Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (3) şi (5) şi ale art. 21 alin. (6) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, şi ale art. III din Legea nr. 279/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în temeiul art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, al art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următoarele instrucţiuni: CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prezentele instrucţiuni reglementează modalitatea de aplicare în Ministerul Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I., a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, denumită în continuare ordonanţa Guvernului. ART. 2 (1) Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică: a) cadrelor militare în activitate; b) soldaţilor şi gradaţilor profesionişti; c) elevilor şi studenţilor din cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I.; d) demnitarilor; e) funcţionarilor publici; f) personalului contractual. (2) Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică şi cadrelor militare sau soldaţilor şi gradaţilor profesionişti aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi rezerviştilor voluntari ori rezerviştilor concentraţi sau mobilizaţi, pe durata participării acestora la instruire sau la îndeplinirea unor misiuni. (3) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) răspund material, potrivit prezentelor instrucţiuni, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea pe care o aveau la momentul producerii acesteia. (4) Persoanele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt denumite în cuprinsul prezentelor instrucţiuni personal. ART. 3 (1) În aplicarea art. 1 din ordonanţa Guvernului, personalul este obligat să apere patrimoniul M.A.I. (2) Comandatul/Şeful unităţii stabileşte pagubele pe baza cercetării administrative efectuate de către o comisie anume desemnată şi este responsabil pentru recuperarea lor. (3) Personalul care recunoaşte paguba stabilită potrivit alin. (2) o poate acoperi de bunăvoie prin angajament de plată. (4) În situaţia în care personalul nu recunoaşte paguba sau, deşi o recunoaşte, nu o acoperă integral, comandantul/şeful unităţii sesizează instanţa de contencios administrativ competentă pentru stabilirea răspunderii materiale a personalului. ART. 4 (1) Coordonarea activităţilor de efectuare a cercetării administrative la nivelul M.A.I. se face de către Corpul de control al ministrului. (2) Nerespectarea prevederilor prezentelor instrucţiuni atrage răspunderea juridică a celor vinovaţi. (3) Controlul modului de efectuare a cercetărilor administrative se realizează de către Corpul de control al ministrului, pentru toate structurile M.A.I., precum şi de către structurile de control sau persoanele nominalizate de conducătorii instituţiilor M.A.I., pentru cele ce vizează patrimoniul acestora şi al structurilor din subordine. (4) Cu ocazia executării misiunilor specifice, structurile de audit public intern verifică modul de efectuare a cercetărilor administrative în unităţile auditate, potrivit competenţelor proprii. CAP. II Răspunderea materială SECŢIUNEA 1 Tipurile şi condiţiile răspunderii materiale ART. 5 (1) În conformitate cu art. 10 din ordonanţa Guvernului, valorile pentru care se stabileşte răspunderea materială potrivit ordonanţei Guvernului şi prezentelor instrucţiuni sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a Ministerului Afacerilor Interne. (2) Răspunderea materială se stabileşte independent de răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală a celor care produc pagube patrimoniului M.A.I. (3) Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale. ART. 6 (1) Răspunderea materială a personalului este: a) integrală, în condiţiile art. 12 din ordonanţa Guvernului şi ale art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în condiţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, în integralitatea pagubei produse; b) limitată, în condiţiile art. 13 din ordonanţa Guvernului, în limita a trei solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete, calculate la data constatării pagubei. (2) Modul de calcul al cuantumului imputabil în raport cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă, în cazul angajării răspunderii individuale limitate, este prevăzut în anexa nr. 1. (3) Personalul restituie integral sumele primite şi nedatorate, contravaloarea bunurilor care nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a serviciilor care i-au fost prestate şi pentru care nu era îndreptăţit, în condiţiile art. 18 din ordonanţa Guvernului. ART. 7 (1) Răspunderea materială a personalului când paguba a fost cauzată de mai multe persoane se angajează în condiţiile art. 14 din ordonanţa Guvernului. (2) Modul de calcul al cuantumului imputabil în raport cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă, în cazul angajării răspunderii în comun, este prevăzut în anexa nr. 1. ART. 8 (1) Răspunderea materială a personalului se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: a) există o pagubă; b) există o faptă cu caracter ilicit săvârşită de personalul M.A.I. cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fişa postului; c) încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie; d) între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit direct ca urmare a faptei ilicite a personalului M.A.I.; e) persoana responsabilă s-a aflat, la momentul producerii pagubei, în raporturi de muncă sau de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea acestuia sau, după caz, era concentrată ori mobilizată, a deţinut calitatea de elev sau student în cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I. ori exercita o funcţie de demnitate publică. (2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu trebuie îndeplinite în situaţia prevăzută de art. 91^1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi în situaţia prevăzută de art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Paguba este: a) materială - are un conţinut economic, adică poate fi exprimată şi reparată în bani sau în natură, după caz; b) efectivă - nu cuprinde şi foloasele nerealizate; c) directă - a fost cauzată unităţii nemijlocit de personalul care a produs-o sau indirect - în cazurile în care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar; d) reală - la calcularea ei se are în vedere gradul real de uzură a bunului; e) certă - are o întindere precisă determinată în expresie valorică; f) actuală - existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru recuperarea sa. (4) Fapta cu caracter ilicit săvârşită de personalul M.A.I. poate consta într-o: a) acţiune - faptă comisivă - atunci când personalul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau b) inacţiune - faptă omisivă - atunci când personalul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le efectueze. (5) Forma de vinovăţie prin care s-a produs fapta cauzatoare de pagube poate fi: a) intenţia - atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat paguba; sau b) culpa - atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă. ART. 9 (1) Paguba nu se prezumă, se dovedeşte. (2) Dovada pagubei se face cu probe şi mijloace de probă, astfel cum acestea sunt definite de art. 250 din Codul de procedură civilă. (3) Sarcina probei revine comandantului/şefului unităţii. (4) În cazul producerii unei pagube în rezervele proprii, constituite potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 122/1998 privind acumularea, scoaterea şi împrospătarea produselor din rezervele proprii ale forţelor destinate apărării naţionale, aprobată prin Legea nr. 50/1999, cu modificările şi completările ulterioare, comandantul/şeful unităţii informează, pe cale ierarhică, Direcţia generală management operaţional, imediat după constatarea acesteia şi, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative şi a hotărârii luate cu privire la modalitatea de recuperare. ART. 10 (1) La stabilirea răspunderii materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare: a) la data săvârşirii faptei - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei care le-a cauzat, adică nerespectarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor normative incidente; b) la data efectuării plăţii - în cazul sumelor încasate fără drept, al contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate; c) la data constatării pagubelor - în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor; d) la data efectuării cercetării administrative - în privinţa regulilor de procedură. (2) Prin excepţie de la alin. (1), pentru pagubele care vizează animalele de serviciu, valoarea pagubei se stabileşte potrivit dispoziţiilor speciale aplicabile. ART. 11 La nivelul M.A.I. sunt considerate activităţi de instruire, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a) instrucţia de front; b) instrucţia tragerii cu armamentul din dotare; c) pregătirea de specialitate; d) pregătirea fizică; e) aplicaţiile tactice şi operative; f) exerciţiile şi aplicaţiile de specialitate din tabere, laboratoare şi din teren; g) lucrul cu tehnica şi alte mijloace de luptă; h) antrenamentele în folosirea mijloacelor de protecţie individuală; i) activităţile demonstrativ-metodice; j) antrenamentele în lucrul de stat major; k) convocările tematice. ART. 12 Sunt considerate misiuni şi atribuţii de serviciu operative, în sensul art. 8 din ordonanţa Guvernului, activităţile executate efectiv şi direct pentru: a) apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale statului; b) menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; c) asigurarea desfăşurării normale a adunărilor publice şi competiţiilor sportive; d) combaterea manifestărilor de violenţă şi restabilirea ordinii publice, atunci când aceasta a fost tulburată; e) paza sau protecţia şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită, paza transportului unor valori importante, a armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substanţelor toxice sau radioactive ori a altor materii sau substanţe periculoase; f) prevenirea şi combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că se pregătesc să săvârşească ori au săvârşit infracţiuni; g) participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale; h) executarea, independent sau în cooperare cu efective ale altor autorităţi prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozivi, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente; i) executarea, cu forţe proprii sau în cooperare cu alte structuri, a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie nucleară, biologică şi chimică (N.B.C.) şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă; j) intervenţia pentru căutarea, salvarea, descarcerarea, deblocarea, prim ajutor sau asistenţă medicală, precum şi salvarea persoanelor şi animalelor de la înălţimi, din subsoluri, puţuri, de la înec; k) acordarea de sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu; l) legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare şi luarea măsurilor care se impun; m) conducerea în faţa organelor de urmărire penală a celor care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa persoanelor sau alte valori sociale; n) efectuarea percheziţiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuinţa persoanelor fizice/sediul persoanelor juridice, în condiţiile prevăzute de lege; o) verificarea şi cercetarea în teren a activităţilor privind securitatea şi integritatea patrimoniului M.A.I., precum şi controlul, verificarea şi măsurarea realizării cantitative şi calitative a unor performanţe, sarcini sau lucrări de către structurile M.A.I.; p) participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale pentru îndeplinirea misiunilor specifice; q) îndeplinirea altor misiuni operative, stabilite de ministrul afacerilor interne; r) activităţile specifice de asigurare a comunicaţiilor şi serviciilor electronice pentru îndeplinirea şi în sprijinul misiunilor operative. ART. 13 Sunt considerate cauze complexe, în sensul art. 20 alin. (3) din ordonanţa Guvernului, cauzele care se regăsesc în cel puţin una dintre următoarele situaţii: a) pagubele pentru a căror cercetare unitatea al cărei patrimoniu este afectat nu dispune de specialiştii necesari să o efectueze; b) pagubele care sunt produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competenţa de numire a unor comandanţi diferiţi; c) pagubele care afectează patrimoniul mai multor unităţi; d) pagubele cu privire la care eşalonul superior nu este de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate iniţial, constatând că aceasta a fost efectuată cu încălcarea sau interpretarea eronată a normelor de drept material incidente, cu excepţia situaţiilor în care asupra rezultatului cercetării a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă; e) pagubele produse prin pierderea, distrugerea sau degradarea bunurilor din rezervele proprii; f) pagubele produse în patrimoniul unor unităţi comasate ori desfiinţate; g) pagubele care au un impact major asupra bunei funcţionări a instituţiei, apreciate ca atare de comandanţii/şefii unităţilor ierarhic superioare celei în patrimoniul căreia acestea s-au produs. SECŢIUNEA a 2-a Cauze exoneratoare ART. 14 Personalul nu răspunde material în condiţiile prevăzute de art. 6 din ordonanţa Guvernului. ART. 15 (1) Sunt considerate pierderi inerente, în sensul art. 6 alin. (1) lit. a) din ordonanţa Guvernului, pagubele care datorită naturii bunurilor sunt cauzate de degradarea sau deteriorarea acestora în timpul utilizării normale, cum sunt: a) perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.; b) pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi altele asemenea; c) tuburile de muniţie pierdute cu prilejul executării tragerilor în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.; d) inelarea unei ţevi de la o armă, deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi întreţinere a ei; e) deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren; f) deteriorarea unor bunuri în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidaţii ori din alte cauze neimputabile. (2) Sunt considerate pierderi inerente procesului instruirii şi celorlalte activităţi de serviciu şi pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligaţia să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc. ART. 16 Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate, în sensul art. 6 alin. (1) lit. b) din ordonanţa Guvernului, pagubele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, cum ar fi: a) pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de valabilitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul acestui termen; b) deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei etc. ART. 17 (1) În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, în sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa Guvernului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) existenţa unei legături de cauzalitate între paguba constatată şi sarcinile, îndatoririle şi responsabilităţile din fişa postului ale personalului vizat sau, după caz, din obligaţiile ce rezidă din calitatea de elev sau student al instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I.; b) paguba nu a fost produsă cu rea-credinţă, din neglijenţă sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor sau obligaţiilor. (2) În sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa Guvernului, prin forţă majoră se înţelege orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil, astfel cum prevede art. 1.351 alin. (2) din Codul civil. ART. 18 (1) Pentru ca personalul să poată fi exonerat de răspundere materială atunci când execută ordinele sau dispoziţiile date de comandanţi/şefi şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanţa Guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) ordinul sau dispoziţia a fost dat(ă) de comandantul/şeful competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens; b) paguba să fie consecinţa directă a executării ordinului sau dispoziţiei date; c) personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare. (2) Se încadrează în cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a) ordin scris/dispoziţie scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionat(ă) în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a comandantului/şefului competent; b) posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când persoana a primit ordinul/dispoziţia verbal(ă) de la comandantul/şeful competent; c) posibilitatea stocării înregistrărilor audiovizuale din sistemul de videoconferinţă, reţeaua de intranet etc. (3) Personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul cu consecinţe păgubitoare răspunde material, în comun cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea: a) nu a raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia; b) nu a luat, din neglijenţă sau din rea-credinţă, măsuri de a înlătura total sau parţial producerea pagubelor. (4) Raportarea prevăzută la alin. (3) se face în scris şi se depune, pe orice cale, la secretariatul unităţii în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menţionându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat ordinul/dispoziţia despre urmările păgubitoare ale executării acestuia/acesteia. CAP. III Cazuri particulare de răspundere materială SECŢIUNEA 1 Răspunderea materială pentru pagubele produse terţilor - art. 5 din ordonanţa Guvernului ART. 19 Personalul răspunde material pentru pagubele produse, cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea serviciului, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată, prin hotărâri judecătoreşti definitive, unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. ART. 20 După plata despăgubirilor, în vederea recuperării pagubelor, comandantul/şeful unităţii dispune constituirea comisiei de cercetare administrativă care, prin raportare la aspectele reţinute în hotărârea judecătorească definitivă, verifică circumstanţele necesare pentru individualizarea răspunderii materiale a personalului implicat. SECŢIUNEA a 2-a Răspunderea materială pentru sumele primite şi necuvenite - art. 18 din ordonanţa Guvernului ART. 21 (1) În aplicarea art. 18 din ordonanţa Guvernului, personalul are obligaţia să restituie integral: a) sumele nedatorate, încasate fără drept; b) contravaloarea bunurilor ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură; c) contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptăţit, calculată în condiţiile legii. (2) Obligaţia de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept: a) priveşte toate categoriile de sume primite de la unitate, dar nedatorate de aceasta, cum ar fi, dar fără a se limita la: drepturi de natură salarială, alte majorări salariale, contravaloarea compensaţiei lunare pentru chirie, contravaloarea sumelor aferente cheltuielilor de transport etc.; b) este integrală, adică priveşte întregul cuantum al sumei plătite de unitate prin interpretarea eronată a dispoziţiilor normative incidente sau necuvenit şi, respectiv, încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăţi succesive; c) există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite. (3) Obligaţia de restituire a contravalorii bunurilor nedatorate şi care nu mai pot fi restituite în natură: a) priveşte bunurile materiale distribuite personalului M.A.I. peste drepturile legal cuvenite; b) priveşte bunurile primite şi nedatorate, care nu mai pot fi restituite în natură din cauza pierderii sau uzurii acestora; c) nu se referă la elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ. (4) Obligaţia de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate priveşte serviciile prestate fără drept, precum: a) cazarea gratuită; b) cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparţinând unităţii sau aflată în administrarea sau folosinţa acesteia; c) neplata în total sau în parte a cheltuielilor de întreţinere (apă, energie electrică, energie termică etc.) în clădirile prevăzute la lit. b); d) transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparţinând unităţii ori închiriate de aceasta; e) cheltuieli hrănire etc. ART. 22 Contravaloarea bunurilor distribuite, fără respectarea dispoziţiilor normative incidente, elevilor şi studenţilor din cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea MAI se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba. ART. 23 (1) Prin excepţie de la art. 3 alin. (2), comandantul/şeful unităţii constată pagubele cu privire la sumele, bunurile şi serviciile prevăzute la art. 21 în baza notei de constatare întocmite de organul de specialitate al unităţii păgubite. (2) Recuperarea cuantumului pagubelor stabilite potrivit alin. (1) se face prin angajament de plată de tip I, când personalul este de acord cu restituirea integrală a contravalorii acestora, sau prin promovarea acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă, în situaţia în care personalul nu consimte la încheierea angajamentului de plată. SECŢIUNEA a 3-a Răspunderea materială a M.A.I. faţă de personal - art. 19 din ordonanţa Guvernului ART. 24 (1) În aplicarea art. 19 din ordonanţa Guvernului, condiţiile răspunderii unităţii faţă de personalul M.A.I. sunt următoarele: a) există o culpă a unităţii, din vina organelor de conducere sau a prepuşilor acestora, constând într-o încălcare a obligaţiilor faţă de personalul M.A.I.; b) există o pagubă materială produsă personalului M.A.I.; c) există un raport de cauzalitate între culpa unităţii şi paguba materială produsă. (2) Pentru ca răspunderea unităţii să fie atrasă în condiţiile stabilite de prevederile art. 19 din ordonanţa Guvernului este necesar ca paguba suferită de către personalul M.A.I. să se fi produs în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu acestea, în alte situaţii decât cele prevăzute de art. 21 şi 77^3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: în timpul deplasării personalului de la locuinţă spre unitate sau invers; în timpul deplasării personalului în interes de serviciu în aceeaşi sau în altă localitate, dacă deplasarea s-a asigurat cu mijloacele de transport ale unităţii; în timpul pauzelor care au avut loc în programul de muncă; înainte sau după începerea programului de muncă, dacă personalul se afla în incinta unităţii din care face parte sau a altei unităţi ori în orice alt loc de muncă în care îşi execută misiunea sau sarcinile de serviciu. ART. 25 În cazul accidentelor de muncă, în cuantumul despăgubirii nu se cuprind şi sumele acordate prin asigurările sociale ca ajutor de accident sau cele acordate cu titlu de pensie de invaliditate, precum şi sumele plătite de societăţile de asigurare ca despăgubiri. ART. 26 (1) Cuantumul despăgubirii pentru paguba produsă se stabileşte pe baza valorii bunurilor materiale la data înregistrării cererii de despăgubire a personalului M.A.I. sau a urmaşilor legali ai acestuia. (2) În cazul despăgubirilor stabilite de instanţele de judecată, contravaloarea acestora este cea consemnată în dispozitivul hotărârii definitive pronunţate. ART. 27 Plata diferenţelor de drepturi de natură salarială, drepturi de echipare, contravaloarea financiară a normei de hrană şi altele asemenea, neacordate în cuantumul şi în temeiul actelor normative ce le reglementează, nu constituie despăgubiri în sensul art. 19 din ordonanţa Guvernului. ART. 28 (1) Pentru pagubele materiale suferite de către personalul M.A.I. din culpa unităţii, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, comandantul/şeful unităţii va dispune efectuarea cercetării administrative, iar în baza acesteia va aproba plata, dacă cel vinovat a dat angajament de plată sau când despăgubirea întruneşte condiţiile legale, pentru a fi scăzută din evidenţa contabilă. (2) În celelalte cazuri, plata se face pe baza aprobării ministrului afacerilor interne sau a persoanei delegate de acesta, cu avizul directorului general al Direcţiei generale financiare şi al directorului general al Direcţiei generale juridice. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), în baza aprobării persoanei competente, se efectuează plata, iar ulterior dosarul cercetării administrative se transmite la structura juridică a unităţii prejudiciate, în vederea promovării acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă. SECŢIUNEA a 4-a Răspunderea materială a gestionarilor din M.A.I. şi a comandaţilor/şefilor unităţilor în legătură cu aceştia - art. 12 lit. A-C din ordonanţa Guvernului ART. 29 (1) În aplicarea art. 12 lit. A din ordonanţa Guvernului, personalul care îndeplineşte funcţii de gestionar răspunde integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea lui. (2) Paguba produsă de gestionari în gestiunea proprie se acoperă în primul rând din garanţia constituită în favoarea lor, potrivit dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 30 (1) Gestionarul răspunde pentru lipsurile din gestiunea proprie atunci când, la primirea gestiunii, deşi putea face verificările necesare cu privire la starea calitativă şi cantitativă a bunurilor primite, la sumele de bani şi celelalte valori, nu le-a făcut, iar ulterior se constată diferenţe între existentul scriptic şi cel faptic. (2) Gestionarul are obligaţia de a solicita, în scris, comandantului/şefului unităţii asigurarea asistenţei tehnice de specialitate, atunci când primeşte bunuri ce au caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoştinţele necesare. În caz contrar, se consideră că nu are dubii în privinţa bunurilor pe care le primeşte şi răspunde material pentru pagubele rezultate din operaţiunea efectuată. ART. 31 Atunci când atribuţiile ce îi revin gestionarului au fost exercitate de către delegaţi sau comisii şi nu se poate stabili, în urma cercetării administrative, că paguba s-a produs în perioada în care gestionarul a lipsit, acesta răspunde material în limita pagubei. ART. 32 Persoanele care predau gestiunea şi care, cu rea-credinţă, cu ocazia predării, ascund existenţa unor lipsuri răspund material pentru respectivele lipsuri, cu încadrarea în termenul general de prescripţie. Dacă paguba nu poate fi determinată cu exactitate pe perioadele de gestionare, răspunderea materială a predătorului şi cea a primitorului se stabilesc până la ultima inventariere dacă bunurile respective au făcut obiectul acestei activităţi, iar după această perioadă răspunderea materială se stabileşte în sarcina predătorului, a primitorului şi a membrilor comisiei de inventariere care au participat la operaţiunea de predare-primire a gestiunii. ART. 33 Personalul care nu îndeplineşte funcţii de gestionar şi primeşte, transportă, păstrează sau eliberează bunuri, sume de bani sau alte valori răspunde material, în condiţiile art. 12 lit. B din ordonanţa Guvernului, pentru pagubele produse. Se încadrează în situaţiile prevăzute la prezentul articol militarii, indiferent de funcţia deţinută, care sunt împuterniciţi să primească sau să aducă de la depozite sau de la furnizori diferite materiale pe care urmează să le predea unităţii. ART. 34 Comandanţii/Şefii unităţilor răspund material de paguba produsă, dacă: a) nu au asigurat gestionarilor asistenţa tehnică de specialitate, deşi au primit o solicitare scrisă sau atunci când această obligaţie era prevăzută în mod expres de lege; b) s-au produs pagube ca urmare a numirii unor persoane care nu au pregătirea profesională necesară în diferite comisii constituite în unitate, precum cele de evaluare a ofertelor în cadrul procedurilor de achiziţii publice, valorificare, închiriere, tehnice, de predare-primire, inventariere, recepţie, scoatere din funcţiune/declasare şi casare, iar aceste persoane au raportat, în scris, comandantului/şefului unităţii militare care a numit comisia că nu dispun de cunoştinţele necesare îndeplinirii atribuţiilor în comisiile respective; c) s-au produs pagube ca urmare a necontractării/ nedesemnării, în condiţiile legii, a unor experţi/specialişti externi în cadrul procedurilor de achiziţii publice; d) nu au asigurat prezenţa delegaţilor stabiliţi prin dispoziţiile legale în vigoare la predarea-primirea gestiunii; e) nu au asigurat condiţiile necesare păstrării în unitate a numerarului şi cele de transport de la şi la unitatea bancară. ART. 35 Comandantul/Şeful unităţii militare răspunde material pentru pagubele produse ca urmare a faptului că nu a urmărit şi nu a dispus măsuri pentru recuperarea creanţelor cuvenite din despăgubiri acordate M.A.I. Sunt considerate astfel de pagube sumele reprezentând despăgubiri acordate prin hotărâri judecătoreşti ca urmare a cauzării unor pagube patrimoniului M.A.I., care nu mai pot fi recuperate întrucât s-a depăşit termenul de prescripţie. ART. 36 (1) Persoanele care participă în calitate de delegaţi la operaţiunea de predare-primire a gestiunii, cele implicate în procesul de achiziţie publică, cele numite în comisii tehnice, de inventariere, stabilire şi aplicare a normelor de perisabilităţi, recepţie, scoatere din funcţiune/declasare şi casare răspund material, integral, pentru lipsurile sau viciile aparente descoperite ulterior sau când se constată că nu şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite în mod expres prin lege. (2) Orice persoană numită să acorde asistenţă tehnică de specialitate pentru verificarea calitativă a bunurilor răspunde material în cazul în care a produs o pagubă ca urmare a prestării unei asistenţe necorespunzătoare. ART. 37 Comandanţii/Şefii unităţilor care au fost sesizaţi în scris de către gestionari, prin rapoarte, acte de constatare, procese-verbale sau alte documente, şi nu au dispus măsuri de soluţionare a celor sesizate răspund material, integral, pentru pagubele produse din această cauză. ART. 38 Comandantul/Şeful unităţii, precum şi orice altă persoană care execută în locul gestionarului, fără consimţământul acestuia, operaţiuni de primire, păstrare, transport sau eliberare de bunuri materiale şi valori se consideră că s-a substituit gestionarului în exercitarea atribuţiilor lui şi răspunde material, integral, pentru pagubele produse în aceste situaţii. ART. 39 (1) Comandantul/Şeful unităţii care a dat ordine ilegale sau greşite gestionarului ori altei persoane subordonate, din a căror executare s-au produs pagube materiale, răspunde material pentru recuperarea acestora. (2) Gestionarul sau persoana care sesizează, în scris, despre primirea unui ordin ilegal sau greşit este exonerată de răspundere, dacă sesizarea este făcută înainte de executarea ordinului. Pagubele materiale produse din executarea unor asemenea ordine se recuperează integral de la persoanele vinovate de ordinele păgubitoare. ART. 40 În cazul neluării sau luării cu întârziere a măsurilor de siguranţă necesare pentru păstrarea bunurilor materiale şi altor valori, comandanţii/şefii unităţilor care au fost sesizaţi, în scris, despre necesitatea unor astfel de măsuri răspund material pentru pagubele produse ca urmare a acestor cauze. SECŢIUNEA a 5-a Răspunderea materială în caz de insolvabilitate - art. 17 din ordonanţa Guvernului ART. 41 Pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor persoane decât autorul direct al pagubei sau a debitorului este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) debitorul sau autorul direct al pagubei să fie declarat insolvabil, înainte sau după obţinerea titlului executoriu; b) paguba sau debitul rămas de recuperat să fie consecinţa faptelor prevăzute la art. 17 din ordonanţa Guvernului. ART. 42 Starea de insolvabilitate a autorului direct al pagubei se dovedeşte conform prevederilor art. 1.417 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale art. 265 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 43 (1) Răspund material în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la gestionarul autor direct al pagubei: a) comandanţii/şefii unităţilor militare şi şefii structurilor resurse umane şi financiar-contabile, după caz, vinovaţi de numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea prevederilor legale şi neconstituirea garanţiilor prevăzute de lege; b) comandanţii/şefii unităţilor militare, şefii structurilor de logistică, financiar-contabile, comandanţii de subunităţi/similar, după caz, pentru pagubele cauzate unităţii de personalul din subordine, când se dovedeşte că nu au executat controale potrivit obligaţiilor stabilite prin actele normative incidente în domeniu. (2) Comandanţii/Şefii unităţilor militare răspund material şi atunci când: a) nu au luat măsuri de organizare şi pregătire a comisiilor de inventariere, de scoatere din funcţiune/declasare şi casare a bunurilor materiale; b) nu au asigurat timpul necesar şi nu au urmărit ca persoanele numite în comisiile constituite să participe efectiv la executarea activităţilor specifice, conform programului stabilit; c) au admis înscrierea în documentele de inventariere şi de scoatere din funcţiune/declasare a unor date din contabilitate, fără ca aceste activităţi să fi fost executate în realitate; d) operaţiunile de casare a bunurilor materiale nu s-au efectuat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare; e) nu au verificat dacă predarea-primirea gestiunii s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege. (3) Comandanţii/Şefii unităţilor militare şi şefii structurilor financiar-contabile răspund material pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor, în termen, pe baza titlurilor executorii existente. CAP. IV Constatarea, evaluarea şi stabilirea pagubelor SECŢIUNEA 1 Competenţa de constatare a pagubei ART. 44 Sunt competenţi să constate existenţa pagubelor: a) ministrul afacerilor interne sau persoana delegată de acesta, pentru orice pagubă adusă patrimoniului M.A.I.; b) secretarii de stat şi secretarul general, după caz, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I., pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective; c) comandanţii/şefii unităţilor care au calitatea de ordonator secundar de credite, pentru orice pagubă adusă patrimoniului propriu sau patrimoniului ordonatorilor terţiari de credite din subordinea acestora; d) comandanţii/şefii unităţilor care au calitatea de ordonator terţiar de credite, pentru pagubele produse în unităţile pe care le comandă sau pe care le asigură din punct de vedere logistic şi/sau financiar; e) şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I. şi şefii structurilor de audit public intern, pentru pagubele pe care le constată pe timpul executării misiunilor specifice în unităţile controlate/auditate. ART. 45 Persoanele competente prevăzute la art. 44 lit. a)-d) pot constata existenţa pagubei nemijlocit sau pot fi sesizate despre existenţa acesteia şi au obligaţia ca, la data constatării sau luării la cunoştinţă despre producerea unei pagube, să dispună, de îndată, efectuarea cercetării administrative. ART. 46 (1) Personalul M.A.I. care are cunoştinţă de faptul că s-a produs o pagubă în patrimoniul instituţiei are obligaţia de a sesiza de îndată, în scris, pe cale ierarhică, persoana competentă să o constate şi să înainteze actele întocmite. (2) Sesizarea persoanei competente despre existenţa pagubelor se face, de regulă, de către: a) adjuncţii comandatului/şefului unităţii, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu stabilite prin ordine, regulamente şi instrucţiuni, asupra compartimentelor şi gestionarilor din subordinea şefilor acestor compartimente, asupra gestionarilor din cadrul subunităţilor şi oricăror altor persoane din cadrul unităţii care au în primire şi răspund de bunuri materiale de resortul compartimentului respectiv; b) comandanţii de subunităţi, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, asupra gestionarilor şi a personalului din subordine care au bunuri în primire; c) şefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor - şefi de depozite, casieri, magazioneri, mânuitori, şefi de ateliere etc., precum şi asupra personalului care, deşi nu este subordonat nemijlocit, păstrează şi/sau manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidenţa lor - şefi de cluburi, biblioteci, şefi de popotă, conducători auto etc.; d) şefii de compartimente şi gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcţiilor, controalelor şi inventarierilor periodice etc.; e) comisiile desemnate la nivelul unităţii pentru: verificarea periodică a datelor din evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parţiale la datele stabilite prin ordine, regulamente şi instrucţiuni, cu ocazia schimbării din funcţie a comandantului/şefului unităţii şi adjuncţilor acestuia, prin procese-verbale întocmite cu aceste ocazii; f) comisiile de recepţie a materialelor ori lucrărilor, prin note sau procese-verbale de recepţie; g) gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor şi materialelor ce s-au dat în folosinţă sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existenţa pagubei. (3) Persoana competentă dispune prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei efectuarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă, precum şi termenul până la care trebuie să o efectueze. SECŢIUNEA a 2-a Evaluarea pagubelor ART. 47 (1) Comisia de cercetare administrativă stabileşte valoarea reală a pagubelor, indicând în documentele de cercetare, în toate cazurile, temeiul juridic pe care se întemeiază evaluarea pagubelor şi, pentru fiecare bun care face obiectul pagubei, preţul de piaţă luat în calcul. (2) După stabilirea cuantumului pagubelor, comisia de cercetare administrativă anexează la procesul-verbal întocmit toate calculele efectuate, precum şi documentele care fundamentează preţurile şi tarifele legale folosite, gradul legal de uzură şi altele asemenea. ART. 48 Modalitatea de evaluare a pagubelor este prevăzută în anexa nr. 2. SECŢIUNEA a 3-a Stabilirea pagubelor prin cercetare administrativă ART. 49 (1) Stabilirea pagubei produse, existenţa faptei, a vinovăţiei persoanei, a legăturii de cauzalitate şi a celorlalte elemente care angajează răspunderea materială se face, pe bază de probe şi mijloace de probă, de către comandantul/şeful unităţii în urma cercetării administrative. (2) Cercetarea administrativă se face de către o comisie anume desemnată, denumită în continuare comisie de cercetare administrativă. (3) Declanşarea cercetării administrative se face prin emiterea ordinului/dispoziţiei de desemnare a comisiei de cercetare administrativă de către persoanele prevăzute la art. 44 lit. a)-d), ocazie cu care se stabileşte obiectul cercetării administrative şi termenul de efectuare a acesteia, în funcţie de complexitatea cauzei. (4) Emiterea ordinului/dispoziţiei de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se face în termen de cel mult o zi de la data consemnării rezoluţiei prevăzute la art. 46 alin. (3). (5) După emitere, ordinul/dispoziţia de desemnare a comisiei de cercetare administrativă se consemnează în ordinul/ dispoziţia de zi pe unitate şi se comunică membrilor comisiei de cercetare administrativă. ART. 50 (1) Comisia de cercetare administrativă se alcătuieşte dintr-un număr impar de membri, cel puţin 3, şi are în componenţă persoane cu funcţie de conducere şi specialişti din cadrul unităţii la nivelul căreia s-a produs paguba. (2) Preşedintele comisiei de cercetare administrativă este desemnat din rândul membrilor acesteia, fiind persoana cu funcţia cea mai mare sau persoana cu gradul cel mai mare. La grade egale, preşedinte al comisiei este persoana cu cea mai mare vechime în funcţie. (3) În situaţia cauzelor complexe, precum şi în situaţia în care comandantul sau şeful unităţii în care s-a produs paguba este implicat în producerea acesteia, cercetarea administrativă se efectuează la nivelul eşalonului superior. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru pagubele produse în gestiunea casierului unităţii, se desemnează să efectueze cercetarea administrativă şeful structurii financiar-contabile sau înlocuitorul legal al acestuia, caz în care atribuţiile comisiei de cercetare administrativă sunt îndeplinite în consecinţă de către această persoană desemnată. ART. 51 (1) Nu pot fi desemnate în comisia de cercetare administrativă persoanele care sunt implicate în producerea pagubei. (2) În situaţia în care, după desemnare sau pe timpul efectuării cercetării administrative, unul dintre membrii comisiei constată că are ori că poate avea legătură cu producerea pagubei, acesta are obligaţia de a raporta despre acest fapt, de îndată, prin raport scris adresat comandantului/şefului care l-a desemnat. (3) În situaţia în care comandantul/şeful competent cunoaşte sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă au legătură cu paguba produsă sau se află în imposibilitatea de a participa la efectuarea cercetării administrative, este obligat să le înlocuiască de îndată, dacă cele sesizate se confirmă. ART. 52 (1) Comisia de cercetare administrativă formulează concluziile şi propunerile cu luarea în considerare a opiniei majoritare a membrilor, materializate în cuprinsul procesului-verbal de finalizare a cercetării administrative. (2) În situaţia în care există opinii separate sau concurente ale membrilor comisiei de cercetare administrativă materializate în cuprinsul procesului-verbal, în vederea fundamentării deciziei comandantului pentru luarea hotărârii, acesta se adresează eşalonului superior, a cărui opinie este obligatorie pentru unitatea în patrimoniul căreia s-a produs paguba, potrivit principiului subordonării ierarhice. (3) Procesul-verbal de finalizare a cercetării administrative cuprinde: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele, împrejurările şi data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii materiale; c) persoanele care trebuie să repare paguba; d) îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz; e) întinderea răspunderii materiale: integrală, limitată sau exonerarea de răspundere; f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g) probele şi mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidenţa contabilă sau, după caz, pentru recuperarea pagubei. (4) Propunerile de recuperare a pagubei prevăzute la alin. (3) lit. h) au în vedere următoarele modalităţi: a) încheierea unui angajament de plată, când persoana în cauză recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întreg cuantumul acesteia, în funcţie de răspunderea materială reţinută; b) sesizarea instanţei de contencios administrativ competente; c) sesizarea organelor de urmărire penală şi constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracţiuni. ART. 53 (1) Cercetarea administrativă se efectuează, de regulă, la sediul unităţii la nivelul căreia a fost desemnată comisia de cercetare administrativă. (2) În situaţia prevăzută la art. 50 alin. (3), comisia de cercetare administrativă se poate deplasa şi la sediul unităţii în patrimoniul căreia a fost produsă paguba, în vederea efectuării unor acte de cercetare administrativă. ART. 54 (1) Cercetarea administrativă şi înregistrarea procesului-verbal de cercetare se efectuează în cel mult 180 de zile calendaristice de la data constatării pagubei sau de la data luării la cunoştinţă de producerea pagubei. (2) Termenul de 180 de zile se calculează de la data prevăzută la alin. (1), iar nu de la data producerii acesteia sau de la data de la care se cunoaşte cuantumul exact al pagubei ori persoanele vinovate/beneficiari, astfel: la data de 10 martie 2024 s-a produs o pagubă, iar comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea acesteia la data de 20 martie 2024; cercetarea administrativă poate fi efectuată până la data de 15 septembrie 2024 inclusiv. (3) În situaţia în care se stabileşte răspunderea subsidiară, termenul de 180 de zile curge din momentul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei. (4) Termenul de efectuare a cercetării administrative, în cadrul celor 180 de zile, se stabileşte în raport cu: cuantumul pagubei; actele şi faptele ce trebuie verificate şi analizate; numărul persoanelor care au produs paguba; necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii etc. (5) La stabilirea termenelor, comandantul/şeful competent va avea în vedere ca întreaga procedură de cercetare administrativă, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală sau, după caz, a instanţei de contencios administrativ competente, să se realizeze înlăuntrul termenului de 3 ani de la data producerii pagubei. ART. 55 (1) În situaţia în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenul prevăzut la art. 54 alin. (4), comandantul sau şeful eşalonului superior poate aproba suspendarea efectuării cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării acesteia. (2) Pentru pagubele produse în cadrul structurilor aparatului central, suspendarea efectuării cercetării administrative se aprobă de către persoana prevăzută la art. 44 lit. a). (3) Sunt considerate motive temeinic justificate acele cauze care în mod obiectiv împiedică efectuarea cercetării administrative, cum ar fi, dar fără a se limita la, următoarele: a) cazul fortuit sau forţa majoră; b) epidemii, epizootii, calamităţi sau catastrofe naturale; c) necunoaşterea întinderii certe a pagubei, întrucât nu au fost alocate fonduri în vederea reparării sau înlocuirii bunului material degradat sau distrus; d) absenţa justificată de la program (concedii medicale) a persoanelor vinovate de producerea pagubei, pentru o perioadă mai mare de 30 de zile; e) întârzierea în transmiterea unor documente necesare stabilirii cuantumului exact al pagubei de către alte instituţii/ autorităţi din afara M.A.I., cum ar fi expertize, documente contabile etc.; f) vidul legislativ survenit ca urmare a unor evenimente legislative neprevăzute în domeniul vizat, cum ar fi deciziile Curţii Constituţionale sau alte decizii ale instanţelor competente, opozabile erga omnes. ART. 56 (1) Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă şi se transmite comandantului/şefului competent să o aprobe, la data când a intervenit motivul de suspendare, dar nu mai puţin de 5 zile lucrătoare înaintea expirării termenului prevăzut la art. 54 alin. (4), fiind însoţită de documente doveditoare ale motivului invocat. (2) Dacă motivul pentru care se solicită suspendarea cercetării administrative este unul dintre cele prevăzute la art. 55 alin. (3) lit. a), b) sau f), cererea de suspendare se poate face oricând, înlăuntrul termenului prevăzut la art. 21 alin. (1) din ordonanţa Guvernului. (3) Comandantul/Şeful competent analizează cererea de suspendare primită şi în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii o aprobă sau o respinge motivat. (4) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), dacă cererea de suspendare se transmite într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1), aceasta se analizează şi se soluţionează în ziua primirii ei. (5) În scopul asigurării celerităţii procedurii de aprobare, cererea poate fi trimisă şi prin mijloace de comunicaţii electronice, fax sau e-mail. ART. 57 (1) După eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative, comisia de cercetare administrativă reia cercetarea, consemnând în cuprinsul procesului-verbal încheiat la finalizarea activităţii şi aspectele referitoare la suspendarea cercetării administrative. (2) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. (3) Prescripţia nu se va împlini mai devreme de o lună de la data încetării suspendării, potrivit art. 2.534 alin. (2) din Codul civil. ART. 58 (1) Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea tuturor persoanelor care au cunoştinţă despre situaţia de fapt, acestea având obligaţia de a da declaraţii şi explicaţii scrise, precum şi de a pune la dispoziţia comisiei de cercetare administrativă documentele care pot fi utile soluţionării cauzei. (2) Persoanele care au legătură cu producerea pagubei sunt chemate pentru lămurirea situaţiei, context în care acestea au dreptul de a propune şi prezenta probe în apărare, precum şi posibilitatea de a da declaraţii şi explicaţii scrise. (3) Chemarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoştinţă despre situaţia de fapt se face de către preşedintele comisiei de cercetare administrativă şi este adresată comandantului/şefului unităţii în care personalul chemat îşi desfăşoară activitatea. (4) Atunci când persoanele care trebuie să dea explicaţii sau declaraţii au fost trecute în rezervă/retragere ori acestora le-au încetat raporturile de serviciu/contractuale cu M.A.I. ori nu mai deţin calitatea de elev sau student în cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I., citarea acestora se face la locul de domiciliu. (5) În scopul citării prevăzute la alin. (4), preşedintele comisiei de cercetare administrativă solicită structurii de resurse umane sau, după caz, comandantului/şefului unităţii păgubite să comunice în scris datele de identificare ale persoanei vizate, respectiv: numele de familie şi prenumele, prenumele tatălui şi al mamei, data şi locul naşterii, ultimul domiciliu cunoscut, şi/sau verifică aceste informaţii, cu respectarea dispoziţiilor normative incidente, în bazele de date administrate de M.A.I., la care are acces. (6) Comunicarea citaţiilor, al căror model este prevăzut în anexa nr. 3, precum şi a altor acte de procedură sau documente se poate face şi prin fax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. ART. 59 (1) Neprezentarea sau refuzul persoanelor chemate de a da explicaţii nu împiedică finalizarea cercetării administrative. (2) Atunci când persoanele chemate, din motive obiective, nu se pot prezenta pentru explicaţii şi declaraţii şi nu se află în situaţia prevăzută la art. 55 alin. (3) lit. d), precum şi atunci când interesul efectuării în bune condiţii a cercetării administrative o reclamă, comisia de cercetare administrativă se poate deplasa la domiciliul, reşedinţa ori locul de muncă al celor în cauză. (3) În situaţia în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deşi s-au prezentat, refuză să dea explicaţiile necesare, comisia de cercetare administrativă formulează întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la secretariatul unităţii, stabilind totodată şi termenul în care trebuie transmis răspunsul. (4) Dacă nici în situaţia prevăzută la alin. (3) nu se primeşte răspuns, comisia de cercetare administrativă va consemna situaţia într-un proces-verbal, anexând copia notei sus-menţionate şi dovada comunicării acesteia către cel în cauză. ART. 60 Concluziile desprinse în urma desfăşurării activităţilor prevăzute la art. 58 alin. (1) şi (2), respectiv la art. 59 sunt materializate în procese-verbale, care sunt parte integrantă a dosarului de cercetare administrativă. SECŢIUNEA a 4-a Rezultatul cercetării administrative ART. 61 (1) Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puţin elementele prevăzute în modelul din anexa nr. 4 şi se prezintă comandantului/şefului unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea luării hotărârii. (2) Anterior prezentării comandantului/şefului unităţii, procesul-verbal se înregistrează la secretariatul unităţii. ART. 62 (1) Dosarul cercetării cuprinde procesul-verbal de cercetare administrativă, care este însoţit, după caz, de anexe care să susţină constatările, note cu obiecţii ale celor în cauză, declaraţii, note explicative, tabele, fotocopii ale unor situaţii centralizatoare sau ale altor documente justificative, angajamente scrise, precum şi orice alte documente doveditoare şi utile soluţionării cauzei. (2) Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor, sunt asumate prin semnătură de către persoanele care le-au întocmit, potrivit dispoziţiilor normative privind redactarea documentelor la nivelul M.A.I. (3) Anexele se ataşează la procesul-verbal de cercetare administrativă şi sunt parte integrantă a acestuia. SECŢIUNEA a 5-a Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative ART. 63 (1) În vederea luării hotărârii, comandantul/şeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiei de cercetare administrativă înscrise în procesul-verbal de cercetare administrativă. (2) Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete, întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă, apte să fundamenteze decizia comandantului. (3) Analiza prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă. (4) Concomitent, structurile de specialitate pot prezenta spre semnare/aprobare comandantului/şefului competent şi proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiilor care au efectuat cercetarea. (5) În situaţia prevăzută la art. 52 alin. (2), punctele de vedere emise de compartimentele de specialitate ale eşalonului superior se transmit comandantului competent să ia hotărârea în termen de cel mult 15 zile de la data primirii solicitării. (6) În scopul emiterii punctelor de vedere prevăzute la alin. (5), comandantul competent transmite eşalonului superior întregul dosar de cercetare administrativă, în termen de o zi lucrătoare de la data înregistrării procesului-verbal. ART. 64 (1) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la art. 63 alin. (1), comandantul/şeful competent să hotărască constată că este necesară o completare a cercetării administrative, precum şi în situaţia prevăzută la art. 52 alin. (2), comandantul dispune completarea cercetării de către comisia care a efectuat cercetarea administrativă. (2) Completarea prevăzută la alin. (1) se face astfel încât comandantul să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă. ART. 65 (1) Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către comandantul sau şeful unităţii care a dispus efectuarea acesteia, consemnând olograf data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă. (2) Pe baza dosarului cercetării administrative, în aplicarea art. 21 alin. (6) din ordonanţa Guvernului, comandantul/şeful unităţii competent poate hotărî: a) chemarea persoanei în cauză în vederea solicitării încheierii angajamentului de plată, când aceasta recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcţie de răspunderea materială reţinută; b) înaintarea dosarului cercetării administrative la structura de asistenţă juridică, în termen de 15 zile de la aprobarea procesului-verbal de cercetare administrativă, în vederea promovării acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă; c) sesizarea organelor de urmărire penală, când paguba s-a produs prin fapte ce pot constitui infracţiuni; d) scăderea din evidenţa contabilă a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială. (3) În situaţia în care persoana chemată în condiţiile alin. (2) lit. a) este de acord să încheie un angajament de plată, comandantul/şeful unităţii dispune structurii financiare să asigure persoanei în cauză condiţiile necesare încheierii acestuia. (4) În situaţia în care persoana în cauză refuză încheierea angajamentului de plată, comandantul/şeful unităţii procedează potrivit alin. (2) lit. b). (5) În cazul în care cercetarea administrativă asupra existenţei unei pagube a fost nefondată, precum şi în situaţia în care personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială a întocmit angajament de plată, la propunerea comisiei care a efectuat cercetarea administrativă, dosarul se clasează. (6) Pentru formarea unei păreri proprii asupra celor stabilite, persoanei chemate în vederea încheierii angajamentului de plată, potrivit alin. (2) lit. a), i se prezintă spre studiu procesul-verbal de cercetare administrativă şi i se acordă acces, la cerere, la dosarul de cercetare administrativă, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate. (7) Pe timpul desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (6), persoana chemată poate fi asistată, la solicitarea sa expresă, de un avocat sau, în funcţie de statutul profesional avut, de un alt cadru militar ori de un reprezentant al organizaţiei sindicale din care face parte, după caz. SECŢIUNEA a 6-a Angajamentul de plată ART. 66 (1) În aplicarea art. 23 din ordonanţa Guvernului, persoana chemată, potrivit art. 65 alin. (2) lit. a), dacă recunoaşte că a produs paguba şi înţelege să plătească întregul cuantum al acesteia, în funcţie de răspunderea materială reţinută, încheie un angajament de plată de tip I, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5. (2) Angajamentul de plată de tip I se înregistrează la structura financiară a unităţii unde s-a produs paguba, care urmăreşte modul de executare a acestuia. ART. 67 (1) Angajamentul de plată de tip I constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia şi conţine inclusiv modalitatea de recuperare a pagubei, solicitată de către personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială, respectiv integral sau eşalonat, pe o perioadă de maximum 3 ani. (2) În situaţia recuperării pagubei în mod eşalonat, cuantumul unei tranşe lunare nu poate fi mai mic de 10% din solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1) nu se datorează majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, dacă personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială efectuează plata voluntară, potrivit angajamentului de plată. (4) Angajamentul de plată vizează paguba în integralitatea ei şi nu poate fi luat pentru fracţii ale pagubei. (5) În situaţia în care a fost stabilită răspunderea materială în comun şi nu toate persoanele responsabile întocmesc angajament de plată, recuperarea pagubei se face prin angajament de plată pentru cele care consimt să încheie un astfel de document, iar restul de pagubă se va recupera prin promovarea acţiunii civile la instanţa de contencios administrativ competentă. (6) Anularea angajamentului de plată de tip I sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către persoana care l-a semnat, prin promovarea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ competentă. ART. 68 (1) Angajamentul de plată de tip I se referă la pagube de orice natură şi de orice valoare şi se întocmeşte de persoana care datorează suma respectivă. (2) În situaţia în care persoanele care au produs paguba, au încasat sume necuvenite sau le-au fost distribuite bunuri ce nu mai pot fi restituite sau le-au fost prestate servicii nedatorate încheie angajamentul de plată de tip I anterior declanşării cercetării administrative, iar paguba este certă şi confirmată de organul de specialitate al unităţii păgubite, angajamentul se depune la compartimentul financiar al unităţii unde s-a înregistrat debitul. CAP. V Cercetarea administrativă specială SECŢIUNEA 1 Structurile cu atribuţii de control ART. 69 (1) În aplicarea art. 20 alin. (5) din ordonanţa Guvernului, dacă structurile cu atribuţii de control constată pagubele în cadrul activităţilor prevăzute de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 138/2016 privind organizarea şi executarea controalelor în Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, pot efectua, ulterior, cercetarea administrativă în legătură cu acestea. (2) În aplicarea art. 21 alin. (6) din ordonanţa Guvernului, şeful structurii de control dispune constituirea comisiei de cercetare administrativă şi hotărăşte cu privire la rezultatul cercetării administrative dispuse. ART. 70 Corpul de control al ministrului, structurile cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, precum şi cele din cadrul inspectoratelor judeţene/similare pot efectua cercetarea administrativă pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I. după cum urmează: a) Corpul de control al ministrului, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta - pentru orice pagubă produsă patrimoniului M.A.I.; b) structurile cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor generale/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziţie al/a inspectorului general/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul ordonatorului secundar de credite sau al ordonatorului terţiar de credite din subordinea acestuia; c) structurile/persoanele cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor judeţene/similare, prin comisii de cercetare desemnate prin ordin/dispoziţie al/a inspectorului şef/similar - pentru pagubele produse în patrimoniul unităţilor pe care le comandă sau pe care le asigură din punct de vedere logistic şi/sau financiar. ART. 71 (1) Pentru pagubele produse sau în care sunt implicate persoane aflate în competenţa de numire în funcţie a ministrului afacerilor interne sau superioară, cercetarea administrativă se efectuează, în mod obligatoriu, de către o comisie de cercetare administrativă din cadrul Corpului de control al ministrului, desemnată prin ordin al ministrului afacerilor interne sau al persoanei delegate de acesta. (2) Preşedintele comisiei de cercetare administrativă desemnate potrivit alin. (1) poate fi un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncţi, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor în cauză. (3) În cadrul acestor comisii pot fi cooptaţi specialişti sau tehnicieni din cadrul celorlalte unităţi ale M.A.I. SECŢIUNEA a 2-a Structuri de audit public intern şi structuri de specialitate ART. 72 (1) În situaţia în care, pe timpul desfăşurării misiunilor specifice, şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I., respectiv directorul Direcţiei audit public intern constată, în mod nemijlocit sau prin intermediul personalului din subordine, producerea unor pagube în patrimoniul unităţii controlate/auditate, prin rapoartele întocmite la finalizarea misiunii dispun, respectiv recomandă persoanelor prevăzute la art. 44 lit. c) sau d), după caz, să declanşeze cercetarea administrativă. (2) În termen de 3 zile de la data la care a luat cunoştinţă despre existenţa unor posibile pagube semnificative, directorul Direcţiei audit public intern îl informează pe ministrul afacerilor interne, solicitând totodată conducerii unităţii auditate sau unităţii ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative. ART. 73 (1) După finalizarea cercetării administrative dispuse în condiţiile art. 72, unitatea în cauză raportează, în scris, directorului Direcţiei audit public intern, respectiv şefului direcţiei generale/direcţiei din aparatul central despre rezultatul cercetării. (2) În situaţia în care, pe timpul executării misiunilor specifice de control, sprijin şi îndrumare, precum şi de audit public intern, personalul structurilor prevăzute la art. 72 alin. (1), precum şi personalul cu atribuţii de control de la nivelul ordonatorilor secundari de credite constată că cercetarea efectuată la nivelul unui ordonator de credite din subordine s-a realizat cu greşita aplicare sau interpretare a normelor de drept material incidente şi nu sunt de acord cu rezultatul cercetării administrative efectuate iniţial, prin rapoartele aprobate la finalizarea misiunii dispun/recomandă efectuarea unei noi cercetări administrative în condiţiile art. 13 lit. d). (3) Cercetarea administrativă prevăzută la alin. (2) poate fi dispusă numai dacă constatarea s-a efectuat în termen de cel mult 3 ani de la data producerii pagubei şi dacă asupra rezultatului cercetării nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă. CAP. VI Sesizarea instanţei de judecată/ organelor de urmărire penală SECŢIUNEA 1 Sesizarea instanţei de contencios administrativ competente ART. 74 (1) În situaţia prevăzută la art. 65 alin. (2) lit. b), în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de cercetare administrativă, comisia de cercetare administrativă: a) predă dosarul cercetării administrative structurii de asistenţă juridică, în vederea sesizării instanţei competente material şi teritorial; b) transmite o copie a procesului-verbal de cercetare administrativă la structura financiar-contabilă, care, în termen de maximum 40 de zile lucrătoare de la data primirii copiei procesului-verbal de cercetare administrativă, procedează, în conformitate cu normele financiar-contabile specifice instituţiilor publice, la înregistrarea valorii pagubei produse în evidenţa contabilă a unităţii aferentă lunii în care a fost primită copia procesului-verbal. (2) În termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la înregistrarea valorii pagubei în evidenţa contabilă, potrivit alin. (1) lit. b), structura financiar-contabilă informează despre această operaţiune, în scris, structura de asistenţă juridică. (3) Compartimentul juridic promovează acţiunea civilă la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii dosarului, fără însă a se depăşi termenul general de prescripţie. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică când personalul în sarcina căruia a fost stabilită răspunderea materială a întocmit un angajament de plată de tip I, situaţie în care dosarul cercetării administrative se transmite direct structurii financiar-contabile. (5) În situaţia prevăzută la art. 67 alin. (6), dosarul cercetării administrative se transmite structurii de asistenţă juridică, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii solicitării, în vederea pregătirii şi formulării apărării intereselor instituţiei. (6) În cazul în care la primirea dosarului structura de asistenţă juridică constată depăşirea termenului general de prescripţie, informează comandatul unităţii/şeful structurii, precum şi structura centrală, unde este cazul, iar formularea acţiunii în instanţa de contencios administrativ se face doar după aprobarea unei note-raport privind oportunitatea demarării litigiului. SECŢIUNEA a 2-a Sesizarea organelor de urmărire penală ART. 75 (1) În orice moment, de la data declanşării cercetării administrative şi până la finalizarea acesteia, comisia de cercetare administrativă are obligaţia de a întocmi un proces-verbal despre împrejurările constatate, în cazul în care din cercetările efectuate rezultă suspiciuni rezonabile că faptele prin care s-au produs pagubele au caracter infracţional, indiferent de data producerii acestora. (2) Procesul-verbal, care constituie act de sesizare potrivit art. 61 alin. (1) lit. b) şi art. 291 din Codul de procedură penală, se prezintă comandantului/şefului unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă, în vederea transmiterii acestuia la organul de urmărire penală competent. (3) Concomitent, comisia de cercetare administrativă întocmeşte şi proiectul actului prin care se constată întreruperea cursului termenului prevăzut la art. 54 alin. (4) pentru efectuarea cercetării. ART. 76 La primirea procesului-verbal, comandantul/şeful unităţii care a desemnat comisia de cercetare administrativă procedează astfel: a) efectuează analiza temeiniciei constatărilor, concluziilor şi propunerilor, în condiţiile prevăzute la art. 63 alin. (1)-(3) sau, după caz, alin. (5) şi (6); b) dacă apreciază că cercetarea este întemeiată, emite actul prevăzut la art. 65 alin. (2) lit. c) sau, după caz, dispune completarea acesteia, în condiţiile prezentelor instrucţiuni; c) dispune înscrierea valorii pagubei în evidenţa structurii financiar-contabile a ordonatorului de credite al cărui patrimoniu a fost prejudiciat; d) dispune structurii de asistenţă juridică a ordonatorului de credite în patrimoniul căruia s-a produs paguba transmiterea procesului-verbal şi a tuturor actelor cercetării efectuate până în acel moment către organul de urmărire penală competent. ART. 77 Structura de asistenţă juridică, odată cu transmiterea actului de sesizare, transmite şi solicitarea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal, în scopul reparării prejudiciului material produs prin săvârşirea infracţiunii. ART. 78 Comandantul/Şeful unităţii care a sesizat organele de urmărire penală este obligat să urmărească, prin structura de asistenţă juridică, desfăşurarea întregului proces penal. ART. 79 Dacă acţiunea civilă este soluţionată în cadrul procesului penal, dispoziţiile art. 86 se aplică în mod corespunzător. ART. 80 (1) La primirea ordonanţei parchetului prin care a fost dispusă clasarea cauzei ori renunţarea la urmărirea penală sau a hotărârii prin care instanţa de judecată a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) din ordonanţa Guvernului, structura de asistenţă juridică a unităţii care a făcut sesizarea exercită căile de atac sau, după caz, propune comandantului/şefului unităţii renunţarea la exercitarea acestora, în termenele prevăzute de dispoziţiile procesual-penale incidente. (2) După rămânerea definitivă a soluţiilor prevăzute la alin. (1), comandantul/şeful unităţii competent emite ordinul/ dispoziţia pentru reluarea cercetării administrative de către comisia care a efectuat cercetarea iniţială sau de către o comisie nou-desemnată. (3) Cercetarea administrativă reluată în condiţiile alin. (2) se efectuează în termenul prevăzut la art. 54 alin. (1), care începe să curgă de la data înregistrării la secretariatul unităţii a soluţiei pronunţate de organele judiciare sau, după caz, a confirmării că soluţia în cauză este definitivă. ART. 81 (1) Dispoziţiile art. 80 nu se aplică în situaţia în care organele de urmărire penală au fost sesizate în afara termenului prevăzut la art. 21 din ordonanţa Guvernului. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), comisia de cercetare administrativă întocmeşte o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidenţa contabilă. ART. 82 După rămânerea definitivă a unei soluţii prin care instanţa de judecată a dispus achitarea pentru motivul că fapta imputată nu există ori nu a fost săvârşită de cel în cauză, structura de asistenţă juridică a unităţii întocmeşte o notă-raport prin care propune clasarea dosarului cercetării administrative, pe baza căreia debitul se scade din evidenţa contabilă. CAP. VII Scăderea din evidenţa contabilă ART. 83 Scăderea din evidenţa contabilă se realizează: a) integral, când personalul nu răspunde material, în situaţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. a)-c) din ordonanţa Guvernului, sau când cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor depăşesc cuantumul acesteia, conform art. 15 din ordonanţa Guvernului; b) parţial, pentru partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil, conform art. 13 alin. (2) din ordonanţa Guvernului. ART. 84 (1) În situaţia prevăzută la art. 15 din ordonanţa Guvernului, operaţiunea de scădere se fundamentează pe baza unui calcul economic, materializat într-un act de constatare care cuprinde evaluarea tuturor cheltuielilor care ar urma să se facă în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubei. (2) În vederea stabilirii cuantumului cheltuielilor de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor se au în vedere cheltuielile de transport, cazare, diurnă, cheltuielile ocazionate de îndeplinirea procedurii de chemare a persoanelor pentru prezentarea de explicaţii, precum şi orice alte cheltuieli specifice. ART. 85 (1) Competenţele pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art. 13 alin. (2) şi ale art. 15 din ordonanţa Guvernului, se stabilesc după cum urmează: a) secretarul general al M.A.I.: (i) în situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central; (ii) pentru pagubele privind armamentul şi materialele explozive de toate tipurile; b) conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de credite: în toate situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului de credite respectiv. (2) Procesul-verbal de cercetare administrativă se transmite, împreună cu dosarul cercetării, compartimentelor de specialitate de la nivelul eşalonului competent să aprobe scăderea din evidenţa contabilă, în scopul avizării pentru legalitate şi vizării pentru controlul financiar preventiv. (3) În cazul pagubelor produse în procesul instruirii sau pe timpul executării misiunilor şi atribuţiilor de serviciu operative, în funcţie de natura acestora, se va solicita avizul compartimentului de specialitate (logistică, medicală, comunicaţii şi informatică etc.) al eşalonului al cărui conducător aprobă scăderea din evidenţa contabilă a pagubelor. (4) Structurile de specialitate prevăzute la alin. (2) şi (3) acordă viza sau, după caz, motivează refuzul acordării acesteia, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării adresei prin care au fost transmise documentele, cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative de acelaşi nivel sau de nivel superior sunt prevăzute alte termene procedurale. (5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), procesul-verbal se prezintă persoanei competente în vederea luării hotărârii asupra rezultatului cercetării efectuate. (6) Persoana competentă să aprobe procesul-verbal de cercetare administrativă are obligaţia de a analiza personal sau prin intermediul personalului din subordine temeinicia constatărilor şi propunerilor comisiei de cercetare administrativă. (7) În cazul în care, în urma analizei prevăzute la alin. (6), este necesară o completare a cercetării administrative, aceasta se va efectua astfel încât comandantul sau şeful unităţii să poată lua hotărârea asupra cercetării în termen de 30 de zile de la înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă. (8) În baza aprobării consemnate pe procesul-verbal de cercetare administrativă, structura financiar-contabilă a unităţii care a înregistrat paguba procedează la scăderea acesteia din evidenţă. CAP. VIII Punerea în executare a hotărârii instanţei de judecată ART. 86 (1) După comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive, structura financiar-contabilă a unităţii al cărei patrimoniu a fost prejudiciat solicită debitorului ca în termen de 5 zile lucrătoare să consimtă la încheierea unui angajament de plată de tip II, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6, în baza căruia efectuează reţineri din salariu/soldă/indemnizaţie. (2) Dacă debitorul refuză încheierea angajamentului de plată, precum şi în situaţia în care acesta a încetat raporturile de serviciu/muncă cu M.A.I. sau nu mai deţine calitatea de elev sau student în cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I., hotărârea definitivă se transmite organelor de executare competente în vederea executării silite, cheltuielile de executare fiind în sarcina debitorului. (3) În baza confirmării primite de la organele de executare, debitele se scad din evidenţa contabilă a unităţii păgubite. (4) Dispoziţiile art. 67 alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul angajamentului de plată de tip II. ART. 87 (1) Debitele, indiferent de valoarea lor, stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc persoane care nu mai au calitatea de personal al M.A.I., se transmit pentru înregistrare şi urmărire organului fiscal teritorial din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul şi se scad din evidenţa unităţii păgubite, pe baza confirmării primite. (2) Transmiterea debitelor se face de către structura financiar-contabilă, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data când persoana debitoare a încetat raporturile de muncă sau de serviciu cu M.A.I sau de la data încetării calităţii de elev sau student în cadrul instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I. (3) Titlurile executorii se transmit, în original, însoţite de o adresă care trebuie să cuprindă: a) denumirea unităţii şi localitatea unde aceasta îşi are sediul; b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare; c) numele şi prenumele debitorului, precum şi prenumele tatălui şi al mamei; d) domiciliul debitorului şi, dacă se cunoaşte, ocupaţia acestuia; e) alte elemente de identificare a acestuia: locul şi data naşterii, seria şi numărul actului de identitate etc.; f) natura debitului şi suma de plată; g) alte informaţii necesare încasării debitului prin executarea silită. (4) O fotocopie certificată a titlului executoriu definitiv se păstrează la structura financiar-contabilă. ART. 88 (1) În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de executare, aceluia în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul debitorul despre care există indicii că deţine mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora, debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai mulţi debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilităţi de recuperare a pagubei. (2) În situaţia în care, după transmiterea debitului, valoarea acestuia a fost modificată ca urmare a soluţionării unor cauze, unitatea păgubită ia măsuri pentru comunicarea către organele fiscale a sumei reale ce urmează a fi recuperată. CAP. IX Dispoziţii finale ART. 89 (1) Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentelor instrucţiuni se realizează în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date, în funcţie de scopul în care sunt prelucrate datele. (2) În aplicarea prezentelor instrucţiuni, toate structurile M.A.I. au obligaţia să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor personale şi a informaţiilor dobândite în timpul desfăşurării acestor activităţi, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora. ART. 90 Recuperarea cheltuielilor prevăzute la art. 91^1 alin. (5) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către unitatea din care cadrul militar a fost trecut în rezervă, după efectuarea cercetării administrative, sau, în cazul elevului şi studentului, prin instituţia de învăţământ în cadrul căreia a încheiat angajamentele prevăzute la art. 91^1 din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 91 Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni. ART. 92 (1) Prezentele instrucţiuni intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicare. (2) La data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni, Instrucţiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iulie 2013, se abrogă. ART. 93 Prezentele instrucţiuni se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, Marian-Cătălin Predoiu Bucureşti, 20 septembrie 2024. Nr. 152. ANEXA 1 Modalitatea de calcul al cuantumului imputabil ART. 1 Pentru pagubele produse patrimoniului M.A.I., în sarcina personalului prevăzut la art. 2 din instrucţiuni poate fi stabilită răspunderea materială limitată sau integrală, după caz, sau poate fi exonerat de răspundere, în condiţiile prevăzute de ordonanţa Guvernului şi de instrucţiuni. ART. 2 (1) La stabilirea răspunderii materiale limitate se ia în considerare solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă din luna în care s-a constatat paguba. (2) Baza de calcul al soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizaţiei lunare nete o constituie solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia lunară brută, stabilită/ stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia/acestuia a contribuţiilor sociale obligatorii şi, după caz, a următoarelor: a) deducerea personală acordată pentru luna respectivă; b) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; c) contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; d) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro; e) contravaloarea abonamentelor suportate de angajaţi, în limita echivalentului în lei a 100 euro anual, oferite de furnizori ale căror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN 9311, 9312 sau 9313, care acţionează în nume propriu în cazul abonamentelor care includ dreptul de a utiliza facilităţile sportive, în vederea practicării sportului şi educaţiei fizice cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic, ori în calitate de intermediari pentru serviciile medicale, în cazul în care abonamentele respective includ şi servicii medicale. (3) Cuantumul soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizaţiei lunare nete se comunică comisiei de cercetare administrativă de către structura financiar-contabilă care asigură plata drepturilor salariale ale celor vinovaţi de producerea pagubei în luna constatării acesteia. ART. 3 (1) Răspunderea materială în limita a 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete poate fi individuală sau în comun. (2) Răspunderea materială limitată este comună atunci când nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), fiecare persoană vinovată răspunde proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă din luna în care s-a constatat paguba, după cum urmează: a) atunci când paguba este mai mică decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă al/a fiecăruia, utilizându-se una dintre următoarele metode de calcul: 1. Primul mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei (ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi:
┌──────────────────────────────────────┐
│A = 10.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│B = 7.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│C = 6.000 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│TOTAL: 24.000 lei │
└──────────────────────────────────────┘
(iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizaţii lunare nete ale fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei se înmulţeşte cu valoarea pagubei, iar produsul rezultat se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale tuturor persoanelor vinovate
┌───┬───────────────────────┬──────────┐
│A =│10.500 x 12.0000/ │= 5.250 │
│ │24.0000 │lei │
├───┼───────────────────────┼──────────┤
│B =│7.500 x 12.0000/24.0000│= 3.750 │
│ │ │lei │
├───┼───────────────────────┼──────────┤
│C =│6.000 x 12.0000/24.0000│= 3.000 │
│ │ │lei │
├───┴───────────────────────┴──────────┤
│TOTAL: 12.000 lei │
└──────────────────────────────────────┘
2. Al doilea mod de calcul: (i) valoarea pagubei = 12.000 lei (ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi:
┌──────────────────────────────────────┐
│A = 10.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│B = 7.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│C = 6.000 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│TOTAL: 24.000 lei │
└──────────────────────────────────────┘
(iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: valoarea totală a pagubei (12.000 lei) se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizaţii lunare nete ale tuturor persoanelor responsabile de producerea pagubei (24.000 lei), iar câtul (0,5) se înmulţeşte cu suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale fiecăruia dintre aceştia:
┌──────────────────────────────────────┐
│12.000 : 24.000 = 0,5 │
├────┬─────────────────┬───────────────┤
│A = │10.500 x 0,5 │= 5.250 lei │
├────┼─────────────────┼───────────────┤
│B = │7.500 x 0,5 │= 3.750 lei │
├────┼─────────────────┼───────────────┤
│C = │6.000 x 0,5 │= 3.000 lei │
├────┴─────────────────┴───────────────┤
│TOTAL: 12.000 lei │
└──────────────────────────────────────┘
b) atunci când paguba este mai mare decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte în limita celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi, utilizându-se următoarea metodă de calcul: (i) valoarea pagubei produse = 35.000 lei (ii) suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/ indemnizaţii lunare nete ale celor vinovaţi:
┌──────────────────────────────────────┐
│A = 10.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│B = 7.000 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│C = 6.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│D = 5.000 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│E = 4.500 lei │
├──────────────────────────────────────┤
│TOTAL: 33.500 lei │
└──────────────────────────────────────┘
(iii) răspunderea materială este egală cu 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/indemnizaţii lunare nete ale fiecărui coresponsabil (A = 10.500 lei; B = 7.000 lei; C = 6.500 lei; D = 5.000 lei; E = 4.500 lei); (iv) diferenţa de 1.500 lei până la valoarea integrală a pagubei (35.000 lei–33.500 lei) se scade din evidenţa contabilă. (4) Partea din pagubă care depăşeşte limita soldelor lunare nete/salariilor lunare nete/indemnizaţiilor lunare nete ale celor vinovaţi se scade din evidenţa contabilă, potrivit competenţelor prevăzute la art. 85 alin. (1) din instrucţiuni. ART. 4 (1) În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai multe persoane, stabilirea răspunderii materiale integrale se face astfel: a) dacă se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabileşte individual, în funcţie de măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei; b) dacă nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială integrală se stabileşte: 1. proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/indemnizaţia lunară netă de la data constatării pagubei; 2. proporţional cu timpul lucrat de la ultima inventariere, în cazul gestionarilor. (2) Răspunderea materială în comun, proporţională cu salariul/solda/indemnizaţia lunară net/netă, se stabileşte după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 16.000 lei; (ii) personal având responsabilitate comună:
┌─────────────────────────────┬────────┐
│A – având salariu (soldă, │ │
│indemnizaţie lunară) net(ă) │4.000 │
│de │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│B - având salariu (soldă, │ │
│indemnizaţie lunară) net(ă) │2.500 │
│de │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│C - având salariu (soldă, │ │
│indemnizaţie lunară) net(ă) │1.500 │
│de │ │
├─────────────────────────────┼────────┤
│ │TOTAL: │
│ │8.000 │
│ │lei │
└─────────────────────────────┴────────┘
(iii) răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: se stabileşte un coeficient care se aplică soldei lunare nete/salariului lunar net/indemnizaţiei lunare nete, prin împărţirea valorii integrale a pagubei la suma salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare nete, adică 16.000 : 8.000 = 2; (iv) întinderea răspunderii materiale a fiecărui coresponsabil este salariul/solda/indemnizaţia lunară net/netă, înmulţit(ă) cu coeficientul rezultat:
┌─────┬──────────────┬─────────────────┐
│A │4.000 x 2 │= 8.000 lei │
├─────┼──────────────┼─────────────────┤
│B │2.500 x 2 │= 5.000 lei │
├─────┼──────────────┼─────────────────┤
│C - │1.500 x 2 │= 3.000 lei │
├─────┴──────────────┴─────────────────┤
│TOTAL: 16.000 lei │
└──────────────────────────────────────┘
(3) Răspunderea materială integrală în comun, proporţional cu timpul lucrat, pentru cei care au calitatea de gestionari se stabileşte după următorul exemplu: (i) valoarea integrală a pagubei constatate: 1.000 lei; (ii) timpul cât a gestionat fiecare gestionar, exprimat în zile:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Timpul cât a gestionat │
│Gestionarii│fiecare │
│ │(zile) │
├───────────┼──────────────────────────┤
│A │80 │
├───────────┼──────────────────────────┤
│B │40 │
├───────────┼──────────────────────────┤
│C │100 │
├───────────┼──────────────────────────┤
│D │70 │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Total │290 │
└───────────┴──────────────────────────┘
(iii) răspunderea materială individuală se stabileşte după următoarea formulă: (Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar faţă de total zile gestionate x Valoarea pagubei)/100 = Întinderea răspunderii individuale (iv) stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor 4 gestionari se face astfel:
┌───────────┬─────────┬──────────┬───────────┐
│ │ │Ponderea │Modul de │
│ │Timpul │cât a │calcul al │
│ │cât a │gestionat │cuantumului│
│Gestionarii│gestionat│fiecare │răspunderii│
│ │fiecare │faţă de │materiale │
│ │(zile) │total zile│individuale│
│ │ │gestionate│ │
├───────────┼─────────┼──────────┼───────────┤
│ │ │80/290 x │27,59 x │
│A │80 │100 = │1.000/100 =│
│ │ │27,59 │275,9 │
├───────────┼─────────┼──────────┼───────────┤
│ │ │40/290 x │13,79 x │
│B │40 │100 = │1.000/100 =│
│ │ │13,79 │137,9 │
├───────────┼─────────┼──────────┼───────────┤
│ │ │100/290 x │34,48 x │
│C │100 │100 = │1.000/100 =│
│ │ │34,48 │344,8 │
├───────────┼─────────┼──────────┼───────────┤
│ │ │70/290 x │24,14 x │
│D │70 │100 = │1.000/100 =│
│ │ │24,14 │241,4 │
├───────────┼─────────┼──────────┼───────────┤
│TOTAL │290 │100 │1.000 │
└───────────┴─────────┴──────────┴───────────┘
ANEXA 2 Modalitatea de evaluare a pagubelor ART. 1 (1) La evaluarea pagubelor se au în vedere următoarele elemente: a) cantitatea de bunuri, exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost înregistrate în evidenţă; b) costul de achiziţie a bunurilor respective, costul reparaţiilor sau recondiţionării ori, după caz, diferenţa de preţ la data constatării pagubei, care va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport şi cele ocazionate de punerea în stare de funcţiune a bunului respectiv; c) gradul de uzură a bunurilor, existent la momentul producerii pagubei, stabilit pe bază de probe legale; d) alte elemente ce se iau în calcul, potrivit dispoziţiilor normative incidente, astfel încât să se asigure acoperirea pagubei. (2) În situaţia în care nu este vinovată o anumită persoană de producerea pagubei respective, iar paguba trebuie suportată din cheltuielile instituţiei şi recuperată, eventual, de la instituţia de asigurare, în cazul în care bunul a fost asigurat, evaluarea pagubei în cauză se face la un preţ care va fi egal cu cel înscris în evidenţa contabilă, dacă reparaţia s-a efectuat în regie proprie. ART. 2 (1) În cazul lipsurilor sau pierderilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială sau obligaţia de restituire se face la valoarea de înlocuire a bunului lipsă ori pierdut, valoare stabilită la data constatării pagubei, dar nu mai mică decât valoarea înregistrată în evidenţa contabilă. (2) În cazul lipsurilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel: a) pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază preţurile solicitate în scris sau publicate periodic de către structura tehnică de specialitate a inspectoratului general, pentru unităţile din subordinea acestuia, sau structura de specialitate a aparatului central al M.A.I., pentru unităţile necuprinse în inspectoratele generale. Comunicarea preţurilor se face în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării raportului unităţii interesate; b) pentru bunurile care se vând în comerţ, evaluarea pagubelor se face pe baza preţurilor care se practică pe piaţă la data constatării acestora, preluate din cel puţin 3 oferte de preţ, luându-se în calcul preţul cel mai mic rezultat din analiza acestora, dar nu mai mic decât valoarea contabilă a bunurilor; c) în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de înlocuire se stabileşte de către comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă, împreună cu o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice şi documentate, astfel încât să fie asigurată acoperirea pagubelor; d) prin excepţie de la prevederile lit. b), pentru bunurile care se vând în comerţ doar de către anumiţi agenţi economici specializaţi, avizaţi/autorizaţi de organele competente, evaluarea pagubelor se face pe baza preţurilor practicate pe piaţă de către aceştia, dar nu mai mici decât valoarea contabilă a bunurilor. (3) Aplicarea prevederilor alin. (2) se face ţinând seama de următoarele: a) pentru bunurile materiale cu specific militar, precum armament, muniţii, explozivi, mijloace de iniţiere şi de dare a focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă, piese de schimb din complete sau loturi, accesorii similare ş.a.m.d., aprovizionate cu mult timp în urmă şi care se menţin în înzestrarea unităţilor, valoarea se stabileşte cu avizul organelor centrale de resort, prin compararea sau asocierea cu preţurile bunurilor aprovizionate în ultimul timp de M.A.I.; b) pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităţilor, evaluarea se face astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale, combustibil etc., calculate conform prevederilor alin. (2) lit. b) şi c), la care se adaugă cheltuielile de personal aferente; c) pentru obiectele de muzeu, lucrările de artă plastică, cărţile şi publicaţiile din fondul bibliotecilor, cărora nu li se poate determina preţul, în raport cu bunurile din unităţile comerciale, valoarea de înlocuire se stabileşte cu avizul structurii de specialitate din M.A.I., care va ţine seama de condiţiile în care s-au achiziţionat - valoarea de estimare actualizată în inventar -, valoarea istorică, documentară sau artistică, de alte elemente necesare pentru o corectă evaluare şi de metodologia care se aplică pentru aceste situaţii pe plan naţional; d) bunurile reprezentând producţia neterminată, care fac obiectul pagubei, se evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit evidenţelor: materii prime şi materiale, manoperă etc. Valoarea materiilor prime şi a materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menţionate la lit. a) sau b), după caz; e) pentru documentele militare de transport pierdute din neglijenţă înainte de a fi folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se iau ca bază de calcul preţurile cu care se procură de M.A.I. la data constatării pagubelor; f) contravaloarea documentelor militare de transport întrebuinţate în mod ilegal se recuperează la valoarea costului real al călătoriei pe ruta pe care au fost utilizate, după tarifele în vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai mică decât preţul care ar fi plătit de către M.A.I. pentru procurarea documentelor de transport la data constatării pagubei, valoarea de imputare se stabileşte având ca bază de calcul acest preţ; g) materialele şi piesele de schimb recuperate sau rezultate din lucrări de reparaţii, declasări ori casări ale mijloacelor fixe şi obiectele de inventar constatate lipsă se evaluează luând ca bază de calcul preţul cu care acestea se achiziţionează de către operatorii economici de profil la data constatării pagubei; h) în cazul animalelor de serviciu evaluarea se face potrivit dispoziţiilor normative specifice; i) în cazul celorlalte animale, constatate lipsă, evaluarea se face pe baza greutăţii în viu, conform datelor consemnate în evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, şi a preţului practicat pe piaţă la data constatării pagubei, pe kilogram în viu, aferent speciei şi categoriei animalelor respective, astfel încât să asigure cel puţin acoperirea valorii de înregistrare din evidenţa contabilă. Când paguba a rezultat ca urmare a decesului animalelor sau tăierilor de necesitate, din valoarea evidenţiată în contabilitate se deduce valoarea recuperărilor (piei, carne şi organe comestibile etc.), calculată la preţul cu care acestea sunt valorificate; j) în cazul culturilor de seră, solarii, de câmp sau al plantaţiilor de orice fel distruse ori degradate, evaluarea se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea sau reînfiinţarea lor, care să acopere cel puţin valoarea cheltuielilor rezultate din evidenţele unităţilor, aferentă culturilor sau plantaţiilor respective; k) mijloacele băneşti, timbrele poştale sau fiscale şi bonurile valorice constatate lipsă se evaluează la valoarea nominală; l) materialele, alimentele, furajele, îngrăşămintele, carburanţii, lubrifianţii, combustibilii lichizi sau solizi, piesele de schimb şi altele asemenea care sunt consumate în plus faţă de normele de consum legale se evaluează pe baza valorii de înlocuire a acestora stabilite la data constatării pagubei; m) în cazul în care, în vederea evaluării pagubei, este necesară o expertiză, aceasta se va efectua, de regulă, de către personalul M.A.I. care are calitatea de expert, aplicându-se corespunzător dispoziţiile legale privind expertizele. Dacă la nivelul M.A.I. nu există niciun expert autorizat în domeniul respectiv, se va achiziţiona serviciul aferent. Comunicarea către unităţi a preţurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării raportului de expertiză. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul primirii de bunuri necuvenite şi care nu mai pot fi restituite în natură. ART. 3 În cazul degradărilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel: a) dacă bunurile pot fi recuperate sau recondiţionate pentru a fi repuse în stare de funcţionare/utilizare, se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop la operatori economici de profil. Pentru bunurile materiale cu specific militar a căror reparare sau recondiţionare se execută în unităţile militare, evaluarea se face având în vedere cheltuielile efectuate cu: (i) materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, în condiţiile art. 2 alin. (2) lit. c); (ii) manopera personalului care a participat la reparare/recondiţionare; valoarea medie orară (om/oră) a manoperei pentru reparaţiile/recondiţionările executate în unităţile militare se determină după formula: M = S/n x t, în care: t = Z.L. x 8/12 unde: M - valoarea medie orară a manoperei; S - suma totală a soldelor/salariilor/indemnizaţiilor brute cuvenite personalului care participă la efectuarea reparaţiei/recondiţionării, în luna constatării pagubei, inclusiv contribuţiile aferente acestora, ce cad conform legii în sarcina angajatorului; n - numărul de persoane care participă la reparaţie/recondiţionare; Z.L. - numărul zilelor lucrătoare dintr-un an calendaristic; b) dacă bunurile degradate pot fi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, valorificate ca atare, cu preţuri reduse, se va lua ca bază de calcul diferenţa dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul ce se va obţine prin valorificare; c) dacă prin reparare/recondiţionare se obţine un bun de calitate inferioară, la cheltuielile prevăzute la lit. a) se adaugă diferenţa de preţ dintre preţul bunului respectiv stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul bunului reparat sau recondiţionat; d) dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor bunuri, se va lua ca bază de calcul diferenţa de preţ dintre preţul bunului stabilit potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz, şi preţul materiei prime pe care a înlocuit-o; e) dacă bunurile degradate au fost produse în unitatea păgubită şi nu mai pot fi reparate, recondiţionate sau valorificate, se va lua ca bază de calcul costul real potrivit evidenţelor, iar, în cazul în care au fost cumpărate, se iau în calcul toate cheltuielile făcute pentru procurarea bunurilor. ART. 4 (1) În cazul mijloacelor fixe şi al obiectelor de inventar distruse sau degradate şi care nu mai pot fi reparate/recondiţionate pentru a fi readuse în stare normală de funcţionare, dar care pot fi valorificate ca atare, în condiţiile legii, ori pot fi recuperate parţial ca piese de schimb sau componente, evaluarea pagubei se realizează utilizând relaţiile de calcul prevăzute de reglementările interne în vigoare privind scoaterea din funcţiune, valorificarea şi casarea bunurilor în unităţile M.A.I., pe baza cărora se stabileşte preţul de vânzare, din care se scade valoarea obţinută prin valorificarea ca atare sau, după caz, valoarea bunurilor recuperate, utilizabile ca piese de schimb, materiale sau deşeuri. (2) Materialele sau componentele recuperate vor fi evaluate în vederea înregistrării în evidenţa contabilă a unităţii, comisia de evaluare ţinând cont de starea tehnică şi gradul de uzură a acestora, după caz. ART. 5 (1) În cazul mijloacelor fixe sau al obiectelor de inventar aflate în dotarea unităţilor M.A.I., dar care au fost folosite nelegal, la evaluarea pagubei se vor avea în vedere amortizarea/uzura aferentă perioadei de utilizare fără justificare legală şi toate cheltuielile determinate de utilizarea bunurilor. (2) Evaluarea pagubei se va efectua astfel: a) valoarea pagubei produse ca urmare a utilizării nelegale sau în afara cadrului de reglementare internă a mijloacelor de transport din dotarea structurilor M.A.I. se calculează pe baza parcursului sau orelor de funcţionare nelegală ori neregulamentară, a tarifelor pe kilometru sau oră de funcţionare şi/sau staţionare a mijloacelor de transport auto/moto, conform reglementărilor în vigoare aplicabile în M.A.I., precum şi a precizărilor corespunzătoare aferente costurilor suplimentare, după caz (salariu conducător auto, taxe suplimentare, amortizări etc.); b) valoarea pagubei produse ca urmare a folosirii nelegale a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din dotarea unităţilor M.A.I. se va determina prin luarea în calcul a valorii de înlocuire a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar la data constatării pagubei şi a amortizării/uzurii corespunzătoare perioadei de utilizare nejustificată a bunului în cauză, cu următoarea formulă: P = Pa x Du/Dn, unde: P - valoarea pagubei; Pa - preţul actual al bunului (valoarea de înlocuire) la data constatării pagubei; Du - durata de utilizare nelegală (ore, zile, luni, ani); Dn - durata normală de utilizare (ore, zile, luni, ani). În cazul în care raportul Du/Dn = 1 sau Du/Dn >1, valoarea pagubei P = Pa. (3) Determinarea gradului real de amortizare/uzură a mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar degradate/depreciate se face şi se probează cu documente care atestă utilizarea, funcţionarea sau exploatarea efectivă a acestora, precum: carnete de bord, cărţi de exploatare, fişe ale utilajului etc. ART. 6 (1) Evaluarea pagubelor produse prin degradarea sau avarierea lucrărilor de construcţii ori a reparaţiilor se face pe baza cheltuielilor efective pentru refacerea lor, conform prevederilor art. 3. (2) În situaţia în care există şi pagube indirecte, precum pătrunderea apei şi degradarea zugrăvelilor sau a lucrărilor de vopsitorie, deteriorarea circuitelor telefonice şi electrice, afectarea lucrărilor de rezistenţă a construcţiilor, deteriorarea reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, a instalaţiilor termice ş.a.m.d., evaluarea pagubei totale se face prin adăugarea la cuantumul pagubei directe a sumei aferente pagubei indirecte, adică a costului efectiv al acestor lucrări. ART. 7 În cazul în care au fost prestate servicii la care personalul M.A.I. sau alte persoane fizice ori persoane juridice din afara unităţii nu erau îndreptăţite, evaluarea pagubelor produse prin fapte pentru care se stabileşte răspunderea materială se face prin obligarea acestora la plata contravalorii serviciilor respective, calculată în condiţiile legii, la data constatării pagubelor. ART. 8 Sumele plătite în plus faţă de drepturile legal cuvenite conform actelor normative care le reglementează, precum solde/salarii/indemnizaţii şi alte drepturi de natură salarială, compensaţie lunară pentru chirie, drepturi de echipare, de hrănire, de transport, de delegare, detaşare ş.a.m.d., se determină ca diferenţă între sumele efectiv achitate şi cele cuvenite legal, corespunzător perioadelor la care se referă. ART. 9 Dobânzile, despăgubirile, penalizările, majorările şi amenzile plătite de M.A.I. în favoarea altor unităţi, precum şi plăţile şi cheltuielile efectuate fără temei legal sau cu interpretarea greşită a dispoziţiilor normative incidente se evaluează la valoarea lor efectivă. ANEXA 3 - Model - CITAŢIE - faţă - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Comisia de ................. Nr. ...... din .............. Domnul/Doamna ............................................................. În baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, sunteţi chemat la această comisie care are sediul în localitatea .................., str. ....................... nr. ......., în ziua de ................., la ora ......., în calitate de ................., pentru .................................. În caz de neprezentare, cauza se va soluţiona în lipsă potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare. Organe de cercetare administrativă .............................................................................................. .............................................................................................. - verso - MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Comisia de .................... DOVADĂ Subsemnatul, ......................, în calitate de ....................., confirm prin prezenta primirea Citaţiei nr. ...... din ..........., prin care sunt chemat în faţa Comisiei de cercetare administrativă la data de ..........., ora ..... . ................... (semnătura) Certific autenticitatea semnăturii. ........................ L.S. Data ................ ANEXA 4 Model de proces-verbal ............. MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ........................................ (unitatea) Nr. ............ din ................ (numărul şi data înregistrării la secretariatul unităţii) ........................ (hotărârea comandantului/şefului) Semnătura .............. Data ................... PROCES-VERBAL încheiat la .................. în ziua de .............. Subsemnatul (subsemnaţii), ......................................... (gradul, numele, prenumele şi funcţia), din cadrul .................................... (unitatea de care aparţin), în baza .................................. nr. ............. (nr. actului de desemnare) din ............. (ziua, luna, anul), am efectuat în perioada ........................-........................ (ziua, luna, anul) cercetarea administrativă în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei vreunei pagube în patrimoniul ............. În urma activităţilor desfăşurate am constatat următoarele*: * Constatările se înscriu în procesul-verbal în ordinea şi potrivit regulilor de mai jos: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele, împrejurările şi data producerii pagubei, respectiv data împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii materiale; c) persoanele care trebuie să repare paguba: cei vinovaţi de producerea pagubei sau, după caz, beneficiarii unor plăţi nedatorate, ai unor servicii necuvenite sau ai unor bunuri ce li s-au distribuit din eroare; d) îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz; e) întinderea răspunderii materiale: integrală, limitată sau exonerarea de răspundere; f) partea de vină a fiecărei persoane responsabile de producerea pagubei, iar, dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g) probele şi mijloacele de probă pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă privind scăderea din evidenţa contabilă sau, după caz, pentru recuperarea prejudiciului. .............................................................................................. Prezentul proces-verbal, din care fac parte integrantă documentele şi situaţiile anexe, a fost întocmit în ....... exemplare cu următoarea destinaţie ............................................. Membrii comisiei de cercetare administrativă: ........................................... ........................................... ANEXA 5 Model de angajament de plată de tip I Unitatea ...................... nr. ............ din ................. Dat în faţa noastră, L.S. .......................... (semnătura) ANGAJAMENT DE PLATĂ DE TIP I Subsemnatul, ..............................(gradul, numele de familie şi prenumele), fiul lui ...........................(prenumele tatălui) şi al .........................(prenumele mamei), născut la data de ............ în localitatea ................., judeţul/sectorul ................, domiciliat în localitatea ..............(unitatea şi localitatea), judeţul/sectorul .............., str. ..................... nr. ......., posesor al BI/CI seria ...... nr. ............, eliberat(ă) de ............. la data de ..........., recunosc că datorez ............................. suma de ....................... (în cifre) lei, adică .................(în litere), reprezentând ....................................., conform .............................................(proces-verbal, notă de constatare etc.) nr. ....... din ............., pe care mă oblig să o plătesc în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată. Suma datorată consimt să o achit astfel: 1. integral, la casieria sau în contul de trezorerie al unităţii nr. ..............., până la data de ..................; 2. din garanţia constituită în favoarea mea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 22/1969; 3. prin ... reţineri lunare din soldă/salariu/indemnizaţie, efectuate de către structura financiar-contabilă a unităţii. Desfiinţarea angajamentului de plată sau suspendarea executării acestuia se poate cere de către persoana care l-a semnat, prin promovarea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ. Gradul, numele şi prenumele debitorului ............................ (semnătura) Data ............. Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. ........... din registrul-jurnal Şeful compartimentului financiar-contabil, .................................... (semnătura) ANEXA 6 Model de angajament de plată de tip II Unitatea ...................... Exemplar nr. ..... ANGAJAMENT DE PLATĂ DE TIP II încheiat la data de ................. Noi, .........................(gradul, numele şi prenumele), reprezentant al ........................(unitatea şi localitatea), în calitate de creditoare, şi ...................................(gradul, numele de familie şi prenumele), fiul lui ............................ (prenumele tatălui) şi al ....................................(prenumele mamei), născut la data de ................... în localitatea ................., judeţul/sectorul ................, domiciliat în localitatea ..............., judeţul/sectorul ..............., str. ................... nr. ......., posesor al BI/CI seria ...... nr. ............, eliberat(ă) de ............... la data de ............., în calitate de debitor Având în vedere Hotărârea nr. ......., pronunţată de ................... (instanţa) în dosarul (civil/penal) nr. ...../............(numărul şi anul dosarului), am convenit la încheierea prezentului angajament de plată, în vederea stabilirii modului de plată a sumei de ................. (în cifre) lei, adică .......................... (în litere) Eu, ................................. (gradul, numele şi prenumele debitorului) solicit ca suma stabilită de către instanţă prin Hotărârea nr. ...... să o achit astfel: 1. integral, la casieria sau în contul de trezorerie al unităţii nr. ...... până la data de ...............; 2. din garanţia constituită în favoarea mea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 22/1969; 3. prin ...... reţineri lunare din soldă/salariu/indemnizaţie, efectuate de către structura financiar-contabilă a unităţii. Eu, ......................................................(gradul, numele şi prenumele reprezentantului unităţii), declar că sunt de acord cu modalitatea în care debitorul solicită să achite suma înscrisă în Hotărârea nr. ......... Drept pentru care am încheiat prezentul angajament de plată în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte. Gradul, numele şi prenumele debitorului ......................... (semnătura) Data ............. Gradul, numele şi prenumele reprezentantului structurii M.A.I. ...................................... (semnătura) Data ............. Înregistrat în evidenţa contabilă la nr. crt. .................. din registrul-jurnal Şeful compartimentului financiar-contabil, ............................... (semnătura) -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
