale ţãrilor în curs de dezvoltare, fie ca sînt riverane sau fãrã litoral, dorind sa dezvolte, prin convenţie, principiile conţinute în Rezoluţia nr. 2.749 (XXV) din 17 decembrie 1970, prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat în mod solemn ca zona fundului marilor şi oceanelor, precum şi subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale şi resursele acestei zone, sînt patrimoniu comun al umanitãţii şi ca explorarea şi exploatarea zonei se vor face în interesul întregii umanitati, independent de situaţia geograficã a statelor, convinse ca codificarea şi dezvoltarea progresiva a dreptului marii, realizate în prezenta convenţie, vor contribui la întãrirea pãcii, securitãţii, cooperãrii şi relaţiilor prieteneşti între toate natiunile, în conformitate cu principiile justiţiei şi egalitãţii în drepturi, şi vor favoriza progresul economic şi social al tuturor popoarelor lumii, potrivit scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel cum ele sînt enunţate în Carta Naţiunilor Unite, afirmind ca chestiunile care nu sînt reglementate prin convenţie vor continua sa fie guvernate de regulile şi principiile dreptului internaţional general, au convenit asupra celor ce urmeazã:
Partea I Introducere
ART. 1 Folosirea termenilor şi sfera de aplicare 1. În sensul prezentei convenţii: (1) prin zona se înţelege fundurile marilor şi ale oceanelor şi subsolul lor dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale; (2) prin autoritate se înţelege autoritatea internationala pentru fundul marilor şi oceanelor; (3) prin activitãţi desfãşurate în zona se înţelege toate activitãţile de explorare şi de exploatare a resurselor zonei; (4) prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de cãtre om, direct sau indirect, de substanţe sau de energie în mediul marin, inclusiv în estuare, cînd aceasta are sau poate avea efecte vãtãmãtoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sãnãtatea omului, piedici pentru activitãţile maritime, inclusiv pescuitul şi celelalte utilizãri legitime ale marii, alterarea calitãţii apei marii din punctul de vedere al întrebuinţãrii acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement; (5) a) prin imersiune se înţelege: (i) orice evacuare deliberata de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrãri plasate pe mare; (ii) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrãri. b) Termenul imersiune nu vizeazã: (i) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normalã a navelor, aeronavelor, platformelor sau a altor lucrãri plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave sau transbordate pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrãri plasate pe mare, care sînt folosite pentru eliminarea acestor materii sau derivate din tratarea unor asemenea deşeuri sau a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrãri; (ii) depozitarea unor materii în alt scop decît simpla lor eliminare, sub rezerva ca aceasta depozitare sa nu contravina scopurilor prezentei convenţii. 2. (1) Prin state pãrţi se înţelege statele care au consimţit sa fie legate prin prezenta convenţie şi în privinta cãrora convenţia este în vigoare; (2) prezenta convenţie se aplica mutatis mutandis entitatilor menţionate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d), e) şi f), care devin pãrţi la convenţie potrivit condiţiilor care le privesc pe fiecare dintre ele; în aceasta mãsura, prin termenul state pãrţi se înţelege aceste entitãţi.
Partea a II-a Marea teritorialã şi zona contigua
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 2 Regimul juridic al marii teritoriale, al spaţiului aerian de deasupra şi a fundului acestei mari şi subsolului ei 1. Suveranitatea statului riveran se întinde dincolo de teritoriul sau şi de apele sale interioare, iar în cazul unui stat-arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone a marii adiacente desemnate sub numele de mare teritorialã. 2. Aceasta suveranitate se întinde asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului acestei mari şi subsolului ei. 3. Suveranitatea asupra marii teritoriale se exercita în condiţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei convenţii şi de celelalte reguli de drept internaţional.
Secţiunea a 2-a Limitele marii teritoriale
ART. 3 Lãţimea marii teritoriale Orice stat are dreptul de a fixa lãţimea marii sale teritoriale; aceasta latime nu depãşeşte 12 mile marine, mãsurate de la liniile de baza stabilite în conformitate cu prezenta convenţie. ART. 4 Limita exterioarã a marii teritoriale Limita exterioarã a marii teritoriale este constituitã de o linie avînd fiecare punct la o distanta egala cu lãţimea marii teritoriale, din punctul cel mai apropiat al liniei de baza. ART. 5 Linia de baza normalã Dacã în prezenta convenţie nu se prevede altfel, linia de baza normalã de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul ţãrmului, astfel cum aceasta este indicatã pe hartile marine, la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran. ART. 6 Recife În cazul pãrţilor insulare ale unei formaţiuni de atoli sau al unor insule marginite de recife dantelate, linia de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale este linia refluxului înspre larg al recifului, asa cum este indicatã pe hartile marine recunoscute oficial de statul riveran. ART. 7 Liniile de baza drepte 1. Acolo unde tarmul prezintã crestaturi şi taieturi adinci, sau dacã exista un şir de insule de-a lungul ţãrmului în imediata apropiere a acestuia, poate fi folositã metoda liniilor de baza drepte care leagã punctele corespunzãtoare, pentru trasarea liniei de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale. 2. Acolo unde tarmul este extrem de instabil datoritã prezentei unei delte şi a altor caracteristici naturale, punctele corespunzãtoare pot fi alese de-a lungul liniei celei mai avansate a refluxului şi, chiar în caz de retragere ulterioara a liniei refluxului, aceste linii de baza drepte rãmîn în vigoare atît timp cît ele nu au fost modificate de cãtre statul riveran conform convenţiei. 3. Traseul liniilor de baza drepte nu trebuie sa se îndepãrteze într-un mod sensibil de la direcţia generalã a ţãrmului, iar intinderile de mare situate spre ţãrm trebuie sa fie suficient legate de domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare. 4. Liniile de baza drepte nu trebuie sa fie trase spre ridicaturile fundului marii ce rãmîn descoperite în timpul refluxului sau sa porneascã de la acestea, decît în cazul în care pe ele sînt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii sau în cazul în care traseul unor asemenea linii de baza drepte a fãcut obiectul unei recunoasteri internaţionale generale. 5. În cazurile în care metoda liniilor de baza drepte se aplica în virtutea paragrafului 1, se poate tine seama, pentru stabilirea anumitor linii de baza, de interesele economice proprii regiunii respective, a cãror realitate şi importanta sînt în mod clar atestate de o folosire îndelungatã. 6. Metoda liniilor de baza drepte nu poate fi aplicatã de cãtre un stat în asa fel încît sa taie legatura dintre marea teritorialã a altui stat cu largul marii sau cu zona economicã exclusiva. ART. 8 Apele interioare 1. Sub rezerva dispoziţiilor partii a IV-a, apele situate între linia de baza a marii teritoriale şi ţãrm fac parte din apele interioare ale statului. 2. În cazul în care traseul unei linii de baza drepte, stabilitã conform metodei descrise la art. 7, are ca rezultat includerea în apele interioare a unor ape care nu erau mai înainte considerate ca atare, dreptul de trecere inofensiva prevãzut de convenţie se va aplica acestor ape. ART. 9 Gurile fluviilor Dacã un fluviu se vãrsa în mare fãrã a forma un estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limita ale refluxului pe tarmuri. ART. 10 Golfurile 1. Prezentul articol nu se referã decît la golfurile la care un singur stat este riveran. 2. În sensul prezentei convenţii, prin golf se înţelege o crestatura bine marcata, a carei patrundere în uscat, în raport cu largimea gurii sale, este astfel încît apele pe care le include sînt inconjurate de ţãrm, constituind mai mult decît o simpla curbura a ţãrmului. Totuşi o crestatura nu este consideratã drept un golf decît dacã suprafata sa este cel puţin egala aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia dreapta trasa de-a curmezisul intrãrii crestaturii. 3. Suprafata unei crestaturi se mãsoarã între linia refluxului de-a lungul ţãrmului crestaturii şi linia dreapta unind liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci cînd, din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul are drept diametru suma lungimilor liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafata insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsã în suprafata totalã a acesteia. 4. Dacã distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf nu depãşeşte 24 de mile marine, poate fi trasata o linie de delimitare între aceste doua limite ale refluxului, iar apele astfel închise de aceasta linie sînt considerate ca ape interioare. 5. În cazul în care distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf depãşeşte 24 de mile marine, o linie de baza dreapta de 24 de mile marine se traseaza în interiorul golfului în asa fel încît sa inchida o suprafata de apa maxima. 6. Dispoziţiile precedente nu se aplica golfurilor numite istorice şi nici în cazurile în care se aplica metoda liniilor de baza drepte, prevãzutã la art. 7. ART. 11 Porturile În scopul delimitãrii marii teritoriale, instalaţiile permanente care fac parte integrantã dintr-un sistem portuar şi care înainteazã cel mai mult spre larg sînt considerate ca fac parte din ţãrm. Instalaţiile din largul tarmurilor şi insulelor artificiale nu sînt considerate ca instalaţii portuare permanente. ART. 12 Radele Dacã servesc în mod obişnuit încãrcãrii, descãrcãrii şi ancorarii navelor, radele, care, în mod normal, s-ar afla în întregime sau parţial dincolo de limita exterioarã a marii teritoriale, sînt considerate ca fac parte din marea teritorialã. ART. 13 Funduri marine care pot rãmîne descoperite 1. Prin funduri marine care pot rãmîne descoperite se înţelege ridicaturile naturale de teren care sînt inconjurate de mare, descoperite în timpul refluxului şi acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care fundurile marine care pot rãmîne descoperite se gãsesc, în întregime sau parţial, la o distanta de continent sau de o insula care nu depãşeşte lãţimea marii teritoriale, linia refluxului la aceste funduri marine poate fi luatã ca linie de baza pentru a se mãsura lãţimea marii teritoriale. 2. În cazurile în care fundurile marine care pot rãmîne descoperite se afla în întregime la o distanta de continent sau de o insula, care depãşeşte lãţimea marii teritoriale, ele nu au o mare teritorialã proprie. ART. 14 Combinarea metodelor utilizate pentru stabilirea liniilor de baza Statul riveran poate, în funcţie de diferitele situaţii, sa stabileascã liniile de baza dupã una sau mai multe dintre metodele prevãzute la articolele precedente. ART. 15 Delimitarea marii teritoriale dintre state ale cãror tarmuri sînt adiacente sau situate fata în fata În cazul în care ţãrmurile a doua state sînt adiacente sau situate fata în fata, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, sa-şi extindã marea sa teritorialã dincolo de linia mediana ale carei puncte sînt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale a fiecãruia dintre cele doua state. Aceasta dispoziţie nu se aplica totuşi în cazul în care, din cauza existenţei unor titluri istorice sau a altor împrejurãri speciale, este necesar ca marea teritorialã a celor doua state sa fie delimitata în alt mod. ART. 16 Hartile marine şi listele coordonatelor geografice 1. Liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, stabilite conform art. 7, 9 şi 10, sau limitele care decurg din aceasta şi liniile de delimitare trasate conform art. 12 şi 15 sînt indicate pe harti marine la o scara corespunzãtoare pentru determinarea poziţiei lor. În lipsa unor asemenea harti, poate fi folositã o lista a coordonatelor geografice ale punctelor, precizînd sistemul geodezic folosit. 2. Statul riveran asigura publicitatea necesarã acestor harti sau liste de coordonate geografice şi depune un exemplar la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secţiunea a 3-a Trecerea inofensiva în marea teritorialã
Subsectiunea A Reguli aplicabile tuturor navelor
ART. 17 Dreptul de trecere inofensiva Sub rezerva convenţiei, navele tuturor statelor riverane sau fãrã litoral se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã. ART. 18 Semnificatia termenului "trecere" 1. Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorialã în scopul: a) de a traversa fãrã a intra în apele interioare ori a face escala într-o rada sau o instalatie portuara situata în afarã apelor interioare; sau b) de a intra în apele interioare sau de a le pãrãsi, sau de a face escala într-o asemenea rada sau instalatie portuara, sau de a o pãrãsi. 2. Trecerea trebuie sa fie continua şi rapida. Cu toate acestea, trecerea include oprirea şi ancorarea, dar numai dacã acestea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun ca urmare a unui caz de forta majorã sau de avarie sau în scopul ajutorarii persoanelor, navelor sau aeronavelor aflate în pericol sau avariate. ART. 19 Semnificatia expresiei "trecere inofensiva" 1. Trecerea este inofensiva atît timp cît nu aduce atingere pãcii, ordinii sau securitãţii statului riveran. Ea trebuie sa se efectueze în conformitate cu dispoziţiile convenţiei şi cu celelalte reguli de drept internaţional. 2. Trecerea unei nave strãine este consideratã ca aduce atingere pãcii, ordinii sau securitãţii statului riveran, dacã, în marea teritorialã, o asemenea nava se angajeazã în una dintre activitãţile urmãtoare: a) ameninţarea sau folosirea forţei impotriva suveranitãţii, integritãţii teritoriale sau independentei politice a statului riveran sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional enunţate în Carta Naţiunilor Unite; b) exerciţiu sau manevra cu arme de orice fel; c) culegerea de informaţii în detrimentul apãrãrii sau securitãţii statului riveran; d) propaganda vizind prejudicierea apãrãrii sau securitãţii statului riveran; e) lansarea, aterizarea pe nave sau imbarcarea de aeronave; f) lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militarã; g) imbarcarea sau debarcarea de mãrfuri, fonduri bãneşti sau persoane contrar legilor şi reglementãrilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran; h) poluarea deliberata şi grava, prin violarea prezentei convenţii; i) pescuitul; j) cercetãri sau ridicari hidrografice; k) perturbarea functionarii oricãrui sistem de comunicare sau a oricãrui alt echipament sau instalatie a statului riveran; l) orice alta activitate care nu are legatura directa cu trecerea. ART. 20 Submarine şi alte vehicule submersibile În marea teritorialã, submarinele şi celelalte vehicule submersibile sînt obligate sa navigheze la suprafata şi sa arboreaza pavilionul lor. ART. 21 Legi şi reglementãri ale statului riveran referitoare la trecerea inofensiva 1. Statul riveran poate adopta, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi cu celelalte reguli ale dreptului internaţional, legi şi reglementãri referitoare la trecerea inofensiva în marea sa teritorialã, care pot privi urmãtoarele probleme: a) securitatea navigaţiei şi reglementarea traficului maritim; b) protecţia echipamentelor şi a sistemelor de asigurare a navigaţiei şi a altor echipamente sau instalaţii; c) protecţia cablurilor şi a conductelor; d) conservarea resurselor biologice ale marii; e) prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementãrile statului riveran privind pescuitul; f) pãstrarea mediului înconjurãtor al statului riveran şi prevenirea, reducerea şi controlul poluarii sale; g) cercetarea ştiinţificã marina şi ridicãrile hidrografice; h) prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementãrile vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare ale statului riveran. 2. Aceste legi şi reglementãri nu se aplica cu privire la conceptia, construcţia sau echiparea navelor strãine, decît dacã sînt consecinta aplicãrii unor reguli sau norme internaţionale general acceptate. 3. Statul riveran asigura publicitatea necesarã tuturor acestor legi şi reglementãri. 4. Navele strãine care exercita dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã se vor conformã acestor legi şi reglementãri, precum şi tuturor reglementãrilor internaţionale general acceptate privind prevenirea abordajelor pe mare. ART. 22 Cai de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului în marea teritorialã 1. Statul riveran poate, cînd securitatea navigaţiei o impune, sa pretindã navelor strãine care-şi exercita dreptul de trecere inofensiva în marea sa teritorialã sa utilizeze cãile de navigaţie desemnate de el şi sa respecte dispozitivele de separare a traficului prescrise de el pentru reglementarea trecerii navelor. 2. Îndeosebi navelor-cisterne, navelor cu propulsie nucleara şi navelor care transporta substanţe sau materiale radioactive sau orice alte substanţe care sînt prin ele însele periculoase sau nocive li se poate cere sa nu utilizeze decît aceste cai de navigaţie. 3. Atunci cînd desemneazã cai de navigaţie şi prescrie dispozitive de separare a traficului în virtutea prezentului articol, statul riveran tine seama de: a) recomandãrile organizaţiilor internaţionale competente; b) toate senalele utilizate în mod obişnuit pentru navigaţia maritima internationala; c) caracteristicile deosebite ale unor nave şi senale; şi d) densitatea traficului. 4. Statul riveran indica în mod clar asemenea cai de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului pe harti maritime, cãrora le asigura publicitatea necesarã. ART. 23 Nave strãine cu propulsie nucleara şi nave care transporta substanţe radioactive sau alte substanţe care sînt prin ele însele periculoase sau nocive Navele strãine cu propulsie nucleara, precum şi cele care transporta substanţe radioactive sau alte substanţe care sînt prin ele însele periculoase sau nocive sînt obligate, atunci cînd îşi exercita dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã, sa aibã asupra lor documente şi sa ia mãsurile speciale de precautie prevãzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave. ART. 24 Obligaţiile statului riveran 1. Statul riveran nu trebuie sa împiedice trecerea inofensiva a navelor strãine în marea teritorialã, în afarã de cazurile prevãzute de prezenta convenţie. Îndeosebi cînd el aplica convenţia sau orice legi ori reglementãri adoptate în conformitate cu convenţia, statul riveran nu trebuie: a) sa impunã navelor strãine obligaţii care sa aibã drept urmare împiedicarea sau restrîngerea exercitãrii dreptului de trecere inofensiva a acestor nave; b) sa exercite o discriminare de drept sau de fapt impotriva navelor unui anumit stat sau navelor care transporta mãrfuri provenind dintr-un anumit stat sau cu destinaţia spre un anumit stat, sau în numele unui anumit stat. 2. Statul riveran semnaleaza printr-o publicitate adecvatã orice pericol pentru navigaţie în marea sa teritorialã, despre care are cunostinta. ART. 25 Drepturile de protecţie ale statului riveran 1. Statul riveran poate lua, în marea sa teritorialã, mãsurile necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva. 2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptã spre apele interioare sau spre o instalatie portuara în afarã apelor interioare, statul riveran are, de asemenea, dreptul de a lua mãsurile necesare pentru a preveni orice violare a condiţiilor cãrora le este subordonata admiterea acestor nave în apele sau în instalaţiile portuare sus-amintite. 3. Statul riveran poate, fãrã a stabili vreo discriminare de drept sau de fapt între navele strãine, sa suspende temporar, în anumite zone ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor strãine, dacã aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securitãţii sale, între altele pentru a putea executa exercitii militare. Suspendarea nu va avea efect decît dupã publicarea ei în modul cuvenit. ART. 26 taxe care pot fi percepute de la navele strãine 1. Nu se pot percepe taxe de la navele strãine pentru simpla lor trecere în marea teritorialã. 2. Nu se pot percepe taxe de la o nava strãinã care trece în marea teritorialã decît pentru remunerarea unor servicii determinate, prestate acestei nave. Aceste taxe sînt percepute fãrã discriminare.
Subsectiunea B Reguli aplicabile navelor comerciale şi navelor de stat utilizate în scopuri comerciale
ART. 27 Jurisdicţia penalã la bordul unei nave strãine 1. Statul riveran nu va trebui sa-şi exercite jurisdicţia penalã la bordul unei nave strãine care trece în marea teritorialã pentru a proceda la arestarea unei persoane sau la efectuarea unor acte de cercetare penalã, ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acestei nave în timpul trecerii, cu excepţia urmãtoarelor cazuri: a) dacã consecinţele infracţiunii se extind asupra statului riveran; b) dacã infracţiunea este de natura sa tulbure pacea tarii sau ordinea în marea teritorialã; c) dacã asistenta autoritãţilor locale a fost cerutã de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcţionar consular al statului pavilionului; sau d) dacã aceste mãsuri sînt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua toate mãsurile prevãzute de dreptul sau intern, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de cercetare penalã la bordul unei nave strãine care trece în marea teritorialã dupã ce a pãrãsit apele interioare. 3. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2, statul riveran trebuie, la cererea cãpitanului, sa notifice în prealabil orice mãsura unui agent diplomatic sau funcţionar consular al statului pavilionului şi trebuie sa faciliteze contactul între acest agent sau acest funcţionar şi echipajul navei. Totuşi, în caz de urgenta, aceasta notificare poate fi facuta în timp ce mãsurile sînt în curs de executare. 4. Atunci cînd examineazã oportunitatea şi modalitãţile de arestare, autoritatea localã va trebui sa ţinã seama în modul cuvenit de interesele navigaţiei. 5. Cu excepţia cazurilor de aplicare a partii a XII-a sau în caz de încãlcare a legilor şi reglementãrilor adoptate în conformitate cu partea a V-a, statul riveran nu poate lua nici o mãsura la bordul unei nave strãine care trece în marea teritorialã, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de cercetare penalã pentru o infracţiune comisã înainte de intrarea navei în marea teritorialã, dacã nava, venind dintr-un port strãin, nu face decît sa treacã în marea teritorialã fãrã sa între în apele interioare. ART. 28 Jurisdicţia civilã fata de navele strãine 1. Statul riveran nu va trebui sa opreascã sau sa modifice ruta unei nave strãine trecind în marea teritorialã pentru a-şi exercita jurisdicţia civilã asupra unei persoane care se gãseşte la bordul navei. 2. Statul riveran nu va putea lua mãsuri de executare sau mãsuri de conservare în materie civilã cu privire la aceasta nava decît pentru obligaţii contractate sau responsabilitãţi asumate de nava respectiva în timpul sau în vederea trecerii prin apele statului riveran. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua mãsurile de executare sau mãsurile conservatorii în materie civilã, prevãzute de dreptul sau intern, fata de o nava strãinã care stationeaza în marea teritorialã sau care trece în marea teritorialã dupã ce a pãrãsit apele interioare.
Subsectiunea C Reguli aplicabile navelor de rãzboi şi altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale
ART. 29 Definitia navei de rãzboi În sensul convenţiei, prin nava de rãzboi se înţelege orice nava care face parte din forţele armate ale unui stat şi poarta semnele exterioare distinctive ale navelor militare ale naţionalitãţii sale, care este plasata sub comanda unui ofiţer de marina aflat în serviciul acestui stat şi înscris pe lista ofiţerilor sau pe un document echivalent şi al carei echipaj este supus regulilor disciplinei militare. ART. 30 Nerespectarea de cãtre o nava de rãzboi a legilor şi reglementãrilor statului riveran Dacã o nava de rãzboi nu respecta legile şi reglementãrile statului riveran privind trecerea în marea teritorialã şi nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresatã de a se conformã lor, statul riveran poate cere ca nava respectiva sa pãrãseascã imediat marea teritorialã. ART. 31 Responsabilitatea statului pavilionului pentru daune cauzate de o nava de rãzboi sau de o alta nava de stat Statul pavilionului poarta rãspunderea internationala pentru orice pierdere sau dãuna cauzatã statului riveran ca urmare a nerespectãrii, de cãtre o nava de rãzboi sau de orice alta nava de stat utilizata în scopuri necomerciale, a legilor şi reglementãrilor statului riveran privind trecerea în marea teritorialã sau a dispoziţiilor prezentei convenţii, sau a altor reguli de drept internaţional. ART. 32 Imunitatea navelor de rãzboi şi a altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale Sub rezerva excepţiilor prevãzute în subsectiunea A şi la art. 30 şi 31, nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere imunitãţilor de care se bucura navele de rãzboi şi celelalte nave de stat utilizate în scopuri necomerciale.
Secţiunea a 4-a Zona contigua
ART. 33 Zona contigua 1. Într-o zona adiacenta marii sale teritoriale, desemnatã sub numele de zona contigua, statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul: a) de a preveni încãlcãrile legilor şi reglementãrilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã; b) de a reprima încãlcãrile acestor legi şi reglementãri comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã. 2. Zona contigua nu poate sa se extindã peste 24 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale.
Partea a III-a Strimtori servind navigaţiei internaţionale
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 34 Regimul juridic al apelor strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale 1. Regimul trecerii prin strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale stabilit în prezenta parte nu afecteazã din nici un alt punct de vedere regimul juridic al apelor acestor strimtori, nici exercitarea, de cãtre statele riverane, a suveranitãţii sau jurisdicţiei lor asupra acestor ape, a fundurilor marine corespunzãtoare şi a subsolului lor, precum şi a spaţiului aerian de deasupra. 2. Statele riverane la strimtori îşi exercita suveranitatea sau jurisdicţia în condiţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei pãrţi şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional. ART. 35 Cimpul de aplicare a prezentei pãrţi Nici una dintre dispoziţiile prezentei pãrţi nu afecteazã: a) apele interioare care fac parte dintr-o strimtoare, cu excepţia cazului în care traseul unei linii de baza drepte, stabilitã conform metodei descrise la art. 7, include în apele interioare ape care nu erau considerate anterior ca atare; b) regimul juridic al apelor situate dincolo de marea teritorialã a statelor riverane la strimtori, fie ca fac parte dintr-o zona economicã exclusiva sau din marea libera; c) regimul juridic al strimtorilor în care trecerea este reglementatã, în totalitate sau în parte, prin convenţii internaţionale existente de mult timp, încã în vigoare, şi care le vizeazã anume. ART. 36 Rutele marii libere sau rutele care trec printr-o zona economicã exclusiva în strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale Prezenta parte nu se aplica strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale, dacã este posibil sa fie traversate pe o ruta de mare libera sau pe o ruta trecind printr-o zona economicã exclusiva, tot atît de comoda din punct de vedere al navigaţiei şi al caracteristicilor hidrografice; în ceea ce priveşte aceste rute, sînt aplicabile celelalte pãrţi pertinente ale convenţiei, inclusiv dispoziţiile referitoare la libertatea de navigaţie şi de survol. Secţiunea a 2-a Trecerea în tranzit
ART. 37 Cimpul de aplicare al prezentei secţiuni Prezenta secţiune se aplica strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale între o parte a marii libere sau o zona economicã exclusiva şi o alta parte a marii libere sau o zona economicã exclusiva. ART. 38 Dreptul de trecere în tranzit 1. În strimtorile vizate la art. 37, toate navele şi aeronavele beneficiazã de dreptul de trecere în tranzit fãrã piedici, cu restrictia ca acest drept nu se extinde asupra strimtorilor formate de teritoriul continental al unui stat şi o insula aparţinînd acestui stat, dacã exista în largul insulei o ruta de mare libera sau o ruta care trece printr-o zona economicã exclusiva la fel de comoda din punct de vedere al navigaţiei şi al caracteristicilor hidrografice. 2. Prin trecere în tranzit se înţelege exercitarea, conform prezentei pãrţi, a libertãţii de navigaţie şi de survol numai în scopul unui tranzit continuu şi rapid prin strimtoare între o parte a marii libere sau o zona economicã exclusiva şi o alta parte a marii libere sau zona economicã exclusiva. Totuşi cerinta continuitãţii şi a rapiditatii tranzitului nu interzice trecerea prin strimtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran, a-l pãrãsi sau a ieşi de acolo, sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. 3. Orice activitate care nu tine de exercitarea dreptului de trecere în tranzit prin strimtori rãmîne subordonata celorlalte dispoziţii aplicabile ale prezentei convenţii. ART. 39 Obligaţiile navelor şi aeronavelor în timpul trecerii în tranzit 1. În exercitarea dreptului de trecere în tranzit, navele şi aeronavele: a) traverseaza sau survoleaza strimtorile fãrã intirziere; b) se abtin de a recurge la ameninţarea sau la folosirea forţei impotriva suveranitãţii, integritãţii teritoriale sau independentei politice a statelor riverane la strimtoare sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional, enunţate în Carta Naţiunilor Unite; c) se abtin de la orice alte activitãţi decît cele pe care le implica un tranzit continuu şi rapid, potrivit modului lor normal de navigaţie, în afarã cazului de forta majorã sau de avarie; d) se conformeazã celorlalte dispoziţii pertinente ale prezentei pãrţi. 2. În timpul trecerii în tranzit, navele se conformeazã: a) reglementãrilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate în materie de securitate a navigaţiei, inclusiv Regulamentului internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare; b) reglementãrilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate, vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave. 3. În timpul trecerii în tranzit, aeronavele: a) respecta reglementãrile aeriene stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, aplicabile aeronavelor civile; aeronavele de stat se conformeazã în mod normal mãsurilor de securitate prevãzute de aceste reglementãri şi manevreaza ţinînd seama în orice moment în mod cuvenit de securitatea navigaţiei; b) supravegheazã în permanenta frecventa radio pe care i-a atribuit-o autoritatea competenta desemnatã pe plan internaţional pentru controlul navigaţiei aeriene sau frecventa internationala pentru avarie. ART. 40 Cercetarea şi ridicãrile hidrografice În timpul trecerii în tranzit, navele strãine, inclusiv navele care sînt afectate cercetãrii ştiinţifice marine sau ridicarilor hidrografice, nu pot fi folosite pentru cercetãri sau ridicari fãrã autorizaţia prealabilã a statelor riverane. ART. 41 Cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului în strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale 1. Conform dispoziţiilor prezentei pãrţi, statele riverane la strimtori pot, atunci cînd securitatea trecerii navelor în strimtori o cere, sa desemneze cai de navigaţie şi sa prescrie dispozitivele de separare a traficului. 2. Aceste state pot, cînd împrejurãrile o cer şi dupã ce au asigurat publicitatea adecvatã acestei mãsuri, sa desemneze noi cai de navigaţie sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, inlocuind orice cale sau orice dispozitiv pe care l-a desemnat sau prescris anterior. 3. Cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului trebuie sa fie conforme reglementãrilor internaţionale general acceptate. 4. Înainte de a desemna sau de a înlocui cai de navigaţie ori de a prescrie sau de a înlocui dispozitive de separare a traficului, statele riverane la strimtori vor supune propunerile lor, pentru adoptare, organizaţiei internaţionale competente. Aceasta organizaţie nu poate adopta decît cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statele riverane; acestea pot apoi sa le desemneze, sa le prescrie sau sa le înlocuiascã. 5. Cînd se propune sa se stabileascã într-o strimtoare cai de navigaţie sau dispozitive de separare a traficului ce intereseazã apele mai multor state riverane, statele interesate vor coopera pentru formularea propunerilor, consultindu-se cu organizaţia internationala competenta. 6. Statele riverane la strimtori vor indica în mod clar, pe harti maritime cãrora le vor asigura publicitatea necesarã, toate cãile de navigaţie sau dispozitivele de separare a traficului pe care le-au stabilit. 7. În timpul trecerii în tranzit, navele vor respecta cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispoziţiilor prezentului articol. ART. 42 Legi şi reglementãri ale statelor riverane la strimtori privind trecerea în tranzit 1. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, statele riverane la o strimtoare pot adopta legi şi reglementãri referitoare la trecerea prin strimtoare, cu privire la: a) securitatea navigaţiei şi reglementarea traficului maritim, asa cum este prevãzut la art. 41; b) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii, dind efect reglementãrilor internaţionale aplicabile referitoare la deversarea de hidrocarburi în strimtori, reziduuri de hidrocarburi şi de alte substanţe nocive; c) navele de pescuit, interzicerea pescuitului, inclusiv reglementarea depozitarii instrumentelor de pescuit; d) imbarcarea sau debarcarea de mãrfuri, de fonduri bãneşti sau de persoane, cu încãlcarea legilor şi reglementãrilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statelor riverane. 2. Aceste legi şi reglementãri nu trebuie sa antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt între navele strãine, iar aplicarea lor nu trebuie sa aibã drept efect împiedicarea, restrîngerea sau stînjenirea exercitãrii dreptului de trecere în tranzit, asa cum este definit în prezenta secţiune. 3. Statele riverane vor asigura publicitatea necesarã tuturor acestor legi şi reglementãri. 4. Navele strãine care exercita dreptul de trecere în tranzit prin strimtoare trebuie sa se conformeze acestor legi şi reglementãri. 5. În caz de încãlcare a acestor legi şi reglementãri sau a dispoziţiilor prezentei pãrţi de cãtre o nava sau aeronava care se bucura de imunitate suverana, statul sub pavilionul navei sau statul de înmatriculare a aeronavei poarta rãspunderea internationala pentru orice pierdere sau paguba care poate rezulta din aceasta pentru statele riverane. ART. 43 Instalaţii de securitate, de asigurare a navigaţiei şi alte echipamente; prevenirea, reducerea şi controlul poluarii Statele care folosesc strimtorile şi statele riverane vor trebui, pe baza de acord, sa coopereze pentru: a) stabilirea şi întreţinerea în strimtori a instalaţiilor necesare de securitate şi de asigurare a navigaţiei, ca şi a celorlalte echipamente destinate a facilita navigaţia internationala; şi b) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave. ART. 44 Obligaţiile statelor riverane la strimtori Statele riverane la strimtori nu trebuie sa stînjeneascã trecerea în tranzit şi trebuie sa semnaleze printr-o publicitate adecvatã orice pericol pentru navigaţia în strimtori sau pentru survolul în strimtori, despre care au cunostinta. Exercitarea dreptului de trecere în tranzit nu poate fi suspendatã.
Secţiunea a 3-a Trecerea inofensiva
ART. 45 Trecerea inofensiva 1. Regimul trecerii inofensive prevãzut în secţiunea a 3-a a partii a II-a se aplica strimtorilor folosite pentru navigaţia internationala care: a) sînt excluse de la aplicarea regimului de trecere în tranzit în virtutea art. 38 paragraful 1; sau b) leagã marea teritorialã a unui stat şi o parte a marii libere sau o zona economicã exclusiva a unui alt stat. 2. Exercitarea dreptului de trecere inofensiva prin aceste strimtori nu poate fi suspendatã.
Partea a IV-a State arhipelag
ART. 46 Înţelesul termenilor În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin: a) stat arhipelag: un stat constituit în întregime din unul sau din mai multe arhipelaguri şi, eventual, din alte insule; b) arhipelag: un ansamblu de insule, inclusiv pãrţi de insule, apele inconjuratoare şi celelalte elemente naturale care au unele cu altele raporturi atît de strinse încît ele formeazã, în mod intrinsec, o entitate geograficã, economicã şi politica sau care sînt considerate, din punct de vedere istoric, ca atare. ART. 47 Linii de baza arhipelagice 1. Un stat arhipelag poate trasa linii de baza arhipelagice drepte care leagã punctele extreme ale insulelor cele mai indepartate şi ale recifelor descoperite ale arhipelagului, cu condiţia ca traseul acestor linii de baza sa inglobeze insulele principale şi sa defineascã o zona în care raportul dintre suprafata apelor şi cea de uscat, inclusiv atolurile, sa fie între 1 la 1 şi 9 la 1. 2. Lungimea acestor linii de baza nu trebuie sa depãşeascã 100 de mile marine; totuşi, maximum 3% din numãrul total al liniilor de baza ce inconjura un arhipelag oarecare pot avea o lungime superioarã, fãrã a depãşi 125 de mile marine. 3. Traseul acestor linii de baza nu trebuie sa se îndepãrteze în mod sensibil de conturul general al arhipelagului. 4. Aceste linii de baza nu pot fi trase spre sau de la ridicaturile fundului marii ce rãmîn descoperite, în afarã de cazul în care au fost construite faruri sau instalaţii similare care se afla în permanenta deasupra nivelului marii, sau dacã una dintre aceste ridicaturi de teren ce rãmîn descoperite nu este în întregime sau în parte situata la o distanta de insula cea mai apropiatã care sa nu depãşeascã lãţimea marii teritoriale. 5. Statul arhipelag nu poate aplica metoda de trasare a acestor linii de baza într-un asemenea mod încît sa taie de marea libera sau de zona economicã exclusiva marea teritorialã a unui alt stat. 6. Cînd o anumitã parte a apelor arhipelagice ale unui stat arhipelag este situata între doua porţiuni ale teritoriului unui stat limitrof, drepturile şi orice alte interese legitime, pe care statul din urma le-a exercitat în mod tradiţional în aceste ape, precum şi toate drepturile decurgind din acorduri încheiate între cele doua state vor subzistã şi vor fi respectate. 7. În scopul calculãrii raportului dintre suprafata apelor şi suprafata de uscat, prevãzut la paragraful 1, pot fi considerate ca fãcînd parte din suprafata de uscat apele situate între recifele dantelate ce marginesc insulele şi atolurile, ca şi orice parte a unui platou oceanic cu flancuri abrupte, care s-ar afla în întregime sau aproape în întregime inglobata de un lant de insule calcaroase şi de recife descoperite. 8. Liniile de baza trasate conform prezentului articol trebuie sa fie indicate pe harti maritime la scãri adecvate, pentru a li se determina amplasarea. În locul acestor harti se pot folosi liste cu coordonatele geografice ale punctelor, cu precizarea sistemului geodezic folosit. 9. Statul arhipelag va asigura acestor harti sau listelor cu coordonatele geografice publicitatea corespunzãtoare şi va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 48 Mãsurarea latimii marii teritoriale, a zonei contigue, a zonei economice exclusive şi a platoului continental Lãţimea marii teritoriale, a zonei contigue, a zonei economice exclusive şi a platoului continental se mãsoarã începînd de la liniile de baza arhipelagice, conform dispoziţiilor art. 47. ART. 49 Regimul juridic al apelor arhipelagice şi al spaţiului aerian de deasupra acestora, ca şi al fundurilor marine respective şi al subsolului lor 1. Suveranitatea statului arhipelag se întinde asupra apelor situate în interiorul liniilor de baza arhipelagice trasate conform art. 47, desemnate sub numele de ape arhipelagice, independent de adîncimea lor sau de distanta dintre ele şi ţãrm. 2. Aceasta suveranitate se întinde asupra spaţiului aerian de deasupra apelor arhipelagice, ca şi fundului acestor ape şi subsolului corespunzãtor, precum şi asupra resurselor pe care le conţin. 3. Aceasta suveranitate se exercita în condiţiile prevãzute de dispoziţiile prezentei pãrţi. 4. Regimul trecerii prin arhipelag, stabilit în prezenta parte, nu afecteazã în nici o alta privinta regimul juridic al apelor arhipelagice, inclusiv cel al cãilor de navigaţie, nici exercitarea de cãtre statul arhipelag a suveranitãţii sale asupra acestor ape, spaţiul aerian de deasupra, fundului acestor ape şi subsolului lor, ca şi asupra resurselor pe care le conţin. ART. 50 Delimitarea apelor interioare În interiorul apelor sale arhipelagice statul arhipelag poate trasa linii de închidere pentru a delimita apele sale interioare, conform dispoziţiilor art. 9, 10 şi 11. ART. 51 Acorduri existente, drepturi de pescuit traditionale şi cabluri submarine existente 1. Fãrã a se aduce atingere art. 49, statele arhipelagice vor respecta acordurile existente încheiate cu alte state şi vor recunoaşte drepturile de pescuit traditionale şi activitãţile legitime exercitate de statele limitrofe în anumite zone care fac parte din apele arhipelagice. Condiţiile şi modalitãţile exercitãrii acestor drepturi şi activitãţi, inclusiv natura lor, întinderea lor şi zonele în care ele se exercita vor fi, la cererea unuia dintre statele interesate, definite prin acorduri bilaterale încheiate între aceste state. Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunui transfer sau partaj în beneficiul statelor terţe sau al cetãţenilor lor. 2. Statul arhipelag va respecta cablurile submarine existente, care au fost puse de alte state şi care trec prin apele sale fãrã sa atinga tarmul. El va autoriza întreţinerea şi înlocuirea acestor cabluri, dupã ce va fi fost informat asupra amplasarii lor şi a lucrãrilor de reparatie sau de înlocuire avute în vedere. ART. 52 Dreptul de trecere inofensiva 1. Sub rezerva art. 53 şi fãrã a se aduce atingere art. 50, navele tuturor statelor se bucura, în apele arhipelagice, de dreptul de trecere inofensiva, definit la secţiunea a 3-a a partii a II-a. 2. Statul arhipelag poate, fãrã a stabili discriminãri de drept sau de fapt între navele strãine, sa suspende temporar, în zone determinate din apele sale arhipelagice, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor strãine, dacã aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securitãţii sale. Suspendarea nu se aplica decît dupã ce a fost în mod corespunzãtor publicatã. ART. 53 Dreptul de trecere prin apele arhipelagice 1. În apele sale arhipelagice şi în marea sa teritorialã adiacenta, statul arhipelag poate desemna cai de navigaţie şi, în spaţiul aerian de deasupra acestor cai, rute aeriene care sa permitã trecerea continua şi rapida a navelor şi aeronavelor strãine. 2. Toate navele şi aeronavele se bucura de dreptul de trecere prin apele arhipelagice, pe aceste cai de navigaţie şi rute aeriene. 3. Prin trecere prin apele arhipelagice se înţelege exercitarea, conform convenţiei, de cãtre nave şi aeronave, potrivit modului lor normal de navigaţie şi fãrã obstacole, a drepturilor de navigaţie şi de survol, numai în scopul de a asigura un tranzit continuu şi rapid între un punct din marea libera sau dintr-o zona economicã exclusiva şi un alt punct din marea libera sau dintr-o zona economicã exclusiva. 4. Aceste cai de navigaţie şi rute aeriene, care traverseaza apele arhipelagice şi marea teritorialã adiacenta sau spaţiul aerian de deasupra, trebuie sa cuprindã toate rutele care servesc în mod normal navigaţiei internaţionale în apele arhipelagice şi spaţiul aerian de deasupra; cãile de navigaţie trebuie sa urmeze toate senalele care servesc în mod normal navigaţiei, intelegindu-se ca nu este necesar sa se stabileascã, între un punct de intrare şi un punct de ieşire dat, mai multe cai de comoditate comparabila. 5. Aceste cai de navigaţie şi rute aeriene vor fi definite printr-o serie de linii axiale continue, unind punctele lor de intrare şi de ieşire. În timpul trecerii, navele şi aeronavele nu se vor îndepãrta cu mai mult de 25 de mile marine de aceste linii axiale, intelegindu-se ca ele nu vor naviga la o distanta fata de ţãrm inferioarã unei zecimi din distanta care separa punctele cele mai apropiate ale insulelor care marginesc o cale de navigaţie. 6. Statul arhipelag care desemneazã cai de navigaţie în virtutea prezentului articol poate, de asemenea, sa prescrie dispozitive de separare a traficului pentru a asigura securitatea trecerii navelor care navigheaza pe senale inguste în interiorul acestor cai. 7. Cînd împrejurãrile o impun, statul arhipelag poate, dupã ce a dat acestei mãsuri publicitatea necesarã, sa desemneze noi cai de navigaţie sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, inlocuind toate cãile sau dispozitivele pe care le-a stabilit anterior. 8. Aceste cai de navigaţie sau dispozitive de separare a traficului trebuie sa fie conforme cu reglementãrile internaţionale general acceptate. 9. Atunci cînd desemneazã sau înlocuieşte cai de navigaţie sau prescrie ori înlocuieşte dispozitive de separare a traficului, statul arhipelag va supune spre aprobare propunerile sale organizaţiei internaţionale competente. Aceasta organizaţie nu poate adopta decît cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statul arhipelag; acesta poate apoi sa le desemneze, sa le prescrie sau sa le înlocuiascã. 10. Statul arhipelag va indica în mod clar pe harti maritime, cãrora le asigura publicitatea corespunzãtoare, liniile axiale ale cãilor de navigaţie pe care le desemneazã şi dispozitivele de separare a traficului pe care le prescrie. 11. La trecerea prin apele arhipelagice, navele vor respecta cãile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispoziţiilor prezentului articol. 12. Dacã statul arhipelag nu a stabilit cai de navigaţie maritima sau rute aeriene, dreptul de trecere prin apele arhipelagice se poate exercita folosindu-se cãile şi rutele care servesc în mod normal navigaţiei internaţionale. ART. 54 Obligaţiile navelor şi ale aeronavelor în timpul trecerii lor, activitãţi de cercetare şi de ridicari hidrografice, obligaţiile statelor arhipelag şi legile şi reglementãrile statului arhipelag privind trecerea prin apele arhipelagice Prevederile art. 39, 40, 42 şi 44 se aplica mutatis mutandis la trecerea prin apele arhipelagice.
Partea a V-a Zona economicã exclusiva
ART. 55 Regimul juridic special al zonei economice exclusive Zona economicã exclusiva este o zona situata dincolo de marea teritorialã şi adiacenta acesteia, supusã regimului juridic special stabilit prin prezenta parte, în virtutea cãruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran şi drepturile şi libertãţile celorlalte state sînt guvernate de dispoziţiile pertinente ale prezentei convenţii. ART. 56 Drepturile, jurisdicţia şi obligaţiile statului riveran în zona economicã exclusiva 1. În zona economicã exclusiva, statul riveran are: a) drepturi suverane în scopul explorãrii şi exploatãrii, conservãrii şi gestiunii resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului marii, ale subsolului acestuia şi ale apelor de deasupra, ca şi cu privire la celelalte activitãţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curentilor şi al vintului; b) (i) amplasarea şi folosirea de insule artificiale, instalaţii şi lucrãri; (ii) cercetarea ştiinţificã marina; (iii) protecţia şi conservarea mediului marin; c) celelalte drepturi şi obligaţii prevãzute de convenţie. 2. În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor pe care le are, conform convenţiei, în zona economicã exclusiva, statul riveran va tine seama în mod corespunzãtor de drepturile şi obligaţiile celorlalte state şi va acţiona într-un mod compatibil cu convenţia. 3. Drepturile cu privire la fundul marii şi la subsolul acestuia, enunţate în prezentul articol, vor fi exercitate în conformitate cu partea a VI-a. ART. 57 Lãţimea zonei economice exclusive Zona economicã exclusiva nu se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale. ART. 58 Drepturi şi obligaţii ale celorlalte state în zona economicã exclusiva 1. În zona economicã exclusiva, toate statele, fie ca sînt riverane sau fãrã litoral, se bucura, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile pertinente ale convenţiei, de libertãţile de navigaţie şi de survol şi de a pune cabluri şi conducte submarine, menţionate la art. 87, ca şi de libertatea de a folosi marea în alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertãţi şi compatibile cu celelalte prevederi ale convenţiei, îndeosebi în cadrul exploatãrii navelor, aeronavelor şi cablurilor şi conductelor submarine. 2. Prevederile art. 88-115, ca şi celelalte reguli pertinente ale dreptului internaţional se aplica zonei economice exclusive, în mãsura în care nu sînt incompatibile cu prezenta parte. 3. În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit convenţiei, în zona economicã exclusiva, statele vor tine seama în mod corespunzãtor de drepturile şi obligaţiile statului riveran şi vor respecta legile şi reglementãrile adoptate de acesta în conformitate cu dispoziţiile convenţiei şi, în mãsura în care ele nu sînt incompatibile cu prezenta parte, celelalte reguli de drept internaţional. ART. 59 Baza soluţionãrii conflictelor în cazul în care convenţia nu atribuie drepturi şi jurisdicţie în interiorul zonei economice exclusive În cazurile în care convenţia nu atribuie drepturi sau jurisdicţie nici statului riveran, nici altor state în interiorul zonei economice exclusive, şi în care apare un conflict între interesele statului riveran şi cele ale unuia sau ale mai multor state, acest conflict va trebui sa fie rezolvat pe baza echitãţii şi ţinînd seama de toate circumstanţele pertinente, luind în considerare importanta pe care interesele în cauza le prezintã pentru pãrţile respective şi pentru comunitatea internationala, în ansamblu. ART. 60 Insule artificiale, instalaţii şi lucrãri în zona economicã exclusiva 1. În zona economicã exclusiva, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea şi de a autoriza şi reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de: a) insule artificiale; b) instalaţii şi dispozitive utilizate în scopurile prevãzute de art. 56 sau în alte scopuri economice; c) instalaţii şi lucrãri care pot impiedica exercitarea drepturilor statului riveran în zona. 2. Statul riveran are jurisdicţie exclusiva asupra acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrãri, inclusiv în materie de legi şi reglementãri vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare. 3. Construirea acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrãri trebuie sa fie notificatã în mod corespunzãtor, iar mijloacele permanente care le semnalizeaza prezenta trebuie sa fie menţinute în buna stare de funcţionare. Toate instalaţiile sau toate lucrãrile abandonate sau dezafectate trebuie sa fie ridicate, în scopul de a se asigura securitatea navigaţiei, ţinînd seama de normele internaţionale general acceptate, stabilite în aceasta materie de cãtre organizaţia internationala competenta. Se va proceda la îndepãrtarea lor, tinindu-se seama, în mod cuvenit, şi de pescuit, de protecţia mediului marin şi de drepturile şi obligaţiile celorlalte state. Se va face o publicitate adecvatã în ceea ce priveşte poziţia, dimensiunile şi adîncimea elementelor care vor rãmîne dintr-o instalatie sau lucrare ce nu a fost complet ridicatã. 4. Statul riveran poate, dacã va fi necesar, sa stabileascã în jurul acestor insule artificiale, instalaţii sau lucrãri, zone de securitate de dimensiuni rezonabile, în care el va putea lua mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura securitatea atît a navigaţiei, cît şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrãrilor. 5. Lãţimea zonelor de securitate este stabilitã de statul riveran, ţinînd seama de normele internaţionale aplicabile. Aceste zone de securitate sînt concepute astfel încît sa rãspundã în mod convenabil naturii şi funcţiilor insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrãrilor, şi ele nu pot depãşi o distanta de 500 m în jurul insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrãrilor, masurata pornind de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excepţia unei derogãri autorizate de normele internaţionale general acceptate sau recomandate de cãtre organizaţia internationala competenta. Întinderea zonelor de securitate va fi notificatã în mod corespunzãtor. 6. Toate navele trebuie sa respecte aceste zone de securitate şi sa se conformeze normelor internaţionale general acceptate privind navigaţia în vecinãtatea insulelor artificiale, instalaţiilor, lucrãrilor şi a zonelor de securitate. 7. Nu pot fi amplasate insule artificiale, instalaţii sau lucrãri şi nu pot fi stabilite zone de securitate în jurul lor, atunci cînd ar putea rezulta din aceasta o piedica în folosirea cãilor de navigaţie recunoscute ca esenţiale pentru navigaţia internationala. 8. Insulele artificiale, instalaţiile şi lucrãrile nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorialã care sa le fie proprie, iar prezenta lor nu are incidenta asupra delimitãrii marii teritoriale, a zonei economice exclusive sau a platoului continental. ART. 61 Conservarea resurselor biologice 1. Statul riveran stabileşte volumul autorizat al capturilor în ce priveşte resursele biologice în zona sa economicã exclusiva. 2. Ţinînd seama de datele ştiinţifice cele mai sigure de care dispune, statul riveran va lua mãsuri adecvate de conservare şi de gestiune, astfel încît menţinerea resurselor biologice ale zonei sale economice exclusive sa nu fie periclitata de supraexploatare. Statul riveran şi, dupã caz, organizaţiile internaţionale competente, subregionale, regionale sau mondiale vor coopera în acest scop. 3. Aceste mãsuri vor urmãri sa asigure menţinerea sau restabilirea stocurilor de specii exploatate la nivelurile care sa asigure randamentul constant cel mai ridicat posibil, ţinînd seama de factorii ecologici şi economici pertinenţi, inclusiv nevoile economice ale colectivitãţilor riverane care trãiesc din pescuit şi nevoile speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare şi ţinînd seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor şi de orice norme minime internaţionale general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial. 4. Adoptînd asemenea mãsuri, statul riveran ia în considerare efectele lor asupra speciilor înrudite cu speciile exploatate sau dependente de acestea, pentru a menţine sau a restabili stocurile acestor specii înrudite sau dependente la nivelurile la care reproducerea lor sa nu fie serios pusã în pericol. 5. Informaţiile ştiinţifice disponibile, statisticile referitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate şi schimbate la intervale regulate, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, subregionale, regionale sau mondiale, dupã caz, cu participarea tuturor statelor interesate, în special a celor ai cãror cetãţeni sînt autorizaţi sa pescuiasca în zona economicã exclusiva. ART. 62 Exploatarea resurselor biologice 1. Statul riveran va promova obiectul exploatãrii optime a resurselor biologice din zona economicã exclusiva, fãrã a se aduce atingere art. 61. 2. Statul riveran va determina capacitatea sa de a exploata resursele biologice din zona economicã exclusiva. Dacã aceasta capacitate de exploatare este inferioarã volumului total autorizat al capturilor, el va permite altor state, prin acorduri sau prin alte aranjamente şi potrivit modalitãţilor, condiţiilor, legilor şi reglementãrilor menţionate la paragraful 4, sa exploateze excedentul volumului autorizat. Procedînd astfel, el va tine seama, îndeosebi, de dispoziţiile art. 69 şi 70, mai ales în ceea ce priveşte statele în curs de dezvoltare menţionate de acestea. 3. Atunci cînd acorda altor state accesul la zona sa economicã exclusiva, în virtutea prezentului articol, statul riveran va tine seama de toţi factorii pertinenţi, între altele: importanta pe care o prezintã resursele biologice ale zonei pentru economia sa şi pentru celelalte interese naţionale ale sale, dispoziţiile art. 69 şi 70, nevoile statelor în curs de dezvoltare din regiune sau din subregiune în ceea ce priveşte exploatarea unei pãrţi a excedentului şi de necesitatea de a reduce la minimum perturbatiile economice în statele ai cãror cetãţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona sau care au contribuit în mod deosebit la cercetarea şi identificarea stocurilor. 4. Cetãţenii altor state, care pescuiesc în zona economicã exclusiva, se vor conformã mãsurilor de conservare şi celorlalte modalitãţi şi condiţii stabilite prin legile şi reglementãrile statului riveran. Aceste legi şi reglementãri trebuie sa fie compatibile cu convenţia şi pot sa se refere, îndeosebi, la urmãtoarele probleme: a) eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, inclusiv plata de taxe şi orice alte compensaţii care, în cazul statelor riverane în curs de dezvoltare, pot consta într-o contribuţie adecvatã la finanţarea, echiparea şi dezvoltarea tehnica a industriei pescuitului; b) determinarea speciilor al cãror pescuit este autorizat şi stabilirea de cote, fie pentru stocurile sau grupurile de stocuri deosebite sau pentru capturile pe fiecare nava pentru o anumitã perioada de timp, fie pentru capturile cetãţenilor unui stat în timpul unei perioade date; c) reglementarea campaniilor şi zonelor de pescuit, a tipului, mãrimii şi numãrului instrumentelor, ca şi a tipului, mãrimii şi numãrului navelor de pescuit care pot fi utilizate; d) stabilirea virstei şi mãrimii pestilor şi a altor specii care pot fi pescuite; e) informaţiile cerute de la navele de pescuit, îndeosebi statisticile privitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi comunicarea poziţiei navelor; f) obligaţia de a executa, cu autorizarea şi controlul statului riveran, programe de cercetare determinate în domeniul pescuitului şi reglementarea efectuãrii acestor cercetãri, inclusiv luarea de esantioane din capturi, destinaţia esantioanelor şi comunicarea datelor ştiinţifice conexe; g) plasarea, de cãtre statul riveran, de observatori sau stagiari la bordul vaselor respective; h) descãrcarea tuturor capturilor sau a unei pãrţi din capturile acestor nave în porturile statului riveran; i) modalitãţi şi condiţii aplicabile întreprinderilor mixte sau alte aranjamente de cooperare; j) condiţii cerute în materie de formare a personalului şi transferul de tehnici în domeniul pescuitului, inclusiv întãrirea capacitãţii de cercetare în domeniul pescuitului a statului riveran; k) mãsuri de executare. 5. Statele riverane vor notifica în mod corespunzãtor legile şi regulamentele pe care le adopta în materie de conservare şi de gestiune. ART. 63 Stocuri de peste aflate în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane sau atît în zona economicã exclusiva, cît şi într-un sector adiacent zonei 1. În cazul în care acelaşi stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane, aceste state se vor strãdui, direct sau prin intermediul organizaţiilor subregionale sau regionale corespunzãtoare, sa se înţeleagã asupra mãsurilor necesare în vederea coordonãrii şi asigurãrii conservãrii şi dezvoltãrii acestor stocuri, fãrã a se aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei pãrţi. 2. În cazul în care acelaşi stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla atît în zona economicã exclusiva, cît şi într-un sector adiacent zonei, statul riveran şi statele care exploateazã aceste stocuri în sectorul adiacent se vor strãdui, direct sau prin intermediul organizaţiilor subregionale sau regionale corespunzãtoare, sa se înţeleagã asupra mãsurilor necesare pentru conservarea acestor stocuri în sectorul adiacent. ART. 64 Mari migratori 1. Statul riveran şi celelalte state ai cãror cetãţeni practica în regiune pescuitul marilor migratori, care figureazã pe lista anexei nr. I, vor coopera direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzãtoare în scopul asigurãrii conservãrii speciilor în cauza şi promovãrii exploatãrii optime a acestor specii în ansamblul regiunii, atît în zona economicã exclusiva, cît şi dincolo de aceasta. În regiunile pentru care nu exista o organizaţie internationala corespunzãtoare, statul riveran şi celelalte state, ai cãror cetãţeni exploateazã aceste specii în regiune, vor coopera pentru a crea o asemenea organizaţie şi a participa la lucrãrile sale. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica în legatura cu celelalte dispoziţii ale prezentei pãrţi. ART. 65 Mamifere marine Nici o prevedere a prezentei pãrţi nu restringe dreptul unui stat riveran de a interzice, de a limita sau de a reglementa exploatarea mamiferelor marine mai riguros decît o prevede respectiva parte, nici, eventual, competenta unei organizaţii internaţionale de a face aceasta. Statele vor coopera în vederea asigurãrii protecţiei mamiferelor marine şi vor acţiona, în special prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzãtoare, pentru protejarea, controlul şi studierea cetaceelor. ART. 66 Stocuri de peşti anadromi 1. Statele în ale cãror cursuri de apa se reproduc stocuri de peşti anadromi au un interes primordial şi rãspunderea principala fata de acestea. 2. Statul de unde sînt originare stocurile de peşti anadromi va veghea la conservarea lor prin adoptarea de mãsuri adecvate de reglementare a pescuitului în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, precum şi a pescuitului vizat la paragraful 3 lit. b). Statul de origine poate, dupã ce a consultat celelalte state vizate la paragrafele 3 şi 4, care exploateazã aceste stocuri de peşti, sa fixeze volumul total autorizat al capturilor de peşti originari din cursurile sale de apa. 3. a) Stocurile de peşti anadromi nu pot fi pescuite decît în apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonelor economice exclusive, în afarã cazurilor în care aplicarea acestor dispoziţii ar antrena perturbari economice pentru un stat, altul decît statul de origine. În ceea ce priveşte pescuitul dincolo de limitele exterioare ale zonelor economice exclusive, statele interesate se vor consulta pentru a se înţelege asupra modalitãţilor şi condiţiilor acestui pescuit, ţinînd seama, în mod corespunzãtor, de cerinţele de conservare şi de necesitãţile statului de origine în ceea ce priveşte stocurile în cauza. b) Statul de origine va contribui la reducerea la minimum a perturbatiilor economice din celelalte state care exploateazã aceste specii, ţinînd seama de capturile normale ale acestor state şi de modul în care ele exploateazã aceste stocuri, precum şi de toate sectoarele în care acestea sînt exploatate. c) Statele vizate la lit. b), care participa, prin acord cu statul de origine, la mãsuri care urmãresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromi, îndeosebi prin contribuţii la finanţarea acestor mãsuri, vor fi luate în considerare cu prioritate de statul de origine pentru exploatarea stocurilor originare din cursurile sale de apa. d) Respectarea reglementãrilor privind stocurile de peşti anadromi dincolo de zona economicã exclusiva va fi asigurata prin acord între statul de origine şi celelalte state interesate. 4. Cînd stocurile de peşti anadromi migreaza spre ape sau traverseaza ape situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei economice exclusive a unui alt stat decît statul de origine, acest stat va coopera cu statul de origine în vederea conservãrii şi gestiunii acestor stocuri. 5. Statul de unde sînt originare stocurile de peşti anadromi şi celelalte state care practica pescuitul acestor peşti vor încheia aranjamente în vederea aplicãrii prevederilor prezentului articol, dacã este cazul prin intermediul unor organizaţii regionale. ART. 67 Specii catadrome 1. Un stat riveran în apele cãruia specii catadrome îşi petrec cea mai mare parte a existenţei lor poarta rasunderea pentru gestiunea acestor specii şi asigura intrarea şi ieşirea pestilor migratori. 2. Exploatarea speciilor catadrome nu poate avea loc decît în apele situate în interiorul limitei exterioare a zonelor economice exclusive. În zonele economice exclusive, exploatarea va fi supusã prevederilor prezentului articol şi celorlalte prevederi ale convenţiei, referitoare la pescuitul în aceste zone. 3. În cazurile în care pestii catadromi, fie ca au ajuns sau nu la maturizare, migreaza prin zona economicã exclusiva a unui alt stat, gestiunea acestor peşti, inclusiv exploatarea lor, va fi reglementatã prin acord între statul vizat la paragraful 1 şi celãlalt stat interesat. Un asemenea acord trebuie sa asigure gestionarea raţionalã a speciei în cauza şi sa ţinã seama de responsabilitãţile statului vizat la paragraful 1, în ceea ce priveşte conservarea acestor specii. ART. 68 Specii sedentare Prezenta parte nu se aplica speciilor sedentare, asa cum sînt ele definite la art. 77 paragraful 4. ART. 69 Dreptul statelor fãrã litoral 1. Statul fãrã litoral are dreptul de a participa, pe baze echitabile, la exploatarea unei pãrţi corespunzãtoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice ale statelor riverane din regiune sau subregiune, ţinînd seama de factorii economici şi geografici pertinenţi ai statelor interesate şi în conformitate cu prezentul articol şi cu art. 61 şi 62. 2. Condiţiile şi modalitãţile acestei participari vor fi stabilite de statele interesate prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ţinînd seama, îndeosebi, de: a) necesitatea evitãrii oricãror efecte care ar aduce prejudicii comunitãţilor de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane; b) mãsura în care statul fãrã litoral, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale, subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane; c) mãsura în care alte state fãrã litoral sau state dezavantajate din punct de vedere geografic participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran şi necesitatea evitãrii de a impune acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea; d) nevoi la alimentare ale populaţiei din statele respective. 3. Atunci cînd capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economicã exclusiva, acest stat şi celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care sa permitã statelor în curs de dezvoltare fãrã litoral din aceeaşi regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, dupã cum va fi cazul, ţinînd seama de împrejurãri şi în condiţii satisfãcãtoare pentru toate pãrţile. În aplicarea prezentei dispoziţii se va tine seama, de asemenea, de factorii mentionati la paragraful 2. 4. Statele dezvoltate fãrã litoral nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeaşi regiune sau subregiune şi ţinînd seama de mãsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economicã exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunitãţilor de pescari, ca şi perturbarile economice în statele ai cãror cetãţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona. 5. Prevederile de mai sus se aplica fãrã a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în subregiunile şi regiunile în care statele riverane pot acorda statelor fãrã litoral din aceeaşi subregiune sau regiune drepturi egale sau preferenţiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economicã exclusiva. ART. 70 Drepturile statelor dezavantajate din punct de vedere geografic 1. Statele dezavantajate din punct de vedere geografic au dreptul sa participe, pe baze echitabile, la exploatarea unei pãrţi corespunzãtoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din aceeaşi regiune sau subregiune, ţinînd seama de caracteristicile economice şi geografice pertinente ale tuturor statelor interesate şi în conformitate cu prezentul articol şi cu art. 61 şi 62. 2. Pentru scopurile acestei pãrţi a convenţiei, prin expresia state dezavantajate din punct de vedere geografic se înţelege statele riverane, inclusiv statele riverane la o mare închisã sau semiinchisa, pe care situaţia lor geograficã le face sa depindã de exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state din regiune sau subregiune, pentru o aprovizionare suficienta cu peste destinatã nevoilor alimentare ale populaţiei lor sau ale unei pãrţi din populaţie, precum şi statele riverane care nu pot pretinde o zona economicã exclusiva proprie. 3. Condiţiile şi modalitãţile acestei participari vor fi stabilite, de cãtre statele interesate, prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ţinînd seama, îndeosebi, de: a) necesitatea evitãrii oricãror efecte care ar aduce prejudicii comunitãţilor de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane; b) mãsura în care statul dezavantajat din punct de vedere geografic, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane; c) mãsura în care alte state dezavantajate din punct de vedere geografic şi state fãrã litoral participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran şi necesitatea de a evita sa se impunã acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea; d) nevoile alimentare ale populaţiei statelor respective. 4. Atunci cînd capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economicã exclusiva, acest stat şi celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care sa permitã statelor în curs de dezvoltare dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeaşi regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice din zonele economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, dupã cum va fi cazul, ţinînd seama de împrejurãri şi în condiţii satisfãcãtoare pentru toate pãrţile. În aplicarea prezentei dispoziţii, se va tine seama, de asemenea, de factorii mentionati la paragraful 3. 5. Statele dezvoltate dezavantajate din punct de vedere geografic nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeaşi regiune sau subregiune, ţinînd seama de mãsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economicã exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunitãţilor de pescari, ca şi perturbarile economice în statele ai cãror cetãţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona. 6. Prevederile de mai sus se aplica fãrã a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în regiunile sau subregiunile în care statele riverane pot acorda statelor dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeaşi regiune sau subregiune drepturi egale sau preferenţiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economicã exclusiva. ART. 71 Cazuri în care prevederile art. 69 şi 70 nu sînt aplicabile Prevederile art. 69 şi 70 nu se aplica statelor riverane a cãror economie este în mod covirsitor dependenta de exploatarea resurselor biologice din zona lor economicã exclusiva. ART. 72 Restrictii la transferul de drepturi 1. Drepturile de exploatare a resurselor biologice, prevãzute la art. 69 şi 70, nu pot fi transferate în mod direct sau indirect unor terţe state sau cetãţenilor acestora, nici prin arendare sau concesionare, nici prin crearea de întreprinderi mixte, nici printr-un alt aranjament care ar avea ca efect un asemenea transfer, cu excepţia cazului în care statele interesate convin altfel. 2. Prevederea de mai sus nu interzice statelor interesate sa obţinã de la statele terţe sau de la organizaţii internaţionale o asistenta tehnica sau financiarã destinatã sa le faciliteze exercitarea drepturilor, conform art. 69 şi 70, cu condiţia ca aceasta sa nu producã efectul vizat la paragraful 1. ART. 73 Asigurarea respectãrii legilor şi a reglementãrilor statului riveran 1. În exercitarea drepturilor sale suverane de explorare, exploatare, conservare şi gestionare a resurselor biologice din zona economicã exclusiva, statul riveran poate lua orice mãsuri, inclusiv abordarea, inspectarea, sechestrarea şi urmãrirea judiciarã, dupã cum va fi necesar pentru asigurarea respectãrii legilor şi a regulamentelor pe care le-a adoptat potrivit prezentei convenţii. 2. Nava reţinutã şi echipajul sau vor fi eliberate imediat dupã depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii corespunzãtoare. 3. Sancţiunile prevãzute de statul riveran pentru încãlcarea legilor şi regulamentelor în materie de pescuit în zona economicã exclusiva nu pot cuprinde pedepse cu închisoarea, în afarã doar de cazul în care statele interesate convin altfel, şi nici o alta pedeapsa corporalã. 4. În caz de reţinere sau de imobilizare a unei nave strãine, statul riveran va notifica fãrã intirziere statului pavilionului, pe cai adecvate, mãsurile luate, precum şi sancţiunile pronunţate în consecinta. ART. 74 Delimitarea zonei economice exclusive între state ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau situate fata în fata 1. Delimitarea zonei economice exclusive între state ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau sînt situate fata în fata se face pe baza de acord, potrivit dreptului internaţional, asa cum se indica în art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, astfel încît sa se ajungã la o soluţie echitabila. 2. Dacã nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate pot recurge la procedurile prevãzute în partea a XV-a. 3. Pînã la încheierea acordului vizat de paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înţelegere şi cooperare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente provizorii cu caracter practic şi pentru a nu compromite sau impiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciazã delimitarea finala. 4. Dacã exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea zonei economice exclusive vor fi soluţionate potrivit prevederilor acelui acord. ART. 75 Harti maritime şi liste de coordonate geografice 1. Sub rezerva prezentei pãrţi, limitele exterioare ale zonei economice exclusive şi liniile de delimitare trasate conform art. 74 vor fi indicate pe harti maritime la o scara corespunzãtoare, pentru a li se determina amplasarea. Dacã va fi cazul, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuitã cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat. 2. Statul riveran va asigura publicitatea adecvatã hartilor sau listelor de coordonate geografice şi va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Partea a VI-a Platoul continental ART. 76 Definitia platoului continental 1. Platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul marii şi subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorialã, pe toatã întinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, pînã la limita externa a marginii continentale sau pînã la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, atunci cînd limita exterioarã a marginii continentale se afla la o distanta inferioarã. 2. Platoul continental al unui stat riveran nu se întinde dincolo de limitele prevãzute de paragrafele 4-6. 3. Marginea continentala este prelungirea sub apa a masei terestre a statului riveran; ea este constituitã din fundul marii corespunzãtor platoului, pantei şi povirnisului, ca şi din subsolul acestora. Ea nu cuprinde nici marile funduri oceanice, cu dorsalele lor, nici subsolul lor. 4. a) În scopurile prezentei convenţii, statul riveran defineste limita exterioarã a marginii continentale, atunci cînd aceasta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, prin: (i) o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe extreme în care grosimea rocilor sedimentare este egala cu cel puţin o sutime din distanta cea mai scurta între punctul respectiv şi piciorul pantei continentale; sau (ii) o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe situate la maximum 60 de mile marine fata de piciorul pantei continentale. b) În lipsa unei dovezi contrare, piciorul pantei continentale coincide cu ruptura de versant maxima la baza pantei. 5. Punctele fixe, care definesc linia care marcheaza, pe fundul marii, limita exterioarã a platoului continental, trasata potrivit paragrafului 4 lit. a) pct. (i) şi (ii), sînt situate fie la o distanta care nu va depãşi 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, fie la o distanta care nu va depãşi 100 de mile marine de la izobata de 2.500 m, care este linia ce leagã punctele de 2.500 m adîncime. 6. În pofida prevederilor paragrafului 5, pe o dorsala submarina, limita exterioarã a platoului continental nu va depãşi o linie trasata la 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã largimea marii teritoriale. Prezentul paragraf nu se aplica ridicaturilor de teren submarine care constituie elemente naturale ale marginii continentale, cum sînt platourile, pragurile, crestele, bancurile sau pintenii, pe care le are aceasta. 7. Statul riveran va trasa limita exterioarã a platoului sau continental, cînd acest platou se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, folosindu-se de linii drepte cu o lungime care sa nu depãşeascã 60 de mile marine între punctele fixe definite prin coordonate de longitudine şi latitudine. 8. Statul riveran va comunica Comisiei pentru limitele platoului continental, constituitã în virtutea anexei nr. II, pe baza unei reprezentari geografice echitabile, informaţii asupra limitelor platoului sau continental, atunci cînd acesta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã largimea marii teritoriale. Comisia va adresa statelor riverane recomandãri asupra problemelor referitoare la fixarea limitelor exterioare ale platourilor lor continentale. Limitele fixate de cãtre un stat riveran, pe baza acestor recomandãri, vor fi definitive şi cu caracter obligatoriu. 9. Statul riveran va transmite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite hartile şi informaţiile pertinente, inclusiv datele geodezice, care indica în mod permanent limitele exterioare ale platoului sau continental. Secretarul general va asigura acestor documente o publicitate corespunzãtoare. 10. Prevederile prezentului articol nu aduc atingere problemei delimitãrii platoului continental între statele ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau se afla fata în fata. ART. 77 Drepturile statului riveran asupra platoului continental 1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul explorãrii lui şi exploatãrii resurselor sale naturale. 2. Drepturile vizate la paragraful 1 sînt exclusive, în sensul ca dacã statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu-i exploateazã resursele naturale, nimeni nu poate sa întreprindã astfel de activitãţi fãrã consimţãmîntul sau expres. 3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia acestuia, efectivã sau fictiva, şi nici de vreo declaraţie expresã. 4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale şi alte resurse nebiologice ale fundului marii şi subsolului acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adicã organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sînt fie imobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa altfel decît dacã rãmîn în mod constant în contact cu fundul marii sau cu subsolul acesteia. ART. 78 Regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra, drepturile şi libertãţile celorlalte state 1. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului juridic al apelor de deasupra sau al spaţiului aerian situat deasupra acestor ape. 2. Exercitarea de cãtre statul riveran a drepturilor sale asupra platoului continental nu trebuie sa aducã atingere navigaţiei sau altor drepturi şi libertãţi recunoscute altor state de cãtre convenţie şi nici sa limiteze în mod nejustificat exercitarea acestora. ART. 79 Cabluri şi conducte submarine pe platoul continental 1. Toate statele au dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine pe platoul continental conform dispoziţiilor prezentului articol. 2. Sub rezerva dreptului sau de a lua mãsuri rationale pentru explorarea platoului continental, pentru exploatarea resurselor sale naturale şi pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre conducte, statul riveran nu poate impiedica punerea sau întreţinerea unor asemenea cabluri sau conducte. 3. Traseul conductelor puse pe platoul continental este supus consimtamintului statului riveran. 4. Nici o dispoziţie din prezenta parte nu afecteazã dreptul statului riveran de a impune condiţii aplicabile cablurilor sau conductelor care intra pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã şi nici jurisdicţia sa asupra cablurilor şi conductelor construite sau utilizate în legatura cu explorarea platoului sau continental sau cu exploatarea resurselor sale, sau cu exploatarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi lucrãrilor aflate sub jurisdicţia sa. 5. Atunci cînd pun cabluri sau conducte submarine, statele vor tine seama, în mod corespunzãtor, de cablurile şi conductele deja instalate. Ele vor veghea, îndeosebi, sa nu fie afectatã posibilitatea de a le repara. ART. 80 Insule artificiale, instalaţii şi lucrãri pe platoul continental Prevederile art. 60 se aplica, mutatis mutandis, insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrãrilor situate pe platoul continental. ART. 81 Foraje pe platoul continental Statul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza şi de a reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fi scopurile acestora. ART. 82 Contribuţii în bani sau în natura pentru exploatarea platoului continental dincolo de 200 de mile marine 1. Statul riveran va plati contribuţii în bani sau în natura pentru exploatarea resurselor nebiologice ale platoului continental dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale. 2. Contribuţiile se vor plati anual, pentru totalitatea producţiei dintr-un loc de exploatare dat, dupã primii 5 ani de exploatare din acel loc. În cel de-al saselea an, procentul contribuţiei va fi de 1% din valoarea sau din volumul producţiei din locul de exploatare. Acest procent se va mari apoi cu 1% în fiecare an, pînã la cel de-al doisprezecelea an, raminind la 7% dupã aceasta data. Producţia nu cuprinde resursele utilizate în legatura cu exploatarea. 3. Orice stat în curs de dezvoltare, care este importator net al unei resurse minerale extrase din platoul continental, este scutit de asemenea contribuţii în ceea ce priveşte aceasta resursa minerala. 4. Contribuţiile se vor efectua prin intermediul autoritãţii, care le va repartiza între statele pãrţi pe baza unor criterii de împãrţire echitabila, ţinînd seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare, îndeosebi ale celor mai puţin avansate sau fãrã litoral. ART. 83 Delimitarea platoului continental între state ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau situate fata în fata 1. Delimitarea platoului continental între state ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau situate fata în fata se efectueazã prin acord între ele, potrivit dreptului internaţional, asa cum este indicat în art. 38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie, astfel încît sa se ajungã la o soluţie echitabila. 2. Dacã nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate vor recurge la procedurile prevãzute în partea a XV-a. 3. Pînã la încheierea acordului menţionat la paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înţelegere şi colaborare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente practice provizorii şi pentru a nu compromite sau impiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciazã delimitarea finala. 4. Dacã exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea platoului continental vor fi soluţionate potrivit dispoziţiilor acelui acord. ART. 84 Harti maritime şi liste de coordonate geografice 1. Sub rezerva prezentei pãrţi, limitele exterioare ale platoului continental şi liniile de delimitare trasate conform art. 83 vor fi indicate pe harti maritime la o scara corespunzãtoare, pentru a le determina amplasarea. La nevoie, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuitã cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat. 2. Statul riveran va asigura publicitatea corespunzãtoare hartilor sau listelor de coordonate geografice şi va depune un exemplar din acestea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, iar în cazul celor care indica amplasarea limitei exterioare a platoului continental, la secretarul general al autoritãţii. ART. 85 Sãparea de galerii Prezenta parte nu afecteazã dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgind la sãparea unor galerii, oricare ar fi adîncimea apei în locul respectiv.
Partea a VII-a Marea libera
Secţiunea 1 Dispoziţii generale ART. 86 Cimpul de aplicare a prezentei pãrţi Dispoziţiile acestei pãrţi se aplica tuturor pãrţilor marii care nu sînt cuprinse nici în zona economicã exclusiva, în marea teritorialã sau în apele interioare ale unui stat, nici în apele arhipelagice ale unui stat arhipelag. Prezentul articol nu restringe în nici un fel libertãţile de care se bucura toate statele în zona economicã exclusiva în virtutea art. 58. ART. 87 Libertatea marii libere 1. Marea libera este deschisã tuturor statelor, fie ele riverane, fie fãrã litoral. Libertatea marii libere se exercita în condiţiile prevãzute de dispoziţiile convenţiei şi de celelalte reguli de drept internaţional. Ea cuprinde în special pentru state, fie ca sînt riverane sau fãrã litoral: a) libertatea de navigaţie; b) libertatea de survol; c) libertatea de a pune cabluri şi conducte submarine, sub rezerva partii a VI-a; d) libertatea de a construi insule artificiale şi alte instalaţii autorizate de dreptul internaţional, sub rezerva partii a VI-a; e) libertatea pescuitului, sub rezerva condiţiilor enunţate la secţiunea a 2-a; f) libertatea cercetãrii ştiinţifice, sub rezerva pãrţilor a VI-a şi a XIII-a. 2. Fiecare stat exercita aceste libertãţi ţinînd seama, în mod corespunzãtor, de interesul pe care exercitarea libertãţii marii libere îl prezintã pentru celelalte state, ca şi de drepturile recunoscute de convenţie în ceea ce priveşte activitãţile desfãşurate în zona. ART. 88 Utilizarea marii libere în scopuri paşnice Marea libera va fi folositã în scopuri paşnice. ART. 89 Inadmisibilitatea revendicarilor de suveranitate asupra marii libere Nici un stat nu poate pretinde în mod legitim sa supunã o parte oarecare a marii libere suveranitãţii sale. ART. 90 Dreptul de navigaţie Orice stat, fie ca este riveran, fie fãrã litoral, are dreptul ca navele sub pavilionul sau sa navigheze în marea libera. ART. 91 Naţionalitatea navelor 1. Fiecare stat stabileşte condiţiile potrivit cãrora el acorda navelor naţionalitatea sa, condiţiile de înmatriculare a navelor pe teritoriul sau şi condiţiile cerute pentru ca acestea sa aibã dreptul de a purta pavilionul sau. Navele au naţionalitatea statului care le-a autorizat sa poarte pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala între stat şi nava. 2. Fiecare stat elibereazã documente corespunzãtoare navelor cãrora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau. ART. 92 Condiţia juridicã a navelor 1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur stat şi sînt puse, în afarã cazurilor excepţionale prevãzute în mod expres de tratatele internaţionale sau de prezenta convenţie, jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera. Nici o schimbare de pavilion nu poate interveni în cursul unei cãlãtorii sau al unei escale, în afarã de cazul de transfer real al proprietãţii sau de schimbare a înmatriculãrii. 2. O nava care navigheaza sub pavilioanele mai multor state, de care se foloseşte dupã cum doreşte, nu se poate prevala, fata de orice stat terţ, de nici una dintre aceste nationalitati şi poate sa fie asimilatã unei nave fãrã naţionalitate. ART. 93 Navele care poarta pavilionul Organizaţiei Naţiunilor Unite, al instituţiilor specializate ale Naţiunilor Unite sau al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica Prevederile articolelor precedente nu prejudiciazã cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al instituţiilor sale specializate sau al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, care poarta pavilionul organizaţiei. ART. 94 Obligaţii ale statului pavilionului 1. Orice stat trebuie sa exercîte în mod efectiv jurisdicţia şi controlul sau în domeniile administrativ, tehnic şi social asupra navelor care poarta pavilionul sau. 2. În mod deosebit, orice stat: a) va tine un registru naval în care sa figureze numele şi caracteristicile navelor purtind pavilionul sau, cu excepţia acelora care, din cauza dimensiunilor lor mici, nu sînt vizate de reglementãrile internaţionale general acceptate; b) îşi va exercita jurisdicţia conform dreptului sau intern asupra oricãrei nave care poarta pavilionul sau, ca şi asupra cãpitanului, ofiţerilor şi echipajului, pentru problemele de ordin administrativ, tehnic şi social, referitoare la nava. 3. Orice stat va lua mãsurile necesare cu privire la navele care poarta pavilionul sau pentru a asigura securitatea pe mare, îndeosebi în ce priveşte: a) construcţia şi echiparea navei şi navigabilitatea acesteia; b) componenta, condiţiile de munca şi pregãtirea echipajelor, ţinînd seama de instrumentele internaţionale aplicabile; c) folosirea semnalelor, buna funcţionare a comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor. 4. Aceste mãsuri conţin cele necesare pentru a se asigura ca: a) orice nava este inspectata, înaintea înscrierii sale în registru şi, ulterior, la intervale corespunzãtoare, de cãtre un inspector maritim calificat şi ca are la bordul sau harti maritime, publicaţii de navigaţie, precum şi instrumente şi echipament de navigaţie, impuse de securitatea navigaţiei; b) orice nava este încredinţatã unui cãpitan şi unor ofiţeri care poseda calificarile necesare, îndeosebi în ce priveşte manevra, navigaţia, comunicaţiile şi conducerea maşinilor şi ca echipajul poseda calificarea necesarã şi este suficient de numeros în raport cu tipul, dimensiunea, maşinile şi echipamentul navei; c) capitanul, ofiţerii şi, în mãsura necesarã, echipajul cunosc perfect şi sînt obligaţi sa respecte regulile internaţionale aplicabile privind salvarea vieţii omeneşti pe mare, prevenirea abordajelor, prevenirea, reducerea şi controlul poluarii marii şi menţinerea legãturilor prin radio. 5. Luind mãsurile vizate la paragrafele 3 şi 4, fiecare stat este obligat sa se conformeze regulilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate şi sa ia toate mãsurile pentru a le asigura respectarea. 6. Orice stat, care are motive serioase sa creadã ca jurisdicţia şi controlul corespunzãtor asupra unei nave n-au fost exercitate, poate informa statul pavilionului despre aceste fapte. De îndatã ce a fost sesizat, acesta va proceda la o ancheta şi va lua, dacã este cazul, mãsurile necesare pentru a remedia situaţia. 7. Fiecare stat va ordonã deschiderea unei anchete, care sa fie efectuatã de cãtre sau în fata uneia sau a mai multor persoane calificate în mod corespunzãtor, asupra oricãrui accident pe mare sau incident de navigaţie survenit în marea libera, în care este implicata o nava purtind pavilionul sau şi care a cauzat pierderea de vieţi omeneşti sau a produs raniri grave cãrora le-au cãzut victima cetãţenii unui alt stat, sau pagube serioase unor nave sau instalaţii ale altui stat sau mediului marin. Statul pavilionului şi celãlalt stat vor coopera la efectuarea oricãrei anchete conduse de acesta din urma, cu privire la orice accident pe mare sau incident de navigaţie de acest fel. ART. 95 Imunitatea navelor de rãzboi în marea libera Navele de rãzboi se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice alt stat decît statul pavilionului. ART. 96 Imunitatea navelor afectate în mod exclusiv unui serviciu public necomercial Navele aparţinînd unui stat sau exploatate de acesta şi afectate exclusiv unui serviciu public necomercial se bucura, în marea libera, de imunitate completa de jurisdicţie fata de oricare alt stat decît statul pavilionului. ART. 97 Jurisdicţia penalã în materie de abordaj sau în ce priveşte orice alt incident de navigaţie maritima 1. În caz de abordaj sau de orice alt incident de navigaţie maritima în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penalã sau disciplinarã a cãpitanului sau a oricãrei alte persoane în serviciul navei, nici o urmãrire penalã sau disciplinarã nu poate fi intentatã decît înaintea autoritãţilor judiciare sau administrative, fie ale statului pavilionului, fie ale statului a cãrui cetãţenie o au cei în cauza. 2. În materie disciplinarã, statul care a eliberat un brevet de comandant, un certificat de capacitate sau permis este singurul competent sa pronunţe, cu respectarea cãilor legale, retragerea acestor certificate, chiar dacã titularul nu are cetãţenia acestui stat. 3. Nu se poate ordonã reţinerea sau imobilizarea navei, chiar în executarea actelor de ancheta, de cãtre alte autoritãţi decît acelea ale statului pavilionului. ART. 98 Obligaţia de a acorda asistenta 1. Orice stat trebuie sa ceara cãpitanului navei care navigheaza sub pavilionul sau, în mãsura în care este posibil, fãrã a se pune în primejdie serioasã nava, echipajul sau pasagerii: a) sa acorde asistenta oricãrei persoane aflate în pericol pe mare; b) sa se îndrepte cu toatã viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacã este informat ca ele au nevoie de ajutor, în mãsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa; c) în caz de abordaj, sa acorde asistenta celeilalte nave, echipajului sau pasagerilor sãi şi, în mãsura posibilului, sa indice celeilalte nave numele propriei sale nave, portul de înregistrare al propriei nave şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. 2. Toate statele riverane vor favoriza crearea şi funcţionarea unui serviciu permanent de cãutare şi salvare, adecvat şi eficace, pentru asigurarea securitãţii maritime şi aeriene şi, dacã este cazul, vor colabora în acest scop cu vecinii lor în cadrul unor aranjamente regionale. ART. 99 Interdicţia transportului de sclavi Fiecare stat va lua mãsuri eficace pentru a preveni şi reprima transportul de sclavi pe vasele autorizate sa arboreaza pavilionul sau şi pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava, oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber ipso facto. ART. 100 Obligaţia de a coopera la reprimarea pirateriei Toate statele vor coopera, în mãsura posibilului, la reprimarea pirateriei pe marea libera sau în orice alt loc care nu se afla sub jurisdicţia vreunui stat. ART. 101 Definitia pirateriei Prin piraterie se înţelege oricare dintre actele urmãtoare: a) orice act ilicit de violenta sau de detenţiune, sau orice jefuire, comise de echipajul sau de pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare, actionind în scopuri personale, şi îndreptate: (i) impotriva unei alte nave sau aeronave, sau impotriva persoanelor sau bunurilor de la bordul acestora, în marea libera; (ii) impotriva unei nave sau aeronave, a persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu se afla sub jurisdicţia vreunui stat; b) orice act de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, cînd autorul are cunostinta despre fapte din care decurge ca aceasta nava sau aeronava este o nava sau aeronava pirat; c) orice act care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite la lit. a) sau b) sau care este comis cu intenţia de a le facilita. ART. 102 Pirateria comisã de o nava de rãzboi, o nava de stat sau de o aeronava de stat al carei echipaj s-a razvratit Actele de piraterie, astfel cum sînt definite la art. 101, sãvîrşite de o nava de rãzboi, o nava de stat sau o aeronava de stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul sînt asimilate actelor comise de o nava sau o aeronava particularã. ART. 103 Definitia unei nave sau aeronave pirat Sînt considerate ca nave sau aeronave pirat navele sau aeronavele de care persoanele sub controlul cãrora se gãsesc efectiv intenţioneazã sa se serveascã pentru a comite unul dintre actele vizate la art. 101. În aceeaşi situaţie se afla şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atît timp cît ele rãmîn sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte. ART. 104 Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii unei nave sau aeronave pirat O nava sau o aeronava devenitã pirat îşi poate menţine naţionalitatea. Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii sînt determinate de dreptul intern al statului care i-a conferit-o. ART. 105 Reţinerea unei nave sau a unei aeronave pirat Orice stat poate, în marea libera sau în orice alt loc care nu se fla sub jurisdicţia vreunui stat, sa retina o nava sau o aeronava pirat, sau o nava ori o aeronava capturata în urma unui act de piraterie şi care este în miinile piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se gãsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reţinerea pot sa se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra mãsurilor de luat în ceea ce priveşte nava, aeronava sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna-credinţa. ART. 106 Responsabilitatea în caz de reţinere arbitrarã Cînd reţinerea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuatã fãrã un motiv întemeiat, statul care a procedat astfel este rãspunzãtor, fata de statul a cãrui naţionalitate o are nava sau aeronava, de orice pierdere sau paguba cauzatã prin aceasta. ART. 107 Nave şi aeronave care au dreptul de a efectua o reţinere pentru motive de piraterie O reţinere pentru motive de piraterie nu poate fi executatã decît de navele de rãzboi sau aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semnele distinctive exterioare, indicind clar ca sînt afectate unui serviciu public, şi care sînt autorizate în acest scop. ART. 108 Trafic ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope 1. Toate statele vor coopera la reprimarea traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope practicat de nave, în marea libera, cu încãlcarea convenţiilor internaţionale. 2. Orice stat care are motive serioase de a crede ca o nava care-i poarta pavilionul practica traficul ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope poate solicita cooperarea altor state pentru a pune capãt acestui trafic. ART. 109 Emisiuni neautorizate difuzate din marea libera 1. Toate statele vor coopera la reprimarea emisiunilor neautorizate difuzate din marea libera. 2. În sensul prezentei convenţii, prin emisiuni neautorizate se înţelege emisiunile de radio sau de televiziune destinate a fi recepţionate de marele public, difuzate de pe o nava sau o instalatie din marea libera, cu încãlcarea reglementãrilor internaţionale, cu excepţia transmiterii apelurilor de salvare. 3. Oricare persoana care difuzeazã emisiuni neautorizate poate fi urmãritã în justiţie de: a) statul sub pavilionul cãruia se afla nava emitatoare; b) statul de înmatriculare a instalaţiei; c) statul al cãrui cetãţean este persoana în cauza; d) orice stat în care pot fi captate emisiunile; e) orice stat ale cãrui comunicaţii radio autorizate sînt bruiate de aceste emisiuni. 4. În marea libera, un stat avînd drept de jurisdicţie, conform paragrafului 3, poate, în conformitate cu art. 110, sa aresteze orice persoana sau sa imobilizeze orice nava care difuzeazã emisiuni neautorizate şi sa sechestreze aparatajul de emisie. ART. 110 Dreptul de vizita 1. În afarã cazurilor în care intervenţia este bazatã pe puteri acordate prin tratat, o nava de rãzboi care intilneste în marea libera o nava strãinã, alta decît o nava care se bucura de imunitatea prevãzutã la art. 95 şi 96, nu o poate supune controlului decît dacã are motive serioase de a banui ca aceasta nava: a) practica pirateria; b) practica transportul de sclavi; c) serveşte unor emisiuni neautorizate, iar statul pavilionului navei de rãzboi are drept de jurisdicţie conform art. 109; d) este fãrã naţionalitate; sau e) este în realitate o nava de aceeaşi naţionalitate cu nava de rãzboi, deşi poarta un pavilion strãin sau refuza sa arboreaza pavilionul sau. 2. În cazurile vizate de paragraful 1, nava de rãzboi poate proceda la verificarea documentelor, autorizind purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacã, dupã verificarea documentelor, banuielile persista, ea poate sa continue controlul la bordul navei, actionind cu toatã consideraţia posibila. 3. Dacã banuielile se dovedesc neintemeiate, nava supusã controlului este despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba, cu condiţia ca ea sa nu fi comis nici un act care sa o facã suspecta. 4. Prezentele dispoziţii se aplica mutatis mutandis aeronavelor militare. 5. Prezentele dispoziţii se aplica, de asemenea, oricãror alte nave sau aeronave autorizate în mod corespunzãtor, care poarta semne distinctive exterioare, indicind clar ca sînt afectate unui serviciu public. ART. 111 Dreptul de urmãrire 1. Urmãrirea unei nave strãine poate fi întreprinsã dacã autoritãţile competente ale statului riveran au motive întemeiate sa creadã ca aceasta nava a contravenit legilor şi reglementãrilor acestui stat. Aceasta urmãrire trebuie sa înceapã cînd nava strãinã sau una dintre ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în apele arhipelagice, în marea teritorialã sau în zona contigua a statului care întreprinde urmãrirea şi nu poate sa fie continuatã dincolo de limitele marii teritoriale sau ale zonei contigue decît cu condiţia sa nu fi fost întreruptã. Nu este necesar ca nava care ordonã oprirea unei nave strãine ce navigheaza în marea teritorialã sau în zona contigua sa se gãseascã, de asemenea, acolo în momentul în care nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacã nava strãinã se gãseşte în zona contigua, astfel cum este definitã la art. 33, urmãrirea nu poate fi începutã decît dacã ea a încãlcat drepturile care sînt protejate prin instituirea acestei zone. 2. Dreptul de urmãrire se aplica mutatis mutandis incalcarilor legilor şi reglementãrilor statului riveran, aplicabile, conform convenţiei, zonei economice exclusive sau platoului continental, inclusiv zonelor de securitate care inconjoara instalaţiile situate pe platoul continental, dacã aceste încãlcãri au fost comise în zonele menţionate. 3. Dreptul de urmãrite înceteazã de îndatã ce nava urmãritã intra în marea teritorialã a propriului stat sau a unui alt stat. 4. Urmãrirea nu se considera începutã decît dacã nava care urmãreşte s-a asigurat, prin toate mijlocele utilizabile de care dispune, ca nava urmãritã sau una dintre ambarcatiunile sale, sau alte ambarcatiuni care acţioneazã împreunã şi folosesc nava urmãritã ca nava-baza se gãsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dupã caz, în zona contigua, în zona economicã exclusiva sau deasupra platoului continental. Urmãrirea nu poate fi începutã decît dupã emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care sa permitã navei în cauza sa-l perceapã. 5. Dreptul de urmãrire nu poate fi exercitat decît de navele de rãzboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semne exterioare care sa indice clar ca sînt afectate unui serviciu public şi ca sînt autorizate în acest scop. 6. În cazul în care nava este urmãritã de o aeronava: a) dispoziţiile paragrafelor 1-4 se aplica mutatis mutandis; b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însãşi sa urmãreascã nava pînã ce o nava sau o alta aeronava a statului riveran, avertizata de prima aeronava, soseste la fata locului pentru a continua urmãrirea, în afarã de cazul în care aeronava nu poate ea însãşi sa retina nava. Pentru a justifica oprirea unei nave în afarã marii teritoriale nu este suficient ca aceasta sa fi fost doar reperata de aeronava ca ar fi comis o încãlcare sau ca fiind suspecta de încãlcare; mai este necesar ca ea sa fi fost, totodatã, avertizata sa opreascã şi urmãritã de aeronava care a reperat-o sau de alte aeronave ori nave, fãrã ca urmãrirea sa fi fost întreruptã. 7. Eliberarea unei nave, reţinutã în cadrul jurisdicţiei unui stat şi escortata cãtre un port al acestui stat în vederea anchetarii de cãtre autoritãţile competente, nu poate sa fie cerutã numai pentru motivul ca nava, în cursul cãlãtoriei sale, a fost escortata în timp ce traversa o parte a zonei economice exclusive sau a marii libere, dacã acest fapt a fost impus de împrejurãri. 8. O nava care a fost opritã sau reţinutã în afarã marii teritoriale, în împrejurãri care nu justifica exercitarea dreptului de urmãrire, trebuie sa fie despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba. ART. 112 Dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine 1. Orice stat are dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine pe fundul marii libere, dincolo de platoul continental. 2. Dispoziţiile art. 79 paragraful 5 se aplica acestor cabluri şi conducte. ART. 113 Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementãrile necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea de cãtre o nava purtind pavilionul sau sau de cãtre o persoana supusã jurisdicţiei sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilã, a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte submarine în marea libera, ca şi a unui cablu telefonic sau telegrafic submarin, care ar putea avea drept rezultat perturbarea sau întreruperea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, sa constituie încãlcãri pasibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie se aplica, de asemenea, oricãrui comportament susceptibil de a provoca ruperea sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte sau urmãrind aceasta în mod deliberat. Totuşi ele nu se aplica dacã ruptura sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte s-a fãcut de cãtre persoane care, dupã ce au luat toate mãsurile de precautie necesare pentru a le evita, nu au acţionat decît în scopul legitim de a-şi salva viata sau nava. ART. 114 Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine de cãtre proprietarul unui alt cablu sau conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementãrile necesare pentru ca, în caz de rupere sau de deteriorare în marea libera a unui cablu sau a unei conducte submarine, cauzatã prin punerea unui alt cablu sau a unei alte conducte aparţinînd unei persoane aflate sub jurisdicţia sa, persoana respectiva sa suporte cheltuielile de reparare a daunelor pe care le-a provocat. ART. 115 Despãgubirea pentru pierderile provocate de evitarea deteriorarii unui cablu sau a unei conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementãrile necesare pentru ca proprietarul unei nave care face dovada ca a sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte submarine sa fie despãgubit de proprietarul cablului sau al conductei, cu condiţia ca proprietarul navei sa fi luat în prealabil toate mãsurile de precautie rezonabile.
Secţiunea a 2-a Conservarea şi gestionarea resurselor biologice ale marii libere
ART. 116 Dreptul de pescuit în marea libera Toate statele au dreptul ca cetãţenii lor sa exercite pescuitul în marea libera, sub rezerva: a) obligaţiilor lor convenţionale; b) drepturilor şi obligaţiilor, precum şi intereselor statelor riverane, asa cum sînt prevãzute, între altele, la art. 63 paragraful 2 şi la art. 64-67; şi c) dispoziţiilor prezentei secţiuni. ART. 117 Obligaţia statelor de a lua fata de cetãţenii lor mãsuri de conservare a resurselor biologice ale marii libere Toate statele sînt obligate sa adopte mãsuri aplicabile cetãţenilor lor, care pot sa fie necesare pentru conservarea resurselor biologice ale marii libere, sau sa coopereze cu alte state pentru adoptarea unor asemenea mãsuri. ART. 118 Cooperarea statelor în conservarea şi gestionarea resurselor biologice Statele vor coopera pentru conservarea şi gestionarea resurselor biologice în marea libera. Statele ai cãror cetãţeni exploateazã resurse biologice diferite situate în aceeaşi zona sau resurse biologice identice vor negocia în vederea adoptãrii mãsurilor necesare conservãrii resurselor respective. În acest scop, ele vor coopera, dacã este nevoie, pentru a crea organizaţii de pescuit subregionale sau regionale. ART. 119 Conservarea resurselor biologice ale marii libere 1. Atunci cînd fixeazã volumul autorizat al capturilor şi iau alte mãsuri în vederea conservãrii resurselor biologice ale marii libere, statele: a) urmãresc, pe baza datelor ştiinţifice disponibile cele mai sigure, sa menţinã sau sa restabileasca stocurile de specii exploatate la niveluri care sa asigure randamentul constant maxim, avînd în vedere factorii ecologici şi economici pertinenţi, inclusiv nevoile speciale ale statelor în curs de dezvoltare, şi ţinînd seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor şi de toate normele minime internaţionale, general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial; b) iau în considerare efectele acestor mãsuri asupra speciilor asociate speciilor exploatate sau dependente de acestea, în vederea menţinerii sau restabilirii stocurilor acestor specii asociate sau dependente la un asemenea nivel încît reproducerea lor sa nu poate fi pusã în mod serios în pericol. 2. Informaţiile ştiinţifice disponibile, statisticile referitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate şi schimbate cu regularitate prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente subregionale, regionale sau mondiale, dupã cum este cazul, şi cu participarea tuturor statelor interesate. 3. Statele interesate vor veghea ca mãsurile de conservare şi aplicarea lor sa nu antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt impotriva vreunui pescar, oricare ar fi statul al cãrui cetãţean este. ART. 120 Mamifere marine Prevederile art. 65 se aplica, de asemenea, la conservarea şi gestionarea mamiferelor marine în marea libera.
Partea a VIII-a Regimul insulelor ART. 121 Regimul insulelor 1. O insula este o întindere naturala de pãmînt inconjurata de apa, care rãmîne descoperitã în timpul fluxului. 2. Sub rezerva paragrafului 3, marea teritorialã, zona contigua, zona economicã exclusiva şi platoul continental al unei insule sînt delimitate conform dispoziţiilor prezentei convenţii, aplicabile altor intinderi terestre. 3. Stincile care nu sînt propice locuirii umane sau unei vieţi economice proprii nu au zona economicã exclusiva şi nici platou continental. Partea a IX-a Mari închise sau semiinchise
ART. 122 Definitie În sensul prezentei convenţii, prin expresia mare închisã sau semiinchisa se înţelege un golf, un bazin sau o mare, inconjurate de mai multe state şi legate de o alta mare sau de ocean printr-un pasaj ingust sau format, în întregime sau în principal, de marile teritoriale şi zonele economice exclusive ale mai multor state. ART. 123 Cooperarea între statele riverane la mari închise sau semiinchise Statele riverane la o mare închisã sau semiinchisa ar trebui sa coopereze între ele în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor care le revin conform prezentei convenţii. În acest scop, ele se vor strãdui, direct sau prin intermediul unei organizaţii regionale corespunzãtoare: a) sa coordoneze gestionarea, conservarea, explorarea şi exploatarea resurselor biologice ale marii; b) sa-şi coordoneze exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor ce le revin în ce priveşte protecţia şi apãrarea mediului marin; c) sa-şi coordoneze politica în materie de cercetare ştiinţificã şi sa efectueze, dacã este cazul, programe comune de cercetare ştiinţificã în zona respectiva; d) sa invite, dacã va fi cazul, alte state sau organizaţii internaţionale interesate sa coopereze cu ele în aplicarea prezentului articol.
Partea a X-a Dreptul de acces al statelor fãrã litoral la mare şi de la mare şi libertatea de tranzit
ART. 124 Sensul termenilor 1. În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin: a) stat fãrã litoral, orice stat care nu poseda tarmuri maritime; b) stat de tranzit, orice stat, cu sau fãrã tarmuri maritime, situat între un stat fãrã litoral şi mare, prin teritoriul cãruia trece traficul în tranzit; c) trafic în tranzit, tranzitul de persoane, de bagaje, de bunuri şi de mijloace de transport prin teritoriul unuia sau al mai multor state de tranzit, cînd trecerea prin acest teritoriu, cu sau fãrã transbordare, depozitare, întrerupere de incarcatura sau schimbarea modului de transport, nu reprezintã decît o fracţiune dintr-o cãlãtorie completa care începe sau se termina pe teritoriul statului fãrã litoral; d) mijloace de transport: (i) orice material feroviar rulant, navele care servesc navigaţiei maritime, pe lacuri sau fluviale şi vehiculele rutiere; (ii) acolo unde condiţiile locale o impun, hamalii şi animalele de povara. 2. Statele fãrã litoral şi statele de tranzit pot conveni includerea în mijloacele de transport a conductelor petroliere şi a celor de gaze şi a mijloacelor de transport, altele decît cele menţionate la paragraful 1. ART. 125 Dreptul de acces la mare şi de la mare şi libertatea de tranzit 1. Statele fãrã litoral au dreptul de acces la mare şi de la mare pentru a exercita drepturile prevãzute în convenţie, inclusiv cele relative la libertatea marii libere şi la patrimoniul comun al umanitãţii. În acest scop, ele se bucura de libertatea de tranzit prin teritoriul statelor de tranzit cu orice mijloace de transport. 2. Condiţiile şi modalitãţile exercitãrii libertãţii de tranzit vor fi convenite între statele fãrã litoral şi statele de tranzit interesate, pe cale de acorduri bilaterale, subregionale sau regionale. 3. În exercitarea deplinei suveranitati pe teritoriul lor, statele de tranzit au dreptul de a lua toate mãsurile pentru a se asigura ca drepturile şi facilitãţile stipulate în prezenta parte, în favoarea statelor fãrã litoral, nu aduc în nici un fel atingere intereselor lor legitime. ART. 126 Excluderea de la aplicare a clauzei naţiunii celei mai favorizate Dispoziţiile prezentei convenţii, precum şi acordurile speciale referitoare la exercitarea dreptului de acces la şi de la mare, care prevãd drepturi şi facilitãţi în favoarea statelor fãrã litoral datoritã situaţiei lor geografice deosebite, sînt excluse de la aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. ART. 127 taxe vamale, taxe şi alte redevenţe 1. Traficul în tranzit nu este supus nici unui fel de taxe vamale, taxe sau alte redevenţe, cu excepţia drepturilor percepute pentru servicii particulare în legatura cu acest trafic. 2. Mijloacele de transport în tranzit şi celelalte facilitãţi de tranzit prevãzute pentru statul fãrã litoral şi folosite de cãtre acesta nu vor fi supuse unor taxe sau redevenţe mai mari decît cele percepute pentru folosirea mijloacelor de transport ale statului de tranzit. ART. 128 Zonele libere şi alte facilitãţi vamale Pentru a facilita traficul în tranzit, pot fi prevãzute zone libere sau alte facilitãţi vamale în porturile de intrare şi de ieşire ale statelor de tranzit, prin acorduri între aceste state şi statele fãrã litoral. ART. 129 Cooperarea în construirea şi ameliorarea mijloacelor de transport Dacã în statul de tranzit nu exista mijloace de transport care sa permitã exercitarea efectivã a libertãţii de tranzit sau dacã mijloacele existente, inclusiv instalaţiile şi echipamentele portuare, sînt neadecvate într-o privinta oarecare, statul de tranzit şi statul fãrã litoral interesat pot coopera pentru construirea acestora sau ameliorarea celor existente. ART. 130 Mãsuri pentru evitarea intirzierilor sau a dificultãţilor cu caracter tehnic la efectuarea traficului în tranzit sau pentru eliminarea cauzelor acestora 1. Statul de tranzit va lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru evitarea intirzierilor sau a altor dificultãţi cu caracter tehnic în efectuarea traficului în tranzit. 2. Dacã survin intirzieri sau dificultãţi, autoritãţile competente ale statului de tranzit şi cele ale statului fãrã litoral vor coopera pentru eliminarea rapida a cauzelor acestora. ART. 131 Egalitatea de tratament în porturile maritime Navele care poarta pavilionul unui stat fãrã litoral se bucura de un tratament egal cu cel care este acordat celorlalte nave strãine în porturile maritime. ART. 132 Acordarea de facilitãţi de tranzit mai largi Prezenta convenţie nu implica în nici un fel retragerea facilitãţilor de tranzit, care sînt mai extinse decît acelea care sînt prevãzute de prezenta convenţie, care sînt convenite între statele pãrţi la prezenta convenţie sau acordate de un stat parte. De asemenea, prezenta convenţie nu interzice în nici un fel statelor pãrţi de a acorda în viitor facilitãţi mai extinse. Partea a XI-a Zona Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 133 Sensul termenilor În sensul prezentei pãrţi: a) prin resurse se înţelege toate resursele minerale solide, lichide sau gazoase în situ care, în zona, se gãsesc pe fundul marilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici; b) resursele, o data ce au fost extrase din zona, sînt denumite minerale. ART. 134 Cimpul de aplicare a prezentei pãrţi 1. Aceasta parte a prezentei convenţii se aplica zonei. 2. Activitãţile desfãşurate în zona sînt guvernate de prevederile prezentei pãrţi. 3. Depunerea hartilor sau a listelor de coordonate geografice care indica amplasarea limitelor vizate la primul articol paragraful 1, ca şi asigurarea publicitãţii acestor harti şi liste, sînt guvernate de prevederile partii a VI-a. 4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu afecteazã definirea limitei exterioare a platoului continental, conform partii a VI-a, sau validitatea acordurilor referitoare la delimitarea între statele ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau se afla fata în fata. ART. 135 Regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra lor Prevederile acestei pãrţi a prezentei convenţii şi drepturile care sînt acordate sau sînt exercitate în conformitate cu aceasta nu afecteazã regimul juridic al apelor de deasupra zonei sau al spaţiului aerian situat deasupra acestor ape.
Secţiunea a 2-a Principiile care reglementeazã zona ART. 136 Patrimoniul comun al umanitãţii Zona şi resursele sale sînt patrimoniu comun al umanitãţii. ART. 137 Regimul juridic al zonei şi al resurselor sale 1. Nici un stat nu poate sa revendice sau sa exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei pãrţi oarecare a zonei sau asupra resurselor sale; nici un stat şi nici o persoana fizica sau juridicã nu poate sa-şi însuşeascã vreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale. Nici o asemenea revendicare, nici o exercitare a suveranitãţii sau a unor drepturi suverane şi nici un act de apropiere nu vor fi recunoscute. 2. Toate drepturile asupra resurselor zonei aparţin întregii umanitati în numele cãreia va acţiona autoritatea. Aceste resurse sînt inalienabile. Mineralele extrase din zona pot fi totuşi înstrãinate, însã numai în conformitate cu aceasta parte şi cu regulile, reglementãrile şi procedurile adoptate de cãtre autoritate. 3. Nici un stat şi nici o persoana fizica sau juridicã nu poate sa revendice, sa dobindeasca sau sa exercite drepturi asupra mineralelor extrase din zona, decît în conformitate cu prevederile prezentei pãrţi. Drepturile revendicate, dobîndite sau exercitate în alt mod nu vor fi recunoscute. ART. 138 Conduita generalã a statelor cu privire la zona În conduita lor generalã cu privire la zona, statele se vor conformã prezentei pãrţi, principiilor enunţate în Carta Naţiunilor Unite şi celorlalte reguli de drept internaţional, manifestind preocupare pentru menţinerea pãcii şi securitãţii, pentru promovarea cooperãrii internaţionale şi a înţelegerii reciproce. ART. 139 Obligaţia de a veghea la respectarea dispoziţiilor convenţiei şi responsabilitatea în caz de daune 1. Statelor pãrţi le revine obligaţia de a veghea ca activitãţile desfãşurate în zona, fie de cãtre ele însele, fie de cãtre întreprinderile lor de stat sau de cãtre persoane fizice sau juridice care poseda naţionalitatea lor ori sînt controlate în mod efectiv de cãtre ele sau de cãtre cetãţenii lor, sa fie conforme cu dispoziţiile prezentei pãrţi. Aceeaşi obligaţie revine şi organizaţiilor internaţionale pentru activitãţile pe care acestea le desfãşoarã în zona. 2. Fãrã a contraveni principiilor de drept internaţional şi prevederilor art. 22 din anexa nr. III, un stat parte sau o organizaţie internationala va rãspunde pentru daunele rezultate în urma nerespectãrii obligaţiilor care le revin în conformitate cu prezenta parte; statele pãrţi sau organizaţiile internaţionale care acţioneazã împreunã îşi asuma aceasta rãspundere împreunã şi solidar. Totuşi, statul parte nu este rãspunzãtor de daunele rezultate din încãlcarea obligaţiei de cãtre o persoana garantatã de el conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacã a luat toate mãsurile necesare şi corespunzãtoare pentru a asigura respectarea efectivã a prevederilor prezentei pãrţi şi ale anexelor pertinente, asa cum prevãd art. 153 paragraful 4 şi art. 4 paragraful 3 din anexa nr. III. 3. Statele pãrţi care sînt membre ale organizaţiilor internaţionale vor lua mãsuri corespunzãtoare pentru a asigura aplicarea prezentului articol în ceea ce priveşte aceste organizaţii. ART. 140 Interesul umanitãţii 1. Activitãţile din zona vor fi desfãşurate, asa cum este prevãzut în mod expres în prezenta parte, în interesul întregii umanitati, independent de situaţia geograficã a statelor, fie ca este vorba de state riverane sau de tari fãrã litoral, şi ţinînd seama în mod deosebit de interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu au dobîndit deplina independenta sau un regim de autonomie recunoscut de Natiunile Unite, conform Rezoluţiei nr. 1.514/XV şi altor rezoluţii pertinente ale adunãrii generale. 2. Autoritatea va asigura împãrţirea echitabila, pe baze nedescriminatorii, a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice rezultate din activitãţile desfãşurate în zona, printr-un mecanism corespunzãtor, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) pct. (i). ART. 141 Utilizarea zonei în scopuri exclusiv paşnice Zona este deschisã utilizãrii în scopuri exclusiv paşnice de cãtre toate statele, fie ca este vorba de state riverane sau de state fãrã litoral, fãrã discriminãri şi fãrã a se aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei pãrţi. ART. 142 Drepturile şi interesele legitime ale statelor riverane 1. În cazul zãcãmintelor de resurse ale zonei, ce se extind dincolo de limitele acesteia, activitãţile din zona se vor desfasura ţinînd seama în modul cuvenit de drepturile şi de interesele legitime ale statului riveran sub jurisdicţia cãruia se întind aceste zãcãminte. 2. Se va institui un sistem de consultãri cu statul interesat, inclusiv de notificare prealabilã, pentru a se evita orice încãlcare a acestor drepturi şi interese. În cazul în care activitãţile desfãşurate în zona pot antrena exploatarea unor resurse ce se gãsesc în limitele jurisdicţiei naţionale a unui stat riveran, este necesar consimţãmîntul prealabil al acestuia. 3. Prevederile prezentei pãrţi şi drepturile acordate sau exercitate în virtutea acestora nu vor afecta dreptul statelor riverane de a lua mãsurile compatibile cu dispoziţiile pertinente ale partii a XII-a, care pot sa fie necesare pentru a preveni, a atenua sau elimina un pericol grav şi iminent pentru litoralul lor sau pentru interese conexe care s-ar datora unei poluari sau ameninţãri de poluare rezultind din activitãţile duse în zona sau din orice alte accidente cauzate prin asemenea activitãţi. ART. 143 Cercetarea ştiinţificã marina 1. Cercetarea ştiinţificã marina în zona se va efectua în scopuri exclusiv paşnice şi în interesul întregii umanitati în conformitate cu partea a XIII-a. 2. Autoritatea poate efectua cercetãri ştiinţifice marine asupra zonei şi resurselor sale şi poate încheia contracte în acest scop. Ea va favoriza şi incuraja cercetãri ştiinţifice marine în zona şi va coordona şi difuza rezultatele acestor cercetãri şi analize, atunci cînd sînt disponibile. 3. Statele pãrţi pot sa efectueze cercetãri ştiinţifice marine în zona. Ele vor favoriza cooperarea internationala în domeniul cercetãrii ştiinţifice marine în zona: a) participind la programe internaţionale şi incurajind cooperarea în domeniul cercetãrii ştiinţifice marine efectuate de personalul diferitelor tari şi de cel al autoritãţii; b) veghind ca programele sa fie elaborate prin intermediul autoritãţii sau al altor organizaţii internaţionale, dupã caz, în folosul statelor în curs de dezvoltare şi al statelor mai puţin avansate din punct de vedere tehnologic, în vederea: (i) intaririi potenţialului lor de cercetãri; (ii) formãrii personalului lor şi al autoritãţii în domeniul tehnicilor şi al aplicãrii cercetãrii; (iii) favorizãrii antrenarii personalului lor calificat la activitãţile de cercetare desfãşurate în zona; c) difuzind în mod efectiv rezultatele cercetãrilor şi analizelor, atunci cînd sînt disponibile, prin intermediul autoritãţii sau al altor mecanisme internaţionale, dupã caz. ART. 144 Transferul de tehnologie 1. Conform convenţiei, autoritatea ia mãsuri: a) pentru a obţine tehnologiile şi cunoştinţele ştiinţifice referitoare la activitãţile desfãşurate în zona; şi b) pentru a favoriza şi a incuraja transferul, cãtre statele în curs de dezvoltare, a acestor tehnologii şi cunoştinţe ştiinţifice, în asa fel încît toate statele pãrţi sa poatã beneficia de ele. 2. În acest scop, autoritatea şi statele pãrţi vor coopera pentru promovarea transferului de tehnologie şi de cunoştinţe ştiinţifice referitoare la activitãţile desfãşurate în zona, astfel ca întreprinderea şi toate statele pãrţi sa poatã beneficia de ele. Îndeosebi, ele vor iniţia şi incuraja: a) programe pentru transferul cãtre întreprindere şi cãtre ţãrile în curs de dezvoltare de tehnologii referitoare la activitãţile desfãşurate în zona, inclusiv, între altele, facilitarea accesului întreprinderii şi al statelor în curs de dezvoltare la tehnologiile pertinente, potrivit unor modalitãţi şi în condiţii juste şi rezonabile; b) mãsuri pentru a asigura dezvoltarea tehnologiilor întreprinderii şi a tehnologiilor indigene ale statelor în curs de dezvoltare şi în mod deosebit pentru a oferi personalului întreprinderii şi din aceste state posibilitãţi de a se pregati în domeniul ştiinţei şi tehnologiei marine şi de a participa pe deplin la activitãţile desfãşurate în zona. ART. 145 Protecţia mediului marin În ce priveşte activitãţile desfãşurate în zona, vor fi luate, potrivit convenţiei, mãsurile necesare pentru a asigura o protecţie eficace a mediului marin impotriva efectelor dãunãtoare care pot rezulta din aceste activitãţi. În acest scop, autoritatea adopta regulile, reglementãrile şi procedurile corespunzãtoare, îndeosebi pentru: a) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, inclusiv a litoralului, şi pentru a face fata altor riscuri care îl ameninta, precum şi oricãrei perturbari a echilibrului ecologic al mediului marin, acordind o atentie deosebita necesitãţii de a-l proteja impotriva efectelor nocive ale unor activitãţi, cum ar fi: forarile, dragajele, excavatiile, deversarile de deşeuri, construirea şi exploatarea sau întreţinerea instalaţiilor, conductelor şi altor dispozitive utilizate pentru aceste activitãţi; b) protejarea şi conservarea resurselor naturale ale zonei şi prevenirea cauzarii de pagube pentru flora şi fauna mediului marin. ART. 146 Protecţia vieţii omeneşti În ceea ce priveşte activitãţile desfãşurate în zona, se vor lua mãsurile necesare pentru a se asigura o protecţie eficace a vieţii omeneşti. În acest scop, autoritatea va adopta reguli, reglementãri şi proceduri corespunzãtoare pentru a completa dreptul internaţional existent cuprins în tratatele în materie. ART. 147 Compatibilitatea dintre activitãţile desfãşurate în zona şi celelalte activitãţi întreprinse în mediul marin 1. Activitãţile în zona se vor desfasura ţinînd seama în mod rezonabil de celelalte activitãţi întreprinse în mediul marin. 2. Instalaţiile utilizate pentru activitãţile desfãşurate în zona vor îndeplini urmãtoarele condiţii: a) vor fi montate, amplasate şi indepartate numai în conformitate cu dispoziţiile prezentei pãrţi şi în condiţiile fixate de regulile şi de reglementãrile adoptate de cãtre autoritate. Montarea, amplasarea şi îndepãrtarea lor vor fi notificate în mod corespunzãtor, iar mijloacele permanente pentru semnalarea prezentei lor vor fi întreţinute; b) nu vor fi amplasate în locuri în care ar putea sa stînjeneascã folosirea cãilor recunoscute de navigaţie de importanta vitala pentru navigaţia internationala sau în zonele de pescuit intensiv; c) vor fi inconjurate de zone de securitate marcate în mod corespunzãtor prin balize, pentru a asigura securitatea instalaţiilor insesi şi a navigaţiei. Configuraţia şi amplasamentul acestor zone de siguranta se vor stabili astfel încît ele sa nu formeze o centura care sa împiedice accesul licit al navelor la anumite zone marine sau navigaţia în culoarele care servesc navigaţiei internaţionale; d) vor fi utilizate în scopuri exclusiv paşnice; e) aceste instalaţii nu au statut de insule. Ele nu au o mare teritorialã proprie, iar prezenta lor nu influenţeazã delimitarea marii teritoriale a zonei economice exclusive sau a platoului continental. 3. Celelalte activitãţi întreprinse în mediul marin vor fi efectuate ţinînd seama, în mod rezonabil, de activitãţile din zona. ART. 148 Participarea statelor în curs de dezvoltare la activitãţile desfãşurate în zona Participarea efectivã a statelor în curs de dezvoltare la activitãţile desfãşurate în zona este incurajata, asa cum se stipuleazã în mod specific în prezenta parte, ţinînd seama, în mod cuvenit, de nevoile şi de interesele deosebite ale acestor state şi, mai ales, ale acelora dintre ele care sînt fãrã litoral sau sînt dezavantajate din punct de vedere geografic, pentru a le permite sa depãşeascã obstacolele pe care le intimpina datoritã situaţiei lor defavorabile, mai ales datoritã departarii lor de zona şi dificultãţilor de acces în zona şi din aceasta. ART. 149 Obiecte arheologice şi istorice Toate obiectele cu caracter arheologic sau istoric gãsite în zona sînt pãstrate sau cedate în interesul întregii umanitati, tinindu-se seama în mod deosebit de drepturile preferenţiale ale statului sau ale tarii de origine, sau ale statului de origine culturalã ori ale statului de origine istorica sau arheologicã. Secţiunea a 3-a Punerea în valoare a resurselor zonei
ART. 150 Principii generale referitoare la activitatea în zona Activitãţile din zona vor fi desfãşurate, asa cum se prevede în mod expres în prezenta parte, astfel încît sa favorizeze dezvoltarea armonioasã a economiei mondiale şi creşterea echitabila a comerţului internaţional, sa promoveze cooperarea internationala, pentru dezvoltarea generalã a tuturor ţãrilor, şi mai ales a statelor în curs de dezvoltare, şi, îndeosebi, în scopul de a asigura: a) punerea în valoare a resurselor zonei; b) gestionarea sistematica, sigura şi raţionalã a resurselor zonei, veghind, îndeosebi, ca activitãţile desfãşurate sa fie eficiente şi în conformitate cu principiile judicioase de conservare, evitind orice risipa inutila; c) creşterea posibilitatii de participare la aceste activitãţi, îndeosebi într-un mod compatibil cu art. 144 şi 148; d) participarea autoritãţii la veniturile şi la transferul de tehnologie cãtre întreprindere şi cãtre statele în curs de dezvoltare, conform convenţiei; e) sporirea, în funcţie de necesitaţi, a disponibilitãţilor de minerale, produse pe baza resurselor zonei, concomitent cu mineralele provenind din alte resurse, pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu asemenea minerale; f) favorizarea, în ceea ce priveşte mineralele produse atît pe baza resurselor zonei, cît şi a altor resurse, unor preţuri juste şi stabile, remuneratorii pentru producãtori şi juste pentru consumatori, şi asigurarea pe termen lung a echilibrului dintre oferta şi cerere; g) acordarea de posibilitãţi tot mai mari pentru toate statele pãrţi, indiferent de sistemul lor social şi economic sau de situarea lor geograficã, de a participa la punerea în valoare a resurselor zonei şi prevenirea monopolizarii activitãţilor desfãşurate în zona; h) protejarea statelor în curs de dezvoltare impotriva efectelor defavorabile pe care le-ar putea avea asupra economiilor lor sau asupra cistigurilor lor din export, scãderea preţului unui mineral figurind printre cele extrase din zona sau reducerea volumului exportului lor de asemenea minerale, în mãsura în care aceste scaderi sau reduceri sînt datorate activitãţilor desfãşurate în zona, conform art. 151; i) punerea în valoare a patrimoniului comun în interesul întregii umanitati; j) condiţii de acces pe pieţe pentru importul mineralelor produse pe baza resurselor zonei şi pentru importul de produse extrase din aceste minerale, care sa nu fie mai favorabile decît condiţiile cele mai favorabile aplicabile importurilor provenite din alte resurse. ART. 151 Principii referitoare la producţie 1. a) Fãrã a contraveni obiectivelor enunţate la art. 150 şi în vederea aplicãrii art. 150 lit. g), autoritatea, actionind prin intermediul forurilor existente sau, dacã este nevoie, în cadrul unor noi aranjamente sau acorduri cu participarea tuturor pãrţilor interesate, inclusiv cu producãtorii şi cu consumatorii, va lua mãsurile necesare pentru a favoriza creşterea, eficacitatea şi stabilirea pieţelor pentru produsele de baza rezultate din mineralele provenind din zona, la preţuri remuneratorii pentru producãtori şi juste pentru consumatori. Toate statele pãrţi vor coopera în acest scop. b) Autoritatea va avea dreptul sa participe la orice conferinţa asupra produselor, ale carei lucrãri se referã la aceste produse de baza şi la care iau parte toate pãrţile interesate, inclusiv producãtorii şi consumatorii. Ea are dreptul sa devinã parte la orice aranjament sau acord încheiat în cadrul unor asemenea conferinţe. Ea va participa, pentru tot ceea ce priveşte producţia din zona, la orice organ creat în baza unor asemenea aranjamente sau acorduri, în conformitate cu regulamentul interior al organului în cauza. c) Autoritatea se va achitã de obligaţiile care îi revin în conformitate cu aranjamentele sau cu acordurile menţionate mai sus, pentru a asigura aplicarea lor uniforma şi nediscriminatorie fata de intreaga producţie de minerale în cauza, din zona. Fãcînd aceasta, ea va acţiona într-un mod compatibil cu clauzele contractelor în vigoare şi cu dispoziţiile planurilor de lucrãri aprobate de întreprindere. 2. a) În timpul perioadei interimare specificate în paragraful 3, producţia comercialã nu va începe pe baza unui plan de lucrãri aprobat, decît dacã exploatantul a solicitat şi obţinut de la autoritate o autorizaţie de producţie; aceasta autorizaţie nu poate fi cerutã cu mai mult de 5 ani înainte de data planificata pentru începerea producţiei comerciale pe baza planului de lucrãri, în afarã de cazul în care autoritatea ar prescrie alt termen prin regulile, regulamentele şi procedurile sale, avînd în vedere natura şi calendarul de executare a proiectelor. b) În cererea sa de autorizare, exploatantul va specifica cantitatea anuala de nichel pe care prevede ca o va extrage în baza planului de lucrãri aprobat. Cererea cuprinde un tabel de cheltuieli care, dupã primirea autorizaţiei, vor fi fãcute de cãtre exploatant şi care au fost calculate rezonabil, în asa fel încît sa-i permitã sa înceapã producţia comercialã la data prevãzutã. c) În scopul aplicãrii prevederilor de la lit. a) şi b), autoritatea va adopta norme de eficacitate potrivit art. 17 din anexa nr. III. d) Autoritatea va elibera o autorizaţie de producţie pentru cantitatea specificatã în cerere, cu condiţia ca suma dintre aceasta cantitate şi cantitãţile autorizate mai înainte sa nu depãşeascã, pentru un an oarecare de producţie din perioada interimara, plafonul producţiei de nichel, calculat conform paragrafului h), pentru anul în cursul cãruia este eliberata autorizaţia. e) O data eliberata, autorizaţia de producţie şi cererea aprobatã devin parte integrantã a planului de lucrãri aprobat. f) Dacã cererea de autorizare prezentatã de cãtre exploatant este respinsã în baza prevederilor de la lit. d), solicitantul va putea, oricind, sa prezinte autoritãţii o noua cerere. 3. Perioada interimara începe cu 5 ani înainte de data de 1 ianuarie a nului prevãzut pentru începerea producţiei comerciale în baza planului de lucrãri aprobat. În cazul în care începerea producţiei comerciale se amina cu un an fata de cel prevãzut iniţial, începutul perioadei interimare şi plafonul producţiei iniţial calculat vor fi modificate în consecinta. Perioada interimara se va încheia dupã 25 de ani sau la sfîrşitul conferintei de revizuire, menţionatã la art. 155, sau în ziua în care vor intra în vigoare noile acorduri şi aranjamente menţionate la paragraful 1, dupã cum unul dintre aceste evenimente va surveni mai curînd. Dacã aceste aranjamente sau acorduri devin caduce sau înceteazã sa mai fie valabile din alte motive, autoritatea redobindeste, pentru restul perioadei interimare, puterile prevãzute în prezentul articol. 4. a) Plafonul producţiei, valabil pentru un an oarecare din perioada interimara, este dat de suma celor doua elemente (i) şi (ii) de mai jos: (i) diferenţa dintre valorile curbei de tendinta a consumului anual de nichel pentru anul care precede anul de începere a primei producţii comerciale şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede începutul perioadei interimare, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile lit. b); şi (ii) 60% din diferenţa dintre valoarea curbei de tendinta a consumului de nichel pentru anul pentru care a fost solicitatã autorizaţia de producţie şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede anul de începere a primei producţii comerciale, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile de la lit. b). b) În scopul subparagrafelor de la lit. a): (i) valorile curbei de tendinta folosite pentru calculul plafonului producţiei de nichel vor fi valorile anuale ale consumului de nichel, indicate de o curba de tendinta stabilitã în cursul anului în care a fost eliberata autorizaţia de producţie. Curba de tendinta se obţine prin regresia lineara a logaritmilor datelor referitoare la consumul anual efectiv de nichel, corespunzãtor perioadei de 15 ani, cea mai recenta, pentru care se dispune de date, timpul fiind luat drept o variabila independenta. Aceasta curba de tendinta se va numi curba de tendinta iniţialã; (ii) dacã rata anuala de creştere indicatã de curba de tendinta este mai mica de 3%, se va înlocui aceasta curba pentru determinarea cantitãţilor vizate la lit. a) cu o curba de tendinta construitã în asa fel încît sa taie curba de tendinta iniţialã în punctul care reprezintã valoarea consumului pentru primul an al perioadei de 15 ani luate în considerare, iar panta sa sa corespundã unei cresteri anuale de 3% . Totuşi plafonul de producţie fixat pentru un an oarecare al perioadei interimare nu poate, în nici un caz, sa depãşeascã diferenţa dintre valoarea curbei de tendinta iniţialã pentru anul luat în considerare şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede începerea perioadei interimare. 5. Autoritatea va rezerva întreprinderii, pentru producţia sa iniţialã, o cantitate de 38.000 tone metrice de nichel din cantitatea fixatã ca plafon de producţie, conform lit. b). 6. a) Exploatantul poate, în cursul unui an oarecare, sa nu atinga volumul producţiei anuale de minerale provenite din noduli polimetalici, care este specificatã în autorizaţia sa de producţie, sau sa depãşeascã aceasta producţie cu maximum 8%, cu condiţia ca producţia totalã sa nu depãşeascã volumul specificat în autorizaţie. Orice depasire cuprinsã între 8% şi 20% pentru un an oarecare sau orice depasire pentru un an care urmeazã unei perioade de 2 ani consecutivi, în cursul cãrora volumul fixat a fost deja depãşit, va face obiectul negocierilor cu autoritatea care poate cere exploatantului sa solicite o autorizaţie de producţie suplimentarã. b) Cererile referitoare la aceasta producţie suplimentarã nu vor fi examinate de autoritate decît dupã ce ea s-a pronunţat asupra tuturor cererilor de autorizaţie nerezolvate şi dupã ce ea va fi luat în considerare, în mod cuvenit, eventualitatea unor alte cereri prezentate de alţi solicitanti. Autoritatea se va ghida în aceasta privinta dupã principiul ca, în cursul unui an oarecare din perioada interimara, producţia totalã autorizata în virtutea formulei de limitare a producţiei nu trebuie sa fie depãşitã. Ea nu va autoriza, pentru nici un plan de lucrãri, producţia unei cantitãţi de nichel mai mare de 46.500 tone metrice pe an. 7. Producţia altor metale, cum ar fi cuprul, cobaltul şi manganul, care sînt obţinute din nodulii polimetalici extrasi pe baza unei autorizaţii de producţie, nu trebuie sa depãşeascã nivelul pe care l-ar fi atins dacã exploatantul ar fi produs din aceşti noduli cantitatea maxima de nichel calculatã conform prezentului paragraf. Autoritatea va stabili, potrivit art. 17 din anexa nr. III, reguli, reglementãri şi proceduri pentru punerea în aplicare a prezentului paragraf. 8. Drepturile şi obligaţiile referitoare la practicile economice incorecte, care sînt prevãzute în cadrul acordurilor comerciale multilaterale pertinente, se vor aplica la explorarea şi exploatarea mineralelor din zona. Pentru soluţionarea diferendelor care vor aparea din aplicarea prezentei prevederi, statele pãrţi care participa la aceste acorduri comerciale multilaterale vor recurge la procedurile de soluţionare a diferendelor prevãzute de acestea. 9. Autoritatea are puterea sa limiteze nivelul producţiei de minerale în zona, altele decît mineralele extrase din noduli polimetalici, în condiţiile şi dupã metodele pe care le va considera corespunzãtoare, adoptînd reglementãri în conformitate cu art. 161 paragraful 8. 10. La recomandarea consiliului, bazatã pe avizul Comisiei de planificare economicã, adunarea va institui un sistem de compensaţie sau va lua alte mãsuri de asistenta, de natura sa faciliteze adaptarea economicã, inclusiv cooperarea cu instituţiile specializate şi cu alte organizaţii internaţionale, în scopul de a veni în ajutorul statelor în curs de dezvoltare ale cãror economii naţionale şi venituri provenite din export vor fi în mod grav afectate datoritã efectelor negative pe care le-ar putea avea scãderea preţului unui mineral care figureazã printre cele extrase din zona sau datoritã reducerii volumului exportului lor de asemenea minerale, în mãsura în care aceasta scãdere sau reducere este datoratã activitãţilor desfãşurate în zona. La cerere, autoritatea va întreprinde studii asupra problemelor pe care le-ar avea statele care risca sa fie cel mai grav afectate, în vederea reducerii la minimum a dificultãţilor lor şi pentru a le ajuta sa-şi adapteze economia. ART. 152 Exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor autoritãţii 1. În exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor sale, autoritatea va evita orice discriminare, îndeosebi cînd acorda posibilitatea de a desfasura activitãţi în zona. 2. Totuşi ea va acorda, în virtutea dispoziţiilor exprese ale prezentei pãrţi, o atentie deosebita statelor în curs de dezvoltare şi, între acestea, mai ales statelor fãrã litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic. ART. 153 Sistemul de explorarea şi exploatare 1. Activitãţile desfãşurate în zona vor fi organizate, realizate şi controlate de cãtre autoritate, în numele întregii umanitati, conform prezentului articol şi altor dispoziţii pertinente ale prezentei pãrţi şi ale anexelor corespunzãtoare, precum şi regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii. 2. Activitãţile din zona se desfãşoarã conform paragrafului 3: a) de cãtre întreprindere; şi b) în asociere cu autoritatea, de cãtre statele pãrţi sau de cãtre întreprinderi de stat, ori de cãtre persoane fizice sau juridice care au naţionalitatea unui stat parte ori sînt efectiv controlate de un stat sau de cetãţenii unui asemenea stat, atunci cînd sînt patronate de cãtre state sau de cãtre orice grup dintre categoriile menţionate, care îndeplineşte condiţiile stipulate în prezenta parte şi în anexa nr. III. 3. Activitãţile din zona se desfãşoarã conform unui plan de munca oficial şi scris, stabilit conform anexei nr. III şi aprobat de consiliu, dupã examinarea lui de cãtre comisia juridicã şi tehnica. În cazul activitãţilor întreprinse în zona, cu autorizaţia autoritãţii, de cãtre entitatile sau persoanele menţionate la paragraful 2 lit. b), acest plan de munca îmbracã forma unui contract, asa cum este prevãzut în art. 3 din anexa nr. III. Acest contract poate prevedea aranjamente de coparticipare conform art. 11 din anexa nr. III. 4. Autoritatea va exercita asupra activitãţilor întreprinse în zona controlul necesar pentru a asigura respectarea dispoziţiilor pertinente ale prezentei pãrţi şi ale anexelor corespunzãtoare, ca şi a regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii, precum şi a planurilor de munca aprobate conform paragrafului 3. Statele pãrţi vor ajuta autoritatea, luind toate mãsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor texte, conform art. 139. 5. Autoritatea are dreptul sa ia, în orice moment, orice mãsura prevãzutã în prezenta parte pentru a-i asigura respectarea şi, în acelaşi timp, pentru a-şi putea exercita funcţiile de control şi de reglementare care îi incumba în virtutea convenţiei sau a unui contract. Autoritatea poate inspecta toate instalaţiile situate în zona, care sînt utilizate pentru activitãţile desfãşurate în zona. 6. Orice contract încheiat conform paragrafului 3 va prevedea garantarea titlului. El nu va putea, deci, sa fie revizuit, suspendat sau reziliat decît în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din anexa nr. III. ART. 154 Examinarea periodicã La fiecare 5 ani de la intrarea în vigoare a convenţie, adunarea va proceda la o examinare generalã şi sistematica a modului în care regimul internaţional al zonei, stabilit prin convenţie, a funcţionat în practica. În lumina acestei examinari, adunarea va putea adopta sau recomanda altor organe sa adopte mãsuri conforme cu dispozitile şi cu procedurile prevãzute în prezenta parte şi în anexele corespunzãtoare, care sa ducã la îmbunãtãţirea functionarii regimului. ART. 155 Conferinţa de revizuire 1. 15 ani dupã data de 1 ianuarie a anului în care începe prima producţie comercialã în baza unui plan de munca aprobat, adunarea va convoca o conferinţa pentru revizuirea dispoziţiilor prezentei pãrţi şi ale anexelor corespunzãtoare, care reglementeazã sistemul de explorare şi de exploatare a resurselor zonei. Conferinţa de revizuire va examina, în detaliu, în lumina experienţei acumulate în timpul perioadei care s-a scurs: a) dacã dispoziţiile prezentei pãrţi, care reglementeazã sistemul de explorare şi de exploatare a resurselor zonei, şi-au atins obiectivele în toate privintele şi, mai ales, dacã au fost profitabile întregii umanitati; b) dacã în acest interval de 15 ani sectoarele rezervate au fost exploatate în mod eficient şi echilibrat în raport cu sectoarele nerezervate; c) dacã valorificarea şi utilizarea zonei şi a resurselor sale au fost întreprinse într-un mod care sa favorizeze dezvoltarea armonioasã a economiei mondiale şi expansiunea echilibrata a comerţului internaţional; d) dacã s-a preintimpinat monopolizarea activitãţilor duse în zona; e) dacã au fost respectate principiile enunţate în art. 150 şi 151; şi f) dacã sistemul a permis o distribuire echitabila a avantajelor de pe urma activitãţilor din zona, avînd în vedere, îndeosebi, interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare. 2. Conferinţa de revizuire va trebui sa vegheze ca principiul patrimoniului comun al umanitãţii, regimul internaţional vizind exploatarea sa echitabila în folosul tuturor ţãrilor, mai ales al statelor în curs de dezvoltare, şi existenta unei autoritãţi însãrcinate cu desfãşurarea, organizarea şi controlul activitãţilor din zona sa fie menţinute. Ea va veghea, de asemenea, pentru a fi menţinute principiile enunţate în prezenta parte în ce priveşte excluderea oricãrei revendicari şi neexercitarea suveranitãţii asupra vreunui sector al zonei, drepturile statelor şi conduita lor generalã referitoare la zona, precum şi participarea lor la activitãţile întreprinse în zona, conform convenţiei, prevenirea monopolizarii activitãţilor desfãşurate în zona, folosirea zonei exclusiv în scopuri paşnice, aspectele economice ale activitãţilor desfãşurate în zona, cercetarea ştiinţificã marina, transferul de tehnologii, protejarea mediului marin şi a vieţii umane, drepturile statelor riverane, regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra zonei şi compatibilitatea dintre activitãţile desfãşurate în zona şi alte activitãţi exercitate în mediul marin. 3. Conferinţa de revizuire va folosi procedura de adoptare a deciziilor, care a fost aplicatã şi în cadrul celei de-a treia Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii. Conferinţa va depune toate eforturile pentru a se ajunge la un acord prin consens asupra tuturor eventualelor amendamente şi nu se va recurge la vot asupra acestor chestiuni decît dupã ce vor fi epuizate toate eforturile în vederea ajungerii la consens. 4. Dacã, dupã 5 ani de la deschiderea sa, Conferinţa de revizuire nu va fi ajuns la un acord asupra sistemului de explorare şi exploatare a resurselor zonei, ea va putea, în urmãtoarele 12 luni, sa decidã, cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul statelor pãrţi, adoptarea şi impunerea spre ratificare sau aderare de cãtre statele pãrţi a amendamentelor pe care le va considera necesare şi potrivite pentru revizuirea sau modificarea sistemului. Aceste amendamente vor intra în vigoare, pentru toate statele pãrţi, la 12 luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de cãtre trei pãtrimi din numãrul statelor pãrţi. 5. Amendamentele adoptate de conferinţa de revizuire în aplicarea prezentului articol nu vor aduce atingere drepturilor cistigate în virtutea contractelor existente.
Secţiunea a 4-a Autoritatea
Subsectiunea A Dispoziţii generale ART. 156 Crearea autoritãţii 1. Prin prezenta convenţie se creeazã o autoritate internationala a teritoriilor submarine, care va funcţiona conform dispoziţiilor prezentei pãrţi. 2. Toate statele pãrţi sînt ipso facto membre ale autoritãţii. 3. Observatorii pe lîngã cea de-a treia Conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, care au semnat Actul final şi care nu sînt vizati la art. 305 paragraful 1 lit. c), d), e) sau f), au dreptul de a participa la lucrãrile autoritãţii în calitate de observatori, potrivit regulilor, regulamentelor şi procedurilor acesteia. 4. Autoritatea îşi are sediul în Jamaica. 5. Autoritatea poate sa înfiinţeze centrele sau birourile regionale pe care le considera necesare pentru exercitarea funcţiunilor sale. ART. 157 Natura autoritãţii şi principiile fundamentale care guverneazã funcţionarea sa 1. Autoritatea este organizaţia prin intermediul cãreia statele pãrţi organizeazã şi controleazã activitãţile desfãşurate în zona, în special în vederea administrãrii resurselor acesteia, conform dispoziţiilor prezentei pãrţi. 2. Autoritatea deţine atribuţiile şi funcţiile care îi sînt conferite în mod expres prin convenţie. Autoritatea poseda atribuţii subsidiare, compatibile cu convenţia, pe care le implica cu necesitate exercitarea prerogativelor şi funcţiilor sale în privinta activitãţilor desfãşurate în zona. 3. Autoritatea este fondatã pe principiul egalitãţii suverane a tuturor membrilor sãi. 4. Pentru a asigura fiecãruia dintre ei drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea de membru, toţi membrii autoritãţii se vor achitã cu buna-credinţa de obligaţiile pe care şi le-au asumat în conformitate cu prezenta parte. ART. 158 Organele autoritãţii 1. Prin prezenta convenţie se creeazã, ca organe principale ale autoritãţii, o adunare, un consiliu şi un secretariat. 2. Prin prezenta convenţie se creeazã o întreprindere care este organul prin intermediul cãruia autoritatea exercita funcţiile vizate la art. 170 paragraful 1. 3. Organele subsidiare considerate ca necesare pot fi create în conformitate cu prezenta parte. 4. Organele principale şi întreprinderea sînt, fiecare în parte, însãrcinate sa exercite atribuţiile şi funcţiile care le-au fost conferite. În exercitarea acestor atribuţii şi funcţii, fiecare organ va evita sa acţioneze într-un mod care ar putea aduce atingere sau sa dãuneze exercitãrii puterilor şi funcţiilor speciale conferite unui alt organ.
Subsectiunea B Adunarea
ART. 159 Componenta, procedura şi vot 1. Adunarea se compune din toţi membrii autoritãţii. Fiecare membru are un reprezentant în adunare, care poate fi însoţit de supleanţi şi de consilieri. 2. Adunarea se întruneşte în sesiune ordinarã în fiecare an şi în sesiune extraordinarã atunci cînd decide ea sau cînd este convocatã de cãtre secretarul general, la cererea consiliului sau a majoritãţii membrilor autoritãţii. 3. Sesiunile adunãrii, dacã aceasta nu decide altfel, au loc la sediul autoritãţii. 4. Adunarea adopta propriul sau regulament interior. La deschiderea fiecãrei sesiuni ordinare, ea îşi alege preşedintele şi alţi membri ai biroului, atiti citi vor fi necesari. Ei rãmîn în funcţie pînã la alegerea unui nou preşedinte şi a unui nou birou la sesiunea ordinarã urmãtoare. 5. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor. 6. Fiecare membru al adunãrii dispune de un vot. 7. Deciziile asupra problemelor de procedura, inclusiv convocarea unei sesiuni speciale a adunãrii, vor fi luate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti. 8. Deciziile asupra problemelor de fond vor fi luate cu majoritatea a doua treimi a membrilor prezenţi şi cu drept de vot, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includã majoritatea membrilor participanţi la sesiune. În cazul în care se va pune problema stabilirii dacã o problema este sau nu de fond, problema dezbatuta va fi tratata ca fiind de fond, în afarã de cazul în care adunarea va hotãrî altfel, cu majoritatea cerutã pentru luarea deciziilor în problemele de fond. 9. Atunci cînd o problema de fond urmeazã a fi supusã la vot pentru prima oara, preşedintele va putea sau va trebui, dacã cel puţin o cincime din numãrul membrilor adunãrii cere acest lucru, sa amine supunerea la vot a acestei probleme pentru un termen ce nu depãşeşte 5 zile calendaristice. Aceasta regula nu poate fi aplicatã decît o singura data în legatura cu aceeaşi problema, iar aplicarea ei nu poate sa ducã la amînarea problemei dupã data închiderii sesiunii. 10. Atunci cînd preşedintele este sesizat de cãtre cel puţin un sfert din numãrul membrilor autoritãţii cu o cerere scrisã pentru obţinerea unui aviz consultativ asupra conformitatii cu convenţia a unei mãsuri propuse de ea în legatura cu orice problema, adunarea va cere un aviz consultativ Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii. Votul va fi aminat pînã cînd Camera îşi da avizul. Dacã acest aviz nu este comunicat înainte de ultima saptamina a sesiunii în cursul cãreia a fost cerut, adunarea va hotãrî asupra momentului în care se va întruni pentru a vota asupra problemei aminate. ART. 160 Atribuţii şi funcţii 1. Adunarea, singurul organ al autoritãţii care este compus din toţi membrii acesteia, este consideratã ca organ suprem al autoritãţii, fata de care celelalte organe principale sînt rãspunzãtoare, asa cum este prevãzut în mod expres în convenţie. Adunarea este abilitata sa stabileascã, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei, politica generalã a autoritãţii cu privire la orice problema sau subiecte ţinînd de competenta acesteia. 2. Adunarea mai are urmãtoarele atribuţii şi funcţii: a) sa aleagã membrii consiliului, în conformitate cu art. 161; b) sa aleagã secretarul general dintre candidaţii propuşi de cãtre consiliu; c) sa aleagã, la recomandarea consiliului, membrii consiliului de administraţie al întreprinderii şi directorul general al acesteia; d) sa creeze organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru a se achitã de funcţiile sale, conform dispoziţiilor prezentei pãrţi. La determinarea componentei unor asemenea organe, se va tine seama în mod cuvenit de principiul repartiţiei geografice echitabile a locurilor, de interesele deosebite şi de necesitatea de a asigura acestor organe concursul unor membri calificaţi şi competenţi în domeniile tehnice de care aceştia se ocupa; e) sa fixeze contribuţia membrilor la bugetul de administraţie al autoritãţii, conform unui barem convenit, bazat pe baremul utilizat pentru bugetul ordinar al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pînã cînd autoritatea îşi va asigura din alte surse încasãri suficiente pentru a face fata cheltuielilor sale de administrare; f) (i) sa examineze şi sa aprobe, la recomandarea consiliului, regulile, reglementãrile şi procedurile referitoare la repartizarea echitabila a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice care decurg din activitãţile întreprinse în zona, precum şi a contribuţiilor prevãzute la art. 82, ţinînd seama, îndeosebi, de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu şi-au cucerit deplina independenta sau un alt regim de autonomie. Dacã adunarea nu aproba recomandãrile consiliului, le restituie pentru ca acesta sa le reexamineze în lumina opiniilor pe care ea le-a formulat; (ii) sa examineze şi sa aprobe regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii, precum şi orice amendamente la aceste texte, pe care consiliul le-a adoptat provizoriu în aplicarea prevederilor art. 162 paragraful 2 lit. o) (ii). Aceste reguli, reglementãri şi proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea şi exploatarea în zona, la gestiunea financiarã şi la administraţia interna a autoritãţii şi, la recomandarea consiliului de administraţie al întreprinderii, la virãrile de fonduri de la întreprindere cãtre autoritate; g) sa decidã, conform convenţiei, regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii, asupra împãrţirii echitabile a avantajelor financiare şi a celorlalte avantaje economice obţinute din activitãţile desfãşurate în zona; h) sa examineze şi sa aprobe proiectul de buget anual al autoritãţii, prezentat de cãtre consiliu; i) sa examineze rapoartele periodice ale consiliului şi ale întreprinderii, precum şi rapoartele speciale cerute consiliului şi oricãrui alt organ al autoritãţii; j) sa dispunã efectuarea de studii şi sa formuleze recomandãri în scopul promovãrii cooperãrii internaţionale cu privire la activitãţile desfãşurate în zona şi sa incurajeze dezvoltarea progresiva şi codificarea dreptului internaţional în acest domeniu; k) sa examineze problemele cu caracter general ce se pun în legatura cu activitãţile desfãşurate în zona, în special pentru statele în curs de dezvoltare, precum şi problemele ce se pun în legatura cu aceleaşi activitãţi anumitor state, datoritã situarii lor geografice, îndeosebi statelor fãrã litoral şi statelor dezavantajate din punct de vedere geografic; l) sa instituie, la recomandarea consiliului, pe baza avizului Comisiei de planificare economicã, un sistem de compensaţii sau sa ia alte mãsuri de asistenta care sa faciliteze adaptarea economicã, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 4; m) sa suspende exercitarea drepturilor şi privilegiilor inerente calitãţii de membru, în aplicarea prevederilor art. 185; n) sa dezbata orice problema sau subiect ce tine de competenta autoritãţii şi sa decidã, într-un mod compatibil cu repartizarea atribuţiilor şi funcţiilor între organele autoritãţii, care dintre aceste organe se va ocupa de o anumitã problema sau de un anumit subiect a cãrui examinare nu a fost în mod expres încredinţatã unuia dintre ele.
Subsectiunea C Consiliul
ART. 161 Componenta, procedura şi votul 1. Consiliul se compune din 36 de membri ai autoritãţii, aleşi de cãtre adunare în urmãtoarea ordine: a) 4 (patru) membri aleşi dintre statele pãrţi ale cãror consumuri sau importuri nete de produse de baza din categoria mineralelor ce urmeazã sa fie extrase din zona au depãşit, în cursul ultimilor 5 ani pentru care exista statistici, 2% din totalul mondial al consumului sau al importurilor acestor produse de baza, dintre care cel puţin un stat va fi din regiunea Europei de Est (ţara socialistã); b) 4 (patru) membri aleşi dintre cele 8 (opt) state pãrţi care au fãcut, fie direct, fie prin intermediul cetãţenilor lor, investiţiile cele mai importante pentru pregãtirea şi realizarea activitãţilor desfãşurate în zona, dintre care cel puţin o ţara va fi din regiunea Europei rasaritene (tari socialiste); c) 4 (patru) membri aleşi dintre statele pãrţi care, dupã cifrele de producţie din zonele supuse jurisdicţiei lor, se numara printre principalii exportatori ai categoriilor de minerale ce urmeazã sa fie extrase din zona, dintre care cel puţin 2 (doua) state în curs de dezvoltare, a cãror economie este serios dependenta de exporturile lor de asemenea minerale; d) 6 (şase) membri aleşi dintre statele pãrţi în curs de dezvoltare, care reprezintã interese deosebite. Interesele deosebite reprezentate includ interesele statelor cu populaţie numeroasa, ale statelor care sînt fãrã litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic, ale statelor care figureazã printre principalii importatori ai categoriilor de minerale ce urmeazã sa fie extrase din zona, ale statelor potenţial producãtoare de astfel de minerale şi ale statelor cel mai puţin dezvoltate; e) 18 (optsprezece) membri aleşi în conformitate cu principiul asigurãrii unei repartizari geografice echitabile a ansamblului locurilor din consiliu, cu înţelegerea ca cel puţin un stat din fiecare regiune geograficã sa fie ales membru în aplicarea acestei prevederi. În sensul prezentei prevederi, regiunile geografice sînt: Africa, America Latina, Asia, Europa rasariteana (tari socialiste), Europa occidentala şi alte state. 2. În alegerea membrilor consiliului conform paragrafului 1, adunarea va urmãri ca: a) reprezentarea statelor fãrã litoral şi a statelor dezavantajate din punct de vedere geografic sa fie aproximativ proporţionalã cu reprezentarea lor în adunare; b) reprezentarea statelor riverane, în special a statelor în curs de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile enunţate la paragraful 1 lit. a)-c) sau d) sa fie aproximativ proporţionalã cu reprezentarea lor în adunare; c) fiecare grup de state pãrţi care trebuie sa fie reprezentate în consiliu sa fie eventual reprezentate de cãtre membrii desemnaţi de cãtre grup. 3. Alegerile vor avea loc în cadrul sesiunilor ordinare ale adunãrii şi fiecare membru va fi ales pentru un mandat de 4 ani. Totuşi, la prima alegere, jumãtate din numãrul membrilor reprezentind fiecare dintre grupurile vizate la paragraful 1 va fi aleasã pentru un mandat de 2 ani. 4. Membrii consiliului sînt reeligibili, dar ca regula generalã, va trebui sa se ţinã seama în modul cuvenit de faptul ca este de dorit sa se asigure o rotaţie a locurilor. 5. Consiliul îşi exercita funcţiile la sediul autoritãţii; el se reuneste ori de cîte ori o cer activitãţile autoritãţii şi, în orice caz, cel puţin de trei ori pe an. 6. Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor consiliului. 7. Fiecare membru al consiliului dispune de un vot. 8. a) Deciziile asupra problemelor de procedura se iau cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti. b) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legatura cu art. 162 paragraful 2 lit. f), g), h), i, n), p), v) şi cu art. 191 vor fi luate cu majoritatea a doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includã majoritatea membrilor consiliului. c) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legatura cu dispoziţiile enumerate mai jos vor fi luate cu majoritatea a trei pãtrimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, sub rezerva ca aceasta majoritate sa includã majoritatea membrilor consiliului: art. 162 paragraful 1; art. 162 paragraful 2 lit. a), b), c), d), e), l), q), r), s), t); art. 162 paragraful 2 lit. u), în caz de nerespectare de cãtre un contractant sau un stat care-l patroneaza; art. 162 paragraful 2 lit. w), intelegindu-se ca ordinele emise în virtutea acestei prevederi nu pot fi obligatorii mai mult de 30 de zile, dacã nu sînt confirmate de o hotãrîre luatã conform lit. d); art. 162 paragraful 2 lit. x), y) şi z); art. 163 paragraful 2; art. 174 paragraful 3; art. 11 din anexa nr. IV. d) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legatura cu dispoziţiile art. 162 paragraful 2 lit. m) şi o), precum şi în legatura cu adoptarea amendamentelor de la partea a XI-a sînt adoptate prin consens. e) În sensul prevederilor lit. d), f) şi g), prin consens se înţelege absenta oricãrei obiecţii explicite. În urmãtoarele 14 zile dupã prezentarea unei propuneri consiliului, preşedintele va stabili dacã exista o obiectie la adoptarea acesteia. Dacã preşedintele consiliului constata ca o asemenea obiectie a fost formulatã, el va constitui şi va convoca în urmãtoarele 3 zile o comisie de conciliere, compusa din cel mult 9 (noua) membri ai consiliului şi prezidata de el însuşi, în vederea eliminãrii divergentelor de opinii şi elaborãrii unei propuneri susceptibile de a fi adoptatã prin consens. Comisia de conciliere se va achitã prompt de sarcina sa şi va raporta consiliului în termen de 14 zile de la constituirea sa. Dacã comisia nu va fi în mãsura sa recomande o propunere susceptibilã de a fi adoptatã prin consens, ea va expune în raportul sau motivele opoziţiei fata de propunere. f) Deciziile asupra problemelor nemenţionate mai sus, pe care consiliul este abilitat sa le ia în virtutea regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii sau în baza oricãrui alt titlu, vor fi adoptate în conformitate cu prevederile prezentului articol, specificate în reguli, reglementãri şi proceduri sau, în lipsa unei asemenea dispoziţii, în conformitate cu prevederea pe care o va stabili consiliul prin consens. g) În cazul în care se va pune problema stabilirii dacã o problema intra în categoria celor de la lit. a), b), c) sau d), problema va fi consideratã ca decurgind din prevederile care cer majoritatea cea mai mare sau consensul, dupã caz, afarã de cazul în care consiliul ar decide altfel, cu aceasta majoritate sau prin consens. 9. Consiliul va stabili o procedura prin care sa se permitã unui membru al autoritãţii, care nu este reprezentat în consiliu, sa trimitã un reprezentant la o şedinţa a consiliului, dacã acest membru prezintã o cerere în acest scop sau dacã consiliul discuta o problema care-l intereseazã în mod special. Reprezentantul acestui membru poate participa la dezbateri fãrã drept de vot. ART. 162 Atribuţii şi funcţii 1. Consiliul este organul executiv al autoritãţii. El are atributia de a stabili, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu politica generalã stabilitã de cãtre adunare, obiectivele specifice pe care trebuie sa le promoveze autoritatea în orice problema sau subiect de competenta sa. 2. În plus, consiliul: a) supravegheazã şi coordoneazã aplicarea dispoziţiilor prezentei pãrţi în orice problema sau subiect de competenta autoritãţii şi atrage atenţia adunãrii asupra cazurilor de nerespectare; b) supune adunãrii o lista de candidaţi pentru postul de secretar general; c) recomanda adunãrii candidaţi pentru funcţia de membru al consiliului de administraţie al întreprinderii şi pentru postul de director general al întreprinderii; d) creeazã, dupã cum este cazul şi ţinînd seama în modul cuvenit de ratiunile de economie şi de eficienta, organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru exercitarea funcţiilor sale în conformitate cu dispoziţiile prezentei pãrţi. În ceea ce priveşte componenta acestor organe, se va pune accentul pe necesitatea ca membrii lor sa fie calificaţi şi competenţi în domeniile tehnice de care se ocupa, ţinînd totuşi seama, în modul cuvenit, de principiul repartiţiei geografice echitabile şi de interesele speciale; e) adopta regulamentul sau interior, în care fixeazã şi modul de desemnare a preşedintelui sau; f) încheie, în numele autoritãţii, acorduri cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu alte organizaţii internaţionale, în limita competentei sale şi sub rezerva aprobãrii adunãrii; g) examineazã rapoartele întreprinderii şi le transmite adunãrii, însoţite de recomandãrile sale; h) prezintã adunãrii rapoarte anuale şi rapoartele speciale pe care aceasta i le va cere; i) emite directive pentru întreprindere, conform art. 170; j) aproba planurile de munca conform art. 6 din anexa nr. III. Consiliul se pronunţa asupra fiecãrui plan de munca într-un termen de 60 de zile de la data supunerii acestuia unei sesiuni a consiliului de cãtre comisia juridicã şi tehnica, conform procedurilor care urmeazã: (i) dacã comisia recomanda aprobarea unui plan de munca, acesta este considerat ca fiind acceptat de cãtre consiliu, dacã nici un membru al acestuia nu prezintã preşedintelui, într-un interval de 14 zile, o obiectie scrisã expresã care sa invoce nerespectarea condiţiilor enunţate la art. 6 din anexa nr. III. Dacã se formuleazã o asemenea obiectie, se va aplica procedura de conciliere prevãzutã de art. 161 paragraful 8 lit. e). Dacã, conform acestei proceduri, obiecţia este menţinutã, planul de munca va fi considerat ca fiind aprobat de cãtre consiliu, afarã de cazul în care consiliul l-ar respinge prin consens, cu excluderea statului sau a statelor care au fãcut cererea sau care l-au patronat pe solicitant; (ii) dacã comisia recomanda respingerea unui plan de munca sau nu formuleazã recomandãri, consiliul poate decide aprobarea planului de munca cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includã pe majoritatea membrilor participanţi la sesiune; k) aproba planurile de munca prezentate de întreprindere conform art. 12 din anexa nr. IV, aplicind mutatis mutandis procedurile prevãzute la lit. j); l) exercita controlul asupra activitãţilor desfãşurate în zona, conform art. 153 paragraful 4 şi regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii; m) adopta, la recomandarea comisiei de planificare economicã, conform art. 150 lit. h), mãsurile necesare şi corespunzãtoare pentru protejarea statelor în curs de dezvoltare impotriva efectelor economice defavorabile specificate de aceasta prevedere; n) face recomandãri adunãrii, pe baza avizului comisiei de planificare economicã, referitoare la instituirea unui sistem de compensaţie şi la alte mãsuri de asistenta de natura sa faciliteze adaptarea economicã, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10; o) (i) recomanda adunãrii regulile, reglementãrile şi procedurile referitoare la împãrţirea echitabila a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice rezultate din activitãţile duse în zona, precum şi cu privire la contribuţiile prevãzute la art. 82, ţinînd, îndeosebi, seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu şi-au cucerit independenta completa sau un alt regim de autonomie; (ii) adopta şi aplica provizoriu, pînã la aprobarea lor de cãtre adunare, regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii şi orice amendamente la aceste texte, ţinînd seama de recomandãrile comisiei juridice şi tehnice sau ale oricãrui alt organ subordonat interesat. Aceste reguli, reglementãri şi proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea şi exploatarea în zona, precum şi la gestiunea financiarã a autoritãţii şi la administraţia sa interna. Se va acorda prioritate adoptãrii de reguli, reglementãri şi proceduri cu privire la explorarea şi exploatarea nodulilor polimetalici. Regulile, reglementãrile şi procedurile referitoare la explorarea şi exploatarea altor resurse decît nodulii polimetalici vor fi adoptate într-un termen de 3 ani de la data la care autoritatea a fost sesizatã cu o cerere în acest sens din partea unuia dintre membrii sãi. Aceste reguli, reglementãri şi proceduri rãmîn în vigoare, cu titlu provizoriu, pînã la aprobarea lor de cãtre adunare sau pînã la modificarea lor de cãtre consiliu, ţinînd seama de opiniile exprimate de adunare; p) vegheazã la plata tuturor sumelor datorate de autoritate sau autoritãţii în legatura cu operaţiunile efectuate în conformitate cu prezenta parte; q) efectueazã opţiunea între solicitantii de autorizaţii de producţie, în aplicarea prevederilor art. 7 din anexa nr. III, în cazul prevãzut de acest articol; r) supune adunãrii, pentru aprobare, proiectul de buget anual al autoritãţii; s) face recomandãri adunãrii privind principiile de urmat pentru rezolvarea oricãror probleme sau subiect care tine de competenta autoritãţii; t) face recomandãri adunãrii privind suspendarea exercitãrii drepturilor şi privilegiilor care sînt inerente calitãţii de membru în aplicarea art. 185; u) sesizeazã, în numele autoritãţii, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în caz de nerespectare; v) notifica adunãrii deciziile date de Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizatã conform lit. u) şi îi face recomandãrile pe care le considera necesare cu privire la mãsurile de luat; w) emite ordine în caz de urgenta, inclusiv ordinul de suspendare sau de modificare a operaţiunilor, pentru a preveni orice daune grave care ar putea fi cauzate mediului marin de pe urma unei activitãţi desfãşurate în zona; x) decide excluderea de la punerea în exploatare a unor sectoare de cãtre contractanţi sau de cãtre întreprindere, atunci cînd exista motive serioase sa se creadã ca din aceasta ar rezulta riscul de a se produce daune grave mediului marin; y) creeazã un organ subsidiar însãrcinat cu elaborarea de proiecte, de reguli, reglementãri şi proceduri financiare referitoare la: (i) gestiunea financiarã conform art. 171-175; (ii) aranjamentele financiare prevãzute la art. 13 şi art. 17 paragraful 1 lit. c) din anexa nr. III; z) înfiinţeazã mecanisme corespunzãtoare pentru a conduce şi supraveghea un corp de inspectori care sa urmãreascã activitãţile duse în zona pentru a determina dacã prezenta parte, regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii şi clauzele şi condiţiile din contractele încheiate cu autoritatea sînt respectate. ART. 163 Organele consiliului 1. Prin prezenta convenţie se creeazã, ca organe ale consiliului: a) o comisie de planificare economicã; b) o comisie juridicã şi tehnica. 2. Fiecare comisiei este compusa din 15 membri aleşi de cãtre consiliu dintre candidaţii prezentaţi de statele pãrţi. Cu toate acestea, dacã este necesar, consiliul poate sa decidã lãrgirea compunerii oricãrei comisii, ţinînd seama în mod cuvenit de ratiunile de economie şi de eficacitate. 3. Membrii unei comisii trebuie sa aibã calificarea necesarã în domeniile de competenta ale acesteia. Pentru a se asigura funcţionarea eficace a comisiilor, statele pãrţi vor prezenta candidaţi avînd o inalta competenta şi o integritate ireprosabila, precum şi calificarea cerutã în domeniile pertinente. 4. La alegerea membrilor comisiilor se va tine seama, în mod cuvenit, de necesitatea unei repartizari geografice echitabile a locurilor şi a reprezentãrii intereselor speciale. 5. Nici un stat parte nu poate prezenta mai mult de un candidat pentru aceeaşi comisiei. Nimeni nu poate fi ales în mai multe comisii. 6. Membrii unei comisii sînt aleşi pentru 5 ani. Ei sînt reeligibili pentru un nou mandat. 7. În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui membru al unei comisii înainte de expirarea mandatului sau, consiliul va alege, pentru restul mandatului respectiv, un membru din aceeaşi regiune geograficã sau reprezentind aceeaşi categorie de interese. 8. Membrii comisiilor nu trebuie sa aibã interese financiare în nici una dintre activitãţile de explorare şi exploatare din zona. Sub rezerva obligaţiilor lor fata de comisia din care fac parte, ei nu trebuie sa divulge, nici dupã încetarea funcţiilor lor, secrete industriale sau date care sînt proprietate industriala şi care a fost transferata autoritãţii în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III, şi nici alte informaţii confidenţiale de care au luat cunostinta datoritã funcţiilor lor. 9. Fiecare comisie se achitã de funcţiile sale conform principiilor şi directivelor stabilite de consiliu. 10. Fiecare comisie elaboreazã şi prezintã consiliului, pentru aprobare, regulile şi reglementãrile bunei sale funcţionari. 11. Procedurile de luare a deciziilor de cãtre comisii sînt stabilite prin reguli, reglementãri şi proceduri ale autoritãţii. Dacã este cazul, recomandãrile adresate consiliului vor fi însoţite de un rezumat al divergentelor de opinii care au apãrut în cadrul comisiei. 12. Comisiile îşi exercita în mod normal funcţiile la sediul autoritãţii şi se reunesc ori de cîte ori este necesar pentru a se achitã în mod eficace de sarcina lor. 13. În exercitarea funcţiilor sale, fiecare comisie consulta, dacã este cazul, o alta comisie sau orice organ competent al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor sale specializate, sau orice alta organizaţie internationala competenta în domeniul respectiv. ART. 164 Comisia de planificare economicã 1. Membrii comisiei de planificare economicã trebuie sa posede calificarea necesarã în materie de extracţie miniera, de gestiune a resurselor minerale, de comerţ şi de economie internationala. Consiliul se va strãdui sa-i asigure comisiei o componenta, astfel încît aceasta sa dispunã de evantaiul complet al competentelor necesare. Comisia va include cel puţin 2 (doi) membri din statele în curs de dezvoltare a cãror economie este dependenta în mare mãsura de exporturile unor categorii de minerale care urmeazã sa fie extrase din zona. 2. Comisia: a) propune, la cererea consiliului, mãsuri pentru punerea în aplicare a hotãrîrilor luate conform convenţiei în ceea ce priveşte activitãţile desfãşurate în zona; b) studiazã tendintele ofertei şi ale cererii de materii prime ce pot fi extrase în zona, precum şi ale preţurilor acestora, ca şi factorii care afecteazã aceste elemente, ţinînd seama de interesele importatorilor, ca şi de ale exportatorilor, în special de ale acelora dintre ei care sînt state în curs de dezvoltare; c) examineazã orice situaţie susceptibilã de a antrena efectele defavorabile vizate la art. 150 lit. h), care îi vor fi aduse la cunostinta de cãtre statul parte sau statele pãrţi interesate şi face recomandãrile corespunzãtoare consiliului; d) propune consiliului, spre a fi supus adunãrii, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10, un sistem de compensaţii în favoarea statelor în curs de dezvoltare care au de suferit efecte defavorabile datoritã activitãţilor desfãşurate în zona, sau alte mãsuri de asistenta pentru a facilita adaptarea lor economicã, şi face consiliului recomandãrile necesare în vederea punerii în aplicare, în cazuri concrete, a acestui sistem şi a mãsurilor adoptate de adunare. ART. 165 Comisia juridicã şi tehnica 1. Membrii comisiei juridice şi tehnice trebuie sa aibã calificarea necesarã în materie de prospectare, exploatare şi de tratare a resurselor minerale ca şi de oceanologie şi de protecţie a mediului marin, sau în ceea ce priveşte problemele economice sau juridice referitoare la extractia miniera din mare sau în alte domenii conexe. Consiliul se va strãdui sa-i asigure comisiei o componenta, astfel încît aceasta sa dispunã de evantaiul complet al competentelor necesare. 2. Comisia: a) prezintã consiliului, la cererea acestuia, recomandãrile privind exercitarea funcţiilor autoritãţii; b) examineazã planurile de munca scrise privind activitãţile ce urmeazã a fi desfãşurate în zona, în conformitate cu art. 153 paragraful 3, şi prezintã recomandãrile corespunzãtoare consiliului. Comisia îşi fundamenteazã recomandãrile numai pe prevederile enunţate în anexa nr. III şi prezintã consiliului un raport complet asupra subiectului; c) supravegheazã, la cererea consiliului, activitãţile desfãşurate în zona, dacã este cazul, consultindu-se şi colaborind cu orice entitate sau persoana care desfãşoarã aceste activitãţi sau cu statul ori statele interesate şi întocmeşte raport consiliului; d) face evaluarile ecologice ale activitãţilor desfãşurate în zona; e) face recomandãri consiliului asupra protejãrii mediului marin, ţinînd seama de opiniile experţilor recunoscuţi în materie; f) elaboreazã şi supune consiliului regulile, reglementãrile şi procedurile vizate la art. 162 paragraful 2 lit. o), ţinînd seama de toţi factorii pertinenţi, inclusiv de evaluarea incidentelor ecologice ale activitãţilor desfãşurate în zona; g) reexamineaza din cînd în cînd aceste reguli, reglementãri şi proceduri şi recomanda consiliului amendamentele pe care le considera necesare sau de dorit; h) face recomandãri consiliului privind înfiinţarea unui program de supraveghere constind în observarea, mãsurarea, evaluarea şi analiza periodicã, prin metode ştiinţifice recunoscute, a riscurilor şi efectelor activitãţilor desfãşurate în zona, în ceea ce priveşte poluarea mediul marin; se asigura ca reglementãrile existente sînt adecvate şi respectate şi coordoneazã aplicarea programului de supraveghere aprobat de consiliu; i) recomanda consiliului sa intenteze acţiuni, în numele autoritãţii, în fata Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în conformitate cu prezenta parte şi cu anexele pertinente, ţinînd seama, îndeosebi, de art. 187; j) dupã ce Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizatã conform lit. i), a dat decizia, face recomandãri consiliului privind mãsurile de luat; k) face recomandãri consiliului pentru ca acesta sa emita ordine în caz de urgenta, eventual ordinul de suspendare sau de modificare a operaţiunilor, pentru a preveni orice daune grave ce ar putea fi cauzate mediului marin datoritã activitãţilor desfãşurate în zona; consiliul examineazã aceste recomandãri cu prioritate; l) recomanda consiliului sa excludã punerea în exploatare a unor sectoare de cãtre contractanţi sau de cãtre întreprindere, dacã exista motive serioase de a crede ca vor rezulta daune grave pentru mediul marin; m) face recomandãri consiliului pentru conducerea şi îndrumarea unui corp de inspectori care sa supravegheze activitãţile desfãşurate în zona şi sa determine dacã prezenta parte, regulile, reglementãrile şi procedurile stabilite de autoritate, precum şi clauzele şi condiţiile oricãrui contract încheiat cu autoritatea sînt respectate; n) calculeazã plafonul de producţie şi elibereazã autorizaţii de producţie în numele autoritãţii, în aplicarea prevederilor art. 151 paragrafele 2-7, dupã ce consiliul a efectuat, dupã caz, opţiunea necesarã între cei care solicita autorizaţii de producţie, conform art. 7 din anexa nr. III. 3. La cererea oricãrui stat parte sau a oricãrei pãrţi interesate, membrii comisiei vor fi insotiti de un reprezentant al acestui stat sau al acestei pãrţi interesate, atunci cînd îşi îndeplinesc funcţiile de supraveghere şi inspecţie.
Subsectiunea D Secretariatul
ART. 166 Secretariatul 1. Secretariatul autoritãţii cuprinde un secretar general şi personalul de care autoritatea are nevoie. 2. Secretarul general este ales de adunare dintre candidaţii propuşi de consiliu, pentru o durata de 4 ani şi poate fi reales. 3. El este cel mai înalt funcţionar al autoritãţii şi acţioneazã în aceasta calitate la toate reuniunile adunãrii, ale consiliului şi ale oricãrui organ subsidiar; el îndeplineşte orice alte funcţii administrative cu care este însãrcinat de unul dintre aceste organe. 4. Secretarul general prezintã adunãrii un raport anual asupra activitãţii autoritãţii. ART. 167 Personalul autoritãţii 1. Personalul autoritãţii cuprinde persoanele calificate în domeniile ştiinţific şi tehnic şi în alte domenii de care aceasta are nevoie pentru a-şi exercita functiile administrative. 2. Considerentul dominant în recrutarea şi în stabilirea condiţiilor de folosire a personalului este de a asigura autoritãţii serviciilor unor persoane posedind cele mai înalte calitãţi în munca, competenta şi integritate. Sub rezerva acestui considerent, se va tine seama, în modul cuvenit, de importanta unei recrutari efectuate pe o baza geograficã cît se poate de larga. 3. Personalul este numit de cãtre secretarul general. Condiţiile şi modalitãţile de numire, de remunerare şi de desfacere a contractului personalului trebuie sa fie în concordanta cu regulile, reglementãrile şi cu procedurile autoritãţii. ART. 168 Caracterul internaţional al secretariatului 1. În exercitarea funcţiilor lor, secretarul general şi personalul nu vor solicita şi nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o alta sursa exterioarã autoritãţii. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcţionari internationali care nu sînt rãspunzãtori decît fata de autoritate. Fiecare stat parte se angajeazã sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor secretarului general şi ale personalului şi sa nu caute sa-i influenteze în executarea sarcinii lor. Orice încãlcare a obligaţiilor din partea unui funcţionar va fi supusã unui tribunal administrativ, desemnat dupã regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. 2. Secretarul general şi personalul nu trebuie sa detina vreun interes financiar în nici una dintre activitãţile de explorare şi exploatare desfãşurate în zona. Sub rezerva rãspunderii lor fata de autoritate, ei nu trebuie sa divulge, chiar dupã încetarea activitãţii lor, nici un secret industrial, nici o informaţie care constituie proprietate industriala şi care a fost transferata autoritãţii în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III şi nici vreo alta informaţie confidenţialã de care au putut avea cunostinta datoritã funcţiilor lor. 3. În cazul încãlcãrii de cãtre un funcţionar al autoritãţii a obligaţiilor enunţate în paragraful 2, autoritatea va intenta, la cererea unui stat parte lezat printr-o astfel de încãlcare sau a unei persoane fizice sau juridice patronate de un stat parte, conform art. 153 paragraful 2 lit. b), şi lezate de o asemenea încãlcare, o acţiune impotriva funcţionarului în cauza, în fata unui tribunal desemnat dupã regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. Partea lezata are dreptul sa participe la procedura. Dacã tribunalul o recomanda, secretarul general îl va concedia pe funcţionarul în cauza. 4. Modalitãţile de aplicare a prezentului articol vor fi precizate în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. ART. 169 Consultãri şi cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale 1. Pentru problemele care sînt de resortul autoritãţii, secretarul general, cu aprobarea consiliului, va încheia înţelegeri pentru a avea consultãri şi a coopera cu organizaţiile internaţionale şi cu organizaţiile neguvernamentale recunoscute de Consiliul economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Orice organizaţie cu care secretarul general a încheiat o înţelegere, în virtutea paragrafului 1, poate sa desemneze reprezentanţi pentru a asista, în calitate de observatori, la reuniunile organelor autoritãţii, conform regulamentului interior al acestor organe. Se vor stabili proceduri care sa permitã acestor organizaţii sa-şi facã cunoscute pãrerile în cazurile corespunzãtoare. 3. Secretarul general poate distribui statelor pãrţi rapoarte scrise, prezentate de organizaţiile neguvernamentale vizate la paragraful 1, cu privire la subiecte care ţin de competenta lor specialã şi se referã la lucrãrile autoritãţii.
Subsectiunea E Întreprinderea
ART. 170 Întreprinderea 1. Întreprinderea este organul autoritãţii care desfãşoarã în mod direct activitãţi în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), ca şi activitãţi de transport, de prelucrare şi de comercializare a mineralelor extrase din zona. 2. În cazul autoritãţii, persoana juridicã internationala, întreprinderea are capacitatea juridicã prevãzutã în anexa nr. IV. Întreprinderea acţioneazã în conformitate cu convenţia şi cu regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii, precum şi cu politica generalã stabilitã de adunare, respecta directivele consiliului şi este supusã controlului sau. 3. Întreprinderea îşi are oficiul principal la sediul autoritãţii. 4. Întreprinderea va fi dotatã, în conformitate cu art. 173 paragraful 2 şi cu art. 11 din anexa nr. IV, cu resursele financiare de care are nevoie pentru exercitarea funcţiilor sale şi va dispune de mijloacele tehnice care îi vor fi transferate în aplicarea art. 144 şi a altor dispoziţii pertinente ale convenţiei.
Subsectiunea F Organizarea financiarã a autoritãţii
ART. 171 Resursele financiare ale autoritãţii Resursele financiare ale autoritãţii cuprind: a) contribuţiile statelor pãrţi fixate conform art. 160 paragraful 2 lit. e); b) încasãrile fãcute de autoritate în aplicarea art. 13 din anexa nr. IV, în legatura cu activitãţile desfãşurate în zona; c) sumele virate de întreprindere conform art. 10 din anexa nr. IV; d) fondurile împrumutate conform art. 174; e) contribuţiile voluntare fãcute de statele pãrţi sau provenind din alte surse; şi f) plãţile efectuate la fondul de compensaţie, în conformitate cu art. 151 paragraful 10, ale cãrui surse urmeazã sa le recomande comisia de planificare economicã. ART. 172 Bugetul anual al autoritãţii Secretarul general stabileşte şi prezintã consiliului proiectul de buget anual al autoritãţii. Consiliul examineazã acest proiect şi-l supune adunãrii, cu recomandãrile sale. Adunarea examineazã şi aproba proiectul de buget conform art. 160 paragraful 2 lit. h). ART. 173 Cheltuielile autoritãţii 1. Contribuţiile vizate la art. 171 lit. a) vor fi vãrsate într-un cont special şi vor servi la acoperirea cheltuielilor de administraţie ale autoritãţii, pînã în momentul în care aceasta va dispune, în acest scop, de încasãri suficiente provenind din alte surse. 2. Resursele financiare ale autoritãţii servesc mai întîi pentru reglarea cheltuielilor de administraţie. Cu excepţia contribuţiilor vizate la art. 171 lit. a), fondurile care rãmîn dupã plata cheltuielilor de administraţie pot, între altele: a) sa fie împãrţite conform art. 140 şi art. 160 paragraful 2 lit. g); b) sa serveascã pentru dotarea întreprinderii cu resursele financiare vizate la art. 170 paragraful 4; c) sa serveascã la despãgubirea statelor în curs de dezvoltare, conform art. 151 paragraful 10 şi art. 160 paragraful 2 lit. l). ART. 174 Capacitatea autoritãţii de a contracta împrumuturi 1. Autoritatea are capacitatea de a contracta împrumuturi. 2. Adunarea va stabili limitele acestei capacitãţi în regulamentul financiar adoptat conform art. 160 paragraful 2 lit. f). 3. Consiliul va exercita aceasta capacitate. 4. Statele pãrţi nu rãspund de datoriile autoritãţii. ART. 175 Verificarea anuala a conturilor Rapoartele, registrele şi conturile autoritãţii, inclusiv statele sale financiare anuale, vor fi verificate în fiecare an de cãtre un controlor independent numit de adunare. Subsectiunea G Statutul juridic, privilegii şi imunitãţi
ART. 176 Statutul juridic Autoritatea poseda personalitate juridicã pe plan internaţional şi are capacitatea juridicã ce îi este necesarã pentru a-şi exercita funcţiile şi pentru a-şi atinge scopurile. ART. 177 Privilegii şi imunitãţi Pentru a-şi putea exercita funcţiile, autoritatea se bucura, pe teritoriul fiecãrui stat parte, de privilegiile şi imunitãţile enunţate în prezenta subsectiune. Privilegiile şi imunitãţile referitoare la întreprindere sînt prevãzute la art. 13 din anexa nr. IV. ART. 178 Imunitatea de jurisdicţie şi de executare Autoritatea, precum şi bunurile şi proprietãţile sale se bucura de imunitate de jurisdicţie şi executare, în afarã de cazurile şi în mãsura în care ea a renunţat în mod expres la aceste imunitãţi într-un caz special. ART. 179 Scutirea de la perchezitie şi orice alta forma de constringere Bunurile şi proprietãţile autoritãţii, oriunde se gãsesc şi oricare ar fi deţinãtorul lor, sînt scutite de la perchezitie, rechiziţie, confiscare, expropriere şi de la orice alta forma de constringere în baza unei decizii a autoritãţilor executive sau legislative. ART. 180 Scutirea de la orice control, restrictie, reglementare sau moratoriu Bunurile şi proprietãţile autoritãţii sînt scutite de la orice control, restrictie, reglementare sau moratoriu. ART. 181 Arhivele şi comunicaţiile oficiale ale autoritãţii 1. Arhivele autoritãţii sînt inviolabile, oriunde se gãsesc ele. 2. Datele care sînt proprietate industriala, informaţiile care constituie un secret industrial şi informaţiile analoage, ca şi dosarele personalului nu trebuie pãstrate în arhivele la care are acces publicul. 3. Fiecare stat parte va acorda autoritãţii, în ceea ce priveşte comunicaţiile sale oficiale, un tratament cel puţin tot atît de favorabil ca cel acordat celorlalte organizaţii internaţionale. ART. 182 Privilegiile şi imunitãţile de care se bucura persoanele care acţioneazã în cadrul autoritãţii Reprezentanţii statelor pãrţi care iau parte la reuniunile adunãrii, ale consiliului sau ale organelor adunãrii sau consiliului, ca şi secretarul general şi personalul autoritãţii, se bucura, pe teritoriul fiecãrui stat membru de: a) imunitate de jurisdicţie şi execuţie pentru actele sãvîrşite de ei în exerciţiul funcţiilor lor, în afarã de cazurile speciale cînd statul pe care îl reprezintã sau autoritatea, dupã caz, a renunţat în mod expres la aceasta imunitate; b) aceleaşi scutiri pe care statul pe teritoriul cãruia se gãsesc le acorda reprezentanţilor, persoanelor oficiale şi funcţionarilor de rang comparabil ai celorlalte state pãrţi în ceea ce priveşte condiţiile de imigrare, formalitãţile de înregistrare a strãinilor şi obligaţiile de serviciu naţional, precum şi aceleaşi facilitãţi referitoare la reglementarea schimbului valutar şi acelaşi tratament în ceea ce priveşte deplasarile, în afarã de cazul în care aceştia sînt cetãţeni ai statului gazda. ART. 183 Scutiri de impozite sau taxe, inclusiv taxe vamale 1. Autoritatea, în exercitarea funcţiilor sale, precum şi bunurile, proprietãţile şi veniturile sale, ca şi activitãţile şi tranzacţiile sale autorizate de convenţie vor fi scutite de orice impozit direct, iar bunurile pe care ea le importa sau le exporta pentru folosinta sa oficialã vor fi scutite de orice taxe vamale. Autoritatea nu poate cere nici o scutire în ceea ce priveşte taxele percepute drept remunerare a serviciilor prestate. 2. Cînd sînt efectuate, de cãtre autoritate sau în numele sau, achiziţii de bunuri sau contractari de servicii de o valoare substantiala, care sînt necesare exercitãrii funcţiilor autoritãţii, iar preţurile acestor bunuri sau servicii includ şi impozite sau taxe, statele pãrţi vor lua, pe cît posibil, mãsurile corespunzãtoare pentru a acorda scutire pentru aceste impozite sau taxe sau pentru a asigura restituirea lor. Bunurile importate sau cumpãrate sub regimul de scutire prevãzut de prezentul articol nu trebuie sa fie vîndute sau înstrãinate în vreun fel pe teritoriul statului parte care a acordat scutirea, în afarã cazului în care s-a convenit altfel cu acest stat. 3. Statele pãrţi nu vor percepe nici un fel de impozit direct sau indirect asupra retributiilor şi indemnizaţiilor sau oricãror alte sume plãtite de autoritate secretarului sau general şi membrilor personalului autoritãţii, precum şi experţilor care executa misiuni pentru autoritate, în afarã cazului în care aceştia sînt cetãţenii lor.
Subsectiunea H Suspendarea exercitãrii drepturilor şi privilegiilor membrilor
ART. 184 Suspendarea dreptului de vot Un stat parte care este în intirziere cu plata contribuţiilor sale cãtre autoritate nu poate participa la vot, dacã suma totalã a restantelor sale este egala sau superioarã sumei totale a contribuţiilor sale datorate pentru cei 2 ani precedenti completi. Cu toate acestea, adunarea poate autoriza pe acest membru sa participe la vot dacã ea constata ca neplata se datoreazã unor circumstanţe independente de vointa sa. ART. 185 Suspendarea exercitãrii drepturilor şi privilegiilor inerente calitãţii de membru 1. Un stat parte care a încãlcat grav şi în mod repetat dispoziţiile prezentei pãrţi poate fi suspendat din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor inerente calitãţii de membru de cãtre adunare, la recomandarea consiliului. 2. Nici o decizie nu poate fi luatã în virtutea paragrafului 1 atît timp cît Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu a constatat ca statul parte în cauza a încãlcat grav şi în mod repetat dispoziţiile prezentei pãrţi.
Secţiunea a 5-a Soluţionarea diferendelor şi avizele consultative
ART. 186 Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului internaţional al dreptului marii Prezenta secţiune, partea a XV-a şi anexa nr. VI reglementeazã constituirea Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine şi modul în care aceasta îşi exercita competenta. ART. 187 Competenta Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine are competenta, în virtutea prevederilor prezentei pãrţi şi ale anexelor care se referã la aceasta, sa soluţioneze urmãtoarele categorii de diferende rezultate din activitãţile desfãşurate în zona: a) diferendele dintre statele pãrţi referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentei pãrţi şi a anexelor care se referã la aceasta; b) diferendele dintre un stat parte şi autoritare referitoare la: (i) actele sau omisiunile imputabile autoritãţii sau unui stat parte, despre care se susţine ca ar contraveni dispoziţiilor prezentei pãrţi sau ale anexelor care se referã la aceasta, sau regulilor, reglementãrilor sau procedurilor adoptate de autoritate conform acestor dispoziţii; sau (ii) actele autoritãţii, despre care se susţine ca depãşesc competenta sa sau ca ele constituie o încãlcare a atribuţiilor; c) diferendele dintre pãrţile la un contract, fie ca este vorba de state pãrţi, de autoritate sau de întreprindere, ori de întreprinderi de stat sau de persoanele fizice sau juridice vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b), referitoare la: (i) interpretarea sau executarea unui contract sau a unui plan de munca; sau (ii) actele sau omisiunile imputabile unei pãrţi la contract, referitoare la activitãţile desfãşurate în zona, şi care afecteazã cealaltã parte sau aduc direct atingere intereselor sale legitime; d) diferendele dintre autoritate şi un solicitant care este patronat de un stat conform art. 153 paragraful 2 lit. b) şi care a îndeplinit condiţiile cerute de art. 4 paragraful 6 şi de art. 13 paragraful 2 din anexa nr. III, referitoare la un refuz de a contracta sau la o problema juridicã survenitã în timpul negocierii contractului; e) diferendele dintre autoritate şi un stat parte, o întreprindere de stat sau o persoana fizica sau juridicã patronata de un stat parte conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacã se susţine ca rãspunderea autoritãţii este angajata în virtutea art. 22 din anexa nr. III; f) orice alt diferend pentru care competenta Camerei este expres prevãzutã de convenţie. ART. 188 Supunerea diferendelor unei camere speciale a Tribunalului internaţional al dreptului marii sau unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine sau unui arbitraj comercial obligatoriu 1. Diferendele dintre statele pãrţi vizate la art. 187 lit. a) pot fi supuse: a) unei camere speciale a Tribunalului internaţional al dreptului marii, constituitã conform art. 15 şi 17 din anexa nr. VI, la cererea pãrţilor în diferend; sau b) unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, constituitã conform art. 36 din anexa nr. VI, la cererea oricãrei pãrţi în diferend. 2. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea unui contract vizat la art. 287 lit. c) pct. (i) sînt supuse, la cererea oricãrei pãrţi în diferend, unui arbitraj comercial obligatoriu, în afarã cazului cînd pãrţile în diferend au convenit altfel. Tribunalul arbitral comercial sesizat cu un astfel de diferend nu are competenta sa se pronunţe asupra unei cereri privind interpretarea convenţiei. Dacã diferendul comporta un aspect privind interpretarea partii a XI-a şi a anexelor care se referã la aceasta, în legatura cu activitãţile desfãşurate în zona, acest aspect este trimis, spre a decide, Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine. b) Dacã, la începutul sau în cursul unei astfel de proceduri de arbitraj, tribunalul arbitral comercial, actionind la cererea uneia dintre pãrţile în diferend sau din oficiu, constata ca hotãrîrea sa este subordonata unei hotãrîri a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, el aduce la cunostinta acest aspect Camerei, pentru a decide. Tribunalul arbitral da apoi sentinta sa în conformitate cu hotãrîrea Camerei. c) În absenta, în contract, a unei dispoziţii referitoare la procedura arbitralã aplicabilã diferendului, arbitrajul se va desfasura, dacã pãrţile n-au convenit altfel, pe baza Regulamentului de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional sau a oricãrui regulament de arbitraj care ar putea fi prevãzut în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. ART. 189 Limitarea competentei în ceea ce priveşte hotãrîrile autoritãţii Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu are competenta de a se pronunţa asupra exercitãrii de cãtre autoritate, conform prezentei pãrţi, a atribuţiilor sale discretionare; în nici un caz ea nu se poate substitui autoritãţii în exercitarea atribuţiilor discretionare ale acesteia. Fãrã a contraveni dispoziţiilor art. 191, atunci cînd îşi exercita competenta care îi este recunoscuta în virtutea art. 187, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu se pronunţa asupra conformitatii cu convenţia a unei reguli, a unei reglementãri sau proceduri a autoritãţii şi nu poate declara nule aceste reguli, reglementãri sau proceduri. Competenta sa se limiteazã la a stabili dacã aplicarea regulilor, reglementãrilor sau procedurilor autoritãţii, în cazuri particulare, ar fi în conflict cu obligaţiile contractuale ale pãrţilor în diferend sau cu obligaţiile care le incumba în virtutea convenţiei, şi de a soluţiona recursurile pentru incompetenta sau privind depãşirea atribuţiilor, ca şi cererile pentru daune-interese şi alte cereri pentru repararea prejudiciilor, introduse de cãtre una dintre pãrţi impotriva alteia, în legatura cu nerespectarea de cãtre aceasta a obligaţiilor contractuale sau a obligaţiilor care îi incumba în virtutea prevederilor convenţiei. ART. 190 Participarea la procedura şi introducerea în proces a statelor pãrţi care au acordat patronajul 1. Statul parte care patroneaza o persoana fizica sau juridicã, parte într-un diferend vizat la art. 187, va primi o notificare cu privire la diferend şi va avea dreptul de a participa la procedura, prezentind observaţii scrise sau orale. 2. Atunci cînd se intenteaza o acţiune impotriva unui stat parte de cãtre o persoana fizica sau juridicã patronata de un alt stat parte, pentru un diferend vizat la art. 187 lit. c), statul pîrît poate cere statului care patroneaza aceasta persoana sa compara în numele acesteia. Dacã statul care patroneaza refuza sa compara, statul pîrît poate insarcina pe o persoana juridicã avînd naţionalitatea sa sa-l reprezinte în acest proces. ART. 191 Avize consultative Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine da avize consultative, la cererea adunãrii sau a consiliului, asupra problemelor juridice care se pun în cadrul activitãţii lor. Aceste avize se dau în cel mai scurt timp posibil.
Partea a XII-a Protejarea şi conservarea mediului marin
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 192 Obligaţii de ordin general Statele au obligaţia de a proteja şi conserva mediul marin. ART. 193 Dreptul suveran al statelor de a exploata resursele lor naturale Statele au dreptul suveran de a exploata resursele lor naturale, potrivit politicii lor în materie de mediu înconjurãtor şi în conformitate cu obligaţia lor de a proteja şi de a conserva mediul marin. ART. 194 Mãsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin 1. Statele vor lua, separat sau împreunã, dupã caz, toate mãsurile compatibile cu prezenta convenţie, care sînt necesare pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin, oricare ar fi sursa acesteia; ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun, în funcţie de posibilitãţile lor, şi se vor strãdui sa-şi amortizeze politicile în aceasta privinta. 2. Statele vor lua toate mãsurile necesare pentru ca activitãţile de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor sa fie conduse într-un asemenea mod, încît sa nu cauzeze, prin poluare, prejudicii altor state şi mediului lor înconjurãtor, astfel încît poluarea datoratã unor incidente sau unor activitãţi de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor sa nu se intinda dincolo de zonele în care ele exercita drepturi suverane în conformitate cu prevederile convenţiei. 3. Mãsurile luate în aplicarea prezentei pãrţi vizeazã toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, mãsurile ce tind a limita, pe cît posibil: a) evacuarea de substanţe toxice, dãunãtoare sau nocive, mai ales de substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune; b) poluarea de cãtre nave, îndeosebi mãsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversarile, fie ca sînt intenţionate sau nu, şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenta personalului afectat acestora; c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea resurselor naturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în mod deosebit mãsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenta personalului afectat acestora; d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţioneazã în mediul marin, în special mãsurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi, precum şi componenta personalului afectat acestora. 4. Atunci cînd iau mãsuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluarii mediului marin, statele se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activitãţile întreprinse de alte state în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei. 5. Mãsurile luate potrivit prezentei pãrţi cuprind mãsurile necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata al speciilor şi organismelor marine în scãdere, amenintate sau pe cale de dispariţie. ART. 195 Obligaţia de a nu deplasa prejudiciul sau riscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul Atunci cînd iau mãsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, statele vor acţiona în asa fel, încît sa nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau riscurile dintr-o zona în alta şi sa nu înlocuiascã un tip de poluare cu altul. ART. 196 Utilizarea de tehnici sau introducerea de specii strãine sau noi 1. Statele vor lua toate mãsurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin rezultatã din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, ori din introducerea, cu intenţie sau în mod accidental, într-o zona a mediului marin, de specii strãine sau noi care pot provoca acestuia schimbãri importante şi dãunãtoare. 2. Prezentul articol nu afecteazã aplicarea dispoziţiilor convenţiei referitoare la mãsurile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin.
Secţiunea a 2-a Cooperarea mondialã şi regionala
ART. 197 Cooperarea pe plan mondial sau regional Statele vor coopera pe plan mondial şi, cînd este cazul, pe plan regional, direct sau prin intermediul unor organizaţii internaţionale competente, la formularea şi la elaborarea de reguli şi de norme, ca şi de practici şi proceduri recomandate, cu caracter internaţional, compatibile cu convenţia, pentru protecţia şi conservarea mediului marin, ţinînd seama de particularitãţile regionale. ART. 198 Notificarea unui risc iminent de daune sau a unei daune efective Orice stat care are cunostinta despre cazuri în care mediul marin este în pericol iminent de a suferi daune din cauza poluarii va informa imediat despre aceasta pe celelalte state pe care le considera expuse unor astfel de daune, precum şi organizaţiile internaţionale competente. ART. 199 Planuri de urgenta impotriva poluarii În cazurile vizate la art. 198, statele situate în zona afectatã, dupã posibilitãţile lor, şi organizaţiile internaţionale competente, vor coopera, în mãsura posibilului, pentru a elimina efectele poluarii şi a preveni sau reduce la minimum daunele. În acest scop, statele trebuie sa elaboreze şi sa promoveze de comun acord planuri de urgenta pentru a face fata incidentelor care produc poluarea mediului marin. ART. 200 Studii, programe de cercetare şi schimb de informaţii şi de date Statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, pentru a promova studii, a întreprinde programe de cercetare ştiinţificã şi a incuraja schimbul de informaţii şi de date obţinute asupra poluarii mediului marin. Ele se vor strãdui sa participe activ la programe regionale şi mondiale vizind dobindirea de cunoştinţe necesare pentru a determina natura şi amploarea poluarii, efectele expunerii la poluare, cãile pe care ea le urmeazã, riscurile pe care le comporta şi remediile posibile. ART. 201 Criterii ştiinţifice pentru elaborarea reglementãrilor Ţinînd seama de informaţiile şi datele culese în aplicarea dispoziţiilor art. 200, statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, în vederea stabilirii unor criterii ştiinţifice corespunzãtoare pentru formularea şi elaborarea de reguli şi de norme, ca şi de practici şi de proceduri recomandate, vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin.
Secţiunea a 3-a Asistenta tehnica
ART. 202 Asistenta pentru statele în curs de dezvoltare în domeniile ştiinţei şi tehnicii Statele trebuie, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente: a) sa promoveze programe de asistenta, pentru statele în curs de dezvoltare, în domeniul ştiinţei, educaţiei, tehnicii şi în alte domenii, în vederea protejãrii şi conservãrii mediului marin şi pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii marine. Aceasta asistenta consta, în special, în: (i) pregãtirea personalului ştiinţific şi tehnic al acestor state; (ii) facilitarea participãrii lor la programe internaţionale pertinente; (iii) furnizarea cãtre aceste state a materialului şi facilitãţilor necesare; (iv) creşterea capacitãţii lor de a fabrica ele însele acest material; (v) furnizarea serviciilor consultative şi dezvoltarea mijloacelor materiale privind programele de cercetare, de supraveghere continua, de educaţie şi alte programe; b) sa furnizeze asistenta corespunzãtoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta sa reducã la minimum efectele accidentelor majore care pot cauza o poluare importanta a mediului marin; c) sa furnizeze asistenta corespunzãtoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru pregãtirea de evaluãri ecologice. ART. 203 Tratament preferenţial în favoarea statelor în curs de dezvoltare În vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin sau a reducerii la minimum a efectelor sale, organizaţiile internaţionale vor acorda statelor în curs de dezvoltare un tratament preferenţial în ceea ce priveşte: a) alocarea fondurilor şi a mijloacelor de asistenta tehnica adecvate; şi b) utilizarea serviciilor lor specializate.
Secţiunea a 4-a Supravegherea continua şi evaluarea ecologica ART. 204 Supravegherea continua a riscurilor de poluare şi a efectelor poluarii 1. Statele se vor strãdui, în mãsura posibilului şi într-un mod compatibil cu drepturile celorlalte state, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, sa observe, sa masoare, sa evalueze şi sa analizeze, prin metode ştiinţifice recunoscute, riscurile de poluare a mediului marin sau efectele acestei poluari. 2. În mod deosebit, ele vor supraveghea în mod constant efectele tuturor activitãţilor pe care le autorizeaza sau le executa, pentru a determina dacã aceste activitãţi risca sa polueze mediul marin. ART. 205 Publicarea de rapoarte Statele vor publica rapoarte asupra rezultatelor obţinute în aplicarea prevederilor art. 204 sau vor furniza, la intervale corespunzãtoare, asemenea rapoarte organizaţiilor internaţionale competente care vor trebui sa le punã la dispoziţia tuturor celorlalte state. ART. 206 Evaluarea efectelor potenţiale ale activitãţilor În cazul în care statele au ratiuni serioase de a considera ca activitãţile pe care şi le propun sa le întreprindã, ţinînd de jurisdicţia lor sau sub controlul lor, risca sa producã o poluare importanta sau modificãri considerabile şi dãunãtoare mediului marin, ele vor evalua, în mãsura posibilului, efectele potenţiale ale acestor activitãţi asupra acestui mediu şi vor prezenta rezultatele acestor evaluãri în modul prevãzut la art. 205.
Secţiunea a 5-a Reglementarea internationala şi legislaţia interna vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin
ART. 207 Poluarea de origine terestra 1. Statele vor adopta legi şi regulamente pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de origine terestra, inclusiv poluarea provenind de la fluvii, riuri, estuare, conducte şi instalaţii de deversare, ţinînd seama de regulile şi normele, ca şi de practicile şi procedurile recomandate, convenite pe plan internaţional. 2. Statele vor lua orice alte mãsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii terestre a mediului marin. 3. Statele se vor strãdui sa-şi armonizeze politicile lor naţionale în aceasta privinta, la nivelul regional corespunzãtor. 4. Statele, actionind îndeosebi prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strãdui sa adopte, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme ca şi practici şi proceduri recomandate în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii terestre a mediului marin, ţinînd seama de particularitãţile regionale, de capacitatea economicã a statelor în curs de dezvoltare şi de cerinţele dezvoltãrii lor economice. Aceste reguli şi norme, ca şi aceste practici şi proceduri recomandate vor fi reexaminate din cînd în cînd, dupã necesitaţi. 5. Legile, reglementãrile şi mãsurile, ca şi regulile, normele, practicile şi procedurile recomandate, vizate la paragrafele 1, 2 şi 4, vor cuprinde mãsuri destinate a limita, pe cît posibil, evacuarea în mediul marin a substanţelor toxice, dãunãtoare sau nocive, mai ales a substanţelor nedegradabile. ART. 208 Poluarea rezultind din activitãţi referitoare la teritoriile submarine supuse jurisdicţiei naţionale 1. Statele riverane vor adopta legi şi reglementãri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezulta, direct sau indirect, din activitãţi referitoare la fundul marilor, care ţin de jurisdicţia lor sau care provin din insule artificiale, de la instalaţii şi lucrãri ţinînd de jurisdicţia lor, în virtutea prevederilor art. 60 şi 80. 2. Statele vor lua orice alte mãsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Legile, reglementãrile şi mãsurile nu trebuie sa fie mai puţin eficiente decît regulile şi normele internaţionale sau practicile şi procedurile recomandate, cu caracter internaţional. 4. Statele se vor strãdui sa-şi armonizeze politicile lor naţionale în aceasta privinta, la nivelul regional corespunzãtor. 5. Statele, actionind mai ales prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, vor adopta, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezulta, direct sau indirect, din activitãţile referitoare la fundul marilor, care ţin de jurisdicţia lor, sau care provin din insulele artificiale, de la instalaţiile şi lucrãrile ţinînd de jurisdicţia lor, care sînt vizate la paragraful 1. Aceste reguli şi norme, ca şi aceste practici şi proceduri recomandate vor fi reexaminate din cînd în cînd, dupã necesitaţi. ART. 209 Poluarea rezultatã din activitãţi desfãşurate în zona 1. Vor fi adoptate reguli, reglementãri şi proceduri internaţionale, conform partii a XI-a, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, rezultate din activitãţile desfãşurate în zona. Aceste reguli, reglementãri şi proceduri vor fi reexaminate din cînd în cînd, dupã necesitaţi. 2. Sub rezerva dispoziţiilor pertinente ale prezentei secţiuni, statele vor adopta legi şi regulamente pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, rezultate din activitãţile desfãşurate în zona de cãtre nave sau provenind de la instalaţii, lucrãri şi de la alte aparaturi arborind pavilionul lor, înmatriculate pe teritoriul lor sau aflate sub autoritatea lor, dupã caz. Aceste legi şi reglementãri nu trebuie sa fie mai puţin eficiente decît regulile, reglementãrile şi procedurile recomandate, cu caracter internaţional, vizate la paragraful 1. ART. 210 Poluarea prin imersiune 1. Statele vor adopta legi şi reglementãri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin care rezulta din imersiune. 2. Statele vor lua, de asemenea, orice alte mãsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Aceste legi, reglementãri şi mãsuri trebuie sa garanteze ca nici o imersiune nu poate sa se facã fãrã autorizaţia autoritãţilor competente ale statelor. 4. Statele, actionind mai ales prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strãdui sa adopte, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. Aceste reguli şi norme, ca şi practicile şi procedurile recomandate vor fi reexaminate din cînd în cînd, dupã necesitaţi. 5. Imersiunea de deşeuri în marea teritorialã şi în zona economicã exclusiva sau pe platoul continental nu poate avea loc fãrã acordul prealabil expres al statului riveran; acesta are dreptul sa autorizeze, sa reglementeze şi sa controleze aceasta imersiune, dupã ce a examinat în modul cuvenit problema împreunã cu celelalte state pentru care aceasta imersiune poate avea efecte prejudiciabile datoritã situaţiei lor geografice. 6. Legile şi reglementãrile naţionale, precum şi mãsurile naţionale nu trebuie sa fie mai puţin eficiente, pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari prin imersiune, decît regulile şi normele cu caracter mondial. ART. 211 Poluarea de cãtre nave 1. Statele, actionind prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, vor adopta reguli şi norme internaţionale vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre nave şi se angajeazã sa favorizeze adoptarea, dacã se poate în acelaşi mod, a unor dispozitive de circulaţie a navelor vizind reducerea la minimum a riscului de accidente susceptibile de a polua mediul marin, inclusiv litoralul, şi de a aduce atingere, prin aceasta, intereselor conexe ale statelor riverane. Aceste reguli şi norme vor fi, în acelaşi mod, reexaminate din cînd în cînd, dupã necesitaţi. 2. Statele vor adopta legi şi reglementãri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre navele arborind pavilionul lor sau înmatriculate de ele. Aceste legi şi reglementãri nu trebuie sa fie mai puţin eficiente decît regulile şi normele internaţionale general recunoscute, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 3. Statele care, în scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin, impun navelor strãine condiţii speciale pentru intrarea în porturile lor sau în apele lor interioare, sau pentru utilizarea instalaţiilor terminale în larg vor face publicitatea corespunzãtoare acestor condiţii şi le vor comunica organizaţiei internaţionale competente. Dacã, în vederea armonizarii politicii urmate în materie, doua sau mai multe state riverane impun asemenea condiţii sub o forma identicã, se va indica, în comunicare, care sînt statele care participa la asemenea aranjamente. Fiecare stat va impune cãpitanului navei arborind pavilionul sau sau înmatriculatã de el ca, atunci cînd nava se gãseşte în marea teritorialã a unui stat participant la aceste aranjamente comune, sa furnizeze, la cererea acestui stat, informaţii care sa indice dacã el se îndreaptã spre un stat din aceeaşi regiune care participa la aceste aranjamente şi, în caz afirmativ, sa precizeze dacã nava corespunde condiţiilor impuse de acest stat privind intrarea în porturile sale. Prezentul articol se aplica fãrã sa aducã atingere continuãrii exercitãrii de cãtre o nava a dreptului sau de trecere inofensiva sau aplicãrii prevederilor art. 25 paragraful 2. 4. Statele riverane pot, în exercitarea suveranitãţii lor asupra marii teritoriale, sa adopte legi şi reglementãri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre navele strãine, inclusiv de cãtre navele care-şi exercita dreptul de trecere inofensiva. Aceste legi şi reglementãri, conform secţiunii a 3-a a partii a II-a, nu trebuie sa împiedice trecerea inofensiva a navelor strãine. 5. În scopul asigurãrii respectãrii, la care se referã secţiunea a 6-a, statele riverane pot sa adopte, pentru zona lor economicã exclusiva, legi şi reglementãri vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, care sa fie conforme şi sa punã în aplicare regulile şi normele internaţionale general acceptate, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 6. a) Dacã regulile şi normele internaţionale vizate de paragraful 1 nu permit a se face fata într-un mod adecvat unor situaţii speciale şi dacã un stat riveran are motive serioase de a considera ca o anumitã zona, clar definitã, din zona sa economicã exclusiva necesita adoptarea unor mãsuri obligatorii, speciale, pentru prevenirea poluarii de cãtre nave, pentru ratiuni tehnice recunoscute, legate de caracteristicile oceanografice şi ecologice, de utilizarea sau protejarea resurselor sale şi de caracterul special al traficului, acest stat poate, în urma unor consultãri corespunzãtoare, prin intermediul organizaţiei internaţionale competente, cu orice alte state interesate, sa adreseze acestei organizaţii o comunicare privind zona în cauza, furnizind, în sprijin, justificãri ştiinţifice şi tehnice, ca şi informaţii asupra instalaţiilor de recepţie necesare. În termen de 12 luni de la primirea comunicãrii, organizaţia va stabili dacã situaţia din zona în cauza îndeplineşte condiţiile menţionate. Dacã organizaţia decide astfel, statul riveran poate adopta, pentru aceasta zona legi şi reglementãri vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, care vor pune în aplicare regulile şi normele sau practicile de navigaţie internaţionale care au fost prevãzute de cãtre organizaţia internationala competenta pentru zonele speciale; b) statul riveran va publica limitele acestor zone speciale, clar definite; c) atunci cînd face comunicarea menţionatã, statul riveran va indica, în paralel, organizaţiei dacã are intenţia sa adopte, pentru zona care face obiectul acesteia, legi şi reglementãri suplimentare vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave. Aceste legi şi reglementãri suplimentare pot sa se refere la deversari sau la practici de navigaţie, dar nu vor obliga navele strãine sa accepte alte norme în materie de proiectare, de construire şi de echipare decît regulile şi normele internaţionale general acceptate; ele vor deveni aplicabile navelor strãine la expirarea unui termen de 15 luni de la data comunicãrii cãtre organizaţie, sub rezerva ca aceasta sa le aprobe în termen de 12 luni socotite de la aceasta data. 7. Regulile şi normele internaţionale vizate în prezentul articol trebuie sa prevadã, între altele, obligaţia de a notifica fãrã intirziere statelor riverane, al cãror litoral sau interese conexe risca sa fie afectate, accidentele marine, în special cele care antreneaza sau risca sa antreneze deversari. ART. 212 Poluarea de origine atmosferica sau transatmosferica 1. În scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de origine atmosferica sau transatmosferica, statele vor adopta legi şi reglementãri aplicabile spaţiului aerian asupra cãruia ele îşi exercita suveranitatea şi navelor care arboreaza pavilionul lor sau navelor şi aeronavelor înmatriculate de ele, ţinînd seama de regulile şi normele, ca şi de practicile şi procedurile recomandate, convenite pe plan internaţional, şi de securitatea navigaţiei aeriene. 2. Statele vor lua şi alte mãsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Statele, actionind, îndeosebi, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strãdui sa stabileascã, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluarii.
Secţiunea a 6-a Asigurarea respectãrii
ART. 213 Asigurarea respectãrii reglementãrilor în privinta poluarii de origine terestra Statele vor asigura respectarea legilor şi reglementãrilor adoptate în concordanta cu art. 207; ele vor adopta legi şi reglementãri şi vor lua alte mãsuri necesare pentru a pune în aplicare regulile şi normele internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre surse terestre. ART. 214 Asigurarea respectãrii reglementãrilor în privinta poluarii rezultate din activitãţi referitoare la fundul marii Statele vor asigura respectarea legilor şi reglementãrilor adoptate în conformitate cu art. 208, vor adopta legile şi reglementãrile şi vor lua celelalte mãsuri necesare pentru îndeplinirea regulilor şi normelor internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezulta direct sau indirect din activitãţile referitoare la fundul marii şi care ţin de jurisdicţia lor sau care provin de la insulele artificiale, instalaţiile şi de la lucrãrile supuse jurisdicţiei lor, în virtutea prevederilor art. 60 şi 80. ART. 215 Asigurarea respectãrii reglementãrilor în privinta poluarii rezultate din activitãţi desfãşurate în zona Asigurarea respectãrii regulilor, reglementãrilor şi procedurilor internaţionale stabilite conform partii a XI-a pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin ce rezulta din activitãţile desfãşurate în zona va fi guvernata de aceasta parte. ART. 216 Asigurarea respectãrii reglementãrilor referitoare la poluarea prin imersiune 1. Respectarea legilor şi reglementãrilor adoptate în conformitate cu aceasta convenţie şi a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin prin imersiune, va fi asigurata de: a) statul riveran, în ceea ce priveşte imersiunea în limitele marii sale teritoriale sau ale zonei sale economice exclusive sau pe platoul sau continental; b) statul pavilionului, în ceea ce priveşte navele care arboreaza pavilionul sau sau navele şi aeronavele înmatriculate de el; c) orice stat, în ceea ce priveşte încãrcarea de deşeuri sau alte materii pe teritoriul sau la instalaţiile sale terminale din larg. 2. Nici un stat nu este obligat, în virtutea prezentului articol, sa intenteze o acţiune, în cazul în care o asemenea acţiune a fost deja pornitã de cãtre un alt stat conform dispoziţiilor aceluiaşi articol. ART. 217 Atribuţiile statului pavilionului 1. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau care sînt înmatriculate de ele sa respecte regulile şi normele internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, ca şi legile şi reglementãrile pe care ele le-au adoptat conform convenţiei, în scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de cãtre nave şi vor adopta legile şi reglementãrile şi vor lua mãsurile necesare pentru a le pune în aplicare. Statul pavilionului va veghea ca aceste reguli, norme, legi şi reglementãri sa fie în mod efectiv aplicate, indiferent de locul unde s-a comis încãlcarea. 2. Statele vor lua, îndeosebi, mãsurile corespunzãtoare pentru a interzice navelor care arboreaza pavilionul lor sau sînt înmatriculate de ele sa porneascã în cursa atita timp cît ele nu corespund regulilor şi normelor internaţionale vizate la paragraful 1, inclusiv dispoziţiilor privind proiectarea, construcţia şi echiparea navelor. 3. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau sînt înmatriculate de ele sa dispunã de certificatele cerute şi eliberate în aplicarea regulilor şi normelor internaţionale vizate la paragraful 1. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sa fie inspectate periodic în scopul de a se asigura ca menţiunile fãcute pe certificatele respective sînt conforme stãrii efective a navei. Celelalte state vor accepta aceste certificate ca o dovada a stãrii navei şi le vor recunoaşte aceeaşi forta ca şi certificatelor pe care le elibereazã ele, afarã de cazul în care ar exista motive serioase de a crede ca starea navei nu corespunde, într-o mãsura importanta, mentiunilor fãcute pe certificate. 4. Dacã o nava comite o încãlcare a regulilor şi normelor stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, statul pavilionului, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor art. 218, 220 şi 228 va proceda imediat la o ancheta şi, cînd este cazul, va intenta o acţiune cu privire la presupusa încãlcare, oricare ar fi locul unde a fost comisã aceasta încãlcare sau locul în care poluarea rezultind din aceasta s-a produs sau a fost constatatã. 5. Fãcînd ancheta asupra infracţiunii, statul pavilionului poate cere asistenta de la oricare alt stat a cãrui cooperare ar putea fi utila pentru elucidarea circumstanţelor cazului. Statele se vor strãdui sa rãspundã cererilor corespunzãtoare ale statului pavilionului. 6. Statele, la cererea scrisã a unui stat, vor ancheta asupra oricãrei încãlcãri care ar fi fost comisã de navele care arboreaza pavilionul lor. Dacã este convins ca dispune de probe suficiente în acest sens, statul pavilionului va porni fãrã intirziere o acţiune în justiţie în privinta presupusei încãlcãri conform dreptului sau intern. 7. Statele de pavilion vor informa imediat statul solicitant şi organizaţia internationala competenta despre acţiunea pornitã şi despre rezultatele ei. Toate statele vor avea acces la informaţiile astfel comunicate. 8. Sancţiunile prevãzute de legile şi reglementãrile statelor fata de navele care arboreaza pavilionul lor trebuie sa fie suficient de riguroase pentru a preveni încãlcãrile în orice loc. ART. 218 Atribuţiile statului portului 1. Atunci cînd o nava se afla de bunãvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate sa deschidã o ancheta, iar cînd probele o justifica, sa intenteze o acţiune pentru orice deversare facuta de acest vas, dincolo de apele sale interioare, de marea sa teritorialã sau de zona sa economicã exclusiva, prin încãlcarea regulilor şi normelor internaţionale aplicabile stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 2. Statul portului nu va intenta nici o acţiune în virtutea paragrafului 1, pentru încãlcãri prin deversari efectuate în apele interioare, marea teritorialã sau zona economicã exclusiva a unui alt stat, decît dacã aceste deversari au cauzat sau risca sa cauzeze poluarea apelor sale interioare, a propriei sale mari teritoriale sau a propriei sale zone economice exclusive, sau dacã o cere celãlalt stat, statul pavilionului ori un stat care a suferit sau risca sa sufere pagube datoritã deversarilor. 3. Atunci cînd o nava se gãseşte de bunãvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului se va strãdui sa dea curs cererilor oricãrui alt stat privind o ancheta asupra deversarilor susceptibile de a constitui o încãlcare vizata de paragraful 1, care ar fi fost efectuate în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona economicã exclusiva a statului solicitant şi care va fi poluat sau ar fi creat riscuri de poluare a acestor zone. Statul portului se va strãdui, de asemenea, sa dea curs cererilor statului pavilionului privind o ancheta asupra unor asemenea încãlcãri, oricare ar fi locul în care acestea s-ar fi putut comite. 4. Dosarul anchetei efectuate de cãtre statul portului în aplicarea prevederilor prezentului articol va fi transmis statului pavilionului sau statului riveran, la cererea acestora. Orice acţiune intentatã de cãtre statul portului pe baza acestei anchete poate, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a, sa fie suspendatã la cererea statului riveran, cînd încãlcarea a fost comisã în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona economicã exclusiva a acestuia din urma. Într-un astfel de caz, probele, dosarul cauzei, precum şi orice cauţiune sau alta garanţie financiarã depusa la autoritãţile statului portului vor fi transmise statului riveran. Aceasta transmitere va exclude continuarea acţiunii în statul portului. ART. 219 Mãsuri de control asupra navigabilitatii vizind evitarea poluarii Sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a, statele care au constatat, la cerere sau din proprie initiativa, ca o nava, aflatã într-unul dintre porturile lor sau la una dintre instalaţiile terminale în larg, a încãlcat regulile şi normele internaţionale aplicabile privind navigabilitatea navelor şi prin aceasta ameninta sa cauzeze daune mediului marin, vor lua, pe cît le sta în putinta, mãsuri administrative pentru a impiedica aceasta nava sa plece în cursa. Ele nu o vor autoriza decît sa se îndrepte spre cel mai apropiat şantier corespunzãtor de reparaţii şi, dupã eliminarea cauzelor încãlcãrii, îi vor permite sa-şi continue drumul fãrã intirziere. ART. 220 Atribuţiile statului riveran 1. Atunci cînd o nava se gãseşte de bunãvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate sa intenteze, sub rezerva dispoziţiilor secţiunii a 7-a, o acţiune cu privire la orice încãlcare a legilor şi reglementãrilor pe care le-a adoptat în conformitate cu convenţia sau cu regulile şi cu normele internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, dacã încãlcarea a fost comisã în marea sa teritorialã sau în zona sa economicã exclusiva. 2. Atunci cînd un stat are motive serioase sa creadã ca o nava care navigheaza în marea sa teritorialã a încãlcat, în timpul trecerii sale, legile şi reglementãrile pe care le-a adoptat în conformitate cu convenţia sau cu regulile şi cu normele internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, el poate, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor pertinente ale secţiunii a 3-a a partii a II-a, sa procedeze la o inspectare fizica a navei pentru constatarea încãlcãrii şi, atunci cînd elementele de proba o justifica, sa intenteze o acţiune judiciarã şi, între altele, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a. 3. Atunci cînd un stat are motive serioase sa creadã ca o nava care navigheaza în zona sa economicã exclusiva sau în marea sa teritorialã a comis în zona economicã exclusiva o încãlcare a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, sau a legilor şi reglementãrilor pe care le-a adoptat în conformitate cu aceste reguli şi cu norme internaţionale şi în aplicarea acestora, statul respectiv poate cere navei sa furnizeze informaţii privind identitatea sa şi portul sau de înmatriculare, ultimul şi urmãtorul sau port de escala şi alte informaţii pertinente necesare pentru a stabili dacã a fost comisã o încãlcare. 4. Statele vor adopta legi şi reglementãri şi vor lua mãsurile necesare pentru ca navele arborind pavilionul lor sa dea curs cererilor de informaţii vizate la paragraful 3. 5. Atunci cînd un stat are motive serioase sa creadã ca o nava care navigheaza în zona sa economicã exclusiva sau în marea sa teritorialã a comis în zona economicã exclusiva o încãlcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari importante care au produs sau risca sa producã o poluare importanta, poate proceda la inspectarea fizica a navei pentru a constata dacã a avut loc o încãlcare, în situaţia cînd nava a refuzat sa dea informaţii sau dacã informaţiile furnizate sînt în contradictie flagrantã cu situaţia de fapt sau dacã circumstanţele cazului justifica aceasta inspecţie. 6. Atunci cînd exista dovezi evidente ca o nava care navigheaza în zona economicã exclusiva sau în marea teritorialã a unui stat a comis o încãlcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari care au produs sau risca sa producã daune importante litoralului sau intereselor conexe ale statului riveran, sau oricãror resurse din marea sa teritorialã sau din zona sa economicã exclusiva, acest stat poate, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a şi dacã elementele de proba o justifica, sa intenteze o acţiune judiciarã şi, mai ales, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern. 7. În ciuda dispoziţiilor paragrafului 6, în toate cazurile în care, prin intermediul organizaţiei internaţionale competente, au fost stabilite sau au fost convenite în vreun alt mod proceduri corespunzãtoare pentru garantarea respectãrii obligaţiilor privind depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii financiare corespunzãtoare, statul riveran, dacã este legat prin aceste proceduri, va autoriza nava sa-şi continue cursa. 8. Paragrafele 3-7 se vor aplica, de asemenea, legilor şi reglementãrilor naţionale adoptate în virtutea dispoziţiilor art. 211 paragraful 6. ART. 221 Mãsuri destinate sa împiedice poluarea ca urmare a unui accident maritim 1. Nici o dispoziţie din prezenta parte nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele, în virtutea dreptului internaţional atît cutumiar, cît şi convenţional, de a lua mãsuri proporţionale cu daunele pe care le-au suferit efectiv sau de care sînt amenintate, pentru a-şi proteja litoralul sau interesele conexe, inclusiv pescuitul, impotriva poluarii sau unei ameninţãri de poluare care rezulta dintr-un accident maritim sau din actele legate de un asemenea accident de la care sînt de asteptat consecinţe prejudiciabile importante şi de a asigura respectarea acestor mãsuri dincolo de limitele marii teritoriale. 2. În sensul prezentului articol, prin accident maritim se înţelege un abordaj, o eşuare sau alt incident de navigaţie ori eveniment survenit la bordul sau în exteriorul unei nave şi care antreneaza pagube materiale sau o ameninţare iminenta de pagube materiale pentru o nava sau pentru incarcatura sa. ART. 222 Asigurarea respectãrii reglementãrii referitoare la poluarea de origine atmosferica sau transatmosferica Statele vor asigura respectarea, în limitele spaţiului aerian asupra cãruia ele îşi exercita suveranitatea sau cu privire la navele care arboreaza pavilionul lor sau la aeronavele înmatriculate de el, a legilor şi reglementãrilor pe care le-au adoptat conform dispoziţiilor art. 212 paragraful 1 şi altor dispoziţii ale convenţiei, vor adopta legi şi reglementãri şi vor lua alte mãsuri pentru a aplica regulile şi normele internaţionale aplicabile stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii de origine atmosferica sau transatmosferica, a mediului marin, conform tuturor regulilor şi normelor internaţionale pertinente referitoare la securitatea navigaţiei aeriene.
Secţiunea a 7-a Garanţii
ART. 223 Mãsuri vizind facilitarea desfãşurãrii unei acţiuni Atunci cînd este intentatã o acţiune în aplicarea prezentei pãrţi, statele vor lua mãsuri pentru a facilita audierea de martori şi admiterea de probe prezentate de cãtre autoritãţile unui alt stat sau de cãtre organizaţia internationala competenta şi vor facilita participarea la dezbateri a reprezentanţilor oficiali ai acestor organizaţii, ai statului pavilionului sau ai oricãrui stat afectat de poluarea rezultatã din orice încãlcare. Reprezentanţii oficiali care participa la aceste dezbateri au drepturile şi obligaţiile prevãzute de dreptul intern sau de dreptul internaţional. ART. 224 Exercitarea atribuţiilor de constringere Numai agenţii special împuterniciţi, precum şi navele de rãzboi sau aeronavele militare sau celelalte nave sau aeronave, care poarta semne exterioare indicind clar ca sînt afectate unui serviciu public şi care sînt autorizate în acest scop, pot sa exercite acţiuni de constringere fata de navele strãine în aplicarea prezentei pãrţi. ART. 225 Obligaţia statelor de a evita consecinţele nefaste pe care le pot avea acţiunile lor de constringere Atunci cînd exercita, în virtutea prevederilor convenţiei, acţiunea de constringere fata de navele strãine, statele nu trebuie sa punã în pericol securitatea navigaţiei sau sa expuna o nava vreunui risc, sa o conducã într-un port ori într-un loc de ancorare periculos şi nici sa expuna mediul marin vreunui risc excesiv. ART. 226 Anchetarea navelor strãine 1. a) Statele nu vor retine o nava strãinã mai mult decît este indispensabil scopurilor anchetei prevãzute la art. 216, 218 şi 220. Inspectarea fizica a unei nave strãine trebuie sa fie limitatã la examinarea certificatelor, a registrelor sau a altor documente pe care nava este obligatã sa le detina, în virtutea regulilor şi normelor internaţionale general acceptate, sau a oricãror documente similare; nu se poate întreprinde o inspecţie fizica mai aprofundata a unei nave decît dupã aceasta examinare şi numai dacã: (i) exista motive serioase de a crede ca starea navei şi a echipamentului sau nu corespunde în mod esenţial mentiunilor din documente; (ii) deţinerea acestor documente nu este suficienta pentru a confirma sau a verifica încãlcarea presupusa; (iii) nava nu dispune de certificate şi documente valabile. b) Dacã din ancheta reiese ca s-a produs o încãlcare a legilor şi reglementãrilor aplicabile sau a regulilor şi normelor internaţionale privind protejarea şi conservarea mediului marin, se va proceda fãrã intirziere la eliberarea navei, dupã îndeplinirea formalitãţilor rezonabile, cum este depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii financiare; c) Fãrã a se aduce atingere regulilor şi normelor internaţionale aplicabile în materie de navigabilitate a navelor, dacã eliberarea unei nave ar urma sa antreneze un risc de daune inadmisibile pentru mediul marin, se poate refuza eliberarea navei sau i se poate permite acesteia sa-şi continue cursa, dar cu condiţia de a fi dusa pe şantierul de reparatie cel mai apropiat. În cazul în care eliberarea navei a fost refuzatã sau cînd eliberarea navei a fost supusã unor condiţii, statul pavilionului trebuie sa fie informat despre aceasta, fãrã intirziere, şi poate cere aceasta eliberare conform partii a XV-a. 2. Statele vor coopera la elaborarea de proceduri vizind evitarea oricãrei inspectari fizice inutile a navelor pe mare. ART. 227 Nediscriminarea fata de navele strãine În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor lor în virtutea prevederilor prezentei convenţii, statele nu trebuie sa supunã navele nici unui stat vreunei discriminãri de drept sau de fapt. ART. 228 Suspendarea acţiunii de urmãrire şi restrictii la iniţierea urmãririi 1. Atunci cînd un stat porneşte acţiunea de urmãrire în vederea reprimãrii unei încãlcãri a legilor şi reglementãrilor aplicabile sau a regulilor şi normelor internaţionale pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de cãtre nave, comisã dincolo de marea sa teritorialã de o nava strãinã, aceasta urmãrire este suspendatã de îndatã ce statul pavilionului a pornit el însuşi urmãrirea pentru aceeaşi încãlcare în decurs de 6 luni de la introducerea primei acţiuni, cu excepţia cazului în care aceasta se referã la un caz de daune grave cauzate statului riveran sau cînd statul pavilionului în cauza nu şi-a respectat în mod repetat obligaţia de a asigura aplicarea efectivã a regulilor şi normelor internaţionale în vigoare fata de încãlcãrile comise de navele sale. Statul de pavilion care a cerut suspendarea urmãririi conform dispoziţiilor prezentului articol va remite în termen adecvat primului stat un dosar complet al cauzei şi minutele procesului. Atunci cînd tribunalele statului pavilionului s-u pronunţat asupra cauzei, se va dispune încetarea urmãririi. Dupã acoperirea cheltuielilor de procedura, orice cauţiune sau orice garanţie financiarã depusa cu ocazia acestei urmãriri va fi restituitã de cãtre statul riveran. 2. Nu se mai poate porni o acţiune de urmãrire impotriva unor nave strãine, dupã expirarea unui termen de 3 ani, socotit de la data comiterii încãlcãrii, şi nici un stat nu poate porni o asemenea urmãrire, în cazul în care aceasta a fost deja pornitã de un alt stat, sub rezerva prevederilor paragrafului 1. 3. Prezentul articol nu afecteazã dreptul statului pavilionului de a lua orice mãsuri, inclusiv dreptul de a porni urmãrirea, conform dreptului sau intern, independent de urmãrirea pornitã anterior de un alt stat. ART. 229 Acţiunea în rãspundere civilã Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere dreptului de a introduce o acţiune în rãspundere civilã în caz de pierderi sau daune rezultind din poluarea mediului marin. ART. 230 Sancţiuni pecuniare şi respectarea drepturilor recunoscute ale acuzatului 1. Numai sancţiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încãlcarea legilor şi reglementãrilor naţionale sau a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre nave strãine, dincolo de marea teritorialã. 2. Numai sancţiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încãlcarea legilor şi reglementãrilor naţionale sau a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de cãtre nave strãine în marea teritorialã, dacã nu este vorba de un act deliberat şi grav de poluare. 3. În desfãşurarea urmãririi pornite în vederea reprimãrii incalcarilor de acest tip comise de o nava strãinã, pentru care se pot aplica sancţiuni, drepturile recunoscute ale acuzatului trebuie sa fie respectate. ART. 231 Notificarea statului pavilionului şi celorlalte state interesate Statele vor notifica, fãrã intirziere, statului pavilionului şi oricãrui alt stat interesat orice mãsuri luate fata de navele strãine, în aplicarea dispoziţiilor secţiunii a 6-a, şi vor transmite statului pavilionului toate rapoartele oficiale privind aceste mãsuri. Totuşi, în cazul incalcarilor comise în marea teritorialã, obligaţiile de mai sus ale statului riveran se aplica doar pentru mãsurile luate în cadrul urmãririi. Agenţii diplomatici sau functionarii consulari şi, în mãsura posibilului, autoritãţile maritime ale statului pavilionului vor fi informate imediat despre orice mãsuri de acest fel. ART. 232 Rãspunderea statelor pentru mãsurile de asigurare a respectãrii Statele sînt rãspunzãtoare de pierderile sau de pagubele care le sînt imputabile în urma unor mãsuri luate cu privire la aplicarea dispoziţiilor secţiunii a 6-a, atunci cînd aceste mãsuri sînt ilicite sau depãşesc ceea ce, în mod raţional, ar fi fost necesar în lumina informaţiilor disponibile. Statele trebuie sa prevadã cai de recurs în fata tribunalelor lor pentru acţiunile în reparatie privind aceste pierderi sau pagube. ART. 233 Garanţii privind strimtorile folosite pentru navigaţia internationala Nici o dispoziţie a secţiunilor 5, 6 şi 7 nu va aduce atingere regimului juridic al strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale. Totuşi, dacã o nava strãinã, alta decît cele vizate la secţiunea a 10-a, a încãlcat legile şi reglementãrile vizate la art. 42 paragraful 1 lit. a) şi b), cauzind sau amenintind sa cauzeze pagube importante mediului marin al strimtorilor, statele riverane la strimtori pot lua mãsuri de constringere corespunzãtoare, cu respectarea mutatis mutandis a prezentei secţiuni.
Secţiunea a 8-a Zone acoperite de gheturi
ART. 234 Zone acoperite de gheturi Statele riverane au dreptul sa adopte legi şi reglementãri nediscriminatorii şi sa impunã respectarea lor în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de cãtre nave în zonele acoperite de gheturi şi cuprinse în limitele zonei lor economice exclusive, atunci cînd condiţiile climaterice deosebit de aspre şi faptul ca aceste zone sînt acoperite de gheturi în cea mai mare parte a anului constituie obstacole în calea navigaţiei sau o fac deosebit de periculoasa şi cînd poluarea mediului marin risca sa afecteze în mod grav echilibrul ecologic sau sa-l perturbe în mod ireversibil. Aceste legi şi reglementãri vor tine seama, în mod cuvenit, de navigaţie, ca şi de protecţia şi conservarea mediului marin pe baza datelor ştiinţifice cele mai sigure de care se poate dispune.
Secţiunea a 9-a Rãspundere
ART. 235 Rãspundere 1. Statele sînt ţinute sa îndeplineascã obligaţiile internaţionale în ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin. Ele îşi angajeazã rãspunderea potrivit dreptului internaţional. 2. Statele vor asigura ca dreptul lor intern sa ofere cai de recurs care sa permitã obţinerea unei despãgubiri rapide şi adecvate sau a oricãrei alte reparaţii pentru daunele care rezulta din poluarea mediului marin de cãtre persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia lor. 3. În vederea asigurãrii unei despãgubiri rapide şi adecvate pentru orice daune rezultind din poluarea mediului marin, statele vor coopera pentru asigurarea aplicãrii şi dezvoltãrii dreptului internaţional al rãspunderii în ce priveşte evaluarea şi despãgubirea pentru daune şi reglementarea diferendelor în materie, precum şi, dacã este cazul, elaborarea de criterii şi proceduri pentru plata unor despãgubiri adecvate, instituind, de exemplu, un sistem de asigurãri obligatorii sau fonduri de despãgubiri. Secţiunea a 10-a Imunitate suverana
ART. 236 Imunitate suverana Dispoziţiile Convenţiei asupra protecţiei şi conservãrii mediului marin nu se aplica nici navelor de rãzboi sau navelor auxiliare, nici altor nave sau aeronave care aparţin unui stat sau sînt folosite de el, dacã acesta le utilizeazã în momentul respectiv exclusiv în scopuri publice necomerciale. Totuşi fiecare stat va lua mãsurile corespunzãtoare care sa nu afecteze operaţiunile sau capacitatea operationala a navelor sau a aeronavelor care îi aparţin sau pe care le foloseşte, astfel încît aceste nave şi aeronave sa acţioneze, pe cît posibil, într-un mod compatibil cu convenţia.
Secţiunea a 11-a Obligaţiile care decurg din alte convenţii asupra protecţiei şi conservãrii mediului marin
ART. 237 Obligaţiile care decurg din alte convenţii asupra protecţiei şi conservãrii mediului marin 1. Prezenta parte nu afecteazã obligaţiile speciale asumate de state în virtutea unor convenţii şi acorduri specifice încheiate anterior în materie de protecţie şi de conservare a mediului marin şi nici acordurile care pot fi încheiate în aplicarea principiilor generale enunţate în convenţie. 2. Statele se vor achitã de obligaţiile specifice asumate în ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin, în virtutea unor convenţii speciale, într-um mod compatibil cu principiile şi obiectivele generale ale convenţiei.
Partea a XIII-a Cercetarea ştiinţificã marina
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 238 Dreptul de a efectua cercetãri ştiinţifice marine Toate statele, oricare ar fi situaţia lor geograficã, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul de a efectua cercetãri ştiinţifice marine sub rezerva drepturilor şi obligaţiilor altor state, asa cum sînt ele definite în convenţie. ART. 239 Obligaţia de a favoriza cercetarea ştiinţificã marina Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor incuraja şi facilita dezvoltarea şi desfãşurarea cercetãrii ştiinţifice marine potrivit convenţiei. ART. 240 Principii generale care guverneazã desfãşurarea cercetãrii ştiinţifice marine Cercetarea ştiinţificã marina se va conformã urmãtoarelor principii: a) va fi efectuatã exclusiv în scopuri paşnice; b) va fi efectuatã utilizîndu-se metode şi mijloace ştiinţifice corespunzãtoare compatibile cu convenţia; c) ea nu va stinjeni în mod nejustificat celelalte utilizãri legitime ale marii, compatibile cu convenţia, şi va fi, în modul cuvenit, luatã în considerare în cursul acestor utilizãri; d) va fi efectuatã conform tuturor reglementãrilor pertinente adoptate în aplicarea convenţiei, inclusiv celor care vizeazã protecţia şi conservarea mediului marin. ART. 241 Nerecunoasterea cercetãrii ştiinţifice marine ca fundament juridic al vreunei revendicari Cercetarea ştiinţificã marina nu va constitui temei juridic pentru nici o revendicare asupra vreunei pãrţi oarecare a mediului marin sau a resurselor sale.
Secţiunea a 2-a Cooperarea internationala
ART. 242 Obligaţia de a favoriza cooperarea internationala 1. Conformindu-se principiului respectãrii suveranitãţii şi a jurisdicţiei şi pe baza reciprocitãţii avantajelor, statele şi organizaţiile internaţionale competente vor favoriza cooperarea internationala în materie de cercetare ştiinţificã marina în scopuri paşnice. 2. În acest context şi fãrã a aduce prejudicii drepturilor şi obligaţiilor statelor în virtutea convenţiei, un stat, actionind în aplicarea prezentei pãrţi, va oferi altor state, dupã cum va fi cazul, posibilitãţi rezonabile de a obţine de la acesta sau cu cooperarea acestuia informaţiile necesare pentru prevenirea şi controlul efectelor dãunãtoare sãnãtãţii şi securitãţii persoanelor şi mediului înconjurãtor. ART. 243 Crearea de condiţii favorabile Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor coopera, prin încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale, pentru a crea condiţii favorabile desfãşurãrii cercetãrii ştiinţifice asupra mediului marin şi pentru conjugarea eforturilor cercetãrilor care studiazã natura fenomenelor şi proceselor care se manifesta în acest mediu marin şi interactiunea lor. ART. 244 Publicarea şi difuzarea de informaţii şi cunoştinţe 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor publica şi difuza, pe cai corespunzãtoare şi conform convenţiei, informaţii asupra principalelor programe elaborate şi obiectivelor acestora, precum şi cunoştinţele rezultate din cercetarea ştiinţificã marina. 2. În acest scop, statele, atît individual cît şi în cooperare cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale competente, vor favoriza activ transmiterea datelor şi informaţiilor ştiinţifice şi transferul, în special cãtre statele în curs de dezvoltare, al cunoştinţelor rezultate din cercetarea ştiinţificã marina, precum şi întãrirea capacitãţii proprii a acestor state de a efectua cercetãri ştiinţifice marine, în special prin programe destinate sa asigure un învãţãmînt şi o pregãtire adecvatã personalului lor tehnic şi ştiinţific.
Secţiunea a 3-a Desfãşurarea şi promovarea cercetãrii ştiinţifice
ART. 245 Cercetarea ştiinţificã marina în marea teritorialã Statele riverane, în exercitarea suveranitãţii lor, au dreptul exclusiv de a reglementa, autoriza şi efectua cercetãri ştiinţifice marine în marea lor teritorialã. Cercetarea ştiinţificã marina în marea teritorialã nu poate fi efectuatã decît cu consimţãmîntul expres al statului riveran şi în condiţiile stabilite de cãtre acesta. ART. 246 Cercetarea ştiinţificã marina în zona economicã exclusiva şi pe platoul continental 1. Statele riverane, în exercitarea jurisdicţiei lor, au dreptul de a reglementa, autoriza şi efectua cercetãri ştiinţifice marine în zona lor economicã exclusiva şi pe platoul lor continental, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei. 2. Cercetarea ştiinţificã marina în zona economicã exclusiva şi pe platoul continental se va efectua cu consimţãmîntul statului riveran. 3. În împrejurãri normale, statele riverane îşi vor da consimţãmîntul pentru realizarea proiectelor de cercetare ştiinţificã marina pe care statele sau organizaţiile internaţionale competente intenţioneazã sa le întreprindã în zona lor exclusiva sau pe platoul lor continental conform convenţiei, în scopuri exclusiv paşnice şi în vederea sporirii cunoştinţelor ştiinţifice asupra mediului marin în interesul întregii umanitati. În acest scop, statele riverane vor adopta reguli şi proceduri care sa asigure ca acest consimtamint va fi acordat în termen rezonabil şi nu va fi refuzat în mod abuziv. 4. În scopul aplicãrii paragrafului 3, împrejurãrile vor fi considerate normale chiar în absenta relaţiilor diplomatice dintre statele riverane şi statul care îşi propune sa efectueze cercetãri. 5. Statele riverane pot totuşi, în mod discretionar, sa refuze consimţãmîntul lor pentru executarea unui proiect de cercetare ştiinţificã marina de cãtre un alt stat sau de cãtre o organizaţie internationala competenta în zona economicã exclusiva sau pe platoul lor continental, în cazurile urmãtoare: a) dacã proiectul are o incidenta directa asupra explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale, biologice sau nebiologice; b) dacã proiectul prevede forari în platoul continental, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanţe nocive în mediul marin; c) dacã proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi a lucrãrilor vizate de art. 60 şi 80; d) dacã informaţiile referitoare la natura şi obiectivele proiectului, comunicate în virtutea art. 248, sînt inexacte sau dacã statul sau organizaţia internationala competenta, autoare a proiectului, nu s-a achitat de obligaţiile contractate fata de statul riveran interesat dintr-un proiect de cercetare anterior. 6. În pofida dispoziţiilor paragrafului 5, statele riverane nu-şi pot exercita puterea lor discretionara de a refuza consimţãmîntul în virtutea lit. a) a acestui paragraf, în ce priveşte proiectele de cercetare ştiinţificã marina ce urmeazã sa fie întreprinse, conform prezentei pãrţi, pe platoul continental, dincolo de limita celor 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale, în afarã de zonele specifice pe care ele pot, în orice moment, sa le desemneze oficial ca fãcînd obiectul sau urmînd sa facã obiectul, într-un interval de timp rezonabil, unor lucrãri intense de exploatare sau de explorare aprofundata. Statele riverane vor notifica în termen rezonabil zonele pe care le desemneazã astfel, ca şi modificãrile ce li se aduc, dar nu vor fi obligate sa furnizeze detalii asupra lucrãrilor al cãror obiect îl constituie. 7. Paragraful 6 se aplica fãrã sa se aducã atingere drepturilor asupra platoului continental, recunoscute statelor riverane la art. 77. 8. Cercetãrile ştiinţifice marine, vizate în prezentul articol, nu vor stinjeni în mod nejustificat activitãţile întreprinse de statele riverane în exercitarea drepturilor suverane şi a jurisdicţiei prevãzute în convenţie. ART. 247 Proiecte de cercetare realizate de cãtre organizaţii internaţionale sau sub auspiciile lor Un stat riveran, care este membru al unei organizaţii internaţionale sau este legat de o asemenea organizaţie printr-un acord bilateral şi în a cãrui zona economicã exclusiva sau pe al cãrui platou continental organizaţia vrea sa execute direct sau sa dispunã executarea, sub auspiciile sale, a unui proiect de cercetare ştiinţificã marina, va fi considerat ca a autorizat executarea proiectului conform specificatiilor convenite, dacã a aprobat proiectul detaliat, cînd organizaţia a luat hotãrîrea de a-l întreprinde, sau dacã acest stat este dispus sa participe la acesta şi nu a emis nici o obiectie la expirarea unui termen de 4 luni din momentul în care organizaţia i-a notificat proiectul. ART. 248 Obligaţia de a furniza informaţii statului riveran Statele şi organizaţiile internaţionale competente care intenţioneazã sa întreprindã cercetãri ştiinţifice marine în zona economicã exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran vor furniza acestuia din urma, cu cel puţin 6 luni înainte de data propusã pentru începerea proiectului de cercetare ştiinţificã marina, o descriere completa cu privire la: a) natura şi obiectivul proiectului; b) metoda şi mijloacele care vor fi utilizate, precizînd denumirea, tonajul, tipul şi categoria navelor şi o descriere a materialului ştiinţific; c) zonele geografice exacte în care va fi executat proiectul; d) datele prevãzute ale primei sosiri şi ale ultimei plecari a navelor de cercetare sau cele ale instalãrii şi retragerii materialului de cercetare, dupã caz; e) numele instituţiei care patroneaza proiectul de cercetare, al directorului acestei instituţii şi al persoanei care conduce proiectul; f) mãsura în care se apreciazã ca statul riveran ar trebuie sa participe la proiect sau fie reprezentat la acesta. ART. 249 Obligaţia de a îndeplini anumite condiţii 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente care efectueazã cercetãri ştiinţifice marine în zona economicã exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa garanteze statului riveran, dacã acesta doreşte, dreptul de a participa la proiectul de cercetare ştiinţificã marina sau de a fi reprezentat, în special atunci cînd acest lucru este posibil, la bordul navelor şi al altor ambarcatiuni de cercetare sau la instalaţiile de cercetare ştiinţificã, dar fãrã ca cercetatorilor acestui stat sa li se plãteascã vreo remuneraţie şi fãrã ca acesta din urma sa fie obligat sa participe la finanţarea proiectului; b) sa furnizeze statului riveran, la cererea sa, rapoarte preliminare, îndatã ce acest lucru este posibil, precum şi rezultatele şi concluziile finale, atunci cînd cercetãrile s-au încheiat; c) sa se angajeze sa permitã statului riveran, la cererea sa, accesul la toate esantioanele şi datele obţinute în cadrul proiectului de cercetare ştiinţificã marina şi sa-i furnizeze date care pot fi reproduse şi esantioane care pot fi fractionate fãrã ca aceasta sa dãuneze valorii lor ştiinţifice; d) sa furnizeze statului riveran, la cerere, o evaluare a acestor date, esantioane şi rezultate ale cercetãrii sau sa-l ajute la evaluarea şi interpretarea lor; e) sa facã în asa fel, sub rezerva paragrafului 2, încît rezultatele cercetãrilor sa devinã disponibile cît mai repede cu putinta pe plan internaţional, pe cai naţionale sau internaţionale corespunzãtoare; f) sa informeze imediat statul riveran asupra oricãrei modificãri majore aduse proiectului de cercetare; g) sa ridice instalaţiile şi materialul de cercetare ştiinţificã, atunci cînd cercetarea s-a încheiat, dacã nu s-a convenit altfel. 2. Prezentul articol se aplica fãrã a se aduce atingere condiţiilor stabilite prin legile şi reglementãrile statului riveran, în ce priveşte exercitarea dreptului sau discretionar de a acorda sau de a refuza consimţãmîntul potrivit art. 246 paragraful 5, inclusiv obligaţia de a obţine acordul sau prealabil pentru difuzarea pe plan internaţional a rezultatelor cercetãrilor obţinute în cadrul unui proiect legat direct de explorarea şi exploatarea resurselor naturale. ART. 250 Comunicãri privind proiectele de cercetare ştiinţificã marina Comunicãrile privind proiectele de cercetare ştiinţificã marina se vor face pe cãile oficiale obişnuite, afarã de cazul cînd s-ar fi convenit altfel. ART. 251 Criterii generale şi principii directoare Statele se vor strãdui sa promoveze, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, stabilirea de criterii generale şi de principii directoare menite sa le ajute sa determine natura şi implicatiile lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina. ART. 252 Consimţãmîntul tacit Statele sau organizaţiile internaţionale competente pot pune în executare un proiect de cercetare ştiinţificã marina, la expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data la care informaţiile cerute în virtutea art. 248 au fost comunicate statului riveran, în afarã cazului cînd, în termen de 4 luni de la primirea acestor informaţii, acesta a înştiinţat statul sau organizaţia care îşi propune sa efectueze cercetãrile ca: a) refuza consimţãmîntul sau în virtutea art. 246; sau ca b) informaţiile furnizate de cãtre acel stat sau de cãtre acea organizaţie internationala competenta, referitoare la natura sau obiectivele proiectului, nu corespund faptelor evidente; sau ca c) are nevoie de date suplimentare referitoare la informaţiile sau condiţiile vizate de art. 248 şi 249; sau ca d) obligaţiile decurgind din condiţiile stabilite de art. 249, referitoare la un proiect precedent de cercetare marina executat de acel stat sau de acea organizaţie nu au fost îndeplinite. ART. 253 Suspendarea sau încetarea lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina 1. Statul riveran are dreptul sa ceara suspendarea lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina în curs de desfãşurare în zona sa economicã sau pe platoul continental, dacã: a) aceste lucrãri nu sînt efectuate în conformitate cu informaţiile comunicate potrivit art. 248, pe baza cãrora statul riveran şi-a dat consimţãmîntul; sau b) statul sau organizaţia internationala competenta care le desfãşoarã nu respecta dispoziţiile art. 249 referitoare la drepturile statului riveran în ceea ce priveşte proiectul de cercetare ştiinţificã marina. 2. Statul riveran are dreptul de a cere încetarea tuturor lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina, în toate cazurile în care nerespectarea art. 248 echivaleaza cu o modificare importanta a proiectului sau a lucrãrilor de cercetare. 3. Statul riveran poate, de asemenea, sa ceara încetarea lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina, dacã nu se inlatura într-un termen rezonabil oricare dintre situaţiile vizate la paragraful 1. 4. Dupã primirea notificãrii din partea statului riveran despre hotãrîrea de a dispune suspendarea sau încetarea lucrãrilor de cercetare ştiinţificã marina, statele sau organizaţiile internaţionale competente, autorizate sa efectueze aceste lucrãri, vor pune capãt acelor lucrãri care fac obiectul notificãrii. 5. Ordinul de suspendare dat în virtutea paragrafului 1 va fi revocat de statul riveran, iar proiectul de cercetare ştiinţificã marina va putea continua, de îndatã ce statul sau organizaţia internationala competenta care efectueazã aceste lucrãri de cercetare ştiinţificã marina s-a conformat condiţiilor prevãzute la art. 248 şi 249. ART. 254 Drepturile statelor vecine fãrã litoral şi ale statelor vecine dezavantajate geografic 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente care au prezentat unui stat riveran un proiect de cercetare ştiinţificã marina vizat la art. 246 paragraful 3 vor înştiinţa despre aceasta statele vecine fãrã litoral şi statele vecine dezavantajate geografic şi vor notifica statului riveran trimiterea acestei instiintari. 2. O data ce statul riveran în cauza şi-a dat consimţãmîntul la proiect, conform art. 246 şi altor dispoziţii pertinente ale convenţiei, statele şi organizaţiile internaţionale competente care întreprind proiectul vor furniza statelor vecine fãrã litoral şi statelor vecine dezavantajate geografic, la cerere şi dupã cum va fi cazul, informaţiile specificate la art. 248 şi la art. 249 paragraful 1 lit. f). 3. Statelor fãrã litoral şi statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, li se va acorda, la cerere, posibilitatea de a participa, în mãsura în care se poate face aceasta, la proiectul de cercetare ştiinţificã marina prevãzut, prin intermediul unor experţi calificaţi desemnaţi de ele şi nerefuzati de statul riveran, potrivit condiţiilor asupra cãrora statul riveran şi statul sau organizaţiile internaţionale competente care efectueazã lucrãri de cercetare ştiinţificã marina au convenit pentru executarea proiectului în conformitate cu convenţia. 4. Statele şi organizaţiile internaţionale competente vizate la paragraful 1 vor furniza, la cerere, statelor fãrã litoral şi statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, informaţiile şi asistenta specificatã la art. 249 paragraful 1 lit. d), sub rezerva paragrafului 2 al aceluiaşi articol. ART. 255 Mãsuri vizind facilitarea cercetãrii ştiinţifice marine şi asistenta pentru navele de cercetare Statele se vor strãdui sa adopte reguli, reglementãri şi proceduri rezonabile pentru încurajarea şi facilitarea cercetãrilor ştiinţifice marine efectuate, conform convenţiei, dincolo de marea lor teritorialã şi, la nevoie, sa faciliteze navelor de cercetare ştiinţificã marina care se conformeazã dispoziţiilor pertinente ale prezentei pãrţi accesul în porturile lor, sub rezerva legilor şi reglementãrilor lor, şi sa incurajeze acordarea de asistenta acestor nave. ART. 256 Cercetarea ştiinţificã marina în zona Toate statele, oricare ar fi situarea lor geograficã, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul sa efectueze cercetãri ştiinţifice marine în zona, conform partii a XI-a. ART. 257 Cercetarea ştiinţificã marina în coloana de apa de dincolo de limitele zonei economice exclusive Toate statele, oricare ar fi situarea lor geograficã, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul, conform prezentei convenţii, sa efectueze cercetãri ştiinţifice marine în coloana de apa de dincolo de limitele zonei economice exclusive.
Secţiunea a 4-a Instalaţii şi material de cercetare ştiinţificã în mediul marin
ART. 258 Amplasare şi utilizare Amplasarea şi utilizarea de instalaţii sau de material de cercetare ştiinţificã de orice tip, în oricare zona a mediului marin, vor fi subordonate aceloraşi condiţii ca şi cele prevãzute de prezenta convenţie pentru desfãşurarea cercetãrii ştiinţifice marine în zona respectiva. ART. 259 Regim juridic Instalaţiile sau materialul vizat în prezenta secţiune nu au regim de insule. Ele nu au mare teritorialã proprie, iar prezenta lor nu influenţeazã asupra delimitãrii marii teritoriale, zonei economice exclusive sau platoului continental. ART. 260 Zone de securitate Zone de securitate cu o latime rezonabila care sa nu depãşeascã 500 de metri pot fi stabilite în jurul instalaţiilor de cercetare ştiinţificã conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. Toate statele vor veghea ca navele lor sa respecte aceste zone de securitate. ART. 261 Obligaţia de a nu crea obstacole navigaţiei internaţionale Amplasarea şi utilizarea de instalaţii sau de material de cercetare ştiinţificã de orice tip nu trebuie sa împiedice navigaţia pe rutele utilizate pentru navigaţia internationala. ART. 262 Semne de identificare şi mijloace de semnalizare Instalaţiile sau materialul vizate în prezenta secţiune trebuie sa fie prevãzute cu semne de identificare indicind statul de înmatriculare sau organizaţia internationala cãreia îi aparţin, precum şi cu mijloacele corespunzãtoare de semnalizare convenite pe plan internaţional pentru a asigura securitatea navigaţiei maritime şi aeriene, ţinînd seama de regulile şi normele stabilite de cãtre organizaţiile internaţionale competente. Secţiunea a 5-a Rãspundere
ART. 263 Rãspundere 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente sînt ţinute sa vegheze ca cercetãrile ştiinţifice marine, fie ca sînt întreprinse de ele însele sau în contul lor, sa fie efectuate conform convenţiei. 2. Statele şi organizaţiile internaţionale competente îşi angajeazã rãspunderea pentru mãsurile pe care le iau incalcind convenţia, în ceea ce priveşte lucrãrile de cercetare ştiinţificã marina efectuate de cãtre alte state, de cãtre persoane fizice sau juridice avînd naţionalitatea acestor state, sau de cãtre organizaţiile internaţionale competente, şi trebuie sa repare daunele cauzate prin asemenea mãsuri. 3. Statele şi organizaţiile internaţionale competente sînt rãspunzãtoare în virtutea art. 235 de daunele produse prin poluarea mediului marin rezultatã din cercetãrile ştiinţifice marine efectuate de cãtre ele însele sau în contul lor.
Secţiunea a 6-a Rezolvarea diferendelor şi mãsuri conservatoare
ART. 264 Rezolvarea diferendelor Diferendele referitoare la interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor convenţiei cu privire la cercetarea ştiinţificã marina vor fi rezolvate în conformitate cu secţiunile a 2-a şi a 3-a ale partii a XV-a. ART. 265 Mãsuri conservatoare Pînã la rezolvarea diferendelor, conform secţiunii a 2-a şi a 3-a ale partii a XV-a, statul sau organizaţia internationala competenta, autorizata sa execute un proiect de cercetare ştiinţificã marina, nu va permite sa se întreprindã sau sa se continue cercetãrile fãrã consimţãmîntul expres al statului riveran interesat. Partea a XIV-a Dezvoltarea şi transferul de tehnologii marine
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 266 Promovarea dezvoltãrii şi transferului de tehnologii marine 1. Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor coopera, în mãsura posibilitãţilor lor, în scopul de a favoriza în mod activ dezvoltarea şi transferul de cunoştinţe ştiinţifice şi de tehnologii marine, potrivit unor modalitãţi şi condiţii juste şi rezonabile. 2. Statele vor favoriza dezvoltarea capacitãţii în domeniul stiintelor şi tehnologiilor marine a acelora dintre ele care au nevoie şi cer sa beneficieze de asistenta tehnica în acest domeniu, în special a statelor în curs de dezvoltare, inclusiv a statelor fãrã litoral sau geografic dezavantajate, în ceea ce priveşte explorarea, exploatarea, conservarea şi gestiunea resurselor marii, protecţia şi conservarea mediului marin, cercetarea ştiinţificã marina şi alte activitãţi executate în mediul marin, care sînt compatibile cu convenţia, în scopul accelerarii progresului social şi economic al statelor în curs de dezvoltare. 3. Statele se vor strãdui sa favorizeze instaurarea unor condiţii economice şi juridice favorabile transferului tehnologiilor marine pe o baza echitabila, spre binele tuturor pãrţilor interesate. ART. 267 Protecţia intereselor legitime Statele, favorizind cooperarea potrivit art. 266, vor tine seama în mod cuvenit de toate interesele legitime, ca şi de drepturile şi obligaţiile deţinãtorilor, furnizorilor şi dobînditorilor de tehnologie marina. ART. 268 Obiective fundamentale Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor promova: a) dobindirea, evaluarea şi difuzarea de cunoştinţe în domeniul tehnologiilor marine; ele vor facilita accesul la informaţiile şi datele pertinente; b) dezvoltarea de tehnologii marine corespunzãtoare; c) dezvoltarea infrastructurii tehnice necesare pentru facilitarea transferului de tehnologii marine; d) punerea în valoare a resurselor umane prin pregãtirea şi instruirea unor cetãţeni ai statelor în curs de dezvoltare, în special ai acelor state care sînt cel mai puţin avansate; şi e) cooperarea internationala la toate nivelurile, îndeosebi cooperarea regionala, subregionala şi bilaterala. ART. 269 Mãsuri (de luat) pentru atingerea obiectivelor fundamentale În scopul atingerii obiectivelor vizate de art. 268, statele vor acţiona, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, între altele, pentru: a) stabilirea de programe de cooperare tehnica în scopul transferului efectiv al tehnologiilor marine de orice fel cãtre statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenta tehnica în acest domeniu, îndeosebi cãtre statele în curs de dezvoltare, fãrã litoral sau dezavantajate geografic, precum şi cãtre alte state în curs de dezvoltare care nu au fost în mãsura fie sa creeze, fie sa dezvolte propria lor capacitate tehnologicã în domeniul stiintelor marine şi în cel al explorãrii şi exploatãrii resurselor marine şi nici sa dezvolte infrastructura pe care o implica aceste tehnologii; b) favorizarea instaurãrii unor condiţii favorabile încheierii de acorduri, de contracte sau de alte aranjamente similare, în condiţii echitabile şi rezonabile; c) ţinerea de conferinţe, de seminarii şi colocvii pe teme ştiinţifice şi tehnologice şi anume asupra politicilor şi metodelor de adoptat pentru transferul tehnologiilor marine; d) favorizarea schimbului de oameni de ştiinţa, de tehnicieni şi alţi experţi; e) elaborarea de proiecte şi promovarea întreprinderilor mixte şi a altor forme de cooperare bilaterala şi multilaterala.
Secţiunea a 2-a Cooperarea internationala
ART. 270 Cadrul cooperãrii internaţionale Cooperarea internationala în scopul dezvoltãrii şi al transferului de tehnologii marine se va exercita, atunci cînd acest lucru va fi posibil şi adecvat, atît în cadrul programelor bilaterale regionale şi multilaterale existente, cît şi în cadrul unor programe largite şi al unor noi programe vizind facilitarea cercetãrii ştiinţifice marine şi a transferului de tehnologii marine, în special în domenii noi, precum şi o finanţare internationala corespunzãtoare a cercetãrii oceanice şi a punerii în valoare a oceanelor. ART. 271 Principii directoare, criterii şi norme Statele, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor acţiona pentru elaborarea de principii directoare, criterii şi norme general acceptate pentru transferul tehnologiilor marine în cadrul unor aranjamente bilaterale sau în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al altor organisme, ţinînd seama în special de interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare. ART. 272 Coordonarea programelor internaţionale În domeniul transferului de tehnologii marine, statele se vor strãdui sa facã în asa fel încît organizaţiile internaţionale competente sa-şi coordoneze activitãţile, inclusiv toate programele regionale sau mondiale, ţinînd seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare, în special ale statelor fãrã litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic. ART. 273 Cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi cu autoritatea Statele vor coopera, în mod activ, cu organizaţiile internaţionale competente şi cu autoritatea pentru a se incuraja şi facilita transferul cãtre statele în curs de dezvoltare, cãtre cetãţenii acestora şi cãtre întreprindere, de cunoştinţe practice şi de tehnologii marine referitoare la activitãţile desfãşurate în zona. ART. 274 Obiectivele autoritãţii Ţinînd seama de toate interesele legitime, precum şi de drepturile şi de obligaţiile deţinãtorilor, ale furnizorilor şi ale dobînditorilor de tehnologii, autoritatea va face în asa fel, în ce priveşte activitãţile desfãşurate în zona, încît: a) conform principiului repartizãrii geografice echitabile, cetãţeni ai statelor în curs de dezvoltare, fie ca este vorba de state riverane, fãrã litoral sau dezavantajate geografic, sa fie angajaţi ca stagiari printre membrii personalului tehnic, de gestiune şi de cercetare recrutat pentru nevoile activitãţii sale; b) documentaţia tehnica asupra materialului, maşinilor, dispozitivelor şi procedeelor folosite sa fie pusã la dispoziţia tuturor statelor, îndeosebi a statelor în curs de dezvoltare care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenta tehnica în acest domeniu; c) sa se adopte, în cadrul sau, dispoziţii corespunzãtoare pentru a facilita dobindirea de cãtre statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenta tehnica în domeniul tehnologiilor marine, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, şi de cãtre cetãţenii acestora, a cunoştinţelor şi deprinderilor necesare, inclusiv dobindirea unei pregatiri profesionale; d) statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenta tehnica în acest domeniu, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, sa primeascã asistenta pentru dobindirea echipamentului, procedeelor, materialelor şi a cunoştinţelor tehnice necesare în cadrul aranjamentelor financiare prevãzute în convenţie.
Secţiunea a 3-a Centre naţionale şi regionale de cercetare ştiinţificã şi tehnica marina
ART. 275 Crearea de centre naţionale 1. Statele, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente şi al autoritãţii, vor favoriza crearea, îndeosebi în statele riverane în curs de dezvoltare, de centre naţionale de cercetare ştiinţificã şi tehnica marina, şi consolidarea centrelor naţionale existente, pentru a stimula şi a face sa progreseze cercetarea ştiinţificã marina în aceste state şi a spori capacitatile lor respective de a utiliza şi de a conserva resursele lor marine în scopuri economice. 2. Statele, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente şi al autoritãţii, vor acorda un sprijin adecvat pentru facilitarea creãrii şi consolidãrii de centre naţionale, cu scopul de a pune mijloacele de pregãtire superioarã, echipamentul, cunoştinţele practice şi deprinderile necesare, precum şi experţi tehnici, la dispoziţia statelor care au nevoie şi solicita sa beneficieze de o asemenea asistenta. ART. 276 Crearea de centre regionale 1. Statele vor facilita, în coordonare cu organizaţiile internaţionale competente, cu autoritatea şi institutele naţionale de cercetare ştiinţificã şi tehnica marina, crearea, îndeosebi în statele în curs de dezvoltare, de centre regionale de cercetare ştiinţificã şi tehnica marina, cu scopul de a stimula şi de a face sa progreseze cercetarea ştiinţificã marina în aceste state şi de a favoriza transferul de tehnologii marine. 2. Toate statele din aceste regiuni vor coopera cu centrele regionale pentru a asigura realizarea mai eficienta a obiectivelor lor. ART. 277 Funcţiile centrelor regionale Centrele regionale, printre alte funcţii, sînt însãrcinate sa asigure: a) programe de pregãtire şi de instrucţie, la toate nivelurile, în diverse domenii ale cercetãrii ştiinţifice şi tehnice marine, în special biologia marina, inclusiv conservarea şi gestiunea resurselor biologice, oceanografia, hidrografia, ingineria, explorarea geologica a teritoriilor submarine, extractia miniera şi tehnologiile de desalinizare a apei; b) studii de gestiune; c) programe de studii în legatura cu protecţia şi conservarea mediului marin şi prevenirea, reducerea şi controlul poluarii; d) organizarea de conferinţe, seminarii şi colocvii regionale; e) culegerea şi prelucrarea de date şi informaţii în domeniul stiintelor şi tehnologiilor marine; f) difuzarea rapida a rezultatelor cercetãrii ştiinţifice şi tehnice marine în publicaţii uşor accesibile; g) difuzarea de informaţii asupra politicilor naţionale privind transferul de tehnologie marina şi studiul comparativ sistematic al acestor politici; h) compilarea şi sistematizarea informaţiilor referitoare la comercializarea tehnologiilor, precum şi la contracte şi alte aranjamente referitoare la brevete; i) cooperarea tehnica cu alte state din regiune.
Secţiunea a 4-a Cooperarea dintre organizaţii internaţionale ART. 278 Cooperarea dintre organizaţii internaţionale Organizaţiile internaţionale competente vizate în prezenta parte şi în partea a XIII-a vor lua toate mãsurile necesare pentru a se achitã, direct sau în strinsa cooperare, de funcţiile şi responsabilitãţile ce le revin în virtutea prezentei pãrţi.
Partea a XV-a Rezolvarea diferendelor
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
ART. 279 Obligaţia de a rezolva diferendele prin mijloace paşnice Statele pãrţi vor rezolva orice diferend care ar putea sa apara între ele în legatura cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, prin mijloace paşnice, conform art. 2 paragraful 3 al Cartei Naţiunilor Unite, şi, în acest scop, vor cauta soluţionarea lor prin mijloacele indicate la art. 33 paragraful 1 al Cartei. ART. 280 Rezolvarea diferendelor prin orice mijloc paşnic ales de pãrţi Nici o dispoziţie a prezentei pãrţi nu afecteazã dreptul statelor pãrţi de a conveni în orice moment sa rezolve, prin orice mijloc paşnic la alegerea lor, un diferend care ar putea sa apara între ele în legatura cu interpretarea sau cu aplicarea convenţiei. ART. 281 Procedura de urmat dacã pãrţile nu au ajuns la o soluţie 1. Atunci cînd statele pãrţi, care sînt pãrţi la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, au convenit sa caute rezolvarea lui printr-un mijloc paşnic la alegerea lor, procedurile prevãzute în prezenta parte nu se vor aplica decît dacã nu s-a ajuns la o rezolvare prin acest mijloc şi dacã acordul dintre pãrţi nu exclude posibilitatea angajãrii unei alte proceduri. 2. Dacã pãrţile au convenit asupra unui termen, paragraful 1 nu se aplica decît dupã expirarea acelui termen. ART. 282 Obligaţii rezultind din acorduri generale, regionale sau bilaterale Atunci cînd statele pãrţi, care sînt pãrţi la un diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, au convenit, în cadrul unui acord general, regional sau bilateral, ori în orice alt mod, ca un asemenea diferend sa fie supus, la cererea uneia dintre pãrţi, unei proceduri implicind o decizie obligatorie, aceasta procedura se va aplica în locul celei prevãzute în prezenta parte, în afarã de cazul cînd pãrţile în litigiu au convenit altfel. ART. 283 Obligaţia de a proceda la schimburi de pãreri 1. Atunci cînd apare un diferend între statele pãrţi în legatura cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, pãrţile în litigiu vor proceda imediat la un schimb de pãreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau prin alte mijloce paşnice. 2. De asemenea, pãrţile vor proceda imediat la un schimb de pãreri de fiecare data cînd s-a încheiat o procedura de rezolvare a unui asemenea diferend, fãrã ca acesta sa fi fost rezolvat, sau cînd s-a ajuns la o rezolvare, iar împrejurãrile impun consultãri privind modalitãţile de a o pune în aplicare. ART. 284 Conciliere 1. Orice stat parte, care este parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, poate invita cealaltã parte sau celelalte pãrţi sa supunã diferendul unei concilieri dupã procedura prevãzutã în secţiunea 1 a anexei nr. V sau dupã o alta procedura de conciliere. 2. Atunci cînd invitaţia este acceptatã, iar pãrţile se înţeleg asupra procedurii de conciliere care va fi aplicatã, orice parte poate sa supunã diferendul unei concilieri dupã aceasta procedura. 3. Atunci cînd invitaţia nu este acceptatã sau cînd pãrţile nu se înţeleg asupra procedurii de conciliere, se va considera ca procedura de conciliere s-a încheiat. 4. Atunci cînd un diferend a fost supus concilierii, nu se poate pune capãt acesteia decît conform procedurii de conciliere convenite, sub rezerva unui acord contrar între pãrţi. ART. 285 Aplicarea prezentei secţiuni diferendelor supuse în virtutea partii a XI-a Prezenta secţiune se aplica oricãrui diferend care, în virtutea secţiunii a 5-a a partii a XI-a, trebuie sa fie rezolvat conform procedurilor prevãzute în prezenta parte. Dacã o entitate, alta decît un stat parte, este parte la un astfel de diferend, prezenta secţiune se va aplica mutatis mutandis. Secţiunea a 2-a Proceduri obligatorii ce duc la decizii obligatorii
ART. 286 Domeniul de aplicare a prezentei secţiuni Sub rezerva secţiunii a 3-a, orice diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, care nu a fost rezolvat prin aplicarea secţiunii 1, va fi supus, la cererea uneia dintre pãrţile la diferend, curţii sau tribunalului care are competenta în virtutea dispoziţiilor prezentei secţiuni. ART. 287 Alegerea procedurii 1. Atunci cînd semneazã sau ratifica convenţia, ori adera la aceasta, sau în orice moment dupã aceea, un stat va fi liber sa aleagã, printr-o declaraţie scrisã, unul sau mai multe dintre urmãtoarele mijloace de rezolvare a diferendelor referitoare la interpretarea sau aplicarea convenţiei: a) Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii, constituit în conformitate cu anexa nr. VI; b) Curtea Internationala de Justiţie; c) un tribunal arbitral constituit conform anexei nr. VII; d) un tribunal arbitral special, constituit conform anexei nr. VIII, pentru una sau mai multe dintre categoriile de diferende specificate în aceasta anexa. 2. Nici o declaraţie facuta în virtutea paragrafului 1 nu va afecta obligaţia unui stat parte de a accepta, în mãsura şi dupã modalitãţile prevãzute la secţiunea a 5-a a partii a XI-a, competenta Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, şi nu va fi afectatã de aceasta obligaţie. 3. Un stat parte care este parte la un diferend neacoperit de o declaraţie în vigoare este considerat ca a acceptat procedura de arbitraj prevãzutã de anexa nr. VII. 4. Dacã pãrţile în litigiu au acceptat aceeaşi procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii respective, cu condiţia ca pãrţile sa nu convinã altfel. 5. Dacã pãrţile în litigiu nu au acceptat aceeaşi procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii de arbitraj prevãzute de anexa nr. VII, cu condiţia ca pãrţile sa nu convinã altfel. 6. Orice declaraţie facuta conform paragrafului 1 va rãmîne în vigoare încã 3 luni dupã ce notificarea scrisã a revocãrii a fost depusa la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 7. O noua declaraţie, o notificare de revocare sau expirarea unei declaraţii nu va afecta în nici un fel procedura în curs în fata unei curţi sau a unui tribunal competent în virtutea prezentului articol, cu condiţia ca pãrţile sa nu convinã altfel. 8. Declaraţiile şi notificãrile vizate de prezentul articol vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii de pe acestea statelor pãrţi. ART. 288 Competenta 1. Orice curte sau tribunal vizat de art. 287 va avea competenta sa soluţioneze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, care îi este supus conform prezentei pãrţi. 2. Orice curte sau tribunal vizat la art. 287 va avea, de asemenea, competenta sa soluţioneze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea unui acord internaţional legat de scopurile convenţiei, care îi este supus conform prevederilor respectivului acord. 3. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, constituitã conform anexei nr. VI, şi orice alt tribunal arbitral vizat de secţiunea a 5-a a partii a XI-a au competenta sa soluţioneze orice problema care le este supusã conform acestei pãrţi. 4. În caz de contestaţie asupra competentei unei curţi sau a unui tribunal, hotãrãşte curtea sau tribunalul. ART. 289 Experţi În orice diferend asupra unor probleme ştiinţifice sau tehnice, curtea sau tribunalul care îşi exercita competenta în virtutea prezentei secţiuni poate, la cererea unei pãrţi sau din oficiu şi cu consultarea pãrţilor, sa aleagã, de preferinta de pe lista corespunzãtoare stabilitã conform art. 2 al anexei nr. VIII, cel puţin doi experţi ştiinţifici sau tehnici pentru a lua parte la dezbaterile curţii sau ale tribunalului, fãrã drept de vot. ART. 290 Mãsuri conservatoare 1. Dacã o curte sau un tribunal, sesizat în modul convenit cu un diferend, considera, prima facie, care are competenta în virtutea prezentei pãrţi sau a secţiunii a 5-a a partii a XI-a, respectiva curte sau respectivul tribunal poate sa hotãrascã orice mãsuri conservatoare pe care le considera corespunzãtoare în raport cu circumstanţele, pentru a apara drepturile pãrţilor în litigiu sau pentru a preveni daunele grave pe care le-ar putea suferi mediul marin pînã la pronunţarea deciziei finale. 2. Mãsurile conservatoare pot sa fie modificate sau revocate atunci cînd împrejurãrile care le-au justificat s-au schimbat sau au încetat sa mai existe. 3. Mãsurile conservatoare nu pot fi luate, modificate sau revocate în virtutea prezentului articol, decît la cererea unei pãrţi la diferend şi dupã ce s-a dat pãrţilor posibilitatea de a fi ascultate. 4. Curtea sau tribunalul va notifica imediat pãrţilor la diferend şi, dacã se considera necesar, celorlalte state pãrţi orice mãsura conservatoare sau orice hotãrîre de modificare ori de revocare a acesteia. 5. Pînã la constituirea unui tribunal arbitral, care a fost sesizat cu un diferend în virtutea prezentei secţiuni, orice curte sau orice tribunal desemnat de comun acord de cãtre pãrţi sau, dacã un asemenea acord nu a fost realizat în termen de doua saptamini de la data cererii pentru luarea mãsurilor conservatoare, Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii sau, în cazul activitãţilor desfãşurate în zona, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine poate sa hotãrascã, sa modifice sau sa revoce mãsurile conservatoare în conformitate cu prezentul articol, dacã considera, prima facie, ca tribunalul care urmeazã sa fie constituit ar fi competent sa ia o asemenea decizie şi dacã apreciazã ca urgenta situaţiei impune aceasta. O data constituit, tribunalul sesizat cu diferendul, actionind în conformitate cu paragrafele 1-4, poate modifica, revoca sau confirma aceste mãsuri conservatorii. 6. Pãrţile la diferend se vor conformã fãrã intirziere tuturor mãsurilor conservatoare instituite în virtutea prezentului articol. ART. 291 Acces la procedurile de rezolvare a diferendelor 1. Statele pãrţi vor avea acces la toate procedurile de rezolvare a diferendelor prevãzute în prezenta parte. 2. Procedurile de rezolvare a diferendelor prevãzute în prezenta parte pot fi folosite de cãtre alte entitãţi decît statele pãrţi, numai în mãsura în care convenţia o prevede în mod expres. ART. 292 Eliberarea prompta a navei sau eliberarea prompta a echipajului 1. Atunci cînd autoritãţile unui stat parte au imobilizat o nava ce arboreaza pavilionul unui alt stat parte şi cînd se susţine ca statul care a imobilizat nava nu a respectat dispoziţiile convenţiei privitoare la eliberarea prompta a navei sau la punerea în libertate a echipajului de îndatã ce a fost depusa o cauţiune rezonabila sau o alta garanţie financiarã, problema eliberãrii sau a punerii în libertate poate fi adusã în fata unei curţi sau a unui tribunal desemnat de comun acord de cãtre pãrţi; dacã un asemenea acord nu a fost realizat în termen de 10 zile de la imobilizarea navei sau de la arestarea echipajului, aceasta problema poate fi adusã în fata unei curţi sau a unui tribunal acceptat, conform art. 287, de cãtre statul care a procedat la imobilizare sau la arestare, sau în fata Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, cu condiţia ca pãrţile sa nu convinã altfel. 2. Cererea pentru eliberarea sau pentru punerea în libertate nu poate sa fie facuta decît de cãtre statul pavilionului sau în numele sau. 3. Curtea sau tribunalul va examina de îndatã aceasta cerere şi nu va trebui sa se pronunţe decît asupra eliberãrii sau punerii în libertate, fãrã sa se aducã atingere fondului oricãrei acţiuni, cãreia i-ar putea face obiectul nava, proprietarul sau echipajul în fata organelor naţionale de jurisdicţie corespunzãtoare. Autoritãţile statului, care au procedat la imobilizare sau la arestare, vor rãmîne competente sa elibereze în orice moment nava sau sa punã în libertate echipajul acesteia. 4. Dupã depunerea cauţiunii sau a altei garanţii financiare, stabilite de cãtre curte sau de cãtre tribunal, autoritãţile statului care au imobilizat nava se vor conformã hotãrîrii curţii sau a tribunalului, privind eliberarea navei sau punerea în libertate a echipajului sau. ART. 293 Dreptul aplicabil 1. Curtea sau tribunalul care are competenta în virtutea prezentei secţiuni va aplica dispoziţiile convenţiei şi celelalte reguli de drept internaţional care nu sînt incompatibile cu aceasta. 2. Prevederile paragrafului 1 nu aduc atingere facultãţii pe care o are curtea sau tribunalul, competente, în virtutea prezentei secţiuni de a statua ex aequo et bono dacã pãrţile sînt de acord. ART. 294 Proceduri preliminare 1. Curtea sau tribunalul, prevãzute la art. 287 şi sesizate cu o acţiune referitoare la un diferend vizat la art. 297, va hotãrî, la cererea uneia dintre pãrţi sau din oficiu, dacã aceasta acţiune constituie un abuz de drept sau dacã este, prima facie, intemeiata. Dacã constata ca cererea constituie un abuz de drept sau ca este, prima facie, neîntemeiatã, curtea sau tribunalul va inceta examinarea cererii. 2. La primirea cererii, curtea sau tribunalul o va notifica imediat celeilalte sau celorlalte pãrţi şi va fixa un termen rezonabil în care ele pot sa-i ceara sa se pronunţe asupra chestiunilor vizate la paragraful 1. 3. Prezentul articol nu aduce cu nimic atingere dreptului oricãreia dintre pãrţile la un diferend de a ridica excepţii preliminare conform regulilor de procedura aplicabile. ART. 295 Epuizarea recursurilor interne Un diferend între statele pãrţi, referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, poate fi supus procedurilor prevãzute de prezenta secţiune numai dupã ce au fost epuizate recursurile interne potrivit cerinţelor dreptului internaţional. ART. 296 Caracterul definitiv şi forta obligatorie a hotãrîrilor 1. Hotãrîrile pronunţate de o curte sau de un tribunal, competente în baza prezentei secţiuni, sînt definitive şi toate pãrţile la diferend trebuie sa li se conformeze. 2. Aceste hotãrîri nu au forta obligatorie decît pentru pãrţile la diferend şi în cazul în speta respectiv. Secţiunea a 3-a Limitãri şi excepţii în aplicarea secţiunii a 2-a
ART. 297 Limitãri în aplicarea secţiunii a 2-a 1. Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei în ce priveşte exercitarea de cãtre un stat riveran a drepturilor sale suverane sau de jurisdicţie, asa cum sînt prevãzute în convenţie, vor fi supuse procedurilor de rezolvare prevãzute în secţiunea a 2-a, în cazurile în care: a) se susţine ca statul riveran a acţionat cu încãlcarea prevederilor convenţiei referitoare la libertatea şi dreptul de navigaţie sau de survol, sau la libertatea şi dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine, sau cele privind folosirea marii în alte scopuri licite din punct de vedere internaţional, vizate de art. 28; b) se susţine ca, în exercitarea acestor libertãţi şi drepturi sau în cadrul acestor folosiri, un stat a acţionat cu încãlcarea convenţiei sau a legilor şi reglementãrilor adoptate de statul riveran în conformitate cu convenţia şi cu alte reguli de drept internaţional care nu sînt incompatibile cu aceasta; sau c) se susţine ca statul riveran a contravenit anumitor reguli sau norme internaţionale vizind protecţia şi conservarea mediului marin, care îi sînt aplicabile şi care au fost stabilite prin convenţie sau prin intermediul unei organizaţii internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, în conformitate cu convenţia. 2. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii privind cercetarea ştiinţificã marina vor fi rezolvate conform secţiunii a 2-a, cu excepţia faptului ca statul riveran nu este ţinut sa accepte sa supunã unei asemenea rezolvari un diferend care decurge: (i) din exercitarea de cãtre acest stat a unui drept sau a unei puteri discretionare conform art. 246; sau (ii) din hotãrîrea acestui stat de a ordonã suspendarea sau încetarea unui proiect de cercetare conform art. 253; b) diferendele care decurg dintr-o sustinere de cãtre statul care executa cercetarea, ca statul riveran nu-şi exercita, în cazul unui anumit proiect, drepturile conferite de art. 246 şi 253 într-un mod compatibil cu convenţia, vor fi supuse, la cererea oricãreia dintre pãrţi, concilierii potrivit procedurii prevãzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, intelegindu-se ca comisia de conciliere nu va pune în cauza nici exercitarea de cãtre statul riveran a puterii sale discretionare de a desemna zone specifice, asa cum se prevede la art. 246 paragraful 6, nici exercitarea puterii sale discretionare de a refuza consimţãmîntul conform paragrafului 5 al aceluiaşi articol. 3. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispoziţiilor convenţiei privind pescuitul vor fi rezolvate conform secţiunii a 2-a, cu excepţia faptului ca statul riveran nu este ţinut sa accepte sa supunã unei asemenea rezolvari un diferend referitor la drepturile sale suverane asupra resurselor biologice din zona sa economicã exclusiva sau la exercitarea acestor drepturi, inclusiv puterea sa discretionara de a stabili volumul autorizat al capturilor şi capacitatea sa de pescuit, repartizarea surplusului între alte state, precum şi modalitãţile şi condiţiile stabilite în legile şi reglementãrile sale în materie de conservare şi gestiune; b) dacã recurgerea la secţiunea 1 nu a permis sa se ajungã la o soluţie, diferendul va fi supus, la cererea uneia dintre pãrţile aflate în litigiu, unei concilieri conform procedurii prevãzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, atunci cînd se afirma ca statul riveran: (i) şi-a încãlcat în mod evident obligaţia de a asigura, prin mãsuri corespunzãtoare de conservare şi de gestiune, ca menţinerea resurselor biologice ale zonei economice exclusive sa nu fie serios compromisa; (ii) a refuzat în mod arbitrar sa fixeze, la cererea altui stat, volumul autorizat de capturi şi capacitatea sa de exploatare a resurselor biologice în ce priveşte stocurile a cãror exploatare intereseazã acest stat; sau (iii) a refuzat în mod arbitrar sa atribuie unui stat oarecare, asa cum prevãd art. 62, 69 şi 70 şi dupã modalitãţile şi condiţiile pe care el însuşi le-a fixat şi care sînt compatibile cu convenţia, în totalitate sau în parte, surplusul pe care el l-a declarat ca existent; c) în nici un caz comisia de conciliere nu va substitui puterea sa discretionara celei a statului riveran; d) raportul comisiei de conciliere va fi comunicat organizaţiilor internaţionale corespunzãtoare; e) atunci cînd negociaza acordurile prevãzute la art. 69 şi 70, dacã nu convin altfel, statele pãrţi vor include în acestea o clauza privind mãsurile pe care le vor lua pentru a reduce la minimum posibilitãţile de divergenta asupra interpretãrii sau aplicãrii acordului, precum şi procedura de urmat în cazul în care ar aparea totuşi divergenţe. ART. 298 Excepţii facultative în aplicarea secţiunii a 2-a 1. Fãrã a aduce atingere obligaţiilor ce decurg din secţiunea 1, un stat poate sa declare în scris, atunci cînd semneazã sau ratifica convenţia, adera la aceasta sau oricind dupã aceea, ca nu accepta una sau mai multe dintre procedurile de rezolvare a diferendelor, prevãzute în secţiunea a 2-a, în ce priveşte una sau mai multe dintre urmãtoarele categorii de diferende: a) (i) diferendele privind interpretarea sau aplicarea art. 15, 74 şi 83, referitoare la delimitarea zonelor maritime, sau diferendele asupra golfurilor sau titlurilor istorice, cu condiţia ca, atunci cînd un asemenea diferend a apãrut dupã intrarea în vigoare a convenţiei, iar pãrţile nu ajung la un acord pe cale de negocieri într-un termen rezonabil, statul care a fãcut declaraţia sa accepte sa-l supunã, la cererea oricãreia dintre pãrţile în litigiu, concilierii potrivit procedurii prevãzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, intelegindu-se ca nu va fi supus acestei proceduri nici un diferend care implica în mod necesar examinarea simultanã a unui diferend nerezolvat, referitor la suveranitate sau la alte drepturi asupra unui teritoriu continental sau insular; (ii) dupã ce comisia de conciliere şi-a prezentat raportul, care trebuie sa fie motivat, pãrţile vor negocia un acord pe baza acestui raport; dacã aceste negocieri nu vor duce la un acord, pãrţile vor supune problema, prin consimtamint mutual, uneia dintre procedurile prevãzute de secţiunea a 2-a, cu condiţia ca pãrţile sa nu fi convenit altfel; (iii) prezentul alineat nu se aplica nici diferendelor referitoare la delimitarea zonelor maritime care au fost definitiv reglementate printr-un aranjament între pãrţi şi nici diferendelor care urmeazã sa fie reglementate conform unui acord bilateral sau multilateral existent între pãrţi; b) diferendele referitoare la activitãţi militare, inclusiv activitãţile militare ale navelor şi aeronavelor de stat afectate unui serviciu necomercial, şi diferendele care privesc actele de constringere îndeplinite în exercitarea unor drepturi suverane sau a jurisdicţiei şi care, în conformitate cu art. 297 paragraful 2 sau 3, au fost excluse de la competenta unei curţi sau a unui tribunal; c) diferendele cu privire la care Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite îşi exercita funcţiile conferite prin Carta Naţiunilor Unite, în afarã cazului în care Consiliul de Securitate ar hotãrî sa scoatã problema respectiva de pe ordinea sa de zi sau ar invita pãrţile sa-şi rezolve diferendul prin mijloacele prevãzute de convenţie. 2. Un stat parte, care a fãcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1, poate oricind sa o retragã sau sa accepte sa supunã un diferend, exceptat prin respectiva declaraţie, oricãrei proceduri de rezolvare prevãzutã în convenţie. 3. Oricare stat parte, care a fãcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1, nu poate sa supunã un diferend fãcînd parte dintr-o categorie de diferende exceptate la nici una dintre procedurile prevãzute de convenţie, fãrã consimţãmîntul statului parte cu care se afla în litigiu. 4. Dacã un stat parte a fãcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1 lit. a), oricare alt stat parte poate supune procedurii specificate în acea declaraţie orice diferend care îl opune statului autor al declaraţiei şi care intra într-una dintre categoriile de diferende exceptate. 5. O noua declaraţie sau retragerea unei declaraţii nu afecteazã cu nimic procedura în curs în fata unei curţi sau a unui tribunal sesizat conform prezentului articol, cu condiţia ca pãrţile sa nu fi convenit altfel. 6. Declaraţiile şi notificãrile privind retragerea lor, fãcute în baza prezentului articol, vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite statelor pãrţi copii de pe acestea. ART. 299 Dreptul pãrţilor de a conveni asupra procedurii 1. Orice diferend care, în virtutea art. 297 sau printr-o declaraţie facuta conform art. 298, a fost exceptat de la procedurile de rezolvare a diferendelor prevãzute la secţiunea a 2-a, nu poate fi supus acestor proceduri decît cu acordul pãrţilor la diferend. 2. Nici o dispoziţie a prezentei secţiuni nu aduce atingere dreptului pãrţilor la un diferend de a conveni asupra unei alte proceduri de rezolvare a acestui diferend sau de a-l rezolva pe cale amiabila.
Partea a XVI-a Dispoziţii generale ART. 300 Buna-credinţa şi abuzul de drept Statele pãrţi se angajeazã sa se achitã cu buna-credinţa de obligaţiile asumate conform convenţiei şi sa-şi exercite drepturile, competentele şi libertãţile care le sînt recunoscute în convenţie, într-un asemenea mod care sa nu constituie un abuz de drept. ART. 301 Utilizarea marilor în scopuri paşnice În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor conform convenţiei, statele pãrţi se vor abţine de la recurgerea la ameninţarea cu forta sau la folosirea forţei impotriva integritãţii teritoriale sau independentei politice a oricãrui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu principiile de drept internaţional enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 302 Divulgarea informaţiilor Fãrã a se aduce atingere dreptului oricãrui stat parte de a recurge la procedurile de rezolvare a diferendelor prevãzute în convenţie, nici o dispoziţie a convenţiei nu poate fi interpretatã ca obligind un stat parte, în executarea obligaţiilor care îi incumba în virtutea dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, sa furnizeze informaţii a cãror divulgare este contrarã intereselor esenţiale ale securitãţii sale. ART. 303 Obiecte arheologice sau de valoare istorica descoperite în mare 1. Statele au datoria de a proteja obiectele arheologice sau de valoare istorica descoperite în mare şi vor coopera în acest scop. 2. Pentru a controla comercializarea acestor obiecte, statului riveran poate, în aplicarea art. 33, sa considere ca ridicarea lor de pe fundul marii în zona vizata de acest articol, fãrã aprobarea statului riveran, ar constitui un act de încãlcare, pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã, a legilor şi reglementãrilor vizate de acelaşi articol. 3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere drepturilor proprietarilor identificabili, dreptului privind recuperarea epavelor şi nici altor reguli de drept maritim, ori legilor şi practicilor în materie de schimburi culturale. 4. Prezentul articol nu aduce atingere altor acorduri internaţionale şi reguli de drept internaţional privind protecţia obiectelor arheologice şi a obiectelor de valoare istorica. ART. 304 Responsabilitatea în caz de daune Dispoziţiile convenţiei cu privire la rãspundere şi la obligaţia de reparatie în caz de daune nu aduc atingere aplicãrii regulilor existente şi stabilirii de noi reguli privind rãspunderea şi obligaţia de reparatie în virtutea dreptului internaţional.
Partea a XVII-a Clauze finale
Art. 305 Semnarea 1. Prezenta convenţie va fi deschisã spre semnare de cãtre: a) toate statele; b) Namibia, reprezentatã de cãtre Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia; c) toate statele autonome asociate care şi-au ales acest statut printr-un act de autodeterminare supravegheat şi aprobat de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, în conformitate cu Rezoluţia nr. 1.514 (XV) a Adunãrii generale, şi care au competenta pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenta de a încheia tratate în privinta acestor chestiuni; d) toate statele autonome asociate care, în conformitate cu instrumentele lor respective de asociere, au competenta pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenta de a încheia tratate în privinta acestor chestiuni; e) toate teritoriile care se bucura de o autonomie interna deplina, recunoscuta ca atare de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au obţinut independenta deplina în conformitate cu Rezoluţia nr. 1.514 (XV) a Adunãrii generale, şi care au competenta pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenta de a încheia tratate în privinta acestor chestiuni; f) organizaţiile internaţionale, în conformitate cu anexa nr. IX. 2. Convenţia va rãmîne deschisã semnãrii pînã la data de 9 decembrie 1984 la Ministerul Afacerilor Externe al Jamaicai, iar de la 1 iulie 1983 pînã la 9 decembrie 1984, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York. ART. 306 Ratificarea şi confirmarea oficialã Prezenta convenţie este supusã ratificãrii de cãtre state şi de alte entitãţi vizate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d) şi e) şi confirmãrii oficiale, în conformitate cu anexa nr. IX, de cãtre entitatile vizate la art. 305 paragraful 1 f). Instrumentele de ratificare şi de confirmare oficialã vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 307 Aderarea Prezenta convenţie va rãmîne deschisã aderãrii statelor şi celorlalte entitãţi vizate la art. 305. Aderarea entitatilor vizate la art. 305 paragraful 1 lit. f) se va face în conformitate cu anexa nr. IX. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 308 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la aceasta dupã depunerea celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de cãtre statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sub rezerva paragrafului 1. 3. Adunarea autoritãţii se va întruni la data intrãrii în vigoare a convenţiei şi va alege consiliul autoritãţii. În cazul în care prevederile art. 161 nu vor putea fi aplicate în mod strict, primul consiliu va fi constituit într-un mod compatibil cu scopurile urmãrite de acest articol. 4. Regulile, reglementãrile şi procedurile elaborate de comisia pregãtitoare se vor aplica provizoriu pînã la adoptarea lor oficialã de cãtre autoritate, conform partii a XI-a. ART. 309 Rezerve şi excepţii Convenţia nu admite nici rezerve, nici excepţii, în afarã de cele care sînt în mod expres autorizate prin alte articole ale sale. ART. 310 Declaraţii Articolul 309 nu interzice unui stat, în momentul în care semneazã sau ratifica convenţia, ori adera la aceasta, sa facã declaraţii, oricare ar fi formularea sau denumirea acestora, îndeosebi în vederea armonizarii legilor şi reglementãrilor naţionale cu convenţia, sub rezerva ca aceste declaraţii sa nu urmãreascã înlãturarea sau modificarea efectului juridic al clauzelor convenţiei, în aplicarea lor fata de acest stat. ART. 311 Legatura cu alte convenţii şi acorduri internaţionale 1. În raporturile dintre statele pãrţi, dispoziţiile convenţiei vor prevala asupra convenţiilor de la Geneva din 29 aprilie 1958 privind dreptul marii. 2. Prezenta convenţie nu va modifica cu nimic drepturile şi obligaţiile statelor pãrţi, care decurg din alte tratate compatibile cu acest instrument şi care nu aduc atingere nici exercitãrii drepturilor pe care alte state pãrţi le au în baza convenţiei şi nici executãrii obligaţiilor lor care decurg din aceasta. 3. Doua sau mai multe state pãrţi la convenţie pot încheia acorduri care sa modifice sau sa suspende dispoziţiile convenţiei şi care se vor aplica numai în relaţiile lor reciproce, cu condiţia ca aceste acorduri sa nu se refere la una dintre dispoziţiile convenţiei a cãror nerespectare ar fi incompatibilã cu realizarea obiectului şi scopului sau şi cu condiţia ca aceste acorduri sa nu aducã atingere aplicãrii principiilor fundamentale enunţate în convenţie şi nici exercitãrii de cãtre celelalte state pãrţi a drepturilor pe care le au în baza convenţiei sau îndeplinirii obligaţiilor lor care decurg din aceasta. 4. Statele pãrţi care îşi propun sa încheie un acord vizat la paragraful 3 vor notifica celorlalte pãrţi, prin intermediul depozitarului convenţiei, intenţia lor de a încheia acordul, precum şi modificãrile sau suspendarea aplicãrii dispoziţiilor convenţiei pe care acesta le va prevedea. 5. Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor internaţionale autorizate în mod expres sau menţinute în virtutea altor articole ale convenţiei. 6. Statele pãrţi convin ca nu se poate aduce nici o modificare principiului fundamental privind patrimoniul comun al umanitãţii, enuntat la art. 136, şi ca nu vor deveni parte la nici un acord care ar deroga de la acest principiu. ART. 312 Amendamente 1. La expirarea unei perioade de 10 ani, socotitã de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, orice stat parte poate sa propunã, printr-o comunicare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, amendamentele la convenţie, asupra unor aspecte precise, cu excepţia unor amendamente privind activitãţile desfãşurate în zona, şi sa ceara convocarea unei conferinţe care sa examineze amendamentele astfel propuse. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor pãrţi. Dacã, într-un termen de 12 luni socotit de la data la care secretarul general a transmis aceasta comunicare tuturor statelor pãrţi, cel puţin jumãtate dintre statele pãrţi rãspund favorabil acestei cereri, secretarul general va convoca conferinţa. 2. Procedura de luare a hotãrîrii care se aplica la conferinţa de amendament este aceeaşi cu cea care a fost aplicatã de cea de-a treia Conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, în afarã cazului cînd conferinţa ar hotãrî altfel. Conferinţa trebuie sa depunã toate eforturile pentru a se ajunge la un acord asupra amendamentelor, prin consens, şi nu se va recurge la vot asupra amendamentelor decît dupã ce vor fi fost epuizate toate eforturile pentru a se ajunge la un consens. ART. 313 Amendamente prin procedura simplificata 1. Orice stat parte poate sa propunã, printr-o comunicare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, un amendament la convenţie, altul decît un amendament asupra activitãţilor desfãşurate în zona, şi sa ceara ca acesta sa fie adoptat conform unei proceduri simplificate prevãzute în prezentul articol, fãrã convocarea unei conferinţe. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite comunicarea tuturor statelor pãrţi. 2. Dacã în urmãtoarele 12 luni de la transmiterea comunicãrii, un stat parte formuleazã o obiectie la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta sa fie adoptat dupã procedura simplificata, amendamentul propus va fi considerat respins. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va adresa imediat o notificare în consecinta tuturor statelor pãrţi. 3. Dacã în perioada de 12 luni de la data transmiterii comunicãrii nici un stat parte nu a formulat obiecţii la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta sa fie adoptat conform procedurii simplificate, amendamentul propus va fi considerat adoptat. Secretarul general va notifica tuturor statelor pãrţi adoptarea amendamentului propus. ART. 314 Amendamente la dispoziţiile convenţiei privind exclusiv activitãţile desfãşurate în zona 1. Oricare stat parte poate prezenta, printr-o comunicare scrisã adresatã secretarului general al autoritãţii, o propunere de amendament la dispoziţiile convenţiei, privind în mod exclusiv activitãţile desfãşurate în zona, inclusiv la cele din secţiunea a 4-a din anexa nr. VI. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor pãrţi. Dupã ce va fi aprobat de consiliu, amendamentul propus va fi supus adunãrii, spre aprobare. Reprezentanţii statelor pãrţi în aceste organe vor avea puteri depline pentru a examina şi aproba amendamentul propus. Propunerea de amendament, asa cum a fost aprobatã de consiliu şi de adunare, va fi consideratã ca adoptatã. 2. Înainte de a aproba un amendament conform paragrafului 1, consiliul şi adunarea se vor asigura ca amendamentul nu aduce atingere sistemului de explorare şi de exploatare a resurselor zonei, pînã la conferinţa de revizuire, conform art. 155. ART. 315 Amendamentele: semnarea, ratificarea, aderarea şi textele autentice 1. Amendamentele la convenţie, dupã adoptare, vor fi deschise spre semnare de cãtre statele pãrţi, timp de 12 luni începînd de la data adoptãrii lor, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, dacã nu se hotãrãşte altfel în amendamentele insesi. 2. Prevederile art. 306, 307 şi 320 se vor aplica tuturor amendamentelor la convenţie. ART. 316 Intrarea în vigoare a amendamentelor 1. Pentru statele pãrţi care le vor ratifica sau vor adera la ele, amendamentele la convenţie, altele decît cele vizate la paragraful 5, vor intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de cãtre doua treimi din numãrul statelor pãrţi sau de cãtre 60 de state pãrţi, dupã cum unul dintre aceste doua numere va fi mai ridicat. Asemenea amendamente nu vor afecta exercitarea de cãtre alte state pãrţi a drepturilor lor sau îndeplinirea obligaţiilor care le revin în baza convenţiei. 2. Un amendament va putea prevedea, pentru intrarea sa în vigoare, necesitatea unui numãr de ratificãri sau de aderari mai ridicat decît cel cerut de prezentul articol. 3. Pentru fiecare stat parte care ratifica un amendament vizat la paragraful 1 sau adera la acesta dupã depunerea numãrului cerut de instrumente de ratificare sau de aderare, acest amendament va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de cãtre statul parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. 4. Orice stat care devine parte la convenţie dupã intrarea în vigoare a unui amendament conform paragrafului 1 va fi considerat, dacã nu a exprimat o intenţie diferita, ca fiind: a) parte la convenţie, asa cum aceasta a fost amendata; şi b) parte la convenţia neamendata, fata de orice stat parte la convenţie care nu este legat prin acest amendament. 5. Amendamentele referitoare în mod exclusiv la activitãţile desfãşurate în zona şi amendamentele la anexa nr. VI vor intra în vigoare, pentru toate statele pãrţi, la un an de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de cãtre trei pãtrimi din numãrul statelor pãrţi. 6. Orice stat care devine parte la convenţie, dupã intrarea în vigoare a amendamentelor vizate la paragraful 5, va fi considerat ca fiind parte la convenţie, asa cum aceasta a fost amendata. ART. 317 Denunţarea 1. Un stat parte poate, printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa denunţe convenţia şi sa indice motivele denunţãrii. Faptul de a nu indica motivele nu afecteazã validitatea denunţãrii. Denunţarea produce efecte la un an de la data primirii notificãrii, în afarã cazului în care denunţarea specifica o data ulterioara. 2. Un stat nu este exonerat, prin denunţare, de obligaţiile financiare şi contractuale asumate în perioada cît a fost parte la convenţie, iar denunţarea nu afecteazã drepturile, obligaţiile sau situaţiile juridice care decurg pentru acest stat din aplicarea convenţiei, înainte ca aceasta sa iasa din vigoare pentru acest stat. 3. Denunţarea nu va afecta cu nimic datoria fiecãrui stat parte de a îndeplini orice obligaţie enuntata în convenţie, la care ar fi supus în virtutea dreptului internaţional, independent de convenţie. ART. 318 Statutul anexelor Anexele fac parte integrantã din convenţie şi, în lipsa unor dispoziţii exprese contrare, o referire la o parte a prezentei convenţii constituie, totodatã, o trimitere la anexele pertinente. ART. 319 Depozitarul 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va îndeplini funcţiile de depozitar în ce priveşte convenţia şi amendamentele la aceasta. 2. În afarã funcţiilor sale de depozitar, secretarul general: a) prezintã rapoarte statelor pãrţi, autoritãţii şi organizaţiilor competente asupra problemelor cu caracter general care se pun în legatura cu convenţia; b) notifica autoritãţii ratificarile, confirmãrile oficiale şi aderarile al cãror obiect îl constituie convenţia şi amendamentele care se referã la aceasta, precum şi denuntarile convenţiei; c) notifica statelor pãrţi acordurile încheiate conform art. 311 paragraful 4; d) transmite statelor pãrţi, pentru ratificare sau aderare, amendamentele adoptate conform convenţiei; e) convoacã reuniunile necesare ale statelor pãrţi, conform convenţiei. 3. a) Secretarul general va transmite, de asemenea, observatorilor vizati la art. 156: (i) rapoartele vizate la paragraful 2 lit. a); (ii) notificãrile vizate la paragraful 2 lit. b) şi c); (iii) cu titlu de informare, textul amendamentelor vizate la paragraful 2 lit. d). b) Secretarul general va invita, de asemenea, pe aceşti observatori sa participe, în calitate de observatori, la reuniunile statelor pãrţi vizate în paragraful 2 lit. e). ART. 320 Texte autentice Originalul convenţiei, ale carei texte în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa sînt în egala mãsura autentice, va fi depus, tinindu-se seama de art. 305 paragraful 2, la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept pentru care, subsemnaţii plenipotentiari, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat convenţia.
Facuta la Montego Bay, la 10 decembrie 1982.
ANEXA 1
MARI MIGRATORI
1. Ton alb germon: Thunnus alalunga 2. Ton roşu: Thunnus thynnus 3. Ton obez cu ochi mari: Thunnus obesus 4. Bonita cu burta reiata: Katsuwonus pelamis 5. Ton cu inotatoare galbene: Thunnus albacares 6. Ton negru: Thunnus atlanticus 7. Ton mic: Euthynnus alletteratus; Euthynnus affinis 8. Ton cu inotatoare bleu: Thunnus Maccoyii 9. Auxide: Auxis Thazard; Auxis rochei 10. Brema de mare: Bramidae 11. Martin: Tetrapturus angustirostris; Tetrapturus belone; Tetrapturus pfluegeri; Tetrapturus albidus; Tetrapturus audrax; Tetrapturus georgei; Makaira mazara; Makaira indica; Makaira nigricans 12. Voilier: Istiophorus paltypterus; Istiophorus albicans 13. Espadon: Xiphias gladius 14. Scrumbie sau balau: Scomberesox scaurus; Cololabis saira; Cololabis adocetus; Scomberesox saurus scombroides 15. Corifena sau dorada tropicala: Coryphaena hippurus; Coryphaena equiselis 16. Rechin: Hexanchus griseus; Cetorhinus maximus; Alopiidae; Rhincodon typus; Carchahinidae; Sphyrnidae; Isuridae; 17. Cetacee (balene şi marsuini): Physeteridae; Balaenopteridae; Eschrichtiidae; Monodontidae; Ziphiidae; Delphinidae; Balaenidae.
ANEXA 2 COMISIA LIMITELOR PLATOULUI CONTINENTAL
ART. 1 În aplicarea art. 76, se creeazã conform articolelor urmãtoare, o comisie a limitelor platoului continental dincolo de 200 mile marine. ART. 2 1. Comisia cuprinde 21 de membri, care vor fi experţi în domeniul geologiei, geofizicii sau hidrografiei, aleşi de cãtre statele pãrţi la convenţie, dintre cetãţenii lor, tinindu-se seama în mod cuvenit de necesitatea asigurãrii unei reprezentari geografice echitabile, aceşti membri exercitindu-şi funcţiile cu titlu personal. 2. Prima alegere va avea loc imediat ce va fi posibil şi, în orice caz, într-un termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a convenţiei. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va adresa, cu cel puţin trei luni înainte de data fiecãrei alegeri, o scrisoare statelor pãrţi pentru a le invita sa prezinte candidaţi, dupã consultarile regionale corespunzãtoare, în termen de trei luni. Secretarul general stabileşte, în ordine alfabetica, o lista a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi şi prezintã aceasta lista tuturor statelor pãrţi. 3. Alegerea membrilor comisiei va avea loc în cadrul unei reuniuni convocate de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Cvorumul este constituit din doua treimi din numãrul statelor pãrţi. Sînt aleşi ca membri ai comisiei candidaţii care vor primi voturile a doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti. Vor fi aleşi cel puţin 3 membri din fiecare regiune geograficã. 4. Membrii comisiei sînt aleşi pentru un mandat de 5 ani. Ei sînt reeligibili. 5. Statul parte care a prezentat candidatura unui membru al comisiei va suporta cheltuielile care îl privesc pe acesta în perioada în care se achitã de funcţiile sale în cadrul comisiei. Statul riveran interesat va suporta cheltuielile privitoare la avizele vizate de art. 3 paragraful 1 lit. b) al prezentei anexe. Secretariatul comisiei este asigurat prin grija secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 3 1. Funcţiile comisiei sînt urmãtoarele: a) sa examineze datele şi celelalte informaţii prezentate de statele riverane în ce priveşte limita exterioarã a platoului continental, atunci cînd acest platou se întinde dincolo de 200 mile marine şi sa prezinte recomandãri în conformitate cu art. 76 şi cu Memorandumul de acord adoptat la 29 august 1980 de cea de-a treia conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii; b) sa emita, la cererea statului riveran interesat, avize ştiinţifice şi tehnice în vederea stabilirii datelor vizate la litera precedenta. 2. Comisia poate coopera, în mãsura în care se considera necesar şi util, cu comisia oceanografica interguvernamentalã a UNESCO, cu Organizaţia hidrografica internationala şi cu alte organizaţii internaţionale competente, în vederea procurãrii datelor ştiinţifice şi tehnice susceptibile sa o ajute sa se achite de rãspunderile sale. ART. 4 Statul riveran care îşi propune sa stabileascã, în aplicarea art. 76, limita exterioarã a platoului sau continental dincolo de 200 mile marine, va prezenta comisiei caracteristicile acestei limite împreunã cu datele ştiinţifice şi tehnice ajutatoare, imediat ce este posibil şi în orice caz într-un termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei pentru acest stat. Statul riveran va comunica în acelaşi timp numele tuturor membrilor comisiei care i-au acordat avize ştiinţifice şi tehnice. ART. 5 Dacã nu se decide altfel, comisia va funcţiona prin intermediul a doua subcomisii compuse din şapte membri, desemnaţi în mod echilibrat şi ţinînd seama de elementele specifice ale fiecãrei cereri prezentate de un stat riveran. Membrii comisiei, care sînt cetãţeni ai statului riveran care a prezentat o cerere, ca şi membrii comisiei, care au ajutat statul riveran furnizindu-i avize ştiinţifice şi tehnice referitoare la traseu, nu pot face parte din subcomisia insarcinata cu examinarea cererii, dar au dreptul sa participe, ca membri, la lucrãrile comisiei privind aceasta. Statul riveran care a prezentat o cerere cãtre comisie poate trimite reprezentanţi care sa participe la lucrãrile respective fãrã drept de vot. ART. 6 1. Subcomisia va prezenta recomandãrile sale comisiei. 2. Comisia va aproba recomandãrile subcomisiei cu majoritatea de doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti. 3. Recomandãrile comisiei vor fi prezentate în scris statului riveran care a prezentat cererea, precum şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 7 Statele riverane vor stabili limitele exterioare ale platoului lor continental conform art. 76 paragraful 8 şi pe baza procedurilor naţionale corespunzãtoare. ART. 8 Dacã nu este de acord cu recomandãrile comisiei, statul riveran va prezenta comisiei, într-un termen rezonabil, o cerere revizuitã sau o noua cerere. ART. 9 Actele comisiei nu vor prejudeca asupra problemelor referitoare la stabilirea limitelor între state ale cãror tarmuri sînt limitrofe sau se afla fata în fata.
ANEXA 3
DISPOZIŢII fundamentale care reglementeazã explorarea şi exploatarea
ART. 1 Drepturi asupra mineralelor Transferul drepturilor de proprietate asupra mineralelor va interveni în momentul în care mineralele sînt extrase conform convenţiei. ART. 2 Prospectarea 1. a) Autoritatea va incuraja prospectarea în zona. b) Prospectarea nu va putea începe decît atunci cînd autoritatea a primit de la viitorul prospector un angajament scris satisfãcãtor, care sa indice ca acesta va respecta convenţia şi regulile şi reglementãrile autoritãţii privind cooperarea la programele de formare a cadrelor conform art. 143 şi 144, şi protecţia mediului marin şi ca accepta ca autoritatea sa verifice respectarea acestora. O data cu luarea acestui angajament, viitorul prospector va notifica autoritãţii limitele generale ale sectorului sau sectoarelor ce urmeazã sa fie prospectate. c) Prospectarea poate fi efectuatã simultan de mai mulţi prospectori în acelaşi sector sau în aceleaşi sectoare. 2. Prospectarea nu conferã prospectorului nici un drept asupra resurselor. Prospectorul poate totuşi sa extraga o cantitate rezonabila din minerale, care sa fie folositã pentru testãri. ART. 3 Explorarea şi exploatarea 1. Întreprinderea, statele pãrţi şi celelalte entitãţi sau persoane vizate de art. 153 paragraful 2 lit. b) pot cere autoritãţii sa aprobe planurile de munca privind activitãţile desfãşurate în zona. 2. Întreprinderea poate face o cerere privind oricare sector al zonei, dar cererile prezentate de celelalte entitãţi sau persoane pentru sectoare rezervate trebuie sa satisfacã, între altele, condiţiile enunţate la art. 9 al prezentei anexe. 3. Explorarea şi exploatarea nu se vor desfasura decît în sectoarele specificate în planurile de munca vizate de art. 153 paragraful 3 şi aprobate de cãtre autoritate conform convenţiei şi regulilor, reglementãrilor şi procedurilor pertinente ale autoritãţii. 4. Orice plan de munca aprobat trebuie: a) sa fie în conformitate cu convenţia şi cu regulile şi reglementãrile şi procedurile autoritãţii; b) sa prevadã controlul autoritãţii asupra activitãţilor desfãşurate în zona conform art. 153 paragraful 4; c) sa confere celui care exploateazã drepturi exclusive pentru explorarea şi exploatarea categoriilor specificate de resurse din sectorul menţionat în planul de munca, conform regulilor şi reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii. Dacã un solicitant prezintã un plan de munca numai pentru faza de explorarea sau pentru faza de exploatare, planul de munca aprobat va conferi drepturi exclusive numai pentru faza respectiva. 5. Cu excepţia planurilor de munca propuse de întreprindere, orice plan de munca îmbracã forma unui contract încheiat între autoritate şi unul sau mai mulţi solicitanti. ART. 4 Condiţii pentru acceptarea solicitanţilor 1. Sînt acceptabili solicitantii, alţii decît întreprinderea, care îndeplinesc condiţiile cerute de art. 153 paragraful 2 lit. b) în materie de naţionalitate sau de control şi de patronaj şi care urmeazã procedurile şi corespund criteriilor de acceptabilitate fixate de autoritate în regulile, reglementãrile şi procedurile sale. 2. Sub rezerva paragrafului 6, criteriile de acceptabilitate sus-menţionate se referã la capacitatea financiarã şi la competenta tehnica a solicitantului, precum şi la modul în care acesta a executat contractele pe care le-a încheiat anterior cu autoritatea. 3. Orice solicitare este patronata de statul parte al cãrui cetãţean este, în afarã cazului cînd solicitantul are şi o alta naţionalitate, cum este cazul unei asociaţii sau al unui consortiu compus din entitãţi sau persoane ţinînd de diferite state, caz în care toate statele pãrţi în cauza trebuie sa patroneze cererea, sau cînd solicitantul este efectiv controlat de un alt stat parte sau de cetãţenii acestui stat, caz în care cele doua state pãrţi trebuie sa patroneze cererea. Criteriile şi procedurile de aplicare a condiţiilor de patronaj sînt enunţate în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. 4. Statul sau statele care patroneaza o cerere vor veghea în aplicarea art. 139 al partii a IX-a a convenţiei, şi ţinînd seama de sistemele lor juridice, ca activitãţile desfãşurate în zona de contractantul pe care acest stat sau aceste state îl patroneaza sa fie conforme obligaţiilor care îl incumba în virtutea convenţiei şi a prevederilor contractului. Totuşi un stat parte nu este rãspunzãtor pentru daunele rezultate din nerespectarea de cãtre un contractant pe care îl patroneaza a obligaţiilor sale, dacã a promulgat legi şi reglementãri şi a prevãzut mãsuri administrative care, în cadrul sistemului sau juridic, sînt în mod rezonabil corespunzãtoare pentru asigurarea respectãrii efective a acestor obligaţii de cãtre persoanele supuse jurisdicţiei sale. 5. Procedurile urmate pentru aprecierea cererilor prezentate de statele pãrţi trebuie sa ţinã seama de calitatea lor de stat. 6. Criteriile de acceptabilitate vor impune ca orice solicitant, fãrã excepţie, în cererea sa, sa se angajeze: a) sa accepte ca fiind executorii şi sa respecte obligaţiile ce îi incumba în virtutea partii a XI-a, a regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii, a hotãrîrilor organelor sale şi a clauzelor contractelor pe care le-a încheiat cu autoritatea; b) sa accepte controlul pe care autoritatea îl exercita asupra activitãţilor desfãşurate în zona, potrivit autorizãrii primite prin convenţie; c) sa prezinte în scris autoritãţii asigurarea ca îşi va îndeplini cu buna-credinţa obligaţiile care îi incumba în virtutea contractului; d) sa respecte dispoziţiile referitoare la transferul de tehnologie prevãzute la art. 5 al prezentei anexe. ART. 5 Transferul de tehnologie 1. Orice solicitant, atunci cînd prezintã un proiect de plan de munca, va furniza autoritãţii o descriere generalã a echipamentului şi a metodelor care vor fi utilizate pentru activitãţile desfãşurate în zona şi alte informaţii pertinente care nu sînt proprietate industriala, referitoare la caracteristicile tehnologiei preconizate, precum şi informaţii indicind unde sînt disponibile aceste tehnologii. 2. Orice contractant va comunica autoritãţii orice modificare adusã descrierii, datelor şi informaţiilor puse la dispoziţie autoritãţii în virtutea paragrafului 1, ori de cîte ori este efectuatã o modificare sau o inovaţie tehnica importanta. 3. Orice contract referitor la activitãţi care vor fi întreprinse în zona va conţine clauze prin care contractantul se angajeazã: a) sa punã la dispoziţia întreprinderii, la cererea autoritãţii şi potrivit unor modalitãţi şi în condiţii comerciale juste şi rezonabile, tehnologiile pe care le utilizeazã pentru desfãşurarea activitãţilor în zona în cadrul contractului şi pe care este în drept sa le transfere. Acest transfer se va face pe cale de acorduri de licenta sau alte aranjamente corespunzãtoare pe care contractantul le negociaza cu întreprinderea şi care vor fi consemnate într-un acord special care completeazã contractul. Acest angajament nu poate fi invocat, decît dacã întreprinderea considera ca nu este în mãsura sa obţinã pe piata libera aceleaşi tehnologii sau tehnologii la fel de eficace şi corespunzãtoare, potrivit unor modalitãţi şi în condiţii juste şi rezonabile; b) sa obţinã de la proprietarul oricãrei tehnologii utilizate pentru desfãşurarea activitãţilor în zona în cadrul contractului şi care nu este vizata la lit. a) şi nici în general disponibilã pe piata libera, angajamentul scris ca, la solicitarea autoritãţii, el va autoriza întreprinderea, printr-un acord de licenta sau alt aranjament corespunzãtor, sa utilizeze tehnologiile respective în aceeaşi mãsura ca şi contractantul şi potrivit unor modalitãţi şi în condiţii comerciale juste şi rezonabile. În absenta unui asemenea angajament, tehnologiile în cauza nu pot fi utilizate de cãtre contractant pentru desfãşurarea unor activitãţi în zona; c) sa dobindeasca, printr-un contract executoriu, dacã întreprinderea i-o cere şi de fiecare data cînd o poate face, fãrã ca din aceasta sa rezulte cheltuieli substanţiale pentru contractant, dreptul de a transfera întreprinderii orice tehnologie utilizata de el pentru desfãşurarea activitãţilor din zona în cadrul contractului, pe care el nu este în drept sa o transfere şi care nu este în general disponibilã pe piata libera. Dacã, în cadrul unei societãţi, exista strinse legãturi între contractant şi proprietarul tehnologiilor, caracterul strins al acestor legãturi şi gradul de control sau de influenta vor fi luate în considerare atunci cînd se determina ca au fost luate toate mãsurile posibile pentru dobindirea acelui drept. Dacã contractantul exercita un control efectiv asupra proprietarului şi nu dobîndeşte de la acesta drepturile respective, se va tine cont de aceasta atunci cînd se stabileşte dacã contractantul este acceptabil atunci cînd acesta prezintã o noua cerere de aprobare sau un nou plan de munca; d) sa-i faciliteze întreprinderii, la cerere, achiziţionarea, pe calea unor acorduri de licenta sau în cadrul altor aranjamente corespunzãtoare şi conform unor modalitãţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile, a oricãrei tehnologii vizate de lit. b), în cazul în care întreprinderea ar decide sa negocieze direct cu proprietarul respectivele tehnologii; e) sa ia aceleaşi mãsuri care sînt prevãzute la lit. a), b), c) şi d), fata de un stat în curs de dezvoltare sau un grup de state în curs de dezvoltare care doreşte sa încheie un contract în virtutea art. 9 al prezentei anexe, cu condiţia ca aceste mãsuri sa fie limitate la exploatarea partii sectorului propus de contractant, care a fost rezervatã conform art. 8 al prezentei anexe şi ca activitãţile prevãzute prin contractul solicitat de un stat sau grup de state în curs de dezvoltare sa nu implice un transfer de tehnologii în folosul unui stat terţ sau al cetãţenilor unui stat terţ. Obligaţiile prevãzute de prezenta dispoziţie nu sînt valabile decît pentru contractanţii ale cãror tehnologii nu au fãcut obiectul unei cereri de transfer cãtre întreprindere sau nu au fost încã transferate acesteia. 4. Diferendele privind angajamentele cerute potrivit paragrafului 3, ca şi cele privind celelalte clauze ale contractelor vor fi supuse procedurii de reglementare obligatorie a diferendelor, prevãzutã în partea a XI-a, iar nerespectarea acestor angajamente poate fi sancţionatã cu amenzi sau cu suspendarea ori rezilierea contractului conform art. 18 al prezentei anexe. Diferendele apãrute în legatura cu chestiunea de de a şti dacã ofertele prezentate de contractant prevãd modalitãţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile pot fi supuse, de cãtre oricare dintre pãrţi, procedurii de arbitraj comercial obligatoriu prevãzute de Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional sau oricãrei alte proceduri de arbitraj, prevãzutã în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. În cazul în care arbitrajul se încheie cu o decizie negativa, contractantul are la dispoziţie 45 de zile pentru a-şi modifica oferta, astfel încît aceasta sa cuprindã modalitãţi şi condiţii juste şi rezonabile înainte ca autoritatea sa ia o decizie în aplicarea art. 18 al prezentei anexe. 5. Dacã întreprinderea nu este în mãsura sa obţinã, potrivit unor modalitãţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile, tehnologii corespunzãtoare care sa-i permitã sa întreprindã în timp oportun extragerea şi tratarea mineralelor din zona, consiliul sau adunarea pot convoca un grup de state pãrţi, compus din statele care desfãşoarã activitãţi în zona, statele care patroneaza entitãţi sau persoane care exercita asemenea activitãţi şi alte state care au acces la aceste tehnologii. Acest grup va proceda la consultãri şi va lua mãsuri eficace, astfel încît aceste tehnologii sa fie puse la dispoziţia întreprinderii potrivit unor modalitãţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile. Fiecare dintre statele pãrţi va lua în acest scop toate mãsurile posibile în cadrul sistemului sau juridic. 6. În cazul unor societãţi mixte constituite împreunã cu întreprinderea, transferul de tehnologii se va face conform acordului care reglementeazã societatea mixtã. 7. Angajamentele prevãzute la paragraful 3 vor fi incluse în fiecare contract referitor la activitãţile ce urmeazã a fi desfãşurate în zona pînã la expirarea unui termen de 10 ani de la demararea producţiei comerciale de cãtre întreprindere şi pot fi invocate în acest interval de timp. 8. În sensul prezentului articol, termenul tehnologie înglobeazã echipamentul specializat şi procedeele tehnice, inclusiv descrierile, manualele, notitele explicative, formarea cadrelor şi sfaturile şi asistenta tehnica necesare pentru montajul, întreţinerea şi funcţionarea unui sistem viabil, precum şi dreptul de a utiliza aceste elemente în acest scop pe baza neexclusiva. ART. 6 Aprobarea planurilor de munca 1. Autoritatea va proceda la examinarea planurilor de munca propuse, dupã şase luni de la intrarea în vigoare a convenţiei şi apoi din patru în patru luni. 2. La examinarea unei cereri de aprobare a unui plan de munca care îmbracã forma unui contract, autoritatea va stabili mai întîi: a) dacã solicitantul s-a conformat procedurilor de prezentare a cererilor conform art. 4 al prezentei anexe şi dacã a dat autoritãţii angajamentele şi asigurãrile cerute de acest articol. Dacã aceste proceduri nu au fost respectate sau dacã lipseşte unul dintre angajamentele şi asigurãrile sus-menţionate, solicitantul va dispune de un termen de 45 de zile pentru remedierea acestor carente; b) dacã solicitantul întruneşte condiţiile de acceptabilitate conform art. 4 al prezentei anexe. 3. Toate planurile de munca propuse trebuie sa fie conforme dispoziţiilor pertinente ale convenţiei şi vor fi supuse acestor dispoziţii, precum şi regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii, inclusiv condiţiilor referitoare la operaţiuni, contribuţiilor financiare şi angajamentelor luate în materie de transferuri de tehnologii. Dacã planurile de munca propuse sînt conforme acestor prevederi, autoritatea le va aproba, cu condiţia ca ele sa fie conforme şi cu condiţiile uniforme şi nediscriminatorii stabilite prin regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii, în afarã de cazul cînd: a) o parte sau totalitatea sectorului vizat de planul de munca este cuprinsã într-un plan de munca aprobat anterior sau într-un plan de munca propus anterior, asupra cãruia autoritatea nu a statuat încã definitiv; b) punerea în exploatare a unei pãrţi sau a totalitãţii sectorului vizat de planul de munca a fost exclusa de autoritate în aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x); c) planul de munca propus este prezentat sau patronat de un stat parte cãruia deja i s-au aprobat: (i) planuri de munca referitoare la explorarea şi exploatarea unor zãcãminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate a cãror suprafata, adãugatã suprafeţei uneia dintre pãrţile sectorului vizat prin planul de munca propus, ar depãşi cu 30% suprafata unei zone circulare de 400.000 kmp, determinata pornind din centrul uneia dintre pãrţile sectorului vizat prin planul de munca propus; (ii) planuri de munca referitoare la explorarea şi exploatarea unor zãcãminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate care ar reprezenta împreunã 2% din suprafata totalã a zonei care n-a fost rezervatã şi a carei punere în exploatare nu a fost exclusa prin aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x). 4. În scopul aplicãrii regulii enunţate la paragraful 3 lit. c), un plan de munca propus de o asociaţie sau de un consortiu va fi considerat ca aparţinînd, în mod proporţional, statelor pãrţi care patroneaza societatea sau consortiul, conform art. 4 paragraful 3 al prezentei anexe. Autoritatea poate aproba planuri de munca reglementate de paragraful 3 lit. c), dacã ea constata ca aprobarea respectiva nu va avea drept efect sa permitã unui stat parte sau entitatilor sau persoanelor patronate de un stat parte sa monopolizeze activitãţile desfãşurate în zona sau sa împiedice alte state pãrţi sa desfãşoare activitãţi în aceasta. 3. Derogind de la prevederile paragrafului 3 lit. a) de mai sus, dupã terminarea perioadei interimare definite de art. 151 paragraful 3, autoritatea poate sa adopte, prin intermediul unor reguli, reglementãri şi proceduri, alte proceduri şi criterii compatibile cu convenţia pentru a stabili, în caz de alegere între solicitanti pentru un sector dat, pe acei dintre solicitanti ale cãror planuri de munca vor fi aprobate. Aceste proceduri şi criterii trebuie sa asigure aprobarea planurilor de munca pe o baza echitabila şi nediscriminatorie. ART. 7 Alegerea solicitanţilor de autorizaţii de producţie 1. La şase luni dupã intrarea în vigoare a convenţiei şi dupã aceea din patru în patru ani, autoritatea va examina cererile de autorizare a producţiei prezentate în perioada care s-a scurs. Dacã toate aceste cereri pot fi aprobate fãrã ca plafonul producţiei sa fie depãşit şi fãrã ca autoritatea sa contravina obligaţiilor pe care şi le-a asumat în baza unui acord sau aranjament privind produsele la care a devenit parte, asa cum se prevede la art. 151 autoritatea va elibera autorizaţiile solicitate. 2. Cînd trebuie facuta o alegere între solicitantii de autorizaţii de producţie datoritã limitãrii producţiei prevãzute de art. 151 paragrafele 2 şi 7 sau obligaţiilor care incumba autoritãţii în virtutea unui acord sau aranjament de producţie la care ea a devenit parte, asa cum o prevede art. 151 paragraful 1, autoritatea va proceda la aceasta alegere pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii fixate prin regulile, reglementãrile şi procedurile sale. 3. În aplicarea paragrafului 2, autoritatea va da prioritate solicitanţilor care: a) oferã cele mai bune garanţii de eficacitate ţinînd cont de capacitatea lor financiarã şi tehnica şi de modul în care ei au executat, dacã a fost cazul, planurile de munca aprobate anterior; b) oferã autoritãţii perspectiva unor cistiguri financiare mai rapide, ţinînd cont de data la care urmeazã sa înceapã producţia comercialã; c) au investit deja cele mai multe resurse şi eforturi în prospectare sau explorare. 4. Solicitantii care nu au fost aleşi în cursul unei perioade oarecare au prioritate în perioadele ulterioare, pînã cînd vor primi autorizaţie. 5. Alegerea se va face ţinînd seama de necesitatea de a se oferi tuturor statelor pãrţi, independent de sistemul lor economic şi social sau de situarea lor geograficã, o mai buna posibilitate de a participa la activitãţile desfãşurate în zona, şi de necesitatea de a impiedica monopolizarea acestor activitãţi, astfel încît sa se evite discriminarile fata de orice stat sau sistem. 6. Autorizaţiile de producţie privind sectorul rezervat au prioritate de fiecare data cînd exista în exploatare mai putine sectoare rezervate decît sectoare nerezervate. 7. Deciziile vizate de prezentul articol vor fi luate cît mai curînd posibil, dupã expirarea fiecãrei perioade. ART. 8 Rezervarea de sectoare Fiecare cerere, alta decît cele prezentate de întreprindere sau de orice alte entitãţi sau persoane, care se referã la sectoare rezervate, trebuie sa se refere la un perimetru care nu trebuie, în mod necesar, sa fie neintrerupt şi care sa aibã o suprafata totalã şi o valoare comercialã estimativã suficiente pentru a permite doua operaţiuni de extracţie miniera. Solicitantul va da coordonatele care sa permitã divizarea perimetrului în doua pãrţi de valoare comercialã estimativã egala şi va comunica toate datele pe care le-a cules pentru cele doua pãrţi ale perimetrului. Fãrã a aduce atingere puterilor pe care le deţine autoritatea în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, datele care trebuie sa-i fie comunicate în ce priveşte nodulii polimetalici se vor referi la ridicari topografice, esantioane, densitatea nodulilor şi concentratia metalelor pe care le conţin. În termen de 45 de zile de la receptionarea datelor, autoritatea va desemna partea din perimetru care va fi rezervatã exclusiv activitãţilor pe care le va desfasura ea prin intermediul întreprinderii sau în asociere cu state în curs de dezvoltare. Aceasta desemnare poate fi amînatã cu încã 45 de zile, dacã autoritatea solicita unui expert independent sa determine dacã toate datele primite în baza prezentului articol i-au fost comunicate corect. Sectorul desemnat devine sector rezervat de îndatã ce planul de munca privind sectorul nerezervat este aprobat şi contractul semnat. ART. 9 Activitãţi desfãşurate în sectoarele rezervate 1. Întreprinderea are latitudinea de a decide dacã doreşte sa desfãşoare ea însãşi activitãţile în fiecare sector rezervat. Aceasta decizie poate fi luatã în orice moment, în afarã de cazul în care autoritatea primeşte o notificare conform paragrafului 4, în care caz întreprinderea va lua decizia într-un termen rezonabil. Întreprinderea poate hotãrî sa exploateze aceste sectoare cu titlu de societate mixtã împreunã cu un stat sau cu o entitate sau persoana interesatã. 2. Întreprinderea poate încheia contracte pentru executarea unei pãrţi din activitãţile sale conform art. 12 al anexei nr. IV. Ea poate, de asemenea, pentru a desfasura aceste activitãţi, sa se asocieze în cadrul unei societãţi mixte cu orice entitate sau persoana care doreşte şi care este abilitata sa desfãşoare activitãţi în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. b). Atunci cînd are în vedere societãţi mixte de acest gen, întreprinderea va oferi statelor pãrţi, care sînt tari în curs de dezvoltare şi cetãţenilor acestora, posibilitatea unei participari efective. 3. Autoritatea poate prescrie, în regulile, reglementãrile şi procedurile sale, condiţii de fond şi de procedura referitoare la asemenea contracte şi societãţi mixte. 4. Orice stat parte, care este ţara în curs de dezvoltare, sau orice persoana fizica sau juridicã patronata de acesta şi efectiv controlatã de el sau de un alt stat în curs de dezvoltare, care este un solicitant acceptabil, sau orice grup din categoriile precedente, poate notifica autoritãţii dorinta sa de a prezenta, în aplicarea art. 6 al prezentei anexe, un plan de munca pentru un sector rezervat. Planul de munca va fi studiat, dacã întreprinderea hotãrãşte, conform paragrafului 1, sa nu desfãşoare activitãţi proprii în acest sector. ART. 10 Preferinţe şi prioritati acordate unor solicitanti Dacã în aplicarea art. 3 paragraful 4 lit. c) al prezentei anexe un plan de munca a fost aprobat numai pentru explorare, deţinãtorului sau i se va acorda preferinta şi prioritate fata de ceilalţi solicitanti, dacã acesta va prezenta un plan de munca privind exploatarea aceluiaşi sector şi aceloraşi resurse. Totuşi aceasta preferinta şi acest rang de prioritate pot sa-i fie retrase în cazul în care acesta nu şi-a îndeplinit planul de munca în mod satisfãcãtor. ART. 11 Acorduri de coantrepriza 1. Contractele pot prevedea aranjamente de asociere între contractant şi autoritate, care va acţiona prin intermediul întreprinderii, sub forma de societãţi comune sau de împãrţire a producţiei, ca şi orice alta forma de aranjamente de coantrepriza, care se vor bucura de aceeaşi protecţie în materie de revizuire, de suspendare sau de reziliere ca şi contractele încheiate cu autoritatea. 2. Contractanţii care încheie cu întreprinderea asemenea aranjamente de asociere pot beneficia de stimulente financiare prevãzute în aranjamentele financiare stabilite la art. 13 al prezentei anexe. 3. Partenerii întreprinderii la o societate mixtã sînt ţinuţi sa efectueze plãţile prevãzute la art. 13 al prezentei anexe în proporţie cu cota lor de participare la societatea mixtã, sub rezerva stimulentelor financiare prevãzute la acelaşi articol. ART. 12 Activitãţi desfãşurate de cãtre întreprindere 1. Activitãţile desfãşurate în zona de cãtre întreprindere în aplicarea prevederilor art. 153 paragraful 2 lit. a) sînt reglementate de dispoziţiile partii a XI-a, de regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii şi de deciziile sale pertinente. 2. Orice plan de munca propus de întreprindere trebuie sa fie însoţit de documente care sa ateste capacitatea sa financiarã şi tehnica. ART. 13 Clauzele financiare ale contractului 1. Atunci cînd adopta regulile, reglementãrile şi procedurile referitoare la clauzele financiare ale unui contract între autoritate şi entitatile sau persoanele vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b) şi atunci cînd negociaza clauzele financiare ale unui asemenea contract, în conformitate cu partea a XI-a a convenţiei şi cu aceste reguli, reglementãri şi proceduri, autoritatea va fi calauzita de urmãtoarele obiective: a) sa-şi asigure maximum de venituri provenite din produsul exploatãrii comerciale; b) sa facã în asa fel, încît explorãrii şi exploatãrii resurselor zonei sa le fie consacrate investiţii şi tehnologii corespunzãtoare; c) sa facã în asa fel, încît contractanţii sa fie trataţi egal din punct de vedere financiar şi sa aibã obligaţii financiare comparabile; d) sa furnizeze stimulente pe baza uniforma şi nediscriminatorie pentru a incuraja contractanţii sa încheie acorduri de asociere cu întreprinderea ori cu ţãrile în curs de dezvoltare sau cu cetãţenii acestora, pentru a stimula transferul de tehnologie cãtre întreprindere sau cãtre ţãrile în curs de dezvoltare ori cetãţenii acestora, şi pentru a pregati personalul autoritãţii şi al ţãrilor în curs de dezvoltare; e) sa dea posibilitatea întreprinderii sa procedeze la exploatarea zãcãmintelor în acelaşi timp ca şi entitatile sau persoanele vizate în art. 153 paragraful 2 lit. b); şi f) sa evite ca, prin jocul stimulentelor financiare furnizate contractanţilor în aplicarea paragrafului 14 sau a clauzelor contractelor revizuite conform art. 19 al prezentei anexe, sau prin aplicarea dispoziţiilor art. 11 al aceleiaşi anexe, referitoare la societãţile mixte, contractanţii sa nu fie subventionati într-un asemenea mod care sa le dea în mod artificial un avantaj în concurenta cu cei care exploateazã zacamintele terestre. 2. Pentru cheltuielile administrative referitoare la studierea cererilor de aprobare a planurilor de munca se va percepe o taxa a cãrui cuantum este fixat la 500.000 dolari S.U.A., pentru fiecare cerere. Cuantumul taxei va fi revizuit periodic de cãtre consiliu, astfel încît acesta sa acopere cheltuielile administrative efectuate. Dacã cheltuielile angajate de autoritate pentru studierea unei cereri sînt inferioare sumei fixate, autoritatea ramburseazã diferenţa autorului cererii. 3. Contractantul va achitã o taxa anuala fixa de un milion de dolari S.U.A. începînd cu data intrãrii în vigoare a contractului. Dacã data aprobatã pentru demararea producţiei comerciale este amînatã ca urmare a intirzierii în eliberarea autorizaţiei de producţie, conform art. 151, contractantul va fi scutit de fracţiunea din taxa anuala fixa corespunzãtoare duratei intirzierii. Din momentul demararii producţiei comerciale, contractantul va achitã fie taxa asupra producţiei, fie taxa anuala fixa, dacã aceasta este mai ridicatã. 4. În termen de un an socotit de la demararea producţiei comerciale, conform paragrafului 3, contractantul va alege modalitatea de plata a contribuţiei sale financiare cãtre autoritate: a) fie achitind numai o taxa asupra producţiei; b) fie achitind o taxa asupra producţiei şi plãtind o parte din încasãrile nete. 5. a) Dacã contractantul alege sa plãteascã contribuţia sa financiarã cãtre autoritate numai prin achitarea unei taxe asupra producţiei, cuantumul acestei taxe va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercialã a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care se va fixa dupã baremul urmãtor: (i) de la primul pînã la al zecelea an al producţiei comerciale 5% (ii) de la al unsprezecelea an pînã la sfîrşitul perioadei de producţie comercialã 12% . b) Valoarea comercialã sus-menţionatã se calculeazã prin multiplicarea cantitãţii de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, cu preţul mediu al acestor metale, determinat conform paragrafelor 7 şi 8, pe perioada exerciţiului contabil respectiv. 6. Dacã contractantul alege sa plãteascã contribuţia sa financiarã cãtre autoritate achitind o taxa asupra producţiei şi plãtind o parte din încasãrile nete, cuantumul acestor plati va fi determinat dupã cum urmeazã: a) cuantumul taxei asupra producţiei va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercialã, determinata potrivit lit. b), a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care va fi fixat dupã baremul urmãtor: (i) pentru prima perioada a producţiei comerciale - 2% (ii) pentru a doua perioada a producţiei comerciale - 4% . Dacã în timpul celei de-a doua perioade de producţie comercialã, asa cum aceasta este definitã la lit. d), randamentul investiţiei pentru un exerciţiu contabil dat, potrivit definitiei de la lit. m), este, ca urmare a plãţii taxei de 4% asupra producţiei, mai mic de 15%, cuantumul taxei asupra producţiei va fi fixat la 2% în loc de 4% pentru acel exerciţiu; b) valoarea comercialã a metalelor tratate se calculeazã prin multiplicarea cantitãţii de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract cu preţul mediu, determinat conform paragrafelor 7 şi 8, al acestor metale pe perioada exerciţiului contabil respectiv; c) (i) partea din încasãri, care revine autoritãţii, va fi prelevata asupra partii din încasãrile nete ale contractantului care provin din activitãţile de extracţie a resurselor din sectorul vizat prin contract, denumite în continuare încasãri nete imputabile; (ii) partea din încasãrile nete imputabile, care revine autoritãţii, va fi determinata conform urmatorului barem progresiv: Partea din încasãrile nete imputabile care va reveni autoritãţii Încasãri nete Prima perioada A doua perioada imputabile a producţiei a producţiei comerciale comerciale Transa reprezentind un randament al investiţiei superior lui 0%, dar inferior lui 10% 35% 40% Transa reprezentind un randament al investiţiei egal sau superior lui 10%, dar inferior lui 20% 42,5% 50% Transa reprezentind un randament al investiţiei egal sau superior lui 20% 50% 70% d) (i) prima perioada a producţiei comerciale vizate la lit. a) şi c) va începe cu primul exerciţiu contabil al producţiei comerciale şi se va încheia cu exerciţiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare a contractului, ajustate ţinînd cont de dobinda aferentã la partea încã neamortizata a acestor cheltuieli, sînt pe deplin amortizate, dupã cum se indica în continuare: Pentru primul exerciţiu contabil care ocazioneaza cheltuieli de punere în valoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate cuprind cheltuielile de punere în valoare din care se deduce cuantumul excedentelor reale pentru exerciţiul contabil respectiv. Pentru fiecare dintre exerciţiile urmãtoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate sînt calculate adaugind la cheltuielile de punere în valoare neamortizate la încheierea exerciţiului precedent, majorate cu o dobinda anuala de 10%, cheltuielile de punere în valoare angajate în timpul exerciţiului contabil în curs şi deducind din acest total excedentele reale ale contractantului pentru exerciţiul contabil respectiv. Exerciţiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare, majorate cu dobinda aferentã partii neamortizate din aceste cheltuieli, sînt complet amortizate, este primul exerciţiu pentru care cheltuielile de punere în valoare sînt nule; excedentele reale ale contractantului pentru orice exerciţiu contabil sînt constituite din încasãrile sale brute, din care se deduc cheltuielile de exploatare şi plãţile fãcute cãtre autoritate, conform lit. c); (ii) a doua perioada de producţie comercialã începe cu exerciţiul contabil început la expirarea primei perioade şi dureazã pînã la sfîrşitul contractului. e) Prin încasãri nete imputabile se înţelege încasãrile nete ale contractantului, multiplicate prin raportul dintre cheltuielile de punere în valoare, aferente extractiei, şi totalitatea cheltuielilor de punere în valoare a contractantului. Dacã activitãţile contractantului se referã la extractia şi la transportul de noduli polimetalici, precum şi la producţia comercialã, în principal, a trei metale tratate şi anume cobaltul, cuprul şi nichelul, cuantumul încasãrilor nete imputabile ale contractantului nu poate fi mai mic de 25% din încasãrile sale nete. Sub rezerva modalitãţilor vizate la lit. n), în toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul în care activitãţile contractantului privesc producţia şi transportul de noduli polimetalici şi producţia comercialã a patru metale tratate şi anume, cobaltul, cuprul, manganul şi nichelul, autoritatea poate, prin regulile, reglementãrile şi procedurile sale, sa prescrie cuantumuri-plafon corespunzãtoare aplicind aceeaşi formula de proportionalitate ca pentru fixarea cuantumului-plafon de 25% în cazul celor trei metale; f) prin încasãri nete ale contractantului se înţelege încasãrile brute ale contractantului din care se scad cheltuielile de exploatare şi de amortizare a cheltuielilor sale de punere în valoare dupã modalitãţile indicate la lit. j); g) (i) dacã activitãţile contractantului se referã la extractia, transportul nodulilor şi la producţia comercialã de metale tratate, prin încasãri brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii metalelor tratate şi orice alte încasãri considerate ca fiind în mod raţional imputabile operaţiilor efectuate în baza contractului în conformitate cu regulile, reglementãrile şi procedurile financiare ale autoritãţii; (ii) în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. g) (i) şi n) (iii) prin încasãri brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii metalelor semitratate care provin din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract şi orice alte încasãri considerate ca fiind în mod rezonabil imputabile operaţiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor financiare ale autoritãţii; h) prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înţelege: (i) toate cheltuielile angajate înainte de demararea producţiei comerciale, care sînt legate direct de dezvoltarea capacitãţii de producţie a sectorului vizat prin contract şi de activitãţile conexe cu titlu de operaţii prevãzute în contract, în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. n), conform principiilor contabile general admise, inclusiv, între altele, cheltuielile de echipare, cumpãrãrile de materiale, de nave, de instalaţii de tratare, cheltuielile referitoare la lucrãrile de construcţii, cumpãrãrile de clãdiri, de terenuri, cheltuielile referitoare la construcţia de drumuri, la prospectarea şi la exploatarea sectorului vizat prin contract la cercetare-dezvoltare, la dobinzi, la eventualele închirieri, licenţe, taxe; şi (ii) cheltuielile asemãnãtoare celor vizate la lit. n) (i), angajate dupã demararea producţiei comerciale, pentru punerea în executare a planului de munca, cu excepţia celor legate de cheltuielile de exploatare; i) încasãrile provenite din înstrãinarea bunurilor de echipament şi valoarea comercialã a bunurilor de echipament, care nu mai sînt necesare, cu titlu de operaţii prevãzute de contract, şi care nu sînt vîndute, vor fi scãzute din cheltuielile de punere în valoare ale contractantului pentru exerciţiul contabil respectiv. Atunci cînd cuantumul acestor reduceri depãşeşte pe cel al cheltuielilor de punere în valoare, excedentul se adauga încasãrilor brute; j) cheltuielile de punere în valoare ale contractantului, efectuate înainte de începerea producţiei comerciale, care sînt vizate la lit. h) (i) şi n) (iv), vor fi amortizate în zece transe anuale egale, socotite de la data demararii producţiei comerciale, cheltuielile de punere în valoare ale contractantului vizate la lit. h) (ii) şi n) (iv), efectuate dupã demararea producţiei comerciale, vor fi amortizate în zece transe anuale egale sau într-un numãr inferior de transe anuale în asa fel încît ele sa fie complet amortizate la expirarea contractului; k) prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înţelege toate cheltuielile efectuate dupã demararea producţiei comerciale pentru exploatarea capacitãţii de producţie a sectorului vizat prin contract şi pentru activitãţile conexe, cu titlu de operaţiuni prevãzute în contract, conform principiilor contabile general admise, inclusiv, îndeosebi, taxa asupra producţiei sau taxa anuala fixa, dacã aceasta este mai ridicatã, cheltuielile referitoare la retribuţii, salarii şi indemnizaţii conexe, la materiale, servicii, transporturi, la tratare şi comercializare, la dobinzi, serviciile publice, la apãrarea mediului marin, la cheltuieli generale şi cheltuieli administrative legate direct de operaţiunile prevãzute în contract, precum şi orice deficit de exploatare reportat într-un sens sau altul, dupã cum se arata în continuare. Deficitul de exploatare poate fi reportat de doua ori consecutiv, de la un exerciţiu la altul, cu excepţia ultimilor doi ani ai contractului, sau poate fi imputat retroactiv asupra celor doua exercitii precedente; l) dacã contractantul asigura, în principal, extractia, transportul de noduli polimetalici şi producţia comercialã de metale tratate şi semitratate, prin expresia cheltuieli de punere în valoare aferente extractiei se înţelege partea de cheltuieli de punere în valoare angajate de cãtre contractant, care este direct legatã de extractia resurselor sectorului vizat prin contract, conform principiilor contabile general admise şi regulilor de gestiune financiarã, precum şi procedurilor şi reglementãrilor şi procedurilor financiare ale autoritãţii, inclusiv taxa perceputã pentru studierea cererii de contract, taxa anuala fixa şi, dacã este cazul, cheltuielile efectuate pentru prospectarea şi explorarea sectorului vizat prin contract şi o fracţiune din cheltuielile de cercetare şi dezvoltare; m) prin randament al investiţiilor se înţelege, pentru un exerciţiu contabil dat, raportul dintre încasãrile nete imputabile ale acestui exerciţiu şi cheltuielile de punere în valoare aferente extractiei. În scopul calculãrii acestui raport, cheltuielile de punere în valoare, aferente extractiei, cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpãrarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului a cãrui utilizare este legatã de activitãţile de extracţie, din care se scade costul iniţial al materialului înlocuit; n) dacã contractantul asigura numai extractia: (i) prin încasãri nete imputabile se înţelege totalitatea încasãrilor nete ale contractantului; (ii) expresia încasãri nete ale contractantului este cea definitã la lit. f); (iii) prin încasãri brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii nodulilor polimetalici şi orice alte încasãri considerate ca fiind, în mod rezonabil, imputabile operaţiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor financiare ale autoritãţii; (iv) prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înţelege toate cheltuielile efectuate înainte de demararea producţiei comerciale, asa cum se arata la lit. h) (i), şi toate cheltuielile efectuate dupã demararea producţiei comerciale, asa cum se arata la lit. h) (ii), care sînt direct legate de extractia resurselor sectorului vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise; (v) prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înţelege acele cheltuieli de exploatare ale contractantului, vizate la lit. k), care sînt direct legate de extractia resurselor din sectorul vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise; (vi) prin randament al investiţiei se înţelege, pentru un exerciţiu contabil dat, raportul dintre încasãrile nete ale acestui exerciţiu şi cheltuielile de punere în valoare efectuate de contractant. În scopul calculãrii acestui raport, cheltuielile de punere în valoare cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpãrarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului, din care se scade costul iniţial al materialului înlocuit; o) luarea în calcul a cheltuielilor referitoare la plata dobinzilor de cãtre contractant, care sînt vizate la lit. h), k), l) şi n), este autorizata în mãsura în care, în toate cazurile, autoritatea, conform art. 4 paragraful 1 din prezenta anexa, a apreciat ca raportul dintre capitalul social şi datorii, precum şi nivelul dobinzii sînt rezonabile, ţinînd seama de practicile comerciale în vigoare; p) cheltuielile vizate în prezentul paragraf nu includ sumele plãtite cu titlu de impozite asupra societãţilor sau alte taxe analoage percepute de cãtre state pentru operaţiunile contractantului. 7. a) Prin expresia metale tratate, folositã la paragrafele 5 şi 6, se înţelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obişnuit sînt comercializate pe pieţele internaţionale finale. În sensul prevederilor prezentei litere, autoritatea va specifica în regulile, reglementãrile şi procedurile financiare, pieţele internaţionale finale pertinente. Pentru metalele care nu sînt comercializate pe aceste pieţe, prin expresia metale tratate se înţelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obişnuit sînt comercializate în cadrul tranzacţiilor normale conform principiilor întreprinderii independente; b) dacã autoritatea nu este în mãsura sa determine în alt mod cantitatea de metale tratate pornind de la nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat de contractul menţionat la paragraful 5 lit. b) şi la paragraful 6 lit. b), aceasta cantitate se determina dupã conţinutul de metal al acestor noduli, dupã coeficientul de recuperare dupã tratare şi alţi factori pertinenţi, conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii şi principiilor contabile general admise. 8. Dacã o piata internationala finala oferã un mecanism adecvat de stabilire a preţurilor metalelor tratate, ale nodulilor polimetalici şi metalelor semitratate provenite din noduli, autoritatea va folosi cursul mediu practicat pe aceasta piata. În toate celelalte cazuri, ea va fixa, dupã ce a consultat pe contractant, un preţ echitabil pentru aceste produse, conform paragrafului 9. 9. a) Toate costurile, cheltuielile şi încasãrile, precum şi toate preţurile şi valorile vizate de prezentul articol vor fi cele practicate în tranzacţiile conforme cu principiile pieţei libere sau de întreprinderile independente. În caz contrar, ele vor fi determinate de cãtre autoritate dupã consultarea contractantului ca şi cum s-ar proceda la tranzacţii conform principiilor pieţei libere sau ale întreprinderii independente, tinindu-se seama de tranzacţiile pertinente pe alte pieţe; b) pentru a garanta respectarea prezentului paragraf şi punerea lui în aplicare, autoritatea se va inspira din principiile adoptate şi din interpretarea data pentru tranzacţiile conforme principiilor întreprinderii independente de cãtre Comisia Naţiunilor Unite pentru societãţile transnationale, de cãtre Grupul de experţi pentru convenţiile fiscale dintre ţãrile dezvoltate şi ţãrile în curs de dezvoltare şi de cãtre alte organisme internaţionale, şi ea va stabili, prin regulile, reglementãrile şi procedurile sale, reguli şi proceduri contabile uniforme şi acceptabile pe plan internaţional, precum şi metodele pe care va trebui sa le aplice contractantul în alegerea experţilor contabili independenţi, care sa fie acceptabili pentru autoritate, şi care vor verifica conturile în conformitate cu aceste reguli, reglementãri şi proceduri. 10. Contractantul va furniza experţilor contabili, conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor financiare ale autoritãţii, datele financiare necesare pentru a stabili dacã prevederile prezentului articol au fost respectate. 11. Toate costurile, cheltuielile şi încasãrile, precum şi toate preţurile şi valorile vizate de prezentul articol vor fi determinate conform principiilor contabile general admise şi regulilor, reglementãrilor şi procedurilor financiare ale autoritãţii. 12. Sumele datorate autoritãţii în aplicarea paragrafelor 5 şi 6 vor fi plãtite în monede liber utilizabile sau în monede care se pot procura liber şi se vor utiliza efectiv pe principalele pieţe de schimb sau, la alegerea contractantului, sub forma de echivalent în metale tratate, calculat pe baza valorii marfa. Valoarea marfa este determinata conform paragrafului 5 lit. b). Monedele liber-utilizabile şi monedele care se pot procura liber şi se pot utiliza efectiv pe principalele pieţe de schimb vor fi definite în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii conform practicilor monetare internaţionale curente. 13. Toate obligaţiile financiare ale contractantului cãtre autoritate, ca şi toate taxele, costurile, cheltuielile şi încasãrile vizate de prezentul articol, vor fi adaptate, fiind exprimate în valoare constanta în raport cu un an de referinta. 14. În îndeplinirea obiectivelor enunţate la paragraful 1, autoritatea poate, ţinînd seama de recomandãrile Comisiei planificarii economice şi ale Comisiei juridice şi tehnice, sa adopte reguli, reglementãri şi proceduri care sa prevadã acordarea de stimulente contractanţilor, pe o baza uniforma şi nediscriminatorie. 15. În caz de diferend între autoritate şi un contractant, privind interpretarea sau aplicarea clauzelor financiare ale unui contract, fiecare dintre pãrţi poate supune diferendul unui arbitraj comercial cu forta obligatorie, în afarã de cazul în care cele doua pãrţi ar cãdea de acord sa rezolve diferendul prin alte mijloace, conform art. 188 paragraful 2. ART. 14 Comunicarea de date 1. Conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii şi potrivit modalitãţilor şi condiţiilor din planul de munca, cel care exploateazã va comunica autoritãţii, la intervale fixate de cãtre acesta, toate datele care îi sînt deopotrivã necesare şi pertinente în vederea exercitãrii efective, de cãtre principalele organe ale autoritãţii, a puterilor şi funcţiunilor lor în ce priveşte sectorul la care se referã planul de munca. 2. Datele comunicate cu privire la sectorul la care se referã planul de munca şi care sînt considerate ca fiind proprietate industriala nu pot fi utilizate decît în scopurile specificate în prezentul articol. Datele care sînt necesare la elaborarea de cãtre autoritate a regulilor, reglementãrilor şi procedurilor referitoare la protecţia mediului marin şi la securitate, altele decît datele referitoare la proiectarea echipamentului, nu vor fi considerate ca fiind proprietate industriala. 3. Autoritatea se abţine de a comunica întreprinderii sau oricãruia care este strãin de autoritate datele care îi sînt furnizate de prospectori, de solicitantii de contracte şi de contractanţi, şi care nu sînt considerate ca fiind proprietate industriala, însã datele referitoare la sectorul rezervat pot fi comunicate întreprinderii. Întreprinderea se abţine de a comunica autoritãţii sau oricãruia care este strãin de autoritate datele de acelaşi tip care îi sînt furnizate în acelaşi mod. ART. 15 Programe de pregãtire a cadrelor Contractantul va stabili programe practice de pregãtire a personalului autoritãţii şi al statelor în curs de dezvoltare, care sa cuprindã, îndeosebi, participarea acestui personal la toate activitãţile desfãşurate în zona, care fac obiectul contractului conform art. 144 paragraful 2. ART. 16 Drept exclusiv de explorare şi de exploatare Autoritatea, în aplicarea partii a XI-a a convenţiei şi a regulilor, reglementãrilor şi procedurilor sale, va acorda celui care exploateazã dreptul exclusiv de explorare şi de exploatare a unei categorii determinate de resurse în sectorul la care se referã planul de munca; ea va veghea ca nici o alta entitate sau persoana sa nu exercite în acelaşi sector activitãţi referitoare la o categorie diferita de resurse într-un mod care poate jena activitãţile celui care exploateazã. Cel care exploateazã are garanţia titlului conform art. 153 paragraful 6. ART. 17 Reguli, reglementãri şi proceduri ale autoritãţii 1. Autoritatea va adopta şi va aplica, în mod uniform, reguli, reglementãri şi proceduri conform art. 160 paragraful 2 lit. f) (ii) şi art. 162 paragraful 2 lit. o) (ii), pentru exercitarea funcţiunilor sale, asa cum acestea au fost enunţate în partea a XI-a a convenţiei, îndeosebi în ce priveşte problemele urmãtoare: a) Proceduri administrative referitoare la prospectare, explorare şi exploatare în zona; b) Operaţiuni: (i) suprafata sectoarelor; (ii) durata operaţiunilor; (iii) normele de eficacitate, inclusiv asigurãrile prevãzute la art. 4 paragraful 6 lit. c) din prezenta anexa; (iv) categoriile de resurse; (v) renunţarea la sectoare; (vi) rapoarte asupra mersului lucrãrilor; (vii) comunicarea de date; (viii) inspecţii şi supravegherea operaţiunilor; (ix) mãsuri de luat pentru prevenirea stînjenirii celorlalte activitãţi, în mediul marin; (x) cesiunea drepturilor şi obligaţiilor sale de cãtre un contractant; (xi) proceduri referitoare la transferul de tehnologie cãtre ţãrile în curs de dezvoltare conform art. 144, precum şi la participarea directa a acestora din urma; (xii) norme şi practici de exploatare miniera, inclusiv cele legate de securitatea operaţiunilor de conservarea resurselor şi de protecţia mediului marin; (xiii) definirea producţiei comerciale; (xiv) criterii de acceptare a solicitanţilor; c) Probleme financiare: (i) elaborarea de reguli uniforme şi nediscriminatorii de calcul al costurilor şi de contabilitate şi modul de selecţionare a controlorilor de conturi; (ii) repartizarea veniturilor rezultate din operaţiuni; (iii) stimulentele vizate de art. 13 al prezentei anexe; d) Aplicarea hotãrîrilor luate în virtutea art. 151 paragraful 10 şi a art. 164 paragraful 2 lit. d). 2. Regulile, reglementãrile şi procedurile referitoare la urmãtoarele probleme trebuie sa corespundã pe deplin criteriilor obiective enunţate mai jos: a) Suprafata sectoarelor: Autoritatea va fixa suprafata sectoarelor de explorare, care poate sa meargã pînã la dublul celei a sectoarelor de exploatare, pentru a permite o explorare intensiva. Suprafata sectoarelor de exploatare se va calcula astfel încît sa rãspundã exigenţelor art. 8 al prezentei anexe privind rezervarea de sectoare, precum şi exigenţelor de producţie prevãzute, care vor trebui sa fie compatibile cu art. 151 şi cu clauzele contractului, ţinînd seama de starea tehnologiilor disponibile în domeniul exploatãrii miniere a fundurilor marine şi de caracteristicile fizice pertinente ale sectorului. Suprafata sectoarelor nu va fi inferioarã nici superioarã celei necesare pentru a rãspunde acestui obiectiv. b) Durata operaţiunilor: (i) durata prospectarilor nu este limitatã; (ii) durata fazei de explorare trebuie sa fie suficienta pentru a permite studierea aprofundata a sectorului vizat, studierea şi construirea materialului de extracţie miniera pentru acest sector şi stabilirea planurilor şi construirea de uzine de transformare de capacitate mica şi mijlocie pentru a se proceda la încercarea dispozitivelor de extracţie miniera sau de tratare a mineralelor; (iii) durata exploatãrii trebuie sa fie stabilitã în funcţie de durata de viata economicã a proiectului de extracţie miniera, ţinînd seama de factori cum sînt: epuizarea zacamintului mineral, longevitatea materialului de exploatare şi a instalaţiilor de tratare şi viabilitatea comercialã. Durata fazei de exploatare trebuie sa fie suficienta pentru a permite extractia comercialã a mineralelor din sector şi trebuie sa cuprindã un termen rezonabil pentru construirea de instalaţii de extracţie miniera şi de tratare la scara comercialã, termen în cuprinsul cãruia nu trebuie sa se pretindã o producţie comercialã. Totuşi durata totalã a exploatãrii trebuie sa fie şi suficient de scurta pentru ca autoritatea sa aibã posibilitatea de a modifica condiţiile şi modalitãţile planului de munca atunci cînd ea intenţioneazã sa-l reînnoiascã, conform regulilor, reglementãrilor şi procedurilor pe care le va fi adoptat dupã aprobarea planului de munca. c) Norme de eficacitate: Autoritatea va cere ca, în timpul fazei de explorare, cel care exploateazã sa efectueze periodic cheltuieli care sa corespundã în mod rezonabil suprafeţei sectorului la care se referã planul de munca şi cheltuieli pe care le-ar face un contract de buna-credinţa care îşi propune sa lanseze producţia comercialã în sector în termenul fixat de cãtre autoritate. Cheltuielile considerate necesare nu trebuie sa fie fixate la un nivel care sa fie de natura sa descurajeze pe eventualii exploatanti care dispun de tehnologii mai puţin costisitoare decît tehnologiile folosite în mod curent. Autoritatea va fixa un termen maxim pentru începerea producţiei la scara comercialã, care va începe sa curgã de la încheierea fazei de explorare şi dupã primele operaţiuni de exploatare. Pentru fixarea acestui termen, autoritatea trebuie sa ţinã seama de faptul ca construirea unor importante instalaţii de extracţie şi de tratare nu poate fi întreprinsã decît dupã terminarea fazei de exploatare şi începerea fazei de exploatare. În consecinta, termenul pentru demararea producţiei comerciale a unui sector trebuie sa fie fixat tinindu-se seama de timpul necesar pentru construirea acestor instalaţii dupã faza de explorare; trebuie, de asemenea, sa se prevadã termene rezonabile pentru întîrzierile inevitabile în programul de construcţie. Dupã ce a fost atins stadiul producţiei comerciale, autoritatea va cere celui care exploateazã, raminind în limite rezonabile şi luind în considerare toţi factorii pertinenţi, sa continue producţia comercialã pe toatã durata planului de munca. d) Categorii de resurse: Pentru a determina categoriile de resurse pentru care se pot aproba planuri de munca, autoritatea se bazeazã, între altele, pe urmãtoarele elemente: (i) faptul ca resurse deosebite necesita recurgerea la metode de extracţie asemãnãtoare; şi (ii) faptul ca resurse deosebite pot sa fie puse în valoare simultan de cãtre mai mulţi exploatanti în acelaşi sector, fãrã ca aceştia sa se deranjeze în mod excesiv. Prezenta dispoziţie nu se opune ca autoritatea sa acorde un plan de munca pentru mai multe categorii de resurse care se gãsesc în acelaşi sector. e) Renunţare la sectoare: Cel care exploateazã poate oricind, fãrã a se expune la sancţiuni, sa renunţe, în totalitate sau în parte, la drepturile sale asupra sectorului vizat de planul de munca. f) Protecţia mediului marin: Vor fi elaborate reguli, reglementãri şi proceduri cu scopul de a proteja în mod eficace mediul marin impotriva efectelor nocive care rezulta direct din activitãţile desfãşurate în zona sau din tratarea, efectuatã la bordul unei nave aflate deasupra unui sector de exploatare, a mineralelor extrase dintr-un perimetru minier, ţinînd seama de mãsura în care asemenea efecte nocive pot rezulta direct din activitãţile de foraj, de dragare, de carotaj şi excavatie, precum şi din deversarea, din scufundarea şi din aruncarea în mediul marin a unor sedimente, deşeuri şi alte resturi. g) Producţia comercialã: Se va considera ca producţia comercialã a început atunci cînd un exploatant a întreprins operaţiuni de extracţie continue şi la scara mare, care produc o cantitate de materiale suficienta pentru a indica în mod clar ca obiectul principal al acestei operaţiuni este o producţie la scara mare şi nu o producţie avînd drept scop culegerea de informaţii, executarea de lucrãri de analiza sau încercarea de materiale sau de instalaţii. ART. 18 Sancţiuni 1. Drepturile contractantului în virtutea contractului nu pot fi suspendate sau anulate decît în urmãtoarele cazuri: a) atunci cînd, cu toate avertismentele autoritãţii, contractantul a desfãşurat activitãţile într-un asemenea mod, încît ele antreneaza încãlcãri grave, repetate şi deliberate ale clauzelor fundamentale ale contractului, ale regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii şi ale partii a XI-a; sau b) atunci cînd contractantul nu s-a conformat unei hotãrîri definitive şi obligatorii luate în privinta sa de cãtre organul de rezolvare a diferendelor. 2. Autoritatea poate aplica contractantului sancţiunea amenzii, stabilitã proporţional cu gravitatea încãlcãrii, în cazurile de încãlcare a clauzelor contractuale, altele decît cele vizate la paragraful 1 lit. a), sau în locul sancţiunilor de suspendare sau reziliere a contractului, în cazurile prevãzute la paragraful 1 lit. a). 3. În afarã de ordinele date în caz de urgenta, în virtutea prevederilor art. 162, paragraful 2 lit. w), autoritatea nu poate sa dispunã executarea unei hotãrîri referitoare la sancţiuni pecuniare sau la suspendarea ori la rezilierea contractului, atît timp cît contractul nu a avut posibilitatea rezonabila de a epuiza cãile de recurs judiciare de care dispune conform secţiunii a 5-a a partii a XI-a. ART. 19 Revizuirea contractului 1. Atunci cînd apar sau ar putea sa apara împrejurãri care, dupã pãrerea uneia dintre pãrţi, ar putea avea ca efect sa facã contractul inechitabil sau sa compromita ori sa împiedice realizarea obiectivelor prevãzute de contract sau de partea a XI-a a convenţiei, pãrţile vor începe negocieri în vederea revizuirii corespunzãtoare a contractului. 2. Un contract încheiat conform art. 153 paragraful 3 nu poate fi revizuit decît cu consimţãmîntul pãrţilor. ART. 20 Transferul drepturilor şi obligaţiilor Drepturile şi obligaţiile decurgind dintr-un contract nu pot fi transferate decît cu consimţãmîntul autoritãţii şi în conformitate cu regulile, reglementãrile şi procedurile sale. Autoritatea nu va refuza, fãrã motive suficiente, sa-şi dea consimţãmîntul la transfer, dacã cesionarul propus este, în toate privintele, un solicitant acceptabil care îşi asuma toate obligaţiile cedentului şi dacã transferul nu atribuie cesionarului un plan de munca a cãrui aprobare este interzisã de art. 6 paragraful 3 lit. c) al prezentei anexe. ART. 21 Dreptul aplicabil 1. Contractul este condus de clauzele contractului, de regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii, de dispoziţiile partii a XI-a a convenţiei, precum şi de celelalte reguli de drept internaţional care nu sînt incompatibile cu convenţia. 2. Orice hotãrîre definitiva, data de o curte sau de un tribunal competent în virtutea convenţiei, referitoare la drepturile şi obligaţiile autoritãţii şi ale contractantului este executorie pe teritoriul fiecãrui stat parte. 3. Nici un stat parte nu poate impune unui contractant condiţii incompatibile cu partea a XI-a a convenţiei. Totuşi aplicarea de cãtre un stat parte contractanţilor aflaţi sub patronajul sau sau navelor care arboreaza pavilionul sau a unor legi şi reglementãri referitoare la protecţia mediului marin sau la altele mai stricte decît regulile, reglementãrile şi procedurile adoptate de autoritate în virtutea art. 17 paragraful 2 lit. f) al prezentei anexe nu va fi consideratã incompatibilã cu partea a XI-a a convenţiei. ART. 22 Rãspundere civilã Orice dãuna cauzatã de un act ilicit comis în efectuarea operaţiunilor de cãtre contractant angajeazã rãspunderea acestuia, ţinînd seama şi de partea de rãspundere care poate fi imputabilã autoritãţii, datoritã actelor şi omisiunilor sale. De asemenea, autoritatea este rãspunzãtoare pentru daunele rezultate din actele ilicite comise în exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor sale, inclusiv din încãlcãri ale art. 168 paragraful 2, tinindu-se seama de partea de rãspundere care poate fi imputabilã contractantului datoritã actelor sau omisiunilor sale. În fiecare caz, obligaţia de a repara va corespunde daunei efectiv suferite.
ANEXA 4 STATUTUL ÎNTREPRINDERII
ART. 1 Scopuri 1. Întreprinderea este organul autoritãţii care desfãşoarã direct activitãţi în zona în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), precum şi activitãţi de transport, de tratare şi de comercializare a minereurilor extrase din zona. 2. Pentru realizarea scopurilor sale şi exercitarea funcţiilor sale, întreprinderea acţioneazã în conformitate cu convenţia şi cu regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii. 3. Pentru a pune în valoare resursele zonei în aplicarea paragrafului 1, întreprinderea, sub rezerva prevederilor convenţiei, îşi desfãşoarã operaţiunile conform principiilor unei gestiuni comerciale sanatoase. ART. 2 Raporturi cu autoritatea 1. În aplicarea art. 170, întreprinderea acţioneazã conform politicii generale stabilite de cãtre adunare şi directivelor consiliului. 2. Sub rezerva paragrafului 1, întreprinderea îşi desfãşoarã operaţiunile în mod autonom. 3. Nici o dispoziţie a convenţiei nu face întreprinderea rãspunzãtoare pentru actele sau obligaţiile autoritãţii şi nici autoritatea rãspunzãtoare pentru actele sau obligaţiile întreprinderii. ART. 3 Limitarea rãspunderii Fãrã a se aduce atingere art. 11 paragraful 3 al prezentei anexe, nici un membru al autoritãţii nu va fi rãspunzãtor de actele sau de obligaţiile întreprinderii pentru simplul fapt ca are calitatea de membru. ART. 4 Structura întreprinderii Întreprinderea va avea un consiliu de administraţie, un director general şi personalul necesar pentru realizarea funcţiilor sale. ART. 5 Consiliul de administraţie 1. Consiliul de administraţie va fi compus din 15 membri aleşi de cãtre adunare, conform art. 160 paragraful 2 lit. c). Pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie, se va tine seama în modul cuvenit de principiul repartiţiei geografice echitabile. Propunind candidaţii pentru consiliu, membrii autoritãţii vor tine seama de necesitatea de a desemna candidaţi avînd cea mai inalta competenta şi calificarea necesarã în domeniile respective, pentru a asigura viabilitatea şi succesul întreprinderii. 2. Membrii consiliului de administraţie vor fi aleşi pentru un mandat de 4 ani şi sînt reeligibili. La alegerea şi realegerea membrilor consiliului de administraţie se va tine seama în mod cuvenit de principiul rotatiei locurilor. 3. Membrii consiliului de administraţie rãmîn în funcţie pînã la alegerea succesorilor lor. Dacã locul unui membru al consiliului de administraţie devine vacant, adunarea, în conformitate cu art. 160 paragraful 2 lit. c), alege un alt membru pentru o durata pînã la expirarea mandatului. 4. Membrii consiliului de administraţie acţioneazã cu titlu personal. În exercitarea funcţiilor lor, ei nu vor solicita şi nici nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o alta sursa. Membrii autoritãţii vor respecta independenta membrilor consiliului şi se vor abţine de la orice tentativa de a-i influenta în exercitarea funcţiilor lor. 5. Fiecare membru al consiliului de administraţie primeşte o remuneraţie din fondurile întreprinderii. Cuantumul acestei remuneraţii va fi fixat de adunare, la recomandarea consiliului. 6. Consiliul de administraţie îşi exercita funcţiile, în mod normal, la sediul principal al întreprinderii şi se reuneste ori de cîte ori activitatea întreprinderii o impune. 7. Cvorumul este constituit din doua treimi din numãrul membrilor consiliului de administraţie. 8. Fiecare membru al consiliului de administraţie dispune de un vot. Deciziile referitoare la orice chestiune cu care este sesizat consiliul de administraţie vor fi luate cu majoritatea membrilor acesteia. Dacã o decizie suscita un conflict de interese pentru unul dintre membrii sãi, acesta nu va participa la vot. 9. Orice membru al autoritãţii poate sa ceara consiliului de administraţie informaţii privind operaţiunile care îl privesc în mod deosebit. Consiliul se va strãdui sa furnizeze aceste informaţii. ART. 6 Atribuţiile şi funcţiile consiliului de administraţie Consiliul de administraţie conduce afacerile întreprinderii. Sub rezerva prevederilor convenţiei, el exercita toate atribuţiile necesare pentru a permite întreprinderii sa-şi realizeze scopurile, inclusiv atribuţiile: a) de a-şi alege preşedintele dintre membrii sãi; b) de a adopta regulamentul sau interior; c) de a elabora şi supune consiliului planuri de munca întocmite în scris în conformitate cu art. 153 paragraful 3 şi cu art. 162 paragraful 2 lit. j); d) de a elabora planuri de munca şi programe în scopul realizãrii activitãţilor vizate la art. 170; e) de a pregati şi prezenta consiliului cererile de autorizare a producţiei, conform art. 151 paragrafele 2-7; f) de a autoriza negocierile referitoare la achiziţionarea de tehnologii, îndeosebi cele prevãzute la art. 5 paragraful 3 lit. a), c) şi d) al anexei nr. III, şi de a aproba rezultatele acestor negocieri; g) de a stabili condiţii şi modalitãţi şi de a autoriza negocieri pentru participarea la societãţi mixte şi la alte forme de acorduri de coantrepriza, asa cum se prevede la art. 9 şi 11 ale anexei nr. III, şi de a aproba rezultatele acestor negocieri; h) de a prezenta adunãrii recomandãri privind partea din venitul întreprinderii care trebuie sa fie pastrata pentru constituirea de rezerve, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) şi art. 10 al prezentei anexe; i) de a aproba bugetul anual al întreprinderii; j) de a autoriza cumpãrarea de bunuri şi servicii, conform art. 12 paragraful 3 al prezentei anexe; k) de a prezenta consiliului un raport anual, în conformitate cu art. 9 al prezentei anexe; l) de a prezenta consiliului, în vederea aprobãrii de cãtre adunare, proiectele de reguli privind organizarea, administrarea, numirea şi concedierea personalului întreprinderii şi de a adopta reglementãrile care pun în aplicare aceste reguli; m) de a contracta împrumuturi şi de a furniza garanţii şi alte mijloace asiguratorii, pe care el le va stabili, conform art. 11 paragraful 2 din prezenta anexa; n) de a hotãrî în privinta acţiunilor în justiţie, de a încheia acorduri, de a efectua tranzacţii şi de a lua orice mãsuri, asa cum se prevede la art. 13 din prezenta anexa; o) de a delega, sub rezerva aprobãrii consiliului, orice atribuţii neexclusive comitetelor sale sau directorului general. ART. 7 Directorul general şi personalul 1. La recomandarea consiliului, adunarea alege dintre candidaţii propuşi de consiliul de administraţie pe directorul general al întreprinderii, care nu este membru al consiliului de administraţie. Directorul general este ales pentru un mandat cu durata determinata care nu va depãşi 5 ani şi poate fi reales pentru noi mandate. 2. Directorul general este reprezentantul legal al întreprinderii şi administratorul sau şef; el este direct rãspunzãtor în fata consiliului de administraţie pentru conducerea treburilor întreprinderii. El este însãrcinat cu organizarea, administrarea, numirea şi concedierea personalului, conform regulilor şi reglementãrilor vizate la art. 6 lit. l) din prezenta anexa. El participa la reuniunile consiliului de administraţie, fãrã drept de vot. El poate participa, fãrã drept de vot, la reuniunile adunãrii şi ale consiliului, atunci cînd aceste organe examineazã probleme ce privesc întreprinderea. 3. Criteriul precumpanitor în recrutarea şi stabilirea condiţiilor de angajare a personalului va fi necesitatea de a asigura întreprinderii serviciile unor persoane posedind cele mai înalte calitãţi de munca şi de competenta tehnica. Sub aceasta rezerva, se va acorda atenţia cuvenitã importantei unei recrutari efectuate pe o baza geograficã echitabila. 4. În îndeplinirea funcţiilor lor, directorul general şi personalul întreprinderii nu vor solicita şi nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o sursa strãinã de autoritate. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcţionari internationali ai întreprinderii şi nu sînt rãspunzãtori decît fata de aceasta. Fiecare stat parte se angajeazã sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor directorului general şi ale personalului; statele pãrţi se angajeazã sa se abţinã de la orice tentativa de a-i influenta în exercitarea funcţiilor lor. 5. Obligaţiile enunţate la art. 168 paragraful 2 incumba şi personalului întreprinderii. ART. 8 Amplasarea Întreprinderea are biroul sau principal la sediul autoritãţii. Ea poate deschide alte birouri şi instalaţii pe teritoriul oricãrui stat parte, cu consimţãmîntul acestuia. ART. 9 Rapoarte şi situaţii financiare 1. Întreprinderea va supune consiliului spre examinare, în termen de 3 luni de la încheierea fiecãrui exerciţiu, un raport anual conţinînd o situaţie verificata a conturilor sale şi îi va comunica, la intervale corespunzãtoare, o situaţie recapitulativa asupra stãrii sale financiare şi o situaţie a profiturilor şi pierderilor, indicind rezultatele exploatãrii. 2. Întreprinderea va publica raportul sau anual şi orice alte rapoarte pe care le va considera corespunzãtoare. 3. Toate rapoartele şi situaţiile financiare vizate de prezentul articol vor fi comunicate autoritãţii. ART. 10 Repartizarea venitului net 1. Sub rezerva paragrafului 3, întreprinderea va plati autoritãţii sumele prevãzute la art. 13 al anexei nr. III sau echivalentul lor. 2. Adunarea va fixa, la recomandarea consiliului de administraţie, proporţia din venitul net al întreprinderii, care va fi pastrata pentru constituirea rezervelor, soldul fiind vãrsat autoritãţii. 3. În cursul perioadei iniţiale necesare pentru ca întreprinderea sa atinga stadiul de autonomie financiarã, cu o durata de maximum 10 ani de la demararea producţiei comerciale, adunarea va scuti întreprinderea de plãţile vizate la paragraful 1 şi va lasa venitul net al întreprinderii, în totalitate, în rezervele acesteia. ART. 11 Finanţe 1. Resursele financiare ale întreprinderii cuprind: a) sumele primite de cãtre autoritate conform art. 173 paragraful 2 lit. b); b) contribuţiile voluntare plãtite de cãtre statele pãrţi pentru finanţarea activitãţilor întreprinderii; c) cuantumul împrumuturilor contractate de cãtre întreprindere în virtutea paragrafelor 2 şi 3; d) venitul realizat de întreprindere din operaţiunile sale; e) celelalte resurse financiare puse la dispoziţia întreprinderii pentru a-i permite sa-şi înceapã operaţiunile cît mai devreme posibil şi sa-şi exercite funcţiile; 2. a) Întreprinderea are capacitatea de a contracta împrumuturi şi de a furniza o anumitã garanţie sau o alta modalitate asiguratorie pe care o va stabili ea însãşi. Înainte de a proceda la o vînzare publica a obligaţiunilor sale pe pieţele financiare sau în moneda unui stat parte, întreprinderea va obţine consimţãmîntul acestui stat. Cuantumul total al împrumuturilor trebuie sa fie aprobat de cãtre consiliu, la recomandarea consiliului de administraţie. b) Statele pãrţi vor depune toate eforturile rezonabile pentru a sprijini cererile de împrumut ale întreprinderii pe pieţele financiare şi pe lîngã instituţiile financiare internaţionale. 3. a) Întreprinderea va fi dotatã cu resursele financiare care îi sînt necesare pentru explorarea şi exploatarea unui perimetru minier, pentru asigurarea transportului, a tratarii şi comercializãrii mineralelor pe care le extrage din acesta şi a nichelului, cuprului, cobaltului şi manganului, pe care le obţine din aceste minerale, şi pentru acoperirea cheltuielilor sale iniţiale de administraţie. Comisia pregãtitoare va indica, în proiectul de reguli, reglementãri şi proceduri ale autoritãţii, cuantumul acestor fonduri, precum şi criteriile şi factorii stabiliţi pentru a opera modificãrile necesare. b) Toate statele pãrţi vor furniza întreprinderii echivalentul a jumãtate din resursele financiare vizate la lit. a), sub forma de împrumuturi pe termen lung, fãrã dobinzi, conform baremului contribuţiilor la bugetul ordinar al Organizaţiei Naţiunilor Unite în vigoare în momentul plãţii acestor contribuţii, operîndu-se modificãri pentru a se tine seama de statele care nu sînt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Cealaltã jumãtate a resurselor financiare va fi obţinutã pe calea unor împrumuturi garantate de toate statele pãrţi conform baremului amintit. c) Dacã cuantumul contribuţiilor statelor pãrţi este inferior celui al resurselor financiare care trebuie furnizate întreprinderii în virtutea lit. a), adunarea va examina, în prima sa şedinţa, deficitul şi, ţinînd seama de obligaţiile statelor pãrţi, în virtutea dispoziţiilor de la lit. a) şi b), şi de recomandãrile comisiei pregãtitoare, va adopta, prin consens, mãsuri privind acest deficit. d) (i) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a convenţiei sau de 30 de zile de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare sau de aderare, termenul cel mai departat fiind reţinut, fiecare stat parte va depune la întreprindere bilete la ordin irevocabile, nenegociabile şi fãrã dobinzi, pentru cuantumul participãrii statului parte în cauza la împrumutul nepurtator de dobinzi, prevãzut la lit. b). (ii) Imediat dupã ce va fi posibil dupã intrarea în vigoare a convenţiei, apoi anual sau la alte intervale corespunzãtoare, consiliul de administraţie al întreprinderii va stabili o situaţie cantitativã a nevoilor întreprinderii, însoţitã de o eşalonare în timp, pentru finanţarea cheltuielilor administrative ale acesteia şi pentru executarea activitãţilor pe care întreprinderea le realizeazã în virtutea dispoziţiilor art. 170 şi ale art. 12 al prezentei anexe. (iii) Întreprinderea va notifica statelor pãrţi, prin intermediul autoritãţii, cuantumul participãrii lor respective la aceste cheltuieli, stabilit conform dispoziţiilor de la lit. b). Întreprinderea va incasa biletele la ordin la concurenta cuantumului necesar pentru finanţarea cheltuielilor menţionate în eşalonarea privitoare la împrumuturile nepurtatoare de dobinzi. (iv) Dupã primirea notificãrii, statele pãrţi vor pune la dispoziţia întreprinderii partea lor respectiva de garanţie a datoriei, conform dispoziţiilor lit. b). e) (i) La cererea întreprinderii, un stat parte poate furniza garanţii pentru datorii în plus fata de cele pe care le-a acordat conform baremului vizat la lit. b). (ii) În locul unei garanţii a datoriei, un stat parte poate plati întreprinderii o contribuţie voluntara în cuantum echivalent fracţiunii de datorie pe care ar fi fost obligat sa o garanteze. f) Rambursarea datoriilor purtãtoare de dobinzi are prioritate fata de cea a datoriilor nepurtatoare de dobinzi. Datoriile nepurtatoare de dobinzi se ramburseazã dupã un calendar adoptat de adunare la recomandarea consiliului şi cu avizul consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie exercita aceasta funcţie în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii, care ţin seama de necesitatea fundamentalã de a asigura buna funcţionare a întreprinderii şi, în special, de a asigura independenta sa financiarã. g) Sumele datorate întreprinderii sînt plãtite în monede liber utilizabile sau în monede liber disponibile şi utilizabile efectiv pe principalele pieţe de schimb. Aceste monede sînt definite în regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii conform practicilor monetare internaţionale curente. Sub rezerva paragrafului 2, nici un stat parte nu va aplica sau nu va impune restrictii în ce priveşte posibilitatea pentru întreprindere de a deţine, utiliza sau schimba aceste sume. h) Prin garanţia datoriei se înţelege promisiunea facuta de un stat parte creditorilor întreprinderii de a onora, în mãsura prevãzutã în baremul corespunzãtor, obligaţiile financiare ale întreprinderii acoperite de garanţie, dupã notificarea de cãtre creditori a neputintei întreprinderii de a onora obligaţiile menţionate. Procedurile de executare a acestor obligaţii vor fi conforme regulilor, reglementãrilor şi procedurilor autoritãţii. 4. Resursele financiare, proprietãţile şi cheltuielile întreprinderii vor fi ţinute separat de cele ale autoritãţii. Întreprinderea va putea, totuşi, sa încheie cu autoritatea acorduri privind instalaţiile, personalul şi serviciile sau acorduri referitoare la rambursarea cheltuielilor de administraţie al cãror cuantum a fost avansat de cãtre una în contul celeilalte. 5. Documentele, registrele şi conturile întreprinderii, inclusiv rapoartele sale financiare anuale vor fi verificate în fiecare an de cãtre un controlor independent, numit de consiliu. ART. 12 Operaţiuni 1. Întreprinderea va supune consiliului proiecte referitoare la activitãţile vizate la art. 170. Aceste proiecte vor cuprinde un plan de munca întocmit în scris pentru activitãţile ce urmeazã a se desfasura în zona, conform art. 153 paragraful 3, şi orice alte informaţii sau date ce pot fi necesare pentru evaluarea proiectelor de cãtre comisia juridicã şi tehnica şi aprobarea lor de cãtre consiliu. 2. Dupã aprobarea proiectului de cãtre consiliu, întreprinderea îl va executa pe baza planului de munca întocmit în scris, vizat la paragraful 1. 3. a) Dacã întreprinderea nu dispune de bunurile şi serviciile care îi sînt necesare pentru operaţiunile sale, ea poate sa-şi procure asemenea bunuri şi servicii. În acest scop, întreprinderea va lansa invitaţii pentru oferte şi va încheia contracte cu cei care prezintã ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere al calitãţii, al preţului şi al datei livrãrii. b) Dacã mai multe oferte rãspund acestor condiţii, contractul va fi acordat conform: (i) principiului interzicerii oricãrei discriminãri bazate pe considerente politice sau de alta natura, care sînt fãrã legatura cu executarea diligenta şi eficace a operaţiunilor; (ii) directivelor stabilite de cãtre consiliu în ceea ce priveşte preferinta ce trebuie acordatã bunurilor şi serviciilor provenite din statele în curs de dezvoltare, în special din acelea dintre ele care nu au litoral sau sînt dezavantajate din punct de vedere geografic. c) Consiliul de administraţie poate adopta reguli care sa stabileascã circumstanţele speciale în care se poate face derogare, în interesul întreprinderii, de la obligaţia de a lansa invitaţii pentru oferte. 4. Întreprinderea are proprietate asupra tuturor mineralelor şi tuturor substanţelor tratate pe care ea le produce. 5. Întreprinderea va vinde produsele sale pe o baza nediscriminatorie şi nu va acorda reduceri cu caracter necomercial. 6. Fãrã a aduce atingere unei atribuţii cu caracter general sau special, care îi este conferita prin alte dispoziţii ale convenţiei, întreprinderea va exercita atribuţiile care îi sînt necesare pentru conducerea afacerilor sale. 7. Întreprinderea nu se va amesteca în afacerile politice ale statelor pãrţi şi nu se va lasa influentata în hotãrîrile sale de orientare politica a statelor cu care trateazã. Hotãrîrile întreprinderii se vor baza în mod exclusiv pe considerente de ordin comercial, care vor fi luate în considerare în mod impartial în vederea realizãrii scopurilor definite la art. 1 al prezentei anexe. ART. 13 Statut juridic, privilegii şi imunitãţi 1. Pentru a da posibilitatea întreprinderii de a-şi exercita funcţiile, acesteia i se vor recunoaşte, pe teritoriul statelor pãrţi, statutul, imunitãţile şi privilegiile definite în prezentul articol. Pentru a da efect acestui principiu, întreprinderea şi statele pãrţi vor putea, dacã este necesar, sa încheie acorduri speciale. 2. Întreprinderea are capacitatea juridicã indispensabila exercitãrii funcţiilor sale şi realizãrii scopurilor sale, şi, în special, capacitatea: a) de a încheia contracte şi acorduri de coantrepriza sau de alta natura, inclusiv acorduri cu state sau cu organizaţii internaţionale; b) de a dobîndi, închiria, deţine şi instraina bunuri mobile şi imobile; c) de a sta în justiţie. 3. a) Întreprinderea nu poate fi urmãritã decît în fata unui tribunal competent al unui stat parte pe teritoriul cãruia aceasta: (i) are un birou sau instalaţii; (ii) a numit un agent în scopul urmãririi afacerilor judiciare; (iii) a încheiat un contract de bunuri sau de servicii; (iv) a emis titluri de valoare; (v) exercita o activitate comercialã sub orice forma; b) Bunurile şi proprietãţile întreprinderii, oriunde s-ar gãsi şi oricare ar fi deţinãtorul lor, se vor bucura de imunitate fata de orice forma de sechestru sau orice forma de executare silitã, atît timp cît o sentinta definitiva impotriva întreprinderii nu a fost pronunţatã. 4. a) Bunurile şi proprietãţile întreprinderii, oriunde s-ar gãsi şi oricare ar fi deţinãtorul lor, se vor bucura de imunitate fata de actele de rechiziţie, confiscare, expropriere sau fata de orice alta forma de reţinere în baza unor acte ale organelor de stat executive sau legislative. b) Bunurile şi proprietãţile întreprinderii, oriunde s-ar gãsi şi oricare ar fi deţinãtorul lor, nu vor fi supuse vreunui control, restrictii, reglementãri sau moratoriu cu caracter discriminatoriu, indiferent de ce natura ar fi acesta. c) Întreprinderea şi personalul sau vor respecta legile şi reglementãrile oricãrui stat sau teritoriu în care întreprinderea sau personalul sau vor exercita activitãţi industriale şi comerciale sau de alta natura. d) Statele pãrţi vor asigura ca întreprinderea sa se bucure de toate drepturile, privilegiile şi imunitãţile pe care ele le acorda entitatilor care exercita activitãţi comerciale pe teritoriul lor. Aceste drepturi, privilegii şi imunitãţi vor fi acordate întreprinderii prin modalitãţi care nu vor fi mai puţin favorabile decît cele aplicate unor entitãţi angajate în activitãţi similare. Atunci cînd statele acorda privilegii speciale ţãrilor în curs de dezvoltare sau entitatilor lor comerciale, întreprinderea va beneficia de aceste privilegii pe o baza preferentiala analoagã. e) Statele pot sa acorde întreprinderii stimulente, drepturi, privilegii şi imunitãţi speciale, fãrã a fi ţinute sa le acorde şi altor entitãţi comerciale. 5. Întreprinderea va negocia cu statele pe teritoriul cãrora ea are birouri sau instalaţii, pentru a obţine scutiri de impozite directe şi indirecte. 6. Fiecare stat parte va lua toate mãsurile necesare pentru a da efect, în cadrul dreptului sau intern, principiilor enunţate în prezenta anexa şi va informa întreprinderea despre mãsurile concrete pe care le-a luat. 7. Întreprinderea poate sa renunţe, în mãsura şi pe baza condiţiilor fixate de ea, la oricare dintre privilegiile sau imunitãţile care îi sînt conferite prin prezentul articol sau prin acordurile speciale vizate de paragraful 1.
ANEXA 5
CONCILIEREA
Secţiunea 1 Concilierea conform secţiunii 1 a partii a XV-a
ART. 1 Declanşarea procedurii Dacã pãrţile la un diferend au convenit, conform art. 284, sa-l supunã concilierii, dupã procedura prevãzutã în prezenta secţiune, orice parte la diferendul respectiv poate declansa procedura printr-o notificare scrisã adresatã celeilalte sau celorlalte pãrţi la diferend. ART. 2 Lista conciliatorilor 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va întocmi şi va tine o lista de conciliatori. Fiecare stat parte este abilitat sa desemneze 4 conciliatori care se bucura de cea mai inalta reputaţie privind imparţialitatea, competenta şi integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe o lista. 2. Dacã, la un moment dat, numele conciliatorilor, desemnaţi de cãtre un stat parte şi care figureazã pe lista, este mai mic de 4, acel stat poate sa procedeze la numirile suplimentare la care are dreptul. 3. Numele unui conciliator va rãmîne pe lista pînã cînd acesta este retras de cãtre statul parte care l-a desemnat, intelegindu-se ca acel conciliator sa continue sa facã parte din orice comisie de conciliere în care a fost numit, pînã la încheierea procedurii în fata acelei comisii. ART. 3 Constituirea comisiei de conciliere Dacã pãrţile nu convin altfel, comisia de conciliere va fi constituitã dupã cum urmeazã: a) sub rezerva dispoziţiilor lit. g), comisia de conciliere va fi alcãtuitã din 5 membri; b) partea care declanseaza procedura va numi 2 conciliatori care sînt aleşi, de preferinta, din lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, dintre care unul poate fi cetãţean al sau, în afarã cazului cînd pãrţile convin altfel. Aceste numiri sînt menţionate în notificarea prevãzutã la art. 1. c) cealaltã parte la diferend va numi doi conciliatori în modul prevãzut la lit. b), în termen de 21 de zile de la primirea notificãrii vizate la art. 1. Dacã numirile nu sînt fãcute în termenul prevãzut, partea care a declansat procedura poate, în saptamina care urmeazã dupã expirarea acestui termen, fie sa punã capãt procedurii printr-o notificare adresatã celeilalte pãrţi, fie sa ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa efectueze aceste numiri conform lit. e); d) în termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei 4 conciliatori vor numi pe un al cincilea, ales de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, care va fi preşedinte. Dacã numirea nu este facuta în termenul prevãzut, fiecare parte poate, în saptamina care urmeazã dupã expirarea acestui termen, sa ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa efectueze aceasta numire conform lit. e); e) în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri fãcute în virtutea lit. c) sau d), secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va efectua numirile necesare, alegind, cu consultarea pãrţilor la diferend, persoane care figureazã pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe; f) pentru orice loc vacant, se va proceda în maniera prevãzutã pentru numirea iniţialã; g) atunci cînd doua sau mai multe pãrţi se înţeleg pentru a face cauza comuna, ele vor numi împreunã 2 conciliatori. Atunci cînd doua sau mai multe pãrţi fac cauza separatã sau nu se pot înţelege pentru a face cauza comuna, ele vor numi, separat, conciliatori; h) atunci cînd mai mult de doua pãrţi fac cauza separatã sau nu se pot înţelege pentru a face cauza comuna, pãrţile la diferend vor aplica dispoziţiile lit. a)-f), în mãsura în care va fi posibil. ART. 4 Procedura Dacã pãrţile nu convin altfel, comisia de conciliere îşi stabileşte singura procedura. Ea poate, cu consimţãmîntul pãrţilor la diferend, sa invite orice stat parte sa-i prezinte punctul sau de vedere, oral sau în scris. Hotãrîrile de procedura, recomandãrile şi raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor sãi. ART. 5 Rezolvarea pe cale amiabila Comisia poate supune atentiei pãrţilor orice mãsura susceptibilã de a facilita rezolvarea pe cale amiabila a diferendului. ART. 6 Funcţiile comisiei Comisia asculta pãrţile, examineazã pretenţiile şi obiecţiile lor şi le face propuneri în scopul de a le ajuta sa ajungã la o rezolvare a diferendului pe cale amiabila. ART. 7 Raportul 1. Comisia va prezenta un raport, în termen de 12 luni de la constituirea sa. Raportul sau va conţine eventualul acord intervenit şi, în lipsa acordului, concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectul diferendului, precum şi recomandãrile pe care ea le considera potrivite în scopul unei rezolvari amiabile. Raportul se depune la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi se transmite pãrţilor la diferend. 2. Raportul comisiei, inclusiv toate concluziile sau recomandãrile conţinute în acesta, nu leagã pãrţile. ART. 8 Încheierea procedurii Procedura de conciliere este încheiatã atunci cînd diferendul a fost rezolvat, cînd pãrţile au acceptat sau o parte a respins recomandãrile din raport, printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sau la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicãrii raportului cãtre pãrţi. ART. 9 Onorarii şi cheltuieli Onorariile şi cheltuielile comisiei vor fi suportate de cãtre pãrţile la diferend. ART. 10 Dreptul pãrţilor de a se abate de la procedura Pãrţile la diferend, printr-un acord aplicabil numai diferendului respectiv, pot conveni sa deroge de la orice dispoziţie din prezenta anexa.
Secţiunea a 2-a Supunerea obligatorie la procedura de conciliere conform secţiunii a 3-a a partii a XV-a ART. 11 Declanşarea procedurii 1. Orice parte la un diferend care, conform secţiunii a 3-a a partii a XV-a, poate fi supus concilierii, conform procedurii prevãzute în prezenta secţiune, poate angaja procedura, printr-o notificare scrisã adresatã celeilalte sau celorlalte pãrţi la diferend. 2. Orice parte la diferend, care a primit notificarea prevãzutã la paragraful 1, este obligatã sa se supunã procedurii de conciliere. ART. 12 Absenta rãspunsului sau refuzul de a se supune procedurii Faptul ca una sau mai multe pãrţi la diferend nu rãspund notificãrii de declansare a unei proceduri de conciliere sau nu se supun unei astfel de proceduri nu constituie un obstacol la procedura. ART. 13 Competenta În caz de contestaţie asupra faptului de a şti dacã o comisie de conciliere, constituitã în virtutea prezentei secţiuni, este competenta, comisia hotãrãşte. ART. 14 Aplicarea secţiunii 1 Articolele 2-10 ale secţiunii 1 se aplica sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni.
ANEXA 6
STATUTUL Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii
ART. 1 Dispoziţii generale 1. Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii este constituit şi va funcţiona conform dispoziţiilor convenţiei şi ale prezentului statut. 2. Tribunalul are sediul în oraşul liber hanseatic Hamburg, din Republica Federala Germania. 3. Tribunalul poate, totuşi, sa ţinã şedinţa şi sa-şi exercite funcţiile în alta parte, dacã considera ca aceasta este de dorit. 4. Sesizarea tribunalului cu un diferend este guvernata de dispoziţiile pãrţilor a XI-a şi a XV-a ale convenţiei.
Secţiunea 1 Organizarea tribunalului
ART. 2 Componenta tribunalului 1. Tribunalul va fi compus din 21 de membri independenţi, aleşi dintre persoanele care se bucura de cea mai inalta reputaţie de echitate şi integritate şi care poseda o competenta recunoscuta în domeniul dreptului marii. 2. În compunerea tribunalului trebuie sa se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din lume şi o repartiţie geograficã echitabila. ART. 3 Membrii tribunalului 1. Tribunalul nu poate avea în componenta sa mai mult de un cetãţean al aceluiaşi stat. În aceasta privinta, dacã o persoana ar putea fi consideratã ca cetãţean al mai multor state, ea va fi consideratã cetãţean al aceluia dintre state unde îşi exercita în mod obişnuit drepturile civile şi politice. 2. Tribunalul nu poate avea mai puţin de 3 membri din fiecare grup geografic definit de cãtre Adunarea generalã a O.N.U. ART. 4 Candidaturi şi alegeri 1. Fiecare stat parte poate desemna cel mult doua persoane care sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 2 al prezentei anexe. Membrii tribunalului vor fi aleşi din lista persoanelor astfel desemnate. 2. Cu cel puţin 3 luni înainte de data alegerilor, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacã este vorba de prima alegere, sau grefierul tribunalului, dacã este vorba de o alegere ulterioara, va invita în scris statele pãrţi sa-i comunice, în termen de doua luni, numele candidaţilor lor. Secretarul general sau grefierul va întocmi, în ordine alfabetica, o lista a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, menţionînd statele pãrţi care i-au desemnat, şi va comunica aceasta lista statelor pãrţi înainte de cea de-a 7-a zi a ultimei luni care precede data alegerii. 3. Prima alegere va avea loc în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a convenţiei. 4. Membrii tribunalului vor fi aleşi prin vot secret. Alegerile vor avea loc în cadrul unei reuniuni a statelor pãrţi, convocatã de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în cazul primei alegeri, şi, dupã procedura fixatã de cãtre statele pãrţi, în cazul alegerilor urmãtoare. La fiecare reuniune, cvorumul este constituit din doua treimi din numãrul statelor pãrţi. Vor fi aleşi ca membri ai tribunalului candidaţii care au obţinut cel mai mare numãr de voturi şi majoritatea de doua treimi din numãrul statelor pãrţi prezente şi votante, intelegindu-se ca aceasta majoritate trebuie sa cuprindã cel puţin majoritatea statelor pãrţi. ART. 5 Durata funcţiilor 1. Membrii tribunalului sînt aleşi pentru 9 ani şi sînt reeligibili; totuşi, în ceea ce priveşte pe membrii aleşi la prima alegere, funcţiile a 7 dintre ei vor lua sfîrşit dupã 3 ani, iar cele ale altor 7 vor lua sfîrşit dupã 6 ani. 2. Membrii tribunalului ale cãror funcţii vor lua sfîrşit la încheierea perioadelor iniţiale de 3 şi de 6 ani, menţionate mai sus, vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi efectuatã de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, imediat dupã prima alegere. 3. Membrii tribunalului rãmîn în funcţie pînã la înlocuirea lor. Dupã înlocuire, ei vor continua sa judece cazurile cu care erau deja sesizati. 4. În caz de demisie a unui membru al tribunalului, demisia va fi adresatã, în scris, preşedintelui tribunalului. Locul devine vacant la data primirii scrisorii de demisie. ART. 6 Locuri vacante 1. Locurile devenite vacante vor fi completate dupã metoda urmatã pentru prima alegere, sub rezerva dispoziţiei ce urmeazã: în luna urmãtoare eliberãrii locului, grefierul va proceda la invitarea prevãzutã la art. 4 al prezentei anexe, iar data alegerii va fi fixatã de cãtre preşedintele tribunalului, dupã consultarea statelor pãrţi. 2. Inlocuitorul unui membru al tribunalului al cãrui mandat nu a expirat va fi ales pentru perioada rãmasã neimplinita din acest mandat. ART. 7 Incompatibilitãţi 1. Membrii tribunalului nu pot exercita nici o funcţie politica sau administrativã, nici sa fie asociaţi în mod activ sau sa aibã interese financiare în nici una dintre operaţiunile unei întreprinderi care se ocupa cu explorarea sau exploatarea resurselor marii sau ale fundurilor marine, ori cu alta utilizare comercialã a marii sau a fundurilor marine. 2. Membrii tribunalului nu pot exercita funcţiile de agent, consilier sau avocat în nici un proces. 3. În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalţi membri prezenţi. ART. 8 Condiţii referitoare la participarea membrilor la soluţionarea unei cauze anumite 1. Membrii tribunalului nu pot participa la rezolvarea nici unei cauze în care ei au intervenit anterior în calitate de agenţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre pãrţi, ca membri ai unei curţi sau ai unui tribunal naţional ori internaţional, sau în orice alta calitate. 2. Dacã, pentru un motiv deosebit, un membru al tribunalului considera ca nu trebuie sa ia parte la rezolvarea unei anumite cauze, el îl va informa despre aceasta pe preşedintele tribunalului. 3. Dacã preşedintele considera ca unul dintre membrii tribunalului nu trebuie, pentru un motiv deosebit, sa ia parte la rezolvarea unei cauze anumite, el îl va avertiza despre aceasta. 4. În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalţi membri prezenţi. ART. 9 Consecinţe ale faptului ca un membru înceteazã sa îndeplineascã condiţiile cerute Dacã, dupã pãrerea unanima a celorlalţi membri, un membru al tribunalului a încetat sa îndeplineascã condiţiile cerute, preşedintele tribunalului va declara locul acestuia vacant. ART. 10 Privilegii şi imunitãţi Membrii tribunalului se bucura, în executarea funcţiilor lor, de privilegii şi imunitãţi diplomatice. ART. 11 Angajamente solemne Fiecare membru al tribunalului trebuie, înainte de a intra în funcţie, sa-şi asume, în şedinţa publica, angajamentul solemn de a-şi exercita atribuţiile cu toatã imparţialitatea şi conform conştiinţei sale. ART. 12 Preşedintele, vicepreşedintele şi grefierul 1. Tribunalul îşi alege, pentru 3 ani, preşedintele şi vicepreşedintele, care sînt reeligibili. 2. Tribunalul îşi numeşte grefierul şi se poate îngriji de numirea altor asemenea funcţionari care îi sînt necesari. 3. Preşedintele şi grefierul îşi au resedinta la sediul tribunalului. ART. 13 Cvorumul 1. Tribunalul tine şedinţa cu tori membrii sãi disponibili; un cvorum de 11 membri este necesar pentru a constitui tribunalul. 2. Tribunalul va decide care sînt membrii disponibili pentru a judeca un anumit diferend, ţinînd seama de art. 17 al prezentei anexe şi de necesitatea de a asigura buna funcţionare a camerelor prevãzute la art. 14 şi 15. 3. Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor şi cererilor care îi sînt supuse, în afarã de cazul cînd se aplica art. 14 al prezentei anexe sau cînd pãrţile cer aplicarea art. 15 al aceleiaşi anexe. ART. 14 Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine Conform dispoziţiilor secţiunii a 4-a a prezentei anexe, va fi creata o camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, competenta, atribuţiile şi funcţiunile acesteia fiind definite în secţiunea a 5-a a partii a XI-a. ART. 15 Camere speciale 1. Tribunalul poate sa constituie, dupã cum va considera necesar, camere compuse din cel puţin 3 dintre membrii sãi, pentru soluţionarea anumitor categorii de diferende. 2. Tribunalul va constitui o camera pentru soluţionarea unui anumit diferend care i-a fost supus, dacã pãrţile o cer. Componenta acestei camere va fi stabilitã de cãtre tribunal, cu asentimentul pãrţilor. 3. În vederea soluţionãrii cu promptitudine a cauzelor, tribunalul va constitui în fiecare an o camera compusa din 5 dintre membrii sãi aleşi, care va statua dupã o procedura sumarã. Doi membri supleanţi sînt desemnaţi pentru a înlocui pe membrii care s-ar gãsi în imposibilitatea de a participa la judecarea unei anumite cauze. 4. Camerele prevãzute de prezentul articol vor statua asupra diferendelor, dacã pãrţile o cer. 5. Orice sentinta data de cãtre una dintre camerele prevãzute de prezentul articol şi de art. 14 al prezentei anexe va fi consideratã ca fiind data de cãtre tribunal. ART. 16 Regulamentul tribunalului Tribunalul stabileşte printr-un regulament modul în care îşi exercita atribuţiile. El va adopta, îndeosebi, reguli de procedura. ART. 17 Membri avînd naţionalitatea pãrţilor 1. Membrii tribunalului avînd naţionalitatea vreuneia dintre pãrţile la un diferend îşi pãstreazã dreptul de a participa în calitate de membri ai tribunalului. 2. Dacã, atunci cînd soluţioneazã un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naţionalitatea uneia dintre pãrţi, oricare alta parte la diferend poate desemna o persoana, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului. 3. Dacã, atunci cînd soluţioneazã un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naţionalitatea pãrţilor, fiecare dintre aceste pãrţi poate desemna o persoana, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului. 4. Prezentul articol se aplica camerelor vizate la art. 14 şi 15 ale prezentei anexe. În asemenea cazuri, preşedintele, în consultare cu pãrţile, va invita atitia membri ai camerelor, cît va fi necesar, sa cedeze locurile membrilor tribunalului de naţionalitatea pãrţilor interesate şi, în lipsa sau în cazul în care aceştia din urma nu pot participa, sa cedeze locurile lor membrilor special desemnaţi de cãtre pãrţi. 5. Atunci cînd mai multe pãrţi fac cauza comuna, ele vor fi considerate, în aplicarea dispoziţiilor precedente, ca fiind o singura parte. În caz de indoiala asupra acestui aspect, tribunalul va decide. 6. Membrii desemnaţi conform paragrafelor 2, 3 şi 4 trebuie sa îndeplineascã condiţiile stabilite la art. 2, 8 şi 11 din prezenta anexa. Ei vor participa la luarea hotãrîrii în condiţii de completa egalitate cu colegii lor. ART. 18 Remunerarea 1. Fiecare dintre membrii aleşi ai tribunalului va primi o alocatie anuala, precum şi o alocatie specialã pentru fiecare zi în care îşi exercita funcţiile, intelegindu-se ca, pentru fiecare an, cuantumul total al alocaţiei sale speciale nu va depãşi cuantumul total al alocaţiei sale anuale. 2. Preşedintele va primi o alocatie anuala specialã. 3. Vicepreşedintele va primi o alocatie specialã pentru fiecare zi în care îndeplineşte funcţia de preşedinte. 4. Membrii desemnaţi în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, alţii decît membrii aleşi ai tribunalului, vor primi o indemnizaţie pentru fiecare zi în care îşi exercita funcţiile. 5. Aceste remuneraţii, alocaţii şi indemnizaţii sînt fixate periodic, cu ocazia unor reuniuni ale statelor pãrţi, tinindu-se seama de volumul de lucru al tribunalului. Ele nu pot fi diminuate pe durata îndeplinirii funcţiilor. 6. Salariul grefierului este fixat cu ocazia unor reuniuni ale statelor pãrţi, la propunerea tribunalului. 7. Prin regulamente adoptate cu ocazia unor reuniuni ale statelor pãrţi, vor fi stabilite condiţiile în care se acorda pensii membrilor tribunalului şi grefierului, precum şi condiţiile de rambursare a cheltuielilor de cãlãtorie. 8. Remuneraţiile, alocaţiile şi indemnizaţiile sînt scutite de orice impozit. ART. 19 Cheltuielile tribunalului 1. Cheltuielile tribunalului vor fi suportate de cãtre statele pãrţi şi de cãtre autoritate, în condiţiile şi potrivit modului ce urmeazã sa fie stabilite la reuniunile statelor pãrţi. 2. Cînd o entitate, alta decît un stat parte, sau o autoritate este parte la un diferend supus tribunalului, acesta va fixa contribuţia la cheltuielile tribunalului, pe care acea parte trebuie sa o suporte.
Secţiunea a 2-a Competenta tribunalului
ART. 20 Accesul la tribunal 1. Statele pãrţi au calitatea de a se prezenta în fata tribunalului. 2. Entitatile, altele decît statele pãrţi, se pot prezenta în fata tribunalului în toate cazurile prevãzute în mod expres în partea a XI-a a convenţiei sau pentru orice diferend supus în conformitate cu orice alt acord care conferã competenta tribunalului şi este acceptat de toate pãrţile la diferend. ART. 21 Competenta Competenta tribunalului se întinde asupra tuturor diferendelor şi cererilor care îi sînt supuse în conformitate cu convenţia, precum şi asupra tuturor chestiunilor prevãzute în mod special în orice alt acord care conferã competenta tribunalului. ART. 22 Sesizarea tribunalului cu diferendele referitoare la alte acorduri Dacã toate pãrţile la un tratat sau la o convenţie deja în vigoare, care se referã la o problema vizata de prezenta convenţie, sînt de acord în acest sens, orice diferend privind interpretarea sau aplicarea acestui tratat sau acestei convenţii poate sa fie supus tribunalului, potrivit modalitãţilor convenite. ART. 23 Dreptul aplicabil Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor şi cererilor în conformitate cu art. 293. Secţiunea a 3-a Procedura
ART. 24 Sesizarea instanţei 1. Diferendele pot sa fie aduse în fata tribunalului, dupã caz, fie prin notificarea oricãrui compromis, fie printr-o cerere adresatã grefierului. În ambele cazuri, trebuie sa se indice obiectul diferendului şi pãrţile. 2. Grefierul va comunica imediat compromisul sau cererea tuturor celor interesaţi. 3. Grefierul va comunica, de asemenea, compromisul sau cererea tuturor statelor pãrţi. ART. 25 Mãsuri conservatorii 1. În conformitate cu art. 290, tribunalul şi Camera de rezolvare a diferendelor referitoare la teritoriile submarine au competenta sa ordone mãsuri conservatorii. 2. Dacã tribunalul nu este în sesiune sau dacã numãrul membrilor disponibili este mai mic decît cvorumul, mãsurile conservatorii vor fi dispuse de cãtre camera de procedura sumarã, constituitã în conformitate cu art. 15 paragraful 3 al prezentei anexe. Prin derogare de la prevederile art. 15 paragraful 4 al aceleiaşi anexe, aceste mãsuri conservatorii pot sa fie dispuse la cererea oricãrei pãrţi la diferend. Ele vor fi supuse reexaminarii şi revizuirii de cãtre tribunal. ART. 26 Dezbaterile 1. Dezbaterile vor fi conduse de cãtre preşedinte şi, în lipsa acestuia, de cãtre vicepreşedinte; în lipsa acestora, ele vor fi conduse de cãtre cel mai vechi dintre judecãtorii prezenţi al tribunalului. 2. Dezbaterile sînt publice, în afarã cazului în care tribunalul ar hotãrî altfel sau dacã pãrţile ar cere ca şedinţele sa fie închise. ART. 27 Conducerea procesului Tribunalul va da ordonanţe pentru conducerea procesului şi stabilirea formelor şi termenelor în care fiecare parte trebuie sa-şi prezinte concluziile; el va lua toate mãsurile pe care le comporta administrarea probelor. ART. 28 Neprezentarea Atunci cînd una dintre pãrţile la diferend nu se prezintã în fata tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, cealaltã parte poate cere tribunalului continuarea procedurii şi luarea unei hotãrîri. Absenta uneia dintre pãrţi sau faptul ca una dintre ele nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie nu poate constitui un obstacol pentru desfãşurarea procedurii. Tribunalul trebuie sa se asigure, înainte de a lua hotãrîrea, nu numai ca are competenta de a soluţiona diferendul, ci şi ca cererea este intemeiata în fapt şi în drept. ART. 29 Majoritatea necesarã pentru luarea hotãrîrilor 1. Hotãrîrile tribunalului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi. 2. În caz de egalitate a voturilor, votul preşedintelui sau al celui care îl înlocuieşte va fi preponderent. ART. 30 Sentinta 1. Sentinta va fi motivatã. 2. Ea va mentiona numele membrilor tribunalului care au participat la luarea hotãrîrii. 3. Dacã sentinta nu exprima, în tot sau în parte, opinia unanima a membrilor tribunalului, orice membru are dreptul sa anexeze la sentinta opinia sa separatã sau disidenta. 4. Sentinta va fi semnatã de cãtre preşedinte şi grefier. Ea va fi cititã în şedinţa publica, pãrţile la diferend fiind notificate în mod corespunzãtor. ART. 31 Cerere de intervenţie 1. Atunci cînd un stat parte considera ca, într-un diferend, este în cauza un interes de ordin juridic pentru el, acesta se poate adresa tribunalului cu o cerere pentru intervenţie în proces. 2. Tribunalul se va pronunţa asupra cererii. 3. Dacã tribunalul admite cererea de intervenţie, hotãrîrea sa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit, dar numai în mãsura în care se referã la aspectele ce au fãcut obiectul intervenţiei. ART. 32 Dreptul de intervenţie în cauzele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei 1. Atunci cînd este în cauza interpretarea sau aplicarea convenţiei, grefierul va notifica aceasta fãrã intirziere tuturor statelor pãrţi. 2. Atunci cînd, în cadrul art. 22 şi 23 ale prezentei anexe este în cauza interpretarea sau aplicarea unui acord internaţional, grefierul va notifica aceasta tuturor pãrţilor la acel acord. 3. Fiecare parte vizata la paragrafele 1 şi 2 are dreptul sa intervinã în proces şi, dacã ea exercita aceasta facultate, interpretarea cuprinsã în sentinta va fi obligatorie şi în ceea ce o priveşte. ART. 33 Caracterul definitiv şi forta obligatorie a hotãrîrilor 1. Hotãrîrea tribunalului este definitiva şi toate pãrţile la diferend trebuie sa i se conformeze. 2. Hotãrîrea tribunalului nu este obligatorie decît pentru pãrţile în litigiu şi numai pentru cauza care a fost rezolvatã. 3. În caz de contestaţie privind sensul şi cuprinsul hotãrîrii, tribunalul este competent sa o interpreteze, la cererea oricãreia dintre pãrţi. ART. 34 Cheltuieli de judecata Dacã tribunalul nu decide altfel, fiecare parte îşi va suporta cheltuielile sale de judecata.
Secţiunea a 4-a Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine
ART. 35 Componenta 1. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, menţionatã la art. 14 al prezentei anexe, se va compune din 11 membri aleşi de cãtre tribunal dintre membrii sãi, cu majoritatea voturilor acestora. 2. În alegerea membrilor camerei trebuie sa se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din intreaga lume şi o repartizare geograficã echitabila. Adunarea autoritãţii poate adopta recomandãri de ordin general privind reprezentarea şi repartizarea respectiva. 3. Membrii camerei vor fi aleşi din 3 în 3 ani, iar mandatul lor nu va putea fi reînnoit decît o data. 4. Camera îşi alege preşedintele dintre membrii sãi; preşedintele rãmîne în funcţie pe durata mandatului camerei. 5. Dacã vreo cauza este încã pendinte la sfîrşitul perioadei de 3 ani pentru care a fost aleasã camera, aceasta va încheia procesul în componenta sa iniţialã. 6. Atunci cînd apare un loc vacant în camera, tribunalul alege dintre membrii sãi un succesor care va funcţiona pînã la sfîrşitul mandatului predecesorului sau. 7. Pentru a constitui camera, este necesar un cvorum de 7 dintre membrii aleşi de tribunal. ART. 36 Camere ad-hoc 1. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va constitui o camera ad-hoc, compusa din 3 dintre membrii sãi, pentru a soluţiona un anumit diferend cu care a fost sesizatã, conform art. 188 paragraful 1 lit. b). Componenta acestei camere va fi stabilitã de cãtre camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, cu asentimentul pãrţilor. 2. Dacã pãrţile nu cad de acord asupra componentei unei camere ad-hoc, fiecare parte la diferend va numi un membru, al treilea membru fiind numit de comun acord între aceştia. Dacã pãrţile nu cad de acord sau o parte nu numeşte un membru, preşedintele camerei pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va proceda fãrã intirziere la numirea membrului sau a membrilor lipsa, care vor fi aleşi dintre membrii acestei camere, dupã consultarea pãrţilor. 3. Membrii unei camere ad-hoc nu trebuie sa fie în serviciul nici uneia dintre pãrţile la diferend şi nici cetãţeni ai vreuneia dintre pãrţi. ART. 37 Accesul la camera Camera este deschisã statelor pãrţi, autoritãţii şi celorlalte entitãţi sau persoane vizate la secţiunea a 5-a a partii a XI-a. ART. 38 Dreptul aplicabil Pe lîngã dispoziţiile art. 293, camera va aplica: a) regulile, reglementãrile şi procedurile autoritãţii, adoptate conform convenţiei; şi b) clauzele oricãrui contract referitor la activitãţi desfãşurate în zona, în orice problema legatã de contractul în cauza. ART. 39 Executarea hotãrîrilor camerei Hotãrîrile camerei sînt executorii pe teritoriul statelor pãrţi, în acelaşi mod ca şi sentinţele sau ordonanţele celei mai înalte instanţe judiciare a statului parte pe teritoriul cãruia se cere executarea. ART. 40 Aplicarea celorlalte secţiuni ale prezentei anexe 1. Dispoziţiile celorlalte secţiuni ale prezentei anexe, care nu sînt incompatibile cu prezenta secţiune, se vor aplica şi camerei. 2. În exercitarea atribuţiilor sale consultative, camera va fi calauzita de dispoziţiile prezentei anexe referitoare la procedura de urmat în fata tribunalului, în mãsura în care ea le recunoaşte ca fiind aplicabile. Secţiunea a 5-a Amendamente ART. 41 Amendamente 1. Amendamentele la prezenta anexa, altele decît cele referitoare la secţiunea a 4-a, nu pot fi adoptate decît conform art. 313 sau prin consens în cadrul unei conferinţe convocate conform convenţiei. 2. Amendamentele la secţiunea a 4-a nu pot fi adoptate decît în conformitate cu art. 314. 3. Tribunalul va putea propune statelor pãrţi, prin comunicãri scrise, amendamentele pe care le va considera necesare a fi aduse prezentului statut, pentru a fi examinate în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2.
ANEXA 7
ARBITRAJUL
ART. 1 Declanşarea procedurii Sub rezerva dispoziţiilor partii a XV-a, orice parte la un diferend poate sa-l supunã procedurii de arbitraj prevãzute în prezenta anexa, printr-o notificare adresatã celeilalte sau celorlalte pãrţi la diferend. Notificarea va fi însoţitã de o prezentare a concluziilor şi a motivelor pe care acestea se sprijinã. ART. 2 Lista arbitrilor 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va întocmi şi va tine o lista a arbitrilor. Fiecare stat parte poate sa desemneze patru arbitri care au o experienta în problemele maritime şi care se bucura de o perfecta reputaţie în ceea ce priveşte imparţialitatea, competenta şi integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe lista. 2. Dacã, la un moment dat, arbitrii desemnaţi de un stat parte şi care figureazã pe lista sînt mai putini de patru, acel stat poate proceda la desemnarile suplimentare la care are dreptul. 3. Numele unui arbitru va rãmîne pe lista pînã cînd este retras de cãtre statul parte care l-a desemnat, intelegindu-se ca arbitrul menţionat va continua sa-şi exercite funcţiile pînã la rezolvarea cauzelor aflate în fata oricãrui tribunal arbitral în care el a fost numit. ART. 3 Constituirea tribunalului arbitral În scopul procedurii prevãzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral va fi constituit, dacã pãrţile nu convin altfel, dupã cum urmeazã: a) sub rezerva dispoziţiei de la lit. g), tribunalul arbitral se compune din cinci membri; b) partea care declanseaza procedura va numi un membru care este ales, de preferinta, de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe şi care poate sa fie dintre cetãţenii sãi. Numele membrului astfel numit va figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe; c) cealaltã parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificãrii vizate la art. 1 al prezentei anexe, un membru, care este ales, de preferinta, de pe lista şi care poate sa fie dintre cetãţenii sãi. Dacã numirea nu intervine în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara sa se procedeze la aceasta numire conform dispoziţiilor lit. e); d) ceilalţi trei membri vor fi numiţi de comun acord de cãtre pãrţi. Ei vor fi aleşi, de preferinta, de pe lista şi vor fi cetãţeni ai unor state terţe, dacã pãrţile nu convin altfel. Pãrţile la diferend vor numi pe preşedintele tribunalului arbitral dintre aceşti trei membri, dacã, în termen de 60 de zile de la data primirii notificãrii vizate la art. 1 al prezentei anexe, pãrţile nu ajung la un acord asupra numirii unuia sau mai multor membri ai tribunalului arbitral, care urmau sa fie desemnaţi de comun acord, sau asupra numirii preşedintelui, se va proceda la numirea sau numirile restante, conform dispoziţiilor lit. e), la cererea oricãrei pãrţi la diferend. Aceasta cerere va fi prezentatã în urmãtoarele doua saptamini dupã expirarea termenului menţionat; e) dacã pãrţile nu convin sa încredinţeze unei persoane sau unui stat terţ ales de ele sarcina de a efectua numirile necesare, în aplicarea lit. c) şi d), preşedintele Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii va efectua aceste numiri. Dacã preşedintele nu este în mãsura sa efectueze aceste numiri sau dacã el este cetãţean al uneia dintre pãrţile la diferend, numirea se va efectua de cãtre membrul cel mai vechi al tribunalului, care este disponibil şi care nu este cetãţean al nici uneia dintre pãrţi. Numirile vizate de dispoziţiile prezentei litere se vor efectua prin desemnarea unor persoane de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, în termen de 30 de zile de la primirea cererii şi cu consultarea pãrţilor. Membrii astfel numiţi trebuie sa fie de nationalitati diferite şi sa nu fie în serviciul nici uneia dintre pãrţile la diferend; ei nu trebuie sa aibã domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre ele şi nici sa fie cetãţeni ai vreuneia dintre ele; f) locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevãzut pentru numirile iniţiale; g) pãrţile care fac cauza comuna vor numi împreunã, de comun acord, un membru al tribunalului arbitral. Atunci cînd sînt mai multe pãrţi care fac cauza separatã sau în caz de dezacord asupra faptului ca acestea fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral. Numãrul membrilor tribunalului, numit separat de cãtre pãrţi, trebuie sa fie întotdeauna mai mic cu unu decît numãrul membrilor tribunalului arbitral, numit împreunã de cãtre pãrţi; h) în diferendele implicind mai mult de doua pãrţi, dispoziţiile lit. a)-f) vor fi aplicate în mãsura posibilului. ART. 4 Funcţiile tribunalului arbitral Un tribunal arbitral constituit potrivit dispoziţiilor art. 3 al prezentei anexe îşi va exercita funcţiile conform dispoziţiilor prezentei anexe şi celorlalte prevederi ale convenţiei. ART. 5 Procedura În afarã de cazul în care pãrţile vor conveni altfel, tribunalul arbitral îşi stabileşte el însuşi procedura, dind fiecãrei pãrţi posibilitatea de a fi ascultata şi de a-şi susţine cauza. ART. 6 Obligaţiile pãrţilor Pãrţile la diferend vor facilita sarcina tribunalului arbitral şi, în special, conform legislaţiei lor şi prin toate mijloacele aflate la dispoziţia lor: a) vor furniza tribunalului arbitral toate documentele, facilitãţile şi informaţiile pertinente; şi b) îi vor permite, atunci cînd acest lucru este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi şi sa se deplaseze la fata locului. ART. 7 Cheltuielile Dacã tribunalul arbitral nu decide altfel, datoritã circumstanţelor speciale ale spetei, cheltuielile acestuia, inclusiv remunerarea membrilor sãi vor fi suportate în pãrţi egale de cãtre pãrţile la diferend. ART. 8 Majoritatea necesarã pentru luarea hotãrîrilor Hotãrîrile tribunalului arbitral vor fi luate cu majoritatea membrilor sãi. Absenta sau abţinerea a mai puţin de jumãtate din numãrul membrilor sãi nu va impiedica tribunalul arbitral sa statueze. În caz de vot egal, votul preşedintelui va fi precumpanitor. ART. 9 Neprezentare Atunci cînd una dintre pãrţile la diferend nu se prezintã sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, cealaltã parte poate sa ceara tribunalului arbitral sa continue procedura şi sa dea o hotãrîre. Absenta uneia dintre pãrţi sau faptul ca una dintre pãrţi nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie nu poate constitui un obstacol pentru desfãşurarea procedurii. Înainte de a da sentinta, tribunalul arbitral trebuie sa se asigure nu numai ca are competenta de a soluţiona diferendul, ci şi ca cererea este fondatã în fapt şi în drept. ART. 10 Sentinta Sentinta tribunalului arbitral se va limita la obiectul diferendului şi va fi motivatã. Ea va mentiona numele membrilor tribunalului arbitral care au participat şi data la care a fost pronunţatã. Orice membru al tribunalului arbitral poate alãturã la hotãrîre o expunere a opiniei sale separate sau disidente. ART. 11 Caracterul definitiv al sentinţei Sentinta este definitiva şi fãrã apel, în afarã cazului în care pãrţile la diferend au convenit dinainte asupra unei proceduri de apel. Toate pãrţile la diferend trebuie sa se conformeze acesteia. ART. 12 Interpretarea sau executarea sentinţei 1. Orice controversa care ar putea aparea între pãrţile la diferend în ceea ce priveşte interpretarea sau modul de executare a sentinţei poate fi supusã de cãtre una sau alta dintre pãrţi, spre a decide, tribunalului arbitral care a pronunţat sentinta. În acest scop, locurile vacante se vor completa dupã metoda urmatã pentru numirea iniţialã a membrilor tribunalului. 2. Dacã toate pãrţile la diferend sînt de acord, orice contestaţie de acest gen poate fi supusã unei alte curţi sau unui alt tribunal, conform art. 287. ART. 13 Aplicarea la alte entitãţi decît statele pãrţi Prezenta anexa se va aplica, mutatis mutandis, oricãrui diferend care pune în cauza entitãţi, altele decît statele pãrţi.
ANEXA 8
ARBITRAJUL SPECIAL
ART. 1 Instituirea procedurii speciale de arbitraj Sub rezerva partii a XV-a a convenţiei, orice parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea articolelor convenţiei privind: 1) pescuitul; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţificã marina; sau 4) navigaţia, inclusiv poluarea cauzatã de nave sau prin imersiune, poate sa supunã acest diferend procedurii de arbitraj special prevãzute de prezenta anexa, printr-o notificare adresatã celeilalte sau celorlalte pãrţi la diferend. ART. 2 Liste de experţi 1. Se va întocmi şi se va tine cîte o lista de experţi pentru fiecare dintre domeniile urmãtoare: 1) pescuitul; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţificã marina; 4) navigaţia, inclusiv poluarea cauzatã de nave sau prin imersiune. 2. În domeniul pescuitului lista experţilor va fi întocmitã şi pastrata de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultura, în domeniul protecţiei şi conservãrii mediului marin de cãtre Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurãtor, în domeniul cercetãrii ştiinţifice marine - de cãtre Comisia Oceanografica Interguvernamentalã, în domeniul navigaţiei, inclusiv poluarea cauzatã de nave sau prin imersiune - de cãtre Organizaţia Maritima Internationala sau, în fiecare caz, de cãtre organul subsidiar corespunzãtor cãruia organizaţia, programul sau comisia în cauza i-au delegat aceasta funcţie. 3. Fiecare stat parte poate desemna, în fiecare dintre aceste domenii, doi experţi a cãror competenta juridicã, ştiinţificã sau tehnica în materie este stabilitã şi general recunoscuta şi care se bucura de o perfecta reputaţie de impartialitate şi integritate. Pentru fiecare domeniu, lista va fi compusa din numele persoanelor astfel desemnate. 4. Dacã, la un moment dat, numãrul experţilor desemnaţi de cãtre un stat parte pentru a figura pe o lista va fi mai mic de doi, acest stat va putea sa facã demersurile suplimentare la care are dreptul. 5. Numele unui expert va rãmîne pe lista pînã ce va fi retras de cãtre statul parte care l-a desemnat, intelegindu-se ca acest expert va continua sa-şi exercite funcţiile în cadrul unui tribunal arbitral special în care a fost numit, pînã la încheierea procedurii în fata acestui tribunal. ART. 3 Constituirea tribunalului arbitral special În scopul procedurii prevãzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral special, dacã pãrţile nu convin altfel, se constituie dupã cum urmeazã: a) sub rezerva dispoziţiilor lit. g), tribunalul arbitral special este alcãtuit din cinci membri; b) partea care declanseaza procedura va numi doi membri, dintre care unul poate sa fie dintre cetãţenii sãi, aleşi de preferinta din listele vizate la art. 2 al prezentei anexe, în raport cu obiectul litigiului. Numele membrilor astfel numiţi vor figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe; c) cealaltã parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificãrii vizate la art. 1 al prezentei anexe, doi membri care sînt aleşi de preferinta din lista sau liste, în raport cu obiectul diferendului şi dintre care unul poate sa fie dintre cetãţenii sãi. Dacã numirea nu are loc în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara efectuarea acestei numiri conform dispoziţiilor lit. e); d) pãrţile la diferend vor numi de comun acord pe preşedintele tribunalului arbitral special, care va fi ales de preferinta din lista corespunzãtoare şi va fi cetãţean al unui stat terţ, dacã pãrţile nu convin altfel. Dacã, în termen de 30 de zile de la data primirii notificãrii vizate la art. 1 al prezentei anexe, pãrţile nu au putut ajunge la un acord pentru numirea preşedintelui, se va proceda la aceasta numire conform dispoziţiilor lit. e), la cererea oricãrei pãrţi la diferend. Aceasta cerere va fi prezentatã în intervalul de doua saptamini de la expirarea termenului menţionat; e) dacã pãrţile nu convin sa încredinţeze aceasta sarcina unei persoane sau unui stat terţ ales de ele, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va proceda la numirile necesare, în termen de 30 de zile, socotit de la data primirii unei cereri fãcute în aplicarea lit. c) sau d). Se va proceda la aceste numiri prin alegerea unor persoane din lista sau listele de experţi vizate la art. 2 al prezentei anexe, dupã cum va fi cazul, în consultare cu pãrţile la diferend şi cu organizaţia internationala corespunzãtoare. Membrii astfel numiţi trebuie sa fie de nationalitati diferite şi sa nu fie în serviciul vreuneia dintre pãrţile la diferend; ei nu trebuie sa aibã domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre pãrţi şi nici sa fie cetãţeni ai vreuneia dintre ele; f) locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevãzut pentru numirile iniţiale; g) pãrţile care fac cauza comuna vor numi împreunã doi membri ai tribunalului arbitral. Atunci cînd exista mai multe pãrţi care fac cauza separatã sau în caz de dezacord asupra chestiunii de a şti dacã ele fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral; h) în diferendele implicind mai mult de doua pãrţi, dispoziţiile lit. a)-f) vor fi aplicate în mãsura posibilului. ART. 4 Dispoziţii generale Art. 4-13 ale anexei nr. VII se vor aplica, mutatis mutandis, procedurii de arbitraj special prevãzute în prezenta anexa. ART. 5 Stabilirea faptelor 1. Pãrţile la un diferend privind interpretarea sau aplicarea prevederilor convenţiei referitoare la: 1) pescuit; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţificã marina; sau 4) navigaţia, inclusiv poluarea de cãtre nave sau prin imersiune pot în orice moment sa convinã sa ceara unui tribunalul arbitral special, constituit în conformitate cu art. 3 al prezentei anexe, sa procedeze la o ancheta şi la stabilirea faptelor care au cauzat diferendul. 2. Dacã pãrţile nu convin altfel, faptele constatate de cãtre tribunalul arbitral special în aplicarea paragrafului 1 vor fi considerate ca fiind stabilite de cãtre pãrţi. 3. Dacã toate pãrţile la diferend o solicita, tribunalul arbitral special poate sa formuleze recomandãri care nu au valoare de decizie şi care vor constitui numai baza pentru o reexaminare de cãtre pãrţile interesate a problemelor care au dat naştere diferendului. 4. Sub rezerva paragrafului 2, tribunalul arbitral special se va conformã dispoziţiilor prezentei anexe, dacã pãrţile nu convin altfel.
ANEXA 9
PARTICIPAREA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE
ART. 1 Folosirea termenului "organizaţie internationala" Pentru scopurile art. 305 şi ale prezentei anexe, prin organizaţie internationala se înţelege o organizaţie interguvernamentalã constituitã din state care i-au transferat competenta în domeniile de care se ocupa convenţia, inclusiv competenta de a încheia tratate în aceste domenii. ART. 2 O organizaţie internationala poate semna convenţia, dacã aceasta a fost semnatã de majoritatea statelor membre. În momentul în care semneazã convenţia, o organizaţie internationala va face o declaraţie în care va specifica domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care statele membre semnatare i-au transferat competenta, precum şi natura şi întinderea acestei competente. ART. 3 Confirmarea oficialã şi aderarea 1. O organizaţie internationala poate sa depunã instrumentul sau de confirmare oficialã sau de aderare, dacã majoritatea statelor membre depun sau au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare. 2. Instrumentul depus de cãtre o organizaţie internationala trebuie sa conţinã angajamentele şi declaraţiile prescrise în art. 4 şi 5 ale prezentei anexe. ART. 4 Întinderea participãrii, drepturi şi obligaţii 1. Instrumentul de confirmare oficialã sau de aderare, depus de cãtre o organizaţie internationala, trebuie sa conţinã angajamentul de a accepta, în ceea ce priveşte domeniile pentru care i s-a transferat competenta de cãtre statele membre, pãrţi la convenţie, drepturile şi obligaţiile prevãzute prin convenţie pentru state. 2. O organizaţie internationala va fi parte la convenţie în limitele competentei definite în declaraţiile, comunicãrile sau notificãrile vizate la art. 5 al prezentei anexe. 3. În ceea ce priveşte domeniile pentru care statele membre, pãrţi la convenţie, i-au transferat competenta, o organizaţie internationala va exercita drepturile şi se va achitã de obligaţiile pe care le-ar avea în mod normal statele pãrţi la convenţie. Statele membre ale unei organizaţii internaţionale nu vor exercita competenta pe care i-au transferat-o. 4. Participarea unei organizaţii internaţionale nu va antrena în nici un caz o reprezentare superioarã celei pe care, în mod normal, ar putea sa o pretindã statele membre, pãrţi la convenţie; aceasta prevedere se va aplica şi în ceea ce priveşte luarea deciziilor. 5. Participarea unei organizaţii internaţionale nu va conferi statelor sale membre, care nu sînt pãrţi la convenţie, nici unul dintre drepturile prevãzute de aceasta. 6. În caz de conflict între obligaţiile care incumba unei organizaţii internaţionale în virtutea convenţiei şi cele care îi incumba în virtutea acordului prin care a fost creata aceasta organizaţie sau a oricãrui act conex, obligaţiile care decurg din convenţie vor prevala. ART. 5 Declaraţii, notificãri şi comunicãri 1. Instrumentul de confirmare oficialã sau de aderare a unei organizaţii internaţionale va conţine o declaraţie în care vor fi specificate domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care i-a fost transferata competenta de cãtre statele membre, pãrţi la convenţie. 2. Un stat membru la o organizaţie internationala, în momentul în care ratifica convenţia ori adera la ea, sau în momentul în care organizaţia depune instrumentul sau de confirmare oficialã ori de aderare, evenimentul care va interveni mai tirziu fiind reţinut, va face o declaraţie în care va specifica domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care acest stat a transferat competenta organizaţiei. 3. Statele pãrţi, membre ale unei organizaţii internaţionale şi care sînt pãrţi la convenţie, vor fi considerate ca avînd competenta în ceea ce priveşte toate domeniile de care se ocupa convenţia şi în privinta cãrora ele nu au indicat în mod expres, printr-o declaraţie, comunicare sau notificare facuta în conformitate cu prezentul articol, ca au transferat competenta organizaţiei. 4. Organizaţia internationala şi statele sale membre, pãrţi la convenţie, vor notifica depozitarului, cu promptitudine, orice modificare a repartizãrii competentelor specificate în declaraţiile vizate la paragrafele 1 şi 2, inclusiv noile transferuri de competenta. 5. Orice stat parte poate sa ceara unei organizaţii internaţionale şi statelor membre ale acesteia, care sînt pãrţi la convenţie, sa-i indice cine are competenta pentru o chestiune anumitã care a apãrut: organizaţia sau statele sale membre. Organizaţia şi statele membre interesate vor comunica aceasta informaţie într-un termen rezonabil. Organizaţia şi statele sale membre pot comunica o asemenea informaţie şi din proprie initiativa. 6. Natura şi întinderea competentelor transferate vor fi specificate în declaraţiile, notificãrile şi comunicãrile fãcute în aplicarea prezentului articol. ART. 6 Rãspunderea 1. Pãrţile care au competenta în virtutea art. 5 al prezentei anexe vor rãspunde pentru orice nerespectare a obligaţiilor care decurg din convenţie şi pentru orice alte încãlcãri ale acesteia. 2. Orice stat parte poate cere unei organizaţii internaţionale sau statelor sale membre, pãrţi la convenţie, sa indice cui îi revine rãspunderea într-un caz anumit. Organizaţia şi statele membre interesate sînt obligate sa comunice aceasta informaţie. Dacã nu o fac într-un termen rezonabil sau dacã ele comunica informaţii contradictorii, ele vor rãspunde împreunã, în mod solidar. ART. 7 Rezolvarea diferendelor 1. Atunci cînd depune instrumentul sau de confirmare oficialã sau de aderare, sau în orice alt moment ulterior, o organizaţie internationala este libera sa aleagã, printr-o declaraţie scrisã, unul sau mai multe dintre mijloacele vizate la art. 287 paragraful 1 lit. a), c) şi d) pentru rezolvarea diferendelor referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. 2. Partea a XV-a se va aplica, mutatis mutandis, la orice diferend între pãrţile la convenţie, dintre care una sau mai multe sînt organizaţii internaţionale. 3. Atunci cînd o organizaţie internationala şi unul sau mai multe dintre statele sale membre fac cauza comuna, se va considera ca organizaţia a acceptat aceleaşi proceduri de rezolvare a diferendelor ca şi aceste state; în cazul în care unul dintre aceste state a ales, în aplicarea art. 287, numai Curtea Internationala de Justiţie, se va considera ca organizaţia şi acest stat membru au acceptat arbitrajul potrivit procedurii prevãzute în anexa nr. VII, în afarã cazului în care pãrţile la diferend au convenit sa aleagã un alt mijloc. ART. 8 Aplicarea partii a XVII-a Partea a XVII-a se va aplica, mutatis mutandis, organizaţiilor internaţionale, sub rezerva dispoziţiilor urmãtoare: a) instrumentul de confirmare oficialã sau de aderare a unei organizaţii internaţionale nu va fi luat în considerare în ceea ce priveşte aplicarea art. 308 paragraful 1; b) (i) o organizaţie internationala va avea capacitatea exclusiva de a acţiona în baza art. 312-315 dacã ea are competenta, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament; (ii) atunci cînd o organizaţie internationala are competenta, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament, instrumentul sau de confirmare oficialã sau de aderare referitor la acest amendament va fi considerat, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1, 2 şi 3, ca fiind instrumentul de ratificare sau de aderare al fiecãruia dintre statele membre, pãrţi la convenţie; (iii) instrumentul de confirmare oficialã sau de aderare a unei organizaţii internaţionale nu va fi luat în considerare, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1 şi 2, în toate celelalte cazuri; c) (i) în scopurile art. 317, o organizaţie internationala care numara printre membrii sãi un stat parte la convenţie şi care continua sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 1 al prezentei anexe nu poate denunta convenţia; (ii) o organizaţie internationala trebuie sa denunţe convenţia, dacã ea nu mai numara printre membrii sãi nici un stat parte sau dacã ea a încetat sa îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 1 al prezentei anexe. Denunţarea va produce imediat efecte.
ACORD referitor la aplicarea partii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, adoptatã la 10 decembrie 1982*)
--------------------- *) Traducere.
Statele pãrţi la prezentul acord, recunoscind contribuţia importanta a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii din 10 decembrie 1982 (denumita în continuare convenţia) la menţinerea pãcii, justiţiei şi progresului pentru toate popoarele lumii, reafirmind ca fundul marilor şi al oceanelor şi subsolul acestora de dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale (denumite în continuare zona), precum şi resursele zonei, constituie patrimoniu comun al umanitãţii, constiente de importanta ce revine convenţiei pentru protecţia şi conservarea mediului marin şi de preocuparea crescinda pentru mediul global, examinînd raportul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra rezultatelor consultãrilor oficiale între state, desfãşurate între anii 1990-1994, asupra problemelor în suspensie legate de partea a XI-a şi de dispoziţiile corelative ale convenţiei (denumita în continuare partea a XI-a), constatind schimbãrile politice şi economice, inclusiv cele legate de trecerea la economia de piata, care afecteazã punerea în aplicare a partii a XI-a, dorind sa faciliteze o participare universala la convenţie, considerind ca cel mai bun mijloc de a atinge acest obiectiv este încheierea unui acord referitor la aplicarea partii a XI-a, au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1 Punerea în aplicare a partii a XI-a 1. Statele pãrţi la prezentul acord se angajeazã sa punã în aplicare partea a XI-a, conform prezentului acord. 2. Anexa constituie parte integrantã a prezentului acord. ART. 2 Raportul dintre prezentul acord şi partea a XI-a 1. Dispoziţiile prezentului acord şi ale partii a XI-a trebuie interpretate şi aplicate împreunã, ca unul şi acelaşi instrument juridic. În cazul oricãrei incompatibilitãţi între prezentul acord şi partea a XI-a, vor prevala prevederile prezentului acord. 2. Prevederile art. 309-319 ale convenţiei se vor aplica prezentului acord în acelaşi mod în care se aplica convenţiei. ART. 3 Semnarea Acest acord va rãmîne deschis pentru semnare de cãtre state şi entitatile prevãzute la art. 305 paragraful 1 lit. a), c), d), e) şi f) al convenţiei, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe o perioada de 12 luni de la data adoptãrii sale. ART. 4 Consimţãmîntul de a fi parte 1. Dupã adoptarea prezentului acord, orice instrument de ratificare sau de confirmare oficialã a convenţiei sau de aderare la aceasta va reprezenta, totodatã, consimţãmîntul de a fi parte la acest acord. 2. Nici un stat sau o entitate nu-şi poate exprima consimţãmîntul de a fi parte la prezentul acord decît dacã şi-a exprimat în prealabil sau îşi exprima, concomitent, consimţãmîntul de a fi parte la convenţie. 3. Orice stat sau entitate prevãzutã la art. 3 îşi poate exprima consimţãmîntul de a fi parte la prezentul acord în urmãtoarele moduri: a) semnare nesupusa ratificãrii, confirmãrii oficiale sau procedurii prevãzute la art. 5; b) semnare sub rezerva ratificãrii sau confirmãrii oficiale, urmatã de ratificare sau de confirmare oficialã; c) semnare supusã procedurii instituite la art. 5; d) aderare. 4. Confirmarea oficialã de cãtre entitatile prevãzute la art. 305 paragraful 1 lit. f) al convenţiei va fi facuta în conformitate cu anexa nr. IX din convenţie. 5. Instrumentele de ratificare, de confirmare oficialã sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 5 Procedura simplificata 1. Un stat sau o entitate care, înainte de data adoptãrii prezentului acord, a depus un instrument de ratificare sau de confirmare oficialã ori de aderare la convenţie şi care a semnat prezentul acord în conformitate cu prevederile art. 4 paragraful 3 lit. c), va fi considerat ca şi-a exprimat consimţãmîntul de a fi parte la prezentul acord dupã 12 luni de la data adoptãrii sale, dacã nu notifica în scris depozitarului, înaintea implinirii termenului de 12 luni, ca nu doreşte sa se prevaleze de procedura simplificata prevãzutã în acest articol. 2. În eventualitatea unei asemenea notificãri, consimţãmîntul de a fi parte la prezentul acord va fi exprimat potrivit art. 4 paragraful 3 lit. b). ART. 6 Intrarea în vigoare 1. Prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile dupã data exprimarii consimtamintului de a fi pãrţi la acord de cãtre 40 de state, conform art. 4 şi 5, printre aceste state urmînd sa se afle cel puţin şapte state la care se referã paragraful 1 lit. a) al Rezoluţiei a II-a a celei de-a 3-a Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii (denumita în continuare Rezoluţia a II-a), dintre care cel puţin 5 state dezvoltate. Dacã aceste condiţii sînt îndeplinite înainte de data de 16 noiembrie 1994, prezentul acord va intra în vigoare la data de 16 noiembrie 1994. 2. Pentru statele sau entitatile care îşi exprima consimţãmîntul de a fi pãrţi la acord dupã îndeplinirea cerinţelor din paragraful 1, prezentul acord va intra în vigoare dupã 30 de zile de la data exprimarii consimtamintului lor. ART. 7 Aplicarea provizorie 1. Dacã la data de 16 noiembrie 1994 prezentul acord nu va intra în vigoare, acesta va fi aplicat, cu titlu provizoriu, pînã la intrarea în vigoare, de cãtre: a) statele care au votat pentru adoptarea sa în Adunarea generalã a Naţiunilor Unite, cu excepţia statelor care, înainte de 16 noiembrie 1994, vor notifica, în scris, depozitarului fie ca nu vor aplica în acest fel acordul, fie ca vor consimţi la o astfel de aplicare numai dupã semnarea sau notificarea în scris ulterioara; b) statele sau entitatile care semneazã prezentul acord, cu excepţia acelora care vor notifica în scris depozitarului, la data semnãrii, ca nu vor aplica acordul cu titlu provizoriu; c) statele şi entitatile care accepta aplicarea cu titlu provizoriu a acordului prin notificare scrisã adresatã depozitarului; d) statele care adera la prezentul acord. 2. Toate aceste state sau entitãţi vor aplica acordul cu titlu provizoriu, în concordanta cu legile lor şi cu reglementãrile naţionale sau interne, începînd din 16 noiembrie 1994 sau de la data semnãrii, notificãrii, consimtamintului sau aderãrii, dacã aceasta este ulterioara. 3. Aplicarea cu titlu provizoriu va inceta la data intrãrii în vigoare a acordului. În orice caz, aplicarea cu titlu provizoriu va inceta la data de 16 noiembrie 1998, dacã la aceasta data nu vor fi îndeplinite cerinţele enunţate la art. 6 paragraful 1, conform cãruia cel puţin şapte state vizate de paragraful 1 lit. a) al Rezolutiei a II-a (dintre care cel puţin cinci trebuie sa fie state dezvoltate) trebuie sa-şi fi exprimat consimţãmîntul de a fi parte la prezentul acord. ART. 8 State pãrţi 1. În sensul prezentului acord, state pãrţi reprezintã acele state care au consimţit sa fie pãrţi la prezentul acord şi fata de care acordul este în vigoare. 2. Prezentul acord se aplica mutatis mutandis entitatilor la care se referã art. 305 paragraful 1 lit. c), d), e) şi f) din convenţie, care devin pãrţi la acord potrivit condiţiilor care privesc pe fiecare dintre ele şi, în acest caz, termenul de state pãrţi se extinde şi asupra entitatilor respective. ART. 9 Depozitarul Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul prezentului acord. ART. 10 Textele autentice Originalul prezentului acord, ale cãrui texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt deopotrivã autentice, va fi depozitat la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept pentru care, subsemnaţii plenipotentiari autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul acord. Semnat la New York la 28 iulie 1994.
ANEXA 1 ------- la acord --------
Secţiunea 1 Cheltuielile statelor pãrţi şi aranjamente instituţionale
1. Autoritatea Internationala a Fundului Marilor (denumita în continuare autoritatea) este organizaţia prin intermediul cãreia statele pãrţi la convenţie organizeazã şi controleazã activitãţile desfãşurate în zona, în special cele avînd în vedere administrarea resurselor din zona, în conformitate cu regimul instituit pentru zona prin partea a IX-a şi prin prezentul acord. Puterile şi funcţiile autoritãţii vor fi cele conferite în mod expres acesteia prin convenţie. Autoritatea va fi investitã cu puteri subsidiare, compatibile cu convenţia, care implica în mod necesar exercitarea acestor puteri şi funcţii referitoare la activitãţile desfãşurate în zona. 2. Pentru a reduce la minimum cheltuielile din sarcina statelor pãrţi, toate organele şi organismele subsidiare ce vor fi înfiinţate conform convenţiei şi prezentului acord vor trebui sa rãspundã cerinţelor de economii. Acest principiu se va aplica, de asemenea, în legatura cu frecventa, durata şi programarea reuniunilor. 3. Înfiinţarea şi funcţionarea organelor şi a organismelor subsidiare ale autoritãţii vor fi bazate pe o abordare evolutiva, luind în considerare necesitãţile functionale ale organelor şi organismelor subsidiare în cauza, în scopul ca acestea sa-şi poate îndeplini efectiv responsabilitãţile respective în diferitele etape ale dezvoltãrii activitãţilor în zona. 4. Dupã intrarea în vigoare a convenţiei, funcţiile iniţiale ale autoritãţii vor fi exercitate de cãtre adunare, consiliu, secretariat, comisia juridicã şi tehnica şi comisia de finanţe. Funcţiile comisiei de planificare economicã vor fi asigurate de comisia juridicã şi tehnica pînã cînd consiliul va decide altfel sau pînã la aprobarea primului plan de lucru referitor la exploatare. 5. De la intrarea în vigoare a convenţiei şi pînã la aprobarea primului plan de lucru referitor la exploatare, autoritatea se va concentra asupra urmãtoarelor: a) examinarea cererilor pentru aprobare de planuri de lucru referitoare la explorare, în conformitate cu partea a XI-a şi cu prezentul acord; b) aplicarea deciziilor comisiei pregãtitoare a Autoritãţii Internaţionale a Fundului Marilor şi Tribunalului internaţional al dreptului marii (denumita în continuare comisia pregãtitoare), referitoare la investitorii pionieri înregistraţi şi la statele care îi certifica, inclusiv drepturile şi obligaţiile lor, în conformitate cu art. 308 paragraful 5 din convenţie şi cu paragraful 13 al Rezoluţiei a II-a; c) supravegherea respectãrii planurilor de lucru referitoare la explorare, aprobate sub forma de contracte; d) urmãrirea şi studierea tendinţelor şi a evolutiilor privind activitãţile de exploatare a resurselor fundului marilor, în special analizarea cu regularitate a situaţiei de pe piata mondialã a metalelor, a preţurilor metalelor şi a tendinţelor şi perspectivelor în acest domeniu; e) studierea impactului potenţial al producţiei de minereuri provenind din zona aspra economiilor ţãrilor în curs de dezvoltare producãtoare terestre de asemenea minereuri, care sînt susceptibile de a fi cel mai grav afectate, în vederea reducerii la minimum a dificultãţilor lor şi a sprijinirii acestora în eforturile lor de adaptare a economiilor lor, luind în considerare activitatea întreprinsã în aceasta privinta de comisia pregãtitoare; f) adoptarea regulilor, regulamentelor şi procedurilor necesare conduitei activitãţilor desfãşurate în zona, pe mãsura ce acestea avanseaza. În pofida dispoziţiilor art. 17 paragraful 2 lit. b) şi c) din anexa nr. III la convenţie, aceste reguli, regulamente şi proceduri vor lua în considerare prevederile prezentului acord, termenele de lungã durata în producţia comercialã a minereurilor marine şi ritmul probabil al activitãţilor în zona; g) adoptarea regulilor, regulamentelor şi procedurilor care sa cuprindã standardele aplicabile pentru protecţia şi conservarea mediului marin; h) promovarea şi încurajarea conduitei cercetãrilor ştiinţifice marine în legatura cu activitãţile în zona, precum şi stringerea şi difuzarea rezultatelor unor asemenea cercetãri şi analize, cînd ele sînt disponibile, punîndu-se un accent special pe cercetãrile referitoare la impactul activitãţilor din zona asupra mediului; i) obţinerea de cunoştinţe ştiinţifice şi urmãrirea dezvoltãrii tehnologiilor marine relevante pentru activitãţile în zona, în special acele tehnologii referitoare la protecţia şi conservarea mediului marin; j) evaluarea datelor disponibile referitoare la prospecţiuni şi la exploatare; k) elaborarea, în timp util, a regulilor, regulamentelor şi normelor de procedura aplicabile exploatãrii, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin. 6. a) Cererea de aprobare a unui plan de lucru referitor la explorare va fi examinata de cãtre consiliu dupã primirea unei recomandãri din partea comisiei juridice şi tehnice. Examinarea unei asemenea cereri trebuie sa fie conformã cu dispoziţiile convenţiei, inclusiv cu cele ale anexei nr. III la aceasta, precum şi cu prezentul acord, intelegindu-se ca: (i) un plan de lucru referitor la explorare, înaintat în numele unui stat sau al unei entitãţi, sau în numele unei componente a acestei entitãţi, vizata de paragraful 1 lit. a) (ii) şi (iii) din Rezoluţia a II-a, alta decît un investitor pionier înregistrat, care a desfãşurat deja activitãţi substanţiale în zona, anterior intrãrii în vigoare a convenţiei, sau succesorii lui de drept, va fi luatã în considerare ca intrunind cerinţele financiare şi tehnice necesare pentru aprobarea sa, dacã statul sau statele care sprijinã cererea certifica faptul ca solicitantul a investit o suma echivalenta cu cel puţin 30 de milioane dolari S.U.A.în activitãţi de cercetare sau explorare, din care cel puţin 10% reprezintã cheltuieli de localizare, studiu topografic şi de evaluare a sectorului indicat în planul de lucru. Dacã planul de lucru satisface toate cerinţele convenţiei şi toate regulile, regulamentele şi normele de procedura adoptate în aplicarea convenţiei, acesta va fi aprobat de consiliu sub forma unui contract. Dispoziţiile paragrafului 11 al secţiunii a 3-a din prezenta anexa vor fi interpretate şi se vor aplica în mod corespunzãtor; (ii) în pofida dispoziţiilor paragrafului 8 lit. a) din Rezoluţia a II-a, un investitor pionier înregistrat poate solicita aprobarea unui plan de lucru referitor la explorare în termen de 36 de luni de la data intrãrii în vigoare a convenţiei. Un asemenea plan va trebui sa cuprindã documentele, rapoartele şi alte date, prezentate comisiei pregãtitoare atît înainte cît şi dupã înregistrare, şi sa fie însoţit de un certificat de conformitate, constind dintr-un raport efectiv asupra stadiului îndeplinirii obligaţiilor ce incumba investitorilor pionieri, elaborat de cãtre comisia pregãtitoare în aplicarea paragrafului 11 lit. a) din Rezoluţia a II-a. Un asemenea plan de lucru va fi considerat ca fiind aprobat. Un plan de lucru aprobat va avea forma unui contract încheiat între autoritate şi investitorul pionier înregistrat, în conformitate cu partea a XI-a şi cu prezentul acord. Taxa de 250.000 de dolari S.U.A., achitatã în baza paragrafului 7 lit. a) din Rezoluţia a II-a, trebuie consideratã ca fiind taxa datoratã pentru faza de explorare, în conformitate cu secţiunea a 8-a paragraful 3 din prezenta anexa. Paragraful 11 al secţiunii a 3-a din prezenta anexa va fi interpretat şi se va aplica în mod corespunzãtor; (iii) în conformitate cu principiul nediscriminarii, contractele încheiate cu state sau cu entitãţi, ori cu componente ale unei asemenea entitãţi prevãzute la pct. (i) al subparagrafului a) trebuie sa cuprindã clauze similare şi nu mai puţin favorabile celor convenite cu investitorii pionieri înregistraţi, prevãzuţi la pct. (ii) al subparagrafului a). Dacã oricãrui stat, oricãrei entitãţi ori componente sau oricãrei componente a unei asemenea entitãţi, prevãzutã la pct. (i) al lit. a), îi sînt acordate clauze mai favorabile, consiliul va adopta dispoziţii similare şi nu mai puţin favorabile cu privire la drepturile şi obligaţiile investitorilor pionieri înregistraţi şi prevãzuţi la pct. (ii) al lit. a), sub rezerva ca asemenea dispoziţii sa nu afecteze interesele autoritãţii sau sa nu le fie prejudiciabile; (iv) un stat care sprijinã o cerere referitoare la un plan de lucru în conformitate cu dispoziţiile pct. (i) sau (ii) ale lit. a) poate fi un stat parte sau un stat care aplica prezentul acord cu titlu provizoriu, conform art. 7, sau un stat care este membru al autoritãţii cu titlu provizoriu, potrivit paragrafului 12; (v) paragraful 8 lit. c) din Rezoluţia a II-a trebuie interpretat şi aplicat în conformitate cu pct. (iv) al lit. a). b) Aprobarea planului de lucru referitor la explorare trebuie sa fie în conformitate cu art. 153, paragraful 3 din convenţie. 7. Cererea de aprobare a unui plan de lucru trebuie sa fie însoţitã de o evaluare a impactului potenţial al activitãţilor propuse asupra mediului şi de o descriere a programelor de studii oceanografice şi ecologice, în conformitate cu regulile, regulamentele şi procedurile adoptate de autoritate. 8. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 lit. a) pct. (i) sau (ii), cererea de aprobare a unui plan de lucru referitor la explorare trebuie examinata în conformitate cu procedurile prevãzute în secţiunea a 3-a paragraful 11 a prezentei anexe. 9. Un plan de lucru referitor la explorare va fi aprobat pentru o perioada de 15 ani. Dupã expirarea planului de lucru, contractantul trebuie sa prezinte o cerere pentru un plan de lucru referitor la exploatare, dacã nu a fãcut deja acest lucru sau nu a obţinut o prelungire a planului respectiv de explorare. Contractantul poate solicita asemenea prelungiri pentru perioade care sa nu depãşeascã 5 ani fiecare. Asemenea prelungiri vor fi acordate dacã contractantul a depus toate eforturile cu buna-credinţa pentru a se conformã prevederilor planului de lucru, dar, din motive independente de vointa sa, nu a fost în mãsura sa execute lucrãrile pregãtitoare necesare pentru a trece la etapa de exploatare sau dacã circumstanţe economice de moment nu justifica trecerea la etapa de exploatare. 10. În conformitate cu art. 8 din anexa nr. III la convenţie, desemnarea unui sector rezervat autoritãţii va avea loc o data cu aprobarea unei cereri pentru un plan de lucru referitor la explorare sau cu aprobarea unei cereri pentru un plan de lucru referitor la explorare şi la exploatare. 11. În pofida prevederilor paragrafului 9, un plan de lucru aprobat referitor la explorare, care este sprijinit de cel puţin un stat care aplica cu titlu provizoriu prezentul acord, îşi înceteazã valabilitatea dacã respectivul stat va inceta sa aplice cu titlu provizoriu prezentul acord şi dacã acesta nu a devenit membru, cu titlu provizoriu, în conformitate cu paragraful 12, sau nu a devenit stat parte. 12. Dupã intrarea în vigoare a prezentului acord, statele şi entitatile menţionate la art. 3 al acordului, care îl aplica cu titlu provizoriu, în conformitate cu art. 7 şi fata de care acesta nu este încã în vigoare, pot continua sa fie membri ai autoritãţii, cu titlu provizoriu, pînã la intrarea în vigoare a acordului fata de ele, în conformitate cu urmãtoarele subparagrafe: a) dacã prezentul acord intra în vigoare înainte de data de 16 noiembrie 1996, respectivele state şi entitãţi vor putea continua sa participe ca membri cu titlu provizoriu al autoritãţii, notificind depozitarului acordului intenţia lor de a participa la autoritate în calitate de membru cu titlu provizoriu. O asemenea participare va lua sfîrşit la data de 16 noiembrie 1996 sau la data la care prezentul acord şi convenţia intra în vigoare fata de membrul respectiv, dacã aceasta data este anterioarã celei de 16 noiembrie 1996. La cererea statului sau a entitatii interesate, consiliul poate prelungi statutul de membru cu titlu provizoriu şi dupã data de 16 noiembrie 1996 pentru una sau mai multe perioade, ce nu pot depãşi însã, în total, 2 ani, numai dacã considera ca statul sau entitatea respectiva face eforturi, cu buna-credinţa, pentru a deveni parte la acord şi la convenţie; b) dacã prezentul acord intra în vigoare dupã data de 15 noiembrie 1996, statele sau entitatile respective pot cere consiliului sa aprobe sa ramina membri cu titlu provizoriu ai autoritãţii, pentru una sau mai multe perioade, nedepasind însã data de 16 noiembrie 1998. Consiliul va aproba o asemenea participare care va avea efect de la data cererii, dacã va considera ca statul sau entitatea interesatã a fãcut eforturi cu buna-credinţa pentru a deveni parte la acord şi la convenţie; c) statele şi entitatile care sînt membre cu titlu provizoriu ale autoritãţii, în conformitate cu subparagrafele a) sau b), vor aplica dispoziţiile partii a XI-a şi ale prezentului acord în conformitate cu legile şi cu regulamentele lor naţionale sau interne şi cu alocaţiile lor bugetare anuale şi vor avea aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi membri, şi anume: (i) obligaţia de a contribui la bugetul administrativ al autoritãţii, conform baremului convenit; (ii) dreptul de a susţine cererile pentru aprobarea unui plan de lucru referitor la explorare. În cazul entitatilor ale cãror componente sînt persoane fizice sau juridice avînd cetãţenia/naţionalitatea mai multor state, un plan de lucru referitor la explorare nu va fi aprobat decît dacã toate statele ale cãror persoane fizice sau juridice compun acele entitãţi sînt state pãrţi sau membri cu titlu provizoriu; d) în pofida dispoziţiilor paragrafului 9, un plan de lucru referitor la explorare aprobat în forma unui contract care a fost susţinut, potrivit pct. (ii) al lit. c), de cãtre un stat membru cu titlu provizoriu înceteazã sa fie valabil dacã acest statut de membru cu titlu provizoriu înceteazã, fãrã ca statul sau entitatea sa fi devenit stat parte; e) dacã un asemenea membru cu titlu provizoriu nu şi-a achitat contribuţia sau nu şi-a îndeplinit, în orice alt mod, obligaţiile în conformitate cu prezentul paragraf, statutul sau de membru cu titlu provizoriu înceteazã. 13. Referirea din art. 10 al anexei nr. III la convenţie, la executarea nesatisfacatoare a unui plan de lucru aprobat, trebuie interpretatã în sensul ca contractul nu a respectat prevederile planului de lucru în ciuda avertismentelor scrise pe care autoritatea i le-a adresat în acest scop. 14. Autoritatea va avea propriul sau buget. Pînã la sfîrşitul anului ulterior celui în care prezentul acord va intra în vigoare, cheltuielile administrative ale autoritãţii vor fi acoperite din bugetul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ulterior, cheltuielile administrative ale autoritãţii vor fi suportate din contribuţiile achitate de cãtre membrii acesteia, inclusiv, dacã este cazul, de cãtre membrii cu titlu provizoriu, în conformitate cu art. 171 lit. a) şi cu art. 173 ale convenţiei, precum şi cu prezentul acord, pînã cînd autoritatea va dispune de suficiente fonduri din alte surse pentru a face fata acestor cheltuieli. Autoritatea nu îşi va exercita capacitatea de a contracta împrumuturi, pe care i-o conferã art. 174 paragraful 1 al convenţiei, pentru a-şi finanta bugetul administrativ. 15. Autoritatea va elabora şi va adopta regulile, regulamentele şi normele de procedura prevãzute la art. 162 paragraful 2 lit. o) pct. (ii) al convenţiei, bazindu-se pe principiile conţinute în secţiunile 2, 5, 6, 7 şi 8 ale prezentei anexe, precum şi pe orice reguli, regulamente şi norme de procedura, necesare pentru a facilita aprobarea planurilor de lucru referitoare la explorare şi exploatare, în conformitate cu urmãtoarele subparagrafe: a) consiliul poate întreprinde elaborarea acestor reguli, regulamente şi norme de procedura cînd considera ca ele sînt necesare pentru conduita activitãţilor în zona sau cînd s-a stabilit ca exploatarea comercialã este iminenta, sau la cererea unui stat ai cãror cetãţeni intenţioneazã sa depunã o cerere pentru aprobarea unui plan de lucru referitor la exploatare; b) dacã o cerere este facuta de cãtre un stat menţionat în subparagraful a), consiliul, în conformitate cu art. 162 paragraful 2 lit. o) al convenţiei, va adopta regulile, regulamentele şi normele sale de procedura, în termen de 2 ani de la solicitare; c) dacã consiliul nu a finalizat elaborarea regulilor, regulamentelor şi normelor de procedura referitoare la exploatare în termenul stabilit şi dacã o cerere de aprobare a unui plan de lucru pentru exploatare se afla în studiu, el trebuie, totuşi, sa examineze şi sa aprobe, cu titlu provizoriu, acest plan de lucru, în baza prevederilor convenţiei şi a oricãror reguli, regulamente şi norme de procedura pe care consiliul a reuşit sa le adopte cu titlu provizoriu sau în baza normelor prevãzute în convenţie şi a condiţiilor şi principiilor conţinute în prezenta anexa, precum şi a principiului nediscriminarii între contractanţi. 16. Proiectele de reguli, regulamente şi norme de procedura, precum şi orice recomandãri referitoare la dispoziţiile partii a XI-a, care sînt conţinute în rapoartele şi în recomandãrile comisiei pregãtitoare, sînt luate în considerare de cãtre autoritate cînd adopta regulile, regulamentele şi normele de procedura, în conformitate cu partea a XI-a şi cu prezentul acord. 17. Dispoziţiile pertinente ale secţiunii a 4-a a partii a XI-a a convenţiei vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu prezentul acord.
Secţiunea a 2-a Întreprinderea
1. Secretariatul autoritãţii va îndeplini funcţiile întreprinderii pînã cînd aceasta va începe sa funcţioneze independent de secretariat. Secretarul general al autoritãţii va numi un director general interimar, din cadrul personalului autoritãţii, pentru a supraveghea exercitarea acestor funcţii de cãtre secretariat. Funcţiile îndeplinite vor fi: a) urmãrirea şi studierea tendinţelor şi a evoluţiei privind activitãţile de exploatare a resurselor fundului marilor, îndeosebi prin analiza cu regularitate a situaţiei pieţei mondiale a metalelor, a preţurilor metalelor, a tendinţelor şi perspectivelor în domeniu; b) evaluarea rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice marine în legatura cu activitãţile desfãşurate în zona, cu un accent special asupra cercetãrilor referitoare la impactul activitãţilor din zona asupra mediului; c) evaluarea datelor disponibile referitoare la activitãţile de prospecţiuni şi explorare, îndeosebi criteriile aplicabile acestor activitãţi; d) evaluarea inovatiilor tehnologice interesind activitãţile desfãşurate în zona, în special tehnologiile teferitoare la protecţia şi conservarea mediului marin; e) evaluarea informaţiilor şi a datelor referitoare la sectoarele rezervate autoritãţii; f) aprecierea abordarilor în materie de întreprinderi mixte; g) stringerea de informaţii asupra disponibilitatii de mina de lucru calificatã; h) studierea politicilor de gestiune care pot fi aplicate pentru administrarea întreprinderii în diferite etape ale operaţiunilor acesteia. 2. Întreprinderea va desfasura primele sale operaţiuni de exploatare a resurselor fundului marilor în cadrul întreprinderilor mixte. Dupã aprobarea unui plan de munca referitor la exploatare, prezentat de cãtre o entitate, alta decît întreprinderea, sau dupã primirea de cãtre consiliu a unei cereri pentru o operaţiune de întreprindere mixtã cu întreprinderea, consiliul va examina problema functionarii întreprinderii independent de secretariatul autoritãţii. Dacã apreciazã ca operaţiunile întreprinderii mixte sînt conforme cu principiile comerciale sanatoase, consiliul va adopta o directiva potrivit art. 170 paragraful 2 din convenţie, autorizind funcţionarea independenta a întreprinderii. 3. Obligaţia statelor pãrţi de a finanta un sit minier al întreprinderii, prevãzut la art. 11 paragraful 3 al anexei nr. IV la convenţie, nu se va aplica şi statele pãrţi nu vor avea nici o obligaţie de a finanta operaţiunile privind un sit minier al întreprinderii sau în cadrul acordurilor sale de întreprindere mixtã. 4. Obligaţiile care incumba contractanţilor se vor aplica şi întreprinderii. În pofida dispoziţiilor art. 153 paragraful 3 şi art. 3 paragraful 5 din anexa nr. III la convenţie, orice plan de lucru al întreprinderii, dupã aprobare, va avea forma unui contract încheiat între autoritate şi întreprindere. 5. Contractantul care a remis un sector specific autoritãţii, cu titlu de sector rezervat, are un drept de preemptiune pentru a încheia cu întreprinderea un acord de întreprindere mixtã, în scopul explorãrii şi exploatãrii acelui sector. Dacã întreprinderea nu prezintã o cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru activitãţi în acest sector rezervat, în termen de 15 ani de la data începerii functionarii sale, independent de secretariatul autoritãţii, sau de la data la care acest sector a fost rezervat autoritãţii, dacã aceasta data este mai tirzie, contractantul care a remis sectorul respectiv are dreptul sa prezinte o cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru acest sector, asumîndu-şi obligaţia de a asocia, cu buna-credinţa, întreprinderea la activitãţile sale în cadrul unei întreprinderi mixte. 6. Prevederile art. 170 paragraful 4 din anexa nr. IV şi celelalte dispoziţii ale convenţiei referitoare la întreprindere vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu prezenta secţiune.
Secţiunea a 3-a Luarea de decizii
1. Politica generalã a autoritãţii va fi stabilitã de cãtre adunarea acesteia, în colaborare cu consiliul. 2. Ca regula generalã, organele autoritãţii vor depune eforturi sa adopte deciziile lor prin consens. 3. Dacã toate eforturile de a se ajunge la o decizie prin consens au fost epuizate, deciziile supuse la vot adunãrii asupra chestiunilor de procedura vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti, iar deciziile în chestiunile de fond vor fi luate cu o majoritate de doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, asa cum este prevãzut în art. 159, paragraful 8 al convenţiei. 4. Deciziile adunãrii în probleme în care are competente şi consiliu sau în orice problema de natura administrativã, bugetarã sau financiarã se vor baza pe recomandãrile consiliului. Dacã adunarea nu accepta recomandarea consiliului într-o problema, aceasta va fi returnatã consiliului pentru reexaminare. Consiliul va reexamina problema în lumina pãrerilor exprimate de adunare. 5. Dacã toate eforturile pentru a se ajunge la o decizie prin consens au fost epuizate, deciziile supuse la vot consiliului asupra chestiunilor de procedura se vor lua cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti, iar deciziile asupra problemelor de fond, cu excepţia celor pentru care convenţia prevede obligativitatea consensului în cadrul consiliului, vor fi luate cu majoritatea calificatã de doua treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanti, cu condiţia ca o asemenea decizie sa nu suscite opoziţia majoritãţii în oricare dintre camerele menţionate în paragraful 9. În luarea deciziilor, consiliul va cauta sa promoveze interesele tuturor membrilor autoritãţii. 6. Consiliul poate amina luarea unei decizii pentru a facilita continuarea negocierilor, ori de cîte ori considera ca n-au fost epuizate toate eforturile pentru realizarea unui consens în problema respectiva. 7. Deciziile adunãrii sau ale consiliului, care au incidente financiare sau bugetare, vor fi bazate pe recomandãrile comisiei de finanţe. 8. Dispoziţiile art. 161 paragraful 8 lit. b) şi c) din convenţie nu sînt aplicabile. 9. a) Fiecare grup de state, ales conform paragrafului 15 lit. a)-c), va fi considerat o camera pentru votarile în consiliu. În acelaşi scop, statele în curs de dezvoltare, alese conform paragrafului 15 subparagrafele d) şi e), vor fi considerate o singura camera pentru votarile în consiliu. b) Înaintea alegerii membrilor consiliului, adunarea va stabili liste de tari care îndeplinesc criteriile de apartenenţa la grupele de state conform paragrafului 15 lit. a)-d). Dacã un stat îndeplineşte criteriile de apartenenţa la mai mult de un singur grup, el poate fi propus doar de un grup pentru alegerile în consiliu şi nu va reprezenta decît acest grup în cadrul votarilor în consiliu. 10. Fiecare dintre grupele de state, menţionate în paragraful 15 subparagrafele a)-d), va fi reprezentat în consiliu de acei membri care i-au prezentat candidatura. Fiecare grup va prezenta un numãr de candidaţi egal cu numãrul de locuri care îi sînt atribuite. Cînd numãrul candidaţilor potenţiali în fiecare dintre grupurile prevãzute la paragraful 15 lit. a)-e) depãşeşte numãrul de locuri prevãzute pentru grupul respectiv, în fiecare dintre aceste grupuri se va aplica, de regula, principiul rotatiei. Statele aparţinînd acestor grupuri vor stabili cum se va aplica acest principiu în grupul lor. 11. a) Consiliul aproba orice recomandare favorabilã a comisiei juridice şi tehnice privind aprobarea unui plan de lucru, în afarã de cazul în care decide sa respingã un asemenea plan de lucru cu o majoritate de doua treimi din numãrul membrilor sãi prezenţi şi votanti, din care majoritatea membrilor prezenţi şi votanti în fiecare dintre camerele sale. Dacã consiliul nu ia, în termenul prevãzut, o decizie asupra unei recomandãri favorabile pentru aprobarea unui plan de lucru, recomandarea respectiva se va considera a fi aprobatã de consiliu la expirarea acestei perioade. Termenul stabilit va fi în mod normal de 60 de zile, dacã consiliul nu decide sa fixeze un termen mai lung. Dacã comisia recomanda respingerea unui plan de lucru sau nu face nici o recomandare, consiliul poate totuşi sa aprobe planul de lucru, în conformitate cu dispoziţiilor regulamentul sau interior privind luarea deciziilor şi chestiunile de fond. b) Dispoziţiile art. 162 paragraful 2 lit. j) al convenţiei nu sînt aplicabile. 12. Orice diferend care ar putea aparea în legatura cu respingerea unui plan de lucru va fi supus procedurilor de reglementare a diferendelor prevãzute în convenţie. 13. Deciziile supuse la vot în comisia juridicã şi tehnica vor fi luate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti. 14. Subsectiunile B şi C ale secţiunii a 4-a din cadrul partii a XI-a a convenţiei vor fi interpretate şi aplicate în conformitate cu prezenta secţiune. 15. Consiliul va fi compus din 36 de membri ai autoritãţii, aleşi de adunare în ordinea urmãtoare: a) patru membri aleşi dintre statele pãrţi ale cãror consum sau importuri nete de produse de baza din categoriile de minereuri care urmeazã sa fie extrase din zona au depãşit, în cursul ultimilor 5 ani pentru care exista statistici, 2% din valoarea totalului mondial al consumului sau al importului de asemenea produse de baza, între statul din regiunea est-europeanã avînd cea mai importanta economie din acea regiune, din punct de vedere al produsului intern brut, precum şi statul care, la data intrãrii în vigoare a convenţiei, are cea mai importanta economie din punct de vedere al produsului intern brut, dacã aceste state doresc sa fie reprezentate în acest grup; b) patru membri aleşi dintre cele opt state pãrţi care au efectuat cele mai mari investiţii pentru pregãtirea şi realizarea activitãţilor în zona, fie în mod direct, fie prin intermediul cetãţenilor lor; c) patru membri aleşi dintre statele pãrţi care, pe baza producţiei provenind din zonele aflate sub jurisdicţia lor, sînt printre principalii exportatori ai acelor categorii de minereuri care urmeazã sa fie extrase din zona, dintre care cel puţin doua state în curs de dezvoltare ale cãror economii sînt pronunţat dependente de exporturile de asemenea minerale; d) şase membri aleşi dintre statele pãrţi în curs de dezvoltare şi reprezentind interese speciale. Interesele speciale de a fi reprezentate vor include pe cele ale statelor cu numãr mare de locuitori, statelor fãrã ieşire la mare sau dezavantajate geografic, statelor insulare, statelor care figureazã printre principalii importatori ai categoriilor de minereuri care urmeazã sa fie extrase din zona, statelor potenţial producãtoare de astfel de minereuri, precum şi ale statelor cel mai puţin avansate; e) optsprezece membri aleşi conform principiului unei repartiţii geografice echitabile a locurilor în consiliu, în ansamblul sau, avînd în vedere ca fiecare regiune geograficã sa aibã cel puţin un membru ales, în aplicarea prezentei dispoziţii. În acest scop, regiunile geografice avute în vedere vor fi: Africa, Asia, America Latina şi Caraibele, Europa de Est, Europa Occidentala şi celelalte state. 16. Dispoziţiile art. 161 paragraful 1 al convenţiei nu sînt aplicabile.
Secţiunea a 4-a Conferinţa de revizuire
Dispoziţiile referitoare la Conferinţa de revizuire, prevãzute în art. 155 paragrafele 1, 3 şi 4 din convenţie, nu sînt aplicabile. În pofida dispoziţiilor art. 314 paragraful 2 din convenţie, adunarea poate întreprinde în orice moment, la recomandarea consiliului, o examinare a problemelor vizate la art. 155 paragraful 1 din convenţie. Amendamentele la prezentul acord şi la partea a XI-a vor fi supuse procedurilor prevãzute la art. 314, 315 şi 316 din convenţie, avînd în vedere faptul ca principiile, regimul şi alte dispoziţii menţionate în art. 155 paragraful 2 din convenţie trebuie menţinute, iar drepturile vizate la paragraful 5 al respectivului articol sa nu fie afectate.
Secţiunea a 5-a Transferul de tehnologie
1. Transferul de tehnologie, în scopurile partii a XI-a, este reglementat de dispoziţiile art. 144 al convenţiei şi de urmãtoarele principii: a) întreprinderea şi statele în curs de dezvoltare, care doresc sa obţinã tehnologii de exploatare miniera a fundurilor marilor, se vor strãdui sa obţinã aceste tehnologii în modalitãţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile pe piata libera sau prin intermediul acordurilor întreprinderii mixte; b) dacã întreprinderea sau statele în curs de dezvoltare nu pot obţine tehnologii de exploatare miniera a fundului marilor, autoritatea poate cere contractanţilor, precum şi statului sau statelor care îi sprijinã sa coopereze cu aceasta pentru a permite întreprinderii, întreprinderii sale mixte, unuia sau mai multor state în curs de dezvoltare care doresc sa dobindeasca aceste tehnologii sa le achizitioneze mai uşor în modalitãţi şi în condiţii comerciale juste şi rezonabile, compatibile cu protecţia efectivã a drepturilor de proprietate intelectualã. Statele pãrţi se angajeazã sa coopereze plenar şi în mod eficace cu autoritatea în acest scop şi sa acţioneze pentru ca şi contractanţii pe care îi sprijinã sa coopereze efectiv cu autoritatea; c) ca regula generalã, statele pãrţi se angajeazã sa promoveze cooperarea tehnica şi ştiinţificã internationala cu privire la activitãţile desfãşurate în zona, fie direct între pãrţile interesate, fie prin elaborarea unor programe de formare, asistenta tehnica şi cooperarea ştiinţificã în materie de ştiinţe şi tehnologii marine, precum şi în domeniul protecţiei şi conservãrii mediului marin. 2. Dispoziţiile art. 5 din anexa nr. III la convenţie nu sînt aplicabile.
Secţiunea a 6-a Politica în materie de producţie
1. Politica autoritãţii în materie de producţie se va baza pe urmãtoarele principii: a) punerea în valoare a resurselor din zona se va face în conformitate cu principiile unei gestiuni comerciale sanatoase; b) dispoziţiile Acordului general de tarife vamale şi comerţ, codurile sale pertinente, precum şi acordurile destinate sa le succeada sau sa le înlocuiascã se vor aplica în ceea ce priveşte activitãţile din zona; c) în special, activitãţile din zona nu vor fi subvenţionate decît în mãsura în care acordurile menţionate la lit. b) le autorizeaza. În aplicarea acestor principii, subvenţiile sînt definite ca în acordurile menţionate la lit. b); d) nu se va face nici o discriminare între minereurile extrase din zona şi cele provenind din alte surse. Aceste minereuri, precum şi importurile de produse de baza obţinute din aceste minereuri nu vor beneficia de nici un acces preferenţial pe pieţe, în special: (i) prin utilizarea de bariere tarifare sau netarifare; şi (ii) prin acordarea de cãtre statele pãrţi a unui tratament preferenţial acestor minereuri sau produselor de baza obţinute din asemenea minereuri de cãtre întreprinderile lor de stat sau de cãtre persoane fizice sau juridice care au cetãţenia/naţionalitatea lor ori sînt controlate de ele sau de cetãţenii lor; e) planul de lucru aprobat de cãtre autoritate pentru exploatarea fiecãrui sector minier va cuprinde un calendar al producţiei, care sa indice cantitãţile maxime de minereuri ce vor fi extrase în fiecare an în aplicarea acestui plan de lucru; f) diferendele privind dispoziţiile acordurilor prevãzute la lit. b) vor fi soluţionate dupã cum urmeazã: (i) dacã statele pãrţi implicate sînt pãrţi la astfel de acorduri, ele vor recurge la procedurile de reglementare a diferendelor prevãzute în aceste acorduri; (ii) dacã unul sau mai multe state pãrţi implicate nu sînt pãrţi la asemenea acorduri, ele vor recurge la procedurile de reglementare a diferendelor prevãzute în convenţie; g) dacã se stabileşte, în virtutea acordurilor prevãzute la lit. b), ca un stat parte a acordat subvenţii care sînt interzise sau care au avut ca efect lezarea intereselor unui alt stat parte, iar statul sau statele pãrţi interesate nu au adoptat mãsuri corespunzãtoare, orice stat parte poate cere consiliului sa ia mãsurile adecvate. 2. Principiile enunţate la paragraful 1 nu vor afecta drepturile şi obligaţiile rezultate din dispoziţiile pertinente ale acordurilor prevãzute la lit. b) al paragrafului 1 sau ale acordurilor de liber schimb sau de uniune vamalã în relaţiile dintre statele pãrţi care sînt pãrţi la acordurile respective. 3. Acceptarea de cãtre un contractant a unor subvenţii, altele decît cele care pot fi autorizate conform acordurilor menţionate la paragraful 1 lit. b) reprezintã o violare a clauzelor de baza ale contractului care constituie un plan de lucru pentru desfãşurarea activitãţilor în zona. 4. Orice stat parte care are motive sa creadã ca au fost incalcate dispoziţiile paragrafului 1 lit. b)-d) sau ale paragrafului 3 poate iniţia procedurile de reglementare a diferendelor, în conformitate cu paragraful 1 lit. f) sau g). 5. Orice stat parte poate, în orice moment, sa aducã la cunostinta consiliului activitãţile pe care le considera incompatibile cu dispoziţiile paragrafului 1 lit. b)-d). 6. Autoritatea va elabora reguli, regulamente şi norme de procedura pentru a asigura punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei secţiuni, îndeosebi reguli, regulamente şi norme de procedura specifice care sa reglementeze aprobarea planurilor de lucru. 7. Dispoziţiile art. 151 paragrafele 1-7 şi 9, ale art. 162 paragraful 2 lit. q), precum şi ale art. 165 paragraful 2 lit. n) din convenţie, precum şi ale art. 6 paragraful 5 şi ale art. 7 din anexa nr. III la convenţie nu sînt aplicabile.
Secţiunea a 7-a Asistenta economicã
1. Politica pusã în aplicare de cãtre autoritate pentru a veni în ajutorul ţãrilor în curs de dezvoltare, ale cãror economii şi venituri din export resimt grav efectele defavorabile ale unei scaderi a preţurilor unui minereu care figureazã printre cele extrase din zona sau ale unei reduceri a volumului exporturilor lor de acest minereu, în mãsura în care aceasta scãdere sau reducere se datoreazã activitãţilor desfãşurate în zona, se va baza pe urmãtoarele principii: a) autoritatea va infiinta un fond de asistenta economicã alimentat din acea parte a resurselor autoritãţii care depãşeşte necesarul pentru acoperirea cheltuielilor sale administrative. Cuantumul sumelor rezervate în acest scop va fi stabilit periodic de cãtre consiliu, la recomandarea comisiei de finanţe. Pentru constituirea acestui fond de asistenta economicã vor putea fi folosite numai fondurile ce provin din plãţile de la contractanţi, inclusiv de la întreprindere, precum şi din contribuţiile voluntare; b) statele în curs de dezvoltare, producãtoare terestre, ale cãror economii s-a stabilit ca sînt grav afectate de producţia de minereuri de pe fundul marilor, vor beneficia de asistenta prin intermediul fondului de asistenta economicã al autoritãţii; c) prin aceste fonduri, autoritatea va furniza asistenta statelor în curs de dezvoltare, producãtoare terestre, în caz necesar, în cooperare cu instituţiile de dezvoltare mondiale sau regionale existente, care dispun de o infrastructura şi competenta necesare pentru a realiza asemenea programe de asistenta; d) întinderea şi durata acestei asistente vor fi stabilite de la caz la caz. Pentru aceasta, se va tine seama de natura şi amploarea, problemelor cu care se confrunta statele în curs de dezvoltare producãtoare terestre afectate. 2. Prevederile art. 151 paragraful 10 al convenţiei vor fi puse în aplicare prin mijloacele şi mãsurile de asistenta economicã menţionate la paragraful 1. Prevederile art. 160 paragraful 2 lit. l), ale art. 162 paragraful 2 lit. n), ale art. 164 paragraful 2 lit. d), ale art. 171 lit. f) şi ale art. 173 paragraful 2 lit. c) din convenţie vor fi interpretate în mod corespunzãtor.
Secţiunea a 8-a Clauzele financiare ale contractelor
1. Urmãtoarele principii vor servi ca baza pentru stabilirea de reguli, regulamente şi norme de procedura referitoare la clauzele financiare ale contractelor: a) sistemul de plati cãtre autoritate va fi echitabil atît pentru contractant, cît şi pentru autoritate, şi va prevedea mijloace adecvate pentru a determina ca respectivul contractant sa se conformeze acestui sistem; b) taxele de plati aplicate în cadrul acestui sistem trebuie sa fie comparabile celor în vigoare, în ceea ce priveşte producţia terestra de aceleaşi minereuri sau de minereuri similare, în scopul de a se evita sa se acorde producãtorilor de minereuri extrase de pe fundul marilor un avantaj artificial sau de a le impune un dezavantaj fata de concurenţi; c) sistemul nu trebuie sa fie complicat şi nici sa impunã cheltuieli administrative ridicate pentru autoritate sau pentru contractanţi. Va trebui avutã în vedere adoptarea unui sistem de redevenţe sau o combinatie a sistemelor de redevenţe şi de împãrţire a beneficiilor. Dacã sînt adoptate sisteme diferite, contractantul are dreptul sa aleagã sistemul aplicabil contractului sau. Orice schimbare ulterioara în alegerea sistemului impune totuşi un acord între autoritate şi contractant; d) o taxa anuala fixa va fi platibila de la data începerii producţiei comerciale. Aceasta taxa poate fi dedusã din alte plati datorate, în aplicarea sistemului adoptat, în concordanta cu prevederile lit. c). Cuantumul taxei va fi stabilit de consiliu; e) sistemul de plati poate fi revizuit periodic, ţinînd seama de schimbãrile de circumstanţe. Orice modificare va fi aplicatã într-o maniera nediscriminatorie. Asemenea schimbãri se pot aplica la contractele existente, numai dacã le solicita contractantul. Orice schimbare ulterioara în alegerea facuta între sisteme impune un acord între autoritate şi contractant; f) diferendele privind interpretarea sau aplicarea regulilor şi regulamentelor bazate pe prezentele principii vor fi supuse procedurilor de soluţionare a diferendelor prevãzute de convenţie. 2. Dispoziţiile art. 13 paragrafele 3-10 din anexa nr. III a convenţiei nu sînt aplicabile. 3. În ce priveşte aplicarea art. 13 paragraful 2 din anexa nr. III a convenţiei, taxa care trebuie achitatã pentru studierea cererilor de aprobare a unui plan de lucru limitat la o singura faza, fie ca este vorba de faza explorãrii, fie de cea a exploatãrii, va fi de 250.000 de dolari S.U.A.
Secţiunea a 9-a Comisia de finanţe
1. Se va constitui o comisie de finanţe compusa din 15 membri avînd calificarile necesare în materie financiarã. Statele pãrţi vor propune candidaţi care trebuie sa posede cele mai înalte calitãţi de competenta şi de integritate. 2. Comisia de finanţe nu poate cuprinde mai mult de un singur cetãţean al aceluiaşi stat parte. 3. Membrii comisiei de finanţe vor fi aleşi de cãtre adunare, tinindu-se seama de necesitatea asigurãrii unei repartiţii geografice echitabile şi de reprezentarea intereselor speciale. Fiecare grup de state menţionate în paragraful 15 lit. a), b), c) şi d) ale secţiunii a 3-a din prezenta anexa trebuie sa fie reprezentat în comisia de finanţe de cãtre cel puţin un membru. Pînã cînd autoritatea va dispune de fonduri suficiente provenind din alte surse decît cele privind contribuţiile stabilite pentru a face fata cheltuielilor sale administrative, comisia va include între membrii sãi un reprezentant al fiecãruia dintre cele cinci state avînd cea mai mare contribuţie la bugetul administrativ al autoritãţii. Ca urmare, alegerea unui membru al fiecãrui grup se va face pe baza candidaturilor prezentate de cãtre membrii respectivului grup, fãrã a prejudicia posibilitatea ca şi alţi membri ai fiecãrui grup sa fie aleşi. 4. Membrii comisiei de finanţe sînt aleşi pentru o perioada de 5 ani. Ei pot fi realeşi pentru încã un mandat. 5. În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui membru al comisiei de finanţe, înainte de expirarea mandatului sau, adunarea va alege pentru restul mandatului un membru aparţinînd aceleiaşi regiuni geografice sau aceluiaşi grup de state. 6. Membrii comisiei de finanţe nu trebuie sa aibã nici un interes financiar în orice activitate legatã de problemele în legatura cu care comisia trebuie sa facã recomandãri. Chiar şi dupã expirarea mandatului lor, ei nu pot divulga nici o informaţie confidenţialã de care au cunostinta în virtutea funcţiilor îndeplinite în serviciul autoritãţii. 7. Consiliul şi adunarea vor tine seama de recomandãrile comisiei de finanţe cînd adopta decizii privind chestiunile urmãtoare: a) proiectele de reguli, regulamente şi normele de procedura aplicabile în materie financiarã organelor autoritãţii, precum şi gestiunea financiarã şi administrarea financiarã interna a autoritãţii; b) calculul contribuţiilor membrilor la bugetul administrativ al autoritãţii, în conformitate cu art. 160 paragraful 2 lit. e) al convenţiei; c) toate problemele financiare pertinente, inclusiv proiectul de buget anual elaborat de cãtre secretarul general al autoritãţii, în conformitate cu art. 172 al convenţiei, precum şi aspectele financiare ale punerii în aplicare a programelor de lucru ale secretariatului; d) bugetul administrativ; e) obligaţiile financiare care decurg pentru statele pãrţi din aplicarea prezentului acord şi a partii a XI-a, precum şi implicatiile administrative şi bugetare ale propunerilor şi recomandãrilor care antreneaza cheltuieli ce trebuie sa fie finanţate din resursele autoritãţii; f) regulile, regulamentele şi normele de procedura aplicabile împãrţirii echitabile a beneficiilor financiare sau a altor avantaje economice, provenite din activitãţi desfãşurate în zona, precum şi deciziile ce trebuie luate în legatura cu acest subiect. 8. Deciziile comisiei de finanţe în probleme privind normele de procedura vor fi luate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti, iar cele în probleme de fond, prin consens. 9. Dispoziţiile art. 162 paragraful 2 lit. y) al convenţiei, referitoare la înfiinţarea unui organ subsidiar însãrcinat cu problemele financiare, trebuie considerate îndeplinite prin crearea comisiei de finanţe, în conformitate cu prezenta secţiune.
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
