Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
INSTRUCTIUNI din 22 decembrie 2006 pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 128 alin. (10) si art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare
CAP. I Aplicarea mãsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevãzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile vândute în regim de consignaţie sau din stocuri la dispoziţia clientului
ART. 1 In scopul aplicãrii prezentelor instrucţiuni: 1. Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se considerã cã livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor sãi. In sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de consignaţie reprezintã un contract prin care consignantul se angajeazã sã livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmã sã gãseascã un cumpãrãtor pentru aceste bunuri. Consignatarul acţioneazã în nume propriu dar în contul consignantului când livreazã bunurile cãtre cumpãrãtori. 2. Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se considerã cã transferul proprietãţii bunurilor are loc la data la care clientul intrã în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintã o operaţiune potrivit cãreia furnizorul transferã regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietãţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit., în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie. ART. 2 (1) Dacã nu se aplicã mãsurile de simplificare prevãzute la art. 3 din prezentele instrucţiuni, atunci când un bun este trimis în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România: a) realizeazã un transfer în statul membru de origine, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal; b) realizeazã o achiziţie intracomunitarã asimilatã în România, conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal; c) realizeazã o livrare de bunuri care are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când consignatarul livreazã ulterior la rândul sãu bunurile cumpãrãtorului sau când bunurile din stocul la dispoziţia clientului intrã efectiv în posesia clientului; d) trebuie sã solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România conform art. 153 din codul fiscal pentru a realiza operaţiunile prevãzute la lit. b), sau dupã caz, lit. c). ART. 3 (1) Pentru a diminua problemele de naturã practicã în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor menţionaţi la art. 2, se aplicã mãsurile de simplificare prevãzute de prezentul articol, dacã: a) consignatarul sau cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, sunt înregistraţi în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153^1 din Codul fiscal; b) statul membru de origine nu considerã mutarea acestor bunuri ca transfer, sau aplicã un regim de simplificare similar celui aplicat în România; c) consignatarul sau cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din România, sunt cunoscuţi de cãtre furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România. (2) Se considerã cã furnizorul nu a realizat o achiziţie intracomunitarã asimilatã în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit, nu va fi consideratã transfer în sensul art. 128 alin.(10) din Codul fiscal. (3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar sau la clientul la dispoziţia cãruia au fost puse bunurile este consideratã: a) o livrare intracomunitarã, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie sã o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile; b) o achiziţie intracomunitarã, din punctul de vedere al consignatarului sau al cumpãrãtorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, conform art. 130^1 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpãrãtorul bunurilor trebuie sã o declare ca atare în România. (4) Consignatarul şi cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie sã emitã documentele prevãzute la art. 155^1 din codul fiscal şi sã ţinã un registru special în care sã raporteze: a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor primite; b) data livrãrii locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la facturã sau la alt document emis; c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum şi natura şi cantitatea acestor bunuri; d) numele, adresa şi datele de identificare ale fiecãrui furnizor. ART. 4 (1) In cazul bunurilor transportate din România în alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, dacã nu se aplicã mãsurile de simplificare prevãzute la alin.(3)-(4), furnizorul: a) realizeazã un transfer în România, conform art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, operaţiune asimilatã livrãrii intracomunitare de bunuri; b) realizeazã o achiziţie intracomunitarã asimilatã în statul membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal; c) realizeazã o livrare de bunuri ce are loc în statul membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 132 alin. (1) lit. c) din codul fiscal cãtre consignatar, atunci când consignatarul livreazã bunurile clientului, pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, sau cãtre cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, atunci când clientul intrã efectiv în posesia bunurilor; d) trebuie, în principiu, sã solicite înregistrarea în scopuri de TVA în statul membru de sosire a bunurilor, pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. lit. b) sau, dupã caz, lit. c). (2) Pentru a diminua problemele de naturã practicã legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celãlalt stat membru a furnizorului menţionat la art. 6, se aplicã sistemul de simplificare prevãzut la alin.(3)-(4) dacã: a) statul membru de sosire nu considerã sosirea bunurilor ca o achiziţie intracomunitarã asimilatã sau aplicã un regim de simplificare similar celui aplicat în România; b) consignatarul sau cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din celãlalt stat membru sunt cunoscuţi de cãtre furnizor atunci când bunurile sunt transportate din România în statul membru de sosire a bunurilor şi sunt înregistraţi în scopuri de TVA în respectivul stat membru. (3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar sau la cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, este consideratã ca fiind: a) o livrare intracomunitarã de natura celei menţionate la art. 128 alin. (9) din codul fiscal pe care furnizorul trebuie sã o declare ca atare în România; b) o achiziţie intracomunitarã în statul membru de destinaţie, de natura celei menţionate în echivalentul din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpãrãtorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie sã o declare ca atare în celãlalt stat membru. (4) Transportul bunurilor în celalalt stat membru, fãrã sã existe o tranzacţie propriu-zisã, trebuie raportat de cãtre furnizor în registrul non-transferurilor şi dacã ulterior bunurile sunt cumpãrate, trebuie sã se facã o menţiune în registrul non-transferurilor cu privire la factura emisã pentru aceastã livrare intracomunitarã de bunuri. Eventuala restituire în România a bunurilor respective din statul membru în care au fost transportate, nu va fi consideratã transfer în acel stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, şi nici o achiziţie intracomunitarã asimilatã în România, fiind consemnatã doar în registrul de nontransferuri.
CAP. II Aplicarea mãsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate menţionate la art. 128 alin. (10) şi la art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile transmise în vederea testãrii sau a verificãrii conformitãţii
ART. 5 (1) Pentru bunurile transmise în vederea testãrii sau a verificãrii conformitãţii, se considerã cã transferul proprietãţii bunurilor a avut loc la data acceptãrii bunurilor de cãtre beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificãrii conformitãţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie sã le achiziţioneze fie, sã le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testãrii este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivã a bunurilor este condiţionatã de obţinerea de rezultate satisfãcãtoare în urma testãrii de cãtre clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili cã bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv. (2) În scopul aplicãrii prezentelor instrucţiuni: a) un bun expediat dintr-un stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzãri cu verificarea conformitãţii, definitã la art. 576 alin. (2) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar, se referã la bunuri care, dacã ar fi importate, nu ar putea fi importate ca mostre, şi pe care furnizorul care doreşte sã le vândã le trimite pentru verificare clientului care poate decide sã le cumpere dupã verificare sau, b) un bun expediat dintr-un stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzãri cu testare definitã la art. 573 lit. a) sau b) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar, se referã la bunuri care, pentru a fi importate, ar fi supuse unor teste, experimente, demonstraţii sau verificãri prevãzute în contractul de cumpãrare. ART. 6 (1) In cazul bunurilor sosite în România în situaţiile şi în condiţiile prevãzute la art. 5, furnizorul: a) realizeazã un nontransfer în statul membru de plecare conform echivalentului în legislaţia statului membru respectiv a art. 128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal; b) nu realizeazã o achiziţie intracomunitarã asimilatã în România conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. (2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile prevãzute la art. 5 este achiziţionat de beneficiar, dacã nu se aplicã mãsurile de simplificare prevãzute la alin. (3), furnizorul: a) realizeazã un transfer în statul membru de plecare conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (13) din Codul fiscal; b) realizeazã o achiziţie intracomunitarã asimilatã în România conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal; c) realizeazã o livrare de bunuri ce are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal; d) trebuie sã solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, dupã caz, lit. c). (3) Pentru a diminua problemele de naturã practicã privind înregistrarea în scopuri de TVA în România, dacã beneficiarul este înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, se aplicã urmãtorul sistem de simplificare, în momentul în care bunurile sunt vândute beneficiarului: a) se considerã cã are loc o livrare intracomunitarã conform echivalentului în legislaţia statului membru de plecare al art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, pe care furnizorul trebuie sã o declare ca atare în statul membru de plecare; b) se considerã cã achiziţia intracomunitarã este realizatã de cãtre beneficiar conform art. 130^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pe care beneficiarul trebuie sã o declare ca atare în România. ART. 7 (1) In situaţia în care un bun este expediat din România în alt stat membru în situaţiile şi condiţiile prevãzute la art. 5, furnizorul: a) realizeazã un nontransfer în România conform art. 128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal; b) în principiu, nu realizeazã o achiziţie intracomunitarã asimilatã în celãlalt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv a art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal. (2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile prevãzute în alin. (1) este achiziţionat de beneficiar, dacã nu se aplicã mãsurile de simplificare prevãzute la alin. (4)-(5), furnizorul: a) realizeazã, în principiu, un transfer în România conform art. 128 alin. (13) din Codul fiscal; b) realizeazã în principiu o achiziţie intracomunitarã asimilatã în celãlalt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal; c) realizeazã o livrare de bunuri care are loc în celãlalt stat membru, conform echivalentului în legislaţia statului membru respectiv al art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal; d) în principiu, trebuie sã solicite înregistrarea în scopuri de TVA în celãlalt stat membru pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, dupã caz la lit. c). (3) Pentru a diminua problemele de naturã practicã legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celalalt stat membru, se aplicã sistemul de simplificare prevãzut la alin. (4)-(5) dacã: a) statul membru de sosire nu considerã cã operaţiunea este o achiziţie intracomunitarã asimilatã sau aplicã un sistem de simplificare similar cu cel aplicat în România; b) potenţialul cumpãrãtor al bunurilor din statul membru de sosire este înregistrat în scopuri de TVA în acel stat membru şi este cunoscut de furnizor în momentul în care bunurile sunt transportate din România în acel stat membru. (4) Atunci când bunurile sunt achiziţionate de beneficiar: a) furnizorul realizeazã o livrare intracomunitarã conform art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, pe care trebuie sã o declare ca atare în România; b) beneficiarul realizeazã o achiziţie intracomunitarã, conform echivalentului în legislaţia celuilalt stat membru al art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pe care trebuie sã o declare ca atare în celãlalt stat membru. (5) Transportul bunurilor din România în celãlalt stat membru, fãrã a exista o tranzacţie propriu-zisã, trebuie raportat în registrul nontransferurilor, iar dacã ulterior bunurile sunt achiziţionate de beneficiar, se va face o menţiune in registrul nontransferurilor cu privire la factura emisã pentru livrarea intracomunitarã a bunurilor.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
