Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 109 din 14 aprilie 2009 pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptata la New York la 10 decembrie 1984
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 300 din 7 mai 2009
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ART. 1
Se ratificã Protocolul opţional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptatã la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin <>Legea nr. 19/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990.
ART. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formuleazã urmãtoarea declaraţie:
"În conformitate cu prevederile art. 24 paragraful 1 din Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, România declarã cã amânã cu 3 ani punerea în aplicare a obligaţiilor prevãzute în partea a IV-a, referitoare la mecanismele naţionale de prevenire."
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU PEREŞ
Bucureşti, 14 aprilie 2009.
Nr. 109.
PROTOCOL*)
opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor
pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante*)
------------
*) Traducere.
Adoptat la 18 decembrie 2002 în cadrul celei de-a 57-a sesiuni a Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia A/RES/57/199
Preambul
Statele-pãrţi la prezentul protocol,
reafirmând faptul cã tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante sunt interzise şi constituie încãlcãri grave ale drepturilor omului,
cu convingerea cã este în continuare necesarã luarea de mãsuri pentru a realiza scopurile Convenţiei împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (denumitã în continuare Convenţia), şi a consolida protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante,
reamintind cã art. 2 şi 16 din Convenţie obligã pe fiecare stat-parte sã ia mãsuri efective în vederea prevenirii actelor de torturã şi a pedepselor ori altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pe orice teritoriu aflat sub jurisdicţia sa,
recunoscând faptul cã statele sunt primele care rãspund de punerea în practicã a acelor articole, cã consolidarea protecţiei oferite persoanelor private de libertate şi respectarea integralã a drepturilor omului faţã de acestea sunt o responsabilitate comunã a tuturor şi cã organele internaţionale de implementare completeazã şi consolideazã mãsurile luate la nivel naţional,
reamintind cã prevenirea efectivã a torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante presupune educare şi o combinaţie de diverse mãsuri legislative, administrative, judiciare şi de altã naturã,
reamintind, de asemenea, cã Conferinţa Mondialã privind Drepturile Omului a declarat ferm cã eforturile de eradicare a torturii ar trebui sã se concentreze mai întâi asupra prevenirii şi a solicitat adoptarea unui protocol opţional la Convenţie, menit sã stabileascã un sistem preventiv de vizite regulate la locurile de detenţie,
având convingerea cã protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante poate fi consolidatã prin mijloace nejudiciare de naturã preventivã, bazate pe vizitele regulate la locurile de detenţie,
au convenit dupã cum urmeazã:
PARTEA I
Principii generale
ART. 1
Obiectivul prezentului protocol este stabilirea unui sistem de vizite sistematice efectuate de cãtre organisme independente internaţionale şi naţionale la locurile în care persoanele sunt private de libertate, în vederea prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.
ART. 2
1. Prin prezentul protocol se înfiinţeazã Subcomitetul de prevenire a torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, în cadrul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (denumit în continuare Subcomitetul de prevenire), care va avea atribuţiile prevãzute de prezentul protocol.
2. Subcomitetul de prevenire îşi va desfãşura activitatea în cadrul reprezentat de Carta Naţiunilor Unite şi va fi cãlãuzit de scopurile şi principiile exprimate în aceasta, precum şi de normele Organizaţiei Naţiunilor Unite (denumitã în continuare Naţiunile Unite) referitoare la tratamentul persoanelor private de libertate.
3. În egalã mãsurã, Subcomitetul de prevenire se va cãlãuzi pe principiile confidenţialitãţii, imparţialitãţii, nonselectivitãţii, universalitãţii şi obiectivitãţii.
4. Subcomitetul de prevenire şi statele-pãrţi coopereazã în vederea punerii în aplicare a prezentului protocol.
ART. 3
Fiecare stat-parte înfiinţeazã, desemneazã ori menţine la nivel naţional unul sau mai multe organisme de vizitare pentru prevenirea torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante (denumite în continuare mecanisme naţionale de prevenire).
ART. 4
1. Fiecare stat-parte va permite efectuarea vizitelor, în conformitate cu prezentul protocol, de cãtre mecanismele prevãzute la art. 2 şi 3, în orice loc aflat sub jurisdicţia şi controlul sãu, în care persoanele sunt sau ar putea fi private de libertate, fie în baza unui ordin al unei autoritãţi publice sau la cererea acesteia ori acordul tacit al acesteia (denumite în continuare locuri de detenţie). Aceste vizite se întreprind în scopul consolidãrii, dacã este necesar, a protecţiei acestor persoane împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.
2. În sensul prezentului protocol, privarea de libertate înseamnã orice formã de detenţie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate pãrãsi dupã voia sa, prin ordinul oricãrei autoritãţi judiciare, administrative sau de altã naturã.
PARTEA a II-a
Subcomitetul de prevenire
ART. 5
1. Subcomitetul de prevenire va fi compus din 10 membri. Dupã cea de-a cincizecea ratificare sau aderare la prezentul protocol, numãrul membrilor Subcomitetului de prevenire va creşte pânã la 25.
2. Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi dintre persoane cu înalt caracter moral, cu experienţã profesionalã doveditã în domeniul administrãrii justiţiei, mai ales în domeniul dreptului penal, al administrãrii penitenciarelor sau a poliţiei ori în alte domenii pertinente pentru tratamentul persoanelor private de libertate.
3. La stabilirea componenţei Subcomitetului de prevenire vor fi avute în vedere distribuirea geograficã echitabilã şi reprezentarea diverselor forme de civilizaţie şi a sistemelor juridice ale statelor-pãrţi.
4. De asemenea, se va lua în considerare şi reprezentarea echilibratã din punctul de vedere al sexelor pe baza principiilor egalitãţii şi nediscriminãrii.
5. Subcomitetul de prevenire nu poate avea în componenţa sa 2 membri care sunt cetãţeni ai aceluiaşi stat.
6. Membrii Subcomitetului de prevenire îşi vor desfãşura activitatea în calitate de persoane fizice, vor fi independenţi şi imparţiali şi vor acţiona în mod eficient la dispoziţia Subcomitetului de prevenire.
ART. 6
1. Fiecare stat-parte poate desemna, în conformitate cu alin. 2 din prezentul articol, pânã la 2 candidaţi care posedã calificãrile şi îndeplinesc cerinţele prevãzute la art. 5, asigurând în acelaşi timp informaţii detaliate privind calificãrile celor desemnaţi.
2. a) Persoanele desemnate trebuie sã aibã cetãţenia unui stat-parte la prezentul protocol.
b) Cel puţin unul dintre cei 2 candidaţi trebuie sã aibã cetãţenia statului-parte care l-a desemnat.
c) Nu pot fi desemnaţi mai mult de 2 cetãţeni ai unui singur stat-parte.
d) Orice stat-parte este obligat ca, înainte de a nominaliza un cetãţean al altui stat-parte, sã solicite şi sã obţinã acordul acelui stat-parte.
3. Cu cel puţin 5 luni înainte de data reuniunii statelor-pãrţi în cadrul cãreia vor avea loc alegerile, secretarul general al Naţiunilor Unite va trimite o scrisoare fiecãrui stat-parte, invitându-l sã transmitã nominalizãrile în termen de 3 luni. Secretarul general va depune o listã alfabeticã a tuturor persoanelor astfel desemnate, specificând statele-pãrţi care le-au desemnat.
ART. 7
1. Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi în urmãtorul mod:
a) în primul rând se va lua în considerare îndeplinirea cerinţelor şi criteriilor prevãzute la art. 5;
b) alegerile iniţiale vor avea loc în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol;
c) statele-pãrţi vor alege prin vot secret membrii Subcomitetului de prevenire;
d) alegerea membrilor Subcomitetului de prevenire va avea loc în cadrul reuniunilor bienale ale statelor-pãrţi, convocate de cãtre secretarul general al Naţiunilor Unite. În cadrul acestor reuniuni, la care prezenţa a douã treimi dintre statele-pãrţi va fi consideratã cvorum, persoanele alese ca membri ai Subcomitetului de prevenire vor fi cele care au obţinut cel mai mare numãr de voturi şi majoritatea absolutã a voturilor reprezentanţilor statelor-pãrţi care sunt prezenţi şi voteazã.
2. Dacã în cadrul procesului de alegere 2 cetãţeni ai aceluiaşi stat-parte au devenit eligibili ca membri ai Subcomitetului de prevenire, candidatul care a primit cel mai mare numãr de voturi va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire. Dacã cei 2 cetãţeni au primit acelaşi numãr de voturi, se aplicã urmãtoarea procedurã:
a) dacã numai unul dintre ei a fost desemnat de cãtre statul-parte al cãrui cetãţean este, acel cetãţean va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire;
b) dacã ambii candidaţi au fost desemnaţi de cãtre statul-parte ai cãrui cetãţeni sunt, se va desfãşura un al doilea vot secret separat pentru a stabili care dintre aceştia va deveni membru;
c) dacã niciunul dintre cei 2 candidaţi nu a fost desemnat de cãtre statul-parte al cãrui cetãţean este, se va desfãşura un vot secret separat pentru a stabili care candidat va fi membru.
ART. 8
Dacã un membru al Subcomitetului de prevenire decedeazã ori demisioneazã sau din orice alt motiv nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile, statul-parte care l-a numit va desemna o altã persoanã eligibilã care posedã calificãrile şi îndeplineşte cerinţele prevãzute la art. 5, ţinând cont de necesitatea existenţei unui echilibru adecvat în rândul diverselor domenii de competenţã. Aceastã persoanã va îndeplini funcţia de membru pânã la urmãtoarea reuniune a statelor-pãrţi, sub rezerva aprobãrii de cãtre majoritatea statelor-pãrţi. Aprobarea se considerã acordatã, cu excepţia cazului în care jumãtate sau mai multe dintre statele-pãrţi rãspund negativ în termen de 6 sãptãmâni de la momentul când au fost informate de cãtre secretarul general al Naţiunilor Unite despre propunerea de numire.
ART. 9
Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realeşi o singurã datã, dacã sunt nominalizaţi din nou. Mandatele a jumãtate dintre membrii aleşi în cadrul primelor alegeri vor expira dupã 2 ani; imediat dupã primele alegeri, numele membrilor respectivi vor fi alese prin tragere la sorţi de cãtre preşedintele reuniunii la care se referã art. 7 alin.1 lit. d).
ART. 10
1. Subcomitetul de prevenire îşi alege funcţionarii pentru o perioadã de 2 ani. Aceştia pot fi realeşi.
2. Subcomitetul de prevenire îşi stabileşte propriile reguli de procedurã. Aceste reguli trebuie sã prevadã, printre altele, cã:
a) jumãtate plus unu din totalul membrilor constituie cvorumul;
b) deciziile Subcomitetului de prevenire se iau cu votul majoritãţii membrilor prezenţi;
c) Subcomitetul de prevenire se reuneşte în şedinţã secretã.
3. Secretarul general al Naţiunilor Unite convoacã reuniunea iniţialã a Subcomitetului de prevenire. Dupã reuniunea iniţialã, Subcomitetul de prevenire se reuneşte conform orarului prevãzut de regulile de procedurã proprii. Subcomitetul de prevenire şi Comitetul pentru Prevenirea Torturii se reunesc simultan cel puţin o datã pe an.
PARTEA a III-a
Atribuţiile Subcomitetului de prevenire
ART. 11
1. Subcomitetul de prevenire va avea urmãtoarele atribuţii:
a) vizitarea locurilor la care se referã art. 4 şi emiterea de recomandãri cãtre statele-pãrţi referitoare la protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante;
b) în ceea ce priveşte mecanismele naţionale de prevenire:
(i) asigurã consiliere şi asistenţã statelor-pãrţi, atunci când este necesar, în vederea stabilirii acestor mecanisme;
(ii) menţine contactul direct şi, dacã este necesar, confidenţial cu mecanismele naţionale de prevenire şi oferã acestora pregãtire profesionalã şi asistenţã tehnicã pentru a le consolida capacitãţile;
(iii) le îndrumã şi asistã în cadrul activitãţii de evaluare a necesitãţilor şi a mijloacelor necesare de consolidare a protecţiei persoanelor private de libertate împotriva torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
(iv) face recomandãri şi observaţii statelor-pãrţi în vederea consolidãrii capacitãţii şi a atribuţiilor mecanismelor naţionale de prevenire pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante;
c) coopereazã, pentru prevenirea torturii în general, cu organele şi mecanismele competente ale Naţiunilor Unite, precum şi cu instituţiile sau organizaţiile internaţionale, regionale şi naţionale care activeazã în domeniul consolidãrii protecţiei tuturor persoanelor împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.
ART. 12
Pentru a permite Subcomitetului de prevenire sã îşi îndeplineascã atribuţiile conform prevederilor art. 11, statelepãrţi se angajeazã:
a) sã primeascã Subcomitetul de prevenire pe teritoriul lor şi sã îi acorde acces la locurile de detenţie în sensul art. 4 din prezentul protocol;
b) sã furnizeze toate informaţiile pertinente pe care le solicitã Subcomitetul de prevenire, cu scopul de a evalua necesitãţile şi mãsurile de adoptat pentru consolidarea protecţiei persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
c) sã încurajeze şi sã faciliteze legãturile dintre Subcomitetul de prevenire şi mecanismele naţionale de prevenire;
d) sã examineze recomandãrile Subcomitetului de prevenire şi sã dialogheze cu acesta pe tema eventualelor mãsuri de punere în aplicare.
ART. 13
1. Subcomitetul de prevenire stabileşte, mai întâi prin tragere la sorţi, un program de vizite regulate în statele-pãrţi în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevãzute la art. 11.
2. Dupã consultãri, Subcomitetul de prevenire notificã programul sãu statelor-pãrţi, pentru ca acestea sã poatã neîntârziat sã facã aranjamentele practice necesare pentru desfãşurarea vizitelor.
3. Vizitele se întreprind de cãtre cel puţin 2 membri ai Subcomitetului de prevenire. Aceşti membri pot fi însoţiţi, dupã caz, de cãtre experţi cu experienţã profesionalã doveditã şi care posedã cunoştinţe în domeniile cu care se ocupã prezentul protocol. Aceşti experţi vor fi selectaţi dintr-un nomenclator al experţilor întocmit pe baza propunerilor statelor-pãrţi, ale Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi ale Centrului Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalitãţii Internaţionale. La pregãtirea nomenclatorului, statele-pãrţi interesate propun nu mai mult de 5 experţi naţionali. Statul-parte interesat se poate opune includerii în vizitã a unui anumit expert, caz în care Subcomitetul de prevenire va propune un alt expert.
4. Dacã considerã cã este adecvat, Subcomitetul de prevenire poate propune efectuarea unei scurte vizite de evaluare, dupã vizita propriu-zisã.
ART. 14
1. Pentru a permite Subcomitetului de prevenire sã îşi îndeplineascã atribuţiile, statele-pãrţi la prezentul protocol se angajeazã sã îi acorde:
a) acces neîngrãdit la toate informaţiile referitoare la numãrul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, precum şi la numãrul acestor locuri şi amplasarea acestora;
b) acces neîngrãdit la toate informaţiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi condiţiile de detenţie;
c) sub rezerva alin. 2 de mai jos, accesul neîngrãdit la toate locurile de detenţie şi la instalaţiile şi amenajãrile acestora;
d) posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fãrã martori, fie personal, fie cu un interpret, dacã se considerã necesar, precum şi cu orice altã persoanã despre care Subcomitetul de prevenire considerã cã poate furniza informaţii pertinente;
e) libertatea de a alege locurile pe care doreşte sã le viziteze şi persoanele cu care doreşte sã aibã întrevederi.
2. Orice obiecţie referitoare la vizitarea unui anumit loc de detenţie se poate formula numai din motive urgente şi imperative ce ţin de apãrarea naţionalã, siguranţa publicã, calamitãţi sau tulburãri grave la locul de vizitat, care împiedicã în mod temporar desfãşurarea vizitei. Existenţa unei stãri de urgenţã declarate nu poate fi invocatã de cãtre un stat-parte ca motiv de a obiecta la efectuarea unei vizite.
ART. 15
Nicio autoritate şi niciun funcţionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei persoane sau organizaţii pentru fapta de a fi comunicat Subcomitetului de prevenire ori delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevãratã sau falsã, şi niciuna dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi prejudiciatã în vreun alt mod.
ART. 16
1. Subcomitetul de prevenire comunicã în mod confidenţial recomandãrile şi observaţiile sale statului-parte şi, dacã este cazul, mecanismului naţional de prevenire.
2. Subcomitetul de prevenire publicã raportul sãu, împreunã cu orice comentarii ale statului-parte interesat, la cererea acelui stat-parte. Dacã statul-parte face publicã o parte din raport, Subcomitetul de prevenire poate publica raportul integral sau parţial. Totuşi, nu se pot publica date cu caracter personal fãrã consimţãmântul expres al persoanei respective.
3. Subcomitetul de prevenire prezintã un raport public anual referitor la activitãţile sale Comitetului pentru Prevenirea Torturii.
4. Dacã statul-parte refuzã sã coopereze cu Subcomitetul de prevenire, conform art. 12 şi 14, sau sã ia mãsuri pentru îmbunãtãţirea situaţiei în lumina recomandãrilor Subcomitetului de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate, la cererea Subcomitetului de prevenire, sã decidã cu majoritatea membrilor, dupã ce statul-parte a avut posibilitatea de a-şi exprima opinia, sã facã o declaraţie publicã în aceastã privinţã sau sã publice raportul Subcomitetului de prevenire.
PARTEA a IV-a
Mecanismele naţionale de prevenire
ART. 17
Fiecare stat-parte va menţine, nominaliza ori înfiinţa, cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol sau de la ratificarea ori aderarea la acesta, unul sau mai multe mecanisme naţionale de prevenire, independente, pentru prevenirea torturii la nivel naţional. Mecanismele înfiinţate de cãtre unitãţi descentralizate pot fi desemnate ca mecanisme naţionale de prevenire în sensul prezentului protocol, dacã se conformeazã prevederilor acestuia.
ART. 18
1. Statele-pãrţi garanteazã independenţa funcţionalã a mecanismelor naţionale de prevenire, precum şi independenţa personalului acestora.
2. Statele-pãrţi iau mãsurile necesare pentru a se asigura cã experţii din cadrul mecanismului naţional de prevenire au aptitudinile şi cunoştinţele profesionale necesare. Ele se vor strãdui sã asigure echilibrul în ceea ce priveşte reprezentarea sexelor şi reprezentarea adecvatã a grupurilor etnice şi minoritare din ţarã.
3. Statele-pãrţi se angajeazã sã punã la dispoziţie resursele necesare funcţionãrii mecanismelor naţionale de prevenire.
4. La înfiinţarea mecanismelor naţionale de prevenire, statele-pãrţi iau în considerare principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale de promovare şi apãrare a drepturilor omului.
ART. 19
Mecanismele naţionale de prevenire vor avea cel puţin urmãtoarele atribuţii:
a) examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, în vederea consolidãrii, dacã este cazul, a protecţiei asigurate acestora împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
b) formularea de recomandãri cãtre autoritãţile competente, în vederea îmbunãtãţirii tratamentului şi condiţiilor persoanelor private de libertate şi a prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, luând în considerare normele pertinente ale Naţiunilor Unite;
c) formularea de propuneri şi observaţii privind legislaţia existentã sau proiectele legislative.
ART. 20
Pentru a permite mecanismelor naţionale de prevenire sã îşi îndeplineascã atribuţiile, statele-pãrţi la prezentul protocol se angajeazã sã le acorde acestora:
a) acces la toate informaţiile referitoare la numãrul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, precum şi la numãrul acestor locuri şi amplasarea acestora;
b) acces la toate informaţiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi condiţiile de detenţie;
c) acces la toate locurile de detenţie şi la instalaţiile şi amenajãrile acestora;
d) posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fãrã martori, fie personal, fie cu un interpret, dacã se considerã necesar, precum şi cu orice altã persoanã despre care mecanismul naţional de prevenire considerã cã poate furniza informaţii pertinente;
e) libertatea de a alege locurile pe care doresc sã le viziteze şi persoanele cu care doresc sã aibã întrevederi;
f) dreptul de a menţine legãtura cu Subcomitetul de prevenire, de a-i trimite acestuia informaţii şi de a se întâlni cu acesta.
ART. 21
1. Nicio autoritate şi niciun funcţionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei persoane sau organizaţii pentru fapta de a fi comunicat mecanismului naţional de prevenire ori delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevãratã sau falsã, şi niciuna dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi prejudiciatã în vreun alt mod.
2. Informaţiile confidenţiale strânse de cãtre mecanismul naţional de prevenire sunt privilegiate. Datele cu caracter personal nu se pot publica fãrã consimţãmântul expres al persoanei respective.
ART. 22
Autoritãţile competente ale statului-parte interesat examineazã recomandãrile mecanismului naţional de prevenire şi dialogheazã cu acesta în vederea eventualelor mãsuri de punere în aplicare.
ART. 23
Statele-pãrţi la prezentul protocol se angajeazã sã publice şi sã disemineze rapoartele anuale ale mecanismelor naţionale de prevenire.
PARTEA a V-a
Declaraţia
ART. 24
1. La momentul ratificãrii, statele-pãrţi pot face o declaraţie prin care amânã punerea în aplicare a obligaţiilor lor prevãzute fie în partea a III-a, fie în partea a IV-a din prezentul protocol.
2. Aceastã amânare este valabilã pe o perioadã de cel mult 3 ani. Dupã prezentarea argumentelor de cãtre statul-parte şi în urma consultãrii cu Subcomitetul de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate prelungi aceastã perioadã cu încã 2 ani.
PARTEA a VI-a
Prevederi financiare
ART. 25
1. Cheltuielile fãcute de Subcomitetul de prevenire în legãturã cu punerea în aplicare a prezentului protocol se suportã de cãtre Naţiunile Unite.
2. Secretarul general al Naţiunilor Unite asigurã personalul şi spaţiile necesare îndeplinirii efective a atribuţiilor de cãtre Subcomitetul de prevenire, conform prevederilor prezentului protocol.
ART. 26
1. Se înfiinţeazã un fond special potrivit procedurilor pertinente ale Adunãrii Generale, care va fi administrat în conformitate cu reglementãrile financiare şi regulile Naţiunilor Unite, cu scopul de a ajuta la finanţarea punerii în aplicare a recomandãrilor Subcomitetului de prevenire formulate în urma unei vizite într-un stat-parte, precum şi la finanţarea unor programe educaţionale ale mecanismelor naţionale de prevenire.
2. Fondul special poate fi finanţat din contribuţii voluntare fãcute de guverne, organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale şi alte entitãţi private sau publice.
PARTEA a VII-a
Prevederi finale
ART. 27
1. Prezentul protocol este deschis spre semnarea de cãtre orice stat care a semnat Convenţia.
2. Prezentul protocol este supus ratificãrii de cãtre oricare stat care a ratificat sau a aderat la Convenţie. Instrumentele de ratificare se depun la secretarul general al Naţiunilor Unite.
3. Prezentul protocol este deschis spre aderarea de cãtre orice stat care a ratificat sau a aderat la Convenţie.
4. Aderarea se face prin depunerea la secretarul general al Naţiunilor Unite a instrumentului de aderare.
5. Secretarul general al Naţiunilor Unite aduce la cunoştinţa tuturor statelor semnatare ale prezentului protocol sau care au aderat la acesta depunerea fiecãrui instrument de ratificare ori aderare.
ART. 28
1. Prezentul protocol intrã în vigoare în cea de-a 30-a zi dupã data depunerii la secretarul general al Naţiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratificã prezentul protocol sau aderã la acesta dupã depunerea la secretarul general al Naţiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare ori aderare, prezentul protocol intrã în vigoare în cea de-a 30-a zi dupã data depunerii propriului instrument de ratificare sau aderare.
ART. 29
Prevederile prezentului protocol se aplicã tuturor pãrţilor statelor federale, fãrã limitãri sau excepţii.
ART. 30
Nu se pot formula rezerve privind prezentul protocol.
ART. 31
Prevederile prezentului protocol nu afecteazã obligaţiile statelor-pãrţi, aşa cum decurg din orice convenţie regionalã care instituie un sistem de vizitare a locurilor de detenţie. Subcomitetul de prevenire şi organele înfiinţate în baza acestor convenţii regionale sunt încurajate sã se consulte şi sã coopereze pentru a evita paralelismele şi pentru a promova în mod eficient obiectivele prezentului protocol.
ART. 32
Prevederile prezentului protocol nu afecteazã obligaţiile statelor-pãrţi, aşa cum decurg din cele 4 convenţii de la Geneva din 12 august 1949 şi din protocoalele adiţionale la acestea din 8 iunie 1977, şi nici posibilitatea oricãrui stat-parte de a autoriza Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sã viziteze locurile de detenţie în situaţii care nu sunt prevãzute de dreptul umanitar internaţional.
ART. 33
1. Oricare stat-parte poate denunţa prezentul protocol în orice moment, prin notificare scrisã cãtre secretarul general al Naţiunilor Unite, care informeazã ulterior toate celelalte statepãrţi la prezentul protocol şi la Convenţie. Denunţarea intrã în vigoare dupã un an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
2. Aceastã denunţare nu produce efectul de a scuti statul-parte de obligaţiile sale prevãzute de prezentul protocol în legãturã cu orice act sau situaţie care poate avea loc înainte de data la care denunţarea intrã în vigoare sau cu acţiunile pe care Subcomitetul de prevenire a decis sau poate decide sã le întreprindã cu privire la respectivul stat-parte. De asemenea, denunţarea nu prejudiciazã în niciun mod continuarea consideraţiilor asupra oricãrei chestiuni luate deja în considerare de cãtre Subcomitetul de prevenire înainte de data la care denunţarea intrã în vigoare.
3. Dupã data la care intrã în vigoare denunţarea de cãtre statul-parte, Subcomitetul de prevenire nu poate începe sã ia în considerare nicio chestiune nouã legatã de acel stat.
ART. 34
1. Oricare stat-parte la prezentul protocol poate propune o modificare pe care o depune la secretarul general al Naţiunilor Unite. Secretarul general comunicã apoi statelor-pãrţi la prezentul protocol modificarea propusã, solicitându-le sã îi notifice dacã sunt de acord cu desfãşurarea unei conferinţe a statelor-pãrţi în scopul examinãrii şi votului asupra propunerii. În cazul în care, în termen de 4 luni de la data acestei comunicãri, cel puţin o treime dintre statele-pãrţi sunt de acord cu desfãşurarea unei astfel de conferinţe, secretarul general convoacã conferinţa sub auspiciile Naţiunilor Unite. Orice modificare adoptatã de cãtre majoritatea de douã treimi dintre statele-pãrţi prezente şi care voteazã la conferinţã va fi trimisã de cãtre secretarul general al Naţiunilor Unite statelor-pãrţi spre acceptare.
2. O modificare adoptatã în conformitate cu alin. 1 al prezentului articol intrã în vigoare atunci când a fost acceptatã de cãtre o majoritate de douã treimi dintre statele-pãrţi la prezentul protocol, în conformitate cu procedurile constituţionale ale acestora.
3. Dupã ce intrã în vigoare, modificãrile sunt obligatorii pentru statele-pãrţi care le-au acceptat, iar celelalte state-pãrţi sunt obligate numai de prevederile prezentului protocol şi de eventualele modificãri anterioare pe care le-au acceptat.
ART. 35
Membrilor Subcomitetului de prevenire şi ai mecanismelor naţionale de prevenire li se acordã privilegiile şi imunitãţile necesare pentru a-şi exercita atribuţiile în mod independent. Membrilor Subcomitetului de prevenire li se acordã privilegiile şi imunitãţile specificate la secţiunea 22 din Convenţia privind privilegiile şi imunitãţile Naţiunilor Unite din 13 februarie 1946, sub rezerva prevederilor secţiunii 23 din respectiva convenţie.
ART. 36
Când viziteazã un stat-parte, membrii Subcomitetului de prevenire sunt obligaţi, fãrã a afecta prevederile şi scopurile prezentului protocol şi privilegiile şi imunitãţile de care se bucurã:
a) sã respecte legile şi reglementãrile statului vizitat;
b) sã se abţinã de la orice acţiune sau activitate incompatibilã cu natura imparţialã şi internaţionalã a îndatoririlor lor.
ART. 37
1. Prezentul protocol, ale cãrui versiuni în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã sunt egal autentice, se depune la secretarul general al Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Naţiunilor Unite transmite tuturor statelor copii certificate ale prezentului protocol.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
