Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: INSTRUCTIUNI din 20 aprilie 2011 privind delimitarea zonelor de protectie sanitara si a perimetrului de protectie hidrogeologica

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

INSTRUCTIUNI din 20 aprilie 2011 privind delimitarea zonelor de protectie sanitara si a perimetrului de protectie hidrogeologica

EMITENT: MINISTERUL MEDIULUI SI PADURILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 13 mai 2011

Comenteaza legea

    CAP. I
    Prevederi generale

    Domeniul de aplicare. Definiţii şi criterii de bazã
    ART. 1
    (1) Domeniul de aplicare al prezentelor instrucţiuni cuprinde sursele de ape subterane utilizate pentru alimentarea cu apã potabilã a localitãţilor şi a operatorilor economici. Pentru sursele de ape minerale utilizate pentru curã internã sau pentru îmbuteliere aceste instrucţiuni sunt valabile, însã au caracter de recomandare. Nu fac obiectul prezentelor instrucţiuni sursele de ape geotermale, sursele de ape minerale şi termominerale folosite în cura externã, sursele de ape subterane potabile din gospodãriile individuale cu debite de pânã la 0,2 l/s şi sursele de ape industriale (nepotabile) ale operatorilor economici.
    (2) Instrucţiunile pentru dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã se referã numai la poluanţii biodegradabili, în condiţiile absenţei poluanţilor chimici inhibitori. În cazul în care se constatã prezenţa unei poluãri cu substanţe nedegradabile biologic sau cu substanţe chimice inhibitoare ale proceselor de degradare biologicã din sol şi subsol, se vor lua mãsuri urgente şi stricte de înlãturare a sursei de poluare, mergând pânã la oprirea activitãţii operatorului economic poluator.
    ART. 2
    (1) Semnificaţia termenilor tehnici folosiţi în prezentele instrucţiuni este cea din STAS 4621-91: Hidrogeologie - Terminologie.
    (2) Sursele de ape subterane considerate în instrucţiunile de faţã sunt cele definite prin SR 1628/1 - 1995 Alimentãri cu apã - Surse de apã subteranã. Investigaţii, studii de teren şi cercetãri de laborator, respectiv captãrile prin puţuri (forate sau sãpate), captãrile prin drenuri şi captãrile de izvoare.
    (3) Expresiile "zona de protecţie sanitarã cu regim sever", "zona de protecţie sanitarã cu regim de restricţie" şi "perimetru de protecţie hidrogeologicã" au semnificaţiile din Hotãrârea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mãrimea zonelor de protecţie sanitarã şi hidrogeologicã.
    (4) În înţelesul prezentelor instrucţiuni, urmãtorii termeni se definesc astfel:
    a) aluviuni - depozite sedimentare neconsolidate formate în perioada cuaternarã, ca urmare a acţiunii unor cursuri de apã, constituite din bolovãnişuri, pietrişuri, nisipuri, prafuri şi argile;
    b) atenuarea poluãrii - procesul de diminuare a concentraţiei poluanţilor în apa subteranã, ca urmare a dispersiei, filtrãrii, biodegradãrii, adsorbţiei etc.;
    c) izotropia acviferului - situaţia în care caracteristicile hidraulice ale acviferului sunt invariabile indiferent de direcţie;
    d) modelarea matematicã a sistemului acvifer - metoda care, având la bazã ecuaţiile utilizate în descrierea mişcãrii apei şi a poluanţilor în sistemul acvifer, constã în realizarea unui model analitic al mişcãrii, care, în cazuri idealizate de mediu omogen şi izotrop, permite obţinerea unor soluţii exacte ale ecuaţiilor respective, sau a unui model numeric, care, fãrã a folosi ipoteze simplificatoare, furnizeazã soluţii aproximative acceptabile în practicã;
    e) testarea acviferului - metodã prin care se urmãreşte determinarea parametrilor hidrogeologici şi a debitului exploatabil al unui acvifer, constând din extragerea sau adãugarea unor cantitãţi determinate de apã din sau în acvifer, de obicei prin intermediul unui foraj, cu mãsurarea simultanã şi ulterioarã a variaţiei nivelului apei în acvifer, respectiv în forajul testat şi eventual în unul sau mai multe foraje satelit (piezometre);
    f) vulnerabilitatea la poluare - riscul potenţial de contaminare a apelor subterane, depinzând de caracteristicile şi grosimea solului, absenţa sau prezenţa în acoperişul acviferului a unor strate cu rol protector, caracteristicile zonei nesaturate şi ale celei saturate, legate de capacitatea de atenuare a poluãrii, precum şi de natura şi caracteristicile poluanţilor.
    ART. 3
    Dimensionarea zonelor de protecţie trebuie sã se facã astfel încât în cadrul acestor zone sã fie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) sã se asigure protecţia faţã de contaminãrile microbiologicã şi chimicã, ţinând seama de capacitatea epuratoare a solului şi rocilor;
    b) în cazul poluãrii cu substanţe greu degradabile sau nedegradabile, extinderea zonei trebuie sã asigure suficient timp de intervenţie prin mãsuri de depoluare.
    ART. 4
    (1) Pentru îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 3, la dimensionarea zonelor de protecţie se vor lua în considerare urmãtoarele criterii:
    a) caracteristicile morfologice, litostratigrafice şi structural-tectonice ale zonei;
    b) caracteristicile hidrogeologice şi tipul acviferului;
    c) condiţiile la limitã ale acviferului;
    d) vulnerabilitatea la poluare a acviferului;
    e) timpul de tranzit al unei particule de apã potenţial poluatã de la pãtrunderea sa în sol pânã la captare, incluzând zonele nesaturatã şi saturatã, astfel încât prin efectul purificator al solului şi rocilor traversate aceastã particulã sã îşi piardã potenţialul poluant;
    f) regimul de exploatare a captãrilor prin puţuri sau drenuri, care prin denivelãrile create influenţeazã timpul de tranzit.
    (2) Situaţia fiecãrei captãri va fi analizatã în funcţie de toate aceste criterii, evaluându-se toate datele disponibile, chiar dacã la alegerea metodei de dimensionare unul dintre criterii va fi determinant.

    CAP. II
    Metode de dimensionare a zonelor de protecţie

    II.1. Principii de dimensionare
    ART. 5
    Principiul fundamental al dimensionãrii şi instituirii zonelor de protecţie este acela de a preveni şi combate poluarea surselor de ape subterane. Plecând de la acest principiu, se iau în considerare criteriile menţionate la art. 4, alegându-se metoda de dimensionare în funcţie de tipul acviferului (freatic sau de adâncime, cu sau fãrã dinamicã iniţialã), de tipul rocii magazin (cu porozitate interstiţialã sau cu fisuri şi/sau goluri carstice), de dimensiunile şi tipul captãrii.
    ART. 6
    Pentru zonele de protecţie sanitarã, în cazul majoritãţii metodelor de dimensionare, distanţa de protecţie se determinã pe baza ecuaţiilor ce caracterizeazã mişcarea apei subterane, prin folosirea în calcul a caracteristicilor acviferului şi captãrii respective, precum şi a timpului de tranzit normat pentru protecţia sanitarã, 20 de zile (timp care asigurã protecţia împotriva efectelor imediate ale activitãţii umane), în cazul zonei de protecţie sanitarã cu regim sever, şi 50 de zile (timp care asigurã reducerea naturalã a unor eventuale contaminãri microbiologice sau impurificãrii chimice cu substanţe uşor degradabile), în cazul zonei de protecţie sanitarã cu regim de restricţie, având în vedere parcursul particulei de apã posibil contaminatã prin zona nesaturatã şi prin zona saturatã.
    ART. 7
    Perimetrul de protecţie hidrogeologicã cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare si de descãrcare la suprafaţã şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergenţe naturale (izvoare), drenuri şi foraje şi are rolul de a asigura protecţia faţã de substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat prin lucrãrile de captare.

    II.2. Determinarea capacitãţii de purificare a apei a formaţiunilor din zona nesaturatã
    ART. 8
    (1) În cazul acviferelor cu porozitate interstiţialã, prin metoda empiricã Rehse poate fi determinatã capacitatea de autoepurare a apei în zona nesaturatã, cu urmãtoarele precizãri:
    a) existã un strat protector cu grosimea minimã de 4 m în toatã aria corespunzãtoare zonei de protecţie sanitarã cu regim de restricţie; în cazul stratelor cu nivel liber, nivelul apei este situat sub adâncimea de 4 m;
    b) calculul capacitãţii de autoepurare a apei se face numai pentru stratele acoperitoare situate sub adâncimea de 4 m.
    (2) În funcţie de granulaţia stratului acoperitor se definesc grosimile, H (m), necesare pentru autoepurarea apei în zona nesaturatã, fiecare tip litologic fiind caracterizat printr-un indice, I = 1/H, dupã cum urmeazã:

    Tabelul nr. 1


┌────┬──────────────────────────────────────────────────┬──────────┬───────────┐
│Nr. │                                                  │          │           │
│crt.│                Tipul litologic                   │   H (m)  │  I = 1/H  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  1.│Argile, nisipuri foarte argiloase                 │     2    │     0,5   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  2.│Prafuri argiloase                                 │    2,5   │     0,4   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  3.│Prafuri, nisip prãfos, nisip fin prãfos şi argilos│  3,0-4,5 │ 0,33-0,22 │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  4.│Nisip fin pânã la mediu                           │     6    │    0,17   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  5.│Nisip mediu pânã la mare                          │    10    │     0,1   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  6.│Nisip mare                                        │    15    │    0,07   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  7.│Pietriş bogat în nisip şi argile                  │     8    │    0,13   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  8.│Pietriş cu nisip                                  │    12    │    0,08   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  9.│Pietriş fin pânã la mediu nisipos                 │    25    │    0,04   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│ 10.│Pietriş mediu pânã la mare, puţin nisipos         │    35    │    0,03   │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│ 11.│Bolovãniş                                         │    50    │    0,02   │
└────┴──────────────────────────────────────────────────┴──────────┴───────────┘

    (3) Capacitatea de autoepurare a apei în zona nesaturatã, C(a), este datã de relaţia:

    C(a) = h(1) ● I(1) + h(2) ● I(2) + h(3) ● I(3) ......, (1)

    unde:
    - h(1), h(2), h(3) - grosimile diferitelor categorii de formaţiuni (tipuri litologice) întâlnite;
    - I(1), I(2), I(3) - indicii corespunzãtori tipurilor litologice întâlnite în tabelul nr. 1.
    Dacã C(a) ≥ 1, se estimeazã cã autoepurarea apei în zona nesaturatã este completã, fiind posibilã renunţarea la instituirea zonei de protecţie sanitarã cu regim de restricţie.
    Dacã C(a) < 1, se estimeazã cã autoepurarea apei în zona nesaturatã este parţialã, fiind necesarã asigurarea condiţiilor de continuare a autoepurãrii în zona saturatã.
    În acest din urmã caz, timpul de tranzit rãmas de parcurs prin zona saturatã, t(s) (zile), pentru realizarea unei autoepurãri complete a apei este dat de relaţia urmãtoare:

    t(s) = 50 ● [1 - C(a)] (2)

    În cazul în care t(s) ≤ 20 de zile se va institui o singurã zonã de protecţie sanitarã, cu regim sever, care va fi calculatã folosind una dintre metodele aplicabile acviferelor prezentate în subcapitolul II.3, considerând t = 20 de zile.
    În cazul în care 20 de zile < t(s) ≤ 25 de zile, se va institui de asemenea o singurã zonã de protecţie, cu regim sever, care va fi calculatã folosind aceeaşi metodologie ca şi în cazul precedent, cu deosebirea cã t = t(s) (pentru a se elimina o suprafaţã prea micã corespunzãtoare zonei de protecţie cu regim de restricţie).
    Daca t(s) > 25 de zile, se vor institui ambele zone de protecţie sanitarã, zona cu regim sever pentru t = 20 de zile şi zona cu regim de restricţie pentru t = t(s).
    ART. 9
    (1) În cazul acviferelor fisurale şi carstice, la care capacitatea de autoepurare a apelor în zona formaţiunilor acoperitoare este mai micã decât în cazul rocilor cu porozitate interstiţialã, se va utiliza metoda Bolsenkotter. Aceastã metodã completeazã metoda Rehse, admiţând un indice de autoepurare I = 0,5/H a formaţiunilor care constituie mediile fisurale, eventual carstice, conform celor prezentate în tabelul 2:

    Tabelul nr. 2


┌────┬──────────────────────────────────────────────────┬──────────┬───────────┐
│Nr. │                                                  │          │           │
│crt.│             Descrierea materialului              │   H (m)  │ I = 0,5/H │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  1.│Marne                                             │    10    │     0,05  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  2.│Gresii cu intercalaţii argiloase                  │          │           │
│    │Argile, micaşisturi, filite                       │    20    │    0,025  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  3.│Bazalte şi roci vulcanice                         │    30    │    0,017  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  4.│Gresii de tip gravwacke, argiloase, prãfoase      │    50    │     0,01  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  5.│Granite, granodiorite, diorite, sienite           │    70    │    0,007  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  6.│Cuarţite, gresii cu intercalaţii de silex         │   100    │    0,005  │
├────┼──────────────────────────────────────────────────┼──────────┼───────────┤
│  7.│Calcare                                           │   200    │   0,0025  │
└────┴──────────────────────────────────────────────────┴──────────┴───────────┘

    (2) Capacitatea de autoepurare maximã a apei în zona nesaturatã este consideratã pentru siguranţã:

    C(a)^max = 0,5,

    astfel încât calculând valoarea lui C(a), conform relaţiei (1), cu utilizarea tabelului nr. 2, în cazul în care rezultã o valoare mai mare decât 0,5, atunci C(a) va fi considerat egal cu 0,5.
    Dacã C(a) = 0,5 pentru autoepurarea completã a apei este necesar de parcurs în cadrul acviferului fisural şi/sau carstic o distanţã corespunzãtoare unui timp de tranziţie, t(s) = 25 de zile, instituindu-se o singurã zonã de protecţie cu regim sever, calculatã prin relaţia:


                            Q ● t
    D = R = radical din ────────────── ,      (3)
                         b ● n(e) ● Pi

    unde:
    Q - debitul sursei (mc/zi);
    t - timpul de tranziţie a apei prin acvifer (25 de zile);
    b - grosimea acviferului (m);
    n(e) - porozitatea eficace a formaţiunii acvifere (adimensional).
    - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2
    Dacã C(a) < 0,5, timpul de tranzit t(s), calculat conform relaţiei (2), este mai mare de 25 de zile şi se vor institui ambele zone de protecţie: cu regim sever (t = 20 de zile) şi cu regim de restricţie [t = t(s)].
    (3) Dacã stratul acoperitor al acviferului fisural şi/sau carstic este alcãtuit din roci neconsolidate, atunci capacitatea de autoepurare a acestuia va fi determinatã conform metodei Rehse, condiţionat de existenţa în întreaga zonã de protecţie sanitarã cu regim de restricţie a unui strat acoperitor neconsolidat cu o grosime de minimum 4 m, deasupra suprafeţei piezometrice corespunzãtoare nivelelor maxime.

    II.3. Metode de dimensionare a zonelor de protecţie sanitarã şi a perimetrului de protecţie hidrogeologicã pentru cazul acviferelor cu porozitate interstiţialã
    II.3.1. Zone de protecţie sanitarã
    ART. 10
    În cazul captãrilor care exploateazã acvifere cu porozitate interstiţialã (acvifere cantonate în depozite granulare), principalele metode matematice utilizate pentru dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã pot fi grupate în trei clase: metode analitice, metode grafice şi metode numerice. În cadrul fiecãrei clase se gãsesc metode cu grade diferite de complexitate. Alegerea metodei se face în funcţie de complexitatea structurii geologice, de caracteristicile mişcãrii apei în acvifer (cu sau fãrã dinamicã iniţialã) şi de dimensiunile captãrii.
    ART. 11
    Pentru captãrile prin puţuri se poate alege una dintre metodele analitice descrise mai jos:
    1. Metoda Trofin, care se aplicã în cazul acviferelor uniforme, omogene şi izotrope, fãrã dinamicã iniţialã (gradientul hidraulic i < 0,003).
    Pentru un foraj (puţ) singular, situat într-un acvifer sub presiune, formula de calcul al distanţei, D (m), dintre punctul reprezentat de captare şi limita zonei de protecţie este urmãtoarea:


                          Q ● t
    D =  radical din ────────────── ,      (4)
                      M ● n(e) ● Pi

    în care:
    - Q - debitul exploatat prin puţ (mc/zi);
    - t - timpul de tranzit normat pentru protecţia calitãţii apei furnizate de puţ (20 sau 50 de zile);
    - n(e) - porozitatea eficace a acviferului (adimensional);
    - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - M - grosimea stratului acvifer captat (m).
    Pentru un acvifer cu nivel liber, în formula (4), M poate fi asimilat astfel:


            S(0)
    M = H - ──── ,               (5)
              2

    unde:
    - H - grosimea acviferului cu nivel liber (m);
    - s(0) - denivelarea în foraj (m).
    Zonele de protecţie obţinute prin aceastã metodã sunt de formã circularã, având centrul în punctul în care se aflã puţul şi raza egalã cu distanţa calculatã D.
    2. Metoda Hoffmann-Lillich, care este aplicabilã pentru puţuri perfecte dupã modul de deschidere în acvifere omogene şi izotrope, fãrã dinamica iniţialã (i < 0,003).
    Metoda se bazeazã pe calculul unui anumit gradient hidraulic mediu, [i(m)], din zona conului de depresiune al unui foraj de exploatare, pe baza cãruia sã poatã fi determinatã distanţa D (m) corespunzãtoare unui anumit timp de tranzit, t (20 sau 50 de zile), astfel:


              K ● i(m)
         D = ───────── ● t ● 86400 ,         (6)
                n(e)

    în care:
    - K - coeficientul de filtraţie (m/s);
        - se determinã prin pompãri experimentale;
        - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de litologia şi granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - n(e) - porozitatea eficace (adimensional);
    - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2.
    Gradientul hidraulic, i, este variabil în zona de influenţã a forajului de exploatare, putând fi calculat cu relaţia (figura 1 din anexa nr. 3):


               h - h(0)
          i = ──────────,     (7)
                  l

    în care:
    - h - înãlţimea nivelului apei într-un punct de pe suprafaţa conului de depresiune faţã de un anumit plan de referinţã, în general culcuşul acviferului (m);
    - h(0) - înãlţimea coloanei de apã în forajul exploatat faţã de planul de referinţã (m);
    - l - distanţa orizontalã dintre foraj şi punctul de pe suprafaţa conului de depresiune corespunzãtor înãlţimii h a nivelului apei (m).
    Variaţia adâncimii nivelului [h-h(0)] în cadrul conului de depresiune ce se formeazã în jurul forajului aflat în exploatare este datã de urmãtoarele relaţii:
    - pentru acvifere sub presiune:


                            l
                        ln ────
                           r(0)
     h - h(0) = (H-h(0) ───────── ,    (8)
                             R
                        ln ─────
                           r(0)

- pentru acvifere cu nivel liber:


                                  l
                               ln────
                                 r(0)
       [h-h(0)]^2 = [H-h(0)]^2 ───────,        (9)
                                  R
                               ln────
                                 r(0)

    în care:
    - H - înãlţimea apei faţã de planul de referinţã, corespunzãtoare nivelului piezometric (m);
    - l - distanţa orizontalã dintre foraj şi punctul de pe suprafaţa conului de depresiune corespunzãtor înãlţimii h a nivelului apei (m);
    - r(0) - raza forajului (m);
    - R - raza de influenţã a forajului (m).
    Ecuaţiile (8) şi (9) permit calculul gradientului hidraulic, i, într-un punct situat la distanţa l faţã de foraj. Problema este de a determina distanţa l pentru care gradientul hidraulic are o asemenea valoare, i = i(m), încât, dacã se calculeazã distanţa D corespunzãtoare izocronelor de 20 sau 50 de zile, distanţele l şi D sã fie egale, pentru fiecare din cele douã cazuri.
    Metoda este iterativã, iar procedeul este urmãtorul (figura 1 din anexa nr. 3):
    - se alege o valoare a distanţei l = l(1) mai micã decât R (raza de influenţã a forajului); se calculeazã gradientul hidraulic i(1) şi distanţa D(1), considerând în relaţia (6) i(m) = i(1);
    - dacã D(1) este diferit de l(1), se reface calculul pornind de la o valoare l(2), cuprinsã între l(1) şi D(1);
    - prin iteraţii succesive se ajunge la o valoare l(n) care coincide cu D(n) şi aceasta este distanţa D corespunzãtoare timpului de tranzit normat pentru protecţie, de 20 sau 50 de zile, şi gradientului hidraulic mediu [i(m)], diferit pentru cele douã cazuri, din zona conului de depresiune a forajului aflat în exploatare.
    Limita zonei de protecţie este, şi în acest caz, un cerc cu centrul în punctul în care se aflã forajul şi cu raza egalã cu distanţa de protecţie calculatã prin metoda iterativã.
    3. Metoda Wyssling, care considerã acviferul omogen şi izotrop, cu dinamicã iniţialã
    Prima etapã în aplicarea acestei metode se referã la determinarea elementelor specifice zonei de apel a captãrii (figura 2 din anexa nr. 3).
    Lãţimea zonei de apel, B (m), se determinã din formula:


                   Q
           B = ─────────,     (10)
               K ● M ● i

    unde:
    - Q - debitul exploatat (mc/zi);
    - K - coeficientul de filtraţie (m/zi);
        - se determinã prin pompãri experimentale;
        - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de litologia şi granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - i - gradientul hidraulic, în condiţii naturale de curgere (Q = O);
    - M - grosimea acviferului captat (m).
    Lãţimea zonei de apel în dreptul forajului, b (m), este:


        B          Q
    b = ─ = ──────────────         (11)
        2    2 ● K ● M ● i

Raza de alimentare aval de foraj, x(0) (m), este datã de formula:


                       Q
       X(0) = ───────────────────      (12)
               2 ● Pi ● K ● M ● i

Viteza efectivã a curentului subteran, v(e) (mc/zi), este:


                    K ● i
            v(e) = ────── ,     (13)
                    n(e)

    în care n(e) este porozitatea eficace (adimensional);
    - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2.
    Pentru acviferele cu nivel liber se înlocuieşte M cu urmãtoarea expresie:


              s(0)
      M = H ─ ────     (14)
               2

    în care:
    - H - grosimea acviferului cu nivel liber (m);
    - s(0) - denivelarea în foraj (m).
    Urmãtoarea etapã constã în determinarea distanţei corespunzãtoare timpului de tranzit, t, de 20 sau 50 de zile, cu relaţia:


                 ± d + radical din d[d+8●x(0)]
     D(a),D(v) = ──────────────────--------------─,    (15)
                              2

    în care:
    - d - v(e)t;
    - semnul (+) corespunde calculului distanţei D(a) (m), amonte de captare, iar semnul (-), calculului distanţei D(v)(m), aval de captare.
    Aceastã metodã permite calculul aproximativ al distanţelor, obţinându-se valori utilizabile mai ales pe direcţia amonte, spre deosebire de direcţia aval, unde, în special la viteze efective mari, pot apãrea valori ale lui D(v) mai mari decât x(0) (ceea ce este imposibil în realitate). În acest caz, distanţa de protecţie în aval va fi consideratã x(0).
    Distanţa lateralã de protecţie, D(l), în punctul situat la distanţa D(a) (figura 2 din anexa nr. 3) este identicã cu distanţa de protecţie a unui puţ care exploateazã un acvifer fãrã dinamicã iniţialã (metoda Trofin), dar nu poate fi mai mare decât b, respectiv B/2. În cazul în care aceastã distanţã calculatã este mai mare decât b, se va considera D(l) = b.
    ART. 12
    Pentru captãrile prin drenuri, considerând poziţionarea acestora în stratul acvifer cu nivel liber, mãrimea zonelor de protecţie sanitarã se calculeazã pornind de la acelaşi criteriu al timpului de tranzit t al unei particule de apã, prin utilizarea ecuaţiilor de mişcare ale apei cãtre dren. În funcţie de valoarea gradientului hidraulic (i) se deosebesc 3 situaţii:
    1. i ≤ 0,003. Se admite intrarea simetricã a apei pe ambele pãrţi ale drenului (figura 3 din anexa nr. 3). Rezolvarea ecuaţiilor de mişcare a apei conduce la urmãtoarea expresie pentru distanţa de protecţie, D (m):

    Relaţia (16)

--------------
    NOTA(CTCE)
    Reprezentarea graficã a relaţiei (16) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 334 din 13 mai 2011, la pag. 8 (a se vedea imaginea asociatã).

    unde:
    - K - coeficientul de filtraţie (m/zi);
        - se determinã prin pompãri experimentale;
        - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de litologia şi granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - q - debitul specific al drenului (mc/zi/m);
    - t - timpul de tranzit impus (20 sau 50 de zile);
    - n(e) - porozitatea eficace (adimensional);
           - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - h(0) - înãlţimea apei la intrarea în dren (m).
    2. 0,003 < i = 0,01. Se admite cã apa curge spre dren numai dinspre amonte (figura 4 din anexa nr. 3).
    Expresia distanţei de protecţie, D (m), în acest caz este urmãtoarea:

    Relaţia (17)

--------------
    NOTA(CTCE)
    Reprezentarea graficã a relaţiei (17) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 334 din 13 mai 2011, la pag. 8 (a se vedea imaginea asociatã).

    în care:
    - Eta(0) = h(0)/H;
    - Eta(1) = h(1)/H;
    - H - grosimea stratului de apã neinfluenţat de dren (m);
    - i - gradientul hidraulic (adimensional);
    - h(0) - înãlţimea stratului de apã la intrarea în dren (m);
    - h(1) - înãlţimea stratului de apã la limita distanţei de protecţie (m).
    Prin integrarea expresiei timpului de parcurgere a distanţei, D, se obţine relaţia:

    Relaţia (18)

--------------
    NOTA(CTCE)
    Reprezentarea graficã a relaţiei (18) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 334 din 13 mai 2011, la pag. 8 (a se vedea imaginea asociatã).

    în care:
    t - timpul normat pentru protecţia acviferului (20 sau 50 de zile);
    K - coeficientul de filtraţie (m/zi);
      - se determinã prin pompãri experimentale;
      - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de litologia şi granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    ne - porozitatea eficace (adimensional);
       - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2
    H - grosimea stratului de apã neinfluenţatã de dren;
    Eta(0), Eta(1) - cu semnificaţia de la relaţia (17).
    Din reprezentarea graficã a relaţiei (18) în diagrama din figura 5 - anexa nr. 3, cunoscând Eta(0) şi, valoarea expresiei tki^2/n(e)H, se obţine valoarea Eta(1).
    Având toate elementele din expresia (17) cunoscute, se calculeazã D.
    3. i > 0,01. În acest caz acviferul se considerã cu grosime micã şi pantã mare şi se admite cã viteza de intrare a apei în dren este egalã cu viteza apei în strat.
    Expresia distanţei de protecţie, D (m), este:


          K ● i ● t
     D = ────────── ,     (19)
            n(e)

    în care:
    - K - coeficientul de filtraţie (m/zi);
        - se determinã prin pompãri experimentale;
        - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de litologia şi granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2;
    - i - gradientul hidraulic în condiţii naturale de curgere (adimensional);
    - t - timpul de tranzit (zile);
    - n(e) - porozitate eficace (adimensional);
    - valori orientative pentru acest parametru, în funcţie de granulometria stratului acvifer captat, sunt prezentate în anexa nr. 2.
    ART. 13
    Metodele grafice, având la bazã modele matematice, au fost dezvoltate pentru o dimensionare mai rapidã a zonelor de protecţie de diverşi specialişti (Sauty şi Thiery, Van Waegeningh şi Van Duijvenboden, Pettyjohn, Zamfirescu etc.). Acestea au în vedere determinarea distanţelor de protecţie prin interpolare, utilizându-se reprezentãri grafice (nomograme) realizate pentru diferite condiţii hidrogeologice, tipuri şi dimensiuni de captãri.
    ART. 14
    Atât în cazul puţurilor, cât şi al drenurilor şi izvoarelor, dimensionarea zonelor de protecţie poate fi efectuatã utilizând metode numerice. Este necesar un volum mare de date experimentale: sarcini piezometrice, coeficienţi de filtraţie, transmisivitãţi, coeficienţi de înmagazinare, coeficienţi de drenanţã, debite exploatate, variaţia spaţio-temporalã a indicatorilor fizici, chimici şi microbiologici ai apei, relaţiile cu apele de suprafaţã şi cu acviferele adiacente, valorile de realimentare a acviferului, factorii care influenţeazã transportul de poluanţi - coeficienţii de dispersie şi difuzie, factorii de retardare etc.
    Principiul acestor metode constã în determinarea spectrului hidrodinamic şi calcularea izocronelor pentru timpii de tranzit impuşi, astfel:
    a) în etapa I se genereazã un câmp al distribuţiei sarcinilor piezometrice, cu ajutorul unui model de curgere, pe baza unui set de parametri hidrogeologici şi a unui set de condiţii de margine;
    b) în etapa a II-a, acest câmp de sarcini piezometrice este utilizat pentru simularea transportului de poluanţi; sunt determinate direcţiile principale de curgere, vitezele de transport şi, în funcţie de timpul de tranzit impus, sunt desenate izocronele în jurul captãrii.
    ART. 15
    (1) Pentru acviferele cu nivel liber, ale cãror niveluri hidrostatice se situeazã la adâncimi de pânã la 4,0 m, la dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã nu se va lua în calcul timpul de tranzit de la suprafaţa solului pânã la zona saturatã a acviferului. În cazul acviferelor cu nivel liber, ale cãror niveluri hidrostatice depãşesc adâncimea de 4,0 m, la dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã se va ţine seama de grosimea şi caracteristicile stratelor acoperitoare cu rol protector din zona nesaturatã, conform celor specificate la art. 8.
    (2) Pentru acviferele sub presiune protejate la partea superioarã prin depozite suficient de groase, astfel încât parcursul pe verticalã prin zona nesaturatã a unei particule de apã presupusã contaminatã pânã la acestea este mai mare sau egal cu 50 de zile şi având zonele de alimentare situate pe orizontalã la distanţe mai mari decât cea corespunzãtoare izocronei de 50 de zile calculate conform art. 8 alin. (3), protecţia sanitarã se va realiza numai prin instituirea zonei de protecţie sanitarã cu regim sever, care va avea dimensiunile de 10 m amonte, aval şi lateral faţã de sursã. Realizarea acestor condiţii va fi demonstratã prin studiul hidrogeologic menţionat în anexa nr. 1, expertizat în mod obligatoriu în cadrul Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodãrire a Apelor - Laboratorul de studii şi cercetãri hidrogeologice. Prin expertizã se va verifica şi proiectul de foraj, pentru a se exclude posibilitatea poluãrii acviferului de adâncime ca urmare a unor greşeli de proiectare. Astfel, nu se va accepta captarea de strate acvifere aparţinând unor complexe acvifere diferite în cazul aceluiaşi foraj, iar în exteriorul coloanei filtrante a forajului, stratele aparţinând unor acvifere diferite vor fi izolate prin cimentare. Se va avea în vedere izolarea completã a freaticului prin încastrarea coloanei de protecţie în stratul impermeabil din culcuşul freaticului şi cimentarea ei la exterior.
    ART. 16
    În cazul captãrilor cu infiltraţie prin mal (constituite din puţuri sau drenuri) se va determina relaţia râu-acvifer, se vor calcula distanţele de protecţie sanitarã faţã de râul presupus poluat cu care acviferul se aflã în legãturã, amplasându-se captarea la o distanţã minimã faţã de râu corespunzãtoare izocronei de 20 de zile. În cazul când acest lucru nu este posibil (la râurile cu albiile majore înguste sau la captãrile deja în funcţiune), fie se va proceda la tratarea apei ca şi în cazul surselor de suprafaţã, fie întregul bazin hidrografic al râului, în amonte de captare, va fi supus unui regim special de restricţie pentru prevenirea poluãrii acestuia.
    ART. 17
    (1) Pentru o captare de izvor, dimensionarea zonelor de protecţie se va face prin analiza complexã a situaţiei hidrogeologice, punându-se accentul pe cartarea hidrogeologicã de detaliu, care trebuie sã stabileascã tipul emergenţei şi vulnerabilitatea la poluare a acviferului care o genereazã, precum şi posibilitatea utilizãrii criteriului timpului de tranzit.
    (2) Astfel, pentru captãrile de izvoare cu debite medii sub 2 l/s se vor institui zone de protecţie sanitarã cu regim sever având dimensiunile de 50 m în amonte pe direcţia fluxului subteran care alimenteazã izvorul şi de 20 m lateral, de o parte şi de alta faţã de captare. Perimetrul de protecţie sanitarã cu regim de restricţie se va poziţiona în funcţie de vulnerabilitatea şi de condiţiile la limitã ale acviferului respectiv, în general pe cea mai apropiatã linie de cumpãnã a apelor de suprafaţã.
    (3) Pentru izvoare cu debitul mai mare de 2 l/s se poate utiliza, în cazul zonei saturate, metodologia de dimensionare pentru drenuri (caz în care pentru emergenţele punctuale lungimea drenurilor se va considera unitarã, iar pentru o linie de izvoare lungimea drenului va fi egalã cu lungimea liniei respective) sau metoda marcãrii cu trasori.
    ART. 18
    Întrucât aplicarea criteriului timpului de tranzit pentru dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã presupune cunoaşterea vitezei efective de mişcare a apei subterane, este foarte important ca aceasta sã fie determinatã experimental, şi nu prin calcul, utilizându-se metoda marcãrilor cu trasori, cel puţin la captãri importante, pentru care sunt asigurate punctele de introducere a trasorilor în acvifer - puţuri preexistente.
    II.3.2. Perimetrul de protecţie hidrogeologicã
    ART. 19
    Perimetrul de protecţie hidrogeologicã se poate delimita utilizându-se metoda analizei complexe hidrostructurale, metoda hidrodinamicã sau modelarea matematicã a curgerii apei subterane.
    1. Metoda analizei complexe hidrostructurale se poate aplica pentru tipurile de captãri de ape subterane (foraje, izvoare, drenuri).
    Aceastã metodã se bazeazã pe o analizã complexã a condiţiilor geologice (litologia, vârsta şi extinderea depozitelor care cantoneazã acviferul captat), hidrogeologice (parametrii hidrogeologici, direcţia de curgere a apei subterane, relaţia cu apele de suprafaţã sau cu hidrostructurile adiacente), geomorfologice şi hidrografice. Se vor avea în vedere şi alte aspecte locale sau regionale care pot asigura o mai bunã protecţie a resurselor de apã.
    Pentru delimitarea perimetrului de protecţie hidrogeologicã se analizeazã, în principal, urmãtoarele materiale grafice:
    a) harta topograficã la o scarã convenabilã, 1:25.000 sau 1:50.000, pe care sunt amplasate lucrãrile de captare;
    b) harta geologicã a zonei de studiu, la scara 1:200.000 sau 1:50.000, care sã prezinte vârsta şi extinderea formaţiunilor care cantoneazã acviferul captat;
    c) harta hidrogeologicã a zonei de studiu care sã prezinte direcţia de curgere a apei subterane, pe baza hidroizohipselor;
    d) secţiunile hidrogeologice care sã prezinte legãturile hidraulice cu alte hidrostructuri, dupã caz;
    e) harta cu localizarea surselor de poluare existente şi potenţiale din zona de studiu.
    Pe baza analizei acestor materiale grafice se poate determina zona de alimentare a formaţiunilor ce cantoneazã acviferul captat şi localizarea acesteia în raport cu zona de descãrcare (naturalã sau prin lucrãri de captare).
    Delimitarea perimetrului de protecţie hidrogeologicã se determinã astfel:
    a) în amonte de captare, pe direcţia de curgere a apei subterane, limita perimetrului de protecţie hidrogeologicã poate fi limita (stratigraficã) de dezvoltare a depozitelor ce cantoneazã acviferul exploatat (zona de alimentare);
    b) aval de captare, în dreptul captãrii, limita perimetrului de protecţie hidrogeologicã o constituie raza de influenţã (conul de depresiune) a captãrii, determinatã în funcţie de parametrii hidrogeologici ai acviferului şi de parametrii de exploatare;
    c) lateral, în amonte de captare, limitele perimetrului de protecţie hidrogeologicã sunt constituite de linii de curent (perpendiculare pe hidroizohipse), care nu sunt influenţate de conul de exploatare a captãrii;
    d) reţeaua hidrograficã, aflatã în legãturã hidraulicã cu acviferul exploatat poate constitui, în funcţie de poziţionarea captãrii, una dintre limitele perimetrului de protecţie hidrogeologicã;
    e) albia minorã a râurilor, aşa cum este definitã de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu face parte din perimetrul de protecţie hidrogeologicã;
    f) în funcţie de extinderea zonei de alimentare şi de morfologia zonei, cumpãna de ape poate constitui o limitã a perimetrului de protecţie hidrogeologicã.
    2. Metoda hidrodinamicã se aplicã în cazul acviferelor freatice şi de adâncime exploatate prin foraje.
    Perimetrul de protecţie hidrogeologicã se va determina folosindu-se metoda analiticã Wyssling, conform art. 11 alin. (3), astfel încât sã fie asigurat un timp de tranzit în subteran de mimimum 3.650 de zile pentru orice substanţã nedegradabilã sau greu degradabilã, care s-ar infiltra la limita acestei zone şi ar ajunge în captare.
    3. Modelarea matematicã a curgerii apei subterane şi transportului de poluanţi se poate utiliza în cazul exploatãrilor prin foraje, drenuri şi izvoare şi implicã cunoaşterea întregului sistem al curgerii, de la constituţia geologicã şi distribuţia spaţialã a corpurilor geologice permeabile pânã la parametrii hidrogeologici ai acviferului (conductivitate hidraulicã, transmisivitate, coeficient de înmagazinare) sau hidrodispersivi ai acviferului (coeficienţi de dispersie şi difuzie, factorul de retardare).
    În mod sintetic, etapele de modelare constau în elaborarea modelului conceptual, fundamentarea matematicã a modelãrii numerice şi realizarea modelului de curgere şi a modelului de transport de masã prin mediul poros saturat, prin rezolvarea numericã a ecuaţiilor utilizate pentru descrierea mişcãrii apei şi a poluanţilor în sistemul acvifer.
    În etapa de realizare a modelului conceptual se urmãreşte schematizarea hidrostructurii studiate, ţinându-se cont de toate aspectele referitoare la regimul de curgere: cu nivel liber sau sub presiune, extinderea spaţialã a domeniului modelat, geometria frontierelor, condiţiile la limitã pentru curgere, condiţiile iniţiale din interiorul domeniului acvifer, caracteristicile litostratigrafice, neomogenitatea, anizotropia, compuşii chimici implicaţi în transfer, mecanismele de transfer în interiorul domeniului, posibilitatea de schimb chimic între faze, variabilele de stare, prezenţa sau absenţa surselor poluante şi repartiţia lor temporalã şi spaţialã, procesele chimice şi biologice.
    În mod concret, modelul conceptual va fi elaborat pe baza întregului ansamblu de date disponibile, în urma unei analize corespunzãtoare.
    Pentru determinarea perimetrului de protecţie hidrogeologicã se considerã un timp de tranzit de 3.650 de zile.
    II.4. Metode de dimensionare a zonelor de protecţie sanitarã aplicabile în cazul acviferelor fisurale şi/sau carstice
    ART. 20
    În cazul acviferelor cantonate în fisurile rocilor vulcanice şi metamorfice (acvifere fisurale), precum şi în cazul acviferelor dezvoltate în fisurile şi golurile rocilor carbonatice (acvifere carstice), criteriul timpului de tranzit este mai puţin relevant decât în cazul acviferelor cu porozitate interstiţialã, deoarece nu au loc aceleaşi procese de filtrare, adsorbţie şi biodegradare care sã conducã la epurarea naturalã a apelor subterane. De aceea se va acorda atenţie sporitã celorlalte criterii: caracteristicile morfologice, litostratigrafice, structural-tectonice ale zonei, caracteristicile hidrogeologice, condiţiile la limitã şi vulnerabilitatea la poluare ale acviferului, regimul de exploatare al captãrii.
    ART. 21
    Determinarea zonelor de protecţie pentru captãrile de ape subterane din acviferele fisurale şi/sau carstice necesitã ca în studiul hidrogeologic menţionat în anexa nr. 1 accentul sã fie pus pe cercetãri minuţioase de teren, constând în: cartare geologicã şi hidrogeologicã de detaliu, teste hidrodinamice, studii microtectonice, estimarea timpului de tranzit prin marcãri cu trasori, electrometrie pentru determinarea extinderii structurilor acvifere, studii geochimice pentru determinarea ariilor poluate ale solului, zonei de aeraţie şi acviferului etc.
    ART. 22
    (1) Acviferele uniform fisurate, cu o reţea deasã de fisuri de mici dimensiuni, cum sunt cele cantonate în zona de alterare a masivelor de roci magmatice şi metamorfice, pot fi asimilate cu acviferele cu porozitate interstiţialã, zonele de protecţie fiind dimensionate prin aceleaşi metode, pe baza datelor rezultate din testele de pompare sau din marcare cu trasori.
    (2) Acviferele fisurale din masivele eruptive vor fi analizate preponderent dupã criteriul vulnerabilitãţii la poluare, încercând sã se determine contribuţia apelor vadoase la realimentarea acviferului prin metoda trasorilor şi metoda datãrii cu izotopi. Zonele de protecţie se vor dimensiona luându-se în considerare posibilitatea antrenãrii substanţelor poluante de cãtre apele vadoase, deci se vor include în cadrul zonelor de protecţie toate suprafeţele de pe care apa din precipitaţii se infiltreazã în acvifer.
    ART. 23
    (1) Pentru captãrile de ape subterane din acvifere carstice, având în vedere gradul mare de neomogenitate al acestui tip de structurã hidrogeologicã, metoda cea mai indicatã pentru dimensionarea zonelor de protecţie este modelarea matematicã (în mãsura în care este cunoscut suficient de bine câmpul sarcinilor piezometrice). Se vor face, pe cât posibil, marcãri cu trasori pentru determinarea direcţiilor predominante de curgere şi a vitezelor efective maxime, se va delimita domeniul de alimentare al acviferului şi se vor inventaria potenţialele surse de poluare. În domeniul de alimentare al acviferului se vor include şi suprafeţele de alimentare intermitentã, cum sunt vãile seci, poliile şi dolinele etc. Se va ţine seama, de asemenea, de cele specificate la art. 9 privind zona nesaturatã.
    (2) Zona de protecţie sanitarã cu regim sever se va determina pe baza timpului de tranzit de 20 de zile, luându-se în considerare vitezele maxime determinate şi direcţiile preferenţiale de curgere. Astfel, aceastã zonã va avea contururi neregulate, fiind mai extinsã pe direcţiile preferenţiale de curgere şi mai redusã pe direcţia pe care curgerea este mai lentã.
    (3) Zona de protecţie sanitarã cu regim de restricţie va include toate ariile care pot periclita direct apele subterane carstice prelevate de captare, în special suprafeţele neprotejate de strate acoperitoare impermeabile (ariile cu goluri carstice, poliile, dolinele, zonele de drenaj temporar sau permanent inundate, vãile seci din apropierea captãrii). În cazuri excepţionale, când acviferul carstic este bine protejat prin depozite acoperitoare neconsolidate cu grosime mare, care acoperã întreaga arie ce ar trebui protejatã, se poate renunţa la zona de protecţie sanitarã cu regim de restricţie, în condiţiile art. 9 alin. (3).
    (4) Perimetrul de protecţie hidrogeologicã va cuprinde în totalitate bazinul carstic amonte de captare, precum şi unele zone adiacente care au legãturã cu acviferul.
    II.5. Recomandãri privind alegerea metodei de dimensionare în funcţie de tipul şi dimensiunile captãrii
    ART. 24
    (1) Pentru captãrile importante şi cu grad mare de complexitate a condiţiilor hidrogeologice se va folosi modelarea matematicã. Pentru captãrile mai mici se vor folosi metodele precizate la art. 11 şi 12.
    (2) Captarea formatã dintr-un grup de puţuri în interferenţã, amplasate pe o suprafaţã restrânsã (în raport cu numãrul lor), poate fi tratatã ca un puţ singular, cu diametru mare, amplasat în centrul virtual al grupului de puţuri şi având debit de exploatare egal cu suma debitelor fiecãrui puţ. Se pot folosi atât metodele analitice, cât şi cele grafice.
    (3) În cazul în care puţurile captãrii sunt rãspândite pe o arie mai extinsã, dar se aflã în situaţia limitã de a interfera, este recomandatã modelarea matematicã. Aceastã metodã, având şi caracter predicţional, poate lua în considerare schimbãrile ce pot surveni în exploatarea captãrii.
    (4) Dacã puţurile care alcãtuiesc captarea sunt situate la distanţe suficient de mari între ele, astfel încât sã nu existe riscul de a funcţiona în interferenţã, ele vor fi tratate separat şi se vor calcula pentru fiecare dintre ele zonele de protecţie sanitarã cu regim sever şi cu regim de restricţie şi, eventual, perimetrul de protecţie hidrogeologicã; în cazul în care apar suprapuneri, se va lua în considerare limita exterioarã a zonelor delimitate.

    CAP. III
    Dispoziţii finale

    ART. 25
    (1) Pentru captãrile de ape potabile, cu debite exploatate mai mari sau egale cu 5 l/s, studiile hidrogeologice care fundamenteazã instituirea zonelor de protecţie vor fi elaborate în cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române" - Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodãrire a Apelor - Laboratorul de studii şi cercetãri hidrogeologice.
    (2) Studiile hidrogeologice care fundamenteazã instituirea zonelor de protecţie pentru captãrile de ape potabile, cu debite exploatate mai mici de 5 l/s, vor fi expertizate în cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române" - Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodãrire a Apelor - Laboratorul de studii şi cercetãri hidrogeologice.
    (3) Costurile pentru elaborarea sau expertizarea studiilor hidrogeologice care fundamenteazã instituirea zonelor de protecţie vor fi suportate de cãtre deţinãtorul captãrii.
    (4) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezentele instrucţiuni.

    ANEXA 1
    la instrucţiuni

                      CONŢINUTUL STUDIILOR HIDROGEOLOGICE
            pentru dimensionarea zonelor de protecţie sanitarã şi
             delimitarea perimetrului de protecţie hidrogeologicã

    ART. 1
    Având în vedere cã este necesarã cunoaşterea detaliatã a acviferului captat, precum şi corelarea dimensiunilor zonelor de protecţie cu caracteristicile şi regimul de exploatare a captãrii, instituirea zonelor de protecţie se va face numai pe baza unui studiu hidrogeologic complex, elaborat pe baza cercetãrilor de teren şi laborator de cãtre unitãţi abilitate de Ministerul Mediului şi Pãdurilor, conform art. 52 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Ordinului ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile nr. 1.671/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea activitãţii de atestare a instituţiilor publice sau private specializate în elaborarea documentaţiilor pentru fundamentarea solicitãrii avizului de gospodãrire a apelor şi a autorizaţiei de gospodãrire a apelor, cu modificãrile ulterioare.
    ART. 2
    Studiul hidrogeologic va cuprinde, în prima parte, analiza condiţiilor hidrogeologice ale zonei respective, descrierea captãrii şi a regimului de exploatare a acesteia, ţinându-se seama de criteriile menţionate la art. 4 din instrucţiuni. În a doua parte vor fi redate metodele de dimensionare utilizate, amplasamentul şi dimensiunile zonelor de protecţie propuse. Cea de a treia parte a documentaţiei va indica mãsurile specifice de întreprins în cadrul zonelor de protecţie, reclamate de impactul activitãţilor antropice.
    ART. 3
    La baza studiilor hidrogeologice pentru fundamentarea şi delimitarea zonelor de protecţie vor sta urmãtoarele:
    A. Caracteristicile stratelor acoperitoare:
    a) în cazul acviferelor freatice:
    - coeficientul de scurgere de suprafaţã şi infiltraţia eficace;
    - textura, structura, grosimea şi permeabilitatea solului (în condiţii naturale sau afectat de lucrãri agricole);
    - grosimea, litologia şi coeficientul de filtraţie verticalã a zonei nesaturate;
    b) în cazul acviferelor sub presiune:
    - numãrul, grosimea, litologia şi extinderea spaţialã a stratelor impermeabile (semipermeabile) şi permeabile acoperitoare;
    B. Caracteristicile sistemului acvifer analizat:
    - tipul acviferului (cu porozitate interstiţialã sau cu fisuri şi/sau goluri carstice, monostrat sau multistrat);
    - extinderea şi limitele naturale ale acviferului;
    - zonele de alimentare şi de descãrcare;
    - zonele cu nivel liber şi sub presiune;
    - grosimea şi litologia stratelor purtãtoare de apã şi a stratelor semipermeabile componente şi extinderea acestora;
    - suprafeţele piezometrice ale stratelor purtãtoare de apã componente, pentru aceeaşi datã de referinţã;
    - condiţiile la limitã ale acviferului, în special fenomenele de drenanţã ce caracterizeazã relaţiile cu acviferele limitrofe şi relaţiile cu apele de suprafaţã (râuri, lacuri), inclusiv calitatea apei acestora;
    - parametrii hidrogeologici (coeficientul de filtraţie, transmisivitatea, porozitatea eficace, înmagazinarea, coeficienţii de drenanţã din interiorul sistemului acvifer, coeficienţii de difuzie şi de dispersie hidrodinamicã);
    - viteza efectivã (realã) de curgere a apei;
    - resursele exploatabile de apã şi debitul de realimentare;
    - caracteristicile fizico-chimice (cu referire specialã la indicatorii toxici) şi microbiologice ale apei;
    - regimul de variaţie a nivelurilor piezometrice, a debitelor şi calitãţii apei;
    C. Caracteristicile captãrii analizate:
    a) la captãrile prin puţuri:
    - amplasamentul, tipul (forate sau sãpate, perfecte sau imperfecte), numãrul, adâncimea, cotele puţurilor captãrii şi distanţele dintre acestea;
    - intervalele captate;
    - diametrul coloanei filtrante, lungimea şi tipul filtrelor;
    - grosimea şi compoziţia granulometricã a filtrelor de pietriş din jurul coloanei filtrante;
    - rezultatele pompãrilor experimentale realizate la execuţia captãrii;
    - evoluţia debitelor exploatate, de preferinţã pe fiecare puţ, a nivelurilor piezometrice şi hidrodinamice şi a calitãţii apei, cel puţin pentru ultimul an (hidrologic în cazul acviferelor freatice);
    - regimul de funcţionare a captãrii;
    b) la captãrile prin drenuri:
    - amplasamentul, numãrul, tipul (perfecte sau imperfecte), adâncimea, lungimea, panta longitudinalã şi secţiunea de scurgere a drenurilor;
    - diametrul şi tipul tuburilor de drenaj;
    - numãrul, grosimea şi compoziţia granulometricã a straturilor din componenţa filtrului invers;
    - evoluţia debitelor exploatate şi a calitãţii apei (analize lunare incluzând indicatorii toxici specifici zonei respective şi indicatorii microbiologici), cel puţin pentru ultimul an hidrologic;
    - regimul de funcţionare a captãrii;
    c) la captãrile de izvoare:
    - amplasamentul şi caracteristicile constructive ale captãrii;
    - evoluţia debitelor şi a calitãţii apei, cel puţin pentru ultimul an hidrologic.
    D. Caracteristicile activitãţii antropice din zona analizatã:
    - densitatea populaţiei;
    - modul de utilizare a terenurilor (regimul irigaţiilor, fertilizãrilor şi ierbicidãrilor etc.);
    - localizarea obiectivelor poluante şi potenţial poluante, contaminanţi specifici, zone poluate;
    - reţelele locale de urmãrire a poluãrii şi datele furnizate de acestea;
    - rezultatele studiilor efectuate în legãturã cu fenomenele de poluare din zonã.

    ANEXA 2
    la instrucţiuni

    1. Tabel cu valori orientative ale coeficientului de filtraţie (K)


┌─────────────────────────────┬────────────────────────┬───────────────────────┐
│        Tip litologic        │Fracţiune granulometricã│Coeficient de filtraţie│
│                             │      predominantã      │         (m/zi)        │
│                             │          (mm)          │                       │
├─────────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────┤
│Argilã, cretã, caolin        │          < 0,01        │         < 0,5         │
├─────────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────┤
│Silt, loess, sol, nisip      │        0,01 - 0,05     │       0,5 - 1,0       │
│argilos, nisip siltic        │                        │                       │
├─────────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────┤
│Nisip                        │        0,05 - 0,1      │       1,5 - 10,0      │
│                             ├────────────────────────┼───────────────────────┤
│                             │         0,1 - 0,25     │      10,0 - 25,0      │
│                             ├────────────────────────┼───────────────────────┤
│                             │        0,25 - 0,5      │      20,0 - 50,0      │
│                             ├────────────────────────┼───────────────────────┤
│                             │         0,5 - 1,0      │      35,0 - 75,0      │
│                             ├────────────────────────┼───────────────────────┤
│                             │         1,0 - 2,0      │      60,0 - 125,0     │
├─────────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────┤
│Pietriş                      │         2,0 - 70,0     │                       │
├─────────────────────────────┼────────────────────────┼───────────────────────┤
│Bolovãniş                    │        70,0 - 200,0    │         > 100,0       │
└─────────────────────────────┴────────────────────────┴───────────────────────┘

2. Tabel cu valori orientative ale porozitãţii eficace n(e)(%)


┌───────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│            Tip litologic              │      Porozitate eficace n(e)(%)     │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Argilã                               │               1,0 - 10,0            │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Silt                                 │              15,0 - 25,0            │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Nisip                                │              10,0 - 30,0            │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Pietriş                              │              15,0 - 30,0            │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Gresii, psamite                      │               3,0 - 35,0            │
├───────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│  Cretã                                │               2,0 - 12,1            │
└───────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘

    ANEXA 3
    la instrucţiuni

    Figura 1 - Metoda Hoffman - Lillich

--------------
    NOTĂ(CTCE)
    Figura 1 - Metoda Hoffman - Lillich se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 13 mai 2011, la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).

    Figura 2 - Metoda Wyssling

--------------
    NOTĂ(CTCE)
    Figura 2 - Metoda Wyssling se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 13 mai 2011, la pagina 14 (a se vedea imaginea asociatã).

    Figura 3 - Schema mişcãrii apei cãtre un dren în cazul când i ≤ 0,003

--------------
    NOTĂ(CTCE)
    Figura 3 - Schema mişcãrii apei cãtre un dren în cazul când i ≤ 0,003 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 13 mai 2011, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).

    Figura 4 - Schema mişcãrii apei cãtre un dren în cazul când 0,003 ≤ i ≤ 0,01

--------------
    NOTĂ(CTCE)
    Figura 4 - Schema mişcãrii apei cãtre un dren în cazul când 0,003 ≤ i ≤ 0,01 se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 13 mai 2011, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).

    Figura 5 - Schema diagramei pentru calculul valorii eta(1)

--------------
    NOTĂ(CTCE)
    Figura 5 - Schema diagramei pentru calculul valorii eta(1) se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 13 mai 2011, la pagina 15 (a se vedea imaginea asociatã).

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Instructiuni, Ministerul Mediului si Padurilor, INSTRUCTIUNI din 20 aprilie 2011

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"