Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor <>art. 27 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) şi ale <>art. 46^2 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicata, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Consiliul Concurenţei adopta prezentele instrucţiuni.
INTRODUCERE
1. <>Legea concurenţei nr. 21/1996, republicata, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare Lege, prevede la art. 46 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c) posibilitatea Consiliului Concurenţei de a declara o concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal în urma modificãrilor efectuate de pãrţi*1), atât în faza I*2), cât şi în faza II*3) ale procedurii. În acest scop, Consiliul Concurenţei poate include în decizia sa condiţii şi obligaţii destinate sã asigure respectarea de cãtre pãrţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat faţã de autoritatea de concurenţã pentru realizarea compatibilitãţii concentrãrii economice cu un mediu concurenţial normal.
_________
*1) Trimiterile la "pãrţi" şi la "pãrţi implicate în concentrarea economicã" reglementeazã, de asemenea, situaţiile în care existã o singurã parte care notificã.
*2) A se vedea pct. 70-79.
*3) A se vedea pct. 80-86.
2. Scopul prezentelor instrucţiuni este de a oferi orientãri în ceea ce priveşte modificãrile aduse operaţiunilor de concentrare economicã, în special angajamentele de modificare a concentrãrilor economice asumate de întreprinderile în cauzã, pentru realizarea compatibilitãţii concentrãrii economice cu un mediu concurenţial normal. Aceste modificãri sunt denumite angajamente, întrucât au rolul de a elimina problemele de concurenţã*4) identificate de cãtre Consiliul Concurenţei.
__________
*4) În cele ce urmeazã, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel, expresia probleme de concurenţã corespunde, în funcţie de stadiul procedurii, unor îndoieli serioase sau unor constatãri preliminare, potrivit cãrora concentrarea economicã ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa româneascã ori de pe o parte substanţialã a acesteia, în special ca urmare a creãrii sau consolidãrii unei poziţii dominante.
3. Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile generale aplicabile angajamentelor acceptabile de cãtre Consiliul Concurenţei, principalele tipuri de angajamente care pot fi acceptate de cãtre autoritatea de concurenţã în cazurile care intrã sub incidenţa Legii şi a Regulamentului privind concentrãrile economice*5), pus în aplicare prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/2010, condiţiile specifice pe care trebuie sã le îndeplineascã propunerile de angajamente în ambele faze ale procedurii, precum şi principalele condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor. Consiliul Concurenţei va lua în considerare, în mod corespunzãtor, circumstanţele particulare ale fiecãrei operaţiuni de concentrare economicã.
____________
*5) Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 bis din 5 august 2010.
I. Principii generale
4. Potrivit Legii şi Regulamentului privind concentrãrile economice, pus în aplicare prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/2010, Consiliul Concurenţei evalueazã compatibilitatea concentrãrilor economice notificate cu un mediu concurenţial normal pe baza efectului acestora asupra structurii concurenţei pe piaţa româneascã sau pe o parte substanţialã a acesteia. Analiza compatibilitãţii are scopul de a stabili dacã o concentrare economicã ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa româneascã sau pe o parte substanţialã a acesteia, în special prin crearea sau consolidarea unei poziţii dominante. O concentrare care ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa româneascã sau cu o parte substanţialã a acesteia este incompatibilã cu mediul concurenţial normal, iar Consiliul Concurenţei trebuie sã o interzicã. Principiile definite de prezentele instrucţiuni se aplicã şi angajamentelor propuse pentru eliminarea problemelor de concurenţã identificate în cazul creãrii unei societãţi în comun, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Lege.
5. În situaţia în care o concentrare economicã genereazã probleme de concurenţã, prin faptul cã ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective, în special ca urmare a creãrii sau consolidãrii unei poziţii dominante, pãrţile pot încerca sã modifice concentrarea economicã în vederea eliminãrii problemelor de concurenţã şi sã obţinã astfel autorizarea operaţiunii în cauzã. Asemenea modificãri pot fi puse în aplicare integral înaintea autorizãrii operaţiunii sau ulterior autorizãrii acesteia.
6. Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a proba faptul cã o concentrare economicã ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Consiliul Concurenţei informeazã pãrţile cu privire la problemele de concurenţã identificate, pentru a permite acestora sã formuleze propuneri de angajamente adecvate. Drept urmare, pãrţile la concentrare pot propune angajamente autoritãţii de concurenţã. În lipsa acestora, Consiliul Concurenţei nu poate impune în mod unilateral nicio condiţie în scopul emiterii unei decizii de autorizare, ci numai pe baza angajamentelor pãrţilor. Consiliul Concurenţei informeazã pãrţile în scris despre evaluarea preliminarã efectuatã cu privire la angajamentele propuse. În cazul în care pãrţile nu propun în mod valabil angajamente adecvate pentru eliminarea problemelor de concurenţã, Consiliul Concurenţei va emite o decizie prin care va declara operaţiunea de concentrare economicã incompatibilã cu un mediu concurenţial normal.
7. Consiliul Concurenţei trebuie sã evalueze dacã angajamentele propuse, odatã puse în aplicare, eliminã problemele de concurenţã identificate. Numai pãrţile dispun de toate informaţiile relevante pentru o astfel de evaluare, în special cu privire la fezabilitatea angajamentelor propuse şi la viabilitatea şi competitivitatea activelor propuse pentru cesionare. În consecinţã, pãrţilor le revine responsabilitatea de a furniza toate aceste informaţii, necesare Consiliului Concurenţei pentru evaluarea angajamentelor propuse. În acest scop, pãrţile care efectueazã notificarea trebuie sã furnizeze, împreunã cu angajamentele, informaţii detaliate privind conţinutul angajamentelor propuse, condiţiile de punere în aplicare a acestora şi sã demonstreze cã angajamentele sunt de naturã sã elimine orice obstacole semnificative în calea concurenţei efective, potrivit Formularului privind angajamentele în materia concentrãrilor economice, cuprins în anexã. În cazul angajamentelor care constau în cesionarea unei activitãţi, pãrţile trebuie sã furnizeze o descriere detaliatã, în special a modului în care funcţioneazã în prezent activitatea propusã pentru cesionare. Aceste informaţii permit Consiliului Concurenţei sã evalueze viabilitatea, competitivitatea şi potenţialul comercial al activitãţii, comparând funcţionarea actualã a acesteia cu obiectivele propuse în cadrul angajamentelor. Pãrţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul Concurenţei anterior transmiterii Formularului privind angajamentele în materia concentrãrilor economice, pentru a discuta adaptarea cerinţelor specifice din formular în funcţie de informaţiile necesare în cazurile respective.
8. În timp ce pãrţile trebuie sã propunã angajamente suficiente pentru a elimina problemele de concurenţã şi sã furnizeze informaţiile necesare pentru evaluarea acestora, Consiliului Concurenţei îi revine sarcina de a stabili dacã o concentrare economicã, astfel cum este modificatã de angajamentele propuse în mod valabil, trebuie sã fie declaratã incompatibilã cu mediul concurenţial normal deoarece conduce, în pofida angajamentelor, la obstacole semnificative în calea concurenţei efective. O concentrare economicã modificatã prin angajamente se supune aceloraşi criterii, în ceea ce priveşte sarcina probei pentru interdicţia sau autorizarea operaţiunii, ca şi o concentrare economicã nemodificatã.
Condiţiile de bazã pentru acceptarea angajamentelor
9. Consiliul Concurenţei poate accepta numai angajamentele care pot face concentrarea economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal, prevenind apariţia de obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Angajamentele trebuie sã elimine în întregime problemele de concurenţã şi trebuie sã fie complete şi eficiente din toate punctele de vedere. De asemenea, angajamentele trebuie sã poatã fi puse în aplicare în mod efectiv, într-o perioadã scurtã de timp.
10. Se considerã cã angajamentele structurale propuse de pãrţi, în special cesionãrile, îndeplinesc aceste condiţii numai în mãsura în care Consiliul Concurenţei poate concluziona, cu un grad de certitudine suficient, cã va fi posibilã punerea în aplicare a acestora şi cã noile structuri comerciale rezultate sunt susceptibile de a fi suficient de viabile pentru a garanta cã distorsionarea semnificativã a concurenţei nu se va produce.
11. Gradul de certitudine suficient privind punerea în aplicare a angajamentelor propuse poate fi afectat, în special, de riscuri legate de transferul unei activitãţi destinate cesionãrii, cum ar fi condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã pãrţile care participã la cesionare, drepturile terţilor în legãturã cu activitatea sau riscurile privind gãsirea unui cumpãrãtor adecvat, precum şi riscurile legate de degradarea activelor pânã la data realizãrii cesionãrii. Pãrţilor le revine obligaţia de a înlãtura aceste incertitudini legate de punerea în aplicare a angajamentelor atunci când acestea sunt prezentate Consiliului Concurenţei.*6)
__________
*6) În funcţie de natura riscurilor, acestea pot fi compensate prin adoptarea unor mãsuri de salvgardare specifice. De exemplu, riscul care decurge din drepturile terţilor cu privire la activele de cesionat poate fi compensat prin propunerea unei alternative de cesionare.
12. La evaluarea celei de-a doua condiţii, şi anume dacã angajamentul propus este susceptibil sã elimine problemele de concurenţã identificate, Consiliul Concurenţei va lua în considerare toţi factorii relevanţi legaţi de angajamentul respectiv, printre care: tipul, amploarea şi aria de aplicare a angajamentului propus, folosind ca termeni de referinţã structura şi caracteristicile distinctive ale pieţei pe care apar problemele de concurenţã, inclusiv poziţia pãrţilor şi a altor operatori pe piaţã.
13. Pentru ca angajamentele sã se conformeze acestor principii, trebuie ca punerea în aplicare şi capacitatea de a monitoriza angajamentele sã fie efective. În timp ce cesionãrile, odatã ce au fost puse în aplicare, nu mai necesitã nicio mãsurã de monitorizare suplimentarã, alte tipuri de angajamente necesitã mecanisme de monitorizare efective pentru a se asigura cã efectul lor nu este redus sau chiar eliminat de pãrţi. Altfel, aceste angajamente ar trebui considerate ca simple declaraţii de intenţie ale pãrţilor şi nu ar constitui obligaţii deoarece, în absenţa unor mecanisme efective de monitorizare, încãlcarea lor nu ar putea permite dispunerea mãsurilor prevãzute de art. 46^1 alin. (2) şi art. 47 alin. (4) din Lege.
14. În cazurile în care pãrţile propun angajamente de o asemenea amploare şi complexitate încât Consiliul Concurenţei se aflã în imposibilitatea de a determina cu un grad de certitudine suficient, la data emiterii deciziei, dacã acestea vor fi puse integral în aplicare şi dacã sunt susceptibile sã menţinã o concurenţã efectivã pe piaţã, operaţiunea nu poate fi autorizatã. Consiliul Concurenţei poate respinge aceste angajamente, în special pe motiv cã punerea în aplicare a angajamentelor nu poate fi monitorizatã în mod efectiv şi cã absenţa unei monitorizãri efective limiteazã sau chiar eliminã efectul angajamentelor propuse.
Caracterul adecvat al diferitelor tipuri de angajamente
15. Principalul obiectiv al angajamentelor este de a asigura structuri de piaţã concurenţiale. În consecinţã, angajamentele de naturã structuralã, precum angajamentul de a vinde o activitate, de regulã, sunt preferabile, în mãsura în care acestea previn în mod durabil problemele de concurenţã care ar fi rezultat din concentrare, astfel cum a fost notificatã; în plus, angajamentele structurale nu necesitã mãsuri de monitorizare pe termen mediu şi lung. Cu toate acestea, nu poate fi exclusã în mod aprioric posibilitatea ca şi alte tipuri de angajamente sã fie, de asemenea, în mãsurã sã previnã obstacolele semnificative în calea concurenţei efective.
16. Trebuie examinat de la caz la caz dacã un angajament şi, în special, ce tip de angajament este adecvat pentru a elimina problemele de concurenţã identificate.
17. Cu toate acestea, se poate face o distincţie generalã între cesionãri, alte angajamente structurale, cum ar fi acordarea accesului la infrastructuri importante sau la factori de producţie în condiţii nediscriminatorii, şi angajamente privind comportamentul viitor al entitãţii rezultate din concentrare. Angajamentele de cesionare sunt cel mai bun mod de a elimina problemele de concurenţã rezultate din suprapunerile pe orizontalã, putând constitui, de asemenea, cea mai bunã soluţie de rezolvare a problemelor de tip vertical sau conglomerat. Alte angajamente structurale pot fi adecvate pentru a rezolva toate tipurile de probleme în cazul în care angajamentele în cauzã sunt echivalente unor cesionãri din punctul de vedere al efectelor lor, dupã cum se prevede la pct. 60-69. Angajamentele privind comportamentul viitor al entitãţii rezultate din concentrare pot fi acceptate numai cu titlu excepţional, în împrejurãri specifice. În special, angajamentele sub forma promisiunilor de a nu creşte preţurile, de a nu reduce gama de produse sau de a nu elimina unele mãrci etc. nu vor elimina problemele de concurenţã rezultate din suprapunerile pe orizontalã. Astfel de angajamente pot fi acceptate numai în situaţia în care viabilitatea acestora este garantatã pe deplin de punerea în aplicare şi monitorizarea efectivã, potrivit pct. 13, 14, 65, 68, precum şi în situaţia în care nu riscã sã conducã la distorsionarea concurenţei*7).
___________
*7) De exemplu, angajamentele privind un anumit comportament referitor la preţuri, cum ar fi plafoane de preţuri care implicã riscul de a genera o aliniere anticoncurenţialã a preţurilor între concurenţi.
Procedura
18. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente în oricare dintre fazele procedurii. Totuşi, având în vedere cã o cercetare aprofundatã a pieţei este realizatã numai în faza II a procedurii, angajamentele propuse Consiliului Concurenţei în faza I trebuie sã elimine în mod clar "îndoielile serioase" privind compatibilitatea operaţiunii cu un mediu concurenţial normal*8), pentru a se emite o decizie potrivit art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege.
___________
*8) Angajamentele prezentate în faza I pot fi acceptate numai în anumite situaţii. A se vedea pct. 74.
19. În cazul în care Consiliul Concurenţei constatã cã operaţiunea de concentrare economicã prezintã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal şi acestea nu au putut fi înlãturate potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege va decide deschiderea unei investigaţii. Angajamentele propuse de pãrţile implicate trebuie sã fie suficiente pentru a elimina problemele de concurenţã identificate. Consiliul Concurenţei va emite o decizie de autorizare condiţionatã, în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege, dacã ajunge la concluzia cã îndoielile serioase la care se face referire la art. 46 alin. (3) din Lege au fost eliminate în urma angajamentelor propuse de pãrţi.
20. Angajamentele pot fi propuse numai de cãtre pãrţi. Consiliul Concurenţei va asigura obligativitatea angajamentelor prin faptul cã va condiţiona decizia de autorizare a concentrãrii economice de respectarea angajamentelor respective. În practicã se face distincţie între condiţii şi obligaţii. Cerinţa realizãrii modificãrii structurale a pieţei, cum ar fi cesionarea unei activitãţi, este din acest punct de vedere o condiţie. Etapele de punere în aplicare, necesare obţinerii acestui rezultat, sunt, în general, obligaţii ale pãrţilor, de exemplu, desemnarea unui împuternicit pentru vânzarea activitãţii.
21. În cazul în care întreprinderile implicate nu îndeplinesc o obligaţie şi/sau o condiţie impusã prin una dintre deciziile prevãzute la art. 46 alin. (2) lit. b) sau alin. (4) lit. c) din Lege, Consiliul Concurenţei poate aplica sancţiuni potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. e) şi ale art. 54 alin. (1) lit. d) din Lege. În cazul încãlcãrii unei condiţii, de exemplu în cazul în care o activitate nu este cesionatã în intervalul de timp prevãzut în angajamente sau în cazul în care este redobânditã ulterior, Consiliul Concurenţei poate, în temeiul art. 47 alin. (4) lit. b) din Lege, sã impunã mãsuri interimare adecvate pentru restabilirea sau menţinerea condiţiilor de concurenţã efectivã. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 46^1 alin. (2) din Lege, Consiliul Concurenţei poate acţiona potrivit prevederilor art. 46^1 alin. (1).
II. Tipuri de angajamente
1. Cesionarea unei activitãţi cãtre un cumpãrãtor adecvat
22. În cazul în care existã riscul ca o concentrare economicã sã ridice obstacole semnificative în calea concurenţei efective, cea mai eficientã modalitate de a menţine concurenţa efectivã, cu excepţia declarãrii acesteia ca fiind incompatibilã cu un mediu concurenţial normal, este crearea condiţiilor de înfiinţare a unei noi entitãţi concurente sau de consolidare a concurenţilor existenţi, prin realizarea unei cesionãri de cãtre pãrţile la concentrare.
1.1. Cesionarea unei activitãţi viabile şi competitive
23. Elementele cesionate trebuie sã constituie o activitate viabilã care, în cazul în care ar fi exploatatã de un cumpãrãtor adecvat, ar putea concura efectiv şi durabil cu entitatea creatã prin concentrarea economicã, ca întreprindere activã*9). Pentru a asigura viabilitatea activitãţii respective, ar putea fi necesarã şi includerea activitãţilor legate de pieţele pe care Consiliul Concurenţei nu a identificat probleme de concurenţã, dacã acest lucru este necesar pentru a crea un concurent efectiv pe pieţele în cauzã.
_________
*9) Aceasta include, în anumite condiţii, activitãţi care trebuie disociate din activitatea sau activele individuale ale unei pãrţi; a se vedea pct. 34 şi 35.
24. În cazul în care se propune cesionarea unei activitãţi viabile, este necesar sã se ţinã cont de incertitudinile şi de riscurile aferente transferului activitãţii cãtre un nou proprietar. Aceste riscuri pot limita impactul concurenţial al activitãţii cesionate şi, prin urmare, pot conduce la o situaţie de piaţã care nu ar fi, în mod necesar, de naturã sã elimine respectivele probleme de concurenţã.
Caracteristicile activitãţii destinate cesionãrii
25. Activitatea trebuie sã includã toate activele care contribuie la funcţionarea sa curentã sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea sa, precum şi întregul personal angajat în prezent sau care este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea activitãţii*10).
__________
*10) Pãrţile notificatoare se vor obliga în angajamente ca activitatea destinatã cesionãrii sã includã toate activele şi personalul în cauzã.
26. Personalul şi activele care sunt în prezent partajate între activitatea destinatã cesionãrii şi alte activitãţi ale pãrţilor, dar care contribuie la funcţionarea activitãţii sau care sunt necesare pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea acesteia, trebuie de asemenea sã fie incluse în cesiune. În caz contrar, viabilitatea şi competitivitatea activitãţii destinate cesionãrii ar fi compromise. În consecinţã, activitatea destinatã cesionãrii trebuie sã cuprindã personalul care exercitã funcţii esenţiale pentru activitate, cum ar fi, de exemplu, personalul din cercetare-dezvoltare şi personalul informatic al grupului, chiar şi în cazul în care acest personal este angajat în prezent pentru a desfãşura o altã activitate a pãrţilor - cel puţin într-o proporţie suficientã pentru a îndeplini necesitãţile curente ale activitãţii cesionate. În acelaşi mod, activele partajate trebuie incluse chiar dacã aceste active aparţin sau sunt alocate unei alte activitãţi.
27. Pentru a permite Consiliului Concurenţei sã identifice caracteristicile activitãţii destinate cesionãrii, pãrţile trebuie sã includã în angajamente o descriere precisã a caracteristicilor acestei activitãţi. Descrierea trebuie sã fie adaptatã fiecãrui caz şi trebuie sã conţinã toate elementele care fac parte din activitatea destinatã cesionãrii: active corporale, precum activitãţi de cercetare-dezvoltare, de producţie, de distribuţie, de vânzãri şi de marketing, şi active necorporale, cum ar fi drepturi de proprietate intelectualã, know-how şi fond de comerţ; licenţe, permise şi autorizaţii acordate activitãţii în cauzã de anumite organisme; contracte, contracte de închiriere şi angajamente, precum convenţii cu furnizorii şi clienţii, în beneficiul activitãţii destinate cesionãrii; dosare ale clienţilor, de credit şi de altã naturã. În descrierea activitãţii, pãrţile trebuie sã includã, în linii generale, personalul pe care intenţioneazã sã îl transfere, inclusiv personalul detaşat şi angajaţii temporar, şi sã furnizeze o listã a personalului de bazã, respectiv a personalului esenţial pentru viabilitatea şi competitivitatea activitãţii. Angajamentul trebuie sã cuprindã un angajament de nesolicitare a personalului de bazã de cãtre pãrţi.
28. În descrierea activitãţii, pãrţile trebuie sã stabileascã şi regimul de furnizare a produselor şi serviciilor de cãtre acestea cãtre activitatea destinatã cesionãrii sau de cãtre activitatea destinatã cesionãrii cãtre pãrţi. Asemenea relaţii în derulare ale activitãţii cesionate pot fi necesare pentru menţinerea deplinei viabilitãţi economice şi a competitivitãţii activitãţii cesionate pentru o perioadã de tranziţie. Consiliul Concurenţei va accepta un astfel de angajament numai dacã acesta nu afecteazã independenţa activitãţii cesionate faţã de pãrţi.
29. Pentru a evita orice neînţelegere referitoare la activitatea de cesionat, pãrţile trebuie sã excludã în mod expres, prin textul angajamentelor, activele sau personalul care sunt utilizate în cadrul acesteia sau de cãtre aceasta, dar care, în opinia pãrţilor, nu trebuie transferate în cadrul cesionãrii. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de excluderi numai dacã pãrţile pot demonstra în mod clar cã acestea nu afecteazã viabilitatea şi competitivitatea activitãţii.
30. Activitatea destinatã cesionãrii trebuie sã fie viabilã ca atare. În consecinţã, resursele unui eventual sau chiar presupus cumpãrãtor viitor nu sunt luate în considerare de cãtre Consiliul Concurenţei în faza de evaluare a angajamentului.
31. Situaţia este diferitã în cazul în care, în cursul procedurii, este încheiat un contract de vânzare-cumpãrare cu un cumpãrãtor specific, ale cãrui resurse pot fi luate în considerare la data evaluãrii angajamentului. Aceastã situaţie este prevãzutã la pct. 55 şi 56.
1.2. Activitatea autonomã şi condiţiile pentru acceptarea alternativelor
32. În mod normal, o activitate viabilã este aceea care poate funcţiona autonom faţã de pãrţile la concentrarea economicã, în ceea ce priveşte furnizarea de materii prime sau alte forme de cooperare, altele decât cele din perioada de tranziţie. Este indicat ca activitatea destinatã cesionãrii sã fie o activitate autonomã existentã. Aceasta poate lua forma unei întreprinderi existente sau a unui grup de întreprinderi existente ori a unei activitãţi dintr-o întreprindere.
33. În cazul în care problema de concurenţã rezultã dintr-o suprapunere pe orizontalã, pãrţile pot opta între douã activitãţi. În cazurile care implicã o ofertã ostilã, iar pãrţile notificatoare dispun de informaţii limitate despre activitatea destinatã cesionãrii, un angajament de cesionare a anumitor activitãţi ale întreprinderii-ţintã poate sã mãreascã riscul ca activitatea în cauzã sã nu reprezinte, dupã cesionare, un concurent viabil care poate intra în concurenţã efectivã şi durabilã pe piaţã. În consecinţã, în astfel de cazuri, pentru pãrţi ar putea fi mai adecvat sã propunã cesionarea unor activitãţi ale întreprinderii achizitoare.
Disocierile
34. Chiar dacã în mod normal este necesarã cesionarea unei activitãţi existente autonome şi viabile, Consiliul Concurenţei, luând în considerare principiul proporţionalitãţii, poate de asemenea avea în vedere cesionarea unor activitãţi care au legãturi puternice sau care sunt parţial integrate în activitãţile reţinute de pãrţi şi care, în consecinţã, trebuie "disociate". Pentru a reduce la minimum riscurile care ar putea afecta viabilitatea şi competitivitatea în astfel de împrejurãri, pãrţile pot furniza angajamente prin care propun disocierea acelor pãrţi ale unei activitãţi existente, care nu trebuie în mod obligatoriu sã fie cesionate. De fapt, în aceste împrejurãri se cesioneazã o activitate autonomã existentã, chiar dacã, printr-o "disociere inversã", pãrţile pot disocia pãrţi limitate pe care le pot pãstra. 35. Consiliul Concurenţei va putea accepta angajamente care necesitã disocierea unei activitãţi numai dacã poate exista certitudinea cã, cel puţin la data la care activitatea este transferatã cumpãrãtorului, se cesioneazã o activitate autonomã viabilã şi riscurile care ar putea afecta viabilitatea şi competitivitatea, generate de disociere, sunt astfel reduse la minimum. Aşadar, pãrţile trebuie sã garanteze cã disocierea este iniţiatã în perioada de tranziţie, adicã în perioada dintre emiterea deciziei Consiliului Concurenţei şi data încheierii cesionãrii, respectiv data transferului juridic şi efectiv al activitãţii cãtre cumpãrãtor. În consecinţã, la sfârşitul acestei perioade se cesioneazã o activitate autonomã viabilã. Dacã acest lucru nu este posibil sau dacã disocierea este deosebit de dificilã, pãrţile pot oferi Consiliului Concurenţei gradul necesar de certitudine prin propunerea unei soluţii de tip "cumpãrãtor iniţial", astfel cum este prevãzut la pct. 54.
Cesionarea activelor, în special a mãrcilor şi licenţelor
36. O cesionare care constã într-o combinaţie de active specifice care nu au format o activitate unitarã şi viabilã în trecut genereazã riscuri pentru viabilitatea şi competitivitatea activitãţii rezultate. În particular, acesta este cazul în care sunt implicate active care aparţin mai multor pãrţi. O astfel de abordare poate fi acceptatã de Consiliul Concurenţei numai dacã este asiguratã viabilitatea activitãţii, indiferent de faptul cã activele nu au format o activitate unitarã în trecut. Acesta ar putea fi cazul în care activele individuale pot fi deja considerate ca o activitate viabilã şi competitivã. În mod similar, în cazuri excepţionale poate fi suficient un pachet de cesionare care include numai mãrcile, activele de producţie şi/sau distribuţie aferente pentru a crea condiţiile unei concurenţe efective. În astfel de împrejurãri, pachetul constând din mãrci şi active trebuie sã fie suficient pentru a permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cã activitatea rezultatã va fi viabilã imediat ce se va afla în proprietatea unui cumpãrãtor adecvat.
37. Cesionarea unei activitãţi este în general preferabilã acordãrii de licenţe pentru drepturi de proprietate intelectualã, deoarece acordarea unei licenţe implicã mai multe incertitudini, nu permite titularului licenţei sã concureze imediat pe piaţã, presupune relaţii cu pãrţile, care ar putea permite emitentului licenţei sã influenţeze comportamentul concurenţial al titularului licenţei, şi poate da naştere la dispute între emitentul şi titularul licenţei cu privire la domeniul de aplicare, termenii şi condiţiile licenţei. Aşadar, acordarea unei licenţe nu va fi, în general, consideratã ca adecvatã în cazurile în care pare posibilã o cesionare a unei activitãţi. În cazul în care problemele de concurenţã sunt generate de poziţia pe piaţã deţinutã pentru o astfel de tehnologie sau pentru drepturi de proprietate intelectualã, cesionarea acestei tehnologii sau a acestor drepturi constituie cel mai bun angajament, întrucât eliminã o relaţie durabilã între noua entitate rezultatã din concentrare şi concurenţii acesteia. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei poate accepta contracte de licenţã ca alternativã la cesionare în situaţia în care, de exemplu, cesionarea ar constitui un obstacol pentru o cercetare eficientã în curs sau cesionarea ar fi imposibilã din cauza naturii activitãţii. Aceste licenţe trebuie sã permitã titularului licenţei sã intre în concurenţã efectivã cu pãrţile într-un mod similar cu situaţia în care ar fi avut loc o cesionare. În general, aceste licenţe vor fi licenţe exclusive şi nu trebuie sã prevadã nicio restricţie privind domeniul de utilizare sau zona geograficã pentru titularul licenţei. În cazurile în care pot exista incertitudini cu privire la domeniul de aplicare al licenţei sau la termenii şi condiţiile acesteia, pãrţile trebuie sã cesioneze dreptul de proprietate intelectualã subiacent, însã pot obţine în schimb o licenţã. În cazurile în care este incert dacã licenţa va fi acordatã efectiv unui titular adecvat, pãrţile pot avea în vedere propunerea unui "titular iniţial" al licenţei sau o soluţie de "încheiere prealabilã a unui acord", potrivit pct. 55, pentru a permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã angajamentul va fi pus în aplicare.
Schimbarea mãrcii
38. În cazuri excepţionale, Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente de acordare a unei licenţe exclusive, limitate în timp, pentru o anumitã marcã, cu scopul de a permite titularului licenţei sã schimbe marca produsului în perioada prevãzutã. Dupã prima fazã de licenţã a acestor aşa-zise angajamente de schimbare a mãrcii, pãrţile se angajeazã ca într-o a doua fazã sã se abţinã de la orice utilizare a mãrcii - faza de neutilizare. Scopul unor astfel de angajamente este de a permite titularului licenţei sã transfere clienţii dinspre marca licenţiatã cãtre propria sa marcã, astfel încât sã fie creat un concurent viabil, fãrã cesionarea definitivã a mãrcii licenţiate.
39. Un angajament de schimbare a mãrcii prezintã riscuri substanţial mai mari pentru restabilirea unei concurenţe efective decât cesionarea, inclusiv cesionarea unei mãrci, deoarece este în mare mãsurã incert dacã titularul licenţei va reuşi sã se afirme ca un concurent activ pe piaţã în virtutea produsului a cãrui marcã a fost schimbatã. Un angajament de tipul schimbãrii mãrcii poate fi acceptabil în cazurile în care marca în cauzã este folositã pe scarã largã şi o pondere ridicatã a cifrei de afaceri pe care a generat-o este realizatã pe alte pieţe decât cele pe care au fost identificate probleme de concurenţã*11). În aceste cazuri, un angajament de schimbare a mãrcii trebuie definit în aşa fel încât sã garanteze cã acordarea licenţei va menţine în mod efectiv o concurenţã durabilã pe piaţã şi cã titularul licenţei va constitui un concurent real dupã schimbarea mãrcii produselor.
__________
*11) Cu toate acestea, chiar şi în aceste condiţii poate fi mai adecvatã o cesionare a mãrcii, în special dacã separarea rezultatã în proprietatea asupra mãrcii corespunde unei practici comune în cadrul industriei respective.
40. Întrucât succesul angajamentelor de schimbare a mãrcii este legat în mare mãsurã de viabilitatea mãrcii licenţiate, trebuie îndeplinite mai multe condiţii prealabile pentru elaborarea acestor angajamente. În primul rând, marca destinatã transferãrii trebuie sã fie bine cunoscutã şi sã fie suficient de puternicã pentru a garanta atât viabilitatea imediatã a mãrcii licenţiate, cât şi supravieţuirea economicã în cursul perioadei de schimbare a mãrcii. În al doilea rând, unele dintre activele legate de producţia sau distribuţia produselor comercializate sub marca licenţiatã sau de transferul de know-how ar putea fi necesare pentru asigurarea viabilitãţii angajamentului*12). În al treilea rând, licenţa trebuie sã fie exclusivã şi, în principiu, sã nu fie limitatã la o anumitã gamã de produse de pe o anumitã piaţã şi sã includã drepturi de proprietate intelectualã care sã garanteze cã produsul a cãrui marcã a fost schimbatã va fi recunoscut de clienţi. Pãrţile nu vor putea sã foloseascã semne sau cuvinte similare, întrucât acest lucru ar putea submina efectul operaţiunii de schimbare a mãrcii. În al patrulea rând, atât licenţa, cât şi perioada de neutilizare trebuie sã aibã o duratã suficient de lungã, având în vedere particularitãţile cazului respectiv, pentru ca angajamentul de schimbare a mãrcii sã producã efecte similare cu cele ale unei cesionãri.
_________
*12) Acest lucru este deosebit de important în faza de acordare a licenţei, în care titularul licenţei trebuie sã se pregãteascã pentru lansarea unei noi mãrci competitive. Reiese cã aceastã lansare a unei mãrci nu este fezabilã în cazul în care cumpãrãtorul a trebuit sã cheltuiascã resurse considerabile în procesul de producţie, comercializare şi distribuţie a mãrcii licenţiate.
41. Identitatea potenţialului titular al licenţei va constitui un factor esenţial pentru reuşita angajamentelor de acest tip. Dacã existã incertitudini cu privire la existenţa unor titulari de licenţã adecvaţi, capabili şi puternic motivaţi sã efectueze operaţiunea de schimbare a mãrcii, pãrţile pot avea în vedere propunerea unei "soluţii iniţiale" sau de "încheiere prealabilã a unui acord", potrivit prevederilor pct. 52-56.
1.3. Clauza de nerãscumpãrare
42. Pentru a menţine efectul structural al unui angajament, acesta trebuie sã prevadã cã entitatea rezultatã din concentrare nu poate dobândi ulterior influenţã*13) asupra întregii activitãţi cesionate sau asupra unei pãrţi a acesteia. În general, angajamentele trebuie sã prevadã cã rãscumpãrarea unei influenţe semnificative nu este posibilã decât dupã trecerea unei perioade semnificative de timp, în general de 10 ani. Cu toate acestea, angajamentele pot prevedea şi posibilitatea Consiliului Concurenţei de a accepta o clauzã de derogare a pãrţilor de la aceastã obligaţie, în cazul în care constatã ulterior cã structura pieţei s-a schimbat într-o asemenea mãsurã încât absenţa unei influenţe asupra activitãţii cesionate nu mai este necesarã pentru a face concentrarea economicã compatibilã cu mediul concurenţial normal. Chiar şi în absenţa unei clauze exprese, redobândirea influenţei asupra activitãţii ar încãlca o obligaţie implicitã a pãrţilor în temeiul angajamentelor, în mãsura în care ar afecta eficacitatea acestora.
___________
*13) O influenţã exercitatã de proprietarul anterior al activitãţii asupra comportamentului concurenţial al activitãţii cesionate riscã sã compromitã obiectivul urmãrit de angajament.
1.4. Angajamentele privind o altã posibilitate de cesionare: active de prim rang
43. În anumite cazuri, punerea în aplicare a opţiunii de cesionare alese de pãrţi (o activitate viabilã care rezolvã problemele de concurenţã) ar putea fi nesigurã, având în vedere, de exemplu, drepturile de preempţiune deţinute de terţi sau incertitudinile privind transferul unor contracte esenţiale, drepturile de proprietate sau incertitudinile privind gãsirea unui cumpãrãtor adecvat. Cu toate acestea, pãrţile pot estima cã vor fi în mãsurã sã cesioneze activitatea cãtre un cumpãrãtor adecvat într-un termen foarte scurt.
44. În asemenea cazuri, Consiliul Concurenţei nu îşi poate asuma riscul ca, în cele din urmã, concurenţa efectivã sã nu fie menţinutã. În consecinţã, Consiliul Concurenţei va accepta angajamente de cesionare numai cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii cumulative:
a) în absenţa incertitudinii, prima cesionare propusã în angajamente ar consta într-o activitate viabilã;
b) pãrţile vor propune o posibilitate alternativã de cesionare pe care sunt obligate sã o respecte în cazul în care nu reuşesc sã punã în aplicare primul angajament în intervalul de timp prevãzut pentru prima cesionare. În general, angajamentul referitor la o asemenea posibilitate alternativã trebuie sã vizeze un "activ de prim rang" (crown jewel)*14), adicã trebuie, dupã punerea sa în aplicare, sã fie cel puţin la fel de bun ca şi prima propunere de cesionare în ceea ce priveşte crearea unui concurent viabil, nu trebuie sã implice nicio incertitudine cu privire la punerea sa în aplicare şi trebuie sã poatã fi pus în aplicare rapid, pentru a se evita ca perioada totalã de punere în aplicare sã depãşeascã o duratã consideratã în mod normal ca acceptabilã în condiţiile pieţei respective. Pentru a limita riscurile în perioada de tranziţie, este obligatorie aplicarea unor mãsuri de conservare provizorii, distincte asupra tuturor activelor incluse în ambele posibilitãţi alternative de cesionare. Mai mult, angajamentul trebuie sã prevadã criterii clare şi un calendar strict care sã arate modalitãţile şi data la care obligaţia alternativã de cesionare va deveni efectivã, iar Consiliul Concurenţei va specifica termene mai scurte pentru punerea în aplicare a acesteia.
__________
*14) Alternativa poate consta într-o activitate complet diferitã sau, în cazul incertitudinii cu privire la gãsirea unui cumpãrãtor adecvat, în activitãţi şi active suplimentare, care sunt adãugate pachetului iniţial.
45. În cazul în care existã incertitudini cu privire la punerea în aplicare a cesionãrii legate de drepturi ale terţilor sau de gãsirea unui cumpãrãtor adecvat, angajamentele privind "activele de prim rang" şi "cumpãrãtorii iniţiali", astfel cum este prevãzut la pct. 53, vizeazã aceleaşi aspecte, iar pãrţile pot alege, în consecinţã, între cele douã alternative.
1.5. Transferul cãtre un cumpãrãtor adecvat
46. Efectul pe care îl vizeazã cesionarea va fi atins numai dacã şi în cazul în care activitatea este transferatã unui cumpãrãtor adecvat, în posesia cãruia va deveni o forţã concurenţialã activã pe piaţã. Capacitatea unei activitãţi de a atrage un cumpãrãtor adecvat constituie un element important de care Consiliul Concurenţei ţine cont în evaluarea caracterului adecvat al angajamentului propus. Pentru a garanta cesionarea activitãţii cãtre un cumpãrãtor adecvat, angajamentele trebuie sã includã criterii de definire a caracterului adecvat, care sã permitã Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cã cesionarea activitãţii cãtre un astfel de cumpãrãtor este susceptibilã sã elimine problemele de concurenţã identificate.
a) Caracterul adecvat al cumpãrãtorului
47. Cerinţele standard privind cumpãrãtorul sunt urmãtoarele:
a) cumpãrãtorul trebuie sã fie independent de pãrţi şi sã nu aibã legãturi cu acestea;
b) cumpãrãtorul trebuie sã dispunã de resurse financiare, de competenţa relevantã doveditã şi sã aibã motivaţia şi capacitatea de a menţine şi dezvolta activitatea cesionatã, sub forma unei forţe competitive viabile şi active, aflate în concurenţã cu pãrţile şi alţi concurenţi; şi
c) achiziţionarea activitãţii de cãtre un cumpãrãtor propus nu trebuie sã fie susceptibilã de a crea noi probleme de concurenţã şi nici nu trebuie sã creeze riscul de întârziere a punerii în aplicare a angajamentelor. În consecinţã, se presupune în mod rezonabil cã, pentru achiziţionarea activitãţii cesionate, cumpãrãtorul propus este susceptibil sã obţinã toate aprobãrile necesare de la autoritãţile competente.
48. Este posibil ca cerinţele standard privind cumpãrãtorul sã fie suplimentate, dupã caz. Un exemplu îl constituie cerinţa ca respectivul cumpãrãtor sã aparţinã sectorului industrial şi nu celui financiar. Angajamentele vor conţine, în general, o clauzã prin care, din cauza circumstanţelor specifice speţei, un cumpãrãtor financiar nu ar putea fi capabil sau nu ar avea motivaţia sã dezvolte activitatea ca forţã viabilã şi competitivã pe piaţã, chiar dacã ar putea obţine competenţele necesare de gestionare, de exemplu, prin recrutarea unor manageri cu experienţã în sectorul respectiv şi, în consecinţã, achiziţionarea de cãtre un cumpãrãtor financiar nu ar elimina problemele de concurenţã cu un grad suficient de certitudine.
b) Identificarea unui cumpãrãtor adecvat
49. În general, existã 3 moduri prin care se poate garanta cã activitatea este transferatã unui cumpãrãtor adecvat:
a) activitatea este transferatã, într-un termen fix dupã adoptarea deciziei, cãtre un cumpãrãtor aprobat de Consiliul Concurenţei, pe baza cerinţelor privind cumpãrãtorii;
b) în plus faţã de condiţiile prevãzute la lit. a), angajamentele prevãd cã pãrţile nu pot finaliza operaţiunea notificatã înainte de încheierea unui acord cu un cumpãrãtor pentru activitate, numit "cumpãrãtor iniţial", aprobat de Consiliul Concurenţei;
c) pãrţile identificã un cumpãrãtor pentru activitate şi încheie un acord în timpul procedurii Consiliului Concurenţei*15), angajament numit "încheiere prealabilã a unui acord". Principala diferenţã dintre ultimele douã opţiuni este cã, în cazul unui "cumpãrãtor iniţial", identitatea cumpãrãtorului nu este cunoscutã Consiliului Concurenţei înainte de emiterea unei decizii de autorizare.
_________
*15) Transferul activitãţii poate fi pus în aplicare dupã emiterea deciziei Consiliului Concurenţei.
50. Alegerea categoriei depinde de riscurile implicate de cazul respectiv şi, în consecinţã, de mãsurile care permit Consiliului Concurenţei sã concluzioneze, cu un grad suficient de certitudine, cã angajamentul va fi pus în aplicare. Aceasta va depinde de domeniul de aplicare şi natura activitãţii de cesionat, de riscurile de depreciere a activitãţii în perioada de tranziţie dinaintea cesionãrii şi de orice incertitudini inerente transferãrii şi punerii în aplicare, în special în ceea ce priveşte riscurile privind gãsirea unui cumpãrãtor adecvat.
1. Vânzarea activitãţii cesionate într-un termen fix, ulterior deciziei
51. Pãrţile pot proceda la vânzarea activitãţii cesionate în baza cerinţelor privind cumpãrãtorii, într-un termen fix de la data adoptãrii deciziei Consiliului Concurenţei. Aceastã procedurã este adecvatã în majoritatea cazurilor, cu condiţia sã poatã fi luaţi în considerare mai mulţi cumpãrãtori pentru o activitate viabilã şi sã nu existe probleme specifice care sã complice sau sã împiedice cesionarea. În cazul în care cumpãrãtorul trebuie sã aibã competenţe speciale, aceastã procedurã poate fi adecvatã dacã existã suficienţi cumpãrãtori potenţiali interesaţi care îndeplinesc cerinţele specifice privind cumpãrãtorii ce trebuie incluse în angajamente în astfel de cazuri.
2. "Cumpãrãtorul iniţial"
52. Existã cazuri în care numai propunerea unui "cumpãrãtor iniţial" poate permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã activitatea va fi cesionatã efectiv unui cumpãrãtor adecvat. În consecinţã, pãrţile trebuie sã se oblige în angajamente sã nu încheie operaţiunea notificatã înainte de semnarea unui acord pentru cesionarea activitãţii cu un cumpãrãtor aprobat de Consiliul Concurenţei.
53. În primul rând, acest lucru priveşte cazurile în care existã obstacole considerabile în calea cesionãrii, cum ar fi drepturi ale terţilor sau incertitudini privind gãsirea unui cumpãrãtor adecvat. În astfel de cazuri, un "cumpãrãtor iniţial" va permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã angajamentele vor fi puse în aplicare, întrucât un astfel de angajament creeazã un stimulent mai puternic pentru pãrţi de a încheia cesionarea pentru a putea realiza propria lor concentrare economicã. În aceste circumstanţe, pãrţile pot alege între propunerea unui "cumpãrãtor iniţial" şi un angajament alternativ de cesionare, astfel cum este prevãzut la pct. 45.
54. În al doilea rând, un "cumpãrãtor iniţial" poate fi necesar în cazurile care genereazã riscuri considerabile pentru menţinerea competitivitãţii şi atractivitãţii activitãţii cesionate în perioada de tranziţie pânã la data cesionãrii. Aceastã categorie cuprinde cazurile în care riscurile de depreciere a activitãţii cesionate par sã fie mari, în special din cauza riscului de a pierde angajaţi esenţiali pentru activitate sau în care riscurile intermediare sunt amplificate, deoarece pãrţile nu sunt capabile sã întreprindã procesul de disociere în perioada de tranziţie, însã procesul de disociere poate avea loc numai dupã încheierea contractului de vânzare-cumpãrare cu un cumpãrãtor. Soluţia privind "cumpãrãtorul iniţial" poate accelera transferul activitãţii de cesionat - datã fiind motivaţia mai puternicã pentru pãrţi de a încheia cesionarea, cu scopul de a putea realiza propria lor concentrare economicã - într-o asemenea mãsurã încât angajamentele sã permitã Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã aceste riscuri sunt limitate şi cã cesionarea va fi pusã efectiv în aplicare.
3. Angajamentele de "încheiere prealabilã a acordului"
55. Cea de-a treia categorie cuprinde cazurile în care pãrţile identificã şi încheie cu un cumpãrãtor un acord în care sunt specificate caracteristicile esenţiale ale achiziţiei, în timpul procedurii Consiliului Concurenţei. În cazul în care Consiliul Concurenţei autorizeazã concentrarea economicã notificatã, nu mai este necesarã aprobarea suplimentarã din partea autoritãţii de concurenţã în ceea ce priveşte cumpãrãtorul şi încheierea vânzãrii activitãţii cesionate poate avea loc la scurt timp dupã emiterea deciziei.
56. Consiliul Concurenţei încurajeazã angajamentele de "încheiere prealabilã a acordului", în special în cazurile în care identitatea cumpãrãtorului este determinantã pentru eficacitatea angajamentului propus. Acestea sunt situaţiile în care, în funcţie de împrejurãri, pot fi consideraţi adecvaţi numai câţiva cumpãrãtori potenţiali, în special în situaţia în care activitatea cesionatã nu este o activitate viabilã în sine, ci viabilitatea sa este asiguratã numai prin anumite active ale cumpãrãtorului ori în situaţia în care cumpãrãtorul trebuie sã aibã anumite caracteristici pentru ca angajamentul propus sã elimine problemele de concurenţã. Dacã pãrţile opteazã pentru încheierea unui acord cu un cumpãrãtor adecvat în cursul procedurii, prin intermediul unei soluţii de "încheiere prealabilã a acordului", Consiliul Concurenţei, în aceste circumstanţe, poate sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã angajamentele vor fi puse în aplicare prin vânzarea cãtre un cumpãrãtor adecvat. În astfel de situaţii, o soluţie de "cumpãrãtor iniţial" ce cuprinde cerinţe specifice cu privire la caracterul adecvat al cumpãrãtorului va fi consideratã, în general, ca echivalentã şi acceptabilã soluţiei de "încheiere prealabilã a acordului".
2. Eliminarea legãturilor cu concurenţii
57. Angajamentele de cesionare pot fi utilizate şi pentru eliminarea legãturilor dintre pãrţi şi concurenţi, în cazurile în care aceste legãturi contribuie la problemele de concurenţã generate de respectiva concentrare economicã. Pentru a elimina o legãturã structuralã cu un concurent important poate fi necesarã cesionarea unei participaţii minoritare în cadrul unei societãţi în comun sau în cadrul unui concurent.
58. Deşi cesionarea acestor participaţii reprezintã soluţia preferabilã, Consiliul Concurenţei poate accepta, în mod excepţional, renunţarea la drepturile legate de participaţiile minoritare în cadrul unui concurent, pentru care se poate exclude, date fiind circumstanţele specifice ale cazului, cã acele câştiguri financiare care sunt generate de o participaţie minoritarã în cadrul unui concurent ar genera, ele însele, probleme de concurenţã. În astfel de împrejurãri, pãrţile trebuie sã renunţe la toate drepturile legate de o asemenea participaţie, care au fost relevante pentru comportamentul lor concurenţial, precum reprezentarea în cadrul consiliului de administraţie, drepturile de veto şi drepturile de informare. Consiliul Concurenţei poate accepta o astfel de eliminare a legãturii cu un concurent numai dacã se renunţã complet şi definitiv la aceste drepturi.
59. Dacã problemele de concurenţã sunt rezultatul unor contracte cu întreprinderi care furnizeazã aceleaşi produse sau presteazã aceleaşi servicii, un angajament adecvat ar fi încetarea contractului respectiv, cum ar fi contractele de distribuţie cu concurenţi sau contractele care au drept consecinţã coordonarea comportamentului comercial. Cu toate acestea, încetarea unui contract de distribuţie va elimina problemele de concurenţã numai dacã se garanteazã cã produsul unui concurent va fi, de asemenea, distribuit în viitor şi va exercita o presiune concurenţialã realã asupra pãrţilor.
3. Alte angajamente
60. Deşi cesionãrile sau eliminarea legãturilor cu concurenţii constituie angajamentele preferate, acestea nu reprezintã singurele angajamente posibile pentru eliminarea anumitor probleme de concurenţã. Cu toate acestea, cesionãrile sunt etalonul faţã de care este evaluatã eficacitatea şi eficienţa altor angajamente. În consecinţã, Consiliul Concurenţei poate accepta alte tipuri de angajamente, dar numai în condiţiile în care angajamentul alternativ propus are cel puţin efecte echivalente cu angajamentele de cesionare.
Angajamentele de acces
61. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente care prevãd acordarea accesului la infrastructuri, reţele şi tehnologii importante, inclusiv brevete, know-how sau alte drepturi de proprietate intelectualã, precum şi la factori de producţie. În general, pãrţile acordã un astfel de acces terţilor în mod nediscriminatoriu şi transparent.
62. Pot fi propuse angajamente de acordare a accesului la infrastructuri şi reţele, pentru a facilita pãtrunderea pe piaţã a concurenţilor. Acestea pot fi acceptate de Consiliul Concurenţei în cazurile în care este suficient de clar cã va exista o pãtrundere efectivã a unor noi concurenţi pe piaţã ce va elimina orice obstacol semnificativ în calea concurenţei efective. Alte exemple de angajamente de acces sunt angajamentele de acordare a accesului la platformele de televiziune cu platã şi la energie prin programe de cesiune de contracte de furnizare a gazelor naturale. Adeseori, o reducere suficientã a barierelor la intrarea pe piaţã nu este realizatã prin mãsuri individuale, ci printr-un pachet ce conţine o combinaţie de angajamente de cesionare şi de acces sau printr-un pachet de angajamente ce vizeazã facilitarea globalã a pãtrunderii pe piaţã a concurenţilor printr-o gamã întreagã de diferite mãsuri. În cazul în care aceste angajamente sunt susceptibile de a permite unui numãr suficient de concurenţi noi sã pãtrundã pe piaţã în timp util, pot fi considerate ca având, asupra concurenţei de pe piaţã, un efect similar cu cesionarea. Dacã nu se poate concluziona cã reducerea barierelor la intrarea pe piaţã de cãtre angajamentele propuse este susceptibilã de a conduce la pãtrunderea unor noi concurenţi pe piaţã, Consiliul Concurenţei va respinge pachetul de angajamente în cauzã*16).
________
*16) În cazurile de concentrãri economice din sectorul transporturilor aeriene, simpla reducere a obstacolelor la intrarea pe piaţã, prin angajamentul pãrţilor de a oferi tranşe orare pe anumite aeroporturi, poate fi insuficientã pentru a asigura intrarea unor concurenţi noi pe acele rute pe care apar problemele de concurenţã şi pentru a face ca efectele angajamentului respectiv sã fie echivalente cu cele ale unei cesionãri.
63. Pot fi propuse şi angajamente prin care se acordã acces nediscriminatoriu la infrastructuri sau la reţelele pãrţilor, cum ar fi reţelele de telecomunicaţii sau alte reţele similare, care participã la concentrarea economicã, pentru a garanta cã nu apar obstacole semnificative în calea concurenţei prin blocarea accesului concurenţilor. Consiliul Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacã se poate concluziona cã acestea vor fi efective, iar concurenţii sunt susceptibili sã le utilizeze, astfel încât problemele de blocare a accesului concurenţilor vor dispãrea. În cazuri specifice, poate fi adecvatã corelarea unui astfel de angajament cu o dispoziţie de "cumpãrãtor iniţial" sau de "încheiere prealabilã a unui acord" pentru a permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã angajamentul va fi pus în aplicare.
64. În mod similar, controlul asupra unei tehnologii importante sau asupra unor drepturi de proprietate intelectualã poate ridica probleme de eliminare a concurenţilor care depind de acea tehnologie sau de acele drepturi de proprietate intelectualã ca element esenţial pentru activitãţile lor de pe o piaţã situatã în aval. Aceastã situaţie priveşte, de exemplu, cazurile în care problemele de concurenţã apar deoarece pãrţile nu comunicã informaţii ce sunt necesare pentru interoperabilitatea diferitelor echipamente. În astfel de cazuri, angajamentele de a acorda concurenţilor acces la informaţiile necesare pot elimina problemele de concurenţã. În mod similar, în sectoarele în care întreprinderile trebuie în general sã coopereze prin acordarea reciprocã de brevete, problemele legate de faptul cã entitatea rezultatã din concentrare nu ar mai avea interesul de a acorda licenţe în aceeaşi mãsurã şi în aceleaşi condiţii ca înainte pot fi eliminate prin angajamente de a acorda licenţe în aceleaşi condiţii şi în viitor. În astfel de cazuri, angajamentele ar trebui sã prevadã licenţe neexclusive sau divulgarea de informaţii în mod neexclusiv cãtre toţi terţii care depind de drepturi de proprietate intelectualã sau de informaţii pentru activitãţile lor. În continuare, trebuie asigurat faptul cã termenii şi condiţiile care se aplicã acordãrii licenţelor nu împiedicã punerea în aplicare efectivã a unui astfel de angajament bazat pe acordarea de licenţe. Dacã nu existã termeni şi condiţii clar definite pentru acordarea licenţelor pe piaţa în cauzã, termenii şi condiţiile, inclusiv structura preţurilor, trebuie sã reiasã clar din angajamente, de exemplu, prin formule de preţ. O soluţie alternativã poate fi recurgerea la licenţe scutite de la plata oricãror redevenţe. În plus, dupã caz, acordarea unor licenţe poate transmite şi informaţii sensibile cãtre partea care acordã licenţa cu privire la comportamentul concurenţial al titularilor licenţelor care sunt concurenţi activi pe piaţa din aval, de exemplu prin transmiterea numãrului de licenţe folosite pe piaţa din aval. În asemenea cazuri, pentru ca angajamentul sã fie adecvat este necesar ca acesta sã excludã astfel de probleme de confidenţialitate. În general, potrivit prevederilor pct. 63, Consiliul Concurenţei va accepta astfel de angajamente numai dacã se poate concluziona cã acestea vor fi efective şi cã sunt susceptibile de a fi folosite de cãtre concurenţi.
65. Angajamentele de acces au adeseori o naturã complexã şi includ, în mod necesar, termeni generali pentru stabilirea termenilor şi condiţiilor în care se realizeazã accesul. Pentru a fi eficiente, aceste angajamente trebuie sã conţinã cerinţele procedurale necesare pentru monitorizarea lor. Consiliul Concurenţei va putea accepta astfel de angajamente numai în situaţia în care complexitatea nu implicã, de la bun început, riscuri privind eficacitatea lor, mecanismele de monitorizare propuse garanteazã cã angajamentele vor fi puse în aplicare în mod eficient şi mecanismul de asigurare a aplicãrii lor va produce rezultate în timp util.
Modificarea contractelor exclusive pe termen lung
66. Modificarea în structura pieţei, rezultatã în urma realizãrii unei concentrãri economice, poate face ca aranjamentele contractuale existente sã fie defavorabile concurenţei efective. Acest lucru este valabil, în special, pentru contractele exclusive de furnizare pe termen lung, în cazul în care contractele respective fie blocheazã posibilitãţile de participare ale concurenţilor în amonte, fie blocheazã accesul acestora la clienţi în aval. În cazul în care entitatea rezultatã din concentrare are capacitatea şi interesul de a bloca accesul concurenţilor în acest mod, efectele blocãrii care rezultã din contractele exclusive existente pot contribui la ridicarea unor obstacole semnificative în calea concurenţei efective.
67. În astfel de cazuri, încetarea sau modificarea clauzelor exclusive existente poate fi consideratã adecvatã pentru eliminarea problemelor de concurenţã. Cu toate acestea, probele disponibile trebuie sã permitã Consiliului Concurenţei sã determine în mod clar cã nu va fi menţinutã nicio exclusivitate de facto. De asemenea, o astfel de modificare a contractelor pe termen lung va fi suficientã, în general, numai dacã face parte dintr-un pachet de angajamente destinate sã elimine problemele de concurenţã identificate.
Alte angajamente care nu implicã cesionarea
68. Astfel cum este prevãzut la pct. 17, angajamentele care nu au caracter structural, cum ar fi promisiunile pãrţilor de a se abţine de la un anumit comportament concurenţial, nu vor elimina, în general, problemele de concurenţã care rezultã din suprapunerile pe orizontalã. Din cauza absenţei unei monitorizãri eficiente a punerii sale în aplicare, poate fi dificil sã se îndeplineascã gradul de eficacitate necesar al unui astfel de angajament, dupã cum este prevãzut la pct. 13. Ar putea fi imposibil pentru Consiliul Concurenţei sã verifice respectarea angajamentului şi chiar şi pentru alţi participanţi de pe piaţã, cum ar fi concurenţii, sã stabileascã cu un grad suficient de certitudine dacã pãrţile pot implementa condiţiile angajamentului. De asemenea, concurenţii s-ar putea sã nu aibã interesul de a sesiza Consiliul Concurenţei, deoarece nu sunt beneficiari direcţi ai angajamentelor. În consecinţã, Consiliul Concurenţei poate examina alte tipuri de angajamente care nu implicã cesionarea, cum ar fi promisiunile comportamentale, numai în mod excepţional şi în împrejurãri specifice, precum problemele de concurenţã apãrute în structurile de tip conglomerat.
Termenul-limitã pentru angajamentele care nu implicã cesionarea
69. Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente care nu implicã cesionarea şi care sunt limitate în timp. Acceptarea unui astfel de termen-limitã şi durata sa vor depinde de circumstanţele specifice fiecãrui caz în parte.
III. Aspecte procedurale privind propunerile de angajamente
1. Faza I
70. Consiliul Concurenţei poate sã declare o operaţiune de concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal, potrivit prevederilor art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege, dacã se constatã cã, în urma modificãrilor propuse de pãrţile implicate, operaţiunea notificatã nu mai prezintã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal.
71. Pãrţile pot prezenta Consiliului Concurenţei propuneri de angajamente înainte de data efectivã a notificãrii sau într-un termen de maximum douã sãptãmâni de la aceastã datã. În cazul în care angajamentele propuse sunt acceptate, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în ceea ce priveşte concentrarea economicã notificatã, în termenul de 45 de zile prevãzut la art. 46 alin. (2) din Lege.
72. Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege, propunerile de angajamente trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii cumulative:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului de douã sãptãmâni prevãzut la pct. 71;
b) sã specifice în mod complet angajamentele de fond convenite de pãrţi şi modalitãţile de punere în aplicare a acestora;
c) sã fie semnate de o persoanã autorizatã corespunzãtor în acest sens;
d) sã fie însoţite de informaţii despre angajamente, furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia concentrãrilor economice, prevãzut la pct. 7;
e) sã fie însoţite de o versiune neconfidenţialã a angajamentelor, în vederea consultãrii de cãtre Consiliul Concurenţei a terţilor interesaţi. Versiunea neconfidenţialã a angajamentelor trebuie sã permitã terţilor sã evalueze complet viabilitatea şi eficacitatea angajamentelor propuse în vederea eliminãrii problemelor de concurenţã.
73. Angajamentele propuse de pãrţi în concordanţã cu aceste cerinţe vor fi evaluate de cãtre Consiliul Concurenţei, care va putea consulta terţii cu privire la eficacitatea angajamentelor propuse, sub forma unui test de piaţã.
74. Angajamentele prezentate în faza I pot fi acceptate numai în situaţia în care problema de concurenţã este uşor de identificat şi poate fi uşor corectatã. În consecinţã, problema de concurenţã trebuie sã fie suficient de precisã, angajamentele foarte clare, astfel încât sã nu fie necesarã iniţierea unei investigaţii, şi suficiente pentru a înlãtura orice "îndoieli serioase" potrivit art. 46 alin. (2) lit. b) din Lege. În cazul în care evaluarea confirmã cã angajamentele propuse înlãturã îndoielile serioase ridicate de operaţiune, Consiliul Concurenţei poate autoriza concentrarea economicã în faza I.
75. Din cauza restricţiilor de timp în faza I, este deosebit de important ca pãrţile sã furnizeze în timp util Consiliului Concurenţei informaţiile necesare prevãzute în Formularul privind propunerile de angajamente în materia concentrãrilor economice, pentru a se putea evalua în mod corect conţinutul, viabilitatea şi caracterul adecvat al angajamentelor, în vederea menţinerii unei concurenţe efective şi durabile pe piaţã. În caz contrar, este posibil ca autoritatea de concurenţã sã nu poatã concluziona cã angajamentele propuse vor elimina îndoielile serioase.
76. În cazul în care evaluarea conduce la concluzia cã angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a elimina problemele de concurenţã determinate de concentrare, pãrţile vor fi informate în consecinţã. Deoarece angajamentele din faza I sunt destinate sã furnizeze un rãspuns clar pentru o problemã de concurenţã, uşor identificabilã, pot fi acceptate numai modificãri limitate ale angajamentelor propuse. Astfel de modificãri, prezentate ca un rãspuns imediat la rezultatele consultãrilor, pot cuprinde clarificãri, perfecţionãri şi/sau alte îmbunãtãţiri, destinate sã garanteze cã angajamentele sunt viabile şi efective. Totuşi, aceste modificãri pot fi acceptate numai în cazurile în care se asigurã faptul cã acele angajamente pot fi evaluate în mod adecvat de cãtre Consiliul Concurenţei.
77. În cazul în care evaluarea finalã a Consiliului Concurenţei cu privire la un caz demonstreazã cã nu existã probleme de concurenţã pe una sau mai multe pieţe, pãrţile vor fi informate şi pot retrage angajamentele care nu sunt necesare pentru pieţele respective. În cazul în care pãrţile nu retrag angajamentele în cauzã, Consiliul Concurenţei nu le va lua în considerare la emiterea deciziei.
78. Consiliul Concurenţei nu poate impune, în mod unilateral, nicio condiţie în legãturã cu o decizie de autorizare, ci numai pe baza angajamentelor pãrţilor. Consiliul Concurenţei va analiza dacã angajamentele propuse de pãrţi sunt proporţionale cu problema de concurenţã, în cazul în care evalueazã dacã acestea trebuie anexate drept condiţii sau obligaţii la decizie. Totuşi, într-o propunere de angajamente vor fi considerate necesare toate elementele cerute pentru îndeplinirea condiţiilor de bazã pentru acceptarea angajamentelor, potrivit prevederilor pct. 9-14. Angajamentelor din faza II le sunt aplicabile deopotrivã pct. 77 şi 78.
79. Dacã prin angajamentele propuse pãrţile nu au eliminat îndoielile serioase privind compatibilitatea operaţiunii de concentrare economicã cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei va decide deschiderea unei investigaţii, în temeiul art. 46 alin. (3) din Lege.
2. Faza a II-a
80. Consiliul Concurenţei va declara o operaţiune de concentrare compatibilã cu un mediu concurenţial normal dacã, în urma modificãrii, concentrarea economicã notificatã nu ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa româneascã sau pe o parte substanţialã a acesteia, potrivit art. 12 din Lege.
81. Angajamentele propuse de pãrţi trebuie sã fie transmise Consiliului Concurenţei într-un termen de 30 de zile de la data deschiderii investigaţiei. În circumstanţe excepţionale, pãrţile pot solicita prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile, cu condiţia justificãrii acestora. Cererea de prelungire trebuie depusã în cadrul termenului de 30 de zile.
82. Pãrţile sunt invitate sã prezinte proiecte de propuneri privind aspectele de fond şi de implementare necesare pentru asigurarea viabilitãţii depline a angajamentelor.
83. Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii în temeiul art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege, angajamentele trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii cumulative:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului prevãzut la pct. 81;
b) sã rezolve toate problemele de concurenţã generate de concentrarea economicã şi sã specifice în mod integral angajamentele de fond convenite de pãrţi şi modalitãţile de punere în aplicare a acestora;
c) sã fie semnate de o persoanã autorizatã corespunzãtor în acest sens;
d) sã fie însoţite de informaţii despre angajamente, furnizate potrivit Formularului privind propunerile de angajamente în materia concentrãrilor economice, prevãzut la pct. 7;
e) sã fie însoţite de o versiune neconfidenţialã a angajamentelor, în vederea consultãrii terţilor interesaţi de cãtre Consiliul Concurenţei. Versiunea neconfidenţialã a angajamentelor trebuie sã permitã terţilor sã evalueze complet viabilitatea şi eficacitatea angajamentelor propuse în vederea eliminãrii problemelor de concurenţã.
84. Propunerile de angajamente înaintate de pãrţi cu îndeplinirea acestor condiţii se evalueazã de cãtre Consiliul Concurenţei. Dacã rezultatele acestei evaluãri confirmã cã angajamentele propuse eliminã îndoielile serioase identificate, Consiliul Concurenţei va publica un rezumat al cazului şi conţinutul esenţial al angajamentelor propuse, asupra cãrora terţii interesaţi vor fi invitaţi sã îşi prezinte punctele de vedere, în termenul stabilit de autoritatea de concurenţã.
85. În cazul în care evaluarea conduce la concluzia cã angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru a elimina problemele de concurenţã determinate de concentrarea economicã, pãrţile vor fi informate în consecinţã. Consiliul Concurenţei va accepta modificãri limitate ale angajamentelor numai în cazul în care poate stabili în mod clar - pe baza evaluãrii sale cu privire la informaţiile deja obţinute în cadrul investigaţiei, inclusiv pe baza rezultatelor testelor anterioare de piaţã şi fãrã a mai fi nevoie de vreun test de piaţã - faptul cã angajamentele respective, odatã puse în aplicare, rezolvã complet şi fãrã ambiguitãţi problemele de concurenţã identificate şi permit o evaluare adecvatã de cãtre Consiliul Concurenţei.
86. În cazul în care evaluarea confirmã cã angajamentele propuse realizeazã compatibilitatea operaţiunii de concentrare economicã cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei va emite o decizie de autorizare condiţionatã potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. c) din Lege. În cazul în care evaluarea conduce la concluzia cã angajamentele propuse nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor de concurenţã ridicate de operaţiunea de concentrare economicã, Consiliul Concurenţei va emite, potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) lit. a) din Lege, o decizie prin care va declara operaţiunea de concentrare economicã incompatibilã cu un mediu concurenţial normal, întrucât ridicã obstacole semnificative în calea concurenţei efective, pe piaţa româneascã sau pe o parte substanţialã a acesteia.
IV. Condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor
87. Angajamentele sunt propuse de pãrţi cu scopul de a obţine autorizarea operaţiunii în cauzã, iar punerea în aplicare a acestora are loc, în mod normal, dupã emiterea deciziei de autorizare. În consecinţã, angajamentele necesitã garanţii care sã asigure punerea în aplicare eficientã şi la termenul prevãzut. Aceste dispoziţii de punere în aplicare a angajamentelor sunt incluse în angajamentele asumate de pãrţi faţã de Consiliul Concurenţei.
88. În cele ce urmeazã sunt prezentate orientãri detaliate privind punerea în aplicare a angajamentelor de cesionare, precum şi a altor tipuri de angajamente.
1. Procesul de cesionare
89. Cesionarea trebuie sã fie încheiatã într-un termen determinat, convenit de pãrţi şi Consiliul Concurenţei. Perioada totalã de timp poate fi împãrţitã într-o perioadã pentru convenirea unui acord final şi o perioadã suplimentarã pentru încheierea tranzacţiei şi transferul titlului legal. În general, perioada de convenire a unui acord final poate fi împãrţitã într-o primã perioadã în care pãrţile pot cãuta un cumpãrãtor adecvat (prima fazã de cesionare) şi, în cazul în care pãrţile nu reuşesc sã cesioneze activitatea, o a doua perioadã în care un mandatar însãrcinat cu cesionarea obţine un mandat privind cesionarea activitãţii, fãrã cerinţa unui preţ minim (faza de intervenţie a mandatarului însãrcinat cu cesionarea).
90. În general, perioadele scurte de cesionare contribuie în mare mãsurã la reuşita cesionãrii, întrucât, în caz contrar, activitatea vizatã pentru cesionare va fi expusã unei perioade prelungite de incertitudine. Perioadele de timp trebuie, aşadar, sã fie cât mai scurte posibil. În general, Consiliul Concurenţei va lua în considerare o perioadã de aproximativ 6 luni pentru prima fazã de cesionare şi o perioadã suplimentarã de 3 luni pentru faza de intervenţie a mandatarului însãrcinat cu cesionarea, dupã caz. O perioadã suplimentarã de 3 luni este prevãzutã, în general, pentru încheierea tranzacţiei. Aceste termene pot fi modificate, de la caz la caz. În mod special, este posibil ca acestea sã fie necesar a fi reduse, în cazul în care existã un risc important de deteriorare a viabilitãţii activitãţii în perioada de tranziţie.
91. În general, termenul stabilit pentru cesionare începe sã curgã de la data emiterii deciziei de cãtre Consiliul Concurenţei. O excepţie de la acest principiu poate fi justificatã în cazul unei operaţiuni efectuate printr-o ofertã publicã, în care pãrţile se angajeazã sã cesioneze o activitate care aparţine entitãţii rezultate din operaţiunea de concentrare economicã. În situaţia în care, în astfel de circumstanţe, pãrţile nu sunt în mãsurã sã cesioneze activitatea societãţii-ţintã înainte de finalizarea concentrãrii notificate, Consiliul Concurenţei poate accepta ca termenele privind cesionarea în cauzã sã înceapã numai de la data finalizãrii tranzacţiei notificate. În mod similar, o astfel de soluţie poate fi avutã în vedere şi în cazul în care data finalizãrii concentrãrii nu poate fi stabilitã de pãrţi, deoarece, de exemplu, necesitã aprobarea unei autoritãţi a statului*17). În schimb, poate fi oportunã comprimarea termenelor-limitã, reducându-se astfel perioada de incertitudine pentru activitatea destinatã cesionãrii.
_________
*17) Cu toate acestea, chiar şi în astfel de circumstanţe, unele prevederi ale angajamentelor, în special cele care stabilesc mãsuri de salvgardare în perioada de tranziţie, ar trebui sã se aplice de la data adoptãrii deciziei.
92. Procedura descrisã anterior se aplicã pentru cazurile de "cumpãrãtor iniţial". Pentru soluţiile de "încheiere prealabilã a unui acord" se aplicã o procedurã diferitã. În acest caz, în general, se încheie un acord final cu un cumpãrãtor în timpul procedurii, astfel încât sã se prevadã un termen suplimentar numai pentru încheierea tranzacţiei, dupã emiterea deciziei de cãtre Consiliul Concurenţei, În cazul în care înaintea respectivei decizii s-a încheiat numai un acord-cadru cu cumpãrãtorul, termenele de prevãzut pentru realizarea unui acord final şi încheierea ulterioarã a tranzacţiei vor trebui stabilite de la caz la caz.
2. Aprobarea cumpãrãtorului şi a contractului de vânzare-cumpãrare
93. Pentru asigurarea eficacitãţii angajamentului, vânzarea cãtre un cumpãrãtor propus se va realiza cu acordul prealabil al Consiliului Concurenţei. În situaţia în care pãrţile sau mandatarul însãrcinat cu cesionarea au realizat un acord final cu un cumpãrãtor, acestea trebuie sã prezinte Consiliului Concurenţei o propunere motivatã şi documentatã. Pãrţilor sau mandatarului, dupã caz, li se cere sã demonstreze cã respectivul cumpãrãtor îndeplineşte condiţiile prevãzute, precum şi cã activitatea este cesionatã în conformitate cu decizia Consiliului Concurenţei şi cu angajamentele asumate. În cazul în care angajamentele permit propunerea mai multor cumpãrãtori diferiţi pentru diversele pãrţi ale pachetului, Consiliul Concurenţei trebuie sã aprecieze dacã fiecare dintre respectivii cumpãrãtori este acceptabil, precum şi dacã întreg pachetul rezolvã problemele de concurenţã.
94. La evaluarea oricãrui cumpãrãtor propus, Consiliul Concurenţei va interpreta cerinţele privind cumpãrãtorul urmãrind scopul angajamentelor, respectiv de a asigura imediat o concurenţã efectivã pe piaţa pe care au fost constatate problemele de concurenţã, conform celor specificate în decizie. În general, baza evaluãrii Consiliului Concurenţei referitoare la cerinţele privind cumpãrãtorul respectiv vor fi informaţiile prezentate de pãrţi, evaluarea efectuatã de mandatarul însãrcinat cu monitorizarea, discuţiile cu cumpãrãtorul şi planul de afaceri al acestuia.
95. Condiţia conform cãreia cumpãrãtorul trebuie sã dispunã de resursele financiare necesare se aplicã în primul rând modului de finanţare a achiziţiei de cãtre cumpãrãtorul propus. Consiliul Concurenţei nu va accepta, în general, nicio finanţare a cesionãrii de cãtre vânzãtor şi, în special, nicio finanţare din partea vânzãtorului, dacã în acest fel i se acordã vânzãtorului o participaţie la profiturile viitoare ale activitãţii cesionate.
96. În evaluarea cumpãrãtorului propus, din punctul de vedere al posibilitãţii creãrii unor probleme de concurenţã, Consiliul Concurenţei va întreprinde o evaluare prima facie în lumina informaţiilor de care dispune în cadrul procesului de aprobare a cumpãrãtorului. Cumpãrãtorul propus trebuie sã obţinã toate aprobãrile necesare din partea autoritãţilor competente. În situaţia în care se poate anticipa, pe baza informaţiilor disponibile Consiliului Concurenţei, cã dificultãţile pentru obţinerea aprobãrilor ar putea întârzia în mod necorespunzãtor punerea în aplicare în timp util a angajamentului, se va considera cã acel cumpãrãtor propus nu îndeplineşte cerinţele privind cumpãrãtorul. În caz contrar, problemele de concurenţã identificate de Consiliul Concurenţei nu ar fi eliminate într-un interval de timp adecvat.
97. În general, aprobarea de cãtre Consiliul Concurenţei nu se aplicã numai identitãţii cumpãrãtorului, ci şi contractului de vânzare-cumpãrare, precum şi oricãrui alt contract încheiat între pãrţi şi cumpãrãtorul propus, inclusiv acordurilor cu caracter tranzitoriu. Consiliul Concurenţei va verifica dacã cesionarea prevãzutã de acele acorduri respectã dispoziţiile angajamentelor.
98. Consiliul Concurenţei va comunica pãrţilor opinia sa cu privire la caracterul adecvat al cumpãrãtorului propus. În cazul în care autoritatea de concurenţã ajunge la concluzia cã respectivul cumpãrãtor propus nu îndeplineşte cerinţele privind cumpãrãtorul, va informa pãrţile cã acesta nu satisface condiţiile prevãzute în angajamente. În cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia cã respectivul contract de vânzarecumpãrare (sau orice alte acorduri auxiliare) nu prevede o cesionare conformã cu angajamentele, autoritatea de concurenţã va comunica acest lucru pãrţilor, fãrã a respinge în mod necesar cumpãrãtorul. În cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia cã atât cumpãrãtorul, cât şi contractele sunt conforme cu angajamentele, autoritatea de concurenţã va comunica pãrţilor, în cel mai scurt timp posibil, acordul sãu cu privire la cesionarea cãtre cumpãrãtorul propus*18).
_________
*18) În funcţie de circumstanţele cesionãrii, este posibil sã fie necesar ca pãrţile sã garanteze, de exemplu prin dispoziţii corespunzãtoare în contractul de cumpãrare, cã activitatea cesionatã va fi menţinutã de cãtre cumpãrãtor ca o forţã competitivã activã pe piaţã şi cã nu o va revinde în scurt timp.
3. Obligaţiile pãrţilor în perioada de tranziţie
99. Pãrţile trebuie sã îndeplineascã anumite obligaţii în perioada de tranziţie. În general, în aceastã privinţã trebuie incluse în angajamente urmãtoarele dispoziţii:
a) mãsurile de salvgardare pentru menţinerea viabilitãţii activitãţii în perioada de tranziţie;
b) acţiunile necesare pentru un proces de disociere, dacã este cazul; şi
c) acţiunile necesare pentru pregãtirea cesionãrii activitãţii.
În situaţiile în care autoritatea de concurenţã nu a impus numirea unui mandatar însãrcinat cu monitorizarea, pãrţile vor informa Consiliul Concurenţei, conform obligaţiilor asumate prin angajamente, cu privire la demersurile pe care le întreprind în vederea îndeplinirii angajamentelor. Consiliului Concurenţei poate solicita pãrţilor orice informaţii relevante pentru a se asigura cã pãrţile îşi respectã angajamentele, în special obligaţiile ce le revin în perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare.
Menţinerea activitãţii cesionate în perioada de tranziţie
100. Pãrţile au obligaţia de a reduce la minimum orice posibil risc de pierdere a potenţialului de concurenţã al activitãţii de cesionat rezultat din incertitudinile inerente unui transfer de activitate. Pânã la transferul activitãţii cãtre cumpãrãtor, Consiliul Concurenţei va solicita pãrţilor sã propunã angajamente care sã asigure menţinerea independenţei, a viabilitãţii economice, a valorii de piaţã şi a competitivitãţii activitãţii. Numai astfel de angajamente permit autoritãţii de concurenţã sã concluzioneze cu un grad de certitudine suficient cã cesionarea activitãţii va fi pusã în aplicare, în modul propus de pãrţi în cadrul angajamentelor.
101. În general, aceste angajamente trebuie concepute astfel încât sã menţinã separarea activitãţii de cesionat de activitãţile reţinute de pãrţi şi sã asigure gestionarea acesteia ca activitate distinctã şi care poate fi vândutã în cel mai bun interes al sãu.
102. Pãrţile vor trebui sã garanteze cã toate activele activitãţii de cesionat sunt menţinute conform bunelor practici de afaceri şi în contextul unei activitãţi normale, precum şi cã nu se efectueazã acţiuni care ar putea avea un efect negativ important asupra acesteia. Se are în vedere, în special, menţinerea activelor fixe, a know-how-ului şi a informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial sau exclusiv, a clientelei şi a competenţelor tehnice şi comerciale ale angajaţilor. De asemenea, pãrţile trebuie sã menţinã activitatea de cesionat în aceleaşi condiţii ca şi în perioada anterioarã concentrãrii economice, sã ofere suficiente resurse, precum capital sau o linie de credit, în continuarea planurilor de afaceri existente, sã menţinã aceleaşi funcţii administrative şi de conducere sau alţi factori relevanţi pentru menţinerea concurenţei în sectorul respectiv. De asemenea, angajamentele trebuie sã prevadã, pe de o parte, cã pãrţile trebuie sã ia toate mãsurile rezonabile pentru a încuraja totalitatea personalului important sã rãmânã în cadrul activitãţii şi, pe de altã parte, cã pãrţile nu pot solicita sau transfera angajaţii cãtre restul activitãţilor reţinute.
103. Pãrţile trebuie, în continuare, sã menţinã activitatea separatã de activitãţile pe care le-au reţinut şi sã garanteze cã personalul principal al activitãţii de cesionat nu este implicat în niciun fel în activitãţile reţinute şi viceversa. În cazul în care activitatea de cesionat este o persoanã juridicã şi este necesarã o separare în cadrul structurii acelei persoane juridice, drepturile pãrţilor în calitate de acţionari, în special drepturile de vot, trebuie exercitate de mandatarul însãrcinat cu monitorizarea aplicãrii angajamentelor, care trebuie sã aibã şi competenţa de a înlocui membrii consiliului de administraţie numiţi în numele pãrţilor. Din punctul de vedere al informaţiilor, pãrţile trebuie sã protejeze activitatea de cesionat şi sã ia toate mãsurile necesare pentru a garanta cã nu vor obţine niciun secret de afaceri sau nicio informaţie confidenţialã. Orice documente sau informaţii confidenţiale ale activitãţii cesionate obţinute de pãrţi înainte de adoptarea deciziei trebuie înapoiate activitãţii.
Etapele disocierii
104. Aşa cum este prevãzut la pct. 34, Consiliul Concurenţei poate accepta cã, în circumstanţe adecvate, cesionarea unei activitãţi care trebuie disociatã de restul activitãţilor pãrţilor poate fi consideratã un angajament corespunzãtor. Cu toate acestea, chiar şi în astfel de situaţii, numai transferul unei activitãţi viabile cãtre un cumpãrãtor care poate menţine şi dezvolta aceastã activitate ca forţã competitivã activã pe piaţã va elimina problemele de concurenţã identificate. În consecinţã, pãrţile trebuie sã se angajeze sã îndeplineascã în perioada de tranziţie, prin intermediul unor obligaţii orientate cãtre obţinerea unor rezultate, disocierea activelor care contribuie la activitatea cesionatã. Rezultatul constã în posibilitatea transferãrii unei activitãţi viabile şi competitive, autonome şi separate de celelalte activitãţi ale pãrţilor, cãtre un cumpãrãtor adecvat, la sfârşitul perioadei de tranziţie. Pãrţile vor trebui sã suporte costurile şi riscurile acestei disocieri în perioada de tranziţie.
105. Disocierea trebuie realizatã de pãrţi sub supravegherea mandatarului, în cazul în care Consiliul Concurenţei a solicitat numirea unui mandatar. În primul rând, acele active şi acei membri ai personalului a cãror utilizare este partajatã între activitatea de cesionat şi celelalte activitãţi reţinute trebuie alocaţi activitãţii de cesionat, în mãsura în care acest lucru nu este exclus în cadrul angajamentelor. Alocarea activelor şi a personalului va fi monitorizatã şi trebuie aprobatã de mandatar. În al doilea rând, procesul de disociere poate necesita o reconstituire, pentru activitate, a activelor sau funcţiilor deţinute, în situaţia în care acest lucru este necesar pentru a asigura viabilitatea şi competitivitatea activitãţii de cesionat. Un exemplu îl constituie încetarea participãrii activitãţii într-o reţea informaticã centralã şi instalarea unui sistem informatic separat pentru activitatea de cesionat. În general, principalele etape ale unui astfel de proces de disociere, precum şi funcţiile care trebuie reconstituite vor fi decise de la caz la caz şi prevãzute în angajamente.
106. În acelaşi timp, trebuie sã se garanteze cã viabilitatea afacerii de cesionat nu este afectatã de mãsurile în cauzã. În consecinţã, în perioada de tranziţie, pãrţile trebuie sã menţinã utilizarea activelor partajate şi trebuie sã continue sã furnizeze servicii activitãţii de cesionat în aceeaşi mãsurã ca şi în trecut, atât timp cât activitatea în sine nu este încã viabilã ca o activitate autonomã. Obligaţiile specifice ale pãrţilor cu privire la procesul de cesionare
107. Pentru procesul de cesionare, angajamentele ar trebui sã prevadã cã potenţialii cumpãrãtori pot obţine suficiente informaţii despre activitatea cesionatã, în funcţie de stadiul în care se aflã procedura. Scopul acestor prevederi este de a permite cumpãrãtorului sã evalueze integral valoarea, anvergura şi potenţialul comercial al activitãţii, precum şi sã aibã acces direct la personalul acesteia. Pãrţile trebuie sã furnizeze rapoarte periodice privind cumpãrãtorii potenţiali şi evoluţia negocierilor. Cesionarea este pusã în aplicare numai dupã ce tranzacţia este încheiatã, mai precis în situaţia în care titlul juridic a fost transferat cumpãrãtorului aprobat şi activele au fost efectiv transferate. La sfârşitul procesului, pãrţile trebuie sã trimitã Consiliului Concurenţei un raport final, prin care sã confirme încheierea operaţiunii şi transferul activelor.
4. Mandatarul însãrcinat cu monitorizarea şi mandatarul însãrcinat cu cesionarea
Rolul mandatarului însãrcinat cu monitorizarea
108. În funcţie de natura şi de complexitatea angajamentelor asumate de pãrţi şi ţinând cont de faptul cã pot exista situaţii în care Consiliul Concurenţei nu poate fi implicat zilnic, în mod direct, în supravegherea punerii în aplicare a angajamentelor, Consiliul Concurenţei poate solicita pãrţilor, dacã considerã necesar, sã propunã numirea unui mandatar care sã monitorizeze respectarea angajamentelor, în special obligaţiile care le revin în perioada de tranziţie şi în procesul de cesionare, denumit mandatar însãrcinat cu monitorizarea. Prin aceasta, pãrţile garanteazã eficacitatea angajamentelor propuse şi permit Consiliului Concurenţei sã se asigure cã modificarea concentrãrii economice notificate, în forma propusã de pãrţi, va fi îndeplinitã cu un grad suficient de certitudine.
109. Mandatarul însãrcinat cu monitorizarea îşi va îndeplini sarcinile sub supravegherea Consiliului Concurenţei, care va veghea ca activitatea sã fie gestionatã şi menţinutã în mod adecvat şi autonom în perioada de tranziţie. Consiliul Concurenţei poate transmite orice ordine şi instrucţiuni mandatarului însãrcinat cu monitorizarea în vederea asigurãrii respectãrii angajamentelor, iar mandatarul poate propune pãrţilor orice mãsuri pe care le considerã necesare pentru realizarea sarcinilor care îi revin. Pãrţile nu pot emite nicio instrucţiune cãtre mandatar fãrã aprobarea Consiliului Concurenţei.
110. În general, sarcinile mandatarului însãrcinat cu monitorizarea se stabilesc în angajamente, iar atribuţiile şi competenţele vor fi detaliate în mandatul acestuia, care va fi încheiat între pãrţi şi mandatar. Sarcinile mandatarului însãrcinat cu monitorizarea vor fi precizate într-un plan de lucru, vor începe îndatã dupã emiterea deciziei de cãtre Consiliul Concurenţei şi vor dura pânã la transferul legal şi efectiv al activitãţii cãtre cumpãrãtorul aprobat. Se pot distinge urmãtoarele sarcini principale pe care mandatarul însãrcinat cu monitorizarea va trebui sã le îndeplineascã:
a) va supraveghea mãsurile de salvgardare pentru activitatea de cesionat în cursul perioadei de tranziţie;
b) în cazurile de disociere, va monitoriza separarea activelor şi alocarea personalului între activitatea de cesionat şi activitãţile reţinute de pãrţi, precum şi reconstituirea activelor şi funcţiilor activitãţii care anterior fuseserã asigurate de cãtre pãrţi;
c) va supraveghea eforturile pãrţilor de a gãsi un cumpãrãtor potenţial şi de a transfera activitatea. În general, va analiza progresele procesului de cesionare şi cumpãrãtorii potenţiali incluşi în proces. Acesta va verifica dacã cumpãrãtorii potenţiali primesc suficiente informaţii cu privire la activitate. Îndatã ce este propus un cumpãrãtor, mandatarul însãrcinat cu monitorizarea va trimite Consiliului Concurenţei o opinie motivatã în care indicã dacã respectivul cumpãrãtor îndeplineşte cerinţele din angajamente privind cumpãrãtorul şi dacã activitatea este vândutã în conformitate cu angajamentele. La sfârşitul procesului, mandatarul însãrcinat cu monitorizarea trebuie sã supravegheze transferul legal şi efectiv al activitãţii cãtre cumpãrãtor şi sã emitã un raport final prin care sã confirme transferul;
d) va acţiona ca punct de contact pentru orice solicitãri provenite de la terţi, în special de la cumpãrãtorii potenţiali, în legãturã cu angajamentele. Pãrţile vor informa terţii interesaţi, inclusiv orice cumpãrãtori interesaţi, despre identitatea şi sarcinile mandatarului însãrcinat cu monitorizarea. În eventualitatea unui dezacord între pãrţi şi terţi cu privire la aspectele stabilite în angajamente, mandatarul însãrcinat cu monitorizarea va discuta aspectele în cauzã cu pãrţile şi cu terţii şi va trimite raportul cãtre Consiliul Concurenţei. Mandatarul însãrcinat cu monitorizarea va pãstra confidenţialitatea oricãror secrete de afaceri ale pãrţilor şi ale terţilor;
e) va raporta Consiliului Concurenţei aceste aspecte în cadrul unor rapoarte periodice privind respectarea angajamentelor şi va furniza, de asemenea, rapoarte suplimentare la cererea Consiliului Concurenţei.
111. De asemenea, angajamentele vor defini în mod integral modalitãţile prin care mandatarul însãrcinat cu monitorizarea primeşte sprijin din partea pãrţilor şi coopereazã cu acestea; Consiliul Concurenţei va supraveghea relaţia dintre pãrţi şi mandatar şi sub acest aspect. Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile, mandatarul are acces la registrele şi evidenţele pãrţilor şi ale activitãţii cesionate, registre şi evidenţe care au legãturã cu respectarea angajamentelor; în mãsura în care şi atât timp cât acest lucru este relevant pentru punerea în aplicare a angajamentelor, mandatarul poate solicita sprijinul managerial şi administrativ al pãrţilor, va fi informat despre cumpãrãtorii potenţiali şi despre toate evoluţiile procesului de cesionare şi i se vor comunica informaţiile furnizate cumpãrãtorilor potenţiali. Angajamentele vor permite, de asemenea, Consiliului Concurenţei sã comunice mandatarului însãrcinat cu monitorizarea informaţiile pãrţilor pentru a permite acestuia îndeplinirea sarcinilor, iar mandatarul va fi obligat sã pãstreze confidenţialitatea informaţiilor primite.
Rolul mandatarului însãrcinat cu cesionarea
112. În cazul în care pãrţile nu reuşesc sã gãseascã un cumpãrãtor adecvat în cadrul primei faze de cesionare, acestea vor propune Consiliului Concurenţei numirea unui mandatar însãrcinat cu cesionarea, pentru punerea în practicã a angajamentelor propuse. Mandatarul însãrcinat cu cesionarea va primi un mandat irevocabil şi exclusiv de a vinde activitatea unui cumpãrãtor adecvat, sub supravegherea Consiliului Concurenţei, în cadrul unui anumit termen-limitã, fãrã cerinţa unui preţ minim. Angajamentele vor permite mandatarului însãrcinat cu cesionarea sã includã în contractul de vânzare-cumpãrare termenii şi condiţiile pe care le considerã adecvate în vederea unei vânzãri rapide, în special declaraţiile, garanţiile şi despãgubirile uzuale. Vânzarea activitãţii de cãtre mandatarul însãrcinat cu cesionarea este supusã aprobãrii prealabile a Consiliului Concurenţei în acelaşi mod ca şi vânzarea de cãtre pãrţi.
113. Angajamentele vor dispune cã pãrţile sprijinã şi informeazã mandatarul însãrcinat cu cesionarea şi coopereazã cu acesta în acelaşi mod ca şi cel prevãzut pentru mandatarul însãrcinat cu monitorizarea. În vederea cesionãrii, pãrţile trebuie sã acorde mandatarului însãrcinat cu cesionarea o procurã specialã completã, care sã acopere toate etapele cesionãrii.
Aprobarea mandatarului şi a mandatului acestuia
114. În funcţie de angajament, mandatarul însãrcinat cu monitorizarea poate fi aceeaşi persoanã sau instituţie care îndeplineşte misiunea de mandatar însãrcinat cu cesionarea. Pãrţile vor propune unul sau mai mulţi mandatari potenţiali Consiliului Concurenţei, inclusiv totalitatea condiţiilor mandatului şi o prezentare a planului de lucru. Întrucât mandatarul însãrcinat cu monitorizarea trebuie sã îşi exercite atribuţiile îndatã dupã emiterea deciziei de cãtre Consiliul Concurenţei, în cazul în care acesta a solicitat numirea unui astfel de mandatar, pãrţile trebuie sã propunã un mandatar adecvat în termen de maximum 15 zile de la data deciziei, iar angajamentele trebuie sã prevadã cã operaţiunea de concentrare economicã notificatã poate fi pusã în aplicare numai dupã numirea mandatarului însãrcinat cu monitorizarea, dupã aprobarea sa de cãtre Consiliul Concurenţei. Situaţia este diferitã pentru mandatarul însãrcinat cu cesionarea, care trebuie sã fie numit cu cel puţin o lunã înainte de sfârşitul primei faze de cesionare, astfel încât mandatul sãu sã poatã intra în vigoare la începutul fazei de intervenţie a mandatarului însãrcinat cu cesionarea.
115. Ambele tipuri de mandatar vor fi numite de pãrţi pe baza unui mandat încheiat între pãrţi şi mandatar. Numirea şi mandatul sunt supuse aprobãrii Consiliului Concurenţei, care va avea competenţa exclusivã a alegerii mandatarului şi care va evalua dacã respectivul candidat este adecvat pentru realizarea sarcinilor acelui caz. Mandatarul trebuie sã fie independent faţã de pãrţi, sã deţinã calificãrile necesare îndeplinirii mandatului sãu şi sã nu fie sau sã devinã obiectul unui conflict de interese.
116. Misiunea de mandatar însãrcinat cu monitorizarea angajamentelor poate fi îndeplinitã de societãţi de audit, de alte societãţi de consultanţã, de persoane care au lucrat în sectorul respectiv, în cazul în care aceste persoane dispun de resursele necesare pentru a îndeplini sarcinile în cauzã. Rolul de mandatar însãrcinat cu cesionarea poate fi îndeplinit de bãnci de investiţii. Consiliul Concurenţei nu va accepta ca mandatari persoane sau instituţii care sunt în acelaşi timp auditorii pãrţilor sau consilierii acestora în procesul de cesionare. Pãrţilor le revine responsabilitatea de a furniza Consiliului Concurenţei informaţiile adecvate pentru ca acesta sã verifice dacã mandatarul îndeplineşte aceste cerinţe. Numirea mandatarului dupã aprobarea de cãtre autoritatea de concurenţã este irevocabilã, cu excepţia cazului în care mandatarul este înlocuit cu aprobarea sau la cererea Consiliului Concurenţei.
117. Mandatul mandatarului trebuie sã defineascã atribuţiile astfel cum au fost specificate în angajamente şi sã includã toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite mandatarului sã îşi îndeplineascã sarcinile, în condiţiile angajamentelor acceptate de Consiliul Concurenţei. Pãrţile sunt responsabile de remunerarea mandatarului, în condiţiile mandatului, iar sistemul de remunerare trebuie sã nu conducã la afectarea independenţei şi eficienţei mandatarului în exercitarea mandatului. Consiliul Concurenţei va aproba un mandatar numai în condiţiile unui mandat adecvat.
118. În cazul în care angajamentele specifice cu asigurarea respectãrii cãrora a fost însãrcinat mandatarul au fost puse în aplicare - şi anume titlul legal pentru activitatea cesionatã şi activele au fost transferate efectiv cumpãrãtorului şi anumite acorduri specifice, care pot continua şi ulterior cesionãrii, au fost îndeplinite, mandatul prevede posibilitatea ca mandatarul sã fi eliberat de orice alte responsabilitãţi. Cu toate acestea, chiar şi în cazul în care aceastã eliberare a fost acordatã, Consiliul Concurenţei poate solicita ca mandatarul sã fie numit din nou în funcţie, în cazul în care autoritatea de concurenţã constatã ulterior cã angajamentele în cauzã nu au fost puse în aplicare integral şi în mod corespunzãtor.
5. Obligaţiile pãrţilor dupã punerea în aplicare a cesionãrii
119. Angajamentele trebuie sã prevadã, de asemenea, cã, în decursul unei perioade de maximum 10 ani dupã emiterea unei decizii de autorizare, Consiliul Concurenţei poate solicita informaţii de la pãrţi. Acest lucru va permite Consiliului Concurenţei sã monitorizeze punerea în aplicare efectivã a angajamentelor.
6. Punerea în aplicare a altor angajamente
120. Multe dintre principiile prezentate anterior cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor de cesionare pot fi aplicate în aceeaşi mãsurã şi altor tipuri de angajamente în situaţia în care aceste angajamente trebuie puse în aplicare dupã decizia Consiliului Concurenţei. De exemplu, în cazul în care se prevede cã beneficiarul unei licenţe trebuie aprobat de Consiliul Concurenţei, pot fi aplicate considerentele referitoare la aprobarea cumpãrãtorului.
121. Datã fiind durata însemnatã a angajamentelor de altã naturã decât cesionarea şi complexitatea frecventã a acestora, acestea necesitã adeseori un efort de monitorizare foarte mare, inclusiv utilizarea unor instrumente specifice, pentru a permite Consiliului Concurenţei sã concluzioneze cã vor fi puse efectiv în aplicare. În consecinţã, Consiliul Concurenţei va putea solicita implicarea unui mandatar pentru a supraveghea punerea în aplicare a acestor angajamente.
122. Anexa face parte integrantã din prezentele instrucţiuni.
123. Prezentele instrucţiuni se pun în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXÃ
la instrucţiuni
FORMULAR
privind angajamentele în materia concentrãrilor economice
INTRODUCERE
Prezentul formular specificã informaţiile şi documentele care trebuie furnizate de întreprinderile în cauzã în acelaşi timp cu propunerea angajamentelor în temeiul <>art. 46 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Informaţiile solicitate sunt necesare pentru a permite Consiliului Concurenţei sã examineze dacã angajamentele asumate de pãrţi pot face concentrarea economicã notificatã compatibilã cu un mediu concurenţial normal.
Pãrţile pot iniţia contacte prealabile cu Consiliul Concurenţei, anterior transmiterii prezentului formular, pentru a discuta adaptarea cerinţelor specifice prevãzute de acesta în funcţie de informaţiile necesare în fiecare caz.
Nivelul informaţiilor necesare variazã în funcţie de tipul şi de structura angajamentelor propuse. De exemplu, angajamentele de cesionare a unei activitãţi vor necesita informaţii mai detaliate decât cesionarea unor unitãţi autonome.
SECŢIUNEA 1
Descrierea angajamentului
1. Furnizaţi informaţii detaliate despre:
a) obiectul angajamentelor propuse;
b) condiţiile de punere în aplicare a acestora.
În cazul în care angajamentele propuse constau în cesionarea unei activitãţi, secţiunea 4 cuprinde informaţiile specifice necesare.
SECŢIUNEA a 2-a
Caracterul adecvat în scopul eliminãrii problemelor de concurenţã
2. Furnizaţi informaţii care sã demonstreze caracterul adecvat al angajamentelor propuse în scopul eliminãrii obstacolelor semnificative în calea concurenţei efective, care au fost identificate de cãtre Consiliul Concurenţei.
SECŢIUNEA a 3-a
Rezumatul angajamentelor
3. Furnizaţi un rezumat neconfidenţial al angajamentelor propuse, precum şi motivul pentru care, în opinia pãrţilor, acestea sunt adecvate pentru a elimina orice obstacole semnificative în calea concurenţei efective. Consiliul Concurenţei poate folosi acest rezumat pentru a consulta terţii cu privire la angajamentele propuse.
SECŢIUNEA a 4-a
Informaţii privind activitatea destinatã cesionãrii
4. În cazul în care angajamentele propuse constau în cesionarea unei activitãţi, furnizaţi urmãtoarele informaţii şi documente.
Informaţii generale privind activitatea destinatã cesionãrii
Furnizaţi informaţiile urmãtoare cu privire la funcţionarea curentã a activitãţii vizate pentru cesionare şi la schimbãrile deja planificate pentru viitor:
4.1. Descrieţi activitatea care va fi cesionatã, inclusiv entitãţile care aparţin acesteia, sediul legal şi administrativ al acestora, alte amplasamente pentru producţie sau prestarea de servicii, structura organizaţionalã globalã şi orice alte informaţii relevante privind structura administrativã a activitãţii ce urmeazã a fi cesionatã.
4.2. Specificaţi dacã existã obstacole juridice pentru transferul activitãţii destinate cesionãrii sau al activelor, inclusiv drepturi deţinute de terţi şi autorizaţii necesare, şi descrieţi aceste obstacole.
4.3. Enumeraţi şi descrieţi bunurile produse ori serviciile prestate, în special caracteristicile lor tehnice şi de altã naturã, mãrcile implicate, cifra de afaceri generatã de fiecare dintre aceste produse sau servicii (în ultimii 3 ani), precum şi orice inovaţii sau produse noi ori servicii planificate.
4.4. Descrieţi nivelul la care sunt exercitate funcţiile esenţiale ale activitãţilor destinate cesionãrii, în cazul în care acestea nu sunt operate la nivelul activitãţilor de cesionat în cauzã, inclusiv funcţiile de cercetare şi dezvoltare, producţie, marketing şi vânzãri, logisticã, relaţii cu clienţii, relaţii cu furnizorii, sisteme informatice etc. Descrierea ar trebui sã cuprindã rolul jucat de celelalte niveluri, relaţiile cu activitãţile destinate cesionãrii şi resursele funcţiei respective, cum ar fi personal, active, resurse financiare etc.
4.5. Descrieţi detaliat legãturile dintre activitatea destinatã cesionãrii şi alte întreprinderi controlate de pãrţile care efectueazã notificarea, indiferent de sensul legãturii, cum ar fi:
- furnizare, producţie, distribuţie, servicii sau alte contracte;
- active corporale sau necorporale comune;
- personal comun sau detaşat;
- sisteme informatice sau de altã naturã folosite în comun;
- clienţi comuni.
4.6. Descrieţi în termeni generali toate activele corporale şi necorporale relevante care sunt utilizate şi/sau deţinute de activitatea destinatã cesionãrii, incluzând, în toate cazurile, drepturile de proprietate intelectualã şi mãrcile.
4.7. Furnizaţi o organigramã precizând numãrul persoanelor care lucreazã în prezent în fiecare dintre funcţiile activitãţii destinate cesionãrii şi o listã a angajaţilor care sunt indispensabili pentru funcţionarea activitãţii destinate cesionãrii, descriind funcţiile acestora.
4.8. Descrieţi clienţii activitãţii destinate cesionãrii, furnizând o listã a acestora şi cifra de afaceri totalã generatã de activitãţile destinate cesionãrii, desfãşurate cu fiecare dintre aceşti clienţi (în ultimii 3 ani şi ca procentaj din totalul cifrei de afaceri a activitãţii destinate cesionãrii).
4.9. Precizaţi datele financiare pentru activitatea destinatã cesionãrii, inclusiv cifra de afaceri realizatã în ultimii 3 ani, precum şi o previziune pentru urmãtorii 3 ani.
4.10. Identificaţi şi descrieţi orice schimbãri care au intervenit în ultimii 3 ani în organizarea activitãţii destinate cesionãrii sau în cadrul legãturilor cu alte întreprinderi controlate de pãrţile care efectueazã notificarea.
4.11. Identificaţi şi descrieţi orice schimbãri planificate pentru urmãtorii 3 ani în organizarea activitãţilor destinate cesionãrii sau în cadrul legãturilor cu alte întreprinderi controlate de pãrţile care efectueazã notificarea.
Informaţii generale privind activitatea destinatã cesionãrii conform descrierii din angajamente
4.12. Descrieţi orice domenii în care activitatea destinatã cesionãrii, astfel cum a fost specificatã în angajamente, diferã de natura şi domeniul de aplicare a activitãţilor realizate în prezent.
Achiziţionarea de cãtre un cumpãrãtor adecvat
4.13. Explicaţi motivele pentru care, în opinia pãrţilor, activitatea va fi achiziţionatã de cãtre un cumpãrãtor adecvat în intervalul de timp propus în angajamentele oferite.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
