Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: INSTRUCTIUNI din 12 decembrie 2003 privind ajutorul de stat in domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

INSTRUCTIUNI din 12 decembrie 2003 privind ajutorul de stat in domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt

EMITENT: CONSILIUL CONCURENTEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 42 din 19 ianuarie 2004

Comenteaza legea

În temeiul <>art. 28 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Consiliul Concurenţei adoptã prezentele instrucţiuni.
1. Introducere
1.1. Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului de stat reprezintã continuarea procesului de armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeanã, parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeanã.
1.2. Scopul autorizãrii de cãtre Consiliul Concurenţei a ajutoarelor acordate de cãtre stat sau de cãtre unitãţile administrativ-teritoriale în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt este de a urmãri mãsura în care un ajutor de stat este compatibil cu mediul concurenţial normal existent într-o economie de piaţã în care preţurile produselor şi tarifele serviciilor sunt determinate pe baza cererii şi ofertei.
2. Domeniu de aplicare
2.1. Prezentele instrucţiuni urmãresc înlãturarea distorsiunilor concurenţei, cauzate de acordarea ajutoarelor de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export, acolo unde existã concurenţã între asigurãtorii creditelor pentru export publici şi cei privaţi. Acest sector comercial al asigurãrii creditelor pentru export este cel al asigurãrii riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen scurt (riscuri cesibile), pentru exporturi realizate în ţãrile enumerate în anexa la prezentele instrucţiuni.
2.2. Prezentele instrucţiuni nu se aplicã în domeniul asigurãrii riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen mediu şi lung (care, în prezent, nu sunt considerate cesibile).
3. Termeni uzitaţi în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt
3.1. În sensul prezentelor instrucţiuni, asigurãtorii publici ai creditelor pentru export pot fi departamente guvernamentale, companii de stat sau controlate de stat, care asigurã riscurile creditelor pentru export pe termen scurt, mediu sau lung, în contul sau cu garanţia statului.
3.2. Pe de altã parte, anumiţi asigurãtori privaţi, care realizeazã doar asigurãri pe termen scurt, pot fi sprijiniţi de stat, prin intermediul garanţiilor sau prin aranjamente reasigurãtorii echivalente, pentru anumite segmente ale activitãţii lor. Aceşti asigurãtori pot fi, de asemenea, consideraţi drept publici sau susţinuţi public.
3.3. Asigurãtorii creditelor pentru export implicaţi, în principal sau exclusiv, în asigurarea creditelor pe termen scurt, care nu opereazã în contul sau cu garanţia statului ori cu aranjamente de reasigurare echivalente, vor fi consideraţi asigurãtori privaţi de credite pentru export.
3.4. Debitor public este orice entitate care reprezintã autoritatea publicã şi care nu poate fi declarat, din punct de vedere juridic sau administrativ, în faliment; în aceastã categorie se încadreazã Banca Centralã, instituţii publice în subordinea Guvernului (Ministerul Finanţelor Publice) şi instituţii subordonate autoritãţilor publice naţionale, regionale, locale şi altele similare. Cumpãrãtor (debitor) public/guvernamental este şi entitatea ale cãrei obligaţii sunt, în întregime şi necondiţionat, garantate de o instituţie consideratã publicã/guvernamentalã.
3.5. Riscurile cesibile sunt riscurile comerciale şi politice aferente exporturilor realizate cãtre debitori publici şi privaţi stabiliţi în ţãrile enumerate în anexã. Pentru aceste riscuri perioada maximã de risc (aceasta fiind perioada de producţie plus perioada de credit, în termenii şi condiţiile stabilite la Uniunea de la Berna) este de 2 ani. Definirea riscurilor cesibile poate fi revizuitã de Consiliul Concurenţei, avându-se în vedere armonizarea cu legislaţia comunitarã relevantã în domeniul asigurãrii creditelor pentru export.
3.6. În sensul acestor instrucţiuni, riscurile comerciale sunt definite ca fiind una dintre situaţiile urmãtoare:
a) rezilierea arbitrarã a unui contract de cãtre un debitor, adicã orice decizie arbitrarã luatã de un debitor non-public de a întrerupe sau de a suspenda contractul, fãrã un motiv valabil;
b) refuzul arbitrar al unui debitor non-public de a accepta bunurile care fac obiectul contractului, fãrã un motiv valabil;
c) insolvabilitatea unui debitor non-public sau a garantului sãu;
d) neplata prelungitã de cãtre un debitor non-public sau de cãtre garantul sãu a unei datorii rezultate dintr-un contract.
3.7. Riscurile politice pot fi reprezentate de:
a) dificultãţi şi întârzieri în transferul de devize din ţara debitorului, ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externã, declarat de guvernul din ţara debitorului sau de guvernul unei terţe ţãri, prin intermediul cãruia plata trebuie efectuatã;
b) orice alte acţiuni ale guvernului din ţara importatorului, care îl pun pe acesta în imposibilitatea de a plãti, total sau parţial, bunurile care fac obiectul contractului;
c) orice alte acţiuni ale guvernelor strãine, care împiedicã derularea convenţiei de credit sau determinã întârzieri în transferul banilor;
d) rãzboi, rãzboi civil, revoluţii şi alte evenimente similare, în afara României, care împiedicã importatorul sã plãteascã, total sau parţial, bunurile care fac obiectul contractului;
e) toate pierderile legate de debitorii publici;
f) toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara debitorului, datoritã lipsei sau proastei funcţionãri a sistemului legal sau judiciar în ţara în cauzã.
3.8. Celelalte riscuri (riscuri de catastrofã şi altele) sunt în prezent considerate ca fiind necesibile, ele nefiind efectul mecanismelor pieţei.
3.9. Clauza de salvgardare este o prevedere într-un acord comercial bilateral sau multilateral, prin care se permite naţiunii semnatare sã suspende concesiile tarifare sau alte concesii (adicã sã-şi încalce temporar obligaţiile), atunci când importurile ameninţã cu serioase daune producãtorii interni ai bunurilor concurente.
4. Factori care distorsioneazã concurenţa în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt
4.1. Facilitãţile de reasigurare acordate în cazul în care statul participã la un contract de reasigurare privat sau îl completeazã pot conferi asigurãtorilor beneficiari un avantaj în defavoarea asigurãtorilor privaţi care nu primesc astfel de facilitãţi, distorsionând concurenţa.
4.2. Factorii care pot distorsiona concurenţa în favoarea asigurãtorilor publici sau susţinuţi public, care asigurã riscuri cesibile, includ:
a) garanţii de stat acordate de drept sau de fapt pentru împrumuturi luate şi pierderi înregistrate de asigurãtori. Aceste tipuri de garanţii permit asigurãtorilor posibilitatea de a împrumuta, cu dobânzi la nivel inferior celui practicat pe piaţã sau chiar fãrã dobândã. În plus, acestea înlãturã necesitatea asigurãtorilor de a se reasigura pe piaţa privatã;
b) orice diferenţieri între obligaţiile asigurãtorilor publici şi cele ale asigurãtorilor privaţi, în ceea ce priveşte constituirea de rezerve corespunzãtoare. Pentru a asigura riscurile comerciale pe termen scurt, asigurãtorii publici sau susţinuţi public trebuie sã îşi constituie fonduri proprii pentru determinarea marjei de solvabilitate, inclusiv fonduri de garantare şi provizioane tehnice (rezerve importante şi de egalizare);
c) reduceri sau scutiri de impozite (ca de exemplu impozitele percepute societãţilor sau taxele aplicabile poliţelor de asigurare);
d) acordarea de ajutoare de stat sau aportul de capital al statului. Injecţiile de capital implicã elemente de ajutor de stat, cu excepţia cazului în care statul acţioneazã conform principiului investitorului privat prudent în economia de piaţã;
e) furnizarea de cãtre stat de servicii, ca de exemplu punerea la dispoziţie şi folosirea infrastructurii statului, a serviciilor publice, precum şi oferirea de informaţii în regim privilegiat (cum ar fi informaţii despre debitori furnizate de ambasade), în condiţii care nu reflectã costurile reale;
f) reasigurarea de cãtre stat, direct sau indirect, prin intermediul asigurãtorilor de credite pentru export publici sau susţinuţi public, în condiţii mai avantajoase decât cele existente pe piaţa privatã de reasigurãri, dacã acestea conduc fie la subevaluarea preţului reasigurãrii, fie la crearea sau menţinerea artificialã a unei capacitãţi de asigurare, care nu ar fi fost disponibilã pe piaţa privatã.
4.3. Facilitãţile menţionate la pct. 4.2 oferã sau pot oferi asigurãtorilor de credite pentru export beneficiari un avantaj faţã de concurenţii lor. Acordate anumitor întreprinderi, aceste avantaje financiare distorsioneazã concurenţa şi constituie ajutor de stat în sensul <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
5. Mãsurile necesare în vederea eliminãrii distorsiunilor concurenţei în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt în privinţa riscurilor cesibile
5.1. Asigurãtorii creditelor pentru export publici sau susţinuţi public vor trebui sã ţinã gestiune şi conturi separate pentru activitatea de asigurare a riscurilor cesibile şi necesibile în contul sau cu garanţia statului.
5.2. Consiliul Concurenţei va exercita, pe baza rapoartelor semestriale prezentate de furnizorii de ajutor de stat, un control permanent asupra sistemului naţional de asigurare şi reasigurare a creditelor pentru export pe termen scurt.
6. Condiţii de autorizare a ajutoarelor de stat în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt
6.1. Ajutoarele de stat menţionate la pct. 4.2 pot fi autorizate de Consiliul Concurenţei dacã este îndeplinitã una dintre condiţiile urmãtoare:
a) statul nu realizeazã decât o cotã neînsemnatã din totalul reasigurãrilor contractate de asigurãtor;
b) în cazul în care contractele de reasigurare încheiate de asigurãtor acoperã atât riscurile cesibile, cât şi cele necesibile, reasigurarea statului aferentã riscurilor cesibile nu trebuie sã depãşeascã cuantumul care ar fi fost disponibil pe piaţa privatã de reasigurãri dacã reasigurarea s-ar fi realizat pentru aceste riscuri separat;
c) reasigurarea statului nu permite asigurãtorului sã asigure debitorii peste limita stabilitã de reasigurãtorii participanţi pe piaţã;
d) cota de primã corespunzãtoare reasigurãrii statului este proporţionalã cu riscurile preluate şi este calculatã pe baza tehnicilor utilizate pe piaţã, fiind cel puţin egalã cu cea existentã pe piaţa privatã de reasigurãri, acolo unde aceasta existã;
e) reasigurarea statului pentru riscurile de piaţã este accesibilã tuturor asigurãtorilor de credite pentru export care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate.
6.2. Derogãrile de la principiul conform cãruia un asigurãtor public sau susţinut public nu poate acoperi riscurile cesibile aferente creditelor pentru export decât cu condiţia ca acoperirea sã nu conţinã nici unul dintre avantajele financiare menţionate în pct. 4.2 sunt autorizate în cazurile urmãtoare.
6.2.1. În condiţiile în care acoperirea riscurilor cesibile pentru creditele de export lipseşte temporar din activitatea asigurãtorilor privaţi de credite pentru export ori din a asigurãtorilor de credite pentru export publici sau susţinuţi public, care opereazã în cont propriu, datoritã unei insuficienţe a capacitãţii de asigurare ori reasigurare, aceste riscuri sunt temporar considerate ca necesibile.
În astfel de circumstanţe aceste riscuri considerate temporar ca riscuri necesibile pot fi preluate de asigurãtorii de credite pentru export publici sau susţinuţi public, care realizeazã asigurarea împotriva acestui tip de riscuri, în contul sau cu garanţia statului. Asigurãtorul va trebui, pe cât posibil, sã îşi alinieze primele de asigurare, pentru astfel de riscuri, cu cele practicate de asigurãtorii privaţi de credite pentru export care activeazã pe alte pieţe, pentru riscuri similare.
6.2.2. Orice intenţie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie notificatã imediat Consiliului Concurenţei. Notificarea trebuie sã conţinã un studiu de piaţã care sã demonstreze imposibilitatea acoperirii riscurilor pe piaţa privatã de asigurãri, justificându-se astfel recurgerea la aceastã clauzã (prin dovezi din partea a doi asigurãtori privaţi internaţionali de credite pentru export, precum şi de la un asigurãtor de credite naţional). De asemenea, mai este necesarã o descriere a condiţiilor pe care un asigurãtor de credite pentru export public sau susţinut public intenţioneazã sã le aplice în legãturã cu acoperirea unor astfel de riscuri.
Dupã primirea notificãrii Consiliul Concurenţei va examina dacã utilizarea clauzei de salvgardare este în conformitate cu condiţiile sus-menţionate şi compatibilã cu <>Legea nr. 143/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciazã cã aceste condiţii sunt îndeplinite, decizia sa asupra compatibilitãţii este limitatã la 2 ani de la data deciziei, cu condiţia ca situaţia pieţei, care a justificat utilizarea clauzei de salvgardare, sã nu se schimbe în aceastã perioadã.
6.2.3. Consiliul Concurenţei poate sã modifice condiţiile de utilizare ale clauzei de salvgardare, poate decide sã sisteze sau sã le înlocuiascã cu un alt sistem adecvat.
7. Dispoziţii tranzitorii şi finale
7.1. Dispoziţiile prezentelor instrucţiuni nu contravin celorlalte reglementãri emise în aplicarea <>Legii nr. 143/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
7.2. Prezentele instrucţiuni se aplicã ajutoarelor de stat acordate în domeniul asigurãrii creditelor pentru export pe termen scurt, notificate dupã intrarea în vigoare a acestora, precum şi atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurenţei este ulterioarã acestei date sau Consiliul Concurenţei nu a emis încã o decizie.
7.3. În conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 143/1999 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prezentele instrucţiuni se pun în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    ANEXĂ
    ────────
la instrucţiuni
────────────────

                                 LISTA
                      ţãrilor cu riscuri de piaţã

  Uniunea Europeanã      Ţãrile care sunt membre ale Organizaţiei pentru
                         Cooperare şi Dezvoltare Economicã
  Toate statele membre   Australia
                         Canada
                         Islanda
                         Japonia
                         Noua Zeelandã
                         Norvegia
                         Elveţia
                         Statele Unite ale Americii


                              ────────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Instructiuni, Consiliul Concurentei, INSTRUCTIUNI din 12 decembrie 2003

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"