Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980 pentru modificarea si completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodarirea fondurilor fixe, resurselor materiale si aprovizionarea tehnico-materiala Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980 pentru modificarea si completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodarirea fondurilor fixe, resurselor materiale si aprovizionarea tehnico-materiala

EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALA
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 110 din 23 decembrie 1980
Comenteaza legea

Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege:

ART. 1
<>Legea nr. 14/1971 cu privire la gospodãrirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materialã, publicatã în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 133 din 22 octombrie 1971, se modifica şi se completeazã avînd urmãtorul cuprins:

"LEGE
cu privire la gospodãrirea resurselor materiale, a fondurilor fixe şi aprovizionarea tehnico-materialã

Ridicarea activitãţii economice pe o noua treapta, calitativ superioarã, impune dezvoltarea bazei proprii de materii prime, perfecţionarea în continuare a gospodãririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, a aprovizionarii tehnico-materiale, pentru creşterea eficientei economice, potrivit principiilor noului mecanism economico-financiar.
Asigurarea bazei tehnico-materiale a producţiei, îmbunãtãţirea permanenta a aprovizionarii şi desfacerii corespunzãtor cerinţelor de dezvoltare a economiei naţionale, fac necesarã realizarea şi livrarea de cãtre fiecare unitate economicã a producţiei fizice în concordanta cu sarcinile de plan şi contractele economice încheiate, reducerea sistematica a consumurilor şi creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, atragerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile.
Totodatã, asigurarea resurselor necesare pentru buna desfãşurare a aprovizionarii tehnico-materiale, impune utilizarea cu maxima eficienta a fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii, repararii şi modernizãrii acestora, organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii.
Folosirea şi gospodãrirea judicioasã a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, componente principale ale avutiei naţionale, constituie factori determinanţi ai progresului neintrerupt economic şi social al tarii, a creşterii eficientei economice în toate domeniile de activitate şi pe aceasta baza a ridicãrii nivelului de trai al populaţiei.

CAPITOLUL 1
Principii de baza

Art. 1. - Dezvoltarea în ritm susţinut a întregii economii naţionale, realizarea progresului general al societãţii, impun lãrgirea şi gospodãrirea judicioasã a bazei de materii prime, combustibili şi energie, sporirea gradului de asigurare din resurse interne a economiei, extinderea cercetãrii şi asimilarii în producţie de noi materiale, produse şi tehnologii de inalta eficienta, cu consumuri materiale şi energetice reduse.
Art. 2. - Asigurarea economiei naţionale cu materii prime, combustibili şi energie face necesarã cunoaşterea şi punerea în valoare a întregului potenţial de resurse materiale ale solului şi subsolului, identificarea şi introducerea în circuitul economic de noi substanţe utile şi surse energetice, creşterea gradului de utilizare a tuturor categoriilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie, valorificarea integrala a materiilor prime vechi şi a celorlalte resurse materiale refolosibile.
Proiectarea şi realizarea de noi capacitãţi de producţie, dezvoltarea celor existente, crearea şi introducerea în fabricaţie de noi produse şi tehnologii se pot face condiţia asigurãrii integrale şi din surse certe, a materiilor prime, materialelor şi combustibililor necesari.
Art. 3. - Pentru valorificarea superioarã a bazei de materii prime, combustibili şi energie, în toate domeniile activitãţii economice, trebuie sa se asigure crearea şi aplicarea de noi tehnologii, perfecţionarea tehnologiilor existente, cercetarea, proiectarea şi realizarea de produse noi şi modernizate, cu parametri tehnici şi economici ridicati, care sa conducã la reducerea substantiala a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili şi energie, a costurilor de producţie, la realizarea indicilor de valorificare planificati, la creşterea productivitatii muncii, a eficientei economice a întregii activitãţi.
Art. 4. - În toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei se vor lua mãsuri pentru tipizarea, potrivit legii, a materialelor şi produselor, reducerea la strictul necesar a numãrului de tipodimensiuni de materiale, piese, subansamble, maşini, utilaje, instalaţii şi alte produse, în vederea valorificãrii superioare a resurselor materiale, folosirii eficiente a capacitãţilor de producţie, creşterii productivitatii muncii, perfecţionãrii procesului de aprovizionare-desfacere.
Fabricarea, aprovizionarea şi utilizarea materialelor şi produselor se va face cu respectarea normelor de tipizare şi standardizare aprobate.
Art. 5. - Aprovizionarea tehnico-materialã trebuie sa asigure, în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, necesarul fundamentat de materii prime, materiale, combustibili, energie şi produse pentru desfãşurarea ritmica a producţiei, investiţiilor, reparaţiilor, altor lucrãri şi prestãrilor de servicii, cu respectarea stricta a normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate.
Constituirea, repartizarea şi folosirea resurselor necesare bunei desfasurari a aprovizionarii tehnico-materiale se fac, în toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei naţionale, pe baza aplicãrii ferme a principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, asigurindu-se:
a) realizarea ritmica a producţiei fizice, în cantitãţile şi în structura sortimentala stabilite prin plan;
b) livrarea producţiei şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, cu respectarea stocurilor normate, pe baza contractelor economice încheiate potrivit legii, în relaţii de transport optimizate şi cu respectarea zonarii aprovizionarii;
c) utilizarea maxima, cu randamente superioare, a mijloacelor materiale puse la dispoziţie, încadrarea în consumurile normate, recuperarea integrala şi valorificarea resurselor materiale refolosibile;
d) gospodãrirea raţionalã a combustibililor şi energiei, încadrarea stricta a consumului în cantitãţile şi sortimentele aprobate prin plan, înlocuirea tehnologiilor invechite cu consumuri energetice ridicate, limitarea fabricãrii şi utilizãrii produselor energointensive, creşterea randamentelor energetice, recuperarea resurselor energetice refolosibile, diminuarea pierderilor de energie termica şi electrica;
e) folosirea cu eficienta maxima a capacitãţilor de producţie, a tuturor fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii şi repararii corespunzãtoare a acestora, realizarea la termen a reparaţiilor capitale, pregãtirea din timp a tuturor pieselor şi subansamblelor pentru reducerea la minimum a duratei reparaţiilor şi ridicarea calitãţii lucrãrilor, modernizarea unor utilaje şi instalaţii, odatã cu efectuarea reparaţiilor capitale.
Art. 6. - În vederea asigurãrii echilibrului dintre resursele materiale şi necesarul de consum al economiei, este obligatorie elaborarea de balante pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, maşini, utilaje, piese de schimb şi alte produse destinate îndeplinirii sarcinilor de producţie, de investiţii, fondului pieţei, exportului, prestãrilor de servicii şi altor activitãţi stabilite prin plan.
Producţia, livrarea, aprovizionarea şi consumul produselor pentru care se elaboreazã balante materiale se fac numai cu respectarea cantitãţilor, sortimentelor şi destinaţiilor stabilite potrivit balantelor aprobate.
Coordonatorii de balante au obligaţia de a emite din timp repartiţiile pe beneficiari şi furnizori, astfel încît pe aceasta baza sa se încheie contracte economice, potrivit legii, înainte de începerea perioadei de execuţie a planului.
Art. 7. - La elaborarea balantelor materiale, determinarea necesarului de materii prime, materiale, combustibili şi energie se face numai cu condiţia încadrãrii în indicii de valorificare planificati, pe baza normelor şi normativelor de consum şi de valorificare, precum şi a coeficienţilor de utilizare aprobaţi potrivit legii.
Normarea consumurilor materiale se face ţinînd seama de extinderea tipizarii materialelor, produselor, maşinilor, utilajelor şi subansamblelor şi de tehnologiile aplicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi pe plan mondial, în condiţii care sa asigure reducerea sistematica a consumurilor materiale şi valorificarea superioarã a resurselor.
Încadrarea în limitele de consum stabilite prin norme şi normative este obligatorie pentru toate unitãţile.
Art. 8. - Dimensionarea stocurilor la toate materiile prime, materialele şi produsele se face pe baza de norme şi normative, stabilite în funcţie de ritmul producţiei, consumului şi livrãrilor, precum şi de specificul activitãţii unitãţilor, de natura materialelor şi produselor ce se consuma.
Unitãţile economice sînt obligate sa se încadreze în normele de stoc aprobate şi sa aplice mãsuri operative pentru prevenirea formãrii de stocuri supranormative şi fãrã mişcare, prin corelarea stricta a aprovizionarii cu necesitãţile producţiei planificate.
Art. 9. - Consiliul de Miniştri rãspunde de intreaga activitate de asigurare a bazei de materii prime şi energetice, de gospodãrire raţionalã a combustibililor şi energiei, de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, de utilizare şi gospodãrire judicioasã a fondurilor fixe şi ia mãsuri pentru elaborarea şi realizarea planului de aprovizionare tehnico-materialã în concordanta cu obiectivele privind dezvoltarea economico-socialã a tarii.
Art. 10. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe rãspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale, normarea judicioasã a consumurilor şi stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilizarea judicioasã a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor şi ia mãsuri operative pentru îmbunãtãţirea continua a acestor activitãţi.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale rãspund de asigurarea, în cadrul unitãţilor din subordine, a bazei tehnico-materiale corelata cu sarcinile de plan şi consumurile normate, de realizarea şi livrarea resurselor necesare economiei naţionale din profilul lor de activitate şi dezvoltarea de noi tehnologii şi capacitãţi pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile, de extinderea tipizarii produselor, desfãşurarea ritmica a cooperãrii în producţie, de întãrirea disciplinei şi ordinii în activitatea de producţie, aprovizionare şi desfacere.
Art. 11. - Întreprinderile şi centralele rãspund de asigurarea derulãrii ritmice a aprovizionarii tehnico-materiale a producţiei, fabricarea şi livrarea produselor în conformitate cu prevederile de plan şi contractele încheiate, gospodãrirea şi utilizarea judicioasã a tuturor resurselor materiale, respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, recuperarea şi valorificarea integrala a resurselor materiale refolosibile, exploatarea, întreţinerea şi repararea, potrivit legii, a fondurilor fixe din dotare.
Art. 12. - Consiliile oamenilor muncii, întregul personal muncitor din unitãţile socialiste, au obligaţia sa asigure realizarea sarcinilor de producţie cu consumuri cît mai mici de materii prime, materiale, combustibili şi energie, gospodãrirea judicioasã a fondurilor fixe şi a celorlalte mijloace materiale încredinţate spre administrare, îndeplinirea obligaţiilor asumate de unitate prin contracte, scurtarea ciclurilor de aprovizionare şi de desfacere.

CAPITOLUL 2
Dezvoltarea bazei proprii de materii prime şi energetice. Asigurarea economiei cu materii prime

Art. 13. - Pentru dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice se va intensifica activitatea de cercetare geologica, care sa conducã la cunoaşterea potenţialului de resurse minerale al teritoriului tarii, la sporirea gradului de acoperire a necesitãţilor economiei naţionale cu rezerve geologice de materii prime.
Totalitatea rezervelor geologice, determinate cantitativ şi calitativ, de minereuri metalifere şi nemetalifere, cãrbuni, hidrocarburi, roci, ape geotermale şi mineralizate, constituie fondul naţional de rezerve geologice al tarii, care se constituie, utilizeazã şi gospodareste potrivit legii.
Pentru lãrgirea bazei de materii prime se vor identifica conţinuturile de substanţe utile din haldele şi iazurile miniere, din zguri, cenusi, ape de mina şi ape reziduale industriale, în vederea valorificãrii superioare şi complexe a acestora.
Utilizarea rocilor, ca şi a unor resurse prevãzute la alin. 3, ca materiale de construcţii sau pentru alte asemenea destinaţii este interzisã înainte de extragerea substanţelor minerale utile.
Art. 14. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, precum şi unitãţile economice care desfãşoarã activitãţi de cercetare geologica sînt obligate:
a) sa dezvolte cercetãrile şi explorarile geologice pentru hidrocarburi, cãrbuni, sisturi combustibile, combustibili nucleari, ape geotermale şi energie geotermica primara, în scopul unei mai bune asigurãri a bazei energetice;
b) sa asigure cercetarea de noi zone mineralizate cu conţinut de substanţe metalifere şi nemetalifere, roci utile şi alte asemenea resurse, inclusiv din cele care urmeazã a se valorifica pe plan local;
c) sa organizeze grupe complexe, care sa cerceteze multilateral situaţia din diferite zone, spre a pune în evidenta toate rezervele din teritoriul respectiv;
d) sa intensifice cercetarea rezervelor la mare adîncime şi în zonele mai greu accesibile;
e) sa aplice noi metode şi tehnici de cercetare, care sa permitã evidentierea mai rapida a tuturor substanţelor utile conţinute în zãcãminte, inclusiv a mineralizatiilor cu continuturi sarace.
Art. 15. - Unitãţile industriei extractive au obligaţia sa dezvolte extractia resurselor de combustibili, minereuri metalifere şi nemetalifere, roci şi alte substanţe, prin exploatarea şi recuperarea maximala a rezervelor geologice şi a substanţelor utile conţinute de acestea pentru obţinerea în ţara a necesarului de materii prime.
Programele de exploatare miniera şi a hidrocarburilor trebuie sa asigure continuitatea producţiei în perspectiva, prin corelarea judicioasã a extractiei cu volumul rezervelor geologice.
Art. 16. - În industria extractiva este obligatorie elaborarea şi generalizarea de tehnologii care sa asigure creşterea factorului final de recuperare a ţiţeiului din zãcãminte, sporirea substantiala a gradului de extracţie a rezervelor geologice de substanţe minerale utile, evitarea pierderilor şi a dilutiei componentilor utili, asigurarea protecţiei zãcãmintelor, precum şi conservarea rezervelor geologice care, în funcţie de condiţiile geologice sau de tehnologiile de exploatare şi de valorificare, temporar nu se extrag.
Art. 17. - Unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare sînt obligate sa asigure valorificarea de noi substanţe minerale utile conţinute în zãcãminte, precum şi stabilirea de noi domenii de utilizare a resurselor materiale extrase şi prelucrate, în scopul dezvoltãrii continue a bazei de materii prime.
Art. 18. - Pentru prepararea substanţelor minerale utile, unitãţile de profil vor asimila şi aplica tehnologii pentru recuperarea tuturor componentilor utili, precum şi pentru creşterea gradului de innobilare şi de prelucrare a materiilor prime din ţara, astfel încît sa se asigure obţinerea unor parametri calitativ superiori şi reducerea importului.
Art. 19. - În asigurarea necesarului de energie al economiei naţionale, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere, organe centrale şi locale, precum şi unitãţile economice producãtoare de energie rãspund de utilizarea la maximum a potenţialului hidroenergetic, a carbunilor inferiori, a sisturilor bituminoase şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice. De asemenea, sînt obligate sa asigure creşterea noilor surse de energie, sa intensifice cercetãrile şi aplicatiile pentru utilizarea energiei geotermale, solare, a vintului, a valurilor, precum şi pentru folosirea în scop energetic a hidrogenului, a combustibililor sintetici, a resturilor menajere, gazeificarea subterana a carbunilor şi pentru producerea şi utilizarea biogazului, descoperirea şi valorificarea altor noi surse energetice.
Art. 20. - Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a asigura identificarea şi punerea în valoare a tuturor resurselor locale de materii prime şi materiale, sa realizeze pe aceasta cale o gama larga de materiale şi produse, îndeosebi în domeniul construcţiilor şi al bunurilor de larg consum, asigurind în acest fel o aprovizionare corespunzãtoare şi lãrgirea activitãţilor de producţie.
Art. 21. - Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare, unitãţile de stat şi cooperatiste din agricultura sînt obligate sa asigure accentuarea procesului de dezvoltare intensiva a agriculturii şi a zootehniei, utilizarea intensiva a fondului funciar, obţinerea unor producţii tot mai mari pentru lãrgirea bazei de materii prime necesare satisfacerii cerinţelor industriei alimentare şi celorlalte ramuri ale industriei, aprovizionarea corespunzãtoare a populaţiei şi realizarea unor disponibilitati pentru export.
În domeniul silviculturii, Ministerul Economici Forestiere şi Materialelor de Construcţii, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare vor asigura gospodãrirea şi exploatarea judicioasã a patrimoniului silvic, în conformitate cu prevederile programului naţional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, astfel încît sa se asigure necesarul economiei, de masa lemnoasã şi alte produse.
Art. 22. - În planurile de dezvoltare economico-socialã se vor înscrie cu prioritate obiectivele de investiţii destinate dezvoltãrii bazei proprii de materii prime, precum şi cele care au asigurata în mare mãsura baza de materii prime, combustibili şi energie din ţara.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale producãtoare de materii prime sînt obligate sa elaboreze programe de mãsuri pentru realizarea integrala a nivelurilor de producţie planificate, la toate categoriile de materii prime, şi pentru valorificarea la maximum a tuturor resurselor.

CAPITOLUL 3
Gospodãrirea judicioasã a combustibililor şi energiei

Art. 23. - Consumul de combustibili şi energie de toate formele se face în condiţiile asigurãrii unor randamente energetice maxime, a eliminãrii oricãrei forme de risipa sau consum neraţional, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, a balanţei energiei primare, a balantelor fizice şi a programelor energetice.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, toate unitãţile socialiste care folosesc produse petroliere sînt obligate sa stabileascã programe de mãsuri concrete pentru reducerea consumurilor şi încadrarea riguroasã în normele stabilite.
Art. 24. - La elaborarea planurilor naţionale unice de dezvoltare economico-socialã se va avea în vedere limitarea la strictul necesar a producţiei şi consumului de materiale energointensive, dezvoltarea ramurilor şi subramurilor cu consumuri energetice reduse şi înscrierea cu prioritate a lucrãrilor de investiţii şi modernizãri care sa asigure reducerea consumurilor energetice şi recuperarea resurselor energetice refolosibile.
Art. 25. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unitãţile de cercetare, inginerie tehnologicã şi de proiectare, potrivit atribuţiilor ce le revin, sînt obligate sa asigure:
a) normarea tuturor categoriilor de consumuri energetice, urmãrirea permanenta a modului cum acestea se realizeazã şi luarea mãsurilor necesare pentru încadrarea în nivelurile aprobate;
b) înfãptuirea riguroasã a programelor stabilite pentru îmbunãtãţirea randamentelor energetice ale instalaţiilor, înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de combustibili şi energie, modernizarea arzatoarelor, cazanelor, a recuperatoarelor de caldura şi a celorlalte utilaje energetice, realizarea tuturor mãsurilor prevãzute pentru economisirea combustibililor şi a energiei, eliminarea risipei de orice fel;
c) recuperarea resurselor energetice refolosibile prin montarea de preincalzitoare, cazane recuperatoare şi alte instalaţii şi procedee de recuperare; se interzic proiectarea, realizarea şi punerea în funcţiune de instalaţii termoenergetice care nu sînt dotate cu echipamente recuperatoare de caldura;
d) conducerea proceselor şi instalaţiilor astfel încît sa se realizeze randamente energetice maxime, conform prevederilor din documentaţiile tehnice şi din proiecte; dotarea instalaţiilor în funcţiune cu aparatura de mãsura, control, reglaj şi automatizare;
e) funcţionarea la capacitate a instalaţiilor, agregatelor şi utilajelor, evitarea opririlor accidentale, reducerea permanenta a duratei de elaborare a sarjelor;
f) stabilirea orarelor de lucru astfel încît sa determine reducerea consumului de energie electrica şi de combustibili; utilizarea cu precãdere a iluminatului natural, limitarea iluminatului şi incalzitului în schimburile II şi III numai la locurile de munca strict necesare desfãşurãrii activitãţii;
g) elaborarea, potrivit legii, a bilanţurilor energetice. Acestea vor fi actualizate anual, pe ansamblul unitãţilor, pe principalele procese, utilaje şi instalaţii consumatoare şi pe localitãţi;
h) analizarea trimestriala a stadiului de realizare a mãsurilor rezultate din bilanţurile energetice, a programelor pentru economisirea energiei sub toate formele, a încadrãrii în consumurile energetice normate şi în repartiţiile de combustibili, energie electrica şi termica, stabilind mãsurile ce se impun pentru gospodãrirea judicioasã a energiei.
Art. 26. - În producţia de energie electrica şi termica, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere şi organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, toate unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure:
a) reducerea consumului de hidrocarburi, în vederea valorificãrii superioare a acestora prin chimizare şi trecerea centralelor electrice care utilizeazã hidrocarburi la consumul de combustibili solizi, în special lignit, conform programelor stabilite;
b) extinderea termoficarii urbane prin racordarea de noi consumatori la instalaţiile existente şi dezvoltarea de noi reţele de termoficare, conform prevederilor de plan;
c) adaptarea, potrivit prevederilor de plan, a centralelor termoelectrice pe cãrbuni care funcţioneazã în condensatie, astfel încît sa producã şi energie termica;
d) realizarea noilor termocentrale electrice numai ca centrale electrice de termoficare;
e) concentrarea treptata a centralelor termice mici în centrale mari; organizarea întreţinerii şi repararii centralelor termice şi a reţelelor de distribuţie în perioada de vara, în vederea asigurãrii functionarii la randamente maxime, diminuãrii pierderilor şi a eliminãrii risipei;
f) proiectarea şi realizarea unor microhidrocentrale care sa valorifice la maxim, pe plan local, potenţialul hidroenergetic.
Art. 27. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere care au în profil fabricarea de agregate energetice, au obligaţia de a asigura cercetarea, proiectarea şi fabricarea de cazane şi alte instalaţii termoenergetice cu parametri superiori, cu randamente ridicate, de cel puţin 80% pentru cazane şi care utilizeazã combustibili inferiori, precum şi de cazane recuperatoare, de preincalzitoare de aer, pompe de caldura, tuburi termice şi alte mijloace moderne de recuperare, care sa acopere necesitãţile economiei naţionale. De asemenea, vor asimila în fabricaţie şi vor produce cantitãţile necesare de aparate de mãsura, control, reglaj şi automatizare, de contoare pentru mãsurarea consumului de energie termica în unitãţile economice şi la blocurile de locuinţe.
Art. 28. - Utilizarea combustibililor, energiei electrice şi termice de cãtre unitãţile beneficiare se va face numai în cadrul cantitãţilor repartizate care constituie limite maxime de consum.
Consumul din reţelele furnizorilor de energie electrica, energie termica sau gaze naturale peste cantitãţile repartizate, fãrã contract sau cu încãlcarea condiţiilor stabilite prin contract, se sancţioneazã potrivit legii.
Art. 29. - Se interzice folosirea de cãtre unitãţile beneficiare a cantitãţilor de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi, devenite disponibile ca urmare a realizãrii de economii, modernizãrii procesului de producţie, schimbãrii structurii producţiei, modificãrii ori neîndeplinirii sarcinilor de plan sau din orice alte cauze.
Unitãţile beneficiare sînt obligate sa disponibilizeze cantitãţile de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi prevãzute la alin. 1. Comunicãrile de disponibilizare, însuşite de titularii de plan, vor fi transmise lunar, în cel mult 10 zile de la începutul lunii, unitãţii furnizoare, care va opera modificãrile în contractele economice şi le va comunica coordonatorului de balanţa şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe în vederea corectãrii repartitiilor.
Art. 30. - Ministerele, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice rãspund de realizarea unei stricte discipline energetice prin proiectarea, construirea şi exploatarea utilajelor şi instalaţiilor electroenergetice, organizarea şi exploatarea sistemului electroenergetic naţional, potrivit normelor şi normativelor tehnice privind siguranta în funcţionare a acestuia.
Art. 31. - Organele specializate de control în domeniul energetic sînt obligate sa asigure un control riguros asupra modului de gospodãrire a resurselor energetice de cãtre beneficiari şi sa ia mãsurile necesare pentru utilizarea economicã a acestor resurse.
Unitãţile furnizoare de gaze naturale, de energie electrica şi energie termica sînt obligate sa asigure aplicarea mãsurilor prevãzute de lege în cazul încãlcãrii de cãtre beneficiari a regulilor de distribuţie şi a mãsurilor de rationalizare a energiei livrate.
Art. 32. - La proiectarea şi asimilarea noilor procese tehnologice şi la fabricarea noilor produse şi utilaje care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel se vor asigura consumuri specifice reduse şi randamente ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi strãinãtate, fundamentate prin bilanţurile energetice de proiect. În acest scop, se vor proiecta şi realiza tehnologii integrate, care valorifica în mod complex şi în trepte succesive toate resursele energetice disponibile, rezultate în diferite faze ale proceselor de producţie, în vederea creşterii randamentelor energetice.
La proiectarea şi construcţia noilor obiective industriale, socialculturale şi a locuinţelor, precum şi la executarea reparaţiilor capitale se vor stabili soluţii care sa asigure iluminarea naturala, un grad sporit de izolare termica, utilizarea acestora cu consumuri minime de energie.
Art. 33. - În proiectele de execuţie pentru obiectivele noi sau pentru extinderea şi modernizarea celor existente se vor prevedea aparatele de mãsura, control, reglaj şi automatizare şi, dupã caz, calculatoarele de proces, necesare urmãririi consumurilor energetice, functionarii economice şi în condiţii de siguranta a utilajelor, agregatelor şi instalaţiilor, precum şi instalaţiile de recuperare şi valorificare a tuturor resurselor energetice refolosibile.
Art. 34. - Este interzisã executarea şi respectiv punerea în funcţiune a obiectivelor noi sau a extinderilor şi modernizãrilor dacã prin soluţiile de realizare nu se respecta avizele date în ceea ce priveşte natura combustibililor sau a energiei primare folosite, dacã au randament scãzut, dacã nu sînt dotate cu instalaţiile de recuperare a resurselor energetice refolosibile sau dacã nu s-au realizat schemele de alimentare şi mãsurile tehnologice prevãzute în proiectele aprobate.
Art. 35. - Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice au obligaţia de a asigura modernizarea tehnologiilor şi a structurii producţiei, stabilirea de noi soluţii pentru reducerea consumurilor şi economisirea combustibililor şi a energiei electrice, folosirea de noi surse de energie, o inalta eficienta economicã în utilizarea energiei.
De asemenea, sînt obligate sa ia mãsuri pentru îmbunãtãţirea permanenta a standardelor şi normativelor referitoare la instalaţiile care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel.

CAPITOLUL 4
Recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile

Art. 36. - Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia sa asigure recuperarea integrala şi valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse refolosibile ce pot fi utilizate ca atare sau prin prelucrari.
Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosinta îndelungatã celor de uz personal, care nu se mai utilizeazã în gospodãriile populaţiei, constituie o importanta îndatorire cetateneasca.
Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor şi produselor refolosibile, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege.
Art. 37. - Unitãţile socialiste sînt obligate sa întocmeascã anual, odatã cu lucrãrile de plan, bilanţuri materiale, din care sa rezulte cantitãţile de materii prime şi materiale folosite în procesele de producţie, se vor regasi în produsele finite, precum şi cantitãţile şi structura resurselor materiale refolosibile.
Art. 38. - Unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure, identificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodãrirea şi predarea resurselor materiale refolosibile şi rãspund de realizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacitãţilor de producţie necesare prelucrãrii, în scopul valorificãrii superioare a acestor resurse, precum şi de perfecţionarea continua a proceselor de prelucrare, eliminarea pierderilor de orice fel.
Intreaga activitate de colectare, recuperare, pregãtire, reconditionare, reutilizare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile trebuie realizatã cu costuri minime, astfel încît unitãţile sa-şi acopere integral cheltuielile şi sa obţinã beneficii.
Art. 39. - Activitatea de predare, preluare, sortare, gospodãrire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizeazã cu respectarea urmãtoarelor reguli de baza:
a) unitãţile din activitatea cãrora rezulta resurse materiale refolosibile sînt obligate sa asigure utilizarea într-o proporţie cît mai mare a acestora în cadrul propriei activitãţi;
b) cantitãţile ce nu pot fi reutilizate în unitatea în care rezulta vor fi livrate direct unitãţilor cãrora le-au fost repartizate spre valorificare;
c) resursele materiale provenite de la populaţie, instituţii precum şi cele în cantitãţi mici, nevagonabile, predate de unitãţile socialiste se preiau de unitãţile specializate de recuperare şi valorificare; în cadrul acestora se pot organiza, potrivit legii, formaţii care sa asigure prelucrarea materialelor refolosibile.
Pentru asigurarea capacitãţilor necesare de pregãtire şi valorificare a tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile şi îndeosebi metal, mase plastice, textile, hirtie, lemn, sticla, anvelope şi alte produse din cauciuc, se vor elabora programe speciale, pe baza tehnologiilor cunoscute, cu asigurarea utilajelor din ţara şi folosirea la maximum a spaţiilor construite existente.
Art. 40. - Activitatea de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile se desfãşoarã în condiţiile prevãzute de lege şi are ca scop realizarea urmãtoarelor obiective:
a) valorificarea la maximum a masei miniere exploatate prin recuperarea substanţelor utile metalifere şi nemetalifere, extragerea minereurilor din iazuri, halde, namoluri, diminuarea pierderilor de substanţe combustibile din halde şi valorificarea potenţialului caloric al acestora;
b) creşterea indicilor de scoatere şi a coeficienţilor de valorificare a metalului, recuperarea şi valorificarea integrala a materialelor metalice, îndeosebi a sutajelor, capetelor laminate, straifurilor de tabla şi alte asemenea, aplicarea unor tehnologii care sa valorifice pulberile, slamurile, haldele metalurgice şi alte resurse care conţin metal, precum şi recuperarea şi refolosirea elementelor de aliere;
c) creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile de cauciuc, mase plastice, fire şi fibre chimice, acid sulfuric rezidual, lesie, gudroane, namoluri, recuperarea conţinutului util al unor gaze şi ape reziduale, a uleiurilor minerale uzate, a liantilor şi a altor substanţe;
d) resaparea anvelopelor de orice categorie, proprietate de stat, obsteasca sau personalã; rularea anvelopelor noi auto şi de tractor este admisã pînã la atingerea limitei de uzura stabilitã potrivit legii care permite resaparea acestora; unitãţile socialiste şi persoanele fizice care deţin anvelope resapabile sînt obligate sa le predea spre resapare, urmînd a primi în schimb anvelope noi sau resapate; unitãţile socialiste care nu predau spre resapare anvelopele nu vor primi, în mãsura în care nu şi-au îndeplinit aceasta obligaţie, anvelopele noi sau resapate alocate prin plan; în cazul în care anvelopa aparţinînd unei unitãţi socialiste a fost rulata peste limita de uzura ce permite resaparea, contravaloarea acesteia se va imputa persoanei vinovate;
e) creşterea ponderii materialelor recuperabile din lemn la producerea de PAL, PFL, celuloza şi semiceluloza, sporirea utilizãrii hirtiei şi cartoanelor rezultate din colectare la obţinerea de sortimente de hirtie şi cartoane inclusiv de calitate superioarã;
f) refolosirea, în condiţiile legii, a sticlelor, borcanelor, recipientelor din sticla utilizate la ambalarea mãrfurilor, asigurarea integritãţii acestora şi valorificarea productiva a cioburilor de sticla în industria geamurilor şi sticlei;
g) selectarea tesaturilor în funcţie de tipurile de fire şi compozitia fibroasa, utilizarea maxima a materialelor textile refolosibile, valorificarea superioarã a cantitãţilor de piele, talpa şi blana rezultate din colectare;
h) extragerea tuturor substanţelor utile din resursele refolosibile animale şi vegetale.
Art. 41. - Recuperarea, valorificarea şi, dupã caz, livrarea de cãtre unitãţi a resurselor materiale refolosibile se fac în conformitate cu prevederile de plan, cu respectarea repartitiilor emise şi a contractelor economice încheiate.
Pentru toate categoriile de materii prime şi materiale care se refolosesc se stabilesc norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare, dupã caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.
Livrarea de cãtre furnizori a materiilor prime şi materialelor şi, respectiv, primirea acestora de cãtre beneficiari nu se vor face decît dacã se asigura de cãtre consumatori recuperarea şi refolosirea materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse materiale refolosibile, în conformitate cu prevederile de plan sau cu normele şi normativele de recuperare şi reconditionare.
Art. 42. - Unitãţile socialiste au obligaţia de a aplica soluţii care sa asigure, într-o proporţie cît mai mare, refolosirea ca atare sau cu prelucrari simple a materialelor recuperate, evitindu-se astfel cheltuielile pentru prelucrarea acestora prin operaţii tehnologice primare.
Pentru resursele refolosibile ce nu pot fi utilizate ca atare se vor aplica şi dezvolta tehnologii care sa asigure extragerea maxima a substanţelor utile conţinute, obţinerea de materiale şi produse cu valoare de întrebuinţare ridicatã, economisirea de materii prime noi şi valorificarea superioarã a resurselor refolosibile.
La elaborarea planurilor de aprovizionare tehnico-materialã, în balantele materiale se vor prevedea distinct cantitãţile de resurse materiale refolosibile, precum şi repartizarea acestora pe beneficiari, pentru valorificare şi consum. Livrarea şi consumul resurselor materiale refolosibile se fac numai pe baza de repartiţii emise de coordonatorul de balanţa, în conformitate cu prevederile din balantele materiale aprobate.
Art. 43. - Normele privind activitatea de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, precum şi obligaţiile unitãţilor socialiste în acest domeniu, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

CAPITOLUL 5
Asigurarea necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb

Art. 44. - Dotarea cu maşini, utilaje şi instalaţii pentru punerea în funcţiune a capacitãţilor de producţie noi sau în dezvoltare şi inzestrarea cu maşini şi utilaje a industriei, agriculturii, a unitãţilor de construcţii-montaj, de transporturi şi a altor activitãţi se fac în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pe baza documentaţiilor tehnico-economice aprobate sau a normativelor de dotare.
Art. 45. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile beneficiare, precum şi coordonatorii de balante vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb în condiţiile utilizãrii parcului existent la nivelul indicatorilor tehnico-economici aprobaţi sau al indicilor de utilizare planificati, cu respectarea normativelor de dotare stabilite.
Se interzic solicitarea şi repartizarea de maşini, utilaje şi instalaţii, dacã cele existente nu sînt folosite la intreaga capacitate.
Art. 46. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate sa asigure din producţia interna necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb al economiei, prin folosirea intensiva a capacitãţilor de producţie, dezvoltarea acestora, organizarea cooperãrii între unitãţile producãtoare, extinderea acţiunilor de autoutilare.
Importurile de maşini, utilaje, instalaţii, subansamble şi piese de schimb se contracteazã cu precãdere în cadrul unor acţiuni de cooperare în producţie şi comercialã, în contrapartida cu produse din ramura construcţiei de maşini.
Art. 47. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, celelalte ministere, organe centrale sau locale, unitãţile producãtoare, unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare au obligaţia sa asigure tipizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, respectarea stricta a gamei tipizate de produse, realizarea acestora la parametri tehnici şi economici ridicati.
Prin activitatea de cercetare, proiectare şi tipizare se va asigura creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, îmbunãtãţirea calitãţii produselor fabricate, reducerea continua a pierderilor tehnologice, creşterea productivitatii muncii.
Art. 48. - În activitatea de planificare şi de fabricare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se va acorda prioritate producerii utilajelor tehnologice destinate obiectivelor de investiţii cu termene de punere în funcţiune în cursul anului de plan şi în primul semestru al anului urmãtor, potrivit graficului de livrare aprobat, asigurindu-se corelarea lansãrii în fabricaţie şi a livrãrii cu termenele din graficele de montaj. Unitãţile economice furnizoare sînt obligate sa livreze, cu prioritate, materialele, subansamblele şi echipamentele necesare pentru fabricatia de utilaje tehnologice.
Art. 49. - Livrãrile complexe de utilaje, echipamente, instalaţii şi linii tehnologice se asigura de cãtre furnizorul general, pe baza contractului economic încheiat între acesta şi beneficiar, precum şi pe baza contractelor de cooperare încheiate cu unitãţile specializate în fabricarea unor pãrţi componente, piese, ansamble sau subansamble.
Furnizorul general împreunã cu întreprinderile care realizeazã utilaje complexe rãspund de livrarea utilajelor la termenele stabilite prin graficele de coordonare a investiţiei, de asigurarea asistenţei tehnice şi de supravegherea asamblarii în întregime a utilajelor.
Centralele industriale şi unitãţile producãtoare furnizoare sînt obligate a efectua în uzina toate probele tehnice prescrise în documentaţii la echipamentele, utilajele şi instalaţiile pe care le livreaza, folosind aparatura de control specifica şi metodele de control tehnic activ.
Pentru produsele la care, din motive tehnologice, constructive sau economice, efectuarea încercãrilor complete în unitatea producãtoare nu este posibila, acestea se vor executa la beneficiar, sub rãspunderea şi cu asistenta tehnica de specialitate a uzinelor furnizoare.
Art. 50. - Sarcinile privind asigurarea necesarului de piese de schimb, recuperarea şi reconditionarea pieselor uzate, asimilarea pieselor provenite din import şi a pieselor necesare reparaţiilor se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pe baza de nomenclatoare şi normative de consum, recuperare şi reconditionare, cu motivare tehnica, în funcţie de parcul de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinta îndelungatã aflate în exploatare şi de cerinţele de export. Nomenclatoarele şi normativele se elaboreazã şi se actualizeazã de cãtre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante facuta împreunã cu unitãţile producãtoare şi beneficiare de piese de schimb, precum şi cu proiectantii utilajelor şi celorlalte produse.
Pentru utilajele, maşinile, instalaţiile şi bunurile de folosinta îndelungatã noi, asimilate în producţie, unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã şi de proiectare, împreunã cu unitãţile producãtoare, vor elabora nomenclatoare şi normative de consum experimentale de piese de schimb.
Art. 51. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi ministerele producãtoare rãspund de asigurarea prin plan a capacitãţilor de producţie şi a bazei materiale pentru acoperirea integrala a necesarului de piese de schimb destinat consumului intern şi exportului.
La realizarea de noi obiective de investiţii şi dezvoltarea unitãţilor existente din ramura construcţiilor de maşini este obligatorie asigurarea capacitãţilor care sa satisfacã integral necesarul de piese de schimb aferente maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor ce urmeazã a se realiza.
Art. 52. - Întreprinderile şi centralele producãtoare de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinta îndelungatã, precum şi cele care coopereazã în executarea unor piese sau subansamble sînt obligate sa asigure, cu prioritate, piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparatiei acestora, în cantitãţile şi conform specificatiei prevãzute în repartiţiile emise de coordonatorii de balante.
Unitãţile producãtoare sînt obligate sa asigure, potrivit legii, activitatea de service pentru maşinile, utilajele şi bunurile de folosinta îndelungatã din exploatarea cãrora rezulta aceasta necesitate.
Art. 53. - În cazul încetãrii fabricaţiei unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producãtoare ale pieselor de schimb sînt obligate sa producã şi sa asigure în continuare necesarul pe perioada de funcţionare a acestora. Stabilirea perioadei de continuare a fabricaţiei pieselor de schimb se face de cãtre coordonatorii balantelor de piese de schimb, împreunã cu beneficiarii şi furnizorii, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de normativele prevãzute la art. 50.
În situaţiile justificate din punct de vedere tehnico-economic, în care fabricatia pieselor de schimb înceteazã, unitãţile producãtoare vor executa în devans întreg necesarul de piese de schimb, stabilit de organele prevãzute la alineatul precedent.
Art. 54. - La transferarea producţiei unor maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinta îndelungatã, noul producãtor este obligat sa asigure fãrã întrerupere piesele de schimb necesare. Dacã producţia de piese de schimb la noul producãtor necesita o perioada de asimilare, producãtorul iniţial este obligat sa execute în continuare piesele de schimb pînã la asimilarea acestora la termenul stabilit prin protocol.
Transferul producţiei pieselor de schimb la un alt producãtor se face numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.
Art. 55. - În cazul pieselor de schimb necesare în cantitãţi anuale reduse, unitãţile producãtoare pot fabrica loturi care sa asigure necesarul pe o perioada mai îndelungatã.
Fabricarea de piese de schimb potrivit alineatului precedent, precum şi încetarea producţiei de piese de schimb în condiţiile art. 53 se fac cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Ministerului Finanţelor.
Art. 56. - Pentru stocurile de piese de schimb realizate în condiţiile art. 53 alin. 2 şi art. 55 se acorda, pînã la scoaterea din funcţiune a utilajelor, credite curente potrivit legii.
Art. 57. - La contractarea importurilor de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinta îndelungatã, unitãţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru asimilarea în ţara a tuturor pieselor de schimb necesare.
Art. 58. - Unitãţile beneficiare ale importurilor de maşini, utilaje şi instalaţii rãspund de integrarea maxima, în fabricaţie proprie sau prin cooperare cu unitãţi specializate, a pieselor de schimb aferente. În acest scop, titularii de plan, împreunã cu coordonatorii de balante şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, vor elabora programe de asimilare, ale cãror sarcini vor fi cuprinse distinct în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, prevazindu-se şi capacitatile de producţie corespunzãtoare.
Pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile realizate în ţara cu componente din import, sarcina asigurãrii în totalitate a pieselor de schimb revine unitãţilor furnizoare, inclusiv pentru componentele din import, pînã la asimilarea lor în producţie.
Art. 59. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, împreunã cu coordonatorii de balante, rãspund de constituirea stocurilor de siguranta de agregate, subansamble şi unele piese de schimb, destinate efectuãrii operative a unor reparaţii accidentale la instalaţiile, maşinile şi utilajele de importanta deosebita pentru economia nationala, precum şi pentru efectuarea reparaţiilor cu schimb de agregate.

CAPITOLUL 6
Recuperarea, reconditionarea şi refolosirea pieselor şi subansamblelor

Art. 60. - Întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa asigure recuperarea şi refolosirea, ca atare sau prin reconditionare, a pieselor şi subansamblelor, rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune.
Se interzice distrugerea, degradarea sau predarea ca materii prime vechi a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune, mai înainte de a fi dezmembrate, precum şi a pieselor şi subansamblelor rezultate care pot fi refolosite ca atare sau prin reconditionare.
Art. 61. - Sarcinile privind recuperarea, refolosirea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor, precum şi mijloacele necesare pentru aceste activitãţi se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã.
Repartiţiile pentru piese de schimb şi subansamble vor cuprinde cantitãţile de piese noi precum şi cele obţinute din recuperari şi reconditionari, atît din activitatea proprie de reparaţii şi dezmembrari cît şi de la alte unitãţi.
Livrarea pieselor de schimb şi subansamblelor noi se face numai pe mãsura îndeplinirii de cãtre beneficiar a obligaţiei de recuperare, refolosire şi reconditionare, rezultatã din plan şi din repartiţiile emise.
Art. 62. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante de piese de schimb, va stabili norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamble lor, obligatorii pentru toate unitãţile, indiferent de subordonare.
Art. 63. - Unitãţile socialiste sînt obligate sa identifice, sa sorteze şi sa depoziteze toate piesele şi subansamblele refolosibile şi rãspund de reutilizarea lor ca atare, precum şi de reutilizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacitãţilor de producţie necesare reconditionarii acestora.
Unitãţile socialiste din a cãror activitate rezulta piese şi subansamble refolosibile sînt obligate sa utilizeze aceste piese şi subansamble, într-o proporţie cît mai mare, în cadrul propriei activitãţi.
Piesele şi subansamblele ce nu pot fi refolosite de unitatea în care rezulta se vor livra unitãţilor beneficiare cãrora le-au fost repartizate.
Art. 64. - Piesele şi subansamblele rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, care nu pot fi folosite ca atare, se reconditioneaza de cãtre unitatea care efectueazã reparaţia sau dezmembrarea în ateliere de producţie sau, dupã caz, în formaţii de lucru, ateliere sau secţii special organizate. Pentru piesele şi subansamblele care prin gradul de complexitate şi tehnicitate depãşesc nivelul tehnic de dotare al unitãţilor prevãzute la alin. 1, reconditionarea se va efectua de cãtre unitãţile producãtoare, care în funcţie de volumul de reconditionari şi de capacitatile de producţie de care dispun, vor putea organiza secţii şi ateliere de reconditionare specializate, pe zone teritoriale sau ansamblul economiei.
Categoriile de piese şi subansamble ce urmeazã a fi reconditionate potrivit alineatului precedent se stabilesc de cãtre ministerele care au în subordine unitãţile producãtoare, cu consultarea principalilor beneficiari.
Art. 65. - Pentru piesele şi subansamblele rezultate de la repararea sau dezmembrarea bunurilor de folosinta îndelungatã provenite de la populaţie sau de la organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, reconditionarea se efectueazã de cãtre unitãţile cooperaţiei meşteşugãreşti şi de consum precum şi de cãtre alte unitãţi ale industriei mici.
Art. 66. - Organizarea şi desfãşurarea activitãţilor de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamblelor trebuie sa se realizeze cu costuri minime şi consumuri reduse de materiale şi manopera astfel încît sa contribuie la creşterea eficientei în întreţinerea şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.
Unitãţile economice, centralele, ministerele sînt obligate sa organizeze sistemul de evidenta a tuturor pieselor şi subansamblelor şi agregatelor recuperate din reparaţii dezmembrari, a cantitãţilor reconditionate, precum şi a modului de folosire a acestora, în conformitate cu reglementãrile privind gestiunea materialã a bunurilor.

CAPITOLUL 7
Utilizarea şi gospodãrirea judicioasã a fondurilor fixe

Art. 67. - Utilizarea şi gospodãrirea în condiţii de eficienta maxima a fondurilor fixe reprezintã o obligaţie de baza a întreprinderilor, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale, în care scop sunt obligate sa asigure:
a) încãrcarea şi utilizarea completa a capacitãţilor de producţie ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi funcţionarea capacitãţilor de producţie la parametri proiectati, în concordanta cu necesitãţile economiei naţionale;
b) creşterea în ritm susţinut a productivitatii muncii, prin organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregãtire - programare - lansare - urmãrire a producţiei, realizarea programelor de mecanizare şi automatizare, reducerea la strictul necesar a personalului auxiliar şi neproductiv;
c) folosirea raţionalã şi eficienta a spaţiilor construite;
d) aprovizionarea ritmica a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble, în conformitate cu normele de consum stabilite;
e) utilitatile - abur, aer comprimat, apa industriala, gaze inerte - la parametri prescrisi şi în cantitãţile necesare desfãşurãrii corespunzãtoare a proceselor tehnologice;
f) calificarea corespunzãtoare şi ridicarea permanenta a nivelului de cunoştinţe ale personalului de exploatare, întreţinere şi reparaţii, întãrirea ordinii şi disciplinei;
g) respectarea riguroasã a prescripţiilor tehnice de exploatare, asigurarea asistenţei tehnice în toate schimburile;
h) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe conform prescripţiilor tehnice, a planurilor şi programelor stabilite, în vederea menţinerii în stare de funcţionare a fondurilor fixe şi pentru evitarea avariilor şi intreruperilor accidentale;
i) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor în condiţii de maxima eficienta, ţinînd seama de progresele realizate pe plan naţional şi în strãinãtate, prin folosirea îndeosebi a cercetãrilor şi studiilor proprii, autoutilare, extinderea operaţiilor de exploatare a agregatelor, aplicarea de inovaţii şi invenţii.
Art. 68. - Unitãţile economice rãspund de organizarea raţionalã a tuturor locurilor de munca, precum şi de organizarea judicioasã a muncii în schimburi. Programarea schimburilor se va face în condiţii care sa conducã la încãrcarea optima a capacitãţilor de producţie şi la folosirea judicioasã a forţei de munca în fiecare schimb de lucru, cu respectarea urmãtoarelor reguli:
a) încãrcarea completa a schimburilor de lucru prin concentrarea mijloacelor şi a forţei de munca, eliminindu-se dispersarea acestora în schimburi incomplet folosite;
b) unitãţile care au asigurate comenzi pentru desfacerea producţiei, precum şi toate mijloacele necesare pentru producţie, inclusiv forta de munca, vor organiza munca în trei schimburi complete;
c) în unitãţile în care exista maşini şi utilaje ce constituie locuri inguste, acestea vor fi concentrate, în funcţie de specificul procesului de producţie, în secţii speciale care vor lucra în trei schimburi;
d) în unitãţile cu foc continuu se va asigura procesul normal de producţie cu asistenta tehnica prin repartizarea judicioasã a personalului tehnic cu pregãtire corespunzãtoare, numit pe fiecare schimb, prin decizia conducatorului unitãţii.
Art. 69. - Conducerile unitãţilor, şefii de secţii, şefii de ateliere, maistrii şi ceilalţi conducatori ai proceselor de producţie sînt obligaţi sa asigure:
a) dotarea fiecãrui loc de munca cu instrucţiuni tehnice specifice privind exploatarea în condiţii normale a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi mãsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglare a proceselor tehnologice sau a instalaţiilor;
b) efectuarea instructajelor periodice ale personalului muncitor din subordine referitoare la exploatarea şi întreţinerea fondurilor fixe;
c) stabilirea, prin dispoziţia conducerii unitãţii, pentru fiecare utilaj şi instalatie, în funcţie de importanta şi complexitate, a personalului autorizat sa decidã repunerea în funcţiune a acestora, dupã opriri sau reparaţii;
d) evidenta avariilor şi opririlor accidentale ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi analizarea periodicã a acestora în organele colective de conducere ale unitãţilor, precum şi cu personalul din schimburi, în vederea stabilirii mãsurilor de evitare a repetarii lor;
e) raportarea imediata, cãtre inspectoratele teritoriale pentru controlul gospodãririi fondurilor fixe, a apariţiei avariilor şi opririlor accidentale la instalaţii şi utilaje de baza.
Art. 70. - Pentru eliminarea locurilor inguste care limiteazã folosirea unor capacitãţi de producţie, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sa asigure exploatarea şi întreţinerea utilajelor care constituie locuri inguste cu personal avînd calificarea necesarã functionarii acestora la parametri maximi şi prevenirii opririlor accidentale, precum şi, dupã caz, concentrarea acestora în secţii speciale care lucreazã în trei schimburi;
b) sa asigure modernizarea utilajelor respective prin autoutilare sau în colaborare cu unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare, precum şi cu unitãţile producãtoare de asemenea utilaje;
c) sa înlocuiascã utilajul, cu respectarea normelor legale, sau sa facã dotãri suplimentare în cazul cînd prin modernizare, concentrarea acestuia potrivit art. 68 lit. c, sau asigurare cu personal calificat, nu se elimina locul ingust.
Art. 71. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unitãţile de proiectare, de comerţ exterior şi celelalte unitãţi rãspund, potrivit legii, de luarea tuturor mãsurilor necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranta a cazanelor de abur şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibili, a tuturor fondurilor fixe din dotare, în conformitate cu dispoziţiile legale şi prescripţiile tehnice în vigoare.
Art. 72. - Unitãţile de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi de proiectare sînt obligate sa prevadã, în documentaţiile tehnice pe care le elaboreazã, instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodicã şi repararea fondurilor fixe, lista pieselor de uzura şi de siguranta, aparatura de mãsura, control şi automatizare care sa permitã desfãşurarea proceselor de producţie în condiţii de siguranta, intervenţii operative pentru prevenirea dereglarilor accidentale, precum şi mijloacele pentru limitarea efectelor eventualelor avarii.
Darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice se va face numai dacã au asigurate prescripţiile tehnice de exploatare şi sînt dotate cu aparatura de mãsura, control şi automatizare prevãzutã în proiecte.
Art. 73. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate sa asigure aplicarea şi respectarea riguroasã în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate, perfecţionarea tehnologiilor pentru îmbunãtãţirea permanenta a parametrilor tehnici şi economici ai utilajelor şi instalaţiilor, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor.
Perfecţionarea tehnologiilor se aproba potrivit legii, pe baza experimentarii, verificãrii şi omologãrii prealabile şi numai dacã prin aceasta se atesta îndeplinirea condiţiilor de siguranta în funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor respective.
Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.
Art. 74. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile rãspund de menţinerea în stare de funcţionare a întregului parc de maşini, utilaje, instalaţii şi a celorlalte fonduri fixe din dotare, prin lucrãri de întreţinere curenta, revizii tehnice, reparaţii curente şi prin reparaţii capitale.
Art. 75. - Lucrãrile de întreţinere, reviziile şi reparaţiile curente se efectueazã pe baza programelor şi graficelor stabilite de organul de conducere al unitãţii care deţine fondul fix şi trebuie sa asigure exploatarea în condiţii de siguranta şi la nivelul parametrilor proiectati a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, pînã la perioada de efectuare a reparatiei capitale.
Art. 76. - Reparaţiile capitale se efectueazã potrivit legii. Principalele instalaţii tehnologice, clãdiri şi construcţii, precum şi grupele mai importante de maşini şi utilaje standardizate, la care urmeazã sa se efectueze lucrãri de reparaţii capitale, se nominalizeaza, pe titularii de plan, în planurile de dezvoltare economico-socialã, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a costului lucrãrilor, a executantilor şi a termenelor de realizare.
În plan se vor stabili şi principalele lucrãri de modernizare care se efectueazã cu ocazia reparaţiilor capitale, în scopul creşterii capacitãţii de producţie, îmbunãtãţirii calitãţii produselor, ridicãrii randamentelor, reducerii consumurilor specifice materiale şi energetice, sporirii gradului de automatizare, creşterii productivitatii muncii.
Art. 77. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile rãspund de executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii, în care scop:
a) asigura folosirea corespunzãtoare, dezvoltarea şi dotarea sectoarelor de întreţinere, reparaţii, fabricaţie şi reconditionare de piese de schimb, corelate cu volumul şi tehnicitatea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aflate în dotare;
b) organizeazã unitãţi specializate pentru repararea centralizata a maşinilor şi utilajelor standardizate, de serie, pe economie, zone teritoriale, pe ministere sau centrale;
c) iau mãsuri pentru reducerea la minimum a duratei de imobilizare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru reparaţii, prin asigurarea pieselor de schimb, subansamblelor, materialelor, sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, a forţei de munca calificatã, precum şi prin extinderea pe scara larga a metodei repararii prin înlocuirea de subansamble şi agregate componente;
d) organizeazã recuperarea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor uzate, precum şi a materialelor refolosibile, care rezulta la repararea fondurilor fixe;
e) asigura urmãrirea sistematica a îndeplinirii planurilor, programelor şi graficelor de întreţinere, revizii şi reparaţii, analizeazã periodic în cadrul organelor de conducere colectivã modul de realizare şi stabilesc mãsuri de respectare riguroasã a acestora.
Art. 78. - Planificarea şi efectuarea lucrãrilor de revizii şi reparaţii ale fondurilor fixe se fac pe baza de:
a) normative tehnice privind duratele de funcţionare între revizii şi reparaţii;
b) normative de timp pe operaţii şi categorii de lucrãri.
Normativele prevãzute la lit. a) stabilesc ciclurile de funcţionare între diferitele categorii de revizii şi reparaţii, timpul maxim de stationare în revizii sau reparaţii, precum şi limita costurilor reparaţiilor în procente din valoarea de inventar sau, dupã caz, de înlocuire a fondurilor fixe. Aceste normative se elaboreazã şi se aproba dupã cum urmeazã:
- normativele cu caracter republican şi cele de ramura se stabilesc de cãtre ministerele coordonatoare de ramura, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi sînt obligatorii pentru toate unitãţile, indiferent de subordonare;
- normativele de întreprindere se elaboreazã pentru fondurile fixe necuprinse în normativele republicane sau de ramura, de cãtre unitãţile economice şi se aproba de cãtre centrala în subordinea cãreia funcţioneazã unitatea elaboratoare.
Normativele prevãzute la lit. b) se elaboreazã de institutele de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã şi se aproba de ministerele şi celelalte organe centrale în subordinea cãrora se afla. Ele determina volumul manoperei pe operaţiuni şi categorii de lucrãri necesare în executarea reviziilor şi reparaţiilor şi sînt obligatorii pentru toate unitãţile care executa asemenea lucrãri, indiferent de subordonare.
Art. 79. - Comitetul de Stat al Planificarii împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrala de Statistica organizeazã evidenta fondurilor fixe şi a utilizãrii capacitãţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaboreazã normative generale de determinare a capacitãţilor de producţie.
Art. 80. - Dupã îndeplinirea duratelor normate de serviciu, fondurile fixe pot fi scoase din funcţiune în condiţiile şi cu aprobãrile prevãzute de lege.
Dezmembrarea şi demolarea fondurilor fixe se va face numai cu recuperarea şi valorificarea tuturor pieselor, subansamblelor şi celorlalte materiale refolosibile. Pentru fondurile fixe amortizate, care se justifica din punct de vedere economic sa fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii.

CAPITOLUL 8
Normarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie

Art. 81. - Materiile prime, materialele, combustibilîi şi energia precum şi celelalte resurse materiale se folosesc în intreaga economie nationala numai pe baza de norme şi normative de consum aprobate potrivit legii.
Normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice pentru produsele şi tehnologiile existente în fabricaţie se revizuiesc anual şi se aproba odatã cu adoptarea planului.
Pentru obiectivele de investiţii, produsele şi tehnologiile noi, normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice se elaboreazã şi se supun aprobãrii odatã cu proiectele de execuţie.
Produsele şi tehnologiile noi, precum şi modernizarea celor existente nu pot fi proiectate şi introduse în producţie decît dacã asigura consumuri specifice materiale şi energetice mai reduse fata de cele aflate în fabricaţie, urmãrindu-se de regula atingerea celor mai bune performanţe realizate în ţara şi strãinãtate în domeniul respectiv.
Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, institutele de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, de proiectare şi de învãţãmînt superior rãspund de reducerea sistematica a normelor de consum, creşterea permanenta a eficientei utilizãrii şi valorificãrii resurselor materiale, în care scop sînt obligate sa asigure:
a) crearea de produse noi şi reproiectarea celor existente, în construcţie uşoarã, miniaturizate şi cu parametri funcţionali competitivi, prin perfecţionarea principiilor functionale, sporirea valorii de întrebuinţare, îmbunãtãţirea calitãţii, durabilitatii şi a fiabilitatii, simplificarea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, astfel încît sa se asigure creşterea sistematica a gradului de valorificare a resurselor materiale;
b) aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi care sa asigure creşterea gradului de utilizare a materialelor, a randamentelor şi performantelor maşinilor-unelte şi utilajelor din dotare, creşterea productivitatii muncii;
c) utilizarea de materiale tipizate, eficiente, produse în ţara şi limitarea la strictul necesar a întrebuinţãrii celor provenite din import;
d) extinderea utilizãrii materialelor noi inlocuitoare avantajoase tehnico-economic;
e) creşterea gradului de recuperare şi refolosire eficienta a materialelor recuperabile şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice;
f) asigurarea functionarii utilajelor şi instalaţiilor la parametrii proiectati, îmbunãtãţirea calitãţii reparaţiilor şi a asistenţei tehnice de exploatare;
g) creşterea randamentului proceselor termice, concomitent cu micşorarea pierderilor de transport şi distribuţie a agenţilor energetici;
h) extinderea tehnologiilor economice de debitare, debitarilor complexe, concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe şi multiple, conform necesitãţilor producţiei.
Art. 82. - Întreprinderile, centralele, unitãţile de cercetare, inginerie tehnologicã şi de proiectare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia de a asigura normarea consumurilor pentru toate categoriile de materii prime, materiale, combustibili, energie prin:
a) norme şi normative de consum, care stabilesc limitele maxime ale consumurilor materiale şi energetice pe unitatea de produs;
b) normative de valorificare, prin care se determina limita minima a valorii produselor ce trebuie obţinutã prin prelucrarea unei unitãţi de material;
c) coeficienţi de utilizare, care reprezintã proporţia minima în care materialele utilizate se regãsesc în produsele finite.
Art. 83. - Normele şi normativele de consum, ceilalţi indicatori utilizaţi în normarea consumurilor se determina pe baza documentaţiilor tehnice ale produselor, imbunatatite la nivelul celor mai bune realizari din ţara şi din strãinãtate, corespunzãtor sarcinilor din planul de cercetare ştiinţificã şi de introducere a progresului tehnic, inventiilor, inovatiilor şi mãsurilor tehnico-organizatorice din programele de reducere a consumurilor materiale cu efect în perioada pentru care se face normarea.
Determinarea normelor şi normativelor de consum se face luind în considerare numai materii prime, materiale, repere şi subansamble prevãzute în normele de tipizare aprobate.
Prin acţiunea de tipizare a materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor trebuie sa se asigure, în principal:
a) stabilirea tipurilor optime şi reducerea la strictul necesar a numãrului de tipodimensiuni;
b) reducerea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili şi energie, creşterea eficientei economice prin introducerea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunãtãţirea calitãţii şi fiabilitatii produselor;
c) extinderea posibilitatii de utilizare multipla între repere şi sortimente, la o gama cît mai larga de produse;
d) creşterea ponderii materiilor prime, materialelor şi produselor din producţia interna, precum şi a gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor introduse în ciclurile de fabricaţie.
Art. 84. - În activitatea de construcţii-montaj, normele de consum se stabilesc pe baza normelor de deviz şi în funcţie de volumul şi structura lucrãrilor de construcţii-montaj planificate. Normele de deviz vor cuprinde materialele de construcţii tipizate, prevãzute în proiectele tip aprobate şi vor fi revazute sistematic, în vederea reducerii consumurilor, extinderii utilizãrii de noi materiale din ţara, cu consumuri energetice reduse.
La elaborarea proiectelor tip şi refolosibile, a tuturor documentaţiilor tehnice pentru obiectivele de investiţii, institutele de cercetare şi proiectare de profil au obligaţia sa asigure reducerea consumurilor specifice de materiale comparativ cu soluţiile existente.
Art. 85. - Normele de consum pentru produsele care se executa prin cooperare se elaboreazã pentru întregul produs de cãtre întreprinderile coordonatoare a produsului, pe baza datelor transmise de întreprinderile colaboratoare.
Art. 86. - Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se aproba dupã cum urmeazã:
a) plin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pentru principalele consumuri de materii prime, materiale, combustibili şi energie electrica ale cãror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã; indicatorii se elaboreazã de cãtre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, pe baza propunerilor primite de la centrale, ministere şi celelalte organe centrale şi locale;
b) de cãtre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, pentru consumurile detaliate din indicatorii de consum aprobaţi prin planul naţional unic de dezvoltare ecomico-socialã, la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale;
c) de cãtre ministere, celelalte organe centrale şi locale, pentru principalele consumuri privind materialele ale cãror balante se aproba de acestea, la propunerea centralelor şi celorlalte unitãţi din subordine;
d) de cãtre centrale şi întreprinderi, pentru alte consumuri materiale decît cele aprobate potrivit prevederilor de la lit. a) - c).
Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se elaboreazã în deplina concordanta cu producţia nominalizatã în plan la nivelul fiecãrei trepte organizatorice.
Art. 87. - Normele de consum stau la baza elaborãrii planului de aprovizionare tehnico-materialã, contractãrii, livrãrii, introducerii în consum şi utilizãrii materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei în industrie, agricultura, construcţii-montaj, transporturi, prestarea de servicii şi în alte activitãţi economice.
Art. 88. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unitãţile economice sînt obligate sa asigure îmbunãtãţirea sistematica a indicatorilor de normare a consumurilor, pe baza de programe pentru reducerea consumurilor normate.
Programele se elaboreazã în fiecare întreprindere, la nivel de reper, subansamblu şi produs şi vor cuprinde: mãsuri tehnico-organizatorice cu efecte de reducere a consumurilor materiale în perioada pentru care se elaboreazã programul; cuantumul reducerilor materiale aferente fiecãrei mãsuri propuse; termenele principalelor faze de realizare şi termenul de aplicare.
Art. 89. - Pe baza programelor elaborate de întreprinderi, a analizelor proprii, a rezultatelor lucrãrilor de cercetare şi proiectare, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale vor elabora programe pentru reducerea consumurilor normate, pe grupe de produse, tehnologii şi categorii de materiale pe ansamblul centralei, respectiv ministerului.
Art. 90. - Programele de reducere a consumurilor normate se vor elabora în cadrul lucrãrilor pentru întocmirea şi definitivarea planurilor cincinale, cu eşalonare pe ani, şi se vor actualiza anual potrivit legii, ţinînd seama şi de mãsurile stabilite în acţiunile de reducere a consumurilor materiale.
Art. 91. - Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au obligaţia sa asigure baza tehnico-materialã a mãsurilor propuse în programele de reducere a consumurilor şi sa includã în planul de cercetare ştiinţificã şi de introducere a progresului tehnic sarcinile de proiectare şi asimilare în producţie rezultate din aceste programe.
De asemenea, sînt obligate sa conlucreze pentru soluţionarea operativã a problemelor şi îndeosebi a celor de cooperare şi sa reflecte în indicatorii de plan pentru normarea consumurilor efectele reducerii consumurilor materiale rezultate ca urmare a aplicãrii prevederilor programelor.
Elaborarea şi urmãrirea realizãrii programelor de reducere a consumurilor, a normelor şi normativelor de consum se fac prin compartimentele tehnice din întreprinderi, centrale şi ministere.

CAPITOLUL 9
Planificarea şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale

SECŢIUNEA 1
Planificarea aprovizionarii tehnico-materiale

Art. 92. - Planul de aprovizionare tehnico-materialã asigura baza materialã necesarã îndeplinirii sarcinilor şi obiectivelor planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, în condiţiile fundamentarii consumurilor prin norme şi normative, corelat cu structura fizica a producţiei, precum şi a valorificãrii complete a tuturor materiilor prime şi a resurselor materiale refolosibile, a întregului potenţial tehnico-productiv, încadrãrii în normele de stoc, stabilirii unor rezerve de plan care sa permitã desfãşurarea continua a proceselor productive.
Planul de aprovizionare tehnico-materialã se elaboreazã în cadrul activitãţii de întocmire a planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pe toate treptele organizatorice pornind de la unitãţile de baza economice, social-culturale şi teritorial-administrative.

A. Balantele materiale

Art. 93. - Sarcina elaborãrii şi prezentãrii proiectelor balantelor materiale şi soluţiilor de echilibrare ale acestora pentru planurile cincinale şi anuale, adaptãrii balantelor materiale potrivit imbunatatirilor ce se aduc planurilor anuale, emiterii repartitiilor pentru încheierea sau adaptarea contractelor economice şi rãspunderea pentru executarea balantelor aprobate revine coordonatorilor de balante.
Coordonator de balanţa este principalul producãtor: întreprindere, centrala, minister. Coordonator poate fi şi unitatea de desfacere sau, dupã caz, principalul beneficiar.
Art. 94. - Coordonatorii de balante, pe baza resurselor alocate titularilor de plan prin balantele materiale din planul cincinal, vor emite repartiţii desfãşurate pe fiecare an al cincinalului, pe beneficiari, cu indicarea furnizorilor, precum şi repartiţii anuale cu defalcare pe trimestre, corespunzãtor prevederilor actualizate din planurile anuale.
Repartiţiile se vor emite atît pentru materiile prime, materialele, produsele, piesele şi subansamblele noi, cît şi pentru cele refolosibile, provenite din propria unitate sau de la alte unitãţi, precum şi pentru materialele inlocuitoare a unor resurse deficitare.
Art. 95. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale sau locale, precum şi cu coordonatorii de balante, unitãţile producãtoare şi consumatoare vor lua mãsuri pentru ca la elaborarea balantelor energetice şi de materiale sa fie cuprinse toate resursele disponibile, inclusiv cele recuperabile de orice fel, iar repartizarea acestora sa se facã pe categorii de consumuri, pe baza de norme fundamentate tehnic.
Organele şi unitãţile prevãzute la alineatul precedent rãspund de:
a) includerea integrala în balante a resurselor din ţara, astfel încît sa asigure dezvoltarea bazei interne de materii prime, încãrcarea optima a capacitãţilor de producţie, cu evidentierea distinctã a tuturor resurselor materiale refolosibile;
b) asigurarea volumului de mãrfuri pentru export, în conformitate cu sarcinile fizice nominalizate în planul de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala;
c) repartizarea judicioasã a resurselor pe consumatori, pe baza de norme şi normative de consum şi de stoc, a structurii planificate a producţiei fizice şi cu promovarea în consum a materialelor inlocuitoare, eficiente din punct de vedere economic;
d) acoperirea necesarului de marfa pentru fondul pieţei;
e) prevederea de rezerve dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevãzute sau cerinţe suplimentare care apar în cursul executãrii planului.
Destinaţia rezervelor din balantele materiale se stabileşte de cãtre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de prioritãţile stabilite în utilizarea resurselor materiale, de sarcinile de producţie sau de prestaţii şi de normele de consum şi de stoc; pentru produsele ale cãror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, stabilirea destinaţiei rezervelor se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii.
Art. 96. - Odatã cu propunerea construirii de noi capacitãţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie a noi produse, ministerele, împreunã cu coordonatorii de balante, vor stabili mãsurile ce se impun pentru asigurarea certa şi în perspectiva, îndeosebi din ţara, a necesarului de materii prime, materiale, produse de completare, piese de schimb şi ambalaje, precum şi pentru desfacerea producţiei ce urmeazã a se realiza pe aceste capacitãţi dupã punerea lor în funcţiune.
Art. 97. - În scopul elaborãrii balantelor materiale, centralele sînt obligate sa transmitã coordonatorilor de balante necesarul de consum fundamentat tehnico-economic pentru materiile prime, materialele, ambalajele, piesele de schimb, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele la care se elaboreazã balante, respectiv datele privind nivelurile de producţie şi celelalte resurse ce se cuprind în balante.
Pentru unitãţile direct subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, obligaţiile prevãzute la alin. 1 se aduc la îndeplinire de acestea.
Fundamentarea necesarului de aprovizionare se va face pe baza de norme şi normative de consum şi de stoc aprobate, în condiţiile valorificãrii superioare a tuturor resurselor materiale, accentuarii reducerii consumurilor specifice, creşterii indicilor de valorificare şi de utilizare a materiilor prime, intensificãrii recuperãrii şi reutilizarii tuturor materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice refolosibile.
Art. 98. - Balantele materiale pentru planurile cincinale şi anuale se aproba astfel:
a) prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pentru materiile prime, materialele, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele cu rol hotaritor în dezvoltarea economiei şi în stabilirea proportiilor între ramurile acesteia;
b) de cãtre organele de conducere colectivã din ministere şi celelalte organe centrale sau de organele locale, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii, pentru alte produse importante care conditioneaza îndeplinirea unor sarcini din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã sau la care sînt necesare importuri ori se prevãd sarcini de export;
c) de cãtre organele de conducere colectivã din centrale şi întreprinderi, însuşite de cãtre ministerul tutelar şi cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãrii Fondurilor Fixe, pentru celelalte produse.
Art. 99. - Nomenclatorul produselor pentru care se elaboreazã balante, coordonatorii de balante, precum şi competentele de aprobare a balantelor materiale se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.
Actualizarea nomenclatorului balantelor materiale, ca urmare a modificãrilor ce rezulta din aplicarea unor dispoziţii legale privind indicatori ai planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã sau din schimbarea structurii organizatorice ori a profilului de activitate al titularilor de plan se va face de cãtre Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Comitetul de Stat a Planificarii.
Art. 100. - Pe baza resurselor şi destinaţiilor din balantele materiale aprobate şi a specificatiilor pe sortimente, tipuri şi dimensiuni primite de la beneficiari, coordonatorii de balante vor elabora balantele analitice, programele de fabricaţie, precum şi cele de optimizare a transporturilor şi vor emite repartiţiile pe beneficiari în limita cantitãţilor repartizate prin balante titularilor de plan.
Cantitãţile de materiale care se aloca unitãţilor economice trebuie sa fie în stricta concordanta cu producţia fizica sau cu volumul de prestãri de servicii planificat şi cu normele de consum şi de stoc.
Coordonatorii de balante vor putea modifica sau anula repartiţiile emise numai în cazurile în care aceasta mãsura este consecinta modificãrii unor sarcini din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã sau a dispoziţiei obligatorii emise de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe în condiţiile prezentei legi.
Se interzice modificarea sau anularea repartitiilor de cãtre coordonatorii de balante dupã expirarea perioadei pentru care acestea au fost emise.

B. Normarea stocurilor de materii prime, materiale, combustibili şi carburanţi

Art. 101. - Normele de stoc trebuie sa asigure desfãşurarea ritmica a producţiei conform planului şi a proceselor tehnologice, în condiţiile folosirii cu maximum de eficienta a resurselor materiale şi a capacitãţilor de producţie.
Normele de stoc se revizuiesc anual şi se aproba odatã cu adoptarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã.
În activitatea de aprovizionare tehnico-materialã unitãţile economice sînt obligate sa se încadreze în normele de stoc aprobate.
Art. 102. - La dimensionarea nivelului normelor de stoc, întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate sa asigure:
a) desfãşurarea continua, ritmica, a proceselor de producţie, folosirea intensiva a capacitãţilor de producţie şi a forţei de munca, în condiţiile respectãrii stricte a consumurilor normate, evitind golurile în aprovizionare;
b) reflectarea modificãrilor intervenite în structura producţiei şi consumului, în creşterea complexitatii tehnologiilor şi a calitãţii produselor ce se executa;
c) reducerea sistematica a consumurilor materiale pe baza perfecţionãrii continue a produselor şi tehnologiilor, precum şi a largirii bazei de materii prime interne;
d) corelarea judicioasã între dinamica stocurilor materiale şi dinamica producţiei nete, astfel încît pe ansamblul economiei volumul stocurilor materiale raportat la 1.000 lei venit naţional creat sa prezinte o dinamica descrescãtoare;
e) reflectarea mãsurilor de perfecţionare continua a procesului de aprovizionare tehnico-materialã, în special în ce priveşte optimizarea fluxurilor de transport şi zonarea aprovizionarii, precum şi a surselor aprovizionare; pentru produsele cu pondere la import, nivelul stocurilor va tine seama de durata ciclurilor de aprovizionare pe diferite pieţe;
f) scurtarea ciclului de fabricaţie specific diferitelor subramuri şi grupe de produse, îmbunãtãţirea organizãrii producţiei şi optimizarea fluxurilor de producţie şi a loturilor de fabricaţie, corelarea stocurilor de produse finite cu mãrimea ciclurilor de livrare şi facturare, eliminindu-se imobilizarile în stocuri de produse finite.
Determinarea nivelului normelor de stoc de materii prime, materiale şi produse se face potrivit metodologiei aprobate de Consiliul de Miniştri.
Art. 103. - Nivelurile normelor de stoc se stabilesc dupã cum urmeazã:
a) nivelul normelor de stoc la producãtori pentru fiecare materie prima, material, combustibil şi produse se stabileşte prin balantele materiale;
b) nivelul normelor de stoc la consumatori pentru fiecare materie prima, material, combustibil, carburant şi produs la care se elaboreazã balante materiale se stabileşte de cãtre ministere şi celelalte organe centrale şi locale, împreunã cu coordonatorii de balante şi se aproba de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Comitetul de Stat al Planificarii, în cadrul resurselor materiale prevãzute prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã;
c) pentru alte produse, normele de stoc la producãtor şi consumator se stabilesc de organul de conducere colectivã al unitãţii economice.
Desfãşurarea nivelurilor normelor de stoc stabilite potrivit lit. a) şi b) se face odatã cu ceilalţi indicatori ai planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã.
Art. 104. - Se interzice consumarea de cãtre unitãţile economice a stocurilor normate în scopul depãşirii planului de producţie sau pentru acoperirea unor consumuri mai mari decît cele aprobate.
Art. 105. - În cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranta, pentru asigurarea continuitãţii procesului de producţie în cazul eventualelor întreruperi în aprovizionare, ca urmare a unor neregularitãţi în procesul de producţie al furnizorilor sau în transporturi.
Stocurile de siguranta vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului ierarhic superior, în cazuri temeinic justificate, cu obligaţia reintregirii lor, în termenul cel mai scurt, din livrãrile curente. Pentru materiile prime şi materialele ale cãror balante se aproba odatã cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, stocurile de siguranta vor putea fi consumate numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe.
Pentru rezolvarea unor probleme care apar în procesul de aprovizionare tehnico-materialã, determinate de întreruperi în livrãri, modificãri în structura producţiei, pentru intervenţii urgente în cazul unor avarii, calamitati şi în alte situaţii similare, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe va constitui stocuri de intervenţie în bazele de aprovizionare tehnico-materialã din subordine; stocurile de intervenţie nu sînt considerate ca stocuri cu mişcare lenta şi fãrã mişcare şi se crediteaza cu dobinda curenta.
Art. 106. - Întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale sînt obligate ca, în cazul modificãrilor de plan, sa adapteze în mod corespunzãtor normele de stoc şi sa ia mãsuri pentru introducerea în circuitul economic, potrivit prevederilor prezentei legi, a stocurilor devenite disponibile ca urmare a acestor modificãri.
Art. 107. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperãrii Economice Internaţionale, Direcţia Centrala de Statistica împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor analiza periodic stocurile de materii prime şi materiale existente în economie comparativ cu cele avute în vedere la elaborarea planului şi vor face propuneri de reglementare a acestora.

SECŢIUNEA 2
Desfãşurarea aprovizionarii tehnico-materiale şi gospodãrirea judicioasã a resurselor materiale

Art. 108. - Aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili şi alte produse din ţara şi din import se efectueazã în temeiul contractelor încheiate, astfel:
a) cantitãţile vagonabile, prin livrãri directe de la producãtori sau, dupã caz, de la punctul de frontiera la consumatorul efectiv;
b) cantitãţi nevagonabile:
- prin reţeaua de baze a Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, pentru materialele de uz general şi pentru materialele din import care necesita sa fie lotizate în bazele de la frontiera înainte de livrarea cãtre diferiţi consumatori din ţara;
- prin bazele specializate ale ministerelor şi centralelor, în cadrul nomenclatoarelor stabilite cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, pentru materialele şi produsele specifice unor ramuri de activitate, pentru cele de valoare ridicatã sau care sînt uşor perisabile ori degradabile, precum şi pentru materialele şi produsele speciale din import sau care se importa în cantitãţi mici.
Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe poate prelua, cu avizul Ministerului Finanţelor, desfacerea integrala prin reţeaua proprie de baze şi depozite a unor materiale şi aprovizionarea integrala a unor unitãţi economice, în condiţiile în care se asigura o eficienta economicã sporitã a procesului de desfacere şi aprovizionare, urmînd ca livrãrile cantitãţilor vagonabile sa se efectueze direct de la furnizor la consumator.
Este interzisã derularea prin bazele de aprovizionare-desfacere a maşinilor şi utilajelor.
Art. 109. - Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa emita repartiţiile iar întreprinderile şi centralele sa încheie contractele pe baza calculelor prealabile de optimizare a transporturilor, asigurind reducerea distantelor de transport, eliminarea transporturilor inutile, încadrarea în zonele de desfacere-aprovizionare aprobate.
Totodatã, se va asigura ca bazele de la care se transporta materiale, mai cu seama pentru construcţii, sa se afle cît mai aproape de locul de consum, de regula, în judeţul respectiv.
La stabilirea amplasamentelor noilor capacitãţi producãtoare sau consumatoare de materii prime şi materiale de masa, titularii de plan sînt obligaţi sa ţinã seama de soluţiile optimizate de transport pentru aprovizionare şi desfacerea produselor.
Art. 110. - Unitãţile economice trebuie sa asigure aprovizionarea tehnicomateriala numai cu materii prime, materiale, piese, subansamble şi ansamble de uz general care, prin parametrii lor tehnico-economici, se încadreazã în normele de tipizare şi sa livreze produsele finite numai dacã întrunesc condiţiile prevãzute în aceste documente.
Art. 111. - Pentru prevenirea formãrii de stocuri disponibile sau fãrã mişcare de materii prime, materiale, piese de schimb, ambalaje şi produse, în situaţiile în care unitãţile socialiste realizeazã economii de materiale, folosesc inlocuitori ai unor materiale deficitare, apar schimbãri în structura producţiei, modificãri ale sarcinilor de plan sau din alte cauze, planul de aprovizionare, repartiţiile şi contractele economice se modifica sau se adapteaza pe baza cererilor fundamentate ale unitãţilor beneficiare, în condiţiile prezentei legi.
În acest scop, unitãţile beneficiare vor transmite organului ierarhic superior cererile fundamentate de renunţare, pentru produsele la care se elaboreazã balante materiale, astfel:
a) pentru maşini, utilaje şi instalaţii de serie, organe de asamblare, scule, impletituri şi tesaturi din sirma, cabluri şi conductori electrici, rulmenti, armãturi, produse electrotehnice şi electronice, cu cel puţin 90 de zile înainte de începerea trimestrului în care este prevãzutã livrarea;
b) pentru materii prime, materiale şi alte produse, cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea trimestrului în care este prevãzutã livrarea.
În cazul produselor specificate prin bazele de aprovizionare tehnicomateriala, cererile de renunţare se transmit acestora, iar termenele de mai sus se reduc cu 15 zile.
La maşini, utilaje şi instalaţii complexe, cu ciclu lung de fabricaţie, unitãţile beneficiare pot renunţa în condiţiile şi la termenele stabilite de pãrţi prin contract, în funcţie de specificul de fabricaţie a fiecãrui produs.
La produsele la care nu se elaboreazã balante materiale, modificarea contractelor se va face prin acordul de vointa al pãrţilor contractante, potrivit legii.
Art. 112. - Pe baza cererilor de renunţare, organul ierarhic superior, în termen de 10 zile, va redistribui cantitãţile respective unitãţilor din subordine, în funcţie de cererile temeinic fundamentate apãrute în cursul executãrii planului şi va incunostinta despre aceasta coordonatorii de balante.
Pentru cantitãţile rãmase neredistribuite, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor transmite cererile de renunţare, temeinic fundamentate, Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, cu cel puţin 75 de zile înainte de începerea trimestrului la care se referã pentru produsele prevãzute la art. 111 lit. a), respectiv 45 de zile, pentru produsele prevãzute la art. 111 lit. b).
Art. 113. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe va include în rezerva de plan cantitãţile comunicate potrivit art. 112 alin. 2, în vederea stabilirii destinaţiilor potrivit legii.
Art. 114. - Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa modifice în termen de 5 zile de la primirea comunicãrii privind mãsurile de redistribuire, repartiţiile emise unitãţilor furnizoare şi beneficiare, în vederea adaptãrii contractelor economice. În acest scop, beneficiarii transmit coordonatorilor de balante, în aceleaşi termene prevãzute la art. 111 alin. 2, cererile de renunţare, cu precizarea modificãrii specificatiilor.
Art. 115. - Pentru modificãri de specificaţii în cadrul cantitãţilor repartizate şi a contractelor încheiate, cererile justificate se transmit direct coordonatorilor de balante, cu respectarea termenelor prevãzute la art. 112 alin. 2. Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa accepte modificãri, dacã se încadreazã în capacitatile şi profilul de producţie şi sa comunice în termen de cel mult 5 zile modificãrile celor interesaţi.
Art. 116. - În cazul modificãrii, adaptãrii sau încetãrii executãrii contractelor, pãrţile contractante, organele lor ierarhic superioare şi coordonatorii de balante vor lua mãsuri operative pentru evitarea formãrii de stocuri supranormative sau disponibile, prin modificarea, în condiţiile legii, a programelor de fabricaţie, a graficelor de livrãri şi de aprovizionare sau, dupã caz, a balantelor materiale.
Art. 117. - Stocurile de materiale disponibile sau fãrã mişcare, care nu au putut fi valorificate de cãtre unitãţile deţinãtoare potrivit legii, vor fi comunicate bazelor de aprovizionare tehnico-materialã din subordinea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, pentru materialele şi produsele de uz general, sau bazelor departamentale specializate, pentru materialele şi produsele specifice, pînã la data de 15 ale lunii urmãtoare. Bazele vor asigura redistribuirea directa, de la deţinãtor, a acestor stocuri sau, dupã caz, le vor prelua în depozite proprii, în termen de 20 de zile prin contract sau confirmare scrisã a ofertei de preluare şi pe baza de certificat de calitate.
Stocurile preluate vor fi creditate cu dobinda curenta, creditele urmînd a fi rambursate pe mãsura valorificãrii stocurilor respective, dar nu mai tirziu de doi ani de la acordarea creditelor.
Art. 118. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor organiza în cadrul sistemului informational al aprovizionarii tehnico-materiale evidenta centralizata, pe calculator, a stocurilor de materiale disponibile sau fãrã mişcare şi vor lua mãsuri pentru redistribuirea operativã a acestora unitãţilor care intimpina dificultãţi în asigurarea bazei materiale necesare realizãrii sarcinilor de producţie.
Art. 119. - În activitatea de depozitare, manipulare şi conservare a bunurilor materiale, unitãţile socialiste au obligaţia sa asigure:
a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzãtoare, astfel încît sa se menţinã calitatea şi integritatea produselor;
b) circulaţia raţionalã în depozite, utilizarea judicioasã a spaţiilor de depozitare prin încãrcarea optima a suprafeţelor existente;
c) mecanizarea operaţiilor de manipulare, transport şi depozitare a produselor, creşterea gradului de dotare cu mijloace mecanice de ridicat şi transportat;
d) evitarea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi crearea condiţiilor de reducere continua a coeficienţilor de perisabilitate stabiliţi potrivit legii şi de restringere a nomenclatorului de produse perisabile;
e) asigurarea unei gestionari şi evidente stricte a bunurilor materiale şi a integritãţii patrimoniului încredinţat spre gospodãrire.
Art. 120. - Ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare de ramura sau domenii de activitate, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, vor elabora şi propune norme maxime fundamentate tehnic şi condiţiile în care se pot acorda scazamintele la bunurile perisabile, specifice ramurilor sau domeniilor ce le coordoneazã. Normele de perisabilitate se aproba de Consiliul de Miniştri.
Pentru mãrfurile din reţeaua comercialã, normele de perisabilitate se propun de Ministerul Comerţului Interior.

SECŢIUNEA 3
Gospodãrirea şi circulaţia ambalajelor

Art. 121. - Ambalarea mãrfurilor se face în funcţie de specificul fiecãrei categorii de marfa, cu limitarea la strictul necesar a ambalajelor şi materialelor de ambalare, în condiţii care sa asigure pãstrarea calitãţii, integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs de la producãtor la consumator, reducerea greutatii ambalajelor, stabilirea unor unitãţi de incarcatura judicioase, aplicarea tehnologiilor moderne de transport şi de manipulare, eliminarea materialelor scumpe şi deficitare, reducerea cheltuielilor de circulaţie.
Art. 122. - Pentru fiecare tip de ambalaj de transport se stabilesc durate normate de serviciu în funcţie de viteza anuala de rotaţie a acestuia, de specificul mãrfii, de condiţiile de manipulare, conservare şi transport, precum şi de materialele din care este confectionat ambalajul.
În cadrul duratei normate de serviciu unitãţile socialiste sînt obligate sa asigure rotatia cît mai rapida a ambalajelor, cu respectarea normativelor privind numãrul minim de cicluri ce trebuie efectuate de fiecare tip de ambalaj.
Dotarea prin plan cu ambalaje noi a unitãţilor socialiste se face numai dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri de utilizare normate a ambalajelor din folosinta.
Art. 123. - Circulaţia mãrfurilor ambalate şi a ambalajelor dupã utilizare se face cu reducerea la strictul necesar a operaţiilor de manipulare şi depozitare şi cu eliminarea verigilor intermediare, potrivit urmãtoarelor reguli de baza:
a) pentru mãrfurile ambalate care se livreaza între unitãţi producãtoare, ambalajele se restituie de cãtre unitatea beneficiara direct unitãţii furnizoare;
b) mãrfurile destinate fondului pieţei, ambalate de producãtor, circula, de regula, direct de la unitatea producãtoare la magazinul de desfacere cu amãnuntul, iar restituirea ambalajelor se face cãtre unitatea producãtoare cu mijloacele de transport utilizate pentru aducerea mãrfurilor;
c) mãrfurile livrate în vrac, containere, cisterne, butoaie, lãzi, vagoane şi alte asemenea mijloace circula direct de la producãtor la magazinele de desfacere sau la depozitele din centrele de consum. Depozitele sînt obligate sa asigure sortarea, împãrţirea în loturi, îmbutelierea, preambalarea şi celelalte operaţiuni prealabile livrãrii cãtre beneficiar. Ambalajele de transport se restituie producãtorului de cãtre depozit şi respectiv depozitului de cãtre beneficiar, cu mijloacele de transport cu care a fost adusã marfa.
Unitãţile beneficiare sînt obligate sa asigure buna gospodãrire, manipularea cu grija, efectuarea de reparaţii şi livrarea în termen a ambalajelor cãtre unitãţile furnizoare de marfa, iar acestea sînt obligate sa primeascã integral ambalajele de la unitãţile beneficiare, în conformitate cu repartiţiile emise şi contractele încheiate şi sa asigure repararea acestora înainte de recirculare, cu respectarea stricta a normativelor de circulaţie stabilite.
Art. 124. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile şi celelalte unitãţi economice rãspund de:
a) modernizarea şi perfecţionarea ambalajelor şi ambalarii produselor, extinderea tipurilor eficiente de ambalaje care se întrebuinţeazã repetat, realizarea de ambalaje rezistente la transport, manipulare şi depozitare, igienice şi cu aspect atragator, în condiţiile unui consum raţional de materiale;
b) asigurarea depozitarii, întreţinerii, repararii şi manipulãrii corespunzãtoare a ambalajelor, respectarea stricta a normativelor de utilizare stabilite;
c) livrarea potrivit prevederilor de plan a bunurilor de consum destinate populaţiei în sistem preambalat;
d) stabilirea modurilor de ambalare şi de formare a unitãţilor de incarcatura în funcţie de caracteristicile tehnice ale sistemelor de manipulare, transport, depozitare şi distribuire pe întregul parcurs al produselor, pînã la beneficiari; adoptarea de soluţii care sa satisfacã toate cerinţele determinate de aplicarea tehnicilor moderne de manipulare, transport şi depozitare;
e) extinderea mecanizarii operaţiilor de încãrcare-descãrcare, precum şi a paletizarii, containerizarii şi transcontainerizarii, urmãrind reducerea continua a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport.
Art. 125. - Unitãţile socialiste rãspund de gospodãrirea şi întreţinerea ambalajelor pe toatã durata normata de serviciu, precum şi de folosirea intensiva, cu maxima eficienta, a materialelor de ambalare şi ambalajelor alocate prin plan.
Dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri normate ale ambalajelor, unitãţile socialiste sînt obligate:
a) sa utilizeze în continuare ambalajele care sînt în stare de funcţionalitate, economiile obţinute prin depãşirea duratei de serviciu normata a ambalajelor vor constitui unul dintre criteriile de premiere a personalului muncitor care a contribuit la obţinerea acestora;
b) sa repare, în vederea refolosirii, ambalajele deteriorate care, dupã îndeplinirea duratei de serviciu şi a numãrului de cicluri de utilizare normate, pot fi folosite în continuare;
c) sa valorifice, ca materii prime vechi, ambalajele deteriorate cu durata totalã de serviciu îndeplinitã şi care nu mai pot fi reparate.
Art. 126. - Introducerea în circuitul economic a oricãror categorii de ambalaje se poate face numai cu respectarea normelor de tipizare aprobate potrivit legii şi dacã se asigura prin aceasta mãsura creşterea eficientei economice în activitatea de producţie şi de circulaţie a mãrfurilor. Asimilarea şi producţia de ambalaje noi sau de serie mare se fac pe baza avizului Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, în urma efectuãrii de cãtre acesta a verificãrilor şi încercãrilor privind materialele utilizate, numãrul de cicluri de refolosire, durabilitatea şi a altor parametri tehnici şi economici.
Art. 127. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor împreunã cu celelalte ministere şi organe centrale sau locale vor asigura introducerea şi extinderea containerizarii şi paletizarii, luind mãsuri pentru adaptarea corespunzãtoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi pentru mecanizarea operaţiunilor de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor.
Art. 128. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unitãţile socialiste rãspund de elaborarea de programe speciale anuale, cincinale şi de perspectiva, în vederea extinderii tipurilor eficiente de ambalaje, folosirii de noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, utilizãrii de tehnologii de mare randament pentru ambalare, manipulare, transport şi conservare a produselor şi rãspund de realizarea acestora.

CAPITOLUL 10
Atribuţii în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodãririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe

Art. 129. - Consiliul de Miniştri rãspunde de înfãptuirea sarcinilor cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã cu privire la asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale şi ia mãsuri pentru extinderea bazei interne de materii prime şi energetice, întãrirea disciplinei în gospodãrirea combustibililor şi a energiei, recuperarea şi valorificarea tuturor resurselor materiale refolosibile, realizarea necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb. De asemenea, controleazã şi urmãreşte folosirea optima, în intreaga economie, a fondurilor fixe, a tuturor capacitãţilor de producţie, în condiţii de siguranta şi de eficienta economicã.
Consiliul de Miniştri rãspunde de luarea mãsurilor necesare pentru aprovizionarea ritmica a economiei cu materii prime, materiale, combustibili şi energie, în concordanta cu cerinţele de realizare a sarcinilor de plan, pentru respectarea riguroasã a normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, pentru perfecţionarea continua a întregului proces de aprovizionare tehnico-materialã.
Art. 130. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe înfãptuieşte politica partidului şi statului în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, al gospodãririi resurselor materiale şi al controlului gospodãririi fondurilor fixe, în care scop:
a) rãspunde de realizarea aprovizionarii tehnico-materiale şi intervine operativ în vederea preintimpinarii intreruperilor ce pot apare în fluxurile de aprovizionare şi în redistribuirea resurselor materiale pentru evitarea imobilizarilor;
b) rãspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de activitãţile de normare a consumurilor, de utilizare raţionalã a resurselor materiale, de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile;
c) asigura prin reţeaua proprie de baze şi depozite aprovizionarea materialelor din profilul de activitate al acestora; constituie în aceste unitãţi, prin ordin, stocuri de intervenţie pentru produse, sortimente şi în cantitãţi corelate cu specificul consumului din fiecare zona;
d) participa la elaborarea şi fundamentarea planului de aprovizionare tehnico-materialã; elaboreazã, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, precum şi cu centralele, normele şi normativele de consum şi de stoc pentru principalele materii prime, materiale şi produse care se aproba prin planul naţional unic;
e) coordoneazã pe economie activitatea de optimizare a transporturilor, colaborind în acest scop cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, furnizoare şi beneficiare; rãspunde de elaborarea indicatorilor de plan pentru optimizarea transporturilor de materiale şi produse; asigura zonarea aprovizionarii;
f) organizeazã reintroducerea în circuitul economic a stocurilor materiale disponibile şi fãrã mişcare, în condiţiile prezentei legi;
g) îndeplineşte funcţia de organ central coordonator pe economie în domeniul utilizãrii şi circulaţiei ambalajelor şi al paletizarii, pachetizarii, containerizarii şi transcontainerizarii şi expedierii mecanizate a produselor;
h) emite, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate, normative şi dispoziţii privind utilizarea şi circulaţia ambalajelor, paletelor şi containerelor, obligatorii pentru toate unitãţile socialiste care executa activitãţi supuse coordonãrii;
i) ia sau, dupã caz, propune mãsuri cu privire la perfecţionarea continua a organizãrii aprovizionarii tehnico-materiale în economie.
Art. 131. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe exercita, în intreaga economie, controlul cu privire la:
a) asigurarea menţinerii echilibrului balantelor materiale în cursul executãrii planului, emiterea repartitiilor, încheierea şi executarea contractelor economice, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, materialelor de ambalare, paletelor şi containerelor, desfãşurarea întregului proces de aprovizionare tehnico-materialã;
b) respectarea de cãtre coordonatorii de balante, de cãtre toate unitãţile socialiste, a programelor anuale de optimizare a transporturilor;
c) respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc, precum şi îndeplinirea sarcinilor cuprinse în programele de reducere a consumurilor materiale;
d) recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; reconditionarea pieselor de schimb uzate şi valorificarea materialelor şi pieselor rezultate, dezmembrarea fondurilor fixe;
e) utilizarea cu maxima eficienta a combustibililor şi energiei, recuperarea şi valorificarea resurselor energetice refolosibile, modernizarea instalaţiilor consumatoare în vederea ridicãrii randamentelor şi reducerii continue a consumurilor specifice energetice, reducerii pierderilor şi eliminãrii risipei;
f) folosirea în condiţii de siguranta a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe, exploatarea, întreţinerea, repararea corespunzãtoare a acestora şi asigurarea cu piese de schimb; propune mãsuri pentru încãrcarea raţionalã a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încãrcate la alte unitãţi economice;
g) funcţionarea în condiţii de siguranta a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibili, potrivit legii şi prescripţiilor tehnice în vigoare;
h) îndeplinirea de cãtre centrale şi întreprinderi a obligaţiilor ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de mãsura, control şi automatizare;
i) asigurarea cu personal calificat corespunzãtor nivelului producţiei şi indicilor de utilizare planificati, pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi organizarea instruirii periodice pentru însuşirea de cãtre acesta a instrucţiunilor de lucru.
Organele de control rãspund de stabilirea de mãsuri, potrivit legii, care sa asigure înlãturarea neajunsurilor constatate, tragerea la rãspundere a persoanelor vinovate, îmbunãtãţirea permanenta a activitãţii.
Art. 132. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, cu consultarea, dupã caz, a ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, emite decizii obligatorii cu privire la:
a) derularea în condiţii normale a aprovizionarii tehnico-materiale, normarea consumurilor şi a stocurilor;
b) utilizarea, în condiţiile prevãzute de lege, a rezervelor din balantele materiale, stabilirea de prioritati în contractare, în fixarea termenelor de livrare, în distribuirea de stocuri;
c) modificarea repartitiilor şi adaptarea corespunzãtoare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale pericliteazã îndeplinirea unor sarcini de importanta deosebita pentru economia nationala; în aceasta situaţie pãrţile vor pune de acord contractul cu decizia comunicatã;
d) interzicerea aprovizionarii şi livrãrilor, atunci cînd se constata stocuri nejustificate, utilizãri nerationale, risipa şi pierderi, precum şi atunci cînd prin plan sau prin alte reglementãri s-a stabilit folosirea unor inlocuitori mai eficienti.
Mãsurile privind organizarea aprovizionarii tehnico-materiale şi a reţelelor de baze se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, cu acordul ministerelor, celorlalte organe centrale sau locale.
Art. 133. - Compartimentele de aprovizionare şi desfacere din ministere şi din unitãţile subordonate acestora sînt subordonate şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, în ceea ce priveşte asigurarea bazei materiale a planului, derularea aprovizionarii tehnico-materiale şi optimizarea transporturilor, aplicarea mãsurilor de reducere a consumurilor materiale şi energetice, valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, paletizarea, containerizarea şi alte activitãţi privind desfãşurarea aprovizionarii tehnico-materiale.
Adjunctii ministrului şi asimilaţii acestora care coordoneazã în cadrul ministerelor şi departamentelor activitatea de aprovizionare şi desfacere sînt subordonaţi şi ministrului aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodãririi fondurilor fixe, fata de care rãspund de intreaga activitate desfasurata în aceste domenii în cadrul ministerului sau departamentului respectiv.
Numirea şi eliberarea din funcţie a directorilor generali, directorilor generali adjuncţi, directorilor şi directorilor adjuncţi ai direcţiilor generale şi direcţiilor de aprovizionare-desfacere din ministere şi departamente se fac prin ordin al ministrului sau şefului departamentului respectiv, cu acordul ministrului aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodãririi fondurilor fixe.
Art. 134. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanţelor, Comitetul de Stat al Planificarii, bãncile finanţatoare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale rãspund de stabilirea şi controlul mãsurilor care sa asigure încadrarea în normele de stoc de materii prime şi materiale, semifabricate, producţie neterminatã şi produse finite şi de prevenirea şi lichidarea stocurilor supranormative şi a imobilizarilor financiare.
Art. 135. - Comitetul de Stat al Planificarii rãspunde, împreunã cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, de echilibrul material al planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare infaptuirii obiectivelor şi sarcinilor prevãzute şi de asigurarea prin plan a utilizãrii intensive, cu eficienta maxima, a fondurilor fixe. În acest scop:
a) asigura echilibrarea balantelor materiale care se aproba odatã cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã şi balanţei energiei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balante; stabileşte, împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe şi coordonatorii de balante, soluţii de echilibrare a balantelor materiale deficitare;
b) colaboreazã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe la elaborarea indicatorilor de consum din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã;
c) rãspunde, împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, cu celelalte ministere, organe centrale şi locale, de dezvoltarea bazei interne de materii prime, materiale şi energie, de valorificarea superioarã a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanta cu cerinţele pieţei interne şi tendintele conjuncturale ale pieţei externe;
d) analizeazã, pe parcursul executãrii planului, modul de asigurare a materiilor prime, materialelor, utilajelor, pieselor de schimb şi propune Consiliului de Miniştri mãsuri pentru menţinerea echilibrului planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã şi desfãşurarea ritmica şi eficienta a activitãţii economice;
e) analizeazã încãlcarea principalelor capacitãţi de producţie, suprafeţelor productive, maşinilor şi utilajelor şi asigura prin plan folosirea deplina a acestora, eliminarea locurilor inguste.
Art. 136. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi gospodãririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, urmãtoarele raspunderi şi obligaţii principale:
a) rãspund de realizarea producţiei planificate, precum şi de asigurarea bazei tehnico-materiale pentru îndeplinirea sarcinilor de plan ce le revin;
b) asigura realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, elaborarea, echilibrarea şi realizarea balantelor materiale, respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, precum şi întocmirea şi actualizarea bilanţurilor materiale şi energetice;
c) rãspund de încheierea şi executarea contractelor economice, îndeplinirea programelor de asimilare a produselor noi şi reproiectate şi de tipizare a produselor;
d) elaboreazã programele pentru reducerea consumurilor normate, asigura baza tehnico-materialã necesarã realizãrii mãsurilor prevãzute şi includerea în planul de cercetare ştiinţificã şi de introducere a progresului tehnic a sarcinilor de cercetare, proiectare şi asimilare în producţie, rezultate din aceste programe;
e) controleazã şi iau mãsuri pentru preintimpinarea imobilizarilor în stocuri şi pentru redistribuirea operativã a stocurilor disponibile sau fãrã mişcare;
f) asigura recuperarea şi reutilizarea materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, preambalarea, paletizarea, pachetizarea şi containerizarea produselor;
g) rãspund de organizarea expedierii şi primirii mãrfurilor fãrã ambalaje de transport, prin utilizarea paletelor-lãzi, containerelor, vehiculelor speciale pentru transport în vrac sau mijloacelor de transport de uz general, în toate cazurile în care acest mod de livrare asigura integritatea calitativã şi cantitativã a produselor;
h) rãspund de stabilirea mãsurilor necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe sa se realizeze în condiţii de eficienta economicã maxima şi în deplina siguranta în funcţionare;
i) rãspund de organizarea de unitãţi sau secţii de reparaţii pentru tipurile de maşini, utilaje şi instalaţii la care sînt producãtori sau principali deţinãtori, care sa satisfacã necesarul de reparaţii capitale la nivelul economiei naţionale, precum şi de recuperarea şi reconditionarea pieselor de schimb;
j) organizeazã şi controleazã întocmirea şi difuzarea de cataloage cuprinzînd produsele ce se fabrica de cãtre unitãţile în subordine.
Art. 137. - Centralele au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodãririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, urmãtoarele raspunderi şi obligaţii principale:
a) rãspund de realizarea producţiei, în structura, sortimentatia şi în cantitãţile prevãzute în plan, precum şi de asigurarea prin contracte a aprovizionarii şi desfacerii producţiei, inclusiv pentru unitãţile care urmeazã sa între în funcţiune în perioada de plan;
b) stabilesc nomenclatorul produselor pentru care aprovizionarea sau desfacerea se realizeazã centralizat de cãtre centrala şi obligaţiile ce revin unitãţilor subordonate din contractele încheiate direct de centrala;
c) asigura încadrarea consumurilor în nivelurile planificate, controleazã şi sprijinã întreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a mãsurilor prevãzute în programele de reducere a consumurilor materiale şi a oricãror alte propuneri cu efecte de reducere a consumurilor materiale;
d) rãspund de preintimpinarea formãrii de stocuri supranormative şi pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile şi fãrã mişcare;
e) verifica bilanţurile materiale elaborate de cãtre unitãţile în subordine, asigura aplicarea mãsurilor pentru valorificarea superioarã a tuturor resurselor puse la dispoziţie, inclusiv pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile;
f) asigura reducerea continua a consumurilor specifice energetice, verifica bilanţurile energetice elaborate şi actualizate de întreprinderile din subordine, aplica mãsurile de economisire a combustibililor şi energiei rezultate din acestea, precum şi mãsurile de rationalizare şi economisire prevãzute în planurile energetice;
g) asigura proiectarea, realizarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celorlalte fonduri fixe în condiţii de eficienta economicã şi deplina siguranta în procesul de producţie;
h) rãspund de respectarea stricta în procesele de producţie a tehnologiilor stabilite;
i) întocmesc şi difuzeazã cataloage comerciale, care sa cuprindã produsele ce se fabrica în unitãţile din subordine şi a cãror desfacere este realizatã de cãtre centrala.
Art. 138. - Întreprinderile au, în asigurarea bazei materiale a producţiei şi desfacerii produselor, în gospodãrirea resurselor materiale de care dispun şi a fondurilor fixe din dotare, urmãtoarele raspunderi şi obligaţii principale:
a) rãspund de realizarea integrala şi ritmica a producţiei în sortimentele fizice planificate, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare realizãrii producţiei şi de livrarea produselor, potrivit contractelor încheiate direct sau de cãtre centrala;
b) rãspund de dimensionarea judicioasã a necesarului de materii prime, materiale, utilaje, ambalaje şi alte produse, în conformitate cu sarcinile de plan şi cu producţia contractatã, cu normele, normativele de consum şi ceilalţi indicatori de consum, cu normele de stoc aprobate, de defalcarea indicatorilor de consum aprobaţi pe produse şi secţii de producţie şi de stabilirea mãsurilor necesare pentru respectarea stricta a consumurilor normate;
c) aplica mãsuri pentru reducerea consumurilor normate, prevazind în acest scop sarcinile de cercetare, proiectare, introducerea în fabricaţie a produselor noi şi modernizate şi asigura baza tehnico-materialã necesarã realizãrii în termen a mãsurilor propuse;
d) rãspund de preintimpinarea formãrii de stocuri supranormative şi de valorificarea operativã a stocurilor disponibile sau fãrã mişcare;
e) iau mãsuri de utilizare raţionalã a combustibililor şi energiei, cu respectarea stricta a repartitiilor emise, de modernizare a instalaţiilor, agregatelor, proceselor energetice şi tehnologice, precum şi de recuperare şi valorificare a resurselor energetice refolosibile;
f) rãspund de gospodãrirea judicioasã a materiilor prime şi materialelor, de utilizarea de materiale inlocuitoare ale materiilor prime şi materialelor deficitare şi de recuperarea şi valorificarea integrala a resurselor materiale refolosibile, de reconditionarea pieselor schimb;
g) asigura ambalarea şi formarea unitãţilor de incarcatura, manipularea, depozitarea şi expediţia mecanizata a produselor;
h) asigura funcţionarea continua, încãrcarea optima, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehnice, utilitatile necesare şi rãspund de evidenta capacitãţilor de producţie;
i) rãspund de dotarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor cu aparatura de mãsura, control, reglare şi automatizare prevãzutã în documentaţii şi de luarea mãsurilor necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare, la precizia prescrisã;
j) asigura pregãtirea din timp a personalului necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, conform normelor de structura şi normativelor de personal aprobate şi rãspund de îndrumarea tehnica corespunzãtoare a proceselor de producţie de cãtre şefii de secţii, şefii de instalaţii şi maiştri şi de dotarea locurilor de munca cu instrucţiuni tehnice specifice;
k) stabilesc şi aplica mãsuri pentru respectarea regimului de lucru prevãzut de tehnologiile de fabricaţie, a prescripţiilor tehnice în legatura cu utilizarea şi întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrãrilor de revizii şi reparaţii, în conformitate cu normativele tehnice în vigoare;
l) organizeazã, împreunã cu organul ierarhic superior, activitatea de service pentru produsele fabricate, potrivit legii;
m) întocmesc şi difuzeazã cataloage comerciale, care sa cuprindã produsele pe care le fabrica şi a cãror desfacere este în sarcina lor.
Art. 139. - Institutele de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, unitãţile de cercetare şi proiectare au, în domeniul valorificãrii superioare a resurselor materiale şi perfecţionãrii fondurilor fixe, urmãtoarele obligaţii principale:
a) elaboreazã studii şi proiecte pentru materiale şi produse noi sau modernizate, care sa asigure obţinerea de parametri calitativi, tehnici şi economici ridicati, cu consumuri materiale şi energetice reduse la fabricaţie şi în exploatare;
b) asigura, la întocmirea documentaţiilor tehnice, soluţii pentru încadrarea în consumurile materiale aprobate, respectarea stricta a normelor de tipizare;
c) participa la elaborarea programelor privind asigurarea materialelor noi, modernizarea produselor din fabricatia curenta şi perfecţionarea tehnologiilor, precum şi la stabilirea şi realizarea mãsurilor de reducere a consumurilor materiale, în vederea creşterii continue a eficientei acestora;
d) adopta soluţii constructive optime din punct de vedere tehnico-economic, care sa permitã funcţionarea în condiţii de siguranta a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor noi proiectate sau reproiectate;
e) prevãd în documentaţiile tehnice verificãrile şi incercarile ce trebuie efectuate în uzine şi pe santiere pentru controlul parametrilor de siguranta în funcţionare, subansamblele şi piesele de rezerva importante şi asigura, la cererea beneficiarilor, asistenta tehnica necesarã la punerea în funcţiune, exploatarea şi efectuarea reparaţiilor capitale ale fondurilor fixe;
f) elaboreazã norme tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodicã şi repararea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, pentru reconditionarea pieselor uzate, precum şi pentru calificarea necesarã a personalului de exploatare.

CAPITOLUL 11
Sancţiuni

Art. 140. - Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã a celor vinovaţi.
Art. 141. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinînd avutului obştesc ori împiedicarea mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.
Art. 142. - Constituie contravenţie la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte, dacã nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît potrivit legii penale sa constituie infracţiuni, şi se sancţioneazã astfel:
I. Cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei:
a) neluarea mãsurilor pentru buna gospodãrire a materiilor prime, materialelor şi produselor;
b) încãlcarea obligaţiilor cu privire la constituirea, repartizarea şi folosirea rezervei de plan;
c) încãlcarea obligaţiilor cu privire la normarea integrala a consumurilor în industrie, construcţii-montaj şi prestarea de servicii, precum şi cu privire la normarea stocurilor;
d) consumarea stocurilor normate în scopul depãşirii, fãrã aprobare, a planului de producţie sau ca urmare a depãşirii consumurilor normate, precum şi consumarea stocurilor de siguranta cu încãlcarea legii;
e) neintocmirea planului de reparaţii sau neexecutarea reparaţiilor în conformitate cu normativele tehnice în vigoare, precum şi recepţia acestora cu încãlcarea normelor tehnice;
f) nerespectarea deciziilor date, potrivit legii, de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, obligatorii pentru unitãţi, indiferent de subordonare;
g) încãlcarea obligaţiilor cu privire la aplicarea şi respectarea în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate;
h) neprevederea în documentaţiile tehnice a aparatelor de mãsura, control şi automatizare sau neasigurarea aparatelor de mãsura, control şi automatizare prevãzute în documentaţiile tehnice la darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice.
II. Cu amenda de la 1.000 la 3.000 lei:
a) nerespectarea prevederilor legale privind elaborarea balantelor materiale, încãlcarea obligaţiei de repartizare şi contractare a resurselor conform destinaţiilor din balantele materiale aprobate, emiterea sau anularea de repartiţii de cãtre coordonatorii de balante cu încãlcarea legii, livrarea fãrã repartiţii între unitãţile socialiste de produse pentru care se elaboreazã balante, precum şi încãlcarea de cãtre beneficiar a condiţiilor de elaborare a specificatiilor;
b) elaborarea, cu încãlcarea prevederilor legale, a normelor şi normativelor de consum sau neintocmirea programelor pentru reducerea consumurilor normate;
c) neelaborarea de cãtre proiectant a instrucţiunilor tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodicã şi repararea fondurilor fixe, precum şi a listelor pieselor de uzura şi siguranta necesare bunei exploatãri a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;
d) neluarea mãsurilor prevãzute de lege pentru preintimpinarea formãrii de stocuri disponibile sau fãrã mişcare din producţia interna sau din import, precum şi pentru reintroducerea acestora în circuitul economic;
e) nerespectarea prescripţiilor şi normelor tehnice de întreţinere, reparare, exploatare şi siguranta în funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, inclusiv cazanelor de abur şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi aparatelor consumatoare de combustibili;
f) împiedicarea sub orice forma a organelor de control de a-şi exercita atribuţiile prevãzute de lege;
g) prezentarea de cereri de materiale şi produse nefundamentate pe baza de norme de consum şi de stoc.
Art. 143. - Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 142 şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre:
a) personalul cu atribuţii de control şi inspecţie din cadrul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, personalul de inspecţie financiarã al Ministerului Finanţelor şi personalul de inspecţie al bãncilor, desemnat de conducerile acestora;
b) personalul cu atribuţii de control din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale, din aparatul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi din cadrul centralelor, anume împuternicit de conducãtorii organelor respective, pentru contravenţiile sãvîrşite în unitãţile subordonate, precum şi în celelalte unitãţi dacã personalul împuternicit funcţioneazã în unitãţi care au calitate de coordonator de balanţa.
Art. 144. - Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicãrii acesteia.
Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator şi va fi însoţitã de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
Art. 145. - Dispoziţiile privind contravenţiile din prezenta lege se intregesc cu prevederile din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
Art. 146. - Contravenţiile în domeniul gospodãririi combustibililor şi energiei, precum şi cele din domeniul refolosirii şi valorificãrii resurselor materiale reutilizabile şi a circulaţiei ambalajelor, sînt cele prevãzute de lege.

CAPITOLUL 12
Dispoziţii finale

Art. 147. - Dispoziţiile prezentei legi se aplica în mod corespunzãtor şi organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti.
Art. 148. - Pentru unitãţile din subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi unitãţile cooperaţiei agricole de producţie prevederile prezentei legi se completeazã cu dispoziţiile legale specifice acestor domenii."

ART. 2
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1981.
Pe aceeaşi data se abroga:
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1106/1959 privind îmbunãtãţirea normarii consumurilor, a stocurilor şi normativelor mijloacelor circulante, publicatã în Buletinul Oficial nr. 28 bis din 19 august 1959;
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 879 din 29 iulie 1972 privind stabilirea competentelor de aprobare a normelor şi normativelor de consum şi de stoc, publicatã în Buletinul Oficial nr. 85 din 4 august 1972;
- <>Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 413 din 17 aprilie 1972 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind aprovizionarea tehnico-materialã, gospodãrirea fondurilor fixe, a combustibililor, energiei şi ambalajelor, publicatã în Buletinul Oficial nr. 37 din 17 aprilie 1972;
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1285 din 25 octombrie 1972 privind unele mãsuri pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile de materiale de uz general şi creditarea stocurilor disponibile şi de intervenţie;
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 742 din 24 iunie 1974 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea activitãţii de planificare, normare, fabricaţie şi gospodãrire a consumului şi stocurilor de piese de schimb pentru maşini, utilaje, instalaţii, aparate şi bunuri de consum de folosinta îndelungatã;
- <>Art. 7, 8 şi 9 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1270/1975 privind aprobarea nomenclatorului produselor pentru care se elaboreazã balante, coordonatorii şi competentele de aprobare a balantelor materiale, republicatã în Buletinul Oficial nr. 122 din 22 noiembrie 1977, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptatã de Marea Adunare Nationala în şedinţa din 18 decembrie 1980.

Preşedintele
Marii Adunãri Naţionale,
NICOLAE GIOSAN



                              ────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Marea Adunare Nationala, LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016