Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1 ACCIDENTELE DE MUNCĂ 1. În legătura cu definiţia accidentului de muncă astfel cum este prevăzută în art. 1 din H.C.M. nr. 2896/1966, se precizează că prin accident de muncă ce a avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, se înţelege accidentul suferit de angajat sau membru cooperator care îşi desfăşoară activitatea potrivit atribuţiilor ce le revin la locul de muncă, pe teritoriul în care organizaţiile socialiste de stat cooperatiste sau obşteşti îşi exercită obiectul activităţii lor. Se consideră, de asemenea, că angajaţii sau membrii cooperatori se află la locul de muncă şi atunci cînd în aceeaşi localitate sau în localităţi diferite îşi desfăşoară activitatea lor în puncte de lucru dispersate ca: sonde, trasee de cale ferată şi telefonice, şosele, tarlale agricole, parchete forestiere, lucrări de prospecţiuni (geologice, geofizice, seismice etc.), sectoare în care îşi exercita activitatea picherii, factorii poştali, liniorii P.T.T., controlorii de conducte etc. A. Clasificarea accidentelor de muncă 2. Accidentele de muncă se clasifică astfel: a) Accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, indiferent de timpul cît durează incapacitatea temporară de muncă. Prin incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi se înţelege ziua de muncă prevăzută în programul unităţii respective (acolo unde se lucrează 8 ore pe zi, ziua de muncă se considera 8 ore; acolo unde programul este redus la 6 ore pe zi, ziua de muncă se considera 6 ore etc.). Indiferent de ora la care a avut loc accidentul în cursul unei zile de muncă, incapacitatea temporară de muncă de o zi se considera pe întreaga zi de muncă pentru care s-a eliberat certificatul de concediu medical. b) Accident care produce invaliditate. Prin accident care produce invaliditate se înţelege accidentul care are ca urmare: pierderea unui simt, a unui organ sau încetarea funcţiunii acestuia, avortul, sluţirea sau o infirmitate permanenta fizica sau psihică, dacă acestea au dus la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă. c) Accident mortal. Prin accident mortal se înţelege accidentul care cauzează decesul imediat sau după un interval de timp, dacă acesta a fost confirmat în baza unui act medical, ca fiind determinat de accidentul de muncă suferit. Dacă în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza are loc un accident ce se soldează cu cel puţin 3 accidentaţi care se încadrează în una din categoriile de accidente prevăzute la art. 2 lit, a, b şi c din H.C.M. nr. 2896/1966, se considera accident colectiv. 3. În conformitate cu art. 3 din H.C.M. nr. 2896/1966, se considera de asemenea accidente de muncă următoarele: a) Accidentul suferit de conducătorii mijloacelor de transport şi însoţitorii acestora, mijlocul de transport respectiv fiind locul lor de muncă permanent. Prin conducători ai mijloacelor de transport se înţelege: conducătorul auto (autoturism, autocamion, automacara, autobuz), troleibuz, tramvai etc. tractoristul, mecanizatorul, mecanicul de locomotiva şi automotor, personalul navigant ambarcat pe vase şi aeronave de orice fel, vizitiul, căruţaşul sau orice alta persoana care are sarcina de a conduce un mijloc de transport cu tracţiune mecanică, animala sau manuală - care figurează pe statele de salarii în funcţia respectiva, sau care, avînd calificarea necesară, a primit dispoziţie scrisă pentru îndeplinirea sarcinii de serviciu. Prin însoţitori ai mijloacelor de transport se înţelege persoanele care au locul de muncă permanent pe mijloacele de transport şi sînt prevăzute în statele de salarii în funcţia respectiva sau care au primit dispoziţie scrisă pentru înlocuirea unora dintre aceste persoane. Se considera accident de muncă şi acela suferit de conducătorul mijlocului de transport şi de mecanizator atunci cînd se deplasează pe drumuri publice, cît şi atunci cînd parcurg distanţele de la sediul unităţii (S.M.T., G.A.S., întreprindere, şantier etc.) la un loc de muncă (sonda, tarla, parchet, lot etc.) de la locul de muncă la sediul unităţii, de la un loc de muncă la altul sau executa transporturi de agregate sau materiale, cînd aceştia se deplasează în interes de serviciu, pe baza de documente legale de transport. În sensul prezentelor instrucţiuni, prin mecanizatori se înţeleg şi conducătorii de combine, gredere, buldozere etc. b) Accidentul de muncă produs în organizaţia socialistă respectiva sau alta organizaţie socialistă, dar pentru interese legate de serviciu, astfel: - înainte de începerea sau după încetarea lucrului, dacă accidentatul s-a aflat la locul sau de muncă sau la alt loc de muncă (atunci cînd preia uneltele de lucru, schimba îmbrăcămintea personală cu echipamentul de protecţie sau de lucru, preia locul de muncă, maşina sau materialul, atunci cînd se afla la baie, spălător, în timpul deplasării de la locul de muncă pînă la ieşirea din incinta întreprinderii şi invers etc.); - în timpul pauzelor legale în desfăşurarea procesului de muncă şi anume în cazurile cînd accidentele s-au produs ca urmare a neasigurării măsurilor de protecţie a muncii de cei cărora le reveneau aceste sarcini în procesul de muncă, excluzîndu-se cazurile cînd accidentele au loc ca urmare a unor acţiuni fără legătura cu procesul de muncă. c) Accidentul de muncă ce a avut loc în timpul îndeplinirii practicii profesionale în organizaţiile productive: accidentul suferit de elevi, studenţi, ucenici sau de angajaţi cuprinşi în cursuri de calificare şi de ridicare a calificării cu scoaterea din producţie, atunci cînd efectuează practica profesională într-o organizaţie socialistă productiva, pe baza unui program de practica aprobat de conducătorul organizaţiei socialiste. d) Accidentul suferit de angajat sau membrul cooperator care îndeplinesc sarcini de stat sau obşteşti în cadrul atribuţiilor profesionale ce le revin, sau în afară acestor atribuţii, ca urmare a dispoziţiilor date de conducerea organizaţiei socialiste sau a sarcinilor primite din partea organizaţiilor obşteşti, din care fac parte. Se considera sarcina obştească şi acţiunea întreprinsă de un angajat sau membru cooperator din proprie iniţiativă, pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninţa avutul obştesc, pentru apărarea ordinei socialiste, precum şi pentru salvarea unei vieţi omeneşti. B. Declararea, cercetarea şi evidenta accidentelor de muncă 1. Declararea accidentelor de muncă 4. Orice accident de muncă va fi comunicat în condiţiile stabilite de art. 4 şi 5 din H.C.M. nr. 2896/1966. Comunicarea va cuprinde următoarele date: - numele, prenumele şi profesia accidentatului; - secţia şi locul de muncă unde s-a produs accidentul; - cauzele şi împrejurările care se cunosc în legătura cu accidentul. 5. În cazul anunţării accidentelor prevăzute la art. 5 din H.C.M. nr. 2896/1966, inspectoratul de stat pentru protecţia muncii teritorial sau inspectoratul de stat pentru protecţia muncii ce funcţionează în cadrul organizaţiei socialiste, care a primit comunicarea unui accident de muncă mortal colectiv sau care a produs invaliditate, va anunţa de îndată inspectoratul de stat pentru protecţia muncii ierarhic superior, astfel că în timp de cel mult 2 ore inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii respective şi al oraşului Bucureşti să poată anunţa Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. La anunţarea accidentului de muncă inspectoratele regionale de stat pentru protecţia muncii şi cel al oraşului Bucureşti vor comunica Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii datele de la pct. 4. În cazul accidentelor mortale, colective sau care au provocat invaliditate, dacă printre accidentaţi se afla şi angajaţi ai altor organizaţii socialiste, sau membrii cooperatori, conducătorul organizaţiei socialiste unde s-a produs accidentul va anunţa imediat şi pe conducătorul organizaţiei socialiste al carei angajat sau membru cooperator este cel accidentat. 6. Conducătorii organizaţiilor socialiste şi ai proceselor de muncă sînt obligaţi să ia măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea accidentelor de muncă colective mortale, sau celor care au avut ca urmare invaliditatea, afară de cazurile cînd menţinerea acestei stări ar da loc la alte accidente, ar periclita viaţa sau sănătatea accidentaţilor ori securitatea organizaţiei socialiste. În cazul cînd este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea accidentului, se vor face schiţe ale locului unde s-a produs accidentul, iar în măsura posibilităţii, şi fotografii, sub supravegherea conducătorului organizaţiei socialiste sau înlocuitorului sau. Schiţele sau fotografiile vor fi predate de conducătorul organizaţiei socialiste sau înlocuitorul sau organelor Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii care cercetează accidentul, întrucît acestea constituie acte ale dosarului de cercetare a accidentului. 2. Cercetarea accidentelor de muncă 7. Cercetarea accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă ce cel puţin o zi, se va face de persoanele desemnate prin decizie scrisă, de conducătorul organizaţiei socialiste sau înlocuitorul sau, cu acordul organului sindical corespunzător. Dacă cel accidentat provine de la o alta organizaţie socialistă, fiind trimis în interes de serviciu, practica sau schimb de experienţa, accidentul se cercetează de persoanele prevăzute la alineatul 1. Nu pot fi desemnate pentru cercetarea accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, acele persoane care - potrivit dispoziţiilor legii - aveau obligaţia de a organiza, controla şi conduce procesul de muncă la locul unde s-a produs accidentul, precum şi lucrătorii subordonaţi nemijlocit acestora. Persoanele care cercetează accidentul trebuie să posede pregătirea tehnica corespunzătoare. Ele au dreptul să solicite şi să consulte orice acte sau documente ale organizaţiei socialiste, necesare pentru clarificarea situaţiei de fapt şi stabilirea răspunderilor, iar cei care le deţin sînt obligaţi să le pună la dispoziţia acestora. Dacă în cursul cercetării apar împrejurări care ar duce la denaturarea cauzelor care au provocat accidentul de muncă sau a răspunderilor, ori dacă cei care efectuează cercetarea primesc dispoziţii, ordine sau îndrumări de la organele ierarhic superioare pe care le considera că sînt contrare legii sau sînt de natura să îngreuneze efectuarea cercetării, aceştia vor cere îndrumări inspectoratelor teritoriale ale Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, care le vor acorda sprijinul corespunzător. În cazul cînd inspectoratele de stat pentru protecţia muncii considera că cele aduse la cunoştinţa constituie infracţiuni, sesizează imediat organele procuraturii. De asemenea, în cazul cînd cei care efectuează cercetarea apreciază că faptele constituie infracţiune, sesizează direct organele procuraturii în termen de cel mult 3 zile de la începerea cercetării, în vederea continuării şi rezolvării cazului de către acestea. Persoanele însărcinate cu efectuarea cercetării vor întocmi dosarul de cercetare, pe care îl depun conducătorului organizaţiei socialiste în termen de 48 de ore din momentul primirii sarcinii. În cazurile cînd sînt necesare expertize, cercetarea se va face în termen de cel mult 5 zile, cu aprobarea conducătorului organizaţiei socialiste. În cazul cînd conducătorul organizaţiei socialiste nu este de acord cu concluziile la care au ajuns cei care au cercetat accidentul, va trimite dosarul inspectoratului de stat pentru protecţia muncii teritorial arătînd, prin adresa de înaintare a dosarului şi punctul sau de vedere. La primirea dosarului, inspectoratul teritorial va proceda la verificarea modului cum a fost cercetat accidentul şi dacă este necesar, va dispune refacerea cercetării. Inspectorii de stat pentru protecţia muncii, cu ocazia controalelor la organizaţiile socialiste, vor verifica dosarele de cercetare întocmite de persoanele numite de conducătorul organizaţiei socialiste sau înlocuitorul sau. Dacă inspectorii de stat pentru protecţia muncii constata că unele dosare nu au fost întocmite conform dispoziţiilor legale, dispun refacerea cercetărilor. 8. Accidentele de muncă ce au produs invaliditate, accidentele mortale sau colective vor fi cercetate de îndată de organele Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii. În cazul organizaţiilor socialiste care au şantiere în alte regiuni decît acelea în care îşi au sediul, accidentele de muncă - mortale, colective sau care au produs invaliditate - ce au avut loc pe aceste şantiere vor fi cercetate de inspectoratul de stat pentru protecţia muncii în raza căruia se afla şantierul. Dosarul de cercetare întocmit de inspectorul de stat pentru protecţia muncii se depune de acesta în maximum 5 zile de la data cînd a avut loc accidentul, la inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii respective sau al oraşului Bucureşti. În cazurile cînd sînt necesare expertize sau alte lucrări speciale, ca ridicări de surpări etc. termenul pentru depunerea dosarului se va stabili cu aprobarea inspectoratului central respectiv din Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. Aceste dosare vor fi analizate de inspectoratele de stat pentru protecţia muncii şi vor fi înaintate de către acestea organelor prevăzute la pct. 9 din prezentele instrucţiuni. 9. Cu prilejul cercetării accidentelor de muncă, se vor întocmi dosare de cercetare astfel: a) pentru accidentele care au produs incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, într-un exemplar care va rămîne în arhiva organizaţiei socialiste: b) pentru accidentele de muncă ce produc invaliditate, în doua exemplare; c) pentru accidentele de muncă mortale şi colective, în trei exemplare. După ce au fost analizate şi însuşite de inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau de cel al oraşului Bucureşti, dosarele de cercetare vor fi înaintate de acestea în termen de 10 zile de la data cînd a avut loc accidentul, astfel: - un exemplar cu piesele originale la procuratura raională pe teritoriul căreia a avut loc accidentul, pentru accidentele prevăzute la lit. b şi c; - un exemplar cu copii certificate de inspectoratul respectiv, la Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii, pentru accidentele prevăzute la lit. c. Pentru accidentele prevăzute la lit. b şi c un exemplar cu copii certificate rămîne la arhiva inspectoratului de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau la cel al oraşului Bucureşti. Inspectoratele centrale din Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii sînt obligate să analizeze de îndată dosarele privitoare la accidentele prevăzute la lit. c şi, în cazul cînd au unele observaţii, să le comunice inspectoratelor regionale sau al oraşului Bucureşti în termen de cel mult 10 zile de la primirea dosarelor, pentru a fi transmise organelor procuraturii în vederea luării măsurilor legale corespunzătoare. În cazul accidentelor de muncă - mortale, colective sau care au produs invaliditate - ce au avut loc în unităţi, şantiere etc. care aparţin organizaţiilor socialiste cu sediul în alta regiune se va întocmi încă un exemplar din dosarul de cercetare, care va fi trimis în acelaşi termen de inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii pe teritoriul căreia a avut loc accidentul, inspectoratului regional sau al oraşului Bucureşti în care îşi are sediul organizaţia socialistă. Dosarele de cercetare a accidentelor de muncă vor cuprinde: I. Cele referitoare la accidentele de muncă cu incapacitate temporară de muncă: - opisul actelor din dosar; - procesul-verbal de cercetare, semnat de persoanele care au efectuat cercetarea; - schiţe ale locului unde s-a produs accidentul, acolo unde este cazul sau fotografii; - declaraţiile accidentaţilor, atunci cînd acest lucru este posibil; - declaraţiile persoanelor care răspund de asigurarea măsurilor de protecţie a muncii la locul de muncă; - declaraţiile martorilor de la locul de muncă şi ale oricărei persoane care poate contribui la stabilirea adevărului; - copie de pe fişele de instructaj ale accidentaţilor; - copie de pe actul de scutire medicală; - copie de pe fişa medicală de angajare. II. Cele referitoare la accidentele de muncă colective, mortale sau care au produs invaliditate: - opisul actelor din dosar; - procesul-verbal de cercetare semnat de inspectorul de stat pentru protecţia muncii care a efectuat cercetarea; - schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs accidentul; - declaraţiile accidentaţilor, atunci cînd acest lucru este posibil şi nu este contraindicat de medicul curant; - declaraţiile persoanelor care răspund de asigurarea măsurilor de protecţie a muncii la locul de muncă; - declaraţiile martorilor de la locul de muncă şi ale oricărei persoane care poate contribui la stabilirea adevărului; - copie de pe fişele de instructaj ale celor accidentaţi; - orice alte acte şi documente pe care inspectorul de stat pentru protecţia muncii le considera necesare pentru lămurirea cauzelor producerii accidentului; - după caz, referatul organelor de specialitate (inspectoratului de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat, inspecţia de supraveghere pentru prevenirea incendiilor) sau raportul de expertiza întocmit în cadrul cercetării accidentului de muncă; - raportul de constatare medico-legal în cazul accidentelor mortale; - dovada sau certificatul de diagnostic, în cazul accidentelor care au produs invaliditate. Din actele dosarelor de cercetare a accidentelor de muncă trebuie să rezulte clar: - cauzele accidentului; - prevederile din normele şi instrucţiunile proprii de protecţie a muncii şi ale dispoziţiilor legale care nu au fost respectate; - persoanele care se fac răspunzătoare de încălcarea lor; - măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente, cu arătarea termenelor de executare. Procesul-verbal de cercetare va conţine în mod obligator următoarele: - data şi locul unde se face cercetarea; - numele şi prenumele persoanelor desemnate a cerceta accidentele de muncă prevăzute la lit. a, sau numele şi prenumele inspectorului de stat pentru protecţia muncii care cercetează accidentele de muncă prevăzute la lit. b şi c; - obiectul cercetării şi datele de identitate ale accidentatului sau accidentaţilor; - descrierea detaliată a locului şi împrejurărilor în care s-a produs accidentul; - descrierea urmărilor suferite de accidentaţi; - stabilirea cauzelor reale ale accidentului şi a măsurilor de protecţie a muncii ce au fost încălcate; - stabilirea persoanelor care răspund de neluarea măsurilor de protecţie a muncii la locul de muncă, cu indicarea normelor în vigoare care nu au fost respectate; - măsurile disciplinare propuse împotriva celor vinovaţi; - sancţiunile contravenţionale aplicate de inspectorul de stat pentru protecţia muncii; - organizaţia socialistă care trebuie să înregistreze accidentul de muncă respectiv; - măsurile pentru prevenirea altor accidente de muncă, cu indicarea termenelor şi a persoanelor care răspund de executare; - alte probleme ce se considera necesar a fi semnalate; - numărul exemplarelor în care s-a încheiat procesul-verbal şi repartizarea acestora; - semnătura persoanelor desemnate a cerceta accidentele de muncă prevăzute la lit. a, sau a inspectorului de stat pentru protecţia muncii, care cercetează accidentele de muncă prevăzute la lit. b şi c. Procesul-verbal de cercetare se va întocmi: - într-un singur exemplar, pentru accidentele de muncă prevăzute la lit. a; - în numărul de exemplare corespunzător dosarelor de cercetare, pentru accidentele prevăzute la lit. b şi c, plus un exemplar care va fi trimis de inspectoratul regional sau al oraşului Bucureşti, conducătorului organizaţiei socialiste sau înlocuitorului sau, în termen de maximum 15 zile de la data cînd a avut loc accidentul, cu dispoziţia de înregistrare a accidentului. În cazuri speciale, termenul pentru trimiterea dosarului şi a procesului-verbal de cercetare se va stabili cu aprobarea inspectoratului central respectiv din Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. În situaţiile prevăzute la lit. b şi c conducătorii organizaţiilor socialiste sînt obligaţi să ia de îndată măsuri corespunzătoare pentru prevenirea altor accidente de muncă şi să prezinte conducerii ministerului sau organului central, în termen de 24 ore de la data primirii procesului-verbal de cercetare a accidentului, cauzele care au produs accidentul de muncă şi măsurile luate pentru evitarea altor accidente similare, în vederea îndeplinirii prevederilor art. 8 din H.C.M. nr. 2896/1966. 10. Probabilitatea ca accidentul să fie urmat de invaliditate se apreciază de către personalul medical care acorda primul ajutor. Medicii de întreprindere, de circumscripţii rurale şi urbane, medicii de policlinici şi spitale, care acorda primul ajutor medical sau îngrijesc pe accidentaţii de muncă, sînt obligaţi de a aprecia şi indica în termen de maximum 48 ore organelor tehnico-administrative ale organizaţiilor socialiste, dacă accidentul de muncă ce a avut loc va produce numai incapacitate temporară de muncă sau va avea ca urmare invaliditatea, pentru a se efectua cercetarea în condiţii stabilite la pct. 7 şi 8 din prezentele instrucţiuni. Aprecierea probabilităţii ca accidentatul să rămînă invalid se face numai în vederea cercetării de către organele Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii şi luării măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare, atît de către conducerile organizaţiilor socialiste, cît şi de către inspectoratele de stat pentru protecţia muncii. Aceasta apreciere nu da însă dreptul la încadrare într-un grad de invaliditate pentru înscrierea la drepturile de pensie pentru invaliditate şi nici nu înlocuieşte decizia organului de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. Pentru aprecierea cît mai judicioasă a faptului dacă un accident de muncă va fi urmat de invaliditate, medicii de întreprinderi (instituţii), de circumscripţii rurale sau urbane, de policlinici sau spitale vor tine seama de următoarele criterii: - pierderea unui ochi sau a ambilor ochi; - pierderea unui membru, a porţiunii unui membru (mina, antebraţ, picior, gamba) sau a mai multor membre; - traumatisme cranio-cerebrale, toracice sau abdominale; - traumatisme lombare grave; - politraumatisme; - fracturi ale coloanei vertebrale şi ale bazinului; - fracturi deschise sau cu deplasarea fragmentelor, polifracturi; - arsuri de gradul II şi III pe cel puţin 10% din suprafaţa corpului; - intoxicaţiile profesionale acute grave; - orice alte leziuni care se apreciază că pot avea ca urmare invaliditate. La aceste aprecieri se va tine seama nu numai de o evoluţie obişnuită favorabilă a leziunii respective, ci şi de posibilitatea apariţiei de complicaţii. Dacă un accident de muncă, considerat iniţial ca accident care produce incapacitate temporară de muncă, a avut ulterior ca urmare o invaliditate, organul de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, ce emite decizia de încadrare a accidentatului într-un grad de invaliditate, va anunţa despre aceasta inspectoratul de stat pentru protecţia muncii în raza căruia s-a produs accidentul şi pe conducătorul organizaţiei socialiste de care aparţine accidentatul. Pe baza acestei comunicări, inspectoratul de stat pentru protecţia muncii va proceda la cercetarea accidentului. Ori de cîte ori personalul medical care acorda primul ajutor unui accidentat de muncă considera că ar putea surveni ulterior decesul victimei, sau constata că victima a decedat ca urmare a accidentului suferit, va comunica aceasta organizaţiei socialiste din care face parte accidentatul, precum şi inspectoratului de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau celui al oraşului Bucureşti, care va proceda la cercetarea accidentului. Dacă în urma accidentului de muncă, accidentatul a decedat la locul de muncă, constatarea decesului va fi făcută de medicul legist, care este obligat să înainteze raportul de constatare medico-legală la cererea inspectoratului de stat pentru protecţia muncii care cercetează accidentul. Dacă decesul accidentatului a avut loc într-o unitate spitaliceasca după trecerea unui timp de la producerea accidentului, şeful unităţii medico-legale va trimite, în termen de 3 zile, raportul de constatare medico-legală inspectoratului de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau celui al oraşului Bucureşti, după caz, care la rîndul sau va proceda la cercetare şi la întocmirea dosarului de cercetare. Dacă decesul unui accidentat a avut loc la domiciliul acestuia sau în alt loc, în afară unei unităţi spitaliceşti, medicul care a constatat decesul va comunica telefonic şi apoi în scris inspectoratului de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau celui al oraşului Bucureşti, după caz, care la rîndul sau va cere unităţii medico-legale să efectueze expertiza legală şi să trimită raportul de constatare medico-legală inspectoratului de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau al oraşului Bucureşti, în raza căruia a avut loc accidentul. La primirea raportului de constatare medico-legală, inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau al oraşului Bucureşti va completa dosarul şi va înştiinţa organizaţia socialistă care urmează să înregistreze accidentul, pentru a fi trecut în categoria accidentelor respective. 11. Inspectoratele de stat pentru protecţia muncii sînt obligate ca la solicitarea organelor Ministerului Afacerilor Interne şi ale procuraturii să acorde sprijinul necesar în efectuarea cercetării accidentelor prevăzute la art. 3 lit. a din H.C.M. nr. 2896/1966, în vederea stabilirii cauzelor tehnice şi organizatorice ale accidentului, precum şi a măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea unor accidente asemănătoare. Organele Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii pot solicita sprijinul necesar de la specialiştii încadraţi în organizaţii socialiste sau de la inspectoratul sanitar de stat, inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat, inspectoratul de supraveghere pentru prevenirea incendiilor, inspecţia de stat pentru construcţii etc. Specialiştii al căror sprijin a fost solicitat vor întocmi o nota de constatare sau un act de expertiza care va face parte din piesele dosarului de cercetare. 3. Evidenta accidentelor de muncă 13. Accidentele de muncă se înregistrează în condiţiile stabilite prin art. 13 din H.C.M. nr. 2896/1966 prin completarea formularului tip pentru înregistrarea accidentelor de muncă, întocmit conform modelului din anexa 1. Formularul tip se completează în termen de 24 ore de la primirea procesului-verbal de cercetare a accidentului şi se semnează de conducătorul organizaţiei socialiste sau înlocuitorul sau. 14. În cazul unui accident de muncă ce are loc în alta unitate decît în aceea din care face parte accidentatul, înregistrarea se face în condiţiile art. 14 din H.C.M. nr. 2896/1966. În cazul cînd într-o unitate se accidentează un angajat sau un membru cooperator al unei alte unităţi trimis de aceasta pentru prestarea unor servicii pe baza de contract, accidentul se înregistrează de organizaţia socialistă căreia, conform clauzelor contractuale dintre unitatea prestatoare şi unitatea beneficiara, ii revenea sarcina de instruire şi de asigurare a măsurilor de protecţie a muncii. În cazul cînd nu s-a încheiat contract sau în contractul încheiat nu s-au înscris clauzele menţionate mai sus şi are loc un accident de muncă, acesta se va înregistra la organizaţia socialistă pentru care s-a prestat muncă. În cazul accidentelor produse pe şantierele de construcţii-montaj, înregistrarea acestora se va face astfel: a) de către organizaţia de construcţii-montaj, pentru accidentele de muncă ce au loc din momentul primirii comenzii şi amplasamentului lucrării de la beneficiar şi pînă la recepţionare, indiferent dacă accidentatul este angajatul sau, sau al altei organizaţii socialiste; b) de către subantrepriză, în cazul cînd se accidentează un angajat al sau, dacă în contractul încheiat cu antreprenorul general s-a prevăzut clauza că subantrepriză răspunde pentru asigurarea măsurilor de protecţie a muncii - şi de către antreprenorul general, în cazul cînd în contract nu s-a prevăzut cui îi revine răspunderea pentru asigurarea măsurilor de protecţie a muncii ; c) de către organizaţia socialistă executantă, în cadrul lucrărilor de dezvoltare a unităţilor productive sau a oricăror alte lucrări ce se executa pe teritoriul acestora, dacă în contractul cu organizaţia socialistă beneficiara s-a prevăzut clauza că executantul răspunde de asigurarea măsurilor de protecţie a muncii - şi de către beneficiar, dacă în contract sau alt act încheiat cu unitatea executantă nu s-a menţionat cui îi revine sarcina de a asigura măsurile de protecţie a muncii. În toate cazurile în care se executa lucrări în cadrul unităţilor productive, între beneficiar şi executant se va încheia un proces-verbal, în care se va delimita suprafaţa pe care se executa lucrarea şi pe care răspunderea privind asigurarea măsurilor de protecţie a muncii revine executantului. În cazul unor situaţii neprevăzute în prezentele instrucţiuni cu privire la înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratele de stat pentru protecţia muncii regionale sau cel al oraşului Bucureşti vor stabili organizaţia socialistă care urmează să înregistreze accidentul. În astfel de situaţii, cînd conducătorul organizaţiei socialiste nu este de acord cu măsura de înregistrare dispusă de inspectoratul de stat respectiv, se va putea adresa Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii. Aceasta nu suspenda măsura luată de inspectorat, rectificarea eventuala a modului de înregistrare a accidentului urmînd să se facă după rezolvarea sesizării. Accidentele suferite de elevi, studenţi, ucenici sau de angajaţii cuprinşi în cursuri de calificare şi de ridicare a calificării cu scoaterea din producţie, în timpul îndeplinirii practicii profesionale într-o organizaţie socialistă productiva, se înregistrează şi se raportează de aceasta organizaţie socialistă. Accidentul suferit de un angajat sau membru cooperator în timpul şi din cauza îndeplinirii unei sarcini de stat sau obşteşti se înregistrează de organizaţia socialistă în care s-a produs accidentul. În cazul cînd accidentul nu s-a produs într-o organizaţie socialistă, acesta se înregistrează de organizaţia socialistă al carei angajat sau membru cooperator este cel accidentat. 15. Accidentele de muncă ce au produs incapacitate de muncă de cel puţin o zi se vor înregistra prin completarea formularului tip, în baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele prevăzute la pct. 7 din prezentele instrucţiuni. 16. Accidentele de muncă ce au produs invaliditate se vor înregistra prin completarea formularului tip întocmit în baza procesului-verbal de cercetare a organelor Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, după încadrarea accidentului într-un grad de invaliditate de către comisia de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. Accidentele de muncă mortale sau colective se vor înregistra prin completarea formularului tip, în baza procesului-verbal de cercetare întocmit de organele Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii. 17. Accidentele de muncă prevăzute la pct. 3 lit. a vor fi înregistrate pe baza cercetărilor făcute potrivit legii de organele Ministerului Afacerilor Interne şi ale Procuraturii, care au obligaţia de a trimite organizaţiilor socialiste interesate şi inspectoratelor de stat pentru protecţia muncii ale regiunii sau oraşului Bucureşti, în raza cărora îşi au sediile organizaţiile socialiste cărora le aparţin cei accidentaţi, concluziile privitoare la cercetarea efectuată. Pe baza acestor concluzii, inspectoratul de stat pentru protecţia muncii hotărăşte dacă accidentul care a avut loc este accident de muncă şi în acest caz dispune înregistrarea la organizaţiile socialiste, după cum urmează: - accidentele suferite de conducătorii mijloacelor de transport şi însoţitorii acestora care îndeplinesc condiţiile arătate la pct. 3 lit. a din prezentele instrucţiuni, se vor înregistra de organizaţia socialistă căreia îi aparţine mijlocul de transport şi care este obligată să instruiască şi să ia măsurile de protecţie a muncii pentru acest personal; - accidentele de muncă suferite de însoţitorii angajaţi sau membrii cooperatori ai unor organizaţii socialiste care potrivit legii sînt obligate să delege însoţitori pe mijloacele de transport C.F.R. şi pe mijloacele auto ce nu le aparţin (însoţitori de vietăţi, de încărcături uşor inflamabile, de explozivi sau alte încărcături periculoase, personalul de posta, de la vagoanele C.F.R., etc.), că îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 lit. a, se vor înregistra de organizaţia socialistă al carei angajat sau membru cooperator este accidentatul. În acest caz, dacă producerea accidentelor se datoreşte neluării măsurilor de protecţie a muncii din partea organizaţiei socialiste deţine mijlocul de transport, accidentele de muncă se înregistrează de aceasta organizaţie socialistă. Comunicarea către organizaţia socialistă se face în scris de către inspectoratul de stat pentru protecţia muncii al regiunii sau de cel al oraşului Bucureşti, în termen de 5 zile de la data primirii concluziilor din partea organelor care au cercetat accidentul. 18. Dările de seama statistice se întocmesc în condiţiile stabilite la art. 18 din H.C.M. nr. 2896/1966. Inspectoratele de stat pentru protecţia muncii regionale şi cel al oraşului Bucureşti sînt obligate să confrunte lunar şi trimestrial cu direcţiile regionale de statistica situaţia accidentelor de muncă colective mortale, sau care au produs invaliditate, încheind de fiecare data cîte o minuta care va însoţi darea de seama statistica. Urmărirea şi centralizarea cauzelor accidentelor de muncă, împrejurărilor care au contribuit la producerea acestora, precum şi a măsurilor luate în vederea prevenirii lor se face pe baza fisei de sesizare a accidentelor de muncă, întocmită conform modelului din anexa 2. Fişa de sesizare a accidentelor de muncă se completează imediat după întocmirea formularului tip prevăzut la pct. 13 din prezentele instrucţiuni, în conformitate cu datele cuprinse în acesta şi se semnează de conducătorul organizaţiei socialiste sau înlocuitorul sau. După completare, un exemplar se va înainta, în termen de 3 zile, ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare respective, regionale sau al oraşului Bucureşti ori Constanţa, iar un exemplar la Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. La rubrica "Observaţii" se va înscrie unitatea care înregistrează accidentul de muncă, menţionîndu-se denumirea completa a unităţii, localitatea, raionul şi regiunea, precum şi denumirea organului central tutelar. 19. În ce priveşte declararea, cercetarea şi evidenta accidentelor de muncă ce se produc în unităţile aparţinînd Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Forţelor Armate, precum şi a accidentelor suferite în timpul muncii de persoanele aflate sub supravegherea ori controlul organelor acestor ministere sau cînd persoanele respective prestează muncă în alte organizaţii socialiste, se va proceda, în conformitate cu prevederile H.C.M. nr. 2896/1966, potrivit instrucţiunilor emise de ministrul afacerilor interne şi ministrul forţelor armate şi avizate de Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. CAP. 2 BOLILE PROFESIONALE 20. Bolile profesionale, în sensul H.C.M. nr. 2896/1966 sînt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau unei profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Bolile profesionale a căror declarare este obligatorie sînt cele prevăzute în anexa la H.C.M. nr. 2896/1966. 21. Bolile profesionale se declară în mod obligatoriu, se cercetează şi se iau în evidenta, indiferent dacă sînt sau nu urmate de incapacitate temporară de muncă sau dacă angajatul contractează aceeaşi boala, declarată anterior şi vindecată. Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atît ca boala profesională, cît şi ca accident de muncă. Boala transmisibilă profesională se declara, se cercetează şi se înregistrează atît ca boala profesională, cît şi ca boala transmisibilă. 22. Bolile profesionale se declara de către medicul de medicina a muncii de la serviciile de medicina a muncii de la Laboratorul de epidemiologie sau de la Inspectoratul sanitar de stat judeţean, care efectuează cercetarea cazului de boala profesională, ca urmare a semnalării medicului care a depistat boala. La depistarea cazului de boala profesională, medicul de întreprindere sau de circumscripţie teritorială, dacă a putut preciza diagnosticul clinic, completează şi expediază fişa de sesizare BP1 la Serviciul de medicina a muncii, Laboratorul de epidemiologie sau I.S.S. judeţean, în raport cu arondarea dispensarelor respective, stabilită în acest scop de către Direcţia sanitară judeţeana. La primirea fisei de sesizare BP1, Inspectoratul sanitar de stat judeţean, Laboratorul de epidemiologie sau serviciul de medicina a muncii vor cerceta la faţa locului cauzele îmbolnăvirii profesionale semnalate în prezenta medicului de întreprindere şi a conducătorului unităţii sau delegatului acestuia. Concluziile acestei cercetări se vor consemna într-un proces-verbal, menţionîndu-se cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea conducătorilor procesului de producţie respectiv şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru prevenirea unor îmbolnăviri similare. Procesul-verbal încheiat se va înmîna conducerii întreprinderii precum şi medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenta îmbolnăvirilor profesionale din întreprindere şi pentru a urmări realizarea în termen a măsurilor prescrise. În baza cercetării efectuate, Inspectoratul sanitar de stat, Laboratorul de epidemiologie sau serviciul de medicina a muncii vor confirma sau infirma caracterul profesional al acestei îmbolnăviri. După confirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina a muncii de la I.S.S. judeţean, de la Laboratorul de epidemiologie sau de la Serviciul de medicina a muncii va declara cazul de îmbolnăvire profesională, completînd fişa de declarare BP2. Serviciile de medicina a muncii şi laboratoarele de epidemiologie păstrează evidenta bolilor profesionale prin procesul-verbal de cercetare. După completarea fisei BP2, serviciile de medicina a muncii şi laboratoarele de epidemiologie vor înainta aceste fise, în termen de 24 ore, la I.S.S. judeţean. Inspectoratele sanitare de stat înregistrează evidenta bolilor profesionale într-un registru, cuprinzînd toate datele din fişa BP2. Pînă la data de 5 ale lunii următoare celei în care s-a declarat îmbolnăvirea profesională, fişele BP2, se vor înainta la Centrul de calcul şi statistica sanitară cu adresa, ulterior fiind transmise prin telex. În baza centralizării datelor de morbiditate, la Centrul de calcul şi statistica sanitară, Ministerul Sănătăţii va informa trimestrial organele centrale interesate asupra îmbolnăvirilor profesionale înregistrate. Medicii de spitale, policlinici sau din institutele de cercetare ştiinţifică, care depistează cazuri de boli profesionale în cadrul consultaţiilor, cercetărilor sau altor examinări, sînt obligaţi să comunice imediat, prin adresa, cazul depistat, Inspectoratului sanitar de stat, Laboratorului de epidemiologie sau Serviciului de medicina a muncii pe raza căruia se afla unitatea unde lucrează bolnavul. Inspectoratul sanitar de stat, Laboratorul de epidemiologie sau Serviciul de medicina a muncii vor proceda la declararea cazului, potrivit prezentelor instrucţiuni. 23. În cazul în care medicul de întreprindere (instituţie) sau circumscripţie teritorială suspectînd o boala profesională nu poate preciza diagnosticul clinic, va îndruma bolnavul cu fişa de sesizare BP1 la unitatea sanitară cea mai apropiată, care are posibilitatea precizării diagnosticului clinic de boala profesională. Unitatea sanitară care precizează diagnosticul va completa verso-ul fisei de sesizare BP1 şi o va trimite oficial Serviciului de medicina a muncii, Laboratorului de epidemiologie sau I.S.S. judeţean, în funcţie de teritoriul arondat. După precizarea diagnosticului clinic, Inspectoratul sanitar de stat, Laboratorul de epidemiologie sau Serviciul de medicina a muncii vor lua măsurile prevăzute la pct. 22. 24. Bolile profesionale depistate cu ocazia examenului medical la angajare sau a altor examinări la angajaţii care lucrează într-un loc de muncă unde nu exista noxa care poate genera aceasta îmbolnăvire, se declara şi se cercetează de către I.S.S. judeţean pe teritoriul căruia se afla ultima întreprindere unde exista noxa profesională care ar putea produce îmbolnăvirea respectiva. Inspectoratul sanitar de stat teritorial în urma sesizării unităţii sanitare care a depistat o îmbolnăvire profesională, în sensul alineatului anterior, va comunica într-o adresa Inspectoratului sanitar de stat al judeţului unde urmează să se declare boala profesională respectiva, datele privind identificarea bolnavului, diagnosticul, cauza îmbolnăvirii şi ruta profesională a acesteia. I.S.S. din judeţul pe teritoriul căruia se afla întreprinderea care a generat boala, va proceda la cercetarea şi declararea cazului respectiv, înregistrîndu-l în registrul de evidenta a bolilor profesionale. O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de îmbolnăvire profesională va fi transmisă prin I.S.S. al judeţului care a semnalat îmbolnăvirea, la medicul unităţii sanitare unde se afla bolnavul. Pe baza procesului-verbal menţionat anterior, unitatea sanitară care a depistat bolnavul îl va lua în evidenta, pentru aplicarea măsurilor terapeutice şi de supraveghere necesare. 25. În ceea ce priveşte silicoza, modificările radiografice ce indica un stadiu de suspiciune vor fi diagnosticate după criteriile clasificării internaţionale, ca "fibroza pulmonară de urmărit". În aceste cazuri, medicul de întreprindere sau circumscripţie teritorială va completa fişa de sesizare BP1. Fişa de sesizare BP1 se va înainta Inspectoratului sanitar de stat judeţean, Laboratorului de epidemiologie sau Serviciului de medicina a muncii, care vor păstra aceste fise, avînd obligaţia de a urmări, periodic, modul de dispensarizare a acestor cazuri pînă la confirmarea stadiului I de boala. Muncitorii depistaţi cu diagnosticul "fibroza pulmonară de urmărit" vor fi investigaţi în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Sănătăţii, luîndu-se măsuri individualizate referitoare la continuarea muncii în mediu cu praf silicogen. În cazul confirmării diagnosticului de silicoza stadiul I, se va proceda la declararea cazului potrivit prevederilor prezentelor instrucţiuni. 26. Diagnosticul clinic de silicoza se stabileşte numai de către comisiile medicale de pneumoconioze pe teritoriul arondat, în baza documentaţiei medicale, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii. Cazurile dificile de diagnostic, neclarificate, se vor îndruma la clinicile de boli profesionale cărora le sînt arondate comisiile medicale de silicoza respective. În cazul confirmării unei îmbolnăviri de silicoza, odată cu primirea procesului-verbal de cercetare, întreprinderea (instituţia) respectiva va nota acest diagnostic în carnetul de muncă al salariatului, în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea decretului nr. 90/1960 cu privire la carnetul de muncă. La angajarea unor muncitori, în al căror carnet de muncă este specificată îmbolnăvirea de silicoza, întreprinderea are obligaţia de a nota în "fişa medicală la angajare" cu care trimite muncitorul pentru efectuarea examinărilor medicale în vederea angajării, diagnosticul de silicoza şi stadiul bolii. Pentru luarea în evidenta a acestor cazuri de boala, medicul de întreprindere (instituţie) sau medicul de circumscripţie teritorială va completa datele necesare în registrul de evidente speciale, procedînd la dispensarizarea bolnavilor. La data aplicării prezentelor instrucţiuni, medicii de întreprindere (instituţie) sau de circumscripţie teritorială vor verifica evidenta tuturor îmbolnăvirilor de silicoza confirmate de către inspectoratele sanitare de stat din raza lor de activitate şi vor solicita întreprinderii (instituţiei) să noteze în carnetul de muncă al angajaţilor, diagnosticul de silicoza. 27. Centrul de calcul şi statistica sanitară al Ministerului Sănătăţii va întocmi registrul naţional de silicoza, cuprinzînd datele din fişa BP2 şi actualizîndu-l prin BP3. Serviciile teritoriale de expertiza medicală a capacităţii de muncă, ori de cîte ori întocmesc o decizie asupra capacităţii de muncă pentru bolnavii de silicoza, vor trimite la I.S.S. judeţean o copie a acestei decizii. Pe baza datelor cuprinse în aceasta decizie Inspectoratul sanitar de stat completează formularul de actualizare BP3. Aceste formulare se păstrează la I.S.S. judeţean şi se trimit la Centrul de calcul şi statistica sanitară, în primele 10 zile ale lunii februarie pentru anul precedent. La decesul pensionarilor de silicoza, oficiile de asigurări sociale şi pensii vor comunica în termen de 5 zile de la deces, printr-o adresa Inspectoratului sanitar de stat, decesul pensionarului de silicoza şi datele de identificare a decedatului. Aceasta comunicare se va face pentru toţi pensionării de silicoza, chiar dacă în ultima perioada, înainte de deces, aceştia au trecut la pensie de bătrîneţe. Inspectoratul sanitar de stat judeţean, prin delegatul sau în Comisia de verificare a buletinelor de deces, va extrage diagnosticul la deces şi data acestuia pentru decedaţii anunţaţi de către oficiile de asigurări sociale şi pensii conform alineatului anterior. Inspectoratul sanitar de stat va completa într-un formular BP3 datele de mai sus, pe care le va expedia la Centrul de calcul şi statistica sanitară, în primele 10 zile ale lunii februarie, pentru anul precedent. 28. Conducătorii de unităţi sînt obligaţi să organizeze evidenta bolilor profesionale pe baza proceselor-verbale de cercetare şi să raporteze trimestrial organului central, ierarhic, superior, pînă la 20 ale lunii următoare trimestrului expirat, situaţia bolilor profesionale înregistrate. CAP. 3 DISPOZIŢII FINALE 29. În cazul cînd inspectoratele de stat pentru protecţia muncii, fiind anunţate, participă la cercetarea unor accidente şi constată că acestea nu întrunesc condiţiile stabilite de H.C.M. nr. 2896/196 pentru a fi încadrate ca accidente de muncă, inspectorul de stat pentru protecţia muncii este obligat să constate care sînt cauzele tehnico-organizatorice ce au generat accidentul şi să stabilească măsurile care trebuie luate de conducerea organizaţiei socialiste pentru prevenirea unor accidente asemănătoare. În acest caz inspectorul de stat pentru protecţia muncii nu întocmeşte dosar de cercetare a accidentului, ci încheie un proces-verbal de control prin care stabileşte măsurile necesare, cu termen de executare şi responsabilităţi, anunţînd totodată organele procuraturii şi ale Ministerului Afacerilor Interne pentru ca acestea să procedeze la cercetare. 30. Sesizările şi reclamaţiile cu privire la neînregistrarea sau înregistrarea greşită a unor accidente de muncă, se rezolvă de inspectoratele de stat pentru protecţia muncii, care la primirea sesizării procedează astfel: a) Cercetează dacă solicitantul este cuprins în evidentele unităţii, ca angajat sau ca membru cooperator în perioada respectivă. b) Dacă solicitantul este găsit în evidenta unităţii, se vor cerceta certificatele medicale de ajutor bănesc pe perioada respectivă şi evidenţele unităţii medico-sanitare pe întreprindere sau instituţie (punct sanitar, dispensar,serviciu medico-sanitar), iar pentru întreprinderile sau instituţiile care nu au unităţi medico-sanitare, evidentele circumscripţiei sau policlinicii teritoriale, dacă solicitantul este înregistrat ca accidentat în perioada respectiva. c) Dacă solicitantul este găsit în evidentele de mai sus ca înregistrat pentru consultare, internare sau că a primit concediul medical, se va cerceta în unitatea al carei angajat sau membru cooperator a fost solicitantul, dacă s-a produs accidentul şi motivele pentru care nu a fost înregistrat. La aceasta cercetare în unitate, se face proba cu martori, prin luarea de cel puţin doua declaraţii scrise. Martorii audiaţi trebuie să figureze în evidenta organizaţiei socialiste ca angajaţi sau membrii cooperatori la data producerii accidentului. Declaraţiile martorilor vor fi date în faţa inspectorului de stat pentru protecţia muncii care cercetează cazul. În cazul cînd martorii confirma în scris producerea accidentului, inspectorul de stat pentru protecţia muncii va reconstitui faptele şi dacă va constata că sînt întrunite condiţiile prevăzute în H.C.M. nr. 2896/1966 pentru a fi încadrat ca accident de muncă, va întocmit dosarul şi procesul-verbal de cercetare a accidentului în condiţiile stabilite la pct. 9 din prezentele instrucţiuni. Pe baza procesului-verbal de cercetare a accidentului, conducătorul organizaţiei socialiste este obligat să întocmească formularul tip pentru înregistrarea accidentului de muncă în condiţiile stabilite la pct. 13 din prezentele instrucţiuni. d) Dacă nu se găseşte nici un document medical (registru sau fise de consultaţie, foi de observaţii de spital sau certificate de concediu medical pentru ajutor bănesc), nu se va reconstitui înregistrarea accidentului pretins. Pe baza cercetării efectuate, inspectoratul de stat pentru protecţia muncii care rezolva sesizarea respectiva este obligat să răspundă celui în cauza în termenul legal. Răspunsul se va referi numai la faptul că s-a dispus întocmirea formularului tip pentru înregistrarea accidentului de muncă, sau nu s-a dispus întocmirea acestui formular din lipsa de dovezi concrete. 31. Anexele 1 - 5 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni. 32. Prezentele instrucţiuni intra în vigoare pe data de 1 ianuarie 1967. Pe aceeaşi data îşi încetează valabilitatea instrucţiunile Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale nr. 48 din 21 ianuarie 1965 privind cercetarea, înregistrarea şi evidenta accidentelor de muncă, precum şi instrucţiunile Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale nr. XII/C. 1/942 din 2 februarie 1965, privind declararea, înregistrarea şi raportarea bolilor profesionale. ANEXA 1
.............................................
(ministerul, organul central, sfatul popular)
Departamentul ...............................
Întreprinderea ..............................
(unitatea)
Regiunea...................raionul...........
.................oraşul......................
FORMULAR TIP Nr.......
pentru înregistrarea accidentului de muncă
Data întocmirii: ziua.....luna..............anul.......Numele şi prenumele
accidentatului (şi iniţială prenumelui tatălui)................................
Sexul.................Data naşterii.....................Marca..................
Profesia.......................Funcţia............................Categoria de
salarizare..............Vechimea în funcţia actuala (în ani)........Ora........
la care accidentatul a început lucrul sau (de la 0-24)..........Locul de muncă
permanent al accidentatului....................Locul unde s-a produs accidentul
......................Dacă a mai fost accidentat..........De cîte ori..........
Accidentul a avut loc la ora (de la 0-24).........ziua......luna...............
anul............
Descrierea împrejurărilor în care a avut loc accidentul:
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
Cauzele accidentului: .....................................................
...............................................................................
...............................................................................
...............................................................................
Denumirea şi starea tehnică a maşinii, instalaţiei etc. la care a avut loc
accidentul ............................................
Dacă maşina, instalaţia etc. avea dispozitiv de protecţie (da, nu)..........
Dacă la acea maşina, instalaţie etc. au mai fost asemenea accidente în
ultimele 12 luni
(da, nu)............cîte...........................
Dacă accidentatul folosea echipament de protecţie (da, nu)..................
Starea echipamentului (bună, rea)
Martori ai accidentului (numele, prenumele şi funcţia a doi martori)........
Dacă i s-a făcut instructaj conform normelor de protecţie a muncii (da,nu)
Data ultimului instructaj .................................................
Vinovatul (vinovaţii) de accident (numele, prenumele, funcţia) ..............
................................................................................
Măsuri de prevenire ........................................................
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Denumirea măsurilor Termen de executare Responsabil cu executarea
crt.
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1
2
3
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Diagnosticul, zile de incapacitate, ajutoare băneşti:
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Diagnosticul din Codul Scutit Nr.calendaristic Ajutoare pentru
certificatul ---------- de la de zile de încă- incapacitate de
medical B N pînă la pacitate de muncă muncă
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
A B 1 2 3 4 5
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
TOTAL
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Număr zile spitalizare...........Localizarea leziunilor (cap, ochi, torace şi
coloana vertebrală, abdomen, membre superioare, membre inferioare) .............
Data reintrării în producţie: ziua........luna................anul..........
Dacă i s-a recunoscut invaliditatea (da,nu)......... Numărul actului prin
care s-a stabilit invaliditatea.............gradul de invaliditate (I, II,
III) ........
În caz de accident mortal, data decesului : ora.......ziua................
luna.................anul...........
CONDUCĂTORUL ORGANIZAŢIEI SOCIALISTE
NOTA:
Datele pe care nu le poseda organizaţia socialistă la completarea
formularului tip se completează ulterior, la încetarea incapacităţii de muncă
sau la încadrarea accidentatului într-un grad de invaliditate.
ANEXA 2
...........................................
(organul central, sfat popular)
Întreprinderea unde s-a produs accidentul..
...........................................
Regiunea................raionul............
Localitatea ...............................
FIŞA NR..........
de sesizare a accidentelor de muncă
Data producerii accidentului: ora .......ziua.......luna......... anul......
Numele şi prenumele accidentatului .........................................
Profesia ...................................................................
Locul de muncă unde s-a produs accidentul ..................................
Întreprinderea unde s-a produs accidentul ..................................
Cauzele accidentului .......................................................
Măsuri de prevenire în viitor ..............................................
Observaţii .................................................................
CONDUCĂTORUL ORGANIZAŢIEI SOCIALISTE
ANEXA 3
FIŞA DE SEMNALIZARE BP1
UNITATEA SANITARĂ ..........................................................
NR. BILETULUI ..............................................................
ÎNTREPRINDEREA .............................................................
ADRESA ÎNTREPRINDERII.......................................................
............................................................................
CĂTRE UNITATEA MEDICO-SANITARĂ .............................................
............................................................................
NUMELE .....................................................................
PRENUMELE ..................................................................
BULETIN DE IDENTITATE (seria) ............nr................................
DATA NAŞTERII : (anul)............(luna).....................(ziua).........
SEXUL ...................................
DIAGNOSTIC PREZUMTIV .......................................................
............................................................................
AGENTUL CAUZAL .............................................................
............................................................................
OCUPAŢIA CARE A GENERAT BOALA ..............................................
............................................................................
VECHIMEA ÎN OCUPAŢIA RESPECTIVA ............................................
............................................................................
SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI DE ÎNTREPRINDERE
SAU CIRCUMSCRIPŢIE SANITARĂ
Data ......................
Verso-ul fişei de semnalizare
UNITATEA SANITARĂ ..........................................................
LOCALITATEA ................................................................
DIAGNOSTICUL PRECIZAT ......................................................
............................................................................
RECOMANDĂRI (control periodic, orar redus, schimbarea locului de muncă,
pensionare temporară sau definitivă) .......................................
............................................................................
SEMNĂTURA MEDICULUI PRIMAR SAU SPECIALIST
L.S. (Parafa)
Data ................
ANEXA 4
FIŞA DE DECLARARE A BOLILOR PROFESIONALE BP2
1. NR. FISEI ................
2. NR. MATRICOL ..................
3. JUDEŢUL ....................................................................
4. LOCALITATEA ................................................................
5. UNITATEA SANITARĂ ..........................................................
6. NUMELE ŞI PRENUMELE ........................................................
7. DATA NAŞTERII (an, luna, zi) .................
8. SEXUL .....................
NR. MATRICOL
9. ÎNTREPRINDEREA (şi localitatea) ............................................
.............................................................................
10. RAMURA DE PRODUCŢIE .......................................................
11. FORUL TUTELAR .............................................................
(MINISTER, ORGAN CENTRAL, CONS.POP)
12. SECŢIA, ATELIERUL .........................................................
13. OCUPAŢIA ACTUALA ..........................................................
14. OCUPAŢIA CARE A GENERAT BOALA .............................................
15. VECHIMEA ÎN OCUPAŢIA CARE A GENERAT BOALA .................................
DATA DEPISTĂRII ...........................................................
DIAGNOSTICUL PREZUMTIV ....................................................
UNITATEA CARE A CONFIRMAT DIAGNOSTICUL CLINIC .............................
16. DIAGNOSTIC PRECIZAT (şi codificarea radiologica)...........................
...........................................................................
17. DATA CONFIRMĂRII(an, luna, zi).............................................
18. AGENTUL CAUZAL (circumstanţe) .............................................
19. MĂSURI INDICATE PENTRU BOLNAV (concediu medical, spitalizare, recomandări,
program redus, control periodic, schimbarea locului de muncă, pensionare,
etc.)......................................................................
20. BOLNAVUL A DECEDAT (da, nu) ...............................................
SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI
DE MEDICINA A MUNCII
PRIN PROCES-VERBAL
NR.................
21. RUTA PROFESIONALĂ* NR. MATRICOL
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Întreprinderea Ocupaţia Secţie, Durata expunerii Concentra- Concentra-
crt. (localitatea) atelier anul, luna ţia medie ţia medie
----------------- în pulberi SiO2
de la pînă la
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
7
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
ANEXA 5
FORMULAR BP3 NR........
SILICOZA - ACTUALIZARE
1. NR. MATRICOL
2. DATA COMPLETĂRII FORMULARULUI (anul, luna, ziua) ..........................
3. INSPECTORATUL SANITAR DE STAT JUDEŢEAN ....................................
4. NUMELE ŞI PRENUMELE .......................................................
5. VÎRSTA, DATA NAŞTERII ...... (anul, luna, ziua) ...............
6. SEXUL .......................
7. ÎNTREPRINDEREA (localitatea) ..............................................
...........................................................................
NR. MATRICOL
8. DIAGNOSTICUL - STADIUL SILICOZEI .........................................
(codificarea radiologica ) ................................................
9. COMPLICAŢII (tuberculoza activa, tuberculoza stabilizată, bronşita cronica,
emfizem pulmonar, cord pulmonar cronic, insuficienta respiratorie)
..........................................................................
10. BOLI ASOCIATE ............................................................
..........................................................................
..........................................................................
11. CAPACITATEA DE MUNCĂ (păstrată, redusă, pierdută) ........................
12. DATA PENSIONĂRII (anul, luna, ziua) ......................................
13. GRADUL DE INVALIDITATE ...................................................
14. DATA SCOATERII DIN EVIDENTA : anul .......................................
luna .... (inclusiv deces) ............ ziua ..............
15. CAUZA SCOATERII DIN EVIDENTA .............................................
16. DIAGNOSTICUL LA DECES a) ...............................................
b) ...............................................
c) ...............................................
SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI
DE MEDICINA A MUNCII
CLASIFICAREA CAUZELOR ACCIDENTELOR DE MUNCĂ Clasificarea cauzelor accidentelor de muncă va servi la încadrarea accidentelor cu ocazia întocmirii proceselor-verbale de cercetare şi a dosarelor de cercetare a accidentelor mortale, colective şi cu invaliditate, precum şi la gruparea mai detailată şi în mod unitar a accidentelor, pe cauzele care le-au provocat, în vederea analizelor periodice a acestora şi a orientării mai juste a măsurilor de prevenire a lor. Avînd în vedere că, de la 1 ianuarie 1967, urmărirea statistica a cauzelor accidentelor de muncă se efectuează pe baza "fişelor de sesizare a accidentelor de muncă", clasificarea cauzelor accidentelor va servi ca ghid la încadrarea cauzelor accidentelor de muncă produse, în grupele de cauze stabilite prin clasificarea întocmită de Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. În acest fel, la rubrica "cauza accidentului" din fişa de sesizare se va descrie cauza producerii accidentului şi se va nota şi numărul de ordine din clasificare. Pentru ca "fişele de sesizare" să fie bine completate de unităţi, este necesar ca Inspectorii de stat pentru protecţia muncii să sprijine unităţile în completarea judicioasă a fişelor de sesizare, iar cauzele accidentelor să fie stabilite folosind ca ghid clasificarea întocmită de Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. Trebuie menţionat că în fişa de sesizare se va trece numărul de ordine din clasificare numai pentru cauza principala de producere a accidentului. Iată un exemplu de felul cum se completează rubricile respective din fişa de sesizare: Împrejurările în care s-a produs accidentul: în timp ce prelucra o piesă din fontă la strung, muncitorul nu a putut folosi ecranul de protecţie (deoarece nu era montat), dar n-a folosit nici ochelarii de protecţie (deşi îi avea în dotare) şi o aşchie i-a sărit în ochi. Cauzele accidentului: 1) lipsa ecranului de protecţie la strung; 2) nefolosirea echipamentului de protecţie prevăzut în normativ pentru funcţia şi operaţia respectiva; cod din clasificarea C.S.P.M. 10.2 (s-a codificat cauza a doua, deoarece s-a considerat ca fiind cauza principala de producere a accidentului). În concluzie, trebuie ca orice document, situaţie, analiza etc. ce se întocmeşte în legătura cu cauzele accidentelor de muncă să aibă la baza clasificarea cauzelor stabilită de Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. Pentru eventualele completări şi îmbunătăţiri ale actualei clasificări, se pot trimite observaţiile respective la Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii. 1. Organizarea necorespunzătoare a locurilor de muncă 1.1. Amplasarea incorectă a utilajelor principale şi auxiliare (maşini-unelte, utilaje, stelaje pentru scule etc.) şi lipsa unor spaţii corespunzătoare între acestea. 1.2. Depozitarea necorespunzătoare în spaţiul locului de muncă a materialelor de lucru şi a celor rezultate din procesele tehnologice (produse finite, semifabricate, materiale de construcţii, produse de aşchiere etc.) 1.3. Starea necorespunzătoare a pardoselilor şi a rampelor sau murdărirea acestora. 1.4. Acoperirea necorespunzătoare a instalaţiilor de canalizare. 1.5. Starea necorespunzătoare a platformelor (tavane, acoperişuri) şi a pereţilor încăperilor. 1.6. Concentrarea prea mare de personal faţă de spaţiul de lucru în care se desfăşoară activitatea. 1.7. Cai de acces lipsa, blocate, necorespunzător amenajate şi întreţinute, cu încrucişări incorecte etc. 1.8. Iluminarea necorespunzătoare a locurilor de muncă. 1.9. Lipsa măsurilor contra incendiilor. 1.10. Lipsa unor locuri de refugiu sigure (care să fie amenajate în afară gabaritului căilor ferate), pentru personalul de întreţinere şi pentru depozitarea sculelor şi utilajelor. 1.11. Gabarite necorespunzătoare pentru căile de transport. 1.12. Lipsa de pregătire şi curăţire a terenului (parchete de exploatare, trasee noi de instalaţii de transport etc.) înainte de intrarea muncitorilor în zonele de lucru. 1.13. Lipsa măsurilor de prevenire a erupţiilor de fluide (lichide, gaze, praf), (inclusiv autoaprinderea zăcămintelor, exploziile şi inundaţiile provocate de acestea). 1.14. Lipsa de nişe şi boxe la locuri de muncă periculoase (surse deschise de radiaţii ionizante, tuneluri, galerii de mină, în laboratoare etc.). 1.15. Lipsa staţiilor sau a mijloacelor de salvare (miniere, fluviale, în siderurgie, în industria chimica etc.). 2. Existenta unor condiţii necorespunzătoare ale mediului de muncă 2.1. Condiţii climatice necorespunzătoare (temperatura prea ridicată sau scăzută, umiditate excesivă sau insuficientă, mişcarea aerului prea puternică, aeraj insuficient etc.). 2.2 Concentraţii periculoase de substanţe toxice sub formă de gaze, vapori, pulberi, aerosoli. 2.3. Concentraţia excesivă a fumului. 2.4. Degajări excesive de praf. 2.5. Zgomote şi ultrasunete de intensităţi dăunătoare. 2.6. Vibraţii excesive. 2.7. Trecerea bruscă de la o presiune la alta. 3. Organizarea necorespunzătoare a procesului de muncă 3.1. Lipsa pregătirii profesionale pentru executarea muncii respective. 3.2. Lipsa instructajului de protecţie a muncii (introductiv-general, la locul de muncă şi periodic). 3.3 Folosirea muncitorilor la efectuarea unor lucrări pentru care nu sînt autorizaţi. 3.4 Organizarea necorespunzătoare a procesului tehnologic (încrucişări de operaţii, amplasarea greşită a echipelor în fluxul tehnologic, nerespectarea proiectelor etc.). 3.5. Nerespectarea duratei de lucru prescrisă pentru locul de muncă respectiv, din dispoziţia conducătorului locului de muncă. 3.6. Personal insuficient faţă de necesarul impus prin procesele de muncă. 3.7. Lipsa instrucţiunilor de manipulare şi folosire a utilajelor şi instalaţiilor. 3.8. Lipsa sau insuficienţa controlului dozimetric al personalului care lucrează în mediu de radiaţii, al cîmpului de radiaţii, precum şi a curăţeniei radioactive a locului de muncă. 3.9. Nestabilirea căilor de evacuare în caz de incendiu sau avarii. 3.10. Executarea unor mînuiri sau lucrări suplimentare, din lipsa de dispozitive ajutătoare sau datorită organizării necorespunzătoare a lucrului. 3.11. Aplicarea de metode de exploatare necorespunzătoare condiţiilor de zăcămînt. 3.12. Folosirea angajaţilor la locul de muncă fără controlul medical, la angajare sau periodic, sau nerespectarea contraindicaţiilor medicale pentru locul de muncă respectiv. 4. Folosirea de către angajaţi a metodelor de lucru necorespunzătoare specificului locului de muncă. 4.1. Aşezarea incorectă a materialului în maşina sau dispozitivul de lucru. 4.2. Mînuirea greşită a sculelor de lucru. 4.3. Folosirea unor unelte, încălţăminte, lămpi etc. necorespunzătoare pentru lucrări în medii explozive sau inflamabile (scule care produc scîntei la lovire etc.). 4.4. Lipsa de coordonare a lucrărilor în grupuri, lipsa de comanda sau comanda incorectă la executarea lucrărilor în grupuri sau cu mijloace de ridicat. 4.5. Executarea unor lucrări de ungere, reglare, reparare etc. în timpul funcţionarii utilajelor şi instalaţiilor sau la elemente aflate sub tensiune. 5. Lipsa sau insuficienta supraveghere şi control a muncitorilor 5.1. Neexercitarea controlului şi supravegherii din partea celor desemnaţi pentru aceasta şi tolerarea abaterilor de la normele de protecţie a muncii. 5.2. Lipsa asistenţei tehnice sau asistenţa tehnica insuficienta la efectuarea operaţiilor grele sau periculoase. 5.3. Folosirea la efectuarea controlului şi supravegherii lucrărilor de personal necalificat pentru aceasta. 5.4. Lipsa de supraveghere la lucrările de întreţinere şi reparaţii în spaţii închise (cămine de vizitare, canale, rezervoare, excavaţii etc.) unde se pot produce explozii sau intoxicaţii, lipsa de oxigen etc. 5.5. Lipsa de supraveghere a elevilor în timpul vizitelor didactice în unităţile productive. 5.6. Conducerea lucrărilor cu surse de radiaţii de către persoane neatestate. 5.7. Lipsa de control la evacuarea deşeurilor nocive (radioactive, toxice etc.). 6. Starea tehnică necorespunzătoare a sculelor, dispozitivelor, utilajelor, instalaţiilor etc. 6.1. Folosirea de scule şi dispozitive în stare tehnica necorespunzătoare. 6.2. Starea necorespunzătoare a organelor componente ale maşinilor de ridicat şi transportat (cabluri, lanţuri, cîrlige, scripeţi, benzi etc.), rezultată din nerespectarea instrucţiunilor tehnice ale I.S.C.I.R. 6.3. Lipsa sau întreţinerea necorespunzătoare a legăturilor la pămînt ale utilajelor şi instalaţiilor acţionate electric la care este prevăzută legarea la pămînt. 6.4. Starea tehnică necorespunzătoare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor electrice. 6.5. Folosirea de utilaje şi instalaţii a căror stare tehnica este necorespunzătoare datorită uzurii sau insuficienţei întreţineri (în special sistemele de comanda şi frînare, neetanşeitatea conductelor şi rezervoarelor etc.). 6.6. Exploatarea şi întreţinerea necorespunzătoare a cazanelor, recipientelor, buteliilor şi conductelor sub presiune, rezultată din nerespectarea instrucţiunilor tehnice ale I.S.C.I.R. 6.7. Depăşirea intervalelor de exploatare a utilajelor şi instalaţiilor prevăzute în graficele de reparaţii capitale sau curente. 6.8. Folosirea de materiale necorespunzătoare la confecţionarea organelor componente ale utilajelor şi instalaţiilor sau la întreţinerea acestora. 6.9. Funcţionarea necorespunzătoare a dispozitivelor, utilajelor, instalaţiilor datorită unei proiectări necorespunzătoare. 6.10. Lipsa sau starea tehnica necorespunzătoare a instalaţiilor de semnalizare şi alarma şi a aparaturii de control-măsurare sau de siguranţa, care condiţionează o exploatare nepericuloasă. 6.11. Reglarea greşită a maşinilor sau organelor componente. 6.12. Recepţionarea şi darea în funcţiune a unor lucrări de construcţii, instalaţii etc., care nu îndeplinesc condiţii de protecţie a muncii prevăzute în norme. 6.13. Lipsa măsurilor necesare pentru neutralizarea potenţialelor electrice produse de electricitatea statica. 7. Construcţia sau starea tehnica necorespunzătoare a mijloacelor de acces şi susţinere (schele, platforme, stîlpi, scări, poduri, podeţe, pasarele, podine, rampe de acces etc.) sau lipsa unora dintre acestea. 7.1. Folosirea de materiale necorespunzătoare sau elemente subdimensionate. 7.2. Aşezarea, montarea sau îmbinarea necorespunzătoare a elementelor componente. 7.3. Lipsa mijloacelor de acces acolo unde sînt necesare. 7.4. Folosirea necorespunzătoare a mijloacelor de acces şi de susţinere. 8. Lipsa sau starea tehnica necorespunzătoare a îngrădirilor şi dispozitivelor de protecţie la locurile de muncă periculoase. 8.1. Lipsa sau starea tehnica necorespunzătoare a îngrădirilor zonelor periculoase. 8.2. Lipsa apărătorilor la organele de maşini în mişcare sau aflate sub tensiune. 8.3. Lipsa dispozitivelor care să asigure protecţia în timpul lucrului la utilaje (polizoare, prese, maşini-unelte). 8.4. Lipsa sau insuficienta semnalare a locurilor de muncă periculoase în incinta întreprinderilor, pe şantiere, în parchetele forestiere, tarlale etc. 8.5. Construcţia deficitară a ecranelor contra radiaţiilor ionizante, ultraviolete, calorice etc. 8.6. Lipsa măsurilor de siguranţa pentru protecţia circulaţiei (căilor de acces). 8.7. Lipsa covoarelor, preşurilor electroizolante la instalaţiile electrice (acolo unde acestea sînt prevăzute în norme). 9. Lipsa măsurilor corespunzătoare pentru sprijinire şi susţinere la lucrările de abatere, excavare şi săpături etc. la suprafaţa şi în subteran. 9.1. Nerespectarea principalelor dimensiuni ale excavaţiilor. 9.2. Folosirea de materiale necorespunzătoare la executarea susţinerii lucrărilor. 9.3. Susţinerea necorespunzătoare a pereţilor şi tavanului excavaţiilor datorită nerespectării monografiei de armare sau neadaptării acesteia la caracteristicile mecanice ale rocii excavate. 9.4. Necopturirea locurilor de muncă şi neranguirea fronturilor de lucru (atît la suprafaţa cît şi în subteran). 9.5. Nerambleerea spaţiilor excavate sau executarea necorespunzătoare a acestora. 9.6. Netaluzarea fronturilor în cariere. 9.7. Neexecutarea lucrărilor de descopertare. 10. Lipsa, folosirea incorectă şi starea necorespunzătoare a mijloacelor individuale de protecţie (echipamentul de protecţie) 10.1. Lipsa sau starea necorespunzătoare a echipamentului de protecţie (prin uzura, întreţinere necorespunzătoare, durata de folosinţa depăşită etc.) 10.2. Nefolosirea echipamentului de protecţie prevăzut în normative pentru funcţia respectiva. 10.3. Folosirea unui echipament de protecţie neadecvat locului de muncă respectiv sau neprevăzut în normative. 10.4. Folosirea echipamentului de protecţie care nu a fost dezactivat, neutralizat, dezinfectat etc. 11. Manipulări necorespunzătoare de materiale şi piese, utilaje, instalaţii, recipiente sub presiune, substanţe explozive, uşor inflamabile şi nocive etc. 11.1. Depozitarea şi stivuirea necorespunzătoare a baloturilor, lăzilor, materialelor, pieselor etc. 11.2. Depozitarea necorespunzătoare a explozivilor, substanţelor uşor inflamabile şi substanţelor nocive. 11.3. Depăşirea sarcinilor şi gabaritelor admisibile la lucrări de încărcare, descărcare şi transport sau suprasolicitarea instalaţiilor de ridicat. 11.4. Manipularea necorespunzătoare a recipientelor sub presiune. 11.5. Manipularea necorespunzătoare a materialelor şi pieselor în stare de incandescenţă şi a lichidelor cu temperaturi ridicate. 11.6. Manipularea şi transportarea necorespunzătoare a explozivilor, substanţelor uşor inflamabile şi substanţelor nocive. 11.7. Manipularea surselor radioactive fără asigurarea ecranării şi distantei reglementare. 11.8. Manipulări de materiale fără respectarea normelor privind efortul fizic al angajaţilor. 11.9. Încărcarea şi descărcarea vagoanelor, camioanelor, remorcilor etc. fără a se asigura securitatea celor ce lucrează şi a celor din jur. 11.10. Folosirea unor explozivi contraindicaţi pentru sectorul de activitate respectiv. 11.11. Folosirea unei cantităţi de exploziv mai mare decît prevederile normelor în vigoare pentru lucrări de puşcare. 11.12. Folosirea materialelor uşor inflamabile în locuri nepermise. 11.13. Manipularea sau manevrarea greşită a utilajelor, instalaţiilor etc. 12. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport şi nerespectarea regulilor de circulaţie. 12.1. Manevrarea mijloacelor de transport de către persoane necalificate, fără carnet de conducere pentru mijlocul de transport respectiv sau fără autorizaţie. 12.2. Pornirea manuală necorespunzătoare a autovehiculelor (cu manivela). 12.3. Folosirea mijloacelor de transport fără verificarea prealabilă a stării tehnice a acestora. 12.4. Manevrarea mijloacelor de transport neechipate corespunzător pentru starea timpului (gheaţa, polei, ceaţă, furtună etc.). 12.5. Manevrarea şi utilizarea necorespunzătoare a tractoarelor (viteza excesivă, pante mari, terenuri accidentate). 12.6. Manevrarea şi utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport auto-moto. 12.7. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport pe cale ferată (normală şi îngustă). 12.8. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport aeriene. 12.9. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport navale. 12.10. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport cu tracţiune animala. 12.11. Manevrarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport manuale (cărucioare, vagonete, roabe etc.). 12.12. Manevrarea necorespunzătoare a celorlalte mijloace de transport (electrocare, funiculare, trolii, benzi transportoare, ascensoare etc.). 13. Nerespectarea disciplinei în muncă de către angajaţi 13.1. Părăsirea arbitrară a locului de muncă sau a traseelor indicate. 13.2. Intrarea arbitrară a muncitorilor în locuri sau zone interzise (cu aer viciat, căderi de roci etc.). 13.3. Pornirea sau oprirea arbitrară a maşinilor, instalaţiilor etc. 13.4. Scoaterea nejustificată din funcţiune a dispozitivelor de protecţie. 13.5. Consum de alcool înainte sau în timpul lucrului. 13.6. Transportarea de persoane cu mijloace de transport (tractoare, remorci, electrocare etc.) neamenajate pentru aceasta. 13.7. Folosirea de foc deschis sau fumatul în locuri nepermise. 13.8. Depăşirea din proprie iniţiativă a timpului normal de lucru. 13.9. Încălcarea conştientă a prevederilor normelor de protecţie a muncii de către angajaţi, datorită minimalizării pericolului de accidentare (atitudine de bravadă). 13.10. Glume periculoase. 14. Calamitaţi naturale. 14.1. Avalanşe de zăpada. 14.2. Trăsnete. 14.3. Inundaţii. 14.4. Cutremure. 14.5. Viscol. 14.6. Furtuni. 14.7. Alunecări de teren. 15. Alte cauze. 15.1. Prelucrarea unor materiale cu defecte ascunse. 15.2. Factori personali (boli cronice şi acute care slăbesc atenţia, deficiente senzoriale şi neuropsihice). 15.3. Lipsa propagandei tehnice şi a agitaţiei vizuale la locurile de muncă. 15.4. Loviri, muşcături sau înţepături de animale. 15.5. Sperierea căilor de la vehiculele cu tracţiune animala. 15.6. Căderi de pe cal sau de pe bicicleta. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.