Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 11 din 13 mai 1968 privind invatamintul in Republica Socialista Romania
Dezvoltarea şi perfecţionarea permanenta a învãţãmîntului de toate gradele au constituit şi constituie un obiectiv de o deosebita însemnãtate al politicii partidului şi statului nostru. Sub conducerea Partidului Comunist Roman, învãţãmîntul de toate gradele s-a dezvoltat odatã cu prefacerile revoluţionare care au avut loc pe plan social, economic, politic şi cultural în ţara noastrã. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman a trasat direcţiile principale de dezvoltare şi perfecţionare a întregului nostru învãţãmînt. Pe baza directivelor Congresului al IX-lea, sub directa şi permanenta îndrumare a conducerii partidului, Ministerul Învãţãmîntului, consultind un mare numãr de cadre didactice şi de specialişti din diferite ramuri ale economiei, ştiinţei şi culturii ei folosind valoroasele traditii ale învãţãmîntului romanesc şi experienta înaintatã a pedagogiei universale, a elaborat studii privind dezvoltarea şi perfecţionarea învãţãmîntului de toate gradele. Studiile au fost supuse unor largi dezbateri publice, care au trezit un viu interes şi au prilejuit peste 10.000 de propuneri, sugestii şi observaţii. Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 22-25 aprilie 1968, examinînd mãsurile preconizate în aceste studii şi propunerile izvorite din dezbaterea larga cu oamenii muncii, a aprobat Directivele Comitetului Central al Partidului Comunist Roman privind dezvoltarea învãţãmîntului în Republica Socialistã România. Înfãptuirea Directivelor va determina ridicarea pe o treapta mai inalta a întregului nostru învãţãmînt, creşterea nivelului cultural şi profesional al poporului, îmbunãtãţirea sistematica a pregãtirii cadrelor de muncitori, tehnicieni şi specialişti de calificare superioarã. Pe baza hotãrârii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman s-a adoptat prezenta Lege privind învãţãmîntul în Republica Socialistã România. Prima lege care a pus bazele functionarii întregului învãţãmînt în ţara noastrã a fost Legea instrucţiunii, din 1864. Dupã eliberarea tarii, învãţãmîntul a fost reglementat prin Legea pentru reforma învãţãmîntului, din 1948, care a avut un rol însemnat în dezvoltarea şcolii româneşti. La întocmirea legii de fata au fost avute în vedere atît bogata experienta acumulatã de învãţãmîntul nostru, cît şi lipsurile ce s-au manifestat, unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948 şi din acte normative ulterioare; s-a ţinut seama, în acelaşi timp, şi de experienta pedagogica acumulatã pe plan mondial. Prezenta lege stabileşte cadrul juridic necesar pentru organizarea şi desfãşurarea învãţãmîntului. Legea prevede ca în Republica Socialistã România învãţãmîntul se dezvolta în strinsa legatura cu progresele ştiinţei şi tehnicii, cu cerinţele economiei şi culturii, ale construcţiei socialismului şi comunismului. Învãţãmîntul are drept scop însuşirea, de cãtre cetãţeni, a culturii generale şi a cunoştinţelor necesare exercitãrii unor profesiuni utile societãţii, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura şi societate, educarea intelectualã, morala, estetica şi fizica, cultivarea dragostei lor fata de patrie şi popor, fata de idealurile de pace şi progres social. Legea exprima caracterul profund democratic al politicii partidului nostru în domeniul învãţãmîntului, asigurind exercitarea dreptului la învãţãtura al tuturor cetãţenilor, fãrã deosebire de naţionalitate, rasa, sex, religie şi fãrã vreo ingradire care ar putea constitui discriminare. Expresie a deplinei egalitati a cetãţenilor tarii, legea precizeazã, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ca pentru nationalitatile conlocuitoare învãţãmîntul de toate gradele se desfãşoarã şi în limba proprie. Exercitarea dreptului la învãţãtura al cetãţenilor este asigurat prin gratuitatea învãţãmîntului de toate gradele, precum şi prin alte forme de sprijin material, ca burse, cazare în cãmine, masa la cantine, manuale, transport la practica în producţie şi în vacante, îngrijirea sãnãtãţii, odihna în tabere, excursii. Legea stabileşte sistemul de învãţãmînt, care cuprinde: învãţãmîntul preşcolar, învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, învãţãmîntul liceal, învãţãmîntul profesional şi tehnic, învãţãmîntul superior, învãţãmîntul postuniversitar. Prin acest sistem de învãţãmînt, amplu diversificat şi ca multiple posibilitãţi de trecere între diferite tipuri de grade de şcoli, se creeazã tinerilor, tuturor oamenilor muncii, largi posibilitãţi de a urma şcoli de orice grad, potrivit cu aptitudinile, capacitatea şi dorintele proprii, cît şi cu necesitãţile de cadre calificate ale activitãţii sociale. În lumina sarcinilor date de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman, legea prevede prelungirea duratei învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã de la 8 ani, cît este în prezent, la 10 ani. Şcoala generalã de 10 ani va asigura tineretului un orizont mai larg de cultura generalã, care îi va permite sa-şi însuşeascã mai repede şi mai temeinic o calificare sau sa-şi desavirseasca pregãtirea în şcoli de nivel superior. În şcoala generalã se va urmãri o mai buna cunoaştere a elevilor, a inclinatiilor şi aptitudinilor acestora, în vederea orientarii lor şcolare şi profesionale. Se prevede ca învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã sa înceapã la 6 ani, astfel ca şcoala generalã sa poatã fi încheiatã pînã la virsta de 16 ani. Pentru copiii mai puţin dezvoltati, cuprinderea în şcoala se poate amina cu un an. În primii ani de aplicare a legii, cuprinderea copiilor în şcoala la virsta de 6 ani se va face la cererea pãrinţilor. Premergãtor şcolii generale, ca şi pînã acum, va funcţiona gradinita de copii, a carei reglementare este de asemenea prevãzutã în lege. Ţinînd seama atît de capacitatea şi de interesele elevilor, cît şi de cerinţele societãţii, se prevede ca învãţãmîntul liceal sa cuprindã licee de cultura generalã organizate pe secţii cu caracter real şi umanist şi licee de specialitate cu profil variat, potrivit nevoilor economice şi social-culturale. Pentru pregãtirea unui numãr sporit de muncitori, maiştri şi tehnicieni, capabili sa minuiasca cu pricepere instalaţiile, maşinile şi utilajele moderne sau sa exercite cu competenta activitãţi economice şi social-culturale, legea creeazã învãţãmîntului profesional şi învãţãmîntului tehnic largi posibilitãţi de dezvoltare, prin organizarea unor variate forme de calificare şi perfecţionare. Ţinînd seama de prelungirea duratei învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã şi de volumul sporit de cunoştinţe cu care vor veni absolvenţii şcolilor generale, legea stabileşte durata studiilor în şcolile profesionale la 1-2 ani, în funcţie de complexitatea meseriei. Se prevede, ca o forma importanta de pregãtire a muncitorilor calificaţi, şi, ucenicia la locul de munca. În ceea ce priveşte şcolile de maiştri, avînd în vedere rolul maistrului în producţie şi cunoştinţele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, precum şi faptul ca în aceste şcoli sînt primiţi absolvenţi ai şcolii profesionale, cu stagiu şi merite în producţie, se fixeazã durata studiilor la 1 an pentru învãţãmîntul de zi şi la 2 ani pentru învãţãmîntul seral. Se reglementeazã prin lege şi şcoala de specializare postliceala care, în 1-2 ani de studii, asigura pregãtirea profesionalã a absolvenţilor liceelor de cultura generalã, în vederea exercitãrii unor activitãţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale. Se stabileşte, de asemenea, modul de organizare şi funcţionare a cursurilor la locul de munca, pentru calificarea şi perfecţionarea muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate. O atentie deosebita se acorda prin lege învãţãmîntului superior, important factor al progresului ştiinţei, tehnicii şi culturii. Legea fixeazã cadrul organizatoric al acestui învãţãmînt, stabileşte tipurile de instituţii, diversifica mai adecvat profilul şi durata studiilor dupã scopul pregãtirii, creeazã premisele unei mai strinse legãturi a şcolii superioare cu cerinţele actuale ale economiei şi culturii. Prin noua reglementare se va realiza un orizont de pregãtire mai larg, se va asigura absolventului o mai mare mobilitate socialã în profesiunea sa şi o pregãtire mai aprofundata într-o anumitã specialitate. Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri şi tehnicieni sau maiştri se organizeazã pe secţii de subingineri şi de conductori arhitecti, acoperindu-se astfel un gol resimtit în activitatea de producţie şi reluindu-se una din tradiţiile valoroase ale învãţãmîntului nostru. În vederea perfecţionãrii conducerii instituţiilor de învãţãmînt superior şi a facultãţilor, legea prevede introducerea principiului conducerii colective, largindu-se atribuţiile consiliilor profesorale ale instituţiilor de învãţãmînt superior şi ale facultãţilor, precum şi responsabilitãţile colectivelor de catedra. Ţinînd seama de faptul ca, în condiţiile contemporane de progres rapid al ştiinţei şi tehnicii, şcoala superioarã capata fata de trecut şi rolul de a improspata, a completa şi perfectiona periodic cunoştinţele ştiinţifice ale specialiştilor, legea prevede organizarea, în acest scop, a învãţãmîntului postuniversitar. Pentru ca întregul nostru învãţãmînt sa corespundã cerinţelor actuale şi de perspectiva ale dezvoltãrii economiei şi culturii, progresului ştiinţei şi tehnicii contemporane, legea reglementeazã perfecţionarea continua a conţinutului învãţãmîntului de toate gradele. Prezenta lege prevede ca întocmirea planurilor de învãţãmînt, a programelor de studii, a manualelor şi cursurilor sa fie în centrul atentiei personalului didactic, a conducerii instituţiilor de învãţãmînt şi a Ministerului Învãţãmîntului, asigurindu-se o larga consultare a specialiştilor şi a organelor centrale interesate. Prevederile legii intaresc în acelaşi timp rãspunderea catedrelor, a instituţiilor de învãţãmînt şi a Ministerului Învãţãmîntului, pentru conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea învãţãmîntului, în scopul ca tineretul sa primeascã temeinice cunoştinţe profesionale la nivelul ştiinţei şi tehnicii contemporane, sa aibã capacitatea de a aplica aceste cunoştinţe în practica muncii sociale, astfel încît ţinerii elevi şi studenţi, educati în spiritul adincului devotament pentru popor, sa devinã cetãţeni militanti ai construcţiei socialiste şi comuniste. Ţinînd seama ca învãţãmîntul - îndeosebi cel superior - reprezintã o puternica baza de cadre cu inalta calificare ştiinţificã, legea acorda, o deosebita importanta cercetãrii ştiinţifice, legarii tot mai strinse a acesteia de problemele economiei noastre, de cerinţele ştiinţei şi culturii socialiste. Pentru stimularea cercetãrii ştiinţifice din instituţiile de învãţãmînt superior, pe baza Directivelor Conferintei Naţionale a Partidului Comunist Roman, se prevede organizarea unor centre de cercetare, care sa concentreze forţele ştiinţifice din învãţãmînt în vederea rezolvarii unor probleme importante ale economiei şi culturii. Legea cuprinde dispoziţii generale referitoare la personalul didactic din întregul învãţãmînt. Reglementãrile cu privire la intreaga situaţie juridicã a corpului didactic, de la intrarea în învãţãmînt şi pînã la pensionare, vor fi cuprinse, potrivit hotãrârii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, în Statutul personalului didactic, care urmeazã sa fie întocmit în cursul acestui an şi sa fie supus unei dezbateri publice. Prin lege sînt precizate principiile activitãţii de îndrumare şi control în învãţãmînt, organele prin care se exercita aceasta activitate pe plan central şi local. Legea prevede sarcini pentru Ministerul Învãţãmântului, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, precum şi pentru celelalte ministere şi organe centrale care au în subordine şcoli. Ministerul Învãţãmîntului realizeazã potitica partidului şi statului în domeniul învãţãmîntului; el conduce, indrumeaza şi controleazã întregul învãţãmînt, asigurind caracterul unitar al acestuia; lui îi revine rãspunderea pentru planurile de învãţãmînt, programele şi manualele şcolare şi universitare, perfecţionarea personalului didactic şi a metodelor de predare, asigurarea materialului didactic ajutator. Ministerele, organele centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene au sarcini importante în legatura cu organizarea şi desfãşurarea procesului de învãţãmînt, controlul şcolilor, realizarea optima a investiţiilor şi dotarea materialã corespunzãtoare a unitãţilor de învãţãmînt pe care le organizeazã. Legea privind învãţãmîntul în Republica Socialistã România se integreaza în preocuparile constante ale partidului şi statului pentru dezvoltarea şcolii româneşti, în vederea creşterii aportului acesteia la progresul material şi spiritual al tarii noastre. Prin adoptarea legii de fata de cãtre Marea Adunare Nationala, şcoala - principalul izvor de cultura şi factor de civilizatie - va putea contribui şi mai activ la afirmarea multilaterala a personalitãţii umane, la dezvoltarea naţiunii noastre socialiste, la inflorirea patriei.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
TITLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 În Republica Socialistã România învãţãmîntul, principal izvor de cultura şi factor de civilizatie, contribuie la dezvoltarea şi inflorirea orinduirii şi naţiunii socialiste, la afirmarea multilaterala a personalitãţii umane. Învãţãmîntul are drept scop însuşirea, de cãtre cetãţeni, a culturii generale şi a cunoştinţelor necesare exercitãrii unor profesiuni utile societãţii, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura şi societate, educarea intelectualã, morala, estetica şi fizica, cultivarea dragostei lor fata de patrie şi popor, fata de idealurile, de pace şi progres social. Învãţãmîntul se dezvolta în strinsa legatura cu progresele ştiinţei şi tehnicii, cu cerinţele economiei şi culturii, ale construcţiei socialismului şi comunismului. ART. 2 Personalul didactic are sarcina de inalta rãspundere de a realiza ţelurile învãţãmîntului, contribuind la îndeplinirea misiunii sociale de instruire şi educare a cetãţenilor. ART. 3 Învãţãmîntul în Republica Socialistã România este învãţãmînt de stat. Şcoala este despartita de biserica. Confesiunile, congregatiile sau comunitatile religioase pot organiza şi întreţine şcoli speciale pentru pregãtirea personalului de cult. ART. 4 Cetãţenii Republicii Socialiste România au dreptul la învãţãtura, fãrã deosebire de naţionalitate, rasa, sex sau religie şi fãrã vreo alta ingradire ce ar putea constitui o discriminare. ART. 5 În Republica Socialistã România învãţãmîntul are urmãtoarea organizare: - învãţãmîntul preşcolar; - învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã; - învãţãmîntul liceal; - învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic; - învãţãmîntul superior; - învãţãmîntul postuniversitar. ART. 6 Cultura generalã de baza este asigurata tuturor cetãţenilor prin învãţãmîntul obligatoriu, cu durata de 10 ani. Accesul la toate gradele de învãţãmînt este asigurat fiecãruia, potrivit dorintei şi aptitudinilor dovedite, precum şi cerinţelor economiei şi culturii socialiste. ART. 7 Învãţãmîntul de toate gradele este gratuit. ART. 8 Statul organizeazã sistemul burselor de stat, ca sprijin material în vederea asigurãrii dreptului la învãţãtura Elevii şi studenţii primesc, În condiţiile legii, burse şi alte forme de sprijin material, precum cazare în cãmine sau case de copii, masa la cantine, manuale, transport în vacante şi la practica în producţie, îngrijirea sãnãtãţii, odihna în tabere, excursii. ART. 9 Învãţãmîntul de toate gradele se desfãşoarã în limba romana. În conformitate cu prevederile Constituţiei, pentru nationalitatile conlocuitoare învãţãmîntul de toate gradele se desfãşoarã şi în limba proprie. Ministerul Învãţãmîntului asigura pregãtirea personalului didactic necesar învãţãmîntului în limbile nationalitatilor conlocuitoare. La concursurile de admitere prevãzute în prezenta lege, candidaţii au dreptul de a susţine probele în limba maternã la disciplinele pe care le-au studiat în aceasta limba. ART. 10 În unele şcoli, învãţãmîntul se poate desfasura şi într-una din limbile moderne de larga circulaţie. ART. 11 În Republica Socialistã România, statul asigura locuri de munca absolvenţilor învãţãmîntului liceal de specialitate, ai învãţãmîntului profesional, ai învãţãmîntului tehnic şi ai învãţãmîntului superior. ART. 12 Învãţãmîntul în Republica Socialistã România se realizeazã unitar. Conducerea, îndrumarea şi controlul întregului învãţãmînt se exercita de Ministerul Învãţãmîntului, care realizeazã politica partidului şi statului în domeniul învãţãmîntului. ART. 13 Ministerul Învãţãmîntului colaboreazã cu celelalte ministere sau alte organe centrale care au în subordine şcoli şi acorda asistenta de specialitate comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. În activitatea sa, Ministerul Învãţãmîntului se sprijinã pe consilii şi comisii consultative, alcãtuite din cadre didactice şi din cei mai buni specialişti în probleme de învãţãmînt. ART. 14 În realizarea scopurilor învãţãmîntului, Ministerul Învãţãmîntului colaboreazã cu Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociaţiilor Studenţilor şi Organizaţia Pionierilor, care contribuie, potrivit statutelor lor, la desavirsirea pregãtirii profesionale şi la educarea civicã şi morala a elevilor şi studenţilor. ART. 15 Instituţiile de învãţãmînt, în activitatea pe care o desfãşoarã, colaboreazã strins cu familia, asigurindu-şi concursul pãrinţilor în pregãtirea tineretului pentru viata şi munca. ART. 16 Instituţiile de învãţãmînt colaboreazã cu organizaţiile obşteşti şi cu instituţiile de stat care au sarcini în domeniul educaţiei de mase.
TITLUL II Învãţãmîntul preşcolar
ART. 17 Învãţãmîntul preşcolar are scopul de a contribui la educarea copiilor în varsta de la 3 la 6 ani, în vederea cuprinderii lor în învãţãmîntul general, precum şi de a sprijini pe pãrinţi în creşterea copiilor. ART. 18 Învãţãmîntul preşcolar este facultativ. El se realizeazã prin grãdiniţe de copii. Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se organizeazã grãdiniţe cu activitãţi specifice. ART. 19 Grãdiniţele de copii se organizeazã, pe circumscripţii preşcolare, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Se pot organiza grãdiniţe de copii şi pe lîngã organizaţiile de stat, precum şi pe lîngã organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti. ART. 20 La cererea pãrinţilor, organele de stat şi celelalte organizaţii prevãzute în articolul precedent pot infiinta, pe lîngã unele grãdiniţe, cãmine de copii, în care se continua munca educativã desfasurata în cadrul gradinitei şi se asigura supravegherea, masa şi odihna copiilor. Pentru întreţinerea copiilor în cãmine, pãrinţii plãtesc o contribuţie lunarã. ART. 21 Planul de cuprindere a copiilor în grãdiniţe şi cãmine, precum şi reţeaua acestor unitãţi, se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizeazã grãdiniţe de copii. Aprobarea planului de cuprindere se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor. ART. 22 Activitatea de educare a copiilor în grãdiniţe şi cãmine se desfãşoarã pe baza programelor elaborate de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 23 Gradinita de copii este condusã de o directoare, care organizeazã şi controleazã intreaga activitate educativã şi gospodareasca a unitãţii. Directoarea, în conformitate cu normele legale, rãspunde şi de activitatea caminului de copii organizat pe lîngã gradinita.
TITLUL III Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã şi învãţãmîntul liceal
CAP. I Organizare
ART. 24 Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã se realizeazã prin şcoli generale. Învãţãmîntul liceal se realizeazã prin licee de cultura generalã şi prin licee de specialitate.
SECŢIUNEA 1 Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã
ART. 25 Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã asigura însuşirea de cãtre elevi a bazelor culturale generale, contribuie la dezvoltarea lor intelectualã şi fizica, la formarea lor moral-cetateneasca, cultiva interesul şi dragostea lor pentru munca, le formeazã deprinderi practice, îi orienteaza şi-i pregãteşte, potrivit aptitudinilor, pentru continuarea studiilor în unitãţi de învãţãmînt de nivel superior sau pentru desfãşurarea unor activitãţi utile în diferite sectoare de munca. ART. 26 Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã are durata de 10 ani. În acest învãţãmînt sînt cuprinşi toţi copiii care, pînã la începerea anului şcolar, au împlinit virsta de 6 ani. Pentru copiii mai puţin dezvoltati cuprinderea în învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã se poate amina cu un an. ART. 27 Elevii care au promovat clasa a VIII-a a şcolii generale pot continua studiile la liceele de cultura generalã sau la liceele de specialitate. Elevii care promoveazã clasa a IX-a sau a X-a a şcolii generale pot continua studiile, dupã caz, în anii II sau III ai liceelor, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 28 Învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã este învãţãmînt de zi. În condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, se poate organiza învãţãmînt seral şi învãţãmînt fãrã frecventa.
ART. 29 Reţeaua şcolilor generale se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizeazã aceste şcoli, în concordanta cu planul anual de şcolarizare, întocmit cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor. ART. 30 Şcolile generale se organizeazã, în condiţiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Fiecãrei şcoli i se stabileşte o circumscripţie şcolarã. Pentru cultivarea talentelor şi dezvoltarea unor aptitudini, unele şcoli generale funcţioneazã cu program special. Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale ori cu tulburãri de comportament se organizeazã şcoli generale speciale, cu durata de studii şi programe şcolare specifice fiecãrei categorii de deficiente.
SECŢIUNEA 2 Învãţãmîntul liceal de cultura generalã şi învãţãmîntul liceal de specialitate
ART. 31 Învãţãmîntul liceal de cultura generalã asigura elevilor o cultura generalã multilaterala, îi educa în spiritul inaltelor îndatoriri de cetãţeni ai patriei socialiste, orientindu-i în vederea continuãrii studiilor în învãţãmîntul superior sau a desfãşurãrii unor activitãţi utile, în diferite sectoare de munca. ART. 32 Liceele de cultura generalã pot funcţiona cu învãţãmînt de zi, avînd durata de 4 ani, precum şi cu învãţãmînt seral şi învãţãmînt fãrã frecventa, avînd durata de 5 ani. ART. 33 Liceele de cultura generalã se organizeazã pe secţii cu caracter real sau umanist. Pentru cultivarea talentelor şi dezvoltarea unor aptitudini, unele licee de cultura generalã sau clase ale acestora funcţioneazã cu program special. ART. 34 Reţeaua liceelor de cultura generalã şi planul anual de şcolarizare se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi ale Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Aprobarea planului de şcolarizare se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor. ART. 35 Liceele de cultura generalã se organizeazã, în condiţiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Pentru copiii cu deficiente senzoriale sau fizice se pot organiza licee de cultura generalã cu durata studiilor şi programe şcolare specifice fiecãrei categorii de deficiente. ART. 36 Admiterea în liceele de cultura generalã se face pe baza de concurs, organizat pe secţii în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. La concursul de admitere pentru învãţãmîntul de zi se pot prezenta absolvenţi ai clasei a VIII-a a şcolii generale, fãrã sa fi depãşit virsta de 17 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs. La concursul de admitere pentru învãţãmîntul seral şi învãţãmîntul fãrã frecventa se pot prezenta absolvenţi ai clasei a VIII-a a şcolii generale sau persoane care poseda studii echivalente, indiferent de virsta. ART. 37 Învãţãmîntul liceal de specialitate asigura elevilor, pe lîngã pregãtirea de cultura generalã şi educaţia civicã, o pregãtire profesionalã necesarã îndeplinirii unor activitãţi de specialitate de nivel mediu, potrivit cu cerinţele economiei şi culturii socialiste. ART. 38 Liceele de specialitate funcţioneazã cu învãţãmînt de zi. Pentru anumite specialitãţi poate fi organizat şi învãţãmînt seral sau fãrã frecventa. Durata studiilor în liceele de specialitate este de 4 sau 5 ani, potrivit prevederilor nomenclatorului de specialitãţi. ART. 39 Reţeaua şi profilul liceelor de specialitate, nomenclatorul de specialitatii, precum şi planul anual de şcolarizare, se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea Ministerului Învãţãmîntului, facuta cu consultarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate. ART. 40 Liceele de specialitate se organizeazã de ministerele, de celelalte organe centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, stabilite de Consiliul de Miniştri. Dispoziţiile art. 35 alin. 2 se aplica şi în organizarea liceelor de specialitate. ART. 41 Admiterea în liceele de specialitate se face pe baza de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. La concursul de admitere pentru învãţãmîntul de zi se pot prezenta absolvenţii clasei a VIII-a a şcolii generale, dacã nu au depãşit virsta de 17 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs. Pentru învãţãmîntul seral şi cel fãrã frecventa, se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de virsta, persoanele care au absolvit clasa a VIII-a a Şcolii generale sau poseda studii echivalente şi lucreazã în domeniul specialitatii în care urmeazã sa se pregãteascã.
CAP. II Procesul de învãţãmînt
ART. 42 În şcolile generale şi în licee, activitãţile instructiv-educative se realizeazã prin lecţii, lucrãri practice în laboratoare sau ateliere şcolare, prin cercuri de elevi sau alte acţiuni în afarã clasei şi a şcolii. În ultimii 2 ani de studii ai liceelor procesul de învãţãmînt include şi programul de pregãtire pentru apãrarea patriei. Pentru buna desfãşurare a activitãţilor de instruire şi educare, fiecare clasa va avea un diriginte desemnat de conducerea unitãţii şcolare. În sprijinul procesului instructiv-educativ, în cadrul şcolilor generale şi al liceelor funcţioneazã biblioteci şcolare. ART. 43 Structura anului şcolar, durata lectiilor, sesiunile de examene şi vacantele se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 44 Activitatea instructiv-educativã se desfãşoarã în conformitate cu planurile de învãţãmînt şi programele şcolare. Pentru şcolile generale şi liceele de cultura generalã, planurile de învãţãmînt şi programele şcolare se elaboreazã de Ministerul Învãţãmîntului. În cazul unitãţilor şcolare cu program special, elaborarea se face cu consultarea organelor centrale de stat sau obşteşti interesate. Pentru liceele de specialitate planurile de învãţãmînt şi programele şcolare pentru disciplinele de cultura generalã se elaboreazã de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu celelalte ministere şi organe centrale interesate. Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate predate în liceele de specialitate se elaboreazã de ministerele şi celelalte organe centrale care organizeazã aceste licee şi se aproba de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 45 Ministerul Învãţãmîntului rãspunde de elaborarea manualelor necesare învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã şi învãţãmîntului liceal. Manualele se întocmesc pe baza programelor şcolare şi trebuie sa corespundã nivelului ştiinţific şi pedagogic contemporan. Pentru învãţãmîntul în limbile nationalitatilor conlocuitoare se elaboreazã manuale în limbile acestor nationalitati. ART. 46 În liceele de specialitate, instruirea practica se realizeazã, potrivit planurilor de învãţãmînt şi programelor şcolare, în ateliere şcolare, pe loturi experimentale, în laboratoare şi sali de demonstratii, în şcoli de aplicaţie, în întreprinderi şi alte organizaţii socialiste. ART. 47 În vederea modernizãrii conţinutului şi formelor de desfãşurare ale învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã şi ale învãţãmîntului liceal, Ministerul Învãţãmîntului poate aproba organizarea unor unitãţi şcolare experimentale; de asemenea, poate aproba aplicarea, într-un numãr limitat de şcoli sau licee, a unor planuri de învãţãmînt, programe şi manuale experimentale, precum şi experimentarea unor metode de predare. ART. 48 Verificarea pregãtirii elevilor se face, pe întregul parcurs al anului şcolar, în cadrul lectiilor şi al celorlalte forme de activitate, precum şi prin examene, cînd este cazul. Aprecierea cunoştinţelor elevilor se face cu note de la 10 la 1. ART. 49 Promovarea elevilor dintr-o clasa în alta se face pe baza notelor obţinute. Sînt declaraţi promovati elevii care obţin cel puţin media 5 la fiecare obiect de studiu şi cel puţin media 6 la purtare. Elevii pot susţine examene de corigenta la cel mult doua obiecte de studiu. Repeta anul de studii elevii care: - nu obţin cel puţin media 5 la mai mult de doua obiecte de studiu; - nu obţin cel puţin media 6 la purtare; - nu promoveazã examenele de corigenta. ART. 50 Elevii care au promovat ultimul an de studii al şcolii generale primesc certificate de absolvire. Elevii care au promovat cel puţin 2 ani la licee pot primi, la cerere, certificate de absolvire a şcolii generale. ART. 51 Elevii care au promovat ultimul an de studii al liceelor pot susţine examenul de bacalaureat. Examenul de bacalaureat constituie verificarea nivelului de pregãtire a absolvenţilor, a culturii lor generale şi de specialitate şi a capacitãţii de a sintetiza cunoştinţele obţinute în liceu. El se susţine în fata unei comisii prezidate, de regula, de un profesor sau conferenţiar universitar şi consta din probe scrise şi orale, obligatorii şi la alegere. Sînt declaraţi reusiti candidaţii care obţin cel puţin media 5 la fiecare obiect de examen. Probele la examenul de bacalaureat, modul de desfãşurare a acestuia, precum şi numãrul şi compunerea comisiilor, se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. Candidaţii care promoveazã examenul primesc diploma de bacalaureat, iar cei care nu îl promoveazã sau care nu se prezintã la examen primesc, la cerere, certificat de absolvire a liceului. Diploma de bacalaureat eliberata de liceele de specialitate cuprinde şi menţiunea specialitatii pe care titularul a studiat-o. Absolvenţii cu examen de bacalaureat ai învãţãmîntului liceal pot continua studiile în învãţãmîntul superior.
CAP. III Elevii
SECŢIUNEA 1 Drepturi şi îndatoriri
ART. 52 În învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, înscrierea elevilor în clasele I-X se face din oficiu, de şcoala generalã în circumscripţia cãreia elevii îşi au domiciliul. Elevii de alta naţionalitate decît cea romana pot opta pentru înscrierea la şcoala generalã cu predarea în limba romana din circumscripţia şcolarã în care domiciliazã sau la o şcoala cu predarea în limba naţionalitãţii lor. Pãrinţii şi ceilalţi ocrotitori legali sînt obligaţi sa asigure participarea copiilor la lecţii şi la celelalte activitãţi obligatorii organizate de şcoala. Încãlcarea acestei obligaţii constituie contravenţie şi se sancţioneazã potrivit legii. ART. 53 La învãţãmîntul de zi, în şcolile generale sînt înscrişi elevii care n-au depãşit virsta corespunzãtoare clasei cu mai mult de 3 ani. Elevii care au depãşit virsta prevãzutã la alineatul precedent sînt obligaţi sa continue studiile pînã la absolvirea învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã prin învãţãmîntul seral sau fãrã frecventa. Elevii care din diferite motive nu au promovat primele 4 clase ale şcolii generale pînã la împlinirea virstei de 13 ani vor susţine un examen integral de promovare a claselor I-IV, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 54 Înscrierea elevilor în anul I al liceelor se face la cerere, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de admitere, iar în ceilalţi ani, în urma promovãrii anului de studii precedent, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 55 Elevii înscrişi la învãţãmîntul de zi sau la cel seral de la licee pot repeta anul de studii o singura data, iar cei care urmeazã învãţãmîntul. fãrã frecventa, de cel mult doua ori. Dispoziţiile alineatului precedent nu se aplica în cazul repetarii anului de studii din motive medicale. ART. 56 Elevii pot obţine transferarea, pentru motive temeinice, de la o şcoala generalã la alta sau de la un liceu la altul, cu acordul celor doua unitãţi şcolare, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 57 Pentru dezvoltarea unor inclinatii şi aptitudini ale elevilor se pot organiza cercuri tehnice, cenacluri literare, ansambluri artistice, concursuri, campionate şi alte forme de activitãţi cultural-artistice, tehnice şi sportive. Pentru dezvoltarea sportului de performanta în rindurile elevilor se pot organiza cluburi sportive. ART. 58 Pentru asigurarea pregãtirii lor, elevii sînt obligaţi sa participe cu regularitate la lecţii şi la celelalte acţiuni organizate de şcoala, sa-şi însuşeascã cunoştinţele şi sa-şi formeze deprinderile prevãzute de programele şcolare. Elevii sînt obligaţi sa respecte, în şcoala şi în afarã de şcoala, normele de disciplina stabilite. ART. 59 Pentru succese deosebite obţinute la învãţãtura, pentru purtare exemplara şi pentru modul de participare la activitãţile organizate în şcoala şi în afarã de şcoala, elevii sînt evidentiati, putind primi premii şi recompense. Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, elevii pot fi sancţionaţi. Normele de evidentiere şi de sancţionare a elevilor se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 60 În aplicarea prevederilor art. 11 din prezenta lege, absolvenţii învãţãmîntului de zi al liceelor de specialitate care nu continua studiile în învãţãmîntul superior de zi sînt repartizaţi în producţie, potrivit profilului lor de pregãtire. Dupã efectuarea unui stagiu în producţie, stabilit potrivit legii, absolvenţii liceelor de specialitate pot ocupa şi funcţii de maiştri.
SECŢIUNEA 2 Burse şi alte forme de sprijin material
ART. 61 Pentru asigurarea şcolarizãrii în învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã şi pentru sprijinirea elevilor din învãţãmîntul liceal se pot acorda burse în funcţie de situaţia la învãţãtura şi purtare, precum şi de veniturile pãrinţilor. ART. 62 Pe lîngã şcolile generale şi licee pot funcţiona cãmine de elevi şi cantine şcolare, pentru elevii care, în condiţiile legii, au nevoie de un asemenea sprijin material. ART. 63 Elevii din învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, precum şi elevii din învãţãmîntul liceal primesc gratuit manuale şcolare. ART. 64 Elevii se bucura de asistenta medicalã asigurata de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, prin personalul medico-sanitar şcolar şi prin reţeaua unitãţilor medico-sanitare. ART. 65 Elevii beneficiazã de sprijinul acordat potrivit legii pentru odihna în tabere şi participare la excursiile şi activitãţile sportive organizate de şcoala. ART. 66 Elevii intretinuti de stat în casele de copii sau toţi aceia care sînt în evidenta acestor case, precum şi elevii intretinuti în şcolile pentru copii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale, beneficiazã şi de transportul gratuit în vacante.
CAP. IV Conducerea şi administrarea şcolilor generale şi a liceelor
ART. 67 Fiecare unitate şcolarã este condusã de un director. Acesta este ajutat în îndeplinirea atribuţiilor sale de consiliul profesoral şi, cînd este cazul, de unu sau mai mulţi directori adjuncţi. Directorul are urmãtoarele atribuţii principale: - organizeazã, conduce şi controleazã activitatea instructiv-educativã şi gospodareasca a şcolii; - elibereazã actele de studii; - numeşte şi elibereazã din funcţie personalul didactic ajutator şi administrativ-gospodãresc din nomenclatura sa; - reprezintã şcoala în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii. Directorul şcolii generale are şi atributia de a asigura realizarea învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã în circumscripţia şcolarã stabilitã pentru şcoala pe care o conduce. Directorul poate delega unele dintre atribuţiile sale directorilor adjuncţi. ART. 68 În cadrul şcolii funcţioneazã, sub preşedinţia directorului, un consiliu profesoral format din personalul didactic de conducere şi de predare, iar cînd este cazul, şi din personalul de instruire practica. Consiliul profesoral ia hotãrîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi. Consiliul profesoral are urmãtoarele atribuţii principale: - dezbate principalele probleme ale activitãţii instructiv-educative din şcoala şi stabileşte mãsuri pentru perfecţionarea acestei activitãţi; - aproba programul acţiunilor educative, întocmit în colaborare cu organizaţiile de tineret; - contribuie la generalizarea experienţei pozitive din activitatea personalului didactic şi la îmbunãtãţirea metodelor de predare; - analizeazã periodic îndeplinirea planurilor de munca şi rezultatele activitãţii desfãşurate de şcoala. În cadrul şcolilor se pot organiza comisii metodice pe specialitãţi şi o comisie a dirigintilor cu scopul de a contribui la îmbunãtãţirea procesului instructiv-educativ. ART. 69 Pentru desfãşurarea activitãţii administrativ-gospodãreşti, şcolile sînt încadrate cu personalul necesar, potrivit normelor legale. ART. 70 Pe lîngã şcoli funcţioneazã comitete de pãrinţi, ca forma principala de colaborare a şcolii cu familia. Activitatea cotelor de pãrinţi se desfãşoarã potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului.
TITLUL IV Învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic
CAP. I Organizare
ART. 71 Învãţãmîntul profesional se realizeazã prin şcoli profesionale şi ucenicie la locul de munca. Învãţãmîntul tehnic se realizeazã prin şcoli de maiştri şi şcoli de specializare postliceala. Învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic se realizeazã, de asemenea, prin cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare a muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate.
SECŢIUNEA 1 Învãţãmîntul profesional
§ 1. Şcoala profesionalã
ART. 72 Şcoala profesionalã pregãteşte muncitori calificaţi pentru meseriile necesare economiei naţionale sau desfãşurãrii unor activitãţi social-culturale. ART. 73 Durata studiilor în şcolile profesionale este de 1-2 ani şi se stabileşte prin nomenclator pentru fiecare meserie, în funcţie de complexitatea acesteia. Pentru unele activitãţi specifice organizaţiilor cooperatiste, durata studiilor poate fi mai mare de 2 ani. Şcolile profesionale pot funcţiona cu învãţãmînt de zi şi învãţãmînt seral. Pentru calificarea persoanelor cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se pot organiza şcoli profesionale cu durata de studii şi programe şcolare specifice fiecãrei categorii de deficiente. ART. 74 Nomenclatorul de meserii, reţeaua şcolilor profesionale şi profilul acestora se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea organelor centrale ale administraţiei de stat, a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi a Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti ori a organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste. Aprobarea nomenclatorului se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii, a Ministerului Muncii şi a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare. Planul anual de şcolarizare se stabileşte de organele centrale ale administraţiei de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti sau de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste, în colaborare cu Ministerul Muncii, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor şi cu acordul Ministerului Învãţãmîntului. ART. 75 Şcolile profesionale se organizeazã, pe lîngã întreprinderi şi alte organizaţii socialiste, de ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al consiliului popular al municipiului Bucureşti ori de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste. ART. 76 Admiterea în şcolile profesionale se face pe baza de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. La concursul de admitere pentru învãţãmîntul de zi se pot prezenta absolvenţii şcolii generale, fãrã sa fi depãşit virsta de 18 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs. Pentru unele meserii Ministerul Învãţãmîntului poate stabili, la propunerea organelor interesate, alte condiţii de virsta. Pentru învãţãmîntul seral se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de virsta, persoanele care au absolvit şcoala generalã sau poseda studii echivalente şi lucreazã în meseria în care urmeazã sa se califice.
§ 2. Ucenicia la locul de munca
ART. 77 Ucenicia la locul de munca este una din normele prin care se realizeazã pregãtirea de muncitori calificaţi. Prin aceasta forma de învãţãmînt, pregãtirea practica a tinerilor se realizeazã în procesul activitãţii zilnice, în unitãţi de producţie sau de deservire a populaţiei, iar pregãtirea teoreticã se asigura prin învãţãmînt profesional seral sau prin învãţãmînt de zi organizat În perioade de 2-3 luni pe an, timp în care ucenicii pãrãsesc producţia. ART. 78 Durata studiilor, nomenclatorul meseriilor şi planul anual de şcolarizare pentru ucenicia la locul de munca se stabilesc în condiţiile art. 73 alin. 1 şi art. 74. ART. 79 Admiterea tinerilor ca ucenici se face prin concurs, cu respectarea condiţiilor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului pentru şcolile profesionale. Cei care reuşesc la concurs încheie, cu încuviinţarea pãrinţilor sau a celorlalţi ocrotitori legali, contracte de ucenicie cu unitãţile în care efectueazã pregãtirea practica.
SECŢIUNEA 2 Învãţãmîntul tehnic
§ 1. Şcoala de maiştri
ART. 80 Şcoala de maiştri pregãteşte personal tehnic necesar în organizarea şi desfãşurarea procesului de producţie. Şcoala de maiştri funcţioneazã cu învãţãmînt seral; ea poate funcţiona şi cu învãţãmînt de zi. ART. 81 Durata studiilor în şcolile de maiştri este de 2 ani pentru învãţãmîntul seral şi de 1 an pentru învãţãmîntul de zi. ART. 82 Stabilirea nomenclatorului de specialitãţi, a reţelei şi profilului şcolilor de maiştri, a planului anual de şcolarizare, precum şi organizarea acestor şcoli, se fac potrivit prevederilor art. 74 şi art. 75. ART. 83 Admiterea în şcolile de maiştri se face pe baza de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. La concursul de admitere se pot prezenta muncitori calificaţi, încadraţi în una din ultimele doua categorii de calificare, care sînt absolvenţi ai şcolilor profesionale, ai altor şcoli echivalente ori ai liceelor de cultura generalã, au satisfãcut serviciul militar şi sînt recomandaţi de organizaţiile socialiste în care lucreazã. Pentru unele specialitãţi stabilite prin nomenclator se pot prezenta la concurs şi muncitori calificaţi, absolvenţi ai şcolii generale, cu respectarea celorlalte condiţii prevãzute în alineatul precedent. În acest caz, data studiilor este de 2 ani şi la învãţãmîntul de zi.
§ 2. Şcoala de specializare postliceala
ART. 84 Şcoala de specializare postliceala realizeazã pregãtirea profesionalã a absolvenţilor liceelor de cultura generalã, în vederea exercitãrii unor activitãţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale. ART. 85 Durata studiilor în şcolile de specializare postliceala este de 1-2 ani şi se stabileşte, pentru fiecare specialitate, prin nomenclator. Prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri se va putea stabili, pentru unele specialitãţi, o durata a studiilor pînã la 3 ani. Şcolile de specializare postliceala pot funcţiona cu învãţãmînt de zi şi învãţãmînt seral. Pentru unele specialitãţi poate fi organizat şi învãţãmînt fãrã frecventa. ART. 86 Stabilirea nomenclatorului de specialitãţi, a reţelei şi profilului şcolilor de specializare postliceala, precum şi a planului de şcolarizare, se face potrivit prevederilor art. 74. ART. 87 Şcolile de specializare postliceala se organizeazã de ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti ori de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste. ART. 88 La concursul de admitere se pot prezenta absolvenţi ai liceului de cultura generalã care au promovat examenul de bacalaureat sau absolvenţi cu diploma ai altor şcoli echivalente. Pentru învãţãmîntul seral şi cel fãrã frecventa se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevãzute în alineatul precedent şi lucreazã în domeniul specialitatii în care urmeazã sa se pregãteascã. Ministerul Învãţãmîntului poate stabili unele specialitãţi pentru care se pot prezenta la concurs absolvenţi ai liceului de cultura generalã fãrã examen de bacalaureat.
CAP. II Procesul de învãţãmînt
ART. 89 Procesul de învãţãmînt în unitãţile şcolare din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic se desfãşoarã în conformitate cu dispoziţiile art. 42, 43 şi 46-49 inclusiv, care se aplica în mod corespunzãtor, cu completãrile din prezentul capitol. ART. 90 Activitatea instructiv-educativã se desfãşoarã în baza planurilor de învãţãmînt, a programelor şcolare şi a manualelor şcolare. Planurile de învãţãmînt şi programele şcolare pentru disciplinele de cultura generalã se elaboreazã de Ministerul Învãţãmîntului. Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate se elaboreazã de ministerele şi celelalte organe centrale interesate şi se aproba de Ministerul Învãţãmîntului. Elaborarea manualelor şcolare este asigurata de Ministerul Învãţãmîntului împreunã cu celelalte ministere şi organe centrale care organizeazã unitãţi şcolare. ART. 91 Elevii şcolilor profesionale, şcolilor de maiştri şi ai şcolilor de specializare postliceala, precum şi ucenicii, dupã promovarea ultimului an de studii, susţin examenul de absolvire pe baza cãruia primesc diploma de absolvire a şcolii. În aplicarea dispoziţiilor alineatului precedent, ucenicii primesc diploma de absolvire a şcolii profesionale. Cei ce nu promoveazã examenul prevãzut la alineatul 1 din prezentul articol primesc certificat de absolvire a şcolii. Pentru desavirsirea pregãtirii practice, absolvenţii şcolilor profesionale vor lucra în producţie, ca muncitori practicantii, o perioada de 3-12 luni. Drepturile conferite de diploma sau certificatul de absolvire sînt cele stabilite prin normele legale.
CAP. III Elevii
SECŢIUNEA 1 Drepturi şi îndatoriri
ART. 92 Înscrierea elevilor în anul I al unitãţilor şcolare din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic se face la cerere, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de admitere, iar în ceilalţi ani, în urma promovãrii anului precedent, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. Odatã cu înscrierea în anul I la învãţãmîntul de zi, elevii încheie contracte cu organizaţii socialiste, prin care îşi iau obligaţia de a lucra, la acele organizaţii, o perioada de 2-3 ani dupã absolvirea şcolii şi obţinerea calificãrii. În cazul elevilor în virsta mai mica de 18 ani, contractele se încheie cu încuviinţarea pãrinţilor sau a celorlalţi ocrotitori legali. Clauzele contractului se vor stabili prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 93 Elevii înscrişi la învãţãmîntul de zi sau la cel seral pot repeta acelaşi an de studii o singura data, iar cei înscrişi la învãţãmîntul fãrã frecventa, de cel mult doua ori. La şcolile de maiştri se poate repeta anul de studii numai în cazuri bine motivate şi cu acordul organizaţiei socialiste care a fãcut recomandarea. Dispoziţiile alineatelor precedente ale acestui articol nu se aplica în cazul repetarii anului de studii din motive medicale. ART. 94 Elevii pot obţine transferarea, pentru motive temeinice, de la o unitate şcolarã la alta, cu acordul celor doua unitãţi, numai în aceeaşi specialitate sau meserie. Transferarea de la un tip de şcoala la altul, de la o meserie sau specialitate la alta, precum şi de la o forma de învãţãmînt la alta - învãţãmînt de zi, seral sau fãrã frecventa - se face în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 95 Dispoziţiile art. 57-59 inclusiv se aplica în mod corespunzãtor şi elevilor din unitãţile şcolare ale învãţãmîntului profesional şi ale învãţãmîntului tehnic. ART. 96 Absolvenţii de la învãţãmîntul de zi al şcolilor profesionale, al şcolilor de maiştri şi al şcolilor de specializare postliceala sînt repartizaţi în producţie, potrivit specialitatii lor. ART. 97 Absolvenţii şcolilor profesionale pot fi primiţi la licee dupã promovarea examenelor de diferenţa stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 98 Absolvenţii şcolilor de maiştri care nu au absolvit liceul se pot prezenta la examenul de bacalaureat organizat la licee, dupã ce îşi completeazã studiile în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 99 Absolvenţii şcolilor de specializare postliceala care poseda diploma de bacalaureat pot fi înscrişi în învãţãmîntul superior, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului.
SECŢIUNEA 2 Burse şi alte forme de sprijin material
ART. 100 Elevii din şcolile profesionale, şcolile de maiştri şi şcolile de specializare postliceala beneficiazã de burse şi celelalte forme de sprijin material, în condiţiile stabilite de lege pentru fiecare tip de şcoala. Ţinerii angajaţi ca ucenici primesc sprijinul material reglementat pentru forma de pregãtire prin ucenicie la locul de munca.
CAP. IV Conducerea şi administrarea unitãţilor şcolare din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic
ART. 101 Pentru conducerea şi administrarea unitãţilor şcolare din învãţãmînt proporţional şi învãţãmîntul tehnic se aplica, în mod corespunzãtor, dispoziţiile art. 67 şi art. 69. Şcolile profesionale, şcolile de maiştri şi şcolile de specializare postliceala pot fi constituite în grupuri şcolare, avînd o singura conducere. ART. 102 În cadrul unitãţilor şcolare din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic funcţioneazã, sub preşedinţia directorului, consilii profesorale, ale cãror atribuţii sînt cele stabilite la art. 68 alin. 3. Consiliile profesorale sînt formate din personalul didactic de conducere, de predare şi de instruire practica. În unele unitãţi şcolare, se pot organiza şi comisiile prevãzute la art. 68 alin. 4. ART. 103 Comitetele de pãrinţi, prevãzute la art. 70, funcţioneazã şi pe lîngã şcolile profesionale.
CAP. V Cursuri pentru calificarea şi perfecţionarea muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate
ART. 104 Pentru calificarea la locul de munca a muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate, întreprinderile şi celelalte organizaţii socialiste de stat pot organiza şi cursuri de calificare. Pentru a da muncitorilor calificaţi şi personalului mediu de specialitate, potrivit cerinţelor locurilor de munca unde activeazã, cunoştinţele teoretice şi practice privind noi utilaje perfectionate şi tehnologii de fabricaţie introduse în producţie sau pentru, a le adinci cunoştinţele într-un domeniu restrîns al meseriei sau specialitatii lor, întreprinderile şi celelalte organizaţii socialiste de stat pot organiza, la locul de munca, cursuri de perfecţionare. ART. 105 Organizarea cursurilor de calificare şi a celor de perfecţionare, în întreprinderi şi celelalte organizaţii socialiste de stat, se aproba de organele centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti cãrora le sînt subordonate aceste organizaţii, potrivit planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin planul de stat. Cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare pot fi organizate şi în centre înfiinţate de organele centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, pentru pregãtirea personalului necesar mai multor organizaţii socialiste din subordinea acestor organe. ART. 106 Cursurile de calificare se desfãşoarã, în funcţie de complexitatea meseriei, în unu sau doua cicluri (grade). Durata cursurilor de calificare pentru un ciclu este de 3-12 luni, în funcţie de volumul cunoştinţelor care trebuie predate şi se stabileşte pentru fiecare meserie sau specialitate prin nomenclator. ART. 107 Nomenclatorul de meserii şi ciclurile care se pregãtesc muncitorii calificaţi, nomenclatorul de specialitãţi în care se pregãteşte personalul mediu de specialitate prin cursuri de calificare, precum şi planul anual de şcolarizare, se stabilesc în condiţiile prevãzute la art. 74. ART. 108 Durata cursurilor de perfecţionare se stabileşte prin planurile de învãţãmînt, între o luna şi şase luni, în funcţie de volumul cunoştinţelor care trebuie predate. ART. 109 Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare funcţioneazã fãrã scoatere de la locul de munca a celor care le frecventeazã. Se pot organiza şi cursuri cu scoatere de la locul de munca, în condiţii stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 110 Condiţiile de admitere la cursurile de calificare şi la cursurile de perfecţionare se stabilesc de organele prevãzute la art. 105 alin. 1, în funcţie de cerinţele şi complexitatea fiecãrei meserii sau specialitãţi. Stabilirea condiţiilor de admitere la cursurile de calificare se face cu acordul Ministerului Învãţãmîntului şi al Ministerului Muncii. ART. 111 Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare se desfãşoarã potrivit planurilor de învãţãmînt şi programelor de curs elaborate, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, de organele prevãzute la art. 105 alin. 1. ART. 112 Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare se încheie printr-un examen teoretic şi practic, pentru promovarea cãruia candidaţii trebuie sa obţinã cel puţin media 5. Cei care promoveazã acest examen primesc certificat de absolvire. ART. 113 Posesorii certificatului de absolvire a ciclului II al cursurilor de calificare, care au absolvit şi şcoala generalã sau poseda studii echivalente, se pot prezenta la examenul de absolvire a şcolii profesionale şi, în caz de promovare, primesc diploma de absolvire a şcolii profesionale. ART. 114 Persoanele care frecventeazã cursurile de calificare sau de perfecţionare se bucura de sprijin material, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 115 Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea cursurilor de calificare şi a cursurilor de perfecţionare se suporta, dupã caz, din fondurile de producţie sau din fondurile de circulaţie ale organizaţiilor socialiste pentru care se pregãtesc cadrele. Fac excepţie cheltuielile pentru pregãtirea personalului necesar instituţiilor bugetare, care se suporta din buget şi cele pentru pregãtirea. personalului necesar organizaţiilor socialiste noi sau obiectivelor noi, ce urmeazã sa-şi înceapã activitatea, care se suporta, dacã legea nu prevede altfel, din fondul de investiţii. ART. 116 Organizaţiile cooperatiste pot infiinta cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare pentru pregãtirea muncitorilor şi personalului tehnic-administrativ de care au nevoie, aplicindu-se în mod corespunzãtor prevederile cuprinse în acest capitol. Finanţarea cursurilor precum şi stabilirea şi acordarea sprijinului material pentru cursanţi sînt în sarcina acestor organizaţii. ART. 117 Pentru anumite meserii ce nu figureazã în nomenclatorul de meserii al şcolilor profesionale pot fi pregatiti prin cursuri de calificare şi ucenici, cu aplicarea în mod corespunzãtor a dispoziţiilor din prezentul capitol.
TITLUL V Învãţãmîntul superior
CAP. I Organizare
ART. 118 Învãţãmîntul superior formeazã specialişti de inalta calificare necesari în diferitele domenii ale vieţii sociale şi contribuie la progresul ştiinţei, tehnicii şi culturii. Învãţãmîntul superior se realizeazã prin instituţiile de învãţãmînt superior.
SECŢIUNEA 1 Organizarea instituţiilor de învãţãmînt superior
ART. 119 Instituţiile de învãţãmînt superior sînt: universitãţi, institute, academii, conservatoare. ART. 120 Instituţiile de învãţãmînt superior se înfiinţeazã prin lege. Ele au personalitate juridicã. ART. 121 Instituţiile de învãţãmînt superior sînt organizate pe facultãţi. Facultãţile pot fi organizate pe secţii, potrivit nomenclatorului de specialitãţi. Facultãţile se înfiinţeazã prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. În subordonarea unor instituţii de învãţãmînt superior funcţioneazã institute organizate pe facultãţi şi secţii. ART. 122 Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri şi tehnicieni sau maiştri se organizeazã. În cadrul institutelor tehnice sau politehnice, secţii de subingineri sau de conductori arhitecti. Pregãtirea subinginerilor şi a conductorilor arhitecti se va putea face şi în cadrul unor institute de subingineri sau de conductori arhitecti, subordonate institutelor tehnice sau politehnice. ART. 123 Pentru pregãtirea profesorilor din învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã se organizeazã institute pedagogice, ca instituţii de învãţãmînt superior în înţelesul art. 119 şi art. 120 din prezenta lege sau ca institute subordonate universitatilor, în acelaşi scop se pot organiza şi facultãţi sau secţii în cadrul universitatilor. ART. 124 Activitatea instructiva, educativã şi de cercetare ştiinţificã din facultãţi este organizatã pe catedre. ART. 125 Durata studiilor în instituţiile de învãţãmînt superior este de la 3 la 6 ani. La unele facultãţi şi secţii care pregãtesc profesori pentru învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã durata de studii poate fi de 2-3 ani. La secţiile şi institutele de subingineri şi de conductori arhitecti durata studiilor este de 2-3 ani. Durata studiilor se stabileşte, în limitele prevãzute în alineatele precedente, prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, în funcţie de specialitate şi de scopul pregãtirii. ART. 126 Studiile din instituţiile de învãţãmînt superior se realizeazã prin învãţãmînt de zi. La unele facultãţi, pentru specialitatile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, se poate organiza şi învãţãmînt seral sau învãţãmînt fãrã frecventa cu o durata de studii mai mare cu un an fata de cea stabilitã pentru învãţãmîntul de zi. ART. 127 Nomenclatorul de specialitãţi şi planul anual de şcolarizare se elaboreazã de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi se aproba prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 128 Instituţia de învãţãmînt superior este condusã de un consiliu profesoral. La unele instituţii de învãţãmînt superior, stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, consiliul profesoral are denumirea de senat. ART. 129 Consiliul profesoral este format din rector, ca preşedinte, prorectori, decanii facultãţilor, 2-4 reprezentanţi ai fiecãrei facultãţi, aleşi de cãtre consiliile profesorale ale acestora dintre şefii de catedra sau alţi profesori ori conferenţiari pe termen de 4 ani şi reprezentantul organizaţiei Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-3 profesori consultanţi desemnaţi de însuşi acest consiliu. La şedinţele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizaţiei sindicale a personalului didactic, al organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist şi al Asociaţiei studenţilor. Numãrul reprezentanţilor fiecãrei facultãţi se fixeazã de rector, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. Consiliul profesoral alege din rindul membrilor sãi un secretar ştiinţific. Consiliul profesoral este convocat de rector, lunar, în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. ART. 130 Consiliul profesoral ia hotãrîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi, dacã legea nu prevede altfel. ART. 131 Consiliul profesoral are urmãtoarele atribuţii principale: - hotãrãşte asupra desfãşurãrii procesului instructiv-educativ şi ştiinţific, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului; - avizeazã modificãrile aduse planurilor de învãţãmînt de consiliile profesorale ale facultãţilor; - aproba planul cultural-educativ centralizat al instituţiei de învãţãmînt superior; - propune Ministerului Învãţãmîntului planurile de cercetare ştiinţificã, urmãreşte realizarea acestora şi rezultatele activitãţii ştiinţifice, repartizeazã mijloacele materiale afectate în acest scop; - elaboreazã planul de editare a cursurilor şi manualelor şi îl propune Ministerului Învãţãmîntului; - propune Ministerului Învãţãmîntului, cu consultarea consiliilor profesorale ale facultãţilor, structura catedrelor; deleagã, la propunerea consiliilor profesorale ale facultãţilor şi cu acordul Ministerului Învãţãmîntului, şefii de catedra; - numeşte profesorii sau conferentiarii care vor face parte, ca membri, din consiliile profesorale ale facultãţilor; - hotãrãşte, pe baza avizului consiliului profesoral al facultãţii, asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori şi de conferenţiari; - confirma hotãrîrile consiliilor profesorale ale facultãţilor asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de asistenţi; - hotãrãşte asupra eliberãrii din funcţie a asistentilor şi a asistentilor stagiari; - rezolva contestaţiile privind exmatricularea studenţilor şi plingerile cu privire la refuzul reinmatricularii; - aproba, potrivit legii, propunerile privind acordarea gradatiilor de merit; - hotãrãşte, în condiţiile legii, asupra conferirii titlului de doctor honoris causa. ART. 132 Între şedinţele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcãtuit din rector, prorectori şi secretarul ştiinţific. ART. 133 Rectorul asigura conducerea operativã, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativã, ştiinţificã şi gospodareasca a instituţiei de învãţãmînt superior. Rectorul reprezintã instituţia de învãţãmînt superior în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii. De asemenea, rectorul: - asigura aducerea la îndeplinire a hotãrîrilor consiliului profesoral şi prezintã acestuia dãri de seama asupra desfãşurãrii activitãţii instituţiei de învãţãmînt superior; - verifica regularitatea procedurii de avansare sau de concurs pentru ocuparea posturilor de şefi de lucrãri (lectori); - numeşte şi elibereazã din funcţie, pe baza hotãrîrii consiliului profesoral, asistentii şi asistentii stagiari; - numeşte şi elibereazã din funcţie personalul tehnico-administrativ şi gospodãresc; - dispune înmatricularea, exmatricularea şi reinmatricularea studenţilor; - elibereazã actele de studii; - organizeazã, sprijinul organizaţiilor de tineret, îndrumarea şi controlul cãminelor şi cantinelor studenţeşti; - confirma hotaririie comisiilor de doctorat; - conferã, în condiţiile legii, titlurile ştiinţifice; - îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege. ART. 134 În îndeplinirea atribuţiilor sale rectorul este ajutat de unu sau mai mulţi prorectori. Numãrul prorectorilor se stabileşte de Ministerul Învãţãmîntului, în funcţie de volumul şi complexitatea activitãţii instituţiei. Rectorul poate delega unele din atribuţiile sale prorectorilor. În cazul institutelor subordonate prevãzute la art. 121, unul din prorectori este delegat cu conducerea operativã a activitãţii acestor institute. ART. 135 Rectorul este ordonator de credite. Cu autorizarea ministrului învãţãmîntului el poate delega atribuţiile rezultind din aceasta calitate unuia din prorectori. ART. 136 Rectorul este numit de ministrul învãţãmîntului pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral, propuşi de acesta prin vot uninominal. Pentru motive temeinice, rectorul poate fi eliberat din funcţie de ministrul învãţãmîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani. ART. 137 Prorectorii sînt numiţi de ministrul învãţãmîntului pe termen de 4 ani, dintre profesorii conferenţiari instituţiei, la propunerea rectorului, facuta cu consultarea consiliului profesoral. Pentru motive temeinice, prorectorii pot fi eliberaţi din funcţie de ministerul învãţãmîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani. ART. 138 Pentru desfãşurarea activitãţii lor didactice, educative, ştiinţifice şi administrativ-gospodãreşti, instituţiile de învãţãmînt superior sînt încadrate şi ca personal tehnico-administrativ şi gospodãresc, potrivit normelor legale.
SECŢIUNEA 2 Organizarea facultãţilor
ART. 139 Fiecare facultate este condusã de un consiliu profesoral. ART. 140 Consiliul profesoral şi facultãţii este format din decan, ca preşedinte, prodecani, şefii de catedra, din alţi profesori sau conferenţiari numiţi de consiliul profesoral ai instituţiei de învãţãmînt superior la propunerea decanului, şi reprezentantul organizaţiei Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-2 profesori consultanţi desemnaţi de însuşi acest consiliu. La şedinţele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizaţiei sindicale a personalului didactic, al organizaţiei Uniunii tineretului Comunist şi al Asociaţiei studenţilor. Consiliul profesoral alege din rindul membrilor şi un secretar ştiinţific. Consiliul profesoral este convocat de decan, lunar, în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori e nevoie, în şedinţe extraordinare. ART. 141 Consiliul profesoral ia hotãrîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi, dacã legea nu prevede altfel. ART. 142 Consiliul profesoral al facultãţii are urmãtoarele atribuţii principale: - hotãrãşte cu privire la desfãşurarea procesului instructiv-educativ şi ştiinţific în cadrul facultãţii şi face propuneri cu privire la planul de cercetare ştiinţificã, pe baza normelor stabilite de Ministerul învãţãmîntului; - aduce modificãri planurilor de învãţãmînt, în condiţiile prevãzute de art. 155; - aproba, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, programele de curs; - avizeazã asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori şi conferenţiari; - hotãrãşte asupra avansarii în posturi de şefi de lucrãri (lectori), precum şi asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de şefi de lucrãri, (lectori) şi asistenţi; - aproba hotãrîrile comisiilor instituite pentru acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe. ART. 143 între şedinţele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcãtuit din decan, prodecani şi secretarul ştiinţific. ART. 144 Decanul asigura conducerea operativã, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativã şi ştiinţificã a facultãţii. Decanul reprezintã facultatea în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii. De asemenea, decanul: - asigura aducerea la îndeplinire a hotãrîrilor consiliului profesoral; - aplica, cu excepţia exmatricularii, sancţiuni disciplinare studenţilor. ART. 145 În îndeplinirea atribuţiilor sale decanul poate fi ajutat de unu sau mai mulţi prodecani. Necesitatea numirii unor prodecani, precum şi numãrul lor se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului, în funcţie de volumul şi complexitatea activitãţii facultãţii. Decanul poate delega unele din atribuţiile sale prodecanilor sau oricãruia dintre membrii consiliului profesoral. ART. 146 Decanul este numit de ministrul învãţãmîntului, pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral al facultãţii, propuşi de cãtre acesta prin vot uninominal. Propunerea consiliului profesoral şi facultãţii va fi avizatã de rector. Pentru motive temeinice, decanul poate fi eliberat din funcţie de ministrul învãţãmîntului înaintea expirãrii termenului de 4 ani. ART. 147 Prodecanii sînt numiţi de rector, pe termen de 4 ani, la propunerea decanului, facuta cu consultarea consiliului profesoral al facultãţii. Pentru motive temeinice, prodecanii pot fi eliberaţi din funcţie, de rector, cu aceeaşi procedura, înainte de expirarea termenului de 4 ani.
SECŢIUNEA 3 Organizarea catedrelor
ART. 148 Catedrele sînt formate din personalul didactic care îndeplineşte activitatea instructiv-educativã şi ştiinţificã din cadrul unei discipline sau mai multor discipline înrudite. ART. 149 Catedra este condusã de un şef de catedra delegat, cu acordul Ministerului Învãţãmîntului, de consiliul profesoral al instituţiei de învãţãmînt superior, la propunerea consiliului profesoral al facultãţii, dintre membrii catedrei. ART. 150 Şeful de catedra organizeazã activitatea catedrei şi rãspunde de realizarea de cãtre personalul acesteia, a procesului de învãţãmînt la disciplina sau disciplinele care fac parte din catedra, precum şi de îndeplinirea sarcinilor catedrei privind activitatea motodico-educativã şi de cercetare ştiinţificã.
SECŢIUNEA 4 Admiterea în învãţãmîntul superior
ART. 151 Admiterea în învãţãmîntul superior se face pe baza de concurs. Se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care poseda diploma de bacalaureat sau o diploma echivalenta. La concursul de admitere pentru învãţãmîntul seral se pot prezenta numai persoanele care lucreazã în domeniul specialitatii pe care doresc s-o studieze. ART. 152 Disciplinele de concurs, probele scrise şi orale şi procedura desfãşurãrii concursului se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea instituţiilor de învãţãmînt superior.
CAP. II Procesul de învãţãmînt
ART. 153 Structura anului universitar, durata orelor de curs şi a celorlalte forme de activitate, sesiunile de examene şi vacantele se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 154 Procesul de învãţãmînt se desfãşoarã în conformitate cu planurile de învãţãmînt şi programele de curs. Consiliile profesorale, şefii de catedra şi întreg personalul didactic rãspund de conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea procesului de învãţãmînt. În vederea modernizãrii şi perfecţionãrii procesului de învãţãmînt, Ministerul Învãţãmîntului poate aproba aplicarea, în unele instituţii de învãţãmînt superior, a unor planuri, programe sau metode de predare experimentale. ART. 155 Planurile de învãţãmînt cuprind, pe semestre, ani de studii şi forme de activitate (prelegeri, seminarii, lucrãri practice) disciplinele obligatorii, la alegere şi facultative, activitãţile aplicative, de practica în producţie şi de practica pedagogica, excursiile de documentare, precum şi numãrul şi formele examenelor şi colocviilor prin care se verifica pregãtirea studenţilor. Planurile de învãţãmînt se întocmesc, pe specialitãţi, de Ministerul Învãţãmîntului, cu consultarea specialiştilor şi a organelor centrale interesate. În cadrul general fixat de Ministerul Învãţãmîntului, consiliile profesorale au dreptul sa aducã modificãri planurilor de învãţãmînt, în funcţie de profilul cãtre care este orientata facultatea sau secţia. Aceste modificãri sînt supuse aprobãrii Ministerului Învãţãmîntului. ART. 156 Practica în producţia prevãzutã în planurile de învãţãmînt se efectueazã, dupã caz, în întreprinderi şi instituţii, în ateliere, laboratoare sau pe teren şi are drept scop aprofundarea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice însuşite de studenţi la prelegeri, seminarii şi lucrãri practice. Practica pedagogica prevãzutã la planurile de învãţãmînt se efectueazã în şcoli generale şi licee şi are drept scop însuşirea de cãtre studenţi a metodelor de predare şi a abilitatii necesare exercitãrii profesiunii didactice. ART. 157 Volumul şi conţinutul cunoştinţelor ce sînt predate studenţilor la fiecare disciplina sînt stabilite prin programe de curs. Programele de curs sînt elaborate la nivelul ştiinţific şi tehnic contemporan, de catedre, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului şi sînt aprobate de consiliile profesorale ale facultãţilor. ART. 158 Instituţiile de învãţãmînt superior asigura elaborarea, la vederea editãrii, a cursurilor, manualelor şi materialelor didactice ajutatoare, necesare desfãşurãrii procesului de învãţãmînt şi rãspund de conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea acestora. Planul editorial se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, pe baza propunerilor instituţiilor de învãţãmînt superior. ART. 159 Verificarea pregãtirii studenţilor se face pe întregul parcurs al studiilor, în cadrul seminariilor, al lucrãrilor practice şi al celorlalte forme de activitate, precum şi prin examene şi colocvii. Aprecierea cunoştinţelor studenţilor se face cu note. Nota maxima este 10, iar nota minima de promovare este 5. ART. 160 Situaţia şcolarã a studenţilor se încheie, în fiecare an, dupã ultima sesiune de examene. Studenţii care au obţinut cel puţin nota 5 la toate disciplinele prevãzute în planul de învãţãmînt sînt promovati în anul de studii superior, Ceilalţi repeta anul sau sînt exmatriculati, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. Într-un an universitar se poate promova un singur an de studii. Pentru unele specialitãţi, la propunerea instituţiei de învãţãmînt superior, Ministerul Învãţãmîntului poate aproba unor studenţi cu o pregãtire exceptionala promovarea a 2 ani de studii într-un an universitar. ART. 161 Studiile în instituţiile de învãţãmînt superior se încheie printr-un examen de diploma, care are drept scop verificarea capacitãţii absolvenţilor de a sintetiza şi aplica cunoştinţele asimilate în anii de studii. Examenul de diploma se susţine în formele prevãzute în planul de învãţãmînt şi în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. Sînt declaraţi reusiti cei care obţin la acest examen cel puţin nota 6. ART. 162 Absolvenţilor reusiti la examenul de diploma, instituţia de învãţãmînt superior le elibereazã diplome cu denumiri specifice stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. Absolvenţii declaraţi respinsi la examenul de diploma sau care nu se prezintã la acest examen primesc, la cerere, certificat de absolvire. ART. 163 Absolvenţii de la învãţãmîntul de zi al instituţiilor de învãţãmînt superior efectueazã un stagiu de 2-3 ani, în specialitatea în care s-au pregãtit sau într-o specialitate inrudita, în scopul desavirsirii pregãtirii lor. Stagiul se efectueazã în organizaţii economice, instituţii de învãţãmînt, de cercetare ştiinţificã, sau alte instituţii social-culturale, precum şi în aparatul de stat. În vederea asigurãrii locurilor de munca tuturor absolvenţilor, organizaţiile socialiste sînt obligate sa respecte actele de repartizare la stagiu. Încãlcarea dispoziţiilor alineatului precedent constituie contravenţie şi se sancţioneazã potrivit legii. Efectuarea stagiului conferã absolvenţilor dreptul la definitivarea încadrãrii în organizaţia socialistã la care au fãcut stagiul sau la încadrarea într-o alta organizaţie socialistã.
CAP. III Studenţii
SECŢIUNEA 1 Drepturi şi îndatoriri
ART. 164 Înmatricularea în anul I al instituţiilor de învãţãmînt superior se face de cãtre rector, la cererea studentului, pe baza rezultatelor obţinute la recursul de admitere. Odatã cu înmatricularea în anul I al învãţãmîntului de zi, între rector, ca împuternicit al statului, şi student se va încheia un contract. Contractul va cuprinde, pentru stat, obligaţia de a asigura studentului condiţii adecvate de învãţãmînt pentru student, obligaţia de a respecta normele de activitate şi de comportare universitarã, precum şi de a efectua stagiul prevãzut la art. 163, în locul de munca în care va fi repartizat. Clauzele contractului se vor stabili prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 165 Înscrierea studenţilor în ceilalţi ani de studii se face de decan, la cererea studentului, pe baza situaţiei şcolare din anul precedent. ART. 166 Studenţii pot obţine transferarea de la o facultate la alta de acelaşi, profil sau de profil asemãnãtor, de la o secţie la alta în cadrul aceleiaşi facultãţi, sau de la o forma de învãţãmînt la alta - învãţãmînt de zi, seral sau fãrã frecventa - în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 167 În scopul initierii studenţilor în activitatea de cercetare ştiinţificã, se pot organiza cercuri ştiinţifice studenţeşti. Cercurile ştiinţifice studenţeşti sînt indrumate de cadrele didactice desemnate de şeful catedrei de specialitate. Iniţierea şi îndrumarea studenţilor în cercetarea ştiinţificã se pot organiza şi prin atragerea lor la realizarea temelor înscrise în planul de cercetare ştiinţificã al catedrelor sau al unitãţilor de cercetare. ART. 168 Pentru dezvoltarea inclinatiilor literare şi artistice ale studenţilor, pentru lãrgirea orizontului lor cultural, precum şi pentru dezvoltarea fizica şi pregãtirea sportiva a acestora, se pot organiza atenee, cenacluri literare, cluburi, baze sportive şi alte forme de activitãţi cultural-artistice şi sportive. ART. 169 Pentru a îndeplini, ca specialişti şi cetãţeni, un rol activ în societate, studenţii au datoria sa-şi însuşeascã în mod temeinic cunoştinţele care le asigura pregãtirea, sa participe la formele de activitate didactica stabilite prin planul de învãţãmînt, sa respecte regulamentele interioare ale instituţiilor de învãţãmînt superior, sa aibã o comportare civilizata fata de cadrele didactice, de colegii lor şi de orice alte persoane, în instituţie şi în afarã ei. ART. 170 Studenţii care locuiesc în cãmine şi iau masa la cantine sînt datori sa respecte regulamentele de ordine interioarã şi sa poarte grija bunurilor obşteşti ce le sînt puse la dispoziţie. Prin organizaţiile lor şi în colaborare cu conducerea instituţiei de învãţãmînt superior, studenţii participa la asigurarea bunului mers al cãminelor şi cantinelor. ART. 171 Pentru succese deosebite obţinute la învãţãtura, participare susţinutã la activitãţile organizate de instituţia de învãţãmînt superior şi comportare exemplara, studenţii sînt evidentiati, putind primi şi recompense. Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, studenţii pot fi sancţionaţi. Normele de evidentiere şi de sancţionare a studenţilor se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 172 Absolvenţii cu diploma ai unei facultãţi pot urma o alta facultate, fãrã concurs de admitere, cu scutire de frecventa sau prin învãţãmîntul fãrã frecventa şi cu echivalarea examenelor la disciplinele cu conţinut identic sau similar, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului.
SECŢIUNEA 2 Burse şi alte forme de sprijin material
ART. 173 Pe perioada studiilor, studenţii pot primi burse, în funcţie de rezultatele obţinute la învãţãtura şi de respectarea disciplinei universitare, tinindu-se seama şi de veniturile pãrinţilor. ART. 174 Studenţii bursieri care nu au domiciliul în centrul universitar unde îşi fac studiile au asigurate cazarea în cãmine şi masa la cantine. De asemenea, pot locui în cãmine şi lua masa la cantine, contra cost, şi studenţii nebursieri, în limita locurilor disponibile. ART. 175 Prin bibliotecile instituţiilor de învãţãmînt superior studenţilor li se pun la dispoziţie manuale şi cursuri universitare, precum şi alte lucrãri de specialitate, necesare studiului. ART. 176 Studenţii beneficiazã de transport gratuit în vacante şi la practica în producţie, în condiţiile stabilite de lege. ART. 177 Prevederile art. 64 şi art. 65, se aplica, în mod corespunzãtor, şi studenţilor. ART. 178 Studenţii cu rezultate excepţionale la învãţãtura pot primi, potrivit legii, burse de merit sau burse şi alte forme de sprijin material pentru continuarea studiilor în strãinãtate.
CAP. IV Cercetarea ştiinţificã
ART. 179 Cercetarea ştiinţificã a personalului didactic din învãţãmîntul superior se desfãşoarã organizat în cadrul planurilor anuale şi de perspectiva, fiind orientata spre rezolvarea unor probleme importante ale ştiinţei şi tehnicii, potrivit cu cerinţele economiei şi culturii româneşti. Cercetarea ştiinţificã se organizeazã în cadrul fiecãrei catedre sau pe grupuri de catedre. ART. 180 Pentru dezvoltarea unor cercetãri ştiinţifice importante, Ministerul Învãţãmîntului poate infiinta, în cadrul instituţiilor de învãţãmînt superior, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice, centre de cercetare ştiinţificã. ART. 181 Unitãţile de cercetare ştiinţificã prevãzute la art. 180 funcţioneazã sub conducerea unui profesor sau conferenţiar. ART. 182 În scopul stimulãrii cercetãrii ştiinţifice, instituţiile de învãţãmînt superior pot încheia contracte, potrivit legii, cu organizaţiile socialiste interesate pentru rezolvarea unor probleme ştiinţifice şi tehnico-ştiinţifice prevãzute în planurile de cercetare sau propuse de beneficiari. ART. 183 Coordonarea cercetãrii ştiinţifice din învãţãmîntul superior se face de Ministerul Învãţãmîntului, potrivit normelor stabilite de Consiliul Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice. ART. 184 Pentru rezultate deosebit de valoroase în cercetarea ştiinţificã, Ministerul Învãţãmîntului acorda anual personalului didactic premii, pe baza regulamentului alcãtuit cu consultarea Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice, a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare şi a Ministerului Finanţelor.
CAP. V Titlurile ştiinţifice
ART. 185 Instituţiile de învãţãmînt superior conferã, în condiţiile legii, titlurile ştiinţifice de doctor, doctor-docent în ştiinţe şi doctor honoris causa. ART. 186 Instituţiile de învãţãmînt superior organizeazã doctoratul în diferite ramuri ale ştiinţei, în vederea obţinerii unei înalte calificãri ştiinţifice de specialitate. ART. 187 Organizarea doctoratului, condiţiile de admitere, stagiul de pregãtire, susţinerea tezei de doctorat şi sprijinul material acordat doctoranzilor sînt reglementate de lege. ART. 188 Titlul de doctor-docent în ştiinţe se poate conferi persoanelor care au titlul de doctor, s-au distins printr-o activitate ştiinţificã îndelungatã şi au adus o contribuţie valoroasa la progresul ştiinţei. ART. 189 Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetãţeni romani sau strãini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnãtate aduse patriei noastre şi umanitãţii.
CAP. VI Instituţii şi întreprinderi anexe
ART. 190 În subordonarea instituţiilor de învãţãmînt superior pot funcţiona, în condiţiile legii, instituţii anexe: biblioteci, muzee, grãdini botanice, staţiuni ştiinţifice sau didactice experimentale, precum şi întreprinderi anexe editorial-poligrafice. ART. 191 Instituţiile anexe sprijinã activitatea didactica şi de cercetare ştiinţificã din învãţãmîntul superior şi efectueazã cercetãri proprii în domeniul lor de activitate. ART. 192 Întreprinderile anexe editorial-poligrafice editeazã cursuri, manuale şi alt material didactic necesar pregãtirii studenţilor şi publica rezultatele cercetãrilor ştiinţifice ale personalului didactic şi ale studenţilor, care nu pot fi cuprinse în planurile editurilor. Ele plãtesc drepturi de autor, conform normelor legale. ART. 193 Personalul de conducere al instituţiilor întreprinderilor prevãzute la art. 190 este numit de ministrul învãţãmîntului. Pentru numirea personalului de cercetare, de specialitate sau administrativ-gospodãresc se aplica normele stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, pe baza dispoziţiilor legale privind fiecare categorie de personal.
TITLUL VI Învãţãmîntul postuniversitar
ART. 194 Instituţiile de învãţãmînt superior pot organiza, potrivit nevoilor ministerelor sau altor organe centrale interesate, cursuri postuniversitare, prin care se asigura: - perfecţionarea profesionalã prin cunoaşterea noilor realizari în specialitate; - aprofundarea unui domeniu restrîns în specialitate ori într-o ramura inrudita; - însuşirea unor noi metode şi tehnici de cercetare; - formarea de cadre specializate în conducerea şi organizarea producţiei. Cursurile postuniversitare, organizate potrivit dispoziţiilor alineatului precedent, pot funcţiona şi în cadrul unor institute de cercetãri sau în unele centre economice importante. ART. 195 Cursurile postuniversitare pot avea o durata de cel mult 12 luni, în funcţie de complexitatea domeniului în care se face perfecţionarea sau specializarea. Cursurile pot fi organizate prin învãţãmînt de zi, seral sau fãrã frecventa. ART. 196 Nomenclatorul de specialitãţi şi planul anual de şcolarizare se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea Ministerului Învãţãmîntului, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe de stat interesate. ART. 197 La cursurile postuniversitare se pot înscrie persoanele care poseda o diploma eliberata de o instituţie de învãţãmînt superior şi care sînt recomandate de ministerele sau celelalte organe centrale interesate. La unele cursuri postuniversitare, stabilite de Ministerul Învãţãmîntului, admiterea se face prin concurs. ART. 198 Planurile de învãţãmînt şi programele de curs se elaboreazã de Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu celelalte ministere şi organe centrale interesate. ART. 199 Absolvenţii cursurilor postuniversitare primesc certificat de absolvire eliberat de instituţia de învãţãmînt superior care a organizat cursurile.
TITLUL VII Personalul didactic şi personalul ştiinţific de cercetare
CAP. I Personalul didactic din învãţãmîntul preşcolar, învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, învãţãmîntul liceal, învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic
ART. 200 Activitatea instructiv-educativã în unitãţile şcolare din învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, din învãţãmîntul liceal, din învãţãmîntul profesional şi din învãţãmîntul tehnic se asigura de personalul didactic de predare şi personalul didactic ajutator. În învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã şi în învãţãmîntul liceal de cultura generalã pot funcţiona şi profesori cu sarcini speciale pentru orientarea şcolarã şi profesionalã a elevilor. ART. 201 Personalul didactic de predare se compune din învãţãtori şi institutori, care asigura predarea tuturor disciplinelor prevãzute în planurile de învãţãmînt la clasele I-IV ale şcolii generale, şi din profesori şi maiştri-instructori, care predau pe discipline, la celelalte clase ale şcolii generale, la licee şi unitãţile şcolare din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic. La clasele I-IV ale şcolii generale predarea se poate face şi pe discipline, de cãtre profesori. ART. 202 Educarea copiilor în grãdiniţe, precum şi în cãminele ce funcţioneazã pe lîngã acestea, este încredinţatã educatoarelor. ART. 203 Numirea şi eliberarea din învãţãmînt a educatoarelor, învãţãtorilor, institutorilor, profesorilor şi maiştrilor-instructori se fac de Ministerul Învãţãmîntului în condiţiile şi cu procedura prevãzute în Statutul personalului didactic. Încadrarea în gusturile didactice se face, în condiţiile şi cu procedura prevãzute în Statutul personalului didactic, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, de ministerele, alte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste, în subordonarea cãrora funcţioneazã şcolile. Transferarea şi detasarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului didactic arãtat la alineatul 1 al prezentului articol, sînt reglementate de asemenea în Statutul personalului didactic. ART. 204 Numãrul posturilor didactice din unitãţile învãţãmîntului preşcolar şi numãrul posturilor didactice de predare din unitãţile învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã şi ale învãţãmîntului liceal de cultura generalã se fixeazã de cãtre inspectoratul şcolar pe baza, dupã caz, a planurilor de învãţãmînt, a normelor didactice, stabilite pentru fiecare categorie de personal didactic, precum şi a numãrului de clase sau grupe de copii. Numãrul posturilor didactice la unitãţile şcolare din învãţãmîntul liceal de specialitate, precum şi din învãţãmîntul profesional şi din învãţãmîntul tehnic, se fixeazã de cãtre organele de stat sau cooperatiste care organizeazã acele unitãţi, pe baza criteriilor prevãzute la alineatul precedent. ART. 205 Obligaţiile de munca ale educatoarelor constau în desfãşurarea programului educativ în grãdiniţe şi cãmine de copii şi conducerea acţiunilor educative cu copiii în afarã gradinitei. Obligaţiile de munca ale învãţãtorilor, institutorilor, profesorilor şi maiştrilor-instructori constau în predarea disciplinelor şi conducerea activitãţilor practice cuprinse la norma didactica, în îndeplinirea sarcinilor educative ce le revin în şcoala şi în afarã şcolii. Personalul didactic prevãzut la alineatele precedente are, de asemenea, obligaţia de a participa la activitãţile organizate pentru perfecţionarea sa, precum şi la munca social-culturalã. ART. 206 Personalul didactic de predare poate fi numit în funcţii de conducere a unitãţilor şcolare, potrivit criteriilor stabilite, în mod unitar, de Ministerul Învãţãmîntului. Numirea şi eliberarea din funcţiile de conducere se fac dupã cum urmeazã: - de inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti, la grãdiniţe de copii şi şcoli generale; - de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, la liceele de cultura generalã, iar la liceele de specialitate şi la unitãţile şcolare din învãţãmîntul profesional şi din învãţãmîntul tehnic, de organele centrale sau locale care organizeazã aceste unitãţi, în toate cazurile cu acordul Ministerului Învãţãmîntului. ART. 207 Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ şi cultural, educatoarele, invatatorii, institutorii, profesorii şi maistrii-instructori pot primi titluri şi alte distincţii, potrivit Statutului personalului didactic. ART. 208 Pentru desfãşurarea activitãţii instructiv-educative, unitãţile şcolare pot fi încadrate, potrivit normelor legale, cu personal didactic ajutator necesar - pedagogi, bibliotecari, laboranti şi alţi tehnicieni.
CAP. II Personalul didactic şi personalul ştiinţific de cercetare din învãţãmîntul superior
ART. 209 Personalul didactic din învãţãmîntul superior se compune din profesori, conferenţiari, şefi de lucrãri (lectori), asistenţi şi asistenţi stagiari. ART. 210 Pentru fiecare catedra Ministerul Învãţãmîntului aproba, la propunerea instituţiilor de învãţãmînt superior, numãrul posturilor didactice, înscrise în statul de funcţiuni, necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute în planul de învãţãmînt şi în planul de cercetare ştiinţificã. ART. 211 Posturile didactice din învãţãmîntul superior sînt ocupate cu personal titular sau cu suplinitori, potrivit prevederilor Statutului personalului didactic. ART. 212 Obligaţiile de munca ale personalului didactic constau în îndeplinirea activitãţii didactice, a activitãţii metodico-educative şi a activitãţii de cercetare ştiinţificã. Activitatea didactica şi metodico-educativã se realizeazã potrivit cu sarcinile posturilor înscrise în statele de funcţiuni, precum şi cu sarcinile repartizate prin planul de munca al catedrei. Activitatea ştiinţificã consta în realizarea sarcinilor de cercetare, anuale şi de perspectiva, prevãzute în planul de cercetare ştiinţificã al catedrei. Profesorii, conferentiarii şi şefii de lucrãri (lectorii) au şi obligaţia de a participa la acţiunile educative destinate studenţilor, de a indruma nemijlocit cîte un grup de studenţi din punct de vedere educativ, sprijinindu-i atît în pregãtirea lor profesionalã, cît şi în intreaga lor activitate. Cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, unor membri ai personalului didactic li se pot repartiza numai activitãţi de cercetare ştiinţificã. În acest caz, obligaţiile de munca ale personalului didactic constau în îndeplinirea temelor prevãzute în planul de cercetare ştiinţificã al catedrei. ART. 213 Consiliile şi procedura de numire, transferare, detaşare şi eliberare din funcţie a personalului didactic, drepturile şi îndatoririle acestuia sînt reglementate prin Statutul personalului didactic. ART. 214 Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ şi ştiinţific, asistentii, şefii de lucrãri (lectorii), conferentiarii şi profesorii pot primi titluri şi alte distincţii, potrivit Statutului personalului didactic. ART. 215 În cadrul unitãţilor de cercetare înfiinţate potrivit dispoziţiilor art. 180 va putea funcţiona, pe lîngã personalul didactic, şi personal ştiinţific de cercetare. Numãrul posturilor pentru personalul ştiinţific de cercetare se aproba de Ministerul Învãţãmîntului, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice, aplicindu-se în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 210. Personalul ştiinţific de cercetare va fi încadrat, cu aprobarea Ministerului Învãţãmîntului, potrivit nomenclatorului şi normelor stabilite pentru personalul ştiinţific din institutele de cercetare ştiinţificã. Pentru desfãşurarea activitãţii lor, unitãţile de cercetare vor putea fi încadrate şi cu personal tehnic ajutator de specialitate, potrivit normelor legale.
TITLUL VIII Baza materialã a învãţãmîntului
ART. 216 Cheltuielile pentru organizarea şi funcţionarea unitãţilor din învãţãmîntul preşcolar, învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, învãţãmîntul liceal, învãţãmântul profesional şi învãţãmîntul tehnic se suporta din bugetul statului şi se efectueazã prin organele centrale ale administraţiei de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare care organizeazã aceste unitãţi. Unitãţile şcolare organizate de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste se finanţeazã de cãtre acestea, din fonduri proprii. Cheltuielile pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învãţãmînt superior se suporta din bugetul statului şi se efectueazã prin planul de cheltuieli al Ministerului Învãţãmîntului. ART. 217 Finanţarea cãminelor şi cantinelor care funcţioneazã pe lîngã şcoli şi instituţii de învãţãmînt superior se efectueazã de cãtre organele prevãzute la art. 216. Finanţarea caminelor care funcţioneazã pe lîngã grãdiniţe se face, dacã legea nu prevede altfel, numai din contribuţia pãrinţilor. ART. 218 Dotarea unitãţilor şcolare din învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã, învãţãmîntul liceal, învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic cu mijloace didactico-materiale se face pe baza baremelor de dotare stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. Fondurile pentru dotarea instituţiilor de învãţãmînt superior cu mijloacele necesare activitãţii didactice şi ştiinţifice se prevãd în planurile de investiţii ale Ministerului Învãţãmîntului. În planul de investiţii al Ministerului Învãţãmîntului sînt prevãzute şi fondurile pentru dotarea cu unele mijloace didactico-materiale necesare unitãţilor şcolare din învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã şi din învãţãmîntul liceal de cultura generalã. Fondurile destinate aceluiaşi scop necesare unitãţilor şcolare din învãţãmîntul liceal de specialitate, din învãţãmîntul profesional şi învãţãmîntul tehnic, finanţate din bugetul de stat, se prevãd în planurile de investiţii ale ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau ale comitetelor executive ale consiliilor populare care organizeazã aceste unitãţi şcolare. ART. 219 În aplicarea dispoziţiilor din prezentul titlu, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi comitetele executive ale consiliilor populare care organizeazã instituţii de învãţãmînt rãspund pentru asigurarea întregii baze materiale necesarã functionarii, în bune condiţiuni, a acestor instituţii. În acest scop organele arãtate la alineatul precedent vor putea infiinta întreprinderi subordonate sau întreprinderi anexe pentru confecţionarea de aparate, utilaje şi alte materiale didactice ajutatoare necesare activitãţii instructiv-educative în toate instituţiile de învãţãmînt.
TITLUL IX Îndrumarea şi controlul învãţãmîntului
ART. 220 Îndrumarea şi controlul învãţãmîntului preşcolar, învãţãmîntului obligatoriu de cultura generalã, învãţãmîntului liceal, învãţãmîntului profesional şi învãţãmîntului tehnic se realizeazã, în aplicarea art. 12 alin. 2, prin: - organele de inspecţie şcolarã din Ministerul Învãţãmîntului; - organele de specialitate din ministere şi celelalte organe sau organizaţii centrale care au în subordine şcoli; - inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti. Normele privitoare la activitatea de îndrumare şi control se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 221 Inspectoratele şcolare efectueazã, în unitãţile administrativ-teritoriale în care funcţioneazã, îndrumarea şi controlul tuturor şcolilor. ART. 222 Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere şi a personalului de îndrumare şi control de la inspectoratele şcolare se fac de Ministerul Învãţãmîntului. Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere şi a personalului de îndrumare şi control de la organele de specialitate ale ministerelor şi celorlalte organe sau organizaţii centrale care au în subordine şcoli se fac de aceste organe sau organizaţii, cu acordul Ministerului Învãţãmîntului. ART. 223 Îndrumarea şi controlul activitãţii instituţiilor de învãţãmînt superior se fac de Ministerul Învãţãmîntului.
TITLUL X Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 224 Pentru trecerea în revista a realizarilor obţinute în instruirea şi educarea elevilor şi studenţilor şi pentru a stimula personalul didactic în activitatea sa, se sarbatoreste în fiecare an, la 34 iunie, "Ziua invatatorului". ART. 225 La concursurile de admitere prevãzute în prezenta lege sînt declaraţi reusiti, în ordinea clasificarii şi în limita locurilor, candidaţii care obţin, dupã caz, cel puţin media 5 sau 6, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 226 Dispoziţiile prezentei legi se aplica, în mod corespunzãtor, potrivit normelor ce se vor stabili în acest scop, Academiei de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" de pe lîngã Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, precum şi instituţiilor de învãţãmînt organizate de Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securitãţii Statului. ART. 227 Persoanele fãrã cetãţenie cu domiciliul în Republica Socialistã România şi cetãţenii strãini se bucura de dreptul la învãţãtura, potrivit convenţiilor internaţionale. Cetãţenii strãini pot fi admişi în instituţiile de învãţãmînt din Republica Socialistã România, pe baza aprobãrii Ministerului Învãţãmîntului, fãrã concurs de admitere şi în afarã planului de şcolarizare. ART. 228 Diplomele şi certificatele de studii obţinute în strãinãtate sînt valabile numai dupã echivalarea lor cu actele de studii eliberate de instituţiile de învãţãmînt din ţara. Echivalarea se face de cãtre Ministerul Învãţãmîntului. ART. 229 Pentru creşterea şi educarea copiilor rãmaşi fãrã pãrinţi sau lipsiţi de posibilitatea de a fi crescuti în familie se organizeazã case de copii preşcolari şi şcolari care îndeplinesc rolul de cãmin parintesc. Condiţiile de primire în casele de copii precum modul de funcţionare a acestora se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 230 Dispoziţiile art. 26 alin. 1 se aplica treptat, astfel ca pînã în anul 1973 învãţãmîntul obligatoriu de cultura generalã cu durata de 10 ani sa fie generalizat, şi pînã în anul 1971 cuprinderea în şcoala a copiilor în virsta de 6 ani sa fie de asemenea generalizata. Normele pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor alineatelor precedente vor fi stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 231 În perioada de tranzitie de la intrarea în vigoare a prezentei legi pînã în anul 1973 vor putea fi admişi în şcolile profesionale şi la pregãtirea prin ucenicie la locul de munca şi absolvenţi a 8 clase ale şcolii generale de 10 ani. ART. 232 Pentru absolvenţii prevãzuţi la articolul precedent, precum şi pentru absolvenţii şcolii generale de 8 ani, admişi în şcolile profesionale şi la pregãtirea prin ucenicie la locul de munca, dupã intrarea în vigoare a prezentei legi, durata studiilor va fi de 2-3 ani, în funcţie de complexitatea meseriilor în care se califica. Cei care se califica în meserii pentru care durata studiilor este de 2 ani efectueazã, dupã absolvire, stagiul ca muncitori practicanti, în conformitate cu art. 91 alin. 4. ART. 233 Elevii în curs de şcolarizare din şcolile tehnice de maiştri, şcolile tehnice de 4 ani şi şcolile tehnice pentru personal tehnic continua studiile pînã la terminare, în condiţiile în care au început şcolarizarea. ART. 234 Absolvenţii şcolilor tehnice de 4 ani şi ai şcolilor tehnice de maiştri se pot prezenta la examenul de bacalaureat, dupã echivalarea studiilor lor cu liceul de specialitate, în condiţiile stabilite de Ministerul Învãţãmîntului. ART. 235 Consiliile ştiinţifice ale instituţiilor de învãţãmînt superior şi comisiile ştiinţifice ale facultãţilor, constituite potrivit dispoziţiilor legale anterioare, îşi vor continua activitatea pînã la constituirea noilor consilii profesorale, nu mai tirziu de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Consiliile ştiinţifice sînt autorizate sa procedeze la alegerile sau numirile de membri şi consiliilor profesorale prevãzute de dispoziţiile art. 129 şi art. 131. ART. 236 Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 septembrie 1968. Pe aceeaşi data se abroga toate dispoziţiile legale contrarii prevederilor din prezenta lege.
Aceasta lege a fost votatã de Marea Adunare Nationala la 13 mai 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 428 voturi pentru şi 2 voturi impotriva.
Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, ŞTEFAN VOITEC
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam aceasta lege.
Preşedintele Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU
Bucureşti, 13 mai 1968. Nr. 11.
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
