Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul <>art. 28 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Consiliul Concurentei adoptã prezentele instrucţiuni:
CAP. l
Introducere
În perspectiva integrãrii României în Uniunea Europeanã şi având în vedere obligaţiile care decurg din aplicarea Acordului European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitãţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altã parte, Consiliul Concurenţei a continuat armonizarea legislaţiei româneşti în materia concurenţei, transpunând în prezentele instrucţiuni prevederile Comunicãrii Comisiei Europene privind mãsurile corective acceptabile potrivit Regulamentului (CEE) nr. 4064/1989 al Consiliului European şi Regulamentului Comisiei (CE) nr. 447/1998, în concordanţã cu specificul domeniului autorizãrii concentrãrilor economice.
ART. 1
În temeiul <>art. 51 din Legea concurentei nr. 21/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în continuare denumitã lege, Consiliul Concurenţei poate lua o decizie de declarare a unei concentrãri economice ca fiind compatibilã cu un mediu concurenţial normal, ca urmare a modificãrilor aduse operaţiunii de cãtre pãrţile implicate. Consiliul Concurenţei poate declara o concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal în faza a doua a procedurii, dupã efectuarea unei investigaţii, ca urmare a angajamentelor luate de cãtre pãrţi. De asemenea, pot fi acceptate angajamente în prima fazã a procedurii, atunci când situaţia de incompatibilitate este uşor de identificat şi poate fi facil remediabilã. Transparenţa şi consultarea efectivã a terţilor interesaţi trebuie sã fie asigurate în ambele faze ale procedurii.
ART. 2
Prezentele instrucţiuni stabilesc regimul privind analiza modificãrilor aduse operaţiunilor de concentrare economicã şi, în special, analiza angajamentelor luate de cãtre pãrţile implicate în vederea compatibilizãrii concentrãrii economice propuse cu un mediu concurenţial normal. Aceste modificãri sunt, în general, calificate ca mãsuri corective, obiectul lor fiind reducerea puterii de piaţã a pãrţilor la concentrarea economicã şi restabilirea condiţiilor unei concurente efective, astfel încât sã se evite distorsionarea concurenţei prin crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, rezultate din realizarea concentrãrii economice propuse.
ART. 3
Prezentele instrucţiuni stabilesc principiile generale aplicabile mãsurilor corective acceptabile de cãtre Consiliul Concurenţei şi principalele tipuri de asemenea mãsuri acceptabile de cãtre autoritatea de concurentã, în cazurile care intrã sub incidenţa Regulamentului privind autorizarea concentrãrilor economice, condiţiile speciale pe care trebuie sã le îndeplineascã propunerile de angajamente, în ambele faze ale procedurii, precum şi principalele condiţii care trebuie respectate pentru punerea în aplicare a angajamentelor.
CAP. II
Principii generale
ART. 4
Potrivit Regulamentului privind autorizarea concentrãrilor economice, Consiliul Concurenţei analizeazã compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal a operaţiunii de concentrare economicã notificatã. Pentru a aprecia dacã operaţiunea de concentrare economicã este compatibilã cu un mediu concurenţial normal, este necesar sã se determine dacã aceasta, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurenţei pe piaţã româneascã sau pe o parte a acesteia.
ART. 5
În cazul în care concentrarea economicã ridicã probleme din punct de vedere al concurenţei, conducând la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, pãrţile pot încerca sã modifice condiţiile de realizare a operaţiunii, în vederea eliminãrii aspectelor identificate de cãtre Consiliul Concurenţei ca fiind incompatibile cu un mediu concurenţial normal, şi sã obţinã, în acest fel, autorizarea concentrãrii economice. Asemenea modificãri pot fi propuse şi aplicate anterior emiterii deciziei de autorizare a respectivei operaţiuni. Totuşi, pãrţile pot prezenta angajamente de compatibilizare a concentrãrii economice cu un mediu concurenţial normal într-un anumit termen de la data comunicãrii deciziei de autorizare, stabilit prin aceasta.
ART. 6
Consiliului Concurenţei îi revine sarcina probei faptului cã o operaţiune de concentrare creeazã sau consolideazã o poziţie dominantã susceptibilã de a restrânge, înlãtura sau denatura în mod semnificativ concurenţa pe teritoriul României sau pe o parte a acestuia. Pãrţile implicate trebuie sã probeze cã aplicarea mãsurilor corective propuse va elimina aspectele identificate de autoritatea de concurentã ca fiind incompatibile cu un mediu concurenţial normal, din perspectiva creãrii sau consolidãrii unei poziţii dominante, în acest scop, pãrţile implicate sunt ţinute sã demonstreze cã aceste mãsuri corective vor restabili durabil condiţiile unei concurenţe efective, argumentele prezentate de cãtre pãrţi trebuind sã rãspundã cerinţelor Consiliului Concurenţei.
ART. 7
Pentru a aprecia dacã o mãsurã corectivã va restabili sau nu o concurentã efectivã, Consiliul Concurenţei va examina toate aspectele relevante legate de mãsura corectivã propusã, inclusiv tipul, amploarea şi aria de aplicare a acestuia, precum şi posibilitatea ca aceasta sã fie implementatã de cãtre pãrţi, integral şi în termen. Aceste aspecte trebuie sã fie apreciate în funcţie de structura şi caracteristicile specifice ale pieţei afectate de concentrarea economicã notificatã pe care apar situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal şi de poziţia pãrţilor implicate şi a concurenţilor pe piaţã. Pãrţile implicate trebuie sã elimine imediat orice incertitudini legate de mãsurile corective propuse, care ar putea conduce la respingerea acestora de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 8
Ca regulã generalã, Consiliul Concurenţei va ţine cont de faptul cã orice mãsura corectivã propusã, câtã vreme rãmâne un angajament care nu a fost încã îndeplinit, prezintã anumite incertitudini în privinţa rezultatului eventual. Acest factor general trebuie sã fie luat în considerare şi de cãtre pãrţi, atunci când propun Consiliului Concurenţei o mãsurã corectivã.
ART. 9
Principalul obiectiv al angajamentelor este de a asigura structuri de piaţã concurenţiale. în consecinţã, angajamentele care s-ar reduce la o simplã promisiune de a se comporta într-un anumit mod, spre exemplu, un angajament de a nu abuza de o poziţie dominantã creatã sau consolidatã prin concentrarea economicã propusã, nu pot fi considerate a fi de naturã sã compatibilizeze concentrarea economicã cu un mediu concurenţial normal. Angajamentele de tip structural, cum ar fi angajamentul de a vinde o filialã, sunt, în general, preferabile, în mãsura în care acestea nu conduc la crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, constatatã de Consiliul Concurenţei, şi pentru care nu mai sunt necesare mãsuri de control pe termen mediu sau lung. Cu toate acestea, nu se poate exclude, a priori, cã şi alte tipuri de angajamente ar putea sã împiedice crearea sau consolidarea unei poziţii dominante. Totuşi, trebuie sã se aprecieze, de la caz la caz, dacã asemenea angajamente pot fi acceptate.
ART. 10
Simpla fezabilitate a mãsurilor corective propuse nu conduce la restabilirea mediului concurenţial normal, pânã ce acestea nu sunt efectiv puse în aplicare. De aceea, orice angajament trebuie sã poatã fi aplicat în mod real şi într-un termen scurt, astfel încât sã nu necesite un control ulterior punerii în aplicare.
ART. 11
Consiliul Concurenţei poate accepta angajamente în oricare din cele douã faze ale procedurii. Totuşi, ţinând cont de faptul cã o analizã aprofundatã a pieţei nu este realizatã decât în faza a doua, angajamentele propuse autoritãţii de concurenţa în prima fazã trebuie sã fie suficiente spre a exclude, în mod clar, orice îndoieli serioase asupra compatibilitãţii lor cu un mediu concurenţial normal, în baza angajamentelor propuse de cãtre pãrţi, dupã ce îndoielile serioase au fost înlãturate, Consiliul Concurenţei va lua o decizie în acest sens. Aceastã regulã se aplicã, în special, angajamentelor propuse chiar la deschiderea procedurii în faza a doua. Dupã o cercetare aprofundatã în cadrul investigaţiei, atunci când, în comunicarea obiecţiunilor, Consiliul Concurenţei a ajuns la concluzia provizorie cã acea concentrare ar putea conduce la crearea sau la consolidarea unei poziţii dominante, în sensul art. 13 din Legea concurenţei, angajamentele propuse trebuie sã împiedice crearea sau consolidarea unei asemenea poziţii.
ART. 12
Dacã angajamentele sunt propuse de pãrţi, Consiliul Concurenţei le poate impune ca obligatorii, subordonând autorizãrii operaţiunii condiţia ca acestea sã fie respectate, în aceastã privinţã, trebuie fãcutã distincţie între condiţii şi sarcini. Cerinţa de îndeplinire a fiecãrei mãsuri care conduce la o schimbare structuralã a pieţei este o condiţie - de exemplu cesiune unei activitãţi. Etapele necesare realizãrii acestui rezultat sunt, în general, sarcini impuse pãrţilor, de exemplu, desemnarea unui mandatar cu mandat irevocabil pentru vânzarea activitãţii. Nerealizarea unei sarcini impuse de Consiliul Concurenţei prin decizia de autorizare condiţionatã reprezintã contravenţie, sancţionatã de prevederile art. 56 alin. (1) lit. d) din lege. Pãrţile pot, de asemenea, sã fie supuse aplicãrii unor amenzi cominatorii pentru a le determina sã aplice mãsurile enunţate în decizia luatã în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. c) din lege.
CAP. III
Tipuri de mãsuri corective
1. Cesiunea
ART. 13
Atunci când exista riscul ca prin realizarea unei concentrãri economice sã se creeze sau sã se consolideze o poziţie dominantã, care conduce sau ar putea conduce la înlãturarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei, modalitatea cea mai eficientã de a preveni distorsionarea concurentei, exceptând emiterea unei decizii de refuz în temeiul art. 51 alin. (2) lit. a) din lege este crearea condiţiilor necesare pentru apariţia unei noi entitãţi concurenţiale sau pentru consolidarea concurenţilor existenţi, prin intermediul unei cesiuni.
Activitate viabilã
ART. 14
Elementele cedate trebuie sã constituie o activitate viabilã care, dacã ar fi exploatatã de cãtre un cumpãrãtor corespunzãtor, ar putea concura, în mod efectiv şi durabil, cu entitatea nou creata prin concentrarea economica, în mod normal, o activitate viabilã este una existentã, care poate funcţiona în mod autonom, adicã independent de pãrţile la concentrare în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materii prime sau alte forme de cooperare, sub rezerva fireascã a unei perioade tranzitorii.
ART. 15
Atunci când propun o activitate viabilã pentru cesiune, pãrţile trebuie sã ia în considerare incertitudinile şi riscurile legate de transferul unei activitãţi cãtre un nou proprietar. Aceste riscuri pot limita impactul concurenţial al activitãţii cesionate şi sã conducã, astfel, la o situaţie care nu ar fi, în mod necesar, de naturã sã îndepãrteze îndoielile Consiliului Concurenţei.
Obiectul cesiunii
ART. 16
Atunci când situaţia de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal rezultã dintr-o integrare pe orizontala, trebuie sã fie cesionatã activitatea care are ponderea cea mai mare în generarea incompatibilitãţii*1. O asemenea activitate ar putea fi expusã în cazuri de preluare agresivã de cãtre terţi, în cadrul unor oferte publice de cumpãrare, mai ales atunci când partea notificatoare are cunoştinţe limitate privind posibilitatea realizãrii cesiunii ce are ca obiect aceastã activitate. Un angajament de cesiune a anumitor activitãţi ale firmei ţinta ar putea, în astfel de împrejurãri, sã creascã riscul ca aceste activitãţi sã fie achiziţionate de un terţ care nu poate concura viabil şi efectiv pe piaţã.
___________
*1) În cazurile de integrare pe verticalã cesiunea poate rezolva situaţiile de incompatibilitate cu mediul concurenţial.
ART. 17
Pentru a determina, care dintre activitãţile ce se suprapun ar trebui sã fie cesionatã, un criteriu important îl constituie aptitudinea activitãţii respective de a fi exploatatã în mod autonom. Pentru a asigura viabilitatea exploatãrii acestei activitãţi, singura modalitate posibilã de a crea un concurent efectiv pe pieţele afectate de concentrarea economicã, ar putea fi includerea, într-un pachet care
urmeazã a fi cesionat, a acelor activitãţi care sunt legate de pieţele pe care Consiliul Concurentei nu a identificat situaţii de incompatibilitate privind mediul concurenţial normal.
ART. 18
Cesiunea unei combinaţii de active ale cumpãrãtorului şi ale societãţii ţintã, deşi acceptabilã în anumite circumstanţe specifice, este susceptibilã de a crea riscuri suplimentare în privinţa viabilitãţii şi a eficienţei activitãţii care rezultã din ea. în anumite cazuri excepţionale, cesiunea unui pachet conţinând numai mãrci şi active de producţie aferente poate fi suficientã pentru a crea condiţiile unei concurenţe efective, în astfel de cazuri, pãrţile notificatoare vor trebui sã convingã Consiliul Concurenţei de capacitatea cumpãrãtorului de a integra aceste active în mod eficient şi imediat.
Cumpãrãtor adecvat
ART. 19
Condiţia pentru emiterea, de cãtre Consiliul Concurenţei, a unei decizii de autorizare a unei operaţiuni de concentrare economicã este ca activitatea viabilã sã fi fost cesionatã unui cumpãrãtor adecvat, într-un termen determinat. Capacitatea unei activitãţi de a atrage un cumpãrãtor adecvat constituie, în consecinţã, unul dintre principalele elemente de care va ţine seama Consiliul Concurenţei pentru a aprecia adecvarea angajamentelor propuse.
ART. 20
Existã cazuri în care viabilitatea pachetului de cesionat depinde, în funcţie de activele care îl compun, de identitatea cumpãrãtorului. Consiliul Concurenţei nu va autoriza concentrarea economicã decât dacã pãrţile se angajeazã sã nu realizeze operaţiunea notificatã înainte de semnarea cu un cumpãrãtor (numit "cumpãrãtor iniţial"), a unui acord pentru efectuarea cesiunii, cu un cumpãrãtor aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 21
Din momentul în care decizia este subordonatã cesiunii unei activitãţi, conform acordului prevãzut la art.20, pãrţilor le revine obligaţia identificãrii unui cumpãrãtor adecvat pentru aceastã activitate, în acest scop, pãrţile pot lua iniţiativa de a adãuga şi alte active, pentru a face pachetul de cesionat mai atractiv pentru potenţialii cumpãrãtori.
Angajamente privind o altã posibilitate de cesiune
ART. 22
În anumite cazuri, punerea în aplicare a mãsurii corective de cesiune aleasã de pãrţi ar putea fi nesigurã sau dificilã, din cauzã, de exemplu, a unor drepturi de preemptiune deţinute de cãtre terţi sãu privind transferul, dupã caz, a unor contracte esenţiale, a unor drepturi de proprietate intelectuala sau a unor angajaţi, dupã caz. Cu toate acestea, pãrţile pot sã estimeze cã vor fi în mãsurã sã cedeze activitãţile respective în termenul stabilit.
ART. 23
În asemenea cazuri, Consiliul Concurenţei nu-şi poate asuma riscul cã, în cele din urmã, concurenţa efectivã sã nu fie restabilita în urma punerii în practicã a cesiunii propuse de cãtre pãrţi ca soluţie, în consecinţã, pãrţilor le revine obligaţia de a propune, în angajamentul lor, o soluţie suplinitoare care trebuie sã prezinte perspective cel puţin egale cu soluţia iniţiala, precum şi un calendar prin care sunt stabilite modalitãţile şi termenele de punere în aplicare a acesteia, în vederea restabilirii concurenţei efective.
Eliminarea legãturilor structurale
ART. 24
Angajamentele de cesiune nu trebuie limitate la eliminarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal create de integrãri pe orizontalã. Cedarea unei participaţi existente într-o societate în comun se poate dovedi necesarã pentru a curma o legãturã structuralã cu un concurent important.
ART. 25
În celelalte cazuri, o posibilã mãsurã corectivã ar fi cesiunea participaţiilor minoritare sau eliminarea influentelor legate de implicarea în management, în scopul creşterii determinãrii de a concura pe piaţã.
2. Alte mãsuri corective
ART. 26
Cesiunea nu este singura mãsurã corectivã admisibilã de cãtre Consiliul Concurenţei. Pot exista situaţii în care cesiunea unei activitãţi este imposibilã. De asemenea, situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal pot fi cauzate de factori specifici, cum ar fi existenţa unor acorduri exclusive, combinarea de reţele sau combinarea de brevete importante, în astfel de cazuri, Consiliul Concurenţei trebuie sã stabileascã dacã alte tipuri de mãsuri corective pot sau nu sã aibã ca efect restabilirea concurenţei efective pe piaţã.
ART. 27
Modificarea în structura pieţei, ca rezultat al iniţierii unei concentrãri economice, poate face ca aranjamentele contractuale existente sã fie defavorabile concurenţei. Acest lucru este valabil, în special, pentru acordurile exclusive de furnizare şi de distribuţie pe termen lung, când acestea limiteazã potenţialul de piaţã disponibil pentru concurenţã. Atunci când entitatea rezultatã din concentrare ar deţine o cotã de piaţã substanţialã, efectele de blocare a pieţei, ca rezultat al acordurilor de exclusivitate existente, pot contribui la crearea unei poziţii dominante, într-un asemenea caz, rezilierea acestor acorduri poate fi consideratã adecvatã pentru a permite eliminarea îndoielilor privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal, dacã este evident faptul cã aceastã exclusivitate de facto nu este menţinutã.
ART. 28
Modificarea în structura pieţei, ca rezultat al iniţierii unei concentrãri economice, poate conduce la apariţia de bariere sau obstacole importante la intrarea pe piaţã relevantã. Asemenea bariere pot rezulta dintr-un control asupra infrastructurii, în anumite reţele, sau asupra unei tehnologii esenţiale, inclusiv asupra unor brevete, know-how sau asupra altor drepturi de proprietate intelectualã, în astfel de cazuri, mãsurile corective pot consta în angajamentul pãrţilor notificatoare de a facilita intrarea pe aceastã piaţã, garantând concurenţilor lor un acces la aceastã infrastructurã necesarã sau la aceastã tehnologie esenţialã.
ART. 29
În cazul în care situaţia de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal este creatã de controlul asupra unei tehnologii esenţiale, cesiunea tehnologiei respective constituie cea mai buna mãsurã corectivã, întrucât eliminã o relaţie durabilã dintre noua entitate şi concurenţii sãi. Totuşi, Consiliul Concurenţei poate accepta acordurile de licenţã (preferabil licenţe exclusive, fãrã nici o posibilitate de restricţie a exploatãrii de cãtre licenţiat) în locul cesionãrii tehnologiei respective, atunci când, spre exemplu, aceastã cesiune ar avea ca efect împiedicarea continuãrii cercetãrilor eficiente aflate în curs.
ART. 30
Din cauza particularitãţilor situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal ridicate de o anumitã operaţiune de concentrare economicã, pe mai multe pieţe, pãrţile ar putea sa propunã pachete de mãsuri corective, care conţinând combinarea cesiunii cu alte mãsuri corective, care sã faciliteze intrarea pe piaţã a altor operatori, asigurând acestora acces la reţele sau la alte elemente specifice. Asemenea pachete de angajamente pot fi adecvate spre a permite soluţionarea problemelor specifice de blocare a pieţei care apar, de exemplu, la operaţiunile de concentrare economicã în sectoarele de telecomunicaţii şi media, în plus, atunci când operaţiunea afecteazã, în principal, o piaţã a produsului, este posibil ca numai un pachet de angajamente de tipuri diferite sã poatã rezolva situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal pe care le prezintã aceastã operaţiune.
CAP. IV
Cazuri în care mãsurile corective sunt dificil sau chiar imposibil de identificat
ART. 31
Consiliul Concurenţei va avea în vedere diversele soluţii susceptibile de a elimina situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, pe care le ridicã o operaţiune de concentrare economicã, sub rezerva cã aceste soluţii sã fie convingãtoare şi eficiente. Existã, totuşi, cazuri de concentrãri economice în care nu poate fi identificatã nici o mãsurã corectivã adecvatã pentru eliminarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, în astfel de cazuri, singura soluţie posibilã este refuzul autorizãrii concentrãrii economice.
ART. 32
În cazul în care pãrţile propun mãsuri corective de o asemenea amploare şi complexitate încât Consiliul Concurenţei se aflã în imposibilitatea de a determina cu certitudine cã va fi restabilitã concurenta efectivã pe piaţã, nu poate fi emisã o decizie de autorizare.
CAP. V
Condiţii speciale pe care trebuie sã le îndeplineascã propunerile de angajamente
1. Faza I
ART. 33
Consiliul Concurenţei poate sã declare o operaţiune de concentrare economicã compatibilã cu un mediu concurenţial normal, conform art. 51 alin. (1) lit b) din Legea concurenţei, dacã se constatã cã, în urma modificãrii propuse, operaţiunea notificatã nu prezintã îndoieli serioase. Pãrţile pot sã prezinte Consiliului Concurenţei propuneri de angajamente înainte de data efectivã a notificãrii sau într-un termen de maxim douã sãptãmâni de la aceastã datã. în cazul în care mãsurile corective sunt acceptate, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în ceea ce priveşte concentrarea economicã notificatã, în termenul de 30 de zile prevãzut la art. 51 din Legea concurenţei.
ART. 34
Pentru a putea fi luate în considerare la fundamentarea unei decizii emise conform <>art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 , propunerile de angajamente trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului de douã sãptãmâni;
b) sã fie suficient de precise şi detaliate spre a permite realizarea unei evaluãri complete;
c) pãrţile trebuie sã explice modul în care angajamentele propuse permit soluţionarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal, identificate de Consiliul Concurenţei.
În momentul prezentãrii angajamentelor, în vederea consultãrii terţilor care ar putea fi afectaţi de concentrarea economicã propusã, pãrţile trebuie sã furnizeze Consiliului Concurenţei şi o versiune neconfidenţialã a angajamentelor.
ART. 35
Angajamentele propuse de pãrţi în concordanţã cu aceste cerinţe vor fi evaluate de cãtre Consiliul Concurenţei, care va putea consulta şi terţii cu privire la eficacitatea angajamentelor propuse, sub forma unui test de piaţã.
ART. 36
Dacã evaluarea confirmã cã angajamentele propuse înlãturã îndoielile serioase ridicate de operaţiune, Consiliul Concurenţei poate autoriza operaţiunea de concentrare în faza I.
ART. 37
Când aprecierea angajamentelor propuse evidenţiazã faptul cã acestea nu sunt suficiente pentru a restabili mediul concurenţial normal, pãrţile vor fi informate în consecinţã. Deoarece mãsurile corective din faza l sunt destinate sã furnizeze un rãspuns direct, simplu, la o situaţie de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal uşor identificabilã, în aceastã fazã pot fi acceptate numai modificãri limitate ale angajamentelor propuse. Asemenea modificãri, prezentate ca un rãspuns imediat trebuie sã conţinã clarificãri, perfecţionãri şi/sau îmbunãtãţiri, care permit ca angajamentele sã fie aplicabile şi efective.
ART. 38
Dacã pãrţile nu au eliminat îndoielile serioase, Consiliul Concurentei va decide deschiderea unei investigaţii în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.
2. Faza a II- a
ART. 39
Consiliul Concurentei va declara o operaţiune de concentrare compatibilã cu un mediu concurenţial normal dacã, în urma modificãrii, concentrarea economicã notificatã nu mai creeazã sau nu mai consolideazã o poziţie dominantã, în sensul <>art. 13 din Legea nr. 21/1996 . Angajamentele propuse Consiliului Concurenţei trebuie sã-i fie comunicate într-un termen de 30 de zile de la data deschiderii investigaţiei. Pãrţile pot solicita prelungirea acestui termen cu maxim 15 zile sub condiţia prezentãrii şi justificãrii unor circumstanţe excepţionale. Cererea de prelungire poate fi depusã în interiorul termenului de 30 de zile.
Prelungirea nu este posibilã decât dacã existã circumstanţe excepţionale şi dacã, în cazul analizat, Consiliul Concurenţei dispune de timp suficient pentru a evalua propunerile şi a consulta terţii.
ART. 40
Consiliul Concurenţei poate examina angajamentele adecvate, înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 39. Pãrţile sunt invitate sã prezinte proiecte de propuneri privind chestiunile de fond şi de procedurã necesare pentru asigurarea aplicabilitãţii depline a angajamentelor.
ART. 41
Propunerile de angajamente prezentate în scopul emiterii unei decizii în condiţiile <>art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea Concurenţei nr. 21/1996 trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã fie prezentate în termen, cel mai târziu în ultima zi a termenului prevãzut de art. 39;
b) sã fie de naturã a rezolva toate situaţiile de incompatibilitate expuse în comunicarea obiecţiunilor şi care nu au fost înlãturate ulterior, în aceasta privinţã, ele trebuie sã specifice condiţiile de fond şi modalitãţile de aplicare acceptate de cãtre pãrţi, intr-o manierã suficient de precisã, pentru a-i permite Consiliului Concurentei aprecierea tuturor elementelor;
c) pãrţile trebuie sã explice modul în care angajamentele propuse permit rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
În vederea consultãrii terţilor care ar putea fi afectaţi de concentrarea economicã propusã, în momentul prezentãrii angajamentelor, pãrţile trebuie sã depunã la Consiliul Concurenţei şi o versiune neconfidenţialã a acestora.
ART. 42
Odatã îndeplinitã condiţia de la art. 41, Consiliul Concurenţei procedeazã la examinarea angajamentelor propuse de pãrţi. Dacã rezultatele acestei evaluãri confirmã cã angajamentele propuse eliminã situaţiile de incompatibilitate identificate şi, daca este nevoie, dupã consultarea terţilor interesãri, Consiliul Concurenţei va emite o decizie în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) lit. c).
ART. 43
Dacã, în schimb, evaluarea conduce la concluzia cã angajamentele propuse nu sunt evident suficiente pentru rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal ridicate de operaţiunea de concentrare, Consiliul Concurenţei va informa pãrţile despre aceasta. Atunci când pãrţile modificã ulterior angajamentele propuse, Consiliul Concurenţei poate accepta aceste angajamente modificate numai dacã poate stabili, în mod clar - pe baza aprecierii sale cu privire la informaţiile deja obţinute în cadrul investigaţiei, inclusiv pe baza rezultatelor consultãrii anterioare a terţilor, şi fãrã a mai avea nevoie de vreun alt test de piaţã de acelaşi tip - faptul cã, astfel de angajamente, odatã puse în aplicare, vor elimina situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
CAP. VI
Condiţii pentru punerea în aplicare a angajamentelor
ART. 44
Pãrţile propun angajamentele cu scopul de a obţine autorizarea operaţiunii de concentrare economicã preconizatã, iar îndeplinirea acestora are loc, în mod normal, dupã emiterea deciziei. Sunt necesare mãsuri de protecţie, pentru asigurarea implementãrii cu succes şi în termenul prevãzut a acestor angajamente. Aceste prevederi privind implementarea angajamentelor vor fi incluse în angajamentele asumate de cãtre pãrţi faţã de Consiliul Concurenţei. Acestea trebuie examinate de la caz la caz, în special cele care privesc termenele stabilite pentru punerea în aplicare, care ar trebui, în general, sã fie cât mai scurte posibil. De aceea, nu este posibilã standardizarea acestor cerinţe.
ART. 45
Prevederile prezentului capitol sunt destinate sã sprijine pãrţile în formularea propunerilor de angajamente. Principiile expuse se bazeazã pe ipoteza unui angajament de cesiune, acesta fiind de regulã angajamentul tipic. Totuşi, multe dintre principiile expuse în continuare sunt aplicate, în egala mãsurã, şi altor tipuri de angajamente.
1. Caracteristici esenţiale ale angajamentelor de cesiune
ART. 46
Într-un angajament de cesiune tip, activitatea obiect al cesiunii constã, în mod normal, într-o combinaţie de imobilizãri corporale şi necorporale, care poate lua forma unei societãţi sau a unui grup de societãţi preexistente, ori a unei activitãţi care, pânã atunci, nu fusese constituitã ca societate. De aceea, pãrţile, atunci când prezintã un angajament de cesiune, trebuie sã defineascã precis şi exhaustiv ceea ce intenţioneazã sã cesioneze, aceasta fiind descrierea activitãţii obiect al cesiunii, în descriere trebuie sã fie incluse toate elementele activitãţii care sunt necesare pentru ca aceasta sã poatã fi aptã de a produce o concurenţã viabilã pe piaţã: imobilizãrile corporale (de exemplu, activitãţi de cercetare şi dezvoltare, de producţie, de distribuţie, de vânzare sãu marketing) şi imobilizãrile necorporale (de exemplu, drepturi de proprietate intelectualã, fondul de comerţ), personalul, acordurile de furnizare şi de vânzare (cu toate garanţiile adecvate, necesare în privinţa transferabilitãţii lor), listele cu clienţi, acordurile de service cu terţii, asistenţa tehnicã (arie de aplicare, duratã, cost, calitate) etc. Pentru a evita orice neînţelegere referitoare la activitatea de cesionat, activele care sunt utilizate în cadrul exploatãrii acesteia, dar pe care pãrţile nu doresc sã le cesioneze, trebuie sã fie enumerate în mod distinct.
ART. 47
Descrierea va trebui sã conţinã un mecanism care sã-i permitã cumpãrãtorului activitãţii menţinerea şi selecţionarea personalului de care are nevoie. Un astfel de mecanism va trebui sã fie aplicat, atât personalului afectat activitãţii respective, astfel cum aceasta funcţiona la momentul cesiunii, cât şi personalului care asigurã funcţiunile esenţiale ale activitãţii, cum ar fi personalul de cercetare - dezvoltare şi personalul responsabil cu tehnologia informaţiei grupului, chiar dacã aceste persoane sunt afectate, în acel moment, altor activitãţi ale pãrţilor.
ART. 48
Cesiunea trebuie sã fie încheiatã într-un termen determinat, convenit între pãrţi şi Consiliul Concurenţei, care ia în considerare toate circumstanţele relevante. Pachetul care va fi cesionat va specifica ce tip de acord - scrisoare de intenţie obligatorie, acord final, transfer al unui titlu legal - urmeazã sã fie încheiat şi la ce datã. Termenul stabilit pentru cesiune va începe sã curgã de la data comunicãrii deciziei Consiliului Concurenţei.
ART. 49
Pentru asigurarea eficacitãţii angajamentului, vânzarea cãtre un cumpãrãtor propus este condiţionatã de aprobarea prealabilã a Consiliului Concurenţei. Cumpãrãtorul trebuie, în mod normal, sã fie un concurent existent sãu potenţial, viabil, independent fatã de pãrţi şi fãrã nici o legãturã cu acestea, care posedã resurse financiare necesare, competenţe confirmate şi are motivarea necesarã pentru a putea menţine şi dezvolta activitatea cesionatã ca pe o forţã de piaţã, în concurenţã cu pãrţile, în plus, achiziţionarea activitãţii de cãtre un anumit cumpãrãtor propus trebuie sã nu fie susceptibilã de a crea noi situaţii de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal şi sã nu antreneze riscul de întârziere a aplicãrii angajamentului propus. Acestea reprezintã criteriile pentru selecţia comparatorului. Pentru asigurarea menţinerii efectului structural al unei mãsuri corective, entitatea rezultatã în urma concentrãrii economice nu poate, chiar în absenţa unei clauze explicite în acest sens, sã dobândeascã, ulterior, vreo influenţã asupra întregii activitãţi cesionate sau a unei pãrţi a acesteia, în afarã de cazul în care Consiliul Concurenţei a apreciat în prealabil ca structura pieţei a fost modificatã, între timp, într-o asemenea mãsurã, încât absenţa influenţei asupra activitãţii cesionate nu mai este necesarã pentru a face concentrarea compatibilã cu un mediu concurenţial normal.
2. Mãsuri provizorii de salvgardare a activitãţii de cesionat- Mandatarul însãrcinat cu garantarea separãrii activitãţilor
ART. 50
Pãrţile sunt obligate sã reducã la minimum orice risc eventual de pierdere a potenţialului concurenţial al activitãţii de cesionat, rezultat din incertitudinile inerente unui transfer de activitate, în perspectiva cesiunii, Consiliul Concurenţei va cere pãrţilor sã propunã angajamente care sã asigure menţinerea independentei, a viabilitãţii economice, a valorii de piaţã şi a competitivitãţii activitãţii.
ART. 51
Aceste angajamente sunt destinate sã menţinã separarea dintre activitatea de cesionat şi activitãţile care vor fi pãstrate de cãtre pãrţi şi sã asigure o gestiune distinctã şi vandabilã a acestei activitãţi. Pãrţile sunt ţinute sã ia toate mãsurile pentru ca activele corporale şi necorporale ale ansamblului de cesionat sã fie menţinute, conform bunelor practici comerciale şi practicii normale de afaceri. Se are în vedere, în special, menţinerea activelor fixe, a know-how-ului şi a informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial sãu exclusiv, a clientelei şi a competenţelor tehnice şi comerciale ale angajaţilor, în plus, pãrţile trebuie sã facã astfel încât activitatea cesionatã sã continue a fi exploatatã ca mai înainte. Aceastã obligaţie include dotarea pachetului cu toate funcţiunile administrative şi de management adecvate, alocarea, cãtre acesta, a unor capitaluri suficiente şi deschiderea unei linii de credit, putând fi incluse şi alte condiţii specifice necesare pentru menţinerea concurentei în sectorul implicat.
ART. 52
Întrucât Consiliul Concurenţei nu poate fi permanent direct implicat în supervizarea respectãrii mãsurilor provizorii de conservare, acesta va putea aproba desemnarea unui mandatar pentru a îndeplini aceastã misiune. Acest mandatar, însãrcinat cu asigurarea separãrii activitãţii ce urmeazã a fi cesionatã, va acţiona în interesul activitãţii respective, în angajament trebuie sã fie specificate dispoziţiile mandatului. Acest mandat, care trebuie sã fie aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei, împreunã cu numirea mandatarului, va cuprinde, de exemplu, toate responsabilitãţile de control, în special dreptul de a propune şi, dacã este nevoie, de a impune toate mãsurile pe care mandatarul le considerã necesare pentru a garanta respectarea fiecãruia dintre angajamente, precum şi rapoarte periodice privind respectarea angajamentelor.
3. Punerea în aplicare a angajamentelor- Mandatarul însãrcinat cu cesiunea
ART. 53
Angajamentele trebuie, de asemenea, sã precizeze detaliile şi procedurile de control pe care Consiliul Concurenţei le va exercita asupra implementãrii cesiunii: de exemplu, criteriile de aprobare a cumpãrãtorului, obligaţiile în materie de raportãri periodice şi aprobarea prospectului sau materialului publicitar. Nici în acest caz Consiliul Concurenţei nu va putea sã se ocupe direct de controlul cesiunii. De aceea, în majoritatea cazurilor, Consiliul Concurenţei apreciazã oportun sã cearã desemnarea unui mandatar însãrcinat sã supravegheze punerea în aplicare a angajamentelor.
ART. 54
Rolul mandatarului însãrcinat cu cesiunea variazã, în funcţie de activitate, dar implicã, în general, controlul, care cuprinde dreptul de a propune şi, dacã este nevoie, de a impune toate mãsurile pe care le considerã necesare pentru asigurarea respectãrii fiecãrui angajament, precum şi redactarea de rapoarte periodice. Dacã este necesar, misiunea mandatarului se va desfãşura în douã faze. în cursul primei faze, acesta va fi responsabil cu supravegherea eforturilor pãrţilor pentru gãsirea unui cumpãrãtor potenţial. Dacã pãrţile nu reuşesc, în termenele fixate în angajamentele lor, sã gãseascã un cumpãrãtor corespunzãtor, atunci, în cursul celei de-a doua faze, mandatarului i se va cere un mandat irevocabil, abilitându-l sã cesioneze activitatea într-un termen precis, la orice preţ, sub rezerva aprobãrii prealabile a Consiliului Concurenţei.
4. Aprobarea mandatarului şi mandatul acestuia
ART. 55
În funcţie de tipurile de angajamente implicate şi de elementele de fapt, mandatarul însãrcinat cu cesiunea va putea fi sau nu aceeaşi persoana, ori aceeaşi instituţie cu cea care este însãrcinatã cu separarea activitãţii de cesionat. Ca regulã generalã, mandatarul va fi o bancã de investiţii, o societate de management, de consultanţã ori de contabilitate sau orice altã instituţie similarã. Pãrţile vor propune Consiliului Concurenţei unul sau mai mulţi mandatari. Mandatarul va trebui sã fie independent faţã de pãrţi, sã deţinã calificãrile necesare îndeplinirii misiunii sale şi sã nu fie sau sã nu devinã obiectul unui conflict de interese. Incumbã pãrţilor sã furnizeze Consiliului Concurenţei toate informaţiile adecvate, care îi vor permite sã verifice dacã mandatarul îndeplineşte aceste cerinţe. Consiliul Concurenţei va examina şi aproba termenii mandatului, care este irevocabil, cu excepţia cazului în care autoritãţii de concurenta i-ar putea fi învederat un motiv valabil spre a justifica desemnarea unui nou mandatar.
ART. 56
Pãrţile sunt responsabile de remunerarea fiecãrui mandatar, pentru toate serviciile prestate în executarea sarcinilor sale, iar sistemul de remunerare va trebui sã fie de naturã a nu împiedica independenţa şi eficacitatea mandatarului în exercitarea mandatului sãu. Mandatarul îşi va asuma sarcini specifice, destinate sã-i permitã asigurarea aplicãrii, cu bunã-credinţã, a angajamentelor, în numele Consiliului Concurenţei. Aceste sarcini vor fi definite în mandat, care trebuie sã conţinã toate dispoziţiile necesare pentru a-i permite mandatarului sã-şi îndeplineascã misiunea, în condiţiile angajamentelor acceptate de cãtre Consiliul Concurenţei, în plus, mandatul va trebui sã fie aprobat de cãtre Consiliul Concurenţei.
ART. 57
În cazul în care angajamentele specifice, cu asigurarea respectãrii cãrora a fost însãrcinat mandatarul, au fost aplicate - adicã, atunci când titlul legal confirmând cesiunea a fost obţinut, ori atunci când anumite obligaţii speciale, care au continuat şi post-cesiune, au încetat - , mandatarul va trebui, conform puterilor cu care a fost învestit, sã cearã Consiliului Concurenţei descãrcarea sa de orice alte responsabilitãţi. Totuşi, chiar şi în cazul în care aceastã descãrcare îi va fi fost acordatã, Consiliul Concurenţei va putea cere ca mandatarul sã fie desemnat din nou, dacã apreciazã ca angajamentele avute în vedere nu au fost aplicate integral şi în mod corespunzãtor.
5. Aprobarea cumpãrãtorului şi a contractului de cumpãrare
ART. 58
Pãrţile sau mandatarul pot proceda la cesiune numai în cazul în care Consiliul Concurenţei aprobã cumpãrãtorul propus şi contractul de cumpãrare, pe baza modalitãţilor stabilite în angajamente. Pãrţilor sau mandatarului li se cere sã aducã dovezi suficiente Consiliului Concurenţei, potrivit cãrora respectivul cumpãrãtor îndeplineşte condiţiile stabilite în angajamente, respectiv criteriile de selectare a cumpãrãtorului, şi cã activitatea este vândutã conform angajamentelor. Consiliul Concurenţei va comunica, în mod oficial, avizul sãu pãrţilor. Pentru a analiza motivele care îl determinã pe cumpãrãtorul propus sã intre în concurenţã cu entitatea nou creatã, Consiliul Concurenţei va discuta cu acesta, pe baza planului sãu de afaceri, în cazul în care sunt propuşi cumpãrãtori diferiţi pentru diversele pãrţi ale pachetului de cesionat, Consiliul Concurenţei va trebui sã aprecieze dacã fiecare dintre ei este corespunzãtor şi dacã ansamblul contractelor de cesionat soluţioneazã situaţiile de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal.
ART. 59
În cazul în care Consiliul Concurenţei, în baza informaţiilor de care dispune, ajunge la concluzia cã achiziţionarea pachetului de cesionat, de cãtre cumpãrãtorul propus, ameninţã, a priori, sã creeze situaţii de incompatibilitate cu un mediu concurenţial normal*2) sau alte dificultãţi susceptibile de a întârzia punerea în aplicare a angajamentelor, ori cã aceasta indicã lipsa unor stimulente adecvate pentru cumpãrãtor spre a intra în concurenţã cu entitatea din care au fost cesionate activitãţile, cumpãrãtorul propus nu va fi considerat acceptabil, în acest caz, Consiliul Concurenţei îşi va face, în mod oficial, cunoscutã poziţia potrivit cãreia candidatul propus nu satisface criteriile aplicabile cumpãrãtorului.
_________
*2) situaţia apare cel mai probabil atunci când existã deja o piaţã puternic concentratã şi mãsura corectivã propusã poate conduce la transferarea cotei de piaţã cãtre alt concurent.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
