Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: INSTRUCTIUNI din 16 august 2002 privind metodologia de calcul al impozitului pe profit Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

INSTRUCTIUNI din 16 august 2002 privind metodologia de calcul al impozitului pe profit

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 29 august 2002
Comenteaza legea


<>Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, denumita în continuare lege:
Art. 1. - (1) Sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei legi, şi denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât din România, cat şi din strãinãtate;
Instrucţiuni:
1.1. Fac parte din aceasta categorie companiile naţionale, societãţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societãţile comerciale, indiferent de forma juridicã de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital strãin sau cu capital integral strãin, societãţile agricole şi alte forme de asociere agricolã cu personalitate juridicã, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice alta entitate care are statutul legal de persoana juridicã constituitã sub legislaţia romana.
Din categoria persoanelor juridice plãtitoare de impozit pe profit nu fac parte contribuabilii care sunt obligaţi la plata impozitului pe venit, potrivit legii.
Lege:
b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
Instrucţiuni:
1.2. Persoanele juridice strãine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entitãţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte tari, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfãşoarã activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, astfel cum este definit la art. 17 din lege, de la începutul activitãţii acestuia.
Lege:
c) persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfãşoarã activitãţi în România ca beneficiari ori parteneri împreunã cu o persoana juridicã romana într-o asociere sau o alta entitate ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;
d) persoanele juridice romane şi persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cat şi în strãinãtate din asocieri care nu dau naştere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizica se calculeazã, se retine şi se vãrsa de cãtre persoana juridicã;
Instrucţiuni:
1.3. Veniturile şi cheltuielile rezultate din asocierile prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din lege, potrivit dispoziţiilor legale, se contabilizeaza distinct de persoana juridicã romana stabilitã prin contractul de asociere, cu respectarea reglementãrilor contabile în vigoare. Persoana juridicã romana are şi obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vãrsa impozitul pentru profitul determinat, precum şi de a depune declaraţia de impozit pe profit pentru persoanele fizice şi juridice nerezidente, cat şi pentru persoanele fizice rezidente care fac parte din asociere, în termenele prevãzute la art. 20 şi 21 din lege.
Partea din venituri şi cheltuieli care se cuvine persoanelor juridice rezidente dintr-o astfel de asociere se înregistreazã în contabilitatea proprie şi se include în baza impozabilã a acestora.
1.4. În cazul asocierilor dintre persoanele juridice romane, veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii se contabilizeaza distinct de cãtre unul dintre asociaţi, stabilit conform contractului, urmând ca lunar sa se transmitã pe baza de decont partea ce revine fiecãrui asociat, în vederea înregistrãrii în contabilitatea proprie. În cazul în care din asociere fac parte mai multe persoane juridice romane, persoana juridicã care tine evidenta contabila potrivit contractului de asociere trebuie sa îndeplineascã obligaţiile prevãzute la pct. 1.3.
Lege:
e) persoanele juridice strãine care obţin veniturile prevãzute la art. 16, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
Instrucţiuni:
1.5. Pentru determinarea impozitului pe profit se iau în calcul veniturile şi cheltuielile aferente acestora. Nu intra sub incidenta acestor prevederi veniturile care sunt subiect al impozitului cu reţinere la sursa.
Lege:
(2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
a) trezoreria statului;
b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilitãţile realizate şi utilizate, potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, şi <>Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã legea nu prevede altfel;
c) organizaţiile de nevãzãtori, de invalizi şi ale persoanelor cu handicap, pentru profiturile realizate de unitãţile economice fãrã personalitate juridicã ale acestora, protejate potrivit legii speciale de organizare şi funcţionare privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap;
Instrucţiuni:
1.6. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unitãţile economice fãrã personalitate juridicã ale organizaţiilor de nevãzãtori, de invalizi şi ale persoanelor cu handicap, înfiinţate conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Lege:
d) fundaţiile romane constituite ca urmare a unor legate;
Instrucţiuni:
1.7. Fundaţia constituitã ca urmare a unor legate, în conformitate cu <>Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizãrii unui scop de interes general sau, dupã caz, comunitar.
Lege:
e) cooperativele care funcţioneazã ca unitãţi protejate ale persoanelor cu handicap, special organizate, potrivit legii de organizare şi funcţionare privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap;
Instrucţiuni:
1.8. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cooperativele care funcţioneazã ca unitãţi protejate ale persoanelor cu handicap, dacã sunt organizate potrivit prevederilor <>Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugãreşti, cu modificãrile ulterioare.
Lege:
f) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitãţii de cult, potrivit <>Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia utilizãrii sumelor respective pentru întreţinerea şi funcţionarea unitãţilor de cult, pentru lucrãrile de construire, de reparatie şi de consolidare a lacasurilor de cult şi a clãdirilor ecleziastice, pentru învãţãmânt şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub forma bãneascã, obţinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
Instrucţiuni:
1.9. Nu intra sub incidenta acestor prevederi persoanele juridice şi orice alte entitãţi care realizeazã produse pe baza de autorizaţie acordatã de fiecare cult religios, pentru veniturile realizate din activitãţile menţionate.
Lege:
g) instituţiile de învãţãmânt particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, potrivit <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior;
Instrucţiuni:
1.10. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit instituţiile de învãţãmânt pentru veniturile obţinute din activitãţi economice, care sunt utilizate potrivit prevederilor <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
1.11. Veniturile obţinute de instituţiile de învãţãmânt din activitãţi economice, care nu sunt folosite în scopurile expres menţionate la pct. 1.10 sau care sunt destinate altor scopuri, se impun cu o cota de 25%, plata impozitului fãcându-se la termenele stabilite la art. 20 din lege.
Lege:
h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru veniturile obţinute din activitãţile economice care sunt sau vor fi utilizate pentru îmbunãtãţirea confortului şi a eficientei clãdirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietãţii comune.
Instrucţiuni:
1.12. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit asociaţiile de proprietari şi asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit prevederilor <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru veniturile obţinute din activitãţi economice cum ar fi închirierea spaţiilor comune, care sunt utilizate pentru îmbunãtãţirea confortului şi eficientei clãdirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietãţii comune.
1.13. Veniturile obţinute de asociaţiile de proprietari şi de asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari din activitãţi economice, care nu sunt folosite în scopurile expres prevãzute la pct. 1.12 sau care sunt destinate altor scopuri, se impun cu o cota de 25%, plata impozitului fãcându-se la termenele prevãzute la art. 20 din lege.
Lege:
(3) Persoanele juridice romane fãrã scop patrimonial sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) cotizaţiile membrilor;
b) contribuţiile bãneşti sau în natura ale membrilor şi simpatizantilor;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d) donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare;
e) dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilitãţilor rezultate din asemenea venituri;
f) veniturile pentru care se datoreazã impozit pe spectacole;
g) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;
h) venituri din acţiuni intamplatoare realizate de organizaţii sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare şi funcţionare;
i) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fãrã scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economicã.
Instrucţiuni:
1.14. Persoanele juridice romane fãrã scop patrimonial sunt: organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale înfiinţate în baza unor legi speciale, asociaţiile şi fundaţiile înfiinţate în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi alte asemenea organizaţii înfiinţate în baza unor legi speciale.
1.15. În scopul aplicãrii acestor prevederi veniturile şi cheltuielile aferente activitãţilor desfãşurate în scopul obţinerii de profit se evidenţiazã din punct de vedere contabil conform reglementãrilor contabile, iar calculul impozitului pe profitul rezultat se efectueazã conform metodologiei prevãzute la cap. II din lege.
Lege:
(4) Persoanele juridice fãrã scop patrimonial, pentru veniturile realizate din activitãţi economice pana la nivelul echivalentului în lei de 10.000 euro, realizate într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale neimpozabile prevãzute la alin. (3), sunt exceptate de la plata impozitului pe profit.
(5) Persoanele juridice romane fãrã scop patrimonial care nu se încadreazã în condiţiile referitoare la nivelul veniturilor prevãzute la alin. (4), pentru profitul obţinut din activitãţi economice, plãtesc impozit pe profit, calculat potrivit art. 2 alin. (1).
Instrucţiuni:
1.16. Persoanele juridice romane fãrã scop patrimonial care obţin venituri din activitãţi economice plãtesc impozit pe profit pentru profitul corespunzãtor veniturilor ce depãşesc limitele stabilite la art. 1 alin. (4) din lege. În scopul determinãrii impozitului pe profit datorat pentru activitatea economicã impozabilã se face ponderea veniturilor neimpozabile în total venituri din activitãţi economice. Ponderea rezultatã este aplicatã la valoarea impozitului pe profit calculat la nivelul întregii activitãţi economice, în vederea stabilirii impozitului datorat pentru activitatea economicã impozabilã.
Cursul de schimb valutar euro/ROL este cel de la data înregistrãrii veniturilor în contabilitate.
1.17. La stabilirea profitului impozabil pentru activitatea economicã desfasurata de persoanele juridice fãrã scop patrimonial se aplica regulile stabilite la cap. II din lege. Cheltuielile cu indemnizaţia de deplasare, acordatã salariaţilor pentru deplasãri în ţara şi în strãinãtate, sunt deductibile pana la nivelul stabilit la art. 9 alin. (7) lit. c) din lege, numai în mãsura în care aceste deplasãri sunt justificate ca fiind efectuate strict în scopul desfãşurãrii activitãţii economice.
Lege:
Art. 2. - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevãzute de prezenta lege.
(2) În cazul Bãncii Naţionale a României cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplica asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţile desfãşurate pe baza de licenta în zona libera plãtesc o cota de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004.
Instrucţiuni:
2.1. Pentru contribuabilii care desfãşoarã activitãţi în zonele libere pe baza de licenţe eliberate potrivit <>Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, profitul obţinut din aceste activitãţi este impozitat cu cota de 5% pana la data de 31 decembrie 2004, cu excepţia cazului prevãzut la art. 3 alin. (2) şi la art. 35 alin. (5) din lege.
2.2. În cazul în care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea în zona libera prin unitãţi fãrã personalitate juridicã, acesta este obligat sa ţinã evidenta contabila distinctã pentru veniturile şi cheltuielile aferente acestei activitãţi, pana la nivel de balanţa de verificare. La determinarea profitului aferent activitãţii se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte asemenea cheltuieli, proporţional cu veniturile obţinute în zona libera fata de veniturile totale realizate de persoana juridicã.
2.3. Pierderea rezultatã din operaţiunile realizate în zona libera nu se recupereazã din profitul impozabil realizat în afarã zonei, aceasta urmând sa fie recuperatã din profiturile obţinute din aceeaşi zona.
Lege:
(4) Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valuta din exportul bunurilor şi/sau al prestãrilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plãtesc o cota de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Suma aferentã reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizeazã la sfârşitul anului ca sursa proprie de finanţare, în limita profitului rãmas dupã înregistrarea cheltuielii cu impozitul pe profit. Prestãrile de servicii pentru care se aplica cota de impozit redusã sunt cele pentru care beneficiarul prestãrii este în strãinãtate.
Instrucţiuni:
2.4. Pentru a calcula impozitul pe profit cu cota redusã exportatorii de bunuri trebuie sa facã dovada prin înregistrãrile din contabilitatea de gestiune, în funcţie de specificul activitãţii, ca aceste bunuri sunt realizate din activitatea proprie prin procesarea materiei prime, prelucrarea sau transformarea acesteia.
2.5. Serviciile realizate din activitatea proprie includ orice servicii executate pentru care beneficiarul prestãrii este în strãinãtate.
2.6. Beneficiazã de aceasta facilitate şi comisionarii care au încheiat contracte de comision cu o entitate strãinã, pentru veniturile încasate ca urmare a prestãrii serviciilor prevãzute în aceste contracte. În aceasta situaţie producãtorii beneficiazã de cota redusã corespunzãtoare valutei încasate într-un cont bancar din România, pentru partea ce reprezintã contravaloarea aportului propriu la realizarea exportului.
2.7. În vederea aplicãrii acestei facilitãţi se întocmeşte o situaţie a veniturilor încasate din export la cursul de schimb în vigoare la data încasãrii, nediminuate cu costurile privind transferul bancar. Ponderea veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor înregistrate conform reglementãrilor contabile se face cumulat de la începutul anului. Cota redusã se aplica asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat şi evidenţiat, cumulat de la începutul anului fiscal.
2.8. Justificarea efectuãrii operaţiunilor de export, inclusiv a operaţiunilor de lohn, se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii externi, însoţite de facturi, DVE şi/sau DIV, extrase de cont bancar.
2.9. Contribuabilii care presteazã servicii turistice cãtre beneficiari strãini, persoane fizice şi juridice nerezidente, beneficiazã de cota redusã în baza contractelor externe, a facturilor emise şi încasate într-un cont bancar din România prin transfer bancar sau prin cãrţi de credit.
2.10. În grupa veniturilor totale care se iau în calcul la determinarea ponderii veniturilor realizate din export se includ toate veniturile înregistrate conform reglementãrilor contabile, cu excepţiile prevãzute la pct. 7.2.
2.11. În categoria veniturilor încasate printr-un cont bancar din România intra şi veniturile încasate prin intermediul cecurilor, în condiţiile în care aceste instrumente de plata presupun derularea de transferuri bancare.
2.12. Nu intra sub incidenta art. 2 alin. (4) din lege veniturile încasate în numerar din exportul de bunuri şi servicii, precum şi operaţiunile de comerţ internaţional prin care nu se încaseazã valuta în conturile bancare din România, cum sunt, de exemplu: clearing, barter, alte forme de reexport, precum şi cele încasate în conturi bancare în strãinãtate, chiar şi în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de autorizare ale Bãncii Naţionale a României. Tranzacţiile efectuate numai scriptic, în scopul principal de a beneficia de cota redusã de impozit, nu se încadreazã în prevederile art. 2 alin. (4) din lege. În cazul serviciilor financiare sunt luate în considerare numai cele pentru care sunt identificate anumite comisioane, suma luatã în calcul la determinarea veniturilor realizate din export fiind limitatã numai la valoarea acestor comisioane. Nu beneficiazã de cota redusã de export dobânzile încasate pentru creditele externe acordate.
2.13. În cazul exporturilor complexe cota redusã de impozit pe profit se acorda atât contractantului general, cat şi subcontractanţilor definiţi potrivit legii, proporţional cu contribuţia la realizarea exportului.
2.14. Pentru determinarea impozitului datorat se iau în calcul şi încasãrile din anul curent, aferente veniturilor din export realizate în anul fiscal încheiat, pana la termenul prevãzut la art. 21 sau 22 din lege pentru depunerea declaraţiei definitive privind impozitul pe profit pentru anul fiscal expirat. Contribuabilii care au definitivat pana la data de 25 ianuarie închiderea exerciţiului financiar anterior depun declaraţia definitiva de impunere pana la aceasta data inclusiv. Contribuabilii care depun declaraţia definitiva de impunere pana la data depunerii situaţiilor financiare anuale conform legii iau în calcul şi încasãrile înregistrate pana la aceasta data, aferente exporturilor facturate pana la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar încheiat.
Lege:
(5) Începând cu data de 1 ianuarie 2003 cota de impozit pe profit este de 12,5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 cota de impozit pe profit este de 25%.
(6) Stimularea exporturilor se va face printr-un sistem de sprijin cu finanţare prin bugetele anuale, iar mecanismul de acordare va fi aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 3. - (1) Contribuabililor care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la art. 2 alin. (3)-(5) nu li se aplica dispoziţiile art. 11 alin. (5). Contribuabilii îşi exprima opţiunea pentru una dintre cele doua facilitãţi la începutul anului fiscal.
Instrucţiuni:
3.1. Contribuabilul trebuie sa îşi exprime opţiunea pentru una dintre cele doua facilitãţi. Opţiunea va fi înscrisã pe prima declaraţie privind obligaţiile la bugetul de stat, urmând sa fie depusa pana la termenul stabilit de lege. În cazul în care opţiunea nu este exercitatã, contribuabilul se considera ca a optat pentru facilitãţile prevãzute la art. 2 alin. (3)-(5) din lege.
Lege:
(2) În cazul contribuabililor care îşi desfãşoarã activitatea în zonele libere, pentru veniturile realizate din export se aplica cota cea mai favorabilã prevãzutã la art. 2 alin. (3) şi (4).
(3) Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la art. 2 alin. (3)-(5) şi la art. 11 alin. (5) nu mai beneficiazã de facilitãţile de natura impozitului pe profit, prevãzute în alte acte normative.
(4) Contribuabilii prevãzuţi la art. 35 alin. (3)-(5) nu intra sub incidenta alin. (3).
Art. 4. - (1) Anul fiscal al fiecãrui contribuabil este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinţeazã sau înceteazã sa existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Instrucţiuni:
4.1. În cazul infiintarii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã începe:
a) de la data înregistrãrii acestuia la registrul comerţului, dacã are aceasta obligaţie;
b) de la data înregistrãrii în registrul condus special de judecãtorii, dacã are aceasta obligaţie;
c) de la data intrãrii în vigoare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.
4.2. Perioada impozabilã se încheie în cazul divizarilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor operaţiuni, la urmãtoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societãţi noi, la data înmatriculãrii în registrul comerţului a noii societãţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societãţii absorbante.
4.3. În cazul lichidãrii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã înceteazã o data cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã înfiinţarea acestuia.
Lege:
Art. 5. -(1) Cu excepţia dispoziţiilor alin. (2), în cazul asocierii sau al altor forme de organizare fãrã personalitate juridicã, fiecare partener, asociat sau beneficiar se impoziteazã în limita care i se cuvine din profit.
Instrucţiuni:
5.1. Sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege intra orice forma de asociere, inclusiv asocierile dintre persoane juridice strãine care desfãşoarã activitãţi economice pe teritoriul României în vederea obţinerii de venituri.
5.2. În cazul asocierilor dintre persoane nerezidente care desfãşoarã activitãţi economice pe teritoriul României, veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii se contabilizeaza de cãtre unul dintre asociaţi, stabilit în mod obligatoriu în contractul de asociere. Persoana nerezidenta obligatã prin contract sa ţinã contabilitatea are şi obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vãrsa impozitul aferent profitului determinat pentru persoanele nerezidente care fac parte din asociere, precum şi de a depune declaraţia de impozit pe profit la termenele prevãzute la art. 20 şi 21 din lege.
Lege:
(2) În cazul asociaţiunilor în participaţiune sau al asocierilor similare, veniturile şi cheltuielile sunt alocate acestora în limita cotelor de participaţiune deţinute de fiecare asociat. Orice plati suplimentare prevãzute în contractul de asociere, inclusiv contribuţiile suplimentare, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Instrucţiuni:
5.3. În cazul asocierilor în participaţiune partea rezultatã din veniturile şi din cheltuielile asocierii se distribuie fiecãrui asociat pentru determinarea profitului impozabil, proporţional cu cotele menţionate în contractul de asociere. În acest scop orice plati suplimentare prevãzute în contractul de asociere nu sunt cheltuieli deductibile.
Lege:
Art. 6. - În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor şi a cazinourilor, impozitul pe profit datorat potrivit prezentei legi, aferent acestor activitãţi, nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activitãţi. În situaţia în care impozitul pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activitãţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.
Instrucţiuni:
6.1. Contribuabilii care desfãşoarã activitãţile prevãzute la art. 6 din lege ţin evidenta contabila distinctã pentru veniturile şi cheltuielile aferente acestor activitãţi, pana la nivel de balanţa. La determinarea profitului aferent acestor activitãţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte asemenea cheltuieli ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activitãţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat pentru activitãţile prevãzute la art. 6 din lege este mai mic de 5% din veniturile din aceste activitãţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri, indiferent de suma impozitului pe profit rezultatã din desfãşurarea celorlalte activitãţi.
Lege:

CAPITOLUL II
Determinarea profitului impozabil

Art. 7. - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţa între veniturile realizate din orice sursa şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile.
(2) În cazul bunurilor mobile şi imobile produse de cãtre contribuabili şi valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevãzute în contract. Cheltuielile corespunzãtoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevãzute în contractele încheiate între pãrţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului. Opţiunea se exercita în momentul livrãrii bunurilor şi nu se poate reveni asupra ei.
Instrucţiuni:
7.1. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul veniturile şi cheltuielile, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile conform cap. II din lege. Nu se iau în calcul efectele schimbãrii politicilor contabile în cazul în care nu sunt cerute de lege şi nici diferenţele rezultate ca urmare a utilizãrii unor politici contabile diferite de regulile fiscale aplicabile elementelor de natura veniturilor şi cheltuielilor.
7.2. În scopul aplicãrii prevederilor legii sau ale prezentelor instrucţiuni, care se referã la calculul ponderii veniturilor contribuabilului, nu sunt luate în calcul: veniturile înregistrate în conturile 711 "Venituri din producţia stocata", 721 "Venituri din producţia de imobilizari necorporale" şi 722 "Venituri din producţia de imobilizari corporale", precum şi veniturile care sunt rezultate din evaluarea activelor în valuta şi, dupã caz, eventualele venituri din evaluarea datoriilor în valuta, conform reglementãrilor contabile.
7.3. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi înceteazã existenta în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 101/1995 , cu modificãrile ulterioare. Acelaşi tratament se aplica şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile aferente capitalului social în devize.
7.4. Veniturile ori cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corecteaza prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale cãreia îi aparţine. În cazul în care contribuabilul sau organele fiscale constata ca dupã depunerea declaraţiei anuale un element de venit sau de cheltuiala a fost omis sau a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat sa depunã declaraţia rectificativa pentru anul fiscal respectiv. Dacã în urma efectuãrii acestei corectii rezulta o suma suplimentarã de plata a impozitului pe profit, atunci pentru aceasta suma se datoreazã majorãri şi penalitãţi conform legislaţiei în vigoare.
7.5. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevãzute de legislaţia în vigoare se aplica trimestrial sau lunar, dupã caz, astfel încât la finele anului acestea sa se încadreze în prevederile legii.
7.6. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi sa întocmeascã un registru de evidenta fiscalã, într-un singur exemplar, compus din 100 de file, care trebuie numerotat, snuruit, parafat şi înregistrat la organul fiscal teritorial. Completarea se face în ordine cronologicã, fãrã ştersãturi, iar informaţiile înregistrate trebuie sa corespundã cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile de impunere. Registrul de evidenta fiscalã se completeazã în toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în declaraţia fiscalã sunt obţinute în urma unor prelucrari ale informaţiilor furnizate de contabilitate.
Modul de completare a registrului de evidenta fiscalã este la latitudinea fiecãrui contribuabil, în funcţie de specificul activitãţii şi de necesitãţile proprii ale acestuia. Exemplificam în acest sens: calculul dobânzilor şi al diferenţelor de curs deductibile fiscal, amortizarea fiscalã, reduceri şi scutiri de impozit pe profit, evidenta fiscalã a vânzãrilor cu plata în rate şi alte asemenea operaţiuni, potrivit legii.
Lege:
Art. 8. - În înţelesul prezentei legi, sunt considerate neimpozabile urmãtoarele venituri:
a) dividendele primite de cãtre o persoana juridicã romana de la o alta persoana juridicã romana;
b) diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participatiile;
c) venituri rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum şi din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;
Instrucţiuni:
8.1. Veniturile obţinute ca urmare a aplicãrii prevederilor art. 8 lit. b) din lege sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, cesionarii sau retragerii titlurilor de participare (acţiuni, pãrţi sociale).
8.2. În sensul prevederilor art. 8 lit. c) din lege, sunt considerate venituri neimpozabile veniturile care vin sa acopere cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuãrii lor, cum sunt: rambursarile de impozit pe profit plãtit în perioadele anterioare, restituirea unor majorãri de întârziere, venituri din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii şi altele asemenea.
Lege:
d) alte venituri neimpozabile, prevãzute expres în acte normative speciale.
Instrucţiuni:
8.3. Contribuabilii pentru care prin legi speciale s-a prevãzut faptul ca profitul aferent anumitor activitãţi nu este impozabil sunt obligaţi la ţinerea unei evidente contabile distincte pe elemente de venituri şi cheltuieli, prin care sa se asigure determinarea veniturilor, cheltuielilor şi profitului aferent. La determinarea profitului aferent acestor activitãţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte asemenea cheltuieli ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din acele activitãţi.
Lege:
Art. 9. - (1) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacã sunt aferente veniturilor impozabile.
Instrucţiuni:
9.1. Cheltuielile efectuate de un contribuabil sunt considerate ca fiind aferente veniturilor impozabile numai dacã sunt efectuate în scopul realizãrii veniturilor.
9.2. Nu sunt deductibile cheltuielile cu amortizarea caselor de odihna proprii sau a imobilizarilor, care nu sunt utilizate pentru realizarea veniturilor, de tipul navelor, aeronavelor, vaselor de croaziera şi altele asemenea, precum şi toate celelalte cheltuieli aferente acestora. Nu se deduc din baza de impunere a profitului sumele care reprezintã cheltuielile efectuate cu asigurarea serviciilor de cazare, masa şi transport pentru persoanele care nu sunt salariate ale contribuabilului. De asemenea, nu se deduc cheltuielile de transport, cu cazarea şi masa, efectuate pentru salariaţii proprii în afarã perioadei de pregãtire, în cadrul centrelor de pregãtire proprii.
Lege:
(2) Metodele contabile stabilite prin reglementãri legale în vigoare, inclusiv metoda LIFO, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metoda de evaluare aplicatã trebuie sa fie aceeaşi pe tot parcursul exerciţiului financiar.
Instrucţiuni:
9.3. Metodele contabile de înregistrare pe cheltuieli a iesirii din gestiune a stocurilor, potrivit art. 9 alin. (2) din lege, sunt recunoscute la calculul profitului impozabil dacã sunt respectate reglementãrile contabile în vigoare. În cazul utilizãrii preţului prestabilit contribuabilul va trebui sa ţinã evidenta stocurilor pe grupe similare.
Lege:
(3) La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai urmãtoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a provizioanelor:
a) rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, pana ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vãrsat, conform prevederilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) în cazul bãncilor şi cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Bãncii Naţionale a României. Acelaşi regim se aplica şi fondurilor de garantare;
c) rezervele tehnice calculate de cãtre societãţile de asigurare şi reasigurare, constituite potrivit prevederilor <>Legii nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele tehnice se diminueazã prin înregistrarea la venituri, astfel încât nivelul acestora sa acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asiguratorului, dupã deducerea reasigurãrii. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare.
Instrucţiuni:
9.4. La determinarea profitului impozabil se iau în calcul creşterile sau scaderile rezervelor constituite conform legii. În vederea calculãrii rezervei prevãzute la art. 9 alin. (3) lit. a) din lege se ia în calcul profitul contabil lunar sau trimestrial, dupã caz, cumulat de la începutul anului, înainte de determinarea impozitului pe profit din care se scad veniturile neimpozabile, şi se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile.
Lege:
(4) Orice alte rezerve constituite în baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Excepţie fac rezervele legale constituite de Banca Nationala a României, bãncile, fondurile de garantare şi cooperativele de credit.
(5) Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor care au fost deductibile din profitul impozabil, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea cãtre acţionari, sub orice forma, cu ocazia lichidãrii, divizãrii, fuziunii, dizolvãrii societãţii sau retragerii unui acţionar/asociat, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform prevederilor legale în vigoare. Fac excepţie sumele transferate în cazul dizolvãrii fãrã lichidare, dacã succesorul de drept al contribuabilului menţine sistemul de impunere conform prezentei legi.
Instrucţiuni:
9.5. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal în cazul bãncilor, precum şi în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, sunt cele reglementate de <>Legea bancarã nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Rezervele legale se constituie lunar din profitul bãncii, în cotele şi în limitele stabilite, şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite se completeazã în condiţiile prevãzute de lege, în cazul micsorarii lor.
Rezerva generalã pentru riscul de credit se constituie din profitul bãncii, în cotele şi în limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul perioadei.
În cazul societãţilor din domeniul asigurãrilor şi reasigurarilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor <>Legii nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supraveghere a asigurãrilor, cu modificãrile ulterioare.
Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-pãrţi corespunzãtoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.
În cazul contractelor pentru care riscul a expirat, rezervele aferente se anuleazã sau se diminueazã în mod corespunzãtor prin înregistrarea sumelor respective la venituri.
Rezervele constituite lunar sau trimestrial, dupã caz, potrivit art. 9 alin. (3) din lege sunt deductibile la calculul profitului impozabil. În luna sau în trimestrul, dupã caz, în care profitul brut se diminueazã sau se înregistreazã pierdere, sumele repartizate în cursul anului fiscal curent pentru constituirea fondului de rezerva şi a rezervei generale pentru riscul de credit, deductibile la calculul profitului impozabil, se diminueazã sau se anuleazã în mod corespunzãtor în declaraţia privind impozitul pe profit.
Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea lor actionarilor sub forma dividendelor sau cu ocazia lichidãrii societãţii, atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende.
Lege:
(6) Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:
a) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat, efectuate potrivit legii, în limita de 5% aplicatã asupra diferenţei dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuiala cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu sponsorizarea şi/sau mecenatul;
b) perisabilitatile, în limitele prevãzute în normele aprobate prin hotãrâre a Guvernului, care se vor elabora în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
Instrucţiuni:
9.6. Nu sunt considerate perisabilitati şi sunt deductibile la calculul profitului impozabil pierderile prevãzute în normele de consum tehnologic.
Lege:
(7) Potrivit prezentei legi, cheltuielile nedeductibile sunt:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau venit plãtite în strãinãtate;
b) amenzile, confiscarile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile de întârziere datorate cãtre autoritãţile romane, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevãzute în contractele comerciale. Amenzile, penalitãţile sau majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autoritãţi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri;
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordatã salariaţilor, pentru deplasãri în ţara şi în strãinãtate, care depãşeşte de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
Instrucţiuni:
9.7. Cheltuielile de transport şi de cazare, ocazionate de deplasarea în ţara şi în strãinãtate a salariaţilor în interes de serviciu, nu intra sub incidenta art. 9 alin. (7) lit. c) din lege, ele fiind deductibile pe baza de documente justificative.
Lege:
d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului;
e) suma cheltuielilor sociale care depãşesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;
f) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor cheltuieli;
Instrucţiuni:
9.8. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenta prevederilor art. 9 alin. (7) lit. f) din lege, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este deductibilã fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distruse, care excede valoarea recuperatã în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, nu este deductibilã fiscal.
Lege:
g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, dacã valoarea acestora nu a fost impozitatã prin reţinere la sursa;
h) orice cheltuieli fãcute în favoarea actionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piata;
Instrucţiuni:
9.9. Sunt considerate cheltuieli fãcute în favoarea actionarilor sau asociaţilor, potrivit art. 9 alin. (7) lit. h) din lege, urmãtoarele:
a) cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de cãtre asociat sau acţionar;
b) cheltuielile cu transportul, cazarea şi diurna, efectuate de cãtre acţionarul sau asociatul care nu are calitatea de salariat. Fac excepţie de la aceste prevederi asociaţii care sunt şi administratori ai societãţii cu rãspundere limitatã sau ai unei societãţi în nume colectiv la care deţin pãrţile sociale, pentru cheltuielile privind transportul şi cazarea acestora, ocazionate de delegarea, deplasarea în ţara sau în strãinãtate, în interesul activitãţii pentru care contribuabilul este autorizat, constatate pe baza de documente justificative;
c) bunurile, mãrfurile şi serviciile acordate asociaţilor sau actionarilor, precum şi lucrãrile executate în favoarea acestora;
d) cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
e) alte cheltuieli.
Lege:
i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere şi de administrare înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice strãine, care nu s-au efectuat în România, care depãşesc 10% din salariile impozabile ale salariaţilor sediului permanent din România;
Instrucţiuni:
9.10. Nu intra sub incidenta prevederilor art. 9 alin. (7) lit. i) din lege cheltuielile efectuate în România pentru realizarea veniturilor aferente sediului permanent. Prin salarii impozabile, în sensul lit. i), se înţelege toate veniturile brute din salarii realizate de salariaţii sediului permanent din România, care se iau în calcul la aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 493/2002 .
Lege:
j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin care sa se facã dovada efectuãrii operaţiunii;
Instrucţiuni:
9.11. Înregistrãrile în evidenta contabila se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajeazã rãspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementãrilor contabile în vigoare.
Sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil reducerile de natura comercialã şi/sau financiarã, acordate clienţilor, care nu sunt evidentiate distinct în documentele justificative de vânzare, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Orice reduceri de natura comercialã şi/sau financiarã pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil trebuie:
a) sa fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului;
b) sa nu constituie în fapt remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestaţie oarecare;
c) sa fie acordate în baza unei hotãrâri a adunãrii actionarilor sau asociaţilor, dupã caz.
Lege:
k) cheltuielile înregistrate de societãţile agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societãţile agricole şi alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosinta al terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizatã din folosinta acestuia, prevãzutã în contractul de societate sau asociere;
l) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activitãţii de portofoliu, cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora;
Instrucţiuni:
9.12. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare şi a altor titluri imobilizate, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercialã la care se deţin participatiile sau ca urmare a modificãrii cotatiei pe piata bursiera, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
Nu intra sub incidenta acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de participare sau ale activitãţii de portofoliu, vândute ori cedate.
În cazul vânzãrii titlurilor de participare sau a titlurilor imobilizate ale activitãţii de portofoliu profitul impozabil se determina ca diferenţa între valoarea obţinutã în urma vânzãrii şi costul de achiziţie al titlurilor respective.
Lege:
m) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
n) cheltuielile reprezentând tichetele de masa acordate de angajatori, dacã nu sunt acordate în limita dispoziţiilor legii anuale a bugetului de stat;
o) cheltuielile privind contribuţiile plãtite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contribuţiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii;
p) cheltuielile cu primele de asigurare plãtite de angajator în numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de munca, boli profesionale şi risc profesional;
q) cheltuielile de protocol care depãşesc limita de 2% aplicatã asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
Instrucţiuni:
9.13. Cheltuielile de protocol prevãzute la art. 9 alin. (7) lit. q) din lege reprezintã cheltuielile ocazionate de acordarea de cadouri, tratatii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii.
Baza de calcul la care se aplica cota de 2% o reprezintã diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementãrilor contabile, la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile şi se scad veniturile neimpozabile.
Lege:
r) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizica, dacã legea nu prevede altfel;
s) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţa, prestãri de servicii sau asistenta, în situaţia în care nu sunt încheiate contracte în forma scrisã şi pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizata;
Instrucţiuni:
9.14. Nu intra sub incidenta art. 9 alin. (7) lit. s) din lege serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice şi juridice, care se referã la întreţinerea şi repararea activelor, servicii poştale, de comunicaţii şi de multiplicare. În baza acestor prevederi este necesar ca serviciile sa fie efectiv prestate, sa fie executate în baza unui contract scris care sa cuprindã date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi a tarifelor percepute, respectiv valoarea totalã a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura sa se facã pe intreaga durata de desfãşurare a contractului sau pe durata realizãrii obiectului contractului.
Verificarea prestaţiei se realizeazã prin analiza documentelor justificative care atesta efectuarea serviciilor situaţii de lucrãri, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzãtoare.
Lege:
t) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care contribuabilul este autorizat.
Art. 10. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decât unu.
(2) În cazul în care gradul de indatorare a capitalului este peste unu, inclusiv, cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile pana la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile rãmase nedeductibile se reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleaşi condiţii, pana la deductibilitatea integrala a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depãşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratata ca o cheltuiala cu dobanda, în sensul alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusã limitarilor prevãzute în aceste alineate.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar în legatura cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bãnci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în instrucţiunile prevãzute la art. 34, şi cele care sunt garantate de stat nu intra sub incidenta prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entitãţi decât instituţiile de credit autorizate, dobanda deductibilã este limitatã la:
a) nivelul ratei dobânzii de referinta a Bãncii Naţionale a României, pentru împrumuturile în lei;
b) nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus doua puncte procentuale, pentru împrumuturile în euro;
c) nivelul ratei dobânzii LIBOR plus doua puncte procentuale, pentru împrumuturile în alte devize.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplica pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica bãncilor, persoane juridice romane, şi sucursalelor bãncilor strãine care îşi desfãşoarã activitatea în România, precum şi instituţiilor de credit.
Instrucţiuni:
10.1. Sub incidenta art. 10 din lege intra numai împrumuturile angajate dupã data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 414/2002 , cu excepţia art. 10 alin. (5) din lege care se aplica şi pentru dobânzile aferente împrumuturilor angajate înaintea datei intrãrii în vigoare a legii de la alte entitãţi decât instituţiile de credit autorizate.
10.2. În vederea determinãrii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectueazã mai întâi ajustarile conform art. 10 alin. (5) din lege. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excede nivelul de deductibilitate permis conform art. 10 alin. (5) este consideratã nedeductibila, fãrã a mai fi luatã în calcul în perioadele urmãtoare. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativa sau gradul de indatorare este mai mare sau egal cu 1, contribuabilul aplica limitarea prevãzutã la art. 10 alin. (2) din lege.
Prin instituţii de credit autorizate se înţelege acele entitãţi care sunt autorizate legal sa funcţioneze.
10.3. Gradul de indatorare al capitalului se determina ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituţii financiare, împrumuturi de la acţionari, asociaţi sau alte persoane, credite furnizori. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, profitul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale.



                         Capital împrumutat
 Gradul de indatorare = ────────────────────
                         Capital propriu


10.4. În vederea determinãrii impozitului pe profit, gradul de indatorare se calculeazã ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit, dupã cum urmeazã:



           Capital                               Capital
           împrumutat(începutul anului fiscal) + împrumutat(sfârşitul perioadei)
           ──────────────────────────────────────────────────────────────────
                                           2
Gradul de 
indatorare = ──────────────────────────────────────────────────────────────────
             Capital                          + Capital 
             propriu(începutul anului fiscal)   propriu(sfârşitul perioadei) 
             ──────────────────────────────────────────────────────────────────
                                           2

    astfel:


          Capital                               Capital
          împrumutat(începutul anului fiscal +  împrumutat(sfârşitul perioadei)
Gradul  = ────────────────────────────────────────────────────────────────────
de           Capital                            Capital
indatorare   propriu(începutul anului fiscal)+  propriu(sfârşitul perioadei)



10.5. În cazul în care gradul de indatorare astfel determinat este mai mic decât 1, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta de curs valutar sunt deductibile integral dupã ce s-au efectuat ajustarile prevãzute la pct. 10.1.
10.6. Dacã gradul de indatorare astfel determinat este 1 sau mai mare decât 1, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea neta din diferenţe de curs valutar este deductibilã numai în limita urmãtoarei sume: venitul din dobânzi al contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia. Celelalte venituri nu includ: veniturile din dobânzi, veniturile din diferenţe de curs valutar, veniturile înregistrate în conturile 711, 721 şi 722, precum şi eventualele venituri rezultate din operaţiuni care au ca scop majorarea limitei prevãzute în art. 10 alin. (2) din lege.
10.7. Cheltuielile rãmase nedeductibile dupã aplicarea prevederilor pct. 10.6 sunt reportate în perioada urmãtoare şi sunt tratate din punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând sa devinã subiect al limitãrii aplicabile în acea perioada.
10.8. Exemplu:
Un contribuabil are urmãtoarea situaţie:


 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
                              Valori la data  Valori la data  Valori la data de 
                               de 1 ianuarie   de 31 martie     de 30 iunie
                                  anul N         anul N           anul N
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Capital propriu                  100.000         120.000          120.000
 Capital împrumutat               120.000          90.000          130.000
 Cheltuieli cu dobânzile                0          20.000           30.000
 Venituri din dobânzi                   0          10.000           12.000
 Celelalte venituri impozabile          0          80.000          100.000
 Pierderea neta din diferenţe de curs   0          25.000           35.000
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────


Pentru a determina nivelul deductibilitatii cheltuielilor cu dobânzile şi al pierderii nete din diferenţe de curs valutar la nivelul trimestrului şi apoi al semestrului, contribuabilul calculeazã gradul de indatorare a capitalului aferent perioadelor menţionate anterior.



                Capital împrumutat(1 ianuarie) + Capital împrumutat(31 martie)
Gradul         = ─────────────────────────────────────────────────────────────
de indatorare    Capital propriu(1 ianuarie) + Capital propriu(31 martie)
(trim. I)

                                  120.000 + 90.000 
Gradul de indatorare(trim I) = ────────────────────── = 0,95
                                 100.000 + 120.000



Având în vedere faptul ca acest grad de indatorare este mai mic decât 1, se deduc integral, pentru primul trimestru, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta de curs valutar.



                Capital împrumutat(1 ianuarie) + Capital împrumutat(30 iunie)
Gradul de     = ──────────────────────────────────────────────────────────────
indatorare      Capital propriu(1 ianuarie) + Capital propriu(30 iunie)
(semestrul I) 

                                      120.000 + 130.000
 Gradul de indatorare(semestrul I) = ──────────────────── = 1,13
                                      100.000 + 120.000



Deoarece gradul de indatorare aferent primului semestru este mai mare decât 1, se deduc cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta de curs valutar numai în limita prevãzutã la art. 10 alin. (2) din lege.


    Se prezintã urmãtoarea situaţie:
    a) cheltuieli cu dobânzile                         30.000
    b) pierdere neta din diferenţe
       de curs valutar                                 35.000
    c) cheltuieli supuse limitãrii           65.000 [a) + b)]
    d) venituri din dobânzi                            12.000
    e) celelalte venituri ale
       contribuabilului                               100.000
    f) cheltuieli deductibile (art. 10
       din lege)                       22.000 [d) + 10% x e)]
    g) cheltuieli reportabile                  43.000 [c)-f)]


10.9. În sensul prevederilor art. 10 alin. (4) din lege, prin bãnci internaţionale de dezvoltare se înţelege:
- Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporatia Financiarã Internationala (CFI) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internationala (ADI);
- Banca Europeanã de Investiţii (BEI);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD);
- bãnci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regionala similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit <>Legii datoriei publice nr. 81/1999 .
Lege:
Art. 11. - (1) Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale şi necorporale sunt deductibile în limita prevederilor <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, computere şi echipamente periferice ale acestora, puse în funcţiune dupã data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de amortizare accelerata fãrã aprobarea organului fiscal teritorial. Acelaşi regim de amortizare se poate utiliza şi pentru brevetele de invenţie, de la data aplicãrii acestora de cãtre contribuabil.
(2) Cheltuielile cu exploatarea zãcãmintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizeazã în obiective economice ce pot fi exploatate, se recupereazã în urmãtorii 5 ani, în rate egale, din veniturile realizate din exploatare.
(3) Contribuabilii autorizaţi sa desfãşoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligaţi sa înregistreze în evidenta contabila şi sa deducã la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de pana la 1% din diferenţa anuala dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, înregistrate potrivit reglementãrilor contabile, pe toatã durata de funcţionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.
Instrucţiuni:
11.1. Provizioanele prevãzute la art. 11 alin. (3) din lege sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale şi care au obligaţia de a prezenta un plan de refacere a mediului, în sensul asigurãrii reconstructiei ecologice a perimetrelor afectate de exploatãrile miniere, în conformitate cu prevederile <>Legii minelor nr. 61/1998 , cu modificãrile ulterioare. Sub incidenta acestor prevederi intra şi titularii acordurilor petroliere, care au obligaţia de a lua mãsurile de refacere a suprafeţelor petroliere afectate, potrivit dispoziţiilor <>Legii petrolului nr. 134/1995 , cu modificãrile ulterioare.
Lege:
(4) Pentru titularii de acorduri petroliere care desfãşoarã operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependintelor şi a anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10% din profitul anual de exploatare, pe toatã durata de funcţionare a exploatãrii petroliere.
(5) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe şi/sau în brevete de invenţie amortizabile, potrivit legii, destinate activitãţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi, şi care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata pot deduce cheltuieli suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rãmasã de recuperat pe durata de viata utila se determina dupã scãderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.
Instrucţiuni:
11.2. Pentru aplicarea art. 11 alin. (5) din lege contribuabilul este obligat sa ţinã o evidenta extracontabila de calcul a amortizarii deductibile fiscal. Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate în contabilitate, pentru care contribuabilul a optat sa aplice facilitatea prevãzutã la art. 11 alin. (5), nu vor fi luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
11.3. Exemplu: un contribuabil care îşi desfãşoarã activitatea în domeniul prelucrãrii metalelor achiziţioneazã la data de 15 septembrie 2002 un strung pe care îl pune în funcţiune pe data de 20 a aceleiaşi luni. Valoarea de intrare a strungului este de 30.000.000 lei. Durata normalã de funcţionare a strungului, conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, este de 10 ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniara. Din punct de vedere fiscal contribuabilul opteazã pentru aplicarea facilitatii prevãzute la art. 11 alin. (5) din lege.
Ca urmare a aplicãrii prevederilor art. 11 alin. (5) din lege contribuabilul va inregistra urmãtoarea situaţie:
● cheltuieli suplimentare deductibile de amortizare în luna septembrie: 20% x 30.000.000 lei = 6.000.000 lei;
● cheltuieli deductibile de amortizare de repartizat pe 120 de luni, începând cu luna urmãtoare deducerii de 20%: (30.000.000 lei - 6.000.000 lei)/120 de luni.


                                                      - lei -
────────────────────────────────────────────────────────────────
  Luna          Cheltuieli de amortizare acceptate fiscal
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Septembrie 2002             6.000.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Octombrie 2002                200.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Noiembrie 2002                200.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Decembrie 2002                200.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Ianuarie 2003                 200.000
 .                                   .
 .                                   .
 .                                   .
────────────────────────────────────────────────────────────────
 August 2012                   200.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 Septembrie 2012               200.000
────────────────────────────────────────────────────────────────
 TOTAL:                     30.000.000
────────────────────────────────────────────────────────────────


11.4. În cazul investiţiilor care se realizeazã pe parcursul mai multor luni sau în ani fiscali consecutivi, inclusiv pentru cele realizate în regie proprie, facilitãţile prevãzute la art. 11 alin. (1) şi (5) din lege se acorda la valoarea lucrãrilor realizate efectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrãri încheiate potrivit <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificãrile ulterioare. Investiţiilor puse în funcţiune parţial şi care au beneficiat de alte facilitãţi fiscale de natura impozitului pe profit nu li se aplica facilitãţile menţionate la art. 11 alin. (1) şi (5) din lege, pentru partea care a beneficiat de alte facilitãţi fiscale.
Lege:
(6) Deducerea suplimentarã de amortizare se acorda la data punerii în funcţiune a mijlocului fix, conform prevederilor <>Legii nr. 15/1994 . Sunt exceptate de la aceasta prevedere achiziţiile de animale şi plantaţii, pentru care deducerea se acorda astfel:
a) pentru animale, la data achiziţiei;
b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.
(7) Intra sub incidenta alin. (1) sau (5), dupã caz, şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar cu clauza definitiva de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de leasing financiar.
(8) Contribuabilii care beneficiazã de facilitãţile prevãzute la alin. (1) şi (5) au obligaţia sa pãstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puţin o perioada egala cu jumãtate din durata lor normalã de funcţionare.
(9) Persoanele juridice care au beneficiat pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de facilitatea fiscalã prevãzutã la <>art. 21^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 297/2000 pentru completarea <>Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 415/2001 , sunt obligaţi sa pãstreze în patrimoniu investiţiile realizate cel puţin o perioada egala cu jumãtate din durata normalã de funcţionare a acestora.
(10) În cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) şi (9), impozitul pe profit se recalculeazã, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, şi se vor calcula majorãri şi penalitãţi de întârziere, conform reglementãrilor legale în vigoare.
Instrucţiuni:
11.5. La aplicarea prevederilor art. 11 alin. (1) sau (5) din lege se ia în calcul valoarea de achiziţie a mijloacelor fixe înregistratã în evidenta contabila.
11.6. În cazul în care nu sunt respectate prevederile art. 11 alin. (8) şi (9) din lege, impozitul trebuie recalculat pentru anii precedenti fãrã a se tine seama de termenul de prescripţie al creanţei bugetare. Recalcularea trebuie facuta pentru perioada în care au fost aplicate prevederile art. 11 alin. (1) şi (5) din lege. Penalitãţile şi majorãrile de întârziere sunt calculate de la data la care trebuia plãtit impozitul aferent anilor fiscali pentru care se face recalcularea.
Lege:
Art. 12. - În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational locatorul/finantatorul are aceasta calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de cãtre locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobanda, iar în cazul leasingului operational utilizatorul deduce chiria.
Instrucţiuni:
12.1. Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizeazã avându-se în vedere prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã, şi prevederile contractului de leasing.
Operaţiunile de leasing imobiliar, efectuate conform contractelor cu clauza irevocabilã de vânzare, care au ca obiect utilizarea activelor ce aparţin societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, se supun regimului fiscal valabil pentru contractele de leasing financiar.
Lege:
Art. 13. - (1) Pierderea anuala, stabilitã prin declaraţia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obţinute în urmãtorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
(2) Nu se recupereazã pierderea fiscalã înregistratã de persoana juridicã ce îşi înceteazã existenta, în cazul în care are loc divizarea, dizolvarea, lichidarea sau fuziunea.
(3) În cazul persoanelor juridice strãine prevederile alin. (1) se aplica luându-se în considerare numai activitãţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscalã intra sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezenta lege. Aceasta pierdere se recupereazã de la data înregistrãrii.
Instrucţiuni:
13.1. Recuperarea pierderilor anuale se face în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
Pierderea fiscalã reprezintã suma înregistratã în declaraţia de impunere a anului precedent.
13.2. În cazul în care recuperarea pierderii fiscale se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioara a rezervei legale nu va mai fi o suma deductibilã la calculul profitului impozabil.
13.3. Nu recupereazã pierderea fiscalã societãţile comerciale care îşi înceteazã existenta în urma unor operaţiuni de divizare sau fuziune, precum şi cele care se înfiinţeazã în urma efectuãrii acestor operaţiuni, conform dispoziţiilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
13.4. Societatea comercialã din al carei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operaţiuni de divizare şi care îşi continua existenta ca persoana juridicã recupereazã partea din pierderea fiscalã înregistratã înainte de momentul în care operaţiunea de divizare produce efecte, proporţional cu drepturile şi obligaţiile menţinute de societatea comercialã respectiva.
13.5. În cazul fuziunii prin absorbţie pierderea fiscalã rezultatã din declaraţia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarata pana la data înscrierii la registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social, se recupereazã potrivit prevederilor din lege.
Lege:
Art. 14. - (1) În situaţia lichidãrii/dizolvãrii unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.
(2) În cazul fuziunii sau al divizãrii unui contribuabil care îşi înceteazã existenta sumele rezultate din evaluarile generate de aceste operaţiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entitatilor rezultate, fãrã a fi utilizate la majorarea capitalului social. În caz contrar aceste sume se supun impozitãrii cu cota prevãzutã la art. 2 alin. (1).

CAPITOLUL III
Impozitarea persoanelor juridice strãine şi a veniturilor din surse externe

Art. 15. - Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datoreazã impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România. Cota de impozitare este cea stabilitã la art. 2 alin. (1), (3) sau (4), dupã caz.
Art. 16. - (1) Persoanele juridice strãine care realizeazã urmãtoarele venituri se impoziteazã pentru profitul corespunzãtor acestora, potrivit prevederilor prezentei legi, cu cota prevãzutã la art. 2 alin. (1):
a) veniturile obţinute din sau în legatura cu proprietãţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizãrii unei asemenea proprietãţi, şi câştigul obţinut prin înstrãinarea unui drept asupra unei astfel de proprietãţi, inclusiv orice alte drepturi de proprietate atribuibile indirect, inclusiv prin înstrãinarea acţiunilor şi a altor drepturi similare într-o societate ale carei active corporale sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietãţi imobiliare situate în România;
b) veniturile obţinute ca urmare a exploatãrii resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
c) veniturile obţinute din înstrãinarea unui drept de proprietate deţinut la o persoana juridicã romana.
(2) Orice alt venit care nu este menţionat la alin. (1) este venit realizat pe teritoriul României dacã este plãtit de un rezident roman sau este plãtit de ori prin intermediul unui sediu permanent în România.
Instrucţiuni:
16.1. În cazul persoanelor juridice nerezidente care obţin veniturile prevãzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) şi la alin. (2) din lege, obligaţia completãrii şi depunerii declaraţiei de impunere potrivit art. 21 din lege, precum şi a calculãrii, reţinerii de la beneficiarul de venit şi plãţii impozitului revine persoanei rezidente, o data cu primul termen stabilit la art. 20 din lege.
În cazul persoanelor juridice nerezidente care obţin veniturile prevãzute la art. 16 alin. (1) din lege din vânzarea sau cesionarea drepturilor de proprietate asupra unei persoane juridice rezidente, obligaţia completãrii şi depunerii declaraţiei potrivit art. 21 din lege, precum şi a plãţii impozitului pe profit o data cu primul termen stabilit la art. 20 din lege îi revine persoanei juridice rezidente ale carei valori se tranzactioneaza, în cazul în care nu sunt societãţi deţinute public în sensul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate.
În cazul persoanelor juridice nerezidente care obţin veniturile prevãzute la art. 16 alin. (1) din lege şi care tranzactioneaza drepturile de proprietate deţinute asupra persoanelor juridice romane prin intermediul societãţilor de servicii de investiţii financiare, obligaţia completãrii şi depunerii declaraţiei potrivit art. 21 din lege, precum şi a calculãrii, reţinerii şi plãţii impozitului pe profit revine acestor societãţi de intermediere, o data cu primul termen stabilit la art. 20 din lege.
Reglementãrile convenţiilor de evitare a dublei impuneri prevaleazã fata de prevederile art. 16 din lege.
16.2. Veniturile obţinute din înstrãinarea unui drept de proprietate deţinut la o persoana juridicã romana sunt altele decât cele menţionate la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din lege.
16.3. Veniturile obţinute din sau în legatura cu proprietãţi imobiliare amplasate în România includ profiturile sau câştigurile din transferul de pãrţi sociale în cadrul unei societãţi sau din transferul unor titluri de participare în orice tip de entitate, dacã 50% sau mai mult din valoarea activelor respectivei societãţi, asocieri sau entitãţi reprezintã, direct sau indirect, proprietãţi imobiliare amplasate în România. În acest sens activele unei societãţi, asocieri sau entitãţi sunt în mod indirect proprietãţi imobiliare amplasate în România atunci când respectiva societate, asociere sau entitate deţine pãrţi sociale sau alte titluri de participare într-o alta societate, asociere sau entitate care satisface condiţia de 50% menţionatã la alineatul anterior.
16.4. Profiturile sau câştigurile corespunzãtoare veniturilor prevãzute la art. 16 din lege, care se impoziteazã, se determina ca diferenţa între veniturile realizate şi cheltuielile aferente. În cazul câştigurilor de capital profitul se determina ca diferenţa între valoarea realizatã la vânzare şi valoarea de achiziţie majoratã cu cheltuielile privind comisioanele, tarifele şi taxele aferente tranzacţiilor, rezultate din documente.
16.5. În cazul în care persoana juridicã nerezidenta efectueazã operaţiuni pe piata de capital prin intermediul unei societãţi de servicii de investiţii financiare, în urma cãrora se obţin pierderi, acestea se pot compensa cu profiturile obţinute pe piata de capital prin intermediul aceleiaşi societãţi de servicii de investiţii financiare şi numai pentru aceeaşi societate ale carei valori mobiliare sunt tranzacţionate.
Lege:
Art. 17. - (1) În sensul prezentei legi, sediu permanent înseamnã locul prin intermediul cãruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice strãine este, în întregime sau în parte, condusã direct ori prin intermediul unui agent dependent. În cazul în care o asociere sau o alta entitate care nu are personalitate juridicã desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România, pãrţile sau beneficiarii se considera ca desfãşoarã activitate în România printr-un sediu permanent.
(2) Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursala, un birou, un sediu secundar, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
(3) Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activitãţile de supraveghere, consultanţa şi furnizarea de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devine sediu permanent dacã are o durata mai mare de 6 luni.
Instrucţiuni:
17.1. Persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţi în România de natura celor menţionate la art. 17 alin. (3) din lege datoreazã impozit pe profit de la începutul activitãţii, imediat ce se poate determina ca a fost sau va fi depãşitã durata legalã, respectiv de 6 luni sau conform perioadelor din convenţia de evitare a dublei impuneri, dupã caz, pentru îndeplinirea condiţiilor de sediu permanent. În cazul în care nu se cunoaşte înainte de sfârşitul anului dacã prezenta în România va fi de o durata suficienta pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în urmãtorul an fiscal, în situaţia în care durata specificatã este depãşitã.
17.2. Reglementãrile din convenţiile de evitare a dublei impuneri privind definirea sediului permanent prevaleazã fata de prevederile legii numai în cazul în care contribuabilul prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã. De exemplu, în cazul în care contribuabilul este rezident într-o ţara cu care România are un tratat potrivit cãruia un loc de construcţie devine sediu permanent dacã are o durata mai mare de 12 luni, aceasta regula se aplica pentru acest contribuabil, şi nu regula de 6 luni prevãzutã la art. 17 alin. (3) din lege, cu condiţia prezentãrii certificatului de rezidenţã fiscalã.
Lege:
(4) Un sediu permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitarii, al expunerii de produse sau de mãrfuri; menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri în scopul depozitarii sau al expunerii; menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta persoana juridicã; menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri pentru expunerea în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care pot fi şi vândute la încheierea targului sau a expoziţiei.
(5) Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpãrãrii de produse, de mãrfuri sau colectãrii de informaţii, menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfãşurãrii de activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activitãţilor menţionate, cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
(6) Când o persoana fizica sau juridicã, alta decât un agent cu statut independent, acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la alin. (5).
(7) O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii ei obişnuite, înscrisã în documentele de constituire.
(8) Prin agent dependent se înţelege o persoana fizica, juridicã sau alta entitate care îşi desfãşoarã activitatea în România, în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice strãine, în baza unui înscris între aceştia, şi încheie contracte în numele acesteia, cu excepţia reprezentantelor autorizate sa funcţioneze pe teritoriul României.
(9) Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activitãţii sa îl înregistreze la organul fiscal teritorial în a cãrui raza urmeazã sa activeze.
(10) Pentru reflectarea realã a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizãrii veniturilor acestuia, avându-se în vedere prevederile cap. II. La determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere urmãtoarele reguli:
a) relaţia dintre o societate comercialã strãinã şi sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilitã juridic prin convenţii/contracte; în consecinta, operaţiunile la care acestea participa nu genereazã profit, iar ca urmare a derulãrii acestor operaţiuni sediul permanent nu înregistreazã pierdere;
b) tot ceea ce nu reprezintã cheltuieli sau venituri la societatea comercialã strãinã nu poate fi cheltuiala sau venit al sediului permanent;
c) circulaţia bunurilor şi a finantarilor între acestea, precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la realizarea de profituri sau pierderi.
Art. 18. - (1) Persoana juridicã romana are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o suma echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa, plãtit direct sau prin reţinere la sursa în strãinãtate, pe baza de documente confirmate de autoritãţile strãine, care atesta plata, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României, aferent datei plãţii. În acest caz valoarea ce va fi luatã în considerare pentru determinarea profitului impozabil este cea bruta, inclusiv impozitul plãtit în afarã.
(2) Suma deducerii este la nivelul prevãzut la art. 2 alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit, prevãzutã în prezenta lege, asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, dupã ce s-au scãzut cheltuielile deductibile aferente acestora.
Instrucţiuni:
18.1. Aceasta prevedere are drept scop evitarea dublei impuneri a profitului, în sensul ca impozitul pe profitul realizat în strãinãtate sau impozitele reţinute în strãinãtate prin reţinere la sursa, confirmate de autoritãţile fiscale din ţãrile unde au fost realizate veniturile şi au fost reţinute impozitele aferente, se deduc din impozitul pe profitul datorat în România.
18.2. În conformitate cu reglementãrile contabile în vigoare, operaţiunile efectuate de subunitatile din strãinãtate ale persoanelor juridice romane pot fi înregistrate în cursul perioadei de gestiune numai în devize, urmând ca la sfârşitul exerciţiului financiar rulajele şi soldurile exprimate în valuta, din balantele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, sa fie evaluate la cursul valutar din data de 31 decembrie şi sa fie centralizate în balanţa de verificare a societãţii din România, cãreia îi aparţin.
O persoana juridicã romana care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculeazã profitul impozabil la nivelul întregii societãţi, potrivit dispoziţiilor cap. II din lege. În scopul acordãrii creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculeazã profitul impozabil şi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, potrivit reglementãrilor fiscale din România.
Documentul pe baza cãruia se calculeazã deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atesta plata, confirmat de autoritatea fiscalã strãinã.
18.3. Limitarea prevãzutã în alin. (2) din lege va fi calculatã separat pentru fiecare sursa de venit. În scopul aplicãrii acestei reguli toate veniturile a cãror sursa se afla în aceeaşi ţara strãinã vor fi considerate ca având aceeaşi sursa.
18.4. Exemplu: un contribuabil desfãşoarã activitãţi atât în România, cat şi în ţara X printr-un sediu permanent.
Pentru activitatea desfasurata în ţara X situaţia este urmãtoarea:
● Pentru sediul permanent:
- profitul impozabil aferent anului 2003, conform regulilor din ţara X, 100 milioane lei (exprimat la cursul de schimb valutar de la sfârşitul anului 2003);
- impozitul pe profit pentru anul 2003, conform regulilor din ţara X (cota de 30%), 30 milioane lei (exprimat la cursul de schimb valutar de la sfârşitul anului 2003);
- profitul impozabil aferent anului 2003, conform regulilor din legea romana, 80 milioane lei (legislaţia romana privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara X);
- impozitul pe profit pentru anul 2003, conform regulilor din legea romana (cota de 25%), 20 milioane lei.
● Pentru alte venituri din ţara X:
- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;
- impozit cu reţinere la sursa pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (valoare calculatã la cursul de schimb valutar din data plãţii).
Pentru activitatea desfasurata atât în România, cat şi în ţara X situaţia este urmãtoarea:
- profit impozabil aferent anului 2003, conform regulilor din legea romana, 1.000 milioane lei;
- impozit pe profit pentru anul 2003, conform regulilor din legea romana (cota de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maxima reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reţinere la sursa (dobânzi).
Impozitul plãtit în ţara X trebuie evaluat la cursul de schimb valutar de la data plãţii. Impozitul pe profitul aferent anului 2003 din ţara X este plãtit în mai multe transe, iar valoarea cumulatã a acestora, la cursul de schimb valutar de la data fiecãrei plati, este echivalentul a 21 milioane lei (exista o depreciere a leului comparativ cu valuta tarii X în timpul anului). În aceasta situaţie suma recunoscuta de organele fiscale romane ca fiind plãtitã în ţara X este de 31 milioane lei:
- 21 milioane lei impozit pe profit plãtit;
- 10 milioane lei impozit cu reţinere la sursa (venit din dobânzi).
Deoarece aceasta suma este mai mare decât limita maxima de 30 milioane lei care poate fi acordatã sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scãdea din impozitul pe profitul întregii activitãţi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.
Lege:
Art. 19. - Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit. Pierderile neacoperite se reporteazã şi se recupereazã în anii urmãtori, potrivit art. 13.
Instrucţiuni:
19.1. Potrivit acestor dispoziţii pierderile realizate din activitatea desfasurata în strãinãtate se recupereazã numai din veniturile impozabile realizate în strãinãtate pe fiecare sursa de venit. În scopul aplicãrii acestei reguli, prin sursa de venit se înţelege ţara din care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform instrucţiunilor prevãzute pentru aplicarea art. 13 din lege.
Lege:

CAPITOLUL IV
Plata şi controlul impozitului pe profit

Art. 20. - (1) Plata impozitului pe profit se efectueazã trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmãtor, cu excepţia Bãncii Naţionale a României, a bãncilor romane şi a sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, care efectueazã plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se calculeazã impozit. În acest scop profitul şi impozitul pe profit se calculeazã şi se evidenţiazã trimestrial, cumulat de la începutul anului sau lunar, în cazul bãncilor.
(2) Banca Nationala a României, bãncile şi sucursalele din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, au obligaţia sa plãteascã în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecãrui an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil sa se efectueze pana la termenul prevãzut pentru depunerea situaţiilor financiare.
(3) Contribuabilii, alţii decât cei prevãzuţi la alin. (2), au obligaţia sa plãteascã în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, o suma egala cu impozitul calculat şi evidenţiat pe trimestrul III, urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil sa se efectueze pana la termenul prevãzut pentru depunerea situaţiilor financiare.
(4) Persoanele juridice care înceteazã sa existe au obligaţia de a depune declaraţia de impunere şi de a plati impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrãrii încetãrii existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.
(5) Persoanele juridice fãrã scop patrimonial calculeazã şi plãtesc impozitul pe profit anual, pana la data de 25 ianuarie a anului urmãtor.
(6) Contribuabilii care obţin venituri din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultura şi viticultura plãtesc impozit pe profit anual, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.
Art. 21. - (1) În cursul anului fiscal contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere pana la termenul de plata a impozitului inclusiv, urmând ca, dupã definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual, sa depunã declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat, pana la termenul prevãzut pentru depunerea situaţiilor financiare.
(2) Contribuabilii sunt obligaţi sa depunã o data cu declaraţia de impunere anuala şi o declaraţie privind plãţile sau angajamentele de plata cãtre persoanele fizice şi/sau juridice strãine, care sa cuprindã sumele, scopul plãţii şi beneficiarul. Nu se cuprind în aceasta declaraţie sumele angajate sau plãtite pentru operaţiunile în exclusivitate de import de bunuri şi transport internaţional.
(3) Contribuabilii sunt rãspunzãtori pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere.
(4) Declaraţia de impunere se semneazã de cãtre administrator sau de orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa îl reprezinte pe contribuabil.
Instrucţiuni:
21.1. Completarea şi depunerea de cãtre contribuabili a declaraţiei de impunere au rolul de a stabili impozitul pe profit datorat sau de recuperat, constituind totodatã şi cerere de plata a impozitului.
Plãtitorii care se gãsesc în situaţia de fuziune prin absortie, divizare sau lichidare, conform legii, şi care îşi încheie perioada impozabilã au obligaţia sa depunã, în termen de 15 zile de la data apariţiei acestei situaţii, declaraţia privind impozitul pe profit. Declaraţia privind impozitul pe profit întocmitã de plãtitor reprezintã titlu de creanta prin care se constata şi se individualizeazã obligaţia de plata privind impozitul pe profit.
În situaţia contribuabilului care înceteazã sa existe ca persoana juridicã în urma efectuãrii unei operaţiuni de fuziune prin absorbţie, divizare sau lichidare, termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit reprezintã şi termen de plata a obligaţiei fata de bugetul de stat, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Lege:
Art. 22. - Fac excepţie de la prevederile art. 20 alin. (3) contribuabilii care au definitivat pana la data de 25 ianuarie închiderea exerciţiului financiar anterior. Aceştia depun declaraţia de impunere definitiva şi plãtesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor.
Art. 23. - Plata impozitelor reglementate de prezenta lege se face în lei.
Art. 24. - Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datoreazã majorãri şi penalitãţi de întârziere, potrivit reglementãrilor legale în vigoare.
Art. 25. - Constatarea, controlul, urmãrirea, încasarea şi executarea silitã a impozitelor reglementate de prezenta lege, precum şi a penalitatilor, a majorãrilor de întârziere şi a penalitatilor de întârziere se efectueazã, conform reglementãrilor legale în vigoare, de cãtre organele fiscale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 26. - Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unitãţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 64/1999 , cu modificãrile ulterioare, în scopul determinãrii obligaţiilor fiscale ale acestuia. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afarã acestora, numai cu autorizarea scrisã a conducerii unitãţii fiscale, justificatã de necesitatea controlului.
Art. 27. - (1) În vederea determinãrii obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla şi de a recalcula adecvat profitul impozabil şi impozitul de plata pentru:
a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plãţii impozitelor;
b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, actionarilor sau persoanelor ce acţioneazã în numele acestora;
c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi fãcute sau garantate de acţionari, asociaţi ori de persoanele care acţioneazã în numele acestora, în vederea reflectãrii reale a operaţiunii;
d) distribuirea, împãrţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulţi contribuabili ori acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea realã a operaţiunilor.
Instrucţiuni:
27.1. Doua întreprinderi sunt considerate asociate (societãţi-mama şi filiale sau societãţi controlate în comun) dacã o întreprindere este rezidenţã a statului roman, iar cealaltã este rezidenţã a altui stat şi:
a) întreprinderea din celãlalt stat participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul întreprinderii rezidente; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul ambelor întreprinderi; sau
c) întreprinderile sunt considerate a fi persoane asociate conform art. 27 alin. (3) din lege.
Întreprinderile asociate sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate ori impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente.
Autoritãţile fiscale din România pot, în scopul calculãrii obligaţiilor fiscale ale întreprinderilor asociate, sa reconsidere evidentele întreprinderii din România, în scopul examinãrii fiscale, dacã în urma relaţiilor speciale dintre întreprinderea asociata romana şi cea strãinã aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din România. Reconsiderarea evidentelor întreprinderilor asociate nu se efectueazã atunci când tranzacţiile dintre asemenea întreprinderi au loc în termenii comerciali de piata libera, respectiv ca tranzacţii între întreprinderi independente.
În cazul în care România a încheiat convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este întreprinderea asociata strãinã, aceasta reconsiderare a evidentelor în scopul examinãrii fiscale se efectueazã de cãtre autoritãţile romane prin coroborare cu "Procedura amiabila" prevãzutã în respectiva convenţie.
În acest sens, atunci când România include în profiturile unei întreprinderi înregistrate în România şi impune în consecinta profiturile asupra cãrora o întreprindere rezidenţã în alt stat a fost supusã impunerii în statul sau de rezidenţã, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii din România dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele convenite între întreprinderi independente, statul de rezidenţã al întreprinderii asociate strãine poate proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.
Reconsiderarea evidentelor care privesc profiturile incluse ca urmare a aplicãrii principiilor pieţei libere între întreprinderi asociate presupune ca aceasta sa se facã şi în statul în care aceste profituri au fost impuse iniţial, evitandu-se în acest fel o dubla impunere.
Ajustarea profiturilor trebuie facuta astfel încât sa poatã fi agreatã şi de statul care a fãcut impunerea iniţialã în funcţie de situaţia existenta la momentul stabilirii impunerii. În asemenea situaţii autoritatea competenta din România se poate consulta şi cu autoritatea competenta a celuilalt stat, în scopul stabilirii unei metodologii de ajustare a profiturilor, agreatã de ambele state.
În condiţiile în care sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi alte state, aplicarea acestor prevederi se face pe baza prezentãrii certificatului de rezidenţã fiscalã de cãtre întreprinderea asociata, nerezidenta în România.
La ajustarea profiturilor între întreprinderile asociate se are în vedere perioada de prescripţie prevãzutã de legislaţia interna a statelor în care întreprinderile asociate în cauza sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevãzut o alta perioada de prescripţie.
Ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate nu conduce la modificarea situaţiilor financiare ale întreprinderilor asociate.
Lege:
(2) În cazul tranzacţiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscuta de autoritatea fiscalã este valoarea de piata a tranzacţiilor.
(3) În mod particular, sunt persoane asociate:
a) persoanele fizice, ascendenţii, descendenţii, colateralii, soţul sau sotia acestora şi afinii pana la gradul al III-lea inclusiv;
b) o entitate şi orice alta persoana care deţine inclusiv proprietãţi ale asociaţilor acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numãrul acţiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controleazã în mod efectiv acea entitate;
c) doua entitãţi, dacã o terta persoana deţine inclusiv proprietãţi ale asociaţilor acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numãrul acţiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controleazã în mod efectiv acele entitãţi.
(4) La estimarea valorii de piata a tranzacţiilor vor fi utilizate urmãtoarele metode:
Instrucţiuni:
27.2. În termeni generali valoarea de piata este determinata prin raportarea la tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolata dacã se desfãşoarã între întreprinderi independente. O tranzacţie necontrolata este comparabila cu o tranzacţie controlatã dacã:
a) nici una dintre diferenţele dintre tranzacţiile care sunt comparate sau dintre întreprinderi care desfãşoarã aceste tranzacţii nu poate afecta semnificativ condiţiile care sunt comparate (de exemplu preţul sau marja de profit); sau dacã
b) pot fi fãcute ajustari suficient de precise pentru eliminarea efectelor oricãrei diferenţe menţionate la lit. a).
Lege:
a) metoda comparãrii preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compara cu preţurile practicate de alte entitãţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;
Instrucţiuni:
27.3. Pentru transferul de bunuri, produse, mãrfuri sau servicii între entitãţi aparţinând aceluiaşi grup valoarea de piata este acel preţ pe care l-ar fi convenit entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup, în condiţiile existente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de mãrfuri identice ori similare, în cantitãţi comparabile, în acelaşi punct din lantul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plata. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piata se poate recurge la compararea preţului dintr-o tranzacţie controlatã cu:
a) preţul extern pentru mãrfurile şi serviciile identice sau similare livrate în strãinãtate (compararea cu preţurile curente pe piata care pot fi stabilite prin cotatii de piata, prin preţurile aplicate într-un anumit sector sau prin preţurile convenite între terţe pãrţi independente, dupã caz);
b) preţul intern pentru mãrfurile şi serviciile identice sau similare livrate în ţara (compararea cu preţurile existente pe piata, pe care contribuabilul sau o persoana aparţinând aceluiaşi grup le-a convenit cu entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup).
Pentru aplicarea metodei comparãrii preţurilor valoarea de piata a tranzacţiei va fi determinata prin compararea preţului de vânzare al mãrfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantitãţi apropiate, cu preţul de vânzare al mãrfurilor şi al serviciilor de evaluat. În cazul în care cantitãţile nu sunt comparabile se utilizeazã preţul de vânzare pentru mãrfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantitãţi diferite. Pentru aceasta preţul de vânzare se va corecta cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate, cu condiţia ca aceste diferenţe sa se bazeze pe elemente de proba care sa stabileascã faptul ca acestea sunt rezonabile sau exacte.
În scopul metodei comparãrii preţurilor o tranzacţie necontrolata este comparabila cu o tranzacţie controlatã dacã:
a) nici una dintre diferenţele dintre tranzacţiile care sunt comparate sau dintre întreprinderile care desfãşoarã aceste tranzacţii nu poate afecta substanţial preţul într-o piata libera; sau dacã
b) pot fi fãcute ajustari suficient de precise pentru eliminarea efectelor oricãrei diferenţe dintre cele menţionate la lit. a).
Lege:
b) metoda cost-plus, în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mãrite cu o rata de profit similarã domeniului de activitate al contribuabilului;
Instrucţiuni:
27.4. Punctul de plecare pentru aceasta metoda, în cazul transferului de mãrfuri sau de servicii între persoane aparţinând aceluiaşi grup, este reprezentat de costurile producãtorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metoda de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazeazã şi politica de stabilire a preţurilor fata de entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea în vedere o rata de profit care este normalã pentru domeniul de activitate al contribuabilului. Rezultatul adaugarii profitului la costurile de mai sus poate fi considerat preţul de piata al tranzacţiei controlate.
Acolo unde mãrfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numãr de entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, aceasta metoda urmeazã sa fie aplicatã separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activitãţile concrete ale fiecãrei entitãţi aparţinând aceluiaşi grup.
Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlatã va fi rezonabil stabilit prin referinta la costul plus profitul aceluiaşi furnizor în comparatie cu tranzacţiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folositã este costul plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de cãtre o întreprindere independenta.
Lege:
c) metoda preţului de revânzare, în care preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare a produselor şi serviciilor cãtre entitãţi independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare şi o rata de profit.
Instrucţiuni:
27.5. Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la preţul la care un produs cumpãrat de la o persoana aparţinând aceluiaşi grup este revandut unei entitãţi care nu aparţine grupului. Acest preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marja bruta corespunzãtoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzãtor din cadrul grupului va incerca sa îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi sa poatã realiza un profit corespunzãtor. Ceea ce rãmâne dupã scãderea marjei brute poate fi considerat ca fiind preţul de piata pentru transferul bunului între entitãţi asociate, dupã ajustarea cu alte costuri asociate cu achiziţionarea produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzãtor într-o tranzacţie controlatã poate fi determinata prin referinta la marja profitului din revânzare pe care acelaşi ultim vânzãtor o câştiga pentru articolul procurat şi vândut în cadrul tranzacţiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vânzãri realizate de o entitate independenta în cadrul unor tranzacţii necontrolate comparabile.
În cazul în care mãrfurile sunt transferate printr-un numãr de entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, atunci în anumite împrejurãri poate fi fãcut un calcul, începându-se cu preţul (obţinut pe piata) pentru transferul final cãtre o persoana care nu aparţine aceluiaşi grup şi mergandu-se înapoi, de-a lungul întregului şir de entitãţi, pana la punctul sau de plecare.
O tranzacţie necontrolata este comparabila cu o tranzacţie controlatã, în sensul metodei preţului de revânzare, dacã:
a) nici una dintre diferenţele dintre tranzacţiile care sunt comparate sau dintre întreprinderile care desfãşoarã aceste tranzacţii nu poate afecta semnificativ marja preţului de revânzare pe piata libera; sau dacã
b) pot fi fãcute ajustari suficient de precise pentru eliminarea efectelor oricãreia dintre diferenţele menţionate la lit. a).
În cele mai multe cazuri metoda preţului de revânzare va fi utilizabila acolo unde cel care revânzare nu majoreazã substanţial valoarea produsului. Cu toate acestea ea poate fi utilizata atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvatã.
Lege:
(5) Dintre metodele prevãzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvatã metoda, de la caz la caz.
Instrucţiuni:
27.6. În aplicarea metodelor prevãzute la alin. (4) al art. 27 din lege nu exista o succesiune unica de metode standard pentru examinarea valorii de piata, care sa se aplice tuturor cazurilor. Examinarea se bazeazã pe preţurile stabilite de contribuabil. La verificarea oportunitãţii aplicãrii unei metode punctul de plecare este luarea în considerare:
a) a metodei care se apropie cel mai mult de împrejurãrile în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial;
b) a alegerii metodei pentru care sunt disponibile datele cele mai demne de încredere asupra preţurilor, rezultate din funcţionarea efectivã a entitatilor aparţinând aceluiaşi grup, implicate în tranzacţii supuse liberei concurente;
c) a gradului de precizie cu care se pot face ajustari în vederea obţinerii comparabilitatii;
d) a circumstanţelor cazului individual.
Condiţiile pieţei impun adesea folosirea unei combinatii de mai multe metode pentru stabilirea valorii de piata. Metodele standard sunt ajustate în funcţie de circumstanţele cazului particular, combinate sau completate cu alte proceduri, pentru a se tine seama de condiţiile specifice pieţei. La stabilirea valorii de piata pot fi utilizate mai multe metode standard.
La baza aplicãrii acestor metode se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) activitãţile desfãşurate efectiv de diferitele entitãţi aparţinând aceluiaşi grup;
b) metoda folositã trebuie sa corespundã împrejurãrilor date ale pieţei şi ale activitãţii contribuabilului;
c) la aplicarea unei anumite metode se va avea în vedere documentaţia care poate fi pusã la dispoziţie de cãtre contribuabil;
d) metoda de determinare a valorii de piata este specifica fiecãrui caz particular.
Circumstanţele cazului individual care urmeazã sa fie luat în considerare în examinarea valorii de piata sunt:
a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mãrfurilor şi serviciilor transferate;
b) condiţiile pieţei pe care bunurile, mãrfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup;
c) activitãţile desfãşurate şi stadiile din lantul producţiei şi distribuţiei asumate în fapt de entitatile implicate;
d) clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligaţiile, perioadele de plata, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;
e) în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f) condiţiile speciale de concurenta.
Factorii determinanţi în aplicarea metodelor standard sunt împrejurãrile previzibile în momentul în care a fost încheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar sa se aibã în vedere dacã terţe pãrţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzãtoare (de exemplu, clauze de actualizare a preţului).
În situaţia în care în legatura cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plata sau facilitãţi de credit pentru client, diferite de practica comercialã obişnuitã), în cazul furnizarii parţiale de materiale de cãtre client sau servicii auxiliare, la determinarea valorii de piata trebuie sa se ia în considerare şi aceşti factori.
La aplicarea metodelor standard este necesar sa nu se ţinã seama de datele şi de preţurile care au fost influentate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:
a) preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piata din care se face transferul;
b) preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piata;
c) preţuri care sunt influentate de reglementãrile autoritãţilor publice.
În cazul furnizorilor de servicii, datoritã diversitatii acestora este necesar sa se ia în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). Dacã nu exista tarife comparabile, urmeazã sa fie folositã metoda "cost-plus".
Dacã sunt prestate servicii legate de transferul de bunuri care necesita perioade de garanţie, cheltuielile aferente se deduc ca un cost separat, cu condiţia ca în tranzacţiile dintre terţe pãrţi serviciile care necesita perioade de garanţie sa fie incluse în preţul bunurilor (de exemplu, garanţia sau serviciile de întreţinere ori servicii oferite pentru menţinerea loialitatii clienţilor).
În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de cãtre acele entitãţi aparţinând aceluiaşi grup care urmeazã sa beneficieze de pe urma publicitãţii fãcute sau, dacã este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul.
În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la entitatea controlatã.
Dacã un contribuabil face publicitate în numele altei entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, cheltuielile de aceasta natura sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în condiţiile în care serviciile prestate pot fi încadrate ca servicii comerciale de aceeaşi natura şi cu acelaşi efect ca şi serviciile prestate de întreprinderi de publicitate independente.
În mãsura în care publicitatea facuta este legatã de activitãţile (rolul) exercitate de ambele entitãţi, este necesar sa se analizeze dacã cheltuielile de publicitate au fost repartizate în mod corespunzãtor între pãrţile implicate şi dacã sunt aferente veniturilor.
Principiul de mai sus se aplica, de asemenea, contribuabililor aparţinând aceluiaşi grup de producţie şi de vânzãri.
În cazul costurilor ocazionate de pãtrunderea pe piata a produselor noi societãţile comerciale de producţie şi filialele lor de vânzãri suporta adesea costuri sporite şi/sau reduceri ale încasãrilor în perioada de promovare a produselor noi. Într-o situaţie de libera concurenta pe piata aceste costuri sunt deductibile la societatea de distribuţie, cu condiţia ca deficitul sa fie recuperat din profitul realizat prin preţul de livrare practicat ulterior perioadei de promovare. În cazul în care nu sunt întrunite aceste condiţii, costurile majorate în scopul câştigãrii segmentului de piata sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.
În cazul serviciilor de finanţare între entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, pentru alocarea veniturilor se va analiza:
a) dacã împrumutul dat este în interesul desfãşurãrii activitãţii beneficiarului;
b) dacã a existat o schema de distribuţie a profitului sau dacã împrumutul poate fi considerat contribuţie la capitalul social.
Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului sau în contribuţia la capitalul social va fi presupusa dacã de la bun început nu se asteapta în mod cert la o rambursare a împrumutului sau dacã aceasta forma de finanţare proprie este justificatã prin motive juridice ori comerciale ca fiind singura posibila sau contractul conţine clauze defavorabile pentru plãtitor.
Cheltuielile cu dobanda pot fi deduse numai dacã împrumutul a fost dat în interesul desfãşurãrii activitãţii întreprinderii şi a fost utilizat în acest scop.
Atunci când se examineazã dobanda trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb şi costurile mãsurilor de asigurare a ratei de schimb, alte circumstanţe de acordare a împrumutului şi în special situaţia de pe pieţele de capital.
Raportarea condiţiilor de împrumut va avea în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurãri comparabile şi în aceeaşi zona valutarã de o entitate care nu aparţine grupului. De asemenea, trebuie sa se ţinã seama de mãsurile pe care entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup le-ar fi luat pentru a împãrţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala împrumutãtorului). Totodatã vor fi luate în considerare unele prevederi legale obligatorii în ţara de resedinta a entitatii aparţinând aceluiaşi grup sau motive similare distincte de aranjamentul de împrumut în sine, dacã împrumuturile sunt luate fãrã dobanda sau la rate ale dobânzii mai favorabile, în cazul în care investiţia de capital propriu ar fi fost necesarã.
27.7. În cazul dobânzilor aferente furnizarilor de bunuri şi de servicii este necesar sa se examineze dacã costul dobânzii reprezintã o practica comercialã obişnuitã sau dacã pãrţile care fac tranzacţia cer dobanda acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Elementele de analiza menţionate mai sus vor fi avute în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.
27.8 În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectualã, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceasta natura, costurile folosirii proprietãţii nu sunt deduse separat dacã drepturile sunt transferate în legatura cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacã sunt incluse în preţul acestora.
În situtia în care dreptul de folosire se factureaza separat, preţul acestuia urmeazã sa fie analizat ţinându-se seama de urmãtoarele:
a) dacã elementele proprietãţii intangibile, folosite de un deţinãtor de brevet, pot fi luate în considerare împreunã din punct de vedere tehnic şi comercial şi dacã formeazã o singura unitate;
b) dacã redeventa este stabilitã conform unei metode corespunzãtoare naturii veniturilor realizate prin utilizarea brevetului;
c) dacã plata dreptului de autor lasa utilizatorului un profit acceptabil de pe urma produsului brevetat; ca un caz individual, se poate lua în considerare şi adãugarea unei cote marginale fixe la preţul de cost.
27.9. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) între entitatile aparţinând aceluiaşi grup sarcinile de administrare, management, control, consultanţa sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societãţii-mama, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi cerutã o remuneraţie pentru aceste activitãţi, în mãsura în care baza lor legalã este relaţia juridicã care guverneazã forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legãturile dintre entitãţi. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai dacã astfel de entitãţi furnizeazã în plus servicii întreprinderilor aparţinând aceluiaşi grup sau dacã în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Costurile pentru astfel de servicii pot fi plãtite numai între entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup, dacã serviciile pot fi distinse şi cuantificate în mod clar şi dacã sunt prestate în propriul interes al beneficiarului (dacã oferã un profit asteptat şi reduc costul pentru beneficiar). Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de cãtre o filiala care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridicã dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama ca nu ar fi folosit aceste servicii dacã ar fi fost o entitate independenta;
b) serviciile trebuie sa fie prestate în fapt. Simpla existenta a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficienta deoarece, ca regula generalã, entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup plãtesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Exemple de servicii pe care filialele sau sediile permanente nu le pot deduce:
a) costurile de sprijin al grupului, inclusiv dreptul de a folosi numele grupului şi beneficiile derivate din simplul fapt al integrãrii juridice, financiare şi organizatorice în acel grup;
b) activitãţile consiliului de administraţie al companiei cãreia îi aparţine sediul permanent şi ale consiliului de supraveghere şi cheltuielile aferente şedinţelor actionarilor sãi;
c) organizarea juridicã a grupului ca un tot unitar, precum şi producţia şi planificarea investiţiilor pentru întregul grup;
d) activitãţile care reflecta poziţia sa în calitate de acţionar, inclusiv organizarea generalã, precum şi controlul şi auditul grupului, în sprijinul sediului grupului;
e) protecţia şi administrarea investiţiilor;
f) managementul grupului (pregãtirea, îndeplinirea şi controlul propriilor mãsuri de management).
La stabilirea valorii de piata a serviciilor administrative se va analiza dacã serviciile dintre entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup sunt comparabile, prin natura şi posibilitãţile lor, cu serviciile administrative din interiorul grupului respectiv. În mãsura în care preţurile comparabile ale pieţei nu sunt disponibile, valoarea de piata se stabileşte folosind metoda "cost-plus".
Lege:
(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucţiunile aprobate prin hotãrâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.
Art. 28. - (1) Functionarii publici din cadrul unitãţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.
(2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai:
a) autoritãţilor cu atribuţii fiscale, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;
b) autoritãţii din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare;
c) autoritãţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii internaţionale ratificate sau aprobate de Parlament;
d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii.
(3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, potrivit prevederilor alin. (2), este obligatã sa pãstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.
(4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisã şi unei alte persoane, cu consimţãmântul scris al contribuabilului.
(5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale.
Art. 29. - Contestaţiile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţioneazã conform prevederilor legale în materie.
Art. 30. - (1) Cesionarea sau înstrãinarea sub orice alta forma a acţiunilor ori a pãrţilor sociale ale societãţilor comerciale, precum şi transferul patrimoniului unei entitãţi aparţinând unei persoane nerezidente se pot face numai dupã achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende. Fac excepţie situaţiile în care urmeazã sa se preia obligaţiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administraţiei de stat, document din care sa rezulte obligativitatea achitãrii acestor datorii, precum şi tranzacţiile efectuate pe piata de capital.
(2) Oficiul registrului comerţului este obligat ca la operarea oricãrei modificãri de natura celei prevãzute la alin. (1) sa solicite dovada eliberata de organele fiscale teritoriale, din care sa rezulte plata obligaţiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administraţiei de stat, în cazul în care se preiau aceste obligaţii fiscale.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) şi (2) constituie infracţiune pentru administratorul societãţii sau reprezentantul legal, dupã caz, precum şi pentru emitentul certificatului de menţiuni şi se pedepseşte potrivit legii penale.
Instrucţiuni:
30.1. Prevederile art. 30 din lege se aplica actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare la registrul comerţului pentru societãţile comerciale romane şi pentru entitatile aparţinând persoanelor nerezidente, potrivit <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
30.2. Obligaţiile fiscale de natura impozitului pe profit şi impozitului pe dividende, prevãzute la art. 30 din lege, revin persoanelor juridice ale cãror acţiuni sau pãrţi sociale fac obiectul tranzacţiei, precum şi sucursalei sau sediului permanent al cãrui patrimoniu este transferat altei entitãţi.
Lege:

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 31. - Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidãrilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizãrii acestora, va fi prezentatã în instrucţiunile prevãzute la art. 34.
Instrucţiuni:
31.1. Aportul asociaţilor sau actionarilor la capitalul social al unei persoane juridice, precum şi majorarea capitalului social pe seama aportului asociaţilor sau actionarilor nu sunt supuse impunerii.
Pierderea sau câştigul rezultat din distribuirea activelor, inclusiv din distribuirile fãcute în cazul unei lichidari parţiale sau totale de la o persoana juridicã cãtre acţionari sau asociaţi, calculat ca diferenţa între valoarea de piata a activelor şi valoarea acestora din situaţiile financiare anuale, sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil de cãtre persoana juridicã deţinãtoare.
Operaţiunile care se efectueazã în situaţia lichidãrii societãţilor comerciale sunt cele prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile ulterioare.
Potrivit reglementãrilor legale în vigoare, dupã valorificarea elementelor patrimoniale de activ şi achitarea datoriilor se stabileşte rezultatul lichidãrii (profit sau pierdere), se calculeazã şi se vãrsa impozitul pe profit.
Lege:
Art. 32. - Pierderea neta înregistratã în perioada de scutire poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei legi. Pierderea neta se calculeazã ca diferenţa între pierderile şi profiturile impozabile înregistrate în perioada de scutire.
Art. 33. - (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta lege sunt venituri ale bugetului de stat.
(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorãrile şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective.
Art. 34. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzãtoare referitoare la impozitul pe profit.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba regimul deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi ale bãncilor, cooperativelor de credit şi fondurilor de garantare.
(3) Pentru aplicarea unitarã a prevederilor prezentei legi se constituie Comisia centrala fiscalã a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care rãspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei şi regulamentul de funcţionare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare a acestora, referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevãzute la alin. (3) se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 35. - (1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 iulie 2002.
(2) Anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din doua exercitii fiscale. Primul exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 ianuarie-30 iunie 2002, în care se vor aplica prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi celelalte acte normative în vigoare, incidente. Al doilea exerciţiu fiscal cuprinde perioada 1 iulie-31 decembrie 2002, în care se vor aplica prevederile prezentei legi.
Instrucţiuni:
35.1. Potrivit art. 35 alin. (2) din lege, anul calendaristic 2002 va fi considerat compus din doua exercitii fiscale.
Pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie 2002 se au în vedere urmãtoarele:
a) contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit calculeazã şi vãrsa impozitul potrivit reglementãrilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) pentru determinarea profitului impozabil se folosesc datele din balanţa de verificare de la data de 30 iunie 2002;
c) la calculul impozitului pe profit se au în vedere scutirile sau reducerile de impozit pe profit în conformitate cu actele normative în vigoare la data de 30 iunie 2002;
d) deductibilitatea provizioanelor conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizãrii şi deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societãţilor bancare, republicatã, cu modificãrile ulterioare. Contribuabilii care aplica Reglementãrile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitãţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 , determina extracontabil pierderea neta din diferenţa de curs valutar aferentã creanţelor şi obligaţiilor în valuta pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie 2002 şi o înregistreazã în Declaraţia privind impozitul pe profit la rândul 15 "Alte sume deductibile în limitele prevãzute de legislaţia în vigoare";
e) evaluarea disponibilitãţilor în devize, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, nu se efectueazã la data de 30 iunie 2002;
f) facilitãţile fiscale prevãzute prin legi speciale.
Declaraţia privind impozitul pe profit, cod 14.13.01.04, pentru aceasta perioada trebuie completatã şi depusa pana la data limita de depunere a raportarilor contabile pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie 2002.
Pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2002 contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit potrivit <>Legii nr. 414/2002 vor avea în vedere urmãtoarele:
1. Pentru aplicarea prevederilor art. 10 din lege:
a) pentru calculul gradului de indatorare se face media între sfârşitul perioadei de calcul şi data de 1 iulie 2002;
b) veniturile asupra cãrora se aplica prevederile art. 10 alin. (2) din lege sunt cele înregistrate în contabilitate începând cu data de 1 iulie 2002;
c) cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta din diferenţe de curs valutar sunt cele înregistrate în contabilitate începând cu data de 1 iulie 2002;
d) prevederile art. 10 alin. (5) din lege se aplica pentru cheltuielile cu dobânzile înregistrate dupã data de 1 iulie 2002.
2. Facilitãţile fiscale prevãzute la art. 9 alin. (1) şi (5) din lege se aplica pentru achiziţiile înregistrate în evidenta contabila dupã data de 1 iulie 2002.
3. Veniturile aferente ratelor scadente, care nu au fost luate în calcul la determinarea profitului impozabil pentru contractele de vânzare cu plata în rate, precum şi pentru contractele de leasing financiar încheiate înainte de data de 30 iunie 2002, altele decât cele prevãzute la art. 7 alin. (2) din lege, sunt venituri impozabile la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 414/2002 .
4. Închiderea anului fiscal 2002 se face cumulat de la începutul anului, incluzând şi facilitãţile fiscale calculate potrivit legilor speciale existente pana la data de 30 iunie, respectiv:
- scutiri şi reduceri de impozit pe profit;
- alte facilitãţi de natura impozitului pe profit.
Sumele reprezentând facilitãţi fiscale de natura scutirilor şi reducerilor de impozit pe profit, diferenţele dintre cota de impozit de 6% pentru export şi cea de 25% se repartizeazã la data de 31 decembrie a anului respectiv, pana la concurenta profitului net ca sursa proprie de finanţare.
35.2. Diferenţele favorabile de curs valutar, respectiv nefavorabile, rezultate în urma evaluãrii creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în contabilitate la data schimbãrii sistemului contabil în contul "Rezultatul reportat", ca urmare a retratarii sau transpunerii, sunt venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile la data încasãrii/plãţii acestora, pentru perioada retratata sau transpusa. Nu sunt deductibile diferenţele nefavorabile de curs valutar pentru care au fost constituite provizioane deductibile fiscal potrivit legii.
35.3. Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi în zona libera începând cu data de 1 iulie 2002 determina profitul impozabil conform prevederilor cap. II din lege pentru veniturile şi cheltuielile înregistrate în contabilitate de la data intrãrii în vigoare a legii.
Lege:
(3) În cazul persoanelor juridice care au obţinut înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei legi certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, se va aplica în continuare scutirea de la plata impozitului pe profit pe toatã durata de existenta a zonei defavorizate.
Instrucţiuni:
35.4. În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acorda pe baza certificatului de investitor în zona defavorizatã, eliberat, înainte de data intrãrii în vigoare a legii, de cãtre agenţia pentru dezvoltare regionala în a carei raza de competenta teritorialã se afla sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare. Scutirea se acorda numai pentru profitul obţinut din utilizarea investiţiilor nou-create în activitatea pentru care agentul economic a solicitat şi a obţinut eliberarea certificatului de investitor.
Investiţia nou-creata este reprezentatã de bunurile amortizabile create sau achiziţionate de la terţe pãrţi, utilizate efectiv în activitatea proprie, desfasurata în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicatã, cu modificãrile ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 728/2002, care determina angajarea de forta de munca. Acestea sunt definite conform <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi sunt înregistrate în evidentele financiar-contabile ale agentului economic dupã declararea zonei defavorizate.
Scutirea de la plata impozitului pe profit opereazã pe toatã durata existenţei zonei defavorizate.
Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea operaţiunilor de lichidare a investiţiei, conform legii, profitul obţinut din vânzarea de active corporale şi necorporale, câştigurile realizate din investiţii financiare, profitul obţinut din desfãşurarea de activitãţi în afarã zonei declarate defavorizatã, precum şi cel rezultat din desfãşurarea de activitãţi în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferentã fiecãrei operaţiuni/activitãţi este cea care corespunde ponderii veniturilor obţinute din aceste operaţiuni/activitãţi în volumul total al veniturilor.
Lege:
(4) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de data de 30 iunie 2002, potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilitãţi persoanelor care domiciliazã sau lucreazã în unele localitãţi din Muntii Apuseni şi în Rezervatia Biosferei "Delta Dunãrii", republicatã, beneficiazã în continuare de reglementãrile prevãzute de aceasta.
(5) Contribuabilii care îşi desfãşoarã activitatea în zona libera, pe baza de licenta, şi care pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi au realizat investiţii în zona libera, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucratoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiazã, pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, de scutirea de la plata impozitului pe profit. Aceasta prevedere nu se mai aplica de la data la care intervin modificãri în structura actionariatului contribuabilului. În cazul societãţilor cotate se considera modificare a actionariatului, conform prevederilor prezentului articol, situaţia în care în cursul unui an calendaristic mai mult de 25% din actionariat se modifica.



                      ──────────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Instructiuni, Guvernul Romaniei, INSTRUCTIUNI din 16 august 2002

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016