Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
INSTRUCTIUNI din 23 decembrie 2002 privind ajutorul de stat acordat sub forma garantiilor
Prezentele instrucţiuni stabilesc regimul ajutorului de stat acordat sub forma garanţiilor în aplicarea dispoziţiilor <>Legii nr. 143/1999 , cu completãrile ulterioare, denumita în continuare lege. Garanţiile sunt, de regula, legate de un împrumut, credit, emisiune de obligaţiuni etc., care urmeazã a fi contractate între un împrumutãtor şi un împrumutat. Aceste instrucţiuni acoperã toate formele de garanţii, indiferent de temeiul lor juridic şi de tranzacţia la care se referã. Ajutorul de stat poate fi acordat sub forma garanţiilor individuale sau în cadrul unor scheme. În majoritatea cazurilor, de eventualul ajutor de stat implicat într-o astfel de operaţiune beneficiazã cel care obţine împrumutul. Totuşi, în anumite împrejurãri, poate fi vorba şi de un ajutor de stat acordat împrumutãtorului. Prezentele instrucţiuni nu se aplica garanţiilor acordate în vederea obţinerii creditelor pentru export.
CAP. 2 Domeniul de aplicare
SECŢIUNEA 1 Ajutorul de stat pentru împrumutat
1.1. De regula beneficiarul ajutorului este împrumutatul. Garanţia de stat da posibilitatea împrumutatului sa obţinã condiţii financiare mai bune pentru un împrumut decât cele care sunt în mod normal disponibile pe pieţele financiare. De obicei, beneficiind de o garanţie de stat, împrumutatul poate obţine niveluri mai scãzute ale dobânzii şi/sau sa ofere mai putine garanţii. În unele cazuri împrumutatul, fãrã o garanţie de stat, nu ar putea gãsi o instituţie financiarã dispusã sa îl imprumute în orice condiţii. Garanţiile de stat pot astfel sa faciliteze crearea unor noi afaceri şi sa dea posibilitatea unor întreprinderi sa obţinã resurse financiare în scopul de a desfasura noi activitãţi sau, pur şi simplu, sa rãmânã în activitate, în loc sa fie eliminate sau restructurate, creandu-se astfel distorsiuni ale concurentei. În felul acesta garanţiile de stat intra sub incidenta legii. 1.2. O garanţie de stat prezintã pentru beneficiar avantajul ca riscul asociat cu garanţia este suportat de stat. Aceasta preluare a riscului de cãtre stat ar trebui în mod normal sa fie remuneratã printr-o prima adecvatã. Atunci când statul renunţa la o asemenea prima, exista, în acelaşi timp, un avantaj pentru întreprindere şi o pierdere de resurse publice. Prin urmare, chiar dacã nu se fac nici un fel de plati de cãtre stat în contul unei garanţii, totuşi ea poate reprezenta ajutor de stat, în conformitate cu art. 2 din lege. În caz afirmativ, valoarea ajutorului se determina în momentul în care garanţia este acordatã, iar nu în momentul în care ea este invocatã sau în momentul când se efectueazã plati în conformitate cu condiţiile garanţiei. 1.3. De asemenea, constituie ajutor de stat sub forma unei garanţii şi condiţiile mai favorabile de finanţare obţinute de întreprinderile ale cãror statute legale exclud falimentul sau alte proceduri de insolvabilitate ori oferã o garanţie de stat explicita sau prevãd acoperirea pierderilor de cãtre stat. 1.4. Ajutor de stat este şi achiziţionarea de cãtre stat a unei participatii la capitalul social al unei societãţi comerciale când aceasta este însoţitã de o rãspundere nelimitatã asumatã de stat pentru obligaţiile sociale. 1.5. La fel ca şi în alte forme de ajutor potenţial, garanţiile acordate de stat în mod direct, respectiv prin autoritãţile publice centrale sau locale, precum şi garanţiile acordate de întreprinderi sau instituţii aflate sub influenta dominanta a autoritãţilor publice (CEC, casa de pensii, Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate etc.) pot constitui ajutor de stat.
SECŢIUNEA a 2-a Ajutorul de stat pentru cel care acorda împrumutul
2.1. În anumite cazuri poate beneficia de ajutor şi împrumutãtorul. 2.2. În speta, dacã o garanţie este acordatã ex post cu privire la un împrumut ori alta obligaţie financiarã existenta deja, fãrã ca termenii sau condiţiile acestui împrumut ori acestei obligaţii financiare sa fie modificati, sau dacã un împrumut garantat este folosit pentru a rambursa un altul, negarantat, cãtre aceeaşi instituţie de credit, atunci poate sa fie un ajutor pentru împrumutãtor, prin aceea ca se mãreşte securitatea împrumuturilor. Un asemenea ajutor poate sa favorizeze împrumutãtorul şi sa distorsioneze concurenta şi, de aceea, intra sub incidenta legii.
CAP. 3 Valoarea ajutorului de stat
3.1. În cazul unei garanţii de stat individuale, elementul de ajutor trebuie evaluat prin referire la detaliile garanţiei şi împrumutului (sau altui tip de obligaţie financiarã). Factorii relevanti includ în special durata şi valoarea garanţiei şi împrumutului, riscul neachitarii de cãtre împrumutat, preţul plãtit de cãtre împrumutat pentru garanţie, natura oricãrei alte asigurãri date, condiţiile şi momentul în care statul va fi solicitat sa plãteascã datoria creata în urma împrumutului şi mijloacele (de exemplu, declararea falimentului), care sa fie folosite de cãtre stat pentru a recupera sumele datorate de împrumutat, dupã executarea garanţiei. 3.2. Echivalentul-subventie al unei garanţii pentru un împrumut acordat într-un anumit an poate fi: a) calculat în acelaşi mod ca echivalentul-subventie al unui împrumut acordat în condiţii preferenţiale, bonificatia de dobanda reprezentând diferenţa dintre dobanda pieţei şi dobanda obţinutã datoritã garanţiei de stat, dupã ce orice prime plãtite au fost deduse; sau b) luat ca diferenţa între suma principala garantatã încã nerambursata înmulţitã cu factorul de risc (probabilitatea de a nu rambursa) şi orice prima plãtitã, adicã (suma garantatã nerambursata x riscul) - prima; sau c) calculat prin orice alta metoda obiectivã justificatã şi general acceptatã. Pentru garanţiile individuale prima metoda ar trebui sa fie, în principiu, forma standard de calcul, iar pentru schemele de garanţii, cea de-a doua. 3.2.1. Factorul de risc trebuie sa se bazeze pe experienta anterioarã privind frecventa nerambursarii unor împrumuturi date în circumstanţe similare (sectorul, mãrimea firmei, nivelul activitãţii economice generale). Echivalentele-subventie anuale vor trebui actualizate la valoarea lor prezenta, folosindu-se nivelul ratei de actualizare, apoi adunate pentru a se obţine echivalentul-subventie total. 3.2.2. Atunci când în momentul acordãrii împrumutului exista o mare probabilitate ca împrumutatul sa nu-l poatã rambursa (de exemplu, pentru ca are dificultãţi financiare), valoarea garanţiei poate fi la fel de mare ca şi suma acoperitã efectiv de acea garanţie. 3.3. Dacã o obligaţie financiarã este acoperitã în întregime de o garanţie de stat, împrumutãtorul este mai puţin stimulat sa evalueze în mod corespunzãtor, sa asigure şi sa minimizeze riscul care decurge din operatia de împrumut şi, în special, sa evalueze în mod corect gradul de solvabilitate al împrumutatului. O astfel de evaluare a riscului poate, de asemenea, sa nu fie efectuatã nici de cel care garanteazã, din lipsa mijloacelor necesare. Aceasta lipsa de stimulare care minimalizeaza riscul de neplata a împrumutului poate incuraja împrumutãtorii sa contracteze împrumuturi cu un risc comercial mai mare decât normal şi poate astfel mari valoarea garanţiilor cu risc mare din portofoliul statului. 3.4. Un procent de cel puţin 20% din valoarea împrumutului, care sa nu fie acoperit de o garanţie de stat, este o limita corespunzãtoare pentru a determina împrumutãtorul sa evalueze în mod corect gradul de solvabilitate al împrumutatului şi sa minimizeze în acest fel riscul asociat tranzacţiei. Prin urmare, Consiliul Concurentei va examina în mod critic orice garanţii care acoperã în întregime (sau aproape în întregime) o tranzacţie financiarã. 3.5. În cazul schemelor privind garanţii de stat, caracteristicile specifice ale cazurilor individuale pot sa nu fie cunoscute în momentul în care se evalueaza schema. În aceste condiţii elementul de ajutor este evaluat prin referire la prevederile schemei care privesc, printre altele, suma maxima şi durata împrumuturilor, categoria de întreprindere şi tipul proiectului eligibil, garanţia solicitatã imprumutatilor, prima care trebuie plãtitã şi ratele dobânzii obţinute de aceştia.
CAP. 4 Condiţiile care exclud existenta ajutorului de stat
4.1. O garanţie individualã sau o schema de garanţii instituitã de stat nu intra sub incidenta legii atunci când prin aceasta nu se conferã un avantaj special numai anumitor agenţi economici ori anumitor bunuri, servicii sau regiuni. În asemenea cazuri nu este necesarã notificarea cãtre Consiliul Concurentei. 4.2. De asemenea, o garanţie de stat individualã nu constituie ajutor de stat dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii: a) împrumutatul nu se afla în dificultate financiarã; b) împrumutatul este, în principiu, capabil sa obţinã un împrumut în condiţii de piata de pe pieţele financiare, fãrã nici o intervenţie a statului; c) garanţia este acordatã în legatura cu o operaţiune financiarã precisa, se referã la o suma maxima determinata, nu acoperã mai mult de 80% din împrumutul de rambursat sau din alta obligaţie financiarã, cu excepţia obligaţiunilor şi altor instrumente similare, şi nu este nelimitatã în timp; d) garanţia implica plata unei prime la preţul pieţei. Acest preţ este determinat, printre altele, de suma şi de durata garanţiei, garanţiile oferite de cãtre împrumutat, situaţia sa financiarã, sectorul de activitate, perspective, de nivelul riscului de neplata şi de alte condiţii economice. 4.3. O schema de garanţie de stat nu constituie ajutor de stat dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii: a) schema nu permite ca garanţiile sa fie acordate imprumutatilor care se afla în dificultate financiarã; b) beneficiarii împrumutului sunt, în principiu, capabili sa obţinã un împrumut în condiţii de piata de pe pieţele financiare, fãrã nici o intervenţie a statului; c) garanţiile sunt acordate în legatura cu o operaţiune financiarã precisa, se referã la o suma maxima determinata, nu acoperã mai mult de 80% din împrumutul de rambursat sau din alta obligaţie financiarã, cu excepţia obligaţiunilor şi altor instrumente similare, şi nu sunt nelimitate în timp; d) condiţiile schemei se bazeazã pe o evaluare realista a riscului, astfel încât primele plãtite de agenţii economici beneficiari sa asigure autofinantarea schemei; e) schema prevede condiţiile în care viitoarele garanţii vor fi acordate, precum şi analiza, cel puţin o data pe an, a finanţãrii generale a schemei; f) primele acoperã atât riscurile obişnuite asociate cu acordarea garanţiilor, cat şi costurile administrative ale schemei şi permit obţinerea unui randament normal al capitalului iniţial, eventual furnizat de cãtre stat, la demararea schemei. 4.4. Nerespectarea conformitatii cu oricare dintre condiţiile prezentate la pct. 4.2 şi 4.3 nu înseamnã ca acea garanţie individualã sau schema de garanţie este în mod automat privitã ca ajutor de stat. Dacã furnizorul are vreo indoiala cu privire la faptul ca o garanţie sau o schema planificata este sau nu ajutor de stat, aceasta va trebui notificatã. 4.5. Exista situaţii în care se planifica folosirea garanţiilor de stat pentru a da posibilitatea agenţilor economici, şi în special întreprinderilor mici şi mijlocii, sa obţinã împrumuturi pe care piata nu le-ar oferi. Întreprinderile care se gãsesc în faza de început a activitãţii, care cunosc o creştere rapida sau sunt de mici dimensiuni nu oferã siguranta necesarã pentru a garanta un împrumut sau a obţine o garanţie. Ele pot intra în categoria întreprinderilor cu mare risc, al cãror prag de rentabilitate nu poate fi atins decât pe termen lung şi/sau având o rata deosebit de mare de esec. Acesta poate fi cazul proiectelor care privesc produse sau procedee noi şi inovatoare. Aceste circumstanţe nu excepteazã, în general, garanţiile de stat de la incidenta legii. Garanţiile de stat acordate în asemenea condiţii vor fi, în consecinta, notificate Consiliului Concurentei la fel ca şi garanţiile de stat acordate în alte circumstanţe.
CAP. 5 Compatibilitatea ajutorului de stat în forma garanţiilor cu mediul concurential
5.1. Garanţiile de stat ce intra sub incidenta legii sunt analizate de Consiliul Concurentei în scopul determinãrii compatibilitatii acestora cu mediul concurential. Înainte ca o asemenea evaluare a compatibilitatii sa poatã fi facuta, beneficiarul ajutorului trebuie sa fie identificat. Acesta poate fi împrumutatul, împrumutãtorul sau amândoi. 5.2. În majoritatea cazurilor garanţia conţine ajutor pentru împrumutat. Consiliul Concurentei va analiza dacã acest ajutor este sau nu compatibil cu mediul concurential, în conformitate cu aceleaşi reguli care se aplica la mãsurile privind ajutorul de stat acordat sub alte forme. Criteriile concrete pentru evaluarea compatibilitatii sunt prevãzute în regulamentele Consiliului Concurentei emise în aplicarea <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, referitoare la ajutoarele de stat având obiectiv orizontal, regional şi sectorial. Analiza va lua în considerare, în special, intensitatea ajutorului, caracteristicile beneficiarilor şi obiectivele urmãrite. 5.3. Consiliul Concurentei autorizeaza ajutorul de stat sub forma garanţiilor numai dacã executarea lor este, din punct de vedere contractual, legatã de condiţii specifice ce pot merge pana la declararea obligatorie a falimentului beneficiarului sau orice alta procedura similarã. Aceste condiţii vor trebui sa fie agreate de cãtre Consiliul Concurentei, în cadrul notificãrii, în momentul în care garanţia se acorda. În cazul în care furnizorul de ajutor doreşte sa acorde garanţia în condiţii diferite decât cele convenite în momentul notificãrii, Consiliul Concurentei considera acordarea garanţiei ca un nou ajutor de stat ce trebuie notificat în conformitate cu art. 6 din lege, cu completãrile ulterioare. 5.4. Atunci când garanţia reprezintã ajutor pentru împrumutãtor, un asemenea ajutor poate constitui, în principiu, ajutor de operare. Acesta este considerat, în general, incompatibil cu mediul concurential.
CAP. 6 Consecinţele încãlcãrii art. 6 şi 7 din lege, respectiv ale nerespectãrii obligaţiei de notificare şi clauzei suspensive
6.1. Atunci când furnizorii nu respecta obligaţia notificãrii prevãzutã la art. 6 şi, respectiv, clauza suspensivã prevãzutã în art. 7 din lege, cu completãrile ulterioare, elementul de ajutor al garanţiei trebuie calificat drept ilegal, în conformitate cu art. 16 din lege. 6.2. Atunci când ajutorul a fost acordat în mod ilegal, beneficiarii ajutorului de stat au de fãcut fata unui anumit risc. Dacã în urma analizei Consiliul Concurentei stabileşte ca ajutorul de stat este imcompatibil în sensul legii, va dispune recuperarea, rambursarea sau suspendarea acestuia, potrivit prevederilor art. 17 din lege, chiar dacã aceasta înseamnã declararea falimentului împrumutatului. 6.3. Garanţiile diferã de alte mãsuri ale ajutorului de stat, cum ar fi împrumuturi nerambursabile sau exceptarile de la plata taxelor şi impozitelor, în mãsura în care, atunci când este vorba despre o garanţie, statul intra, de asemenea, într-o relatie juridicã cu împrumutãtorul. De aceea trebuie sa se ia în considerare dacã un ajutor de stat acordat în mod ilegal are consecinţe în privinta terţilor. În cazul unor garanţii pentru împrumuturi, aceasta priveşte, în principal, instituţiile financiare de credit. În cazul unor garanţii pentru obligaţiunile emise pentru a obţine finanţarea unor întreprinderi, aceasta priveşte instituţiile financiare implicate în emisiunea de obligaţiuni. 6.4. Avându-se în vedere cele menţionate la pct. 6.3, împrumutãtorii pot avea un interes în a verifica, ca o mãsura standard de prevedere, ca reglementãrile privind ajutorul de stat au fost respectate ori de câte ori au fost acordate garanţii.
CAP. 7 Rapoartele care trebuie prezentate Oficiului Concurentei de cãtre furnizori şi beneficiari
7.1. Avându-se în vedere ca pieţele financiare sunt în continua dezvoltare şi ca valoarea garanţiilor este greu de evaluat, activitatea de monitorizare, în conformitate cu art. 26 din lege, a ajutoarelor de stat sub forma garanţiilor de stat autorizate de Consiliul Concurentei este de o importanta deosebita. 7.2. Pe lângã datele uzuale privind cheltuielile, raportarile transmise anual Oficiului Concurentei trebuie sa ofere, atât pentru scheme, cat şi pentru garanţiile individuale, date privind suma totalã a garanţiilor de stat încã nerambursate, suma totalã plãtitã de stat în contul debitorilor restanti în anul precedent prin executarea garanţiilor (valoare neta, luându-se în considerare sumele recuperate) şi primele plãtite de beneficiari pentru garanţiile de stat din acelaşi an. Aceste informaţii vor fi de folos în calcularea ratei de nerambursare ce va fi utilizata pentru a se evalua viitoarele garanţii şi, dacã este necesar, primele care vor fi plãtite în viitor. 7.3. Consiliul Concurentei poate folosi asemenea informaţii pentru a solicita furnizorului de ajutor mãsuri corespunzãtoare, în conformitate cu art. 13 şi 19 din lege, în scopul de a modifica un ajutor de stat existent, dacã acesta denatureaza mediul concurential şi afecteazã aplicarea corespunzãtoare a acordurilor internaţionale la care România este parte.
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
