Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
INSTRUCŢIUNI din 19 aprilie 2022 pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
EMITENT: Ministerul Finantelor PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 482 din 13 mai 2022
──────────
Aprobate prin ORDINUL nr. 1.021 din 19 aprilie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 482 din 13 mai 2022.
──────────
1. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 268 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Codul de procedură fiscală) - Posibilitatea de contestare
1.1. Poate formula contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un titlu de creanţă sau printrun alt act administrativ fiscal. În lipsa unui act administrativ fiscal devin incidente prevederile art. 8 alin. (1) teza a doua şi ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
1.2. În cazul deciziilor emise potrivit art. 99 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere.
2. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 269 din Codul de procedură fiscală - Forma şi conţinutul contestaţiei
2.1. Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al titlului de creanţă sau al altor acte administrative fiscale atacate.
2.2. Dacă contestaţia este formulată printr-un împuternicit, se va prezenta împuternicirea/mandatul-procura/împuternicirea avocaţială, după caz.
2.3. În cazul în care contestatarul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare şi i-a fost ridicat dreptul la propria administrare, contestaţia va purta semnătura administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, şi va fi însoţită de actul prin care a fost numit.
2.4. În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele care privesc depunerea împuternicirii/mandatului/procurii, precum şi semnătura, structura de soluţionare a contestaţiilor va solicita contestatarului ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.
2.5. Structura de soluţionare a contestaţiilor nu se poate substitui contestatarului cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat titlul de creanţă sau orice alt act administrativ fiscal, structura de soluţionare a contestaţiilor urmând a se învesti în limitele sesizării.
2.6. Motivarea contestaţiei se va face cu respectarea dispoziţiilor privind termenul de depunere a contestaţiilor, sub sancţiunea decăderii.
3. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 270 din Codul de procedură fiscală - Termenul de depunere a contestaţiei
3.1. Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al titlului de creanţă sau al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei organul emitent al acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii, va întocmi şi va transmite structurii de soluţionare a contestaţiilor competente, potrivit pct. 5.3, dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare.
3.2. Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, împuternicirea avocaţială/procură/mandat, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat, în copie, şi anexele acestuia, dovada comunicării titlului de creanţă sau a actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestatar, precum şi oricare alte înscrisuri necesare soluţionării cauzei.
3.3. În cazul în care contestaţia este depusă direct la structura de soluţionare a contestaţiilor, aceasta o va transmite organului emitent al actului atacat, în vederea constituirii dosarului contestaţiei, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii referatului cu propuneri de soluţionare.
3.4. Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni cu privire la starea juridică a societăţii, precum şi propuneri de soluţionare a contestaţiei, având în vedere toate argumentele contestatarului, atât procedurale, cât şi pe fondul cauzei, şi documentele în susţinere; în caz contrar, dosarul se restituie în vederea completării.
3.5. Referatul se aprobă de conducătorul organului fiscal emitent al titlului de creanţă sau al actului administrativ fiscal atacat.
3.6. În condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestaţiei, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatarul a luat cunoştinţă de titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat, inclusiv în situaţia în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal.
În situaţia depunerii prin poştă a contestaţiei, organul emitent al titlului de creanţă sau al actului administrativ fiscal atacat este obligat să anexeze la dosarul contestaţiei plicul prin care a fost transmisă contestaţia.
3.7. Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător, astfel:
a) termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
De exemplu: Titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat este comunicat contribuabilului în data de 29 iunie, termenul de 45 de zile începe să curgă de la data de 30 iunie şi se împlineşte în data de 13 august, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei este 14 august;
b) termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus săptămânal) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
De exemplu: În situaţia în care data de 30 iulie prezentată la exemplul anterior este sâmbătă, ultima zi de depunere a contestaţiei este luni, 1 august;
c) termenul de 3 luni prevăzut la art. 270 alin. (4) din Codul de procedură fiscală se sfârşeşte în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.
De exemplu: Titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat este comunicat contribuabilului în data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfârşeşte în data de 15 aprilie, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei este data de 15 aprilie;
d) termenul care, începând la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi se va socoti împlinit în ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:
Titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat este comunicat în data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfârşeşte în ultima zi a lunii februarie, respectiv 28 sau 29 februarie, reprezentând ultima zi de depunere a contestaţiei.
3.8. Când contestatarul îşi majorează pretenţiile, dispoziţiile procedurale privind termenul de depunere a contestaţiei se aplică corespunzător pentru diferenţele contestate suplimentar.
3.9. Prin majorare de pretenţie se înţelege diferenţele de obligaţii fiscale contestate suplimentar, altele decât cele împotriva cărora s-a introdus iniţial contestaţie, cu excepţia accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale contestate iniţial, potrivit principiului de drept accesoriul urmează principalul.
3.10. Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării titlului de creanţă sau a actului administrativ fiscal, cu excepţia situaţiei în care titlul de creanţă sau actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde unul dintre următoarele elemente:
a) posibilitatea de a fi contestat;
b) termenul de depunere a contestaţiei;
c) organul fiscal la care se depune contestaţia.
În aceste cazuri contestaţia poate fi depusă în termenul de 3 luni de la data comunicării titlului de creanţă sau a actului administrativ fiscal.
4. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 271 din Codul de procedură fiscală - Retragerea contestaţiei
4.1. Cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestatar sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei. Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii. În cazul în care contestatarul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/ faliment/lichidare, cererea de retragere a contestaţiei va purta semnătura administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
4.2. Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei; contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.
4.3. După primirea cererii de retragere a contestaţiei, structura specializată de soluţionare a contestaţiilor va comunica contestatarului decizia prin care ia act de renunţarea la contestaţie.
4.4. Decizia prin care se ia act de renunţare la contestaţie urmează procedura emiterii şi comunicării deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor.
5. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 272 din Codul de procedură fiscală - Organul competent
5.1. Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor soluţionează contestaţii formulate împotriva titlurilor de creanţă şi a altor acte administrative fiscale.
5.2. Activitatea de soluţionare a contestaţiilor se realizează de Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor prin servicii de soluţionare a contestaţiilor organizate la nivel central şi teritorial.
5.3. Serviciile de soluţionare a contestaţiilor organizate la nivel central şi teritorial soluţionează contestaţiile repartizate de conducerea Structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor în funcţie de natura titlului de creanţă sau a actului administrativ fiscal atacat, calitatea contestatarului, cuantumul obligaţiilor fiscale/vamale contestate, organul fiscal/vamal emitent al titlului de creanţă/actului administrativ fiscal atacat şi raza teritorială în care îşi au domiciliul fiscal contestatarii.
5.4. Raportul de inspecţie fiscală/Procesul-verbal emis de organele fiscale/vamale, după caz, nu constituie titlu de creanţă, acesta stând la baza emiterii actului administrativ fiscal, fapt pentru care nu poate fi contestat decât împreună cu acesta. În situaţia în care se contestă totuşi doar raportul de inspecţie fiscală/procesul-verbal, organul fiscal emitent va solicita contestatarului ca în termen de 5 zile lucrătoare să precizeze dacă înţelege să conteste şi titlul de creanţă, iar, în caz contrar, contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
5.5. În cazul soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei decizii de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate pentru soluţionarea unui decont cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, competenţa de soluţionare este dată de cuantumul TVA stabilite suplimentar.
5.6. În situaţia contestării deciziei de modificare a bazei de impunere, competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de suma cu care se diminuează pierderea fiscală.
5.7. Atunci când, ca urmare a constatării pierderii înlesnirilor la plată, contestatarului i se stabilesc, pe cale de consecinţă, debite şi accesorii, competenţa de soluţionare a contestaţiei se stabileşte în funcţie de cuantumul debitelor şi accesoriilor.
5.8. În cazul contestării creanţelor fiscale accesorii care nu sunt aferente unor creanţe fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de cuantumul sumei contestate înscrise în fiecare act administrativ luat individual.
5.9. În situaţia în care decizia de calcul al accesoriilor cuprinde creanţe fiscale accesorii aferente unor creanţe fiscale principale stabilite prin mai multe acte administrative fiscale contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a aparţinut unor structuri de soluţionare diferite, competenţa în ceea ce priveşte contestaţia îndreptată asupra deciziei de calcul al accesoriilor aparţine unei singure structuri de soluţionare. În acest caz, competenţa este dată de cuantumul cel mai mare al creanţelor fiscale accesorii, aferente deciziilor de impunere prin care au fost stabilite creanţe fiscale principale.
6. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 274 din Codul de procedură fiscală - Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei
6.1. Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluţionare a contestaţiei sau de persoana cu funcţie de conducere împuternicită de acesta, după caz.
6.2. Decizia privind soluţionarea contestaţiei se întocmeşte şi se comunică astfel:
a) câte un exemplar se comunică contestatarului/ administratorului special/administratorului judiciar sau lichidatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, după caz, şi organului fiscal care a întocmit actul atacat;
b) un exemplar rămâne la dosarul contestaţiei;
c) un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
6.3. În cazul în care, de la data formulării contestaţiei şi până la data soluţionării contestaţiei, competenţa de administrare a contestatarului s-a schimbat, organul fiscal care a emis actul atacat are obligaţia transmiterii exemplarului original al deciziei de soluţionare a contestaţiei noului organ fiscal în administrarea căruia se află contribuabilul, în vederea punerii în executare a acesteia.
6.4. În situaţia în care decizia de soluţionare a contestaţiei priveşte creanţe fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va înainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atribuţii de evidenţă analitică pe plătitori.
6.5. Structurile de soluţionare a contestaţiilor vor ţine evidenţa deciziilor de soluţionare într-un registru, din care să rezulte numărul atribuit deciziei de soluţionare, numărul de înregistrare al contestaţiei la structura de soluţionare a contestaţiilor, identitatea contestatarului, precum şi soluţia adoptată.
7. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 275 din Codul de procedură fiscală - Introducerea altor persoane în procedura de soluţionare
7.1. În procedura de soluţionare a contestaţiilor intervenţia altor persoane poate fi voluntară sau forţată.
7.2. Intervenţia voluntară este forma de participare, la cerere, în soluţionarea contestaţiilor, a terţilor ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei.
7.2.1. Intervenţia voluntară se face la cererea unei terţe persoane care urmăreşte realizarea unui interes propriu.
7.2.2. Intervenţia se poate depune la structura de soluţionare a contestaţiilor competentă până la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
7.2.3. Structura de soluţionare a contestaţiilor competentă se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii, urmând a fi înştiinţat intervenientul printr-o adresă.
7.2.4. Atunci când intervenţia urmăreşte realizarea sau conservarea unor interese de natură juridică fiscală proprii, aceasta are caracter principal.
7.2.5. Atunci când intervenţia este făcută pentru apărarea dreptului uneia dintre părţi, aceasta are caracter accesoriu.
7.2.6. Atât în cazul intervenţiei cu caracter principal, cât şi în cazul intervenţiei cu caracter accesoriu, cererea de intervenţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute pentru forma şi conţinutul contestaţiei, iar asupra cererii de intervenţie principală structura de soluţionare a contestaţiilor competentă se va pronunţa prin decizie.
7.3. Intervenţia forţată este forma de participare a terţilor în soluţionarea contestaţiilor, care sunt introduşi de către structura de soluţionare a contestaţiilor competentă din oficiu sau la cererea contestatarului. În cazul în care cererea de intervenţie forţată este formulată de contestatar, aceasta va fi motivată în fapt şi în drept.
7.3.1. Structura de soluţionare a contestaţiilor competentă se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii, urmând a fi înştiinţat contestatarul printr-o adresă.
7.3.2. Introducerea din oficiu a intervenienţilor se realizează printr-o adresă a structurii de soluţionare a contestaţiilor care instrumentează cauza.
7.3.3. Intervenţia forţată la solicitarea contestatarului se poate depune la structura de soluţionare a contestaţiilor competentă până la emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.
8. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 276 din Codul de procedură fiscală - Soluţionarea contestaţiei
8.1. Pentru lămurirea cauzelor, acolo unde este cazul, structura de soluţionare a contestaţiilor poate solicita puncte de vedere de la organul fiscal/vamal emitent al titlului de creanţă, respectiv al actului administrativ atacat, iar în privinţa clarificării interpretării cadrului legislativ, de la direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau al altor instituţii şi autorităţi.
8.2. În situaţia în care pentru aceeaşi cauză există puncte de vedere contradictorii sau contrare punctului de vedere exprimat de structura de soluţionare a contestaţiilor, cauza respectivă poate fi supusă dezbaterii Comisiei fiscale centrale din Ministerul Finanţelor, potrivit legii.
8.3. Structura de soluţionare a contestaţiilor va verifica existenţa excepţiilor de procedură şi a celor de fond, înainte de a proceda la soluţionarea pe fond a contestaţiei.
8.4. În soluţionarea contestaţiilor, excepţiile de procedură şi de fond pot fi următoarele: excepţia de nerespectare a termenului de depunere a contestaţiei, excepţia de necompetenţă a organului fiscal care a încheiat actul contestat, excepţia lipsei semnăturii de pe contestaţie, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de calitate procesuală, excepţia reverificării aceleiaşi perioade şi aceluiaşi tip de obligaţie bugetară, prescripţia, puterea de lucru judecat, autoritatea de lucru judecat etc.
8.5. În situaţiile în care structura de soluţionare a contestaţiilor are de soluţionat două sau mai multe contestaţii, formulate de aceeaşi persoană fizică sau juridică împotriva unor titluri de creanţă fiscală ori alte acte administrative fiscale încheiate de aceleaşi organe fiscale sau alte organe fiscale vizând aceeaşi categorie de obligaţii fiscale ori tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenţează reciproc, se poate proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai bună administrare şi valorificare a probelor în rezolvarea cauzei.
8.6. Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o altă competenţă de soluţionare decât cea care rezultă din contestarea fiecărui act administrativ fiscal luat individual.
8.7. În cazul în care contestatarul îşi restrânge sau îşi majorează pretenţiile, structura de soluţionare a contestaţiilor învestită iniţial va soluţiona contestaţia formulată pe calea administrativă de atac.
8.8. Cererile precizatoare pot fi depuse la structura de soluţionare a contestaţiilor competentă până la emiterea deciziei de soluţionare.
8.9. În cazul în care contestaţiile sunt astfel formulate încât au şi alt caracter pe lângă cel de cale administrativă de atac, pentru aceste aspecte cererea se va restitui organelor fiscale emitente ale actelor administrative fiscale atacate, în vederea înaintării acesteia organelor competente.
8.10. La solicitarea structurii de soluţionare a contestaţiilor, pentru lămurirea aspectelor care fac obiectul contestaţiei, organele competente vor efectua constatare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal de constatare la faţa locului, care va fi ataşat la dosarul contestaţiei aflat în curs de soluţionare.
8.11. Dispoziţiile art. 45 din Codul de procedură fiscală privind abţinerea şi recuzarea se aplică în mod corespunzător.
8.12. Solicitarea privind susţinerea orală a contestaţiei poate fi formulată în cuprinsul contestaţiei sau prin cerere separată, în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală, sub sancţiunea decăderii, o singură dată în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei. Contestatarul va putea aduce lămuriri suplimentare cu privire la argumentele din cuprinsul contestaţiei şi documente prin care înţelege să îşi probeze afirmaţiile. Susţinerile contestatarului vor fi consemnate într-o minută, ce va fi anexată la dosarul contestaţiei. La solicitarea contestatarului, structura de soluţionare a contestaţiilor competentă este obligată să asigure acestuia accesul la toate probele ce au legătură cu soluţionarea contestaţiei fiscale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele probe.
9. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 277 din Codul de procedură fiscală - Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă
9.1. Structura de soluţionare a contestaţiilor poate suspenda soluţionarea contestaţiei administrative la cererea contestatarului sau din oficiu.
9.2. În situaţia în care suspendarea soluţionării contestaţiei a fost pronunţată ca urmare a unei sesizări adresate organelor de urmărire penală, la reluarea procedurii administrative, structura de soluţionare a contestaţiilor solicită organului fiscal care a sesizat organele de urmărire şi cercetare penală punctul de vedere privind soluţionarea contestaţiei în raport cu soluţia organelor penale/hotărârea instanţei de judecată.
9.3. La soluţionarea contestaţiilor, structura de soluţionare a contestaţiilor se va pronunţa şi în raport cu motivarea rezoluţiilor de scoatere de sub urmărire penală, neîncepere sau încetare a urmăririi penale, expertizelor efectuate în cauză, precum şi în raport cu considerentele cuprinse în hotărârile pronunţate de instanţa de judecată, în măsura în care au implicaţii asupra aspectelor fiscale.
9.4. Structura de soluţionare a contestaţiilor poate suspenda procedura de soluţionare a contestaţiei, la cererea contestatarului, dacă acesta prezintă motive întemeiate, cu excepţia situaţiei în care motivul suspendării îl reprezintă cererea înaintată instanţei judecătoreşti competente prin care sa solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat. Suspendarea soluţionării contestaţiei se poate solicita o singură dată. Această solicitare poate fi adresată structurii de soluţionare a contestaţiilor până la emiterea deciziei de soluţionare. La aprobarea suspendării, structura de soluţionare a contestaţiilor va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Procedura administrativă este reluată la cererea contestatarului sau la expirarea termenului stabilit de structura de soluţionare a contestaţiilor, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
9.5. Dacă reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei este solicitată de contestatar, acesta are obligaţia să formuleze în solicitare şi menţiuni cu privire la starea juridică la data reluării procedurii.
9.6. În situaţia în care, la data reluării procedurii administrative, contestatara se află în procedură de insolvenţă/ reorganizare/faliment/lichidare şi i-a fost ridicat dreptul la propria administrare, structura de soluţionare a contestaţiilor va solicita administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să precizeze dacă menţine contestaţia formulată de societate, direct sau prin împuternicit, în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă fără a se mai antama fondul cauzei.
10. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 279 din Codul de procedură fiscală - Soluţii asupra contestaţiei
10.1. Contestaţia poate fi respinsă, total sau parţial, ca:
a) neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin titlul de creanţă, respectiv prin actul administrativ fiscal atacat;
b) nemotivată, în situaţia în care contestatarul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei;
c) fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin titlul de creanţă, respectiv prin actul administrativ fiscal atacat;
d) inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în vedere prevederile art. 268 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, în situaţia contestării de sine stătătoare a raportului de inspecţie fiscală sau a procesului-verbal emis de organele fiscale sau vamale.
10.2. Prin decizie se poate lua act de renunţarea la contestaţie, în situaţia în care contestatarul solicită retragerea acesteia.
10.3. Prin decizie se poate anula parţial/total titlul de creanţă, respectiv actul administrativ fiscal contestat. Anularea parţială/ totală se poate dispune în cazuri cum ar fi: în situaţia în care pentru aceleaşi obligaţii fiscale există două sau mai multe titluri de creanţă, dacă organele fiscale ca urmare a desfiinţării au depăşit limitele învestirii, în cazurile prevăzute la art. 49 din Codul de procedură fiscală, în situaţia în care s-a obţinut în instanţă suspendarea executării deciziei de impunere, iar organele fiscale emit decizie de calcul al accesoriilor, precum şi în alte situaţii în care se impune.
10.4. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ fiscal atacat. Înaintea emiterii deciziei cu soluţie de desfiinţare, structura de soluţionare a contestaţiilor va întreprinde demersurile necesare, dacă se impune, la organul fiscal emitent al actului atacat, respectiv: pentru clarificarea unor situaţii contestate, completarea punctului de vedere cu privire la documentele depuse de contestatar, dispunerea unei constatări la faţa locului etc. În situaţia în care se pronunţă o soluţie de desfiinţare totală sau parţială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiinţare.
10.5. Prin noul titlu de creanţă, respectiv act administrativ fiscal, întocmit conform considerentelor deciziei de soluţionare, nu se pot stabili în sarcina contestatarului obligaţii fiscale mai mari decât cele din actul desfiinţat, acesta putând fi contestat potrivit legii. În mod corespunzător nu poate fi diminuată pierderea fiscală cu o sumă mai mare decât cea înscrisă în actul desfiinţat.
10.6. Soluţiile asupra contestaţiilor nu sunt prevăzute limitativ.
11. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 280 din Codul de procedură fiscală - Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale
11.1. Contestaţia poate fi respinsă ca:
a) nedepusă în termen, în situaţia în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;
c) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, potrivit legii;
d) lipsită de interes, în situaţia în care contestatarul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau în interesul său legitim.
11.2. Aceste soluţii nu sunt prevăzute limitativ.
12. Instrucţiuni pentru aplicarea art. 281 din Codul de procedură fiscală - Comunicarea deciziei şi calea de atac
12.1. Decizia de soluţionare a contestaţiei se comunică prin modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal prevăzute de art. 47 din Codul de procedură fiscală.
12.2. În situaţia în care contestatarul se adresează instanţei de contencios administrativ pentru nesoluţionarea contestaţiei în termen de 6 luni, structura de soluţionare a contestaţiilor va emite decizie de dezînvestire la data la care a fost sesizată de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil.
12.3. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei poate fi reexaminată de către structura de soluţionare a contestaţiilor, la cererea contribuabilului/plătitorului. Reexaminarea va fi efectuată de către structura de soluţionare a contestaţiilor care a emis decizia de soluţionare iniţială.
13. Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea contestaţiilor
13.1. Contestaţiile aflate în curs de soluţionare vor fi preluate şi soluţionate potrivit criteriilor de competenţă reglementate în prezentele instrucţiuni.
13.2. Contestaţiile formulate de contribuabilii care sunt încadraţi în categoria marilor contribuabili şi care ulterior depunerii contestaţiei nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru marii contribuabili vor fi soluţionate de structura de soluţionare a contestaţiilor competentă la data depunerii contestaţiei.
13.3. Contestaţiile formulate de contribuabilii mici şi mijlocii şi care ulterior depunerii contestaţiei îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru marii contribuabili vor fi soluţionate de structura de soluţionare a contestaţiilor competentă la data depunerii contestaţiei.
13.4. Contestaţiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestaţiei îşi schimbă domiciliul fiscal în condiţiile legii vor fi soluţionate de structura de soluţionare a contestaţiilor competentă la data depunerii contestaţiei.
13.5. În situaţiile în care procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei a fost suspendată conform art. 277 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, iar organele abilitate reprezentate de instanţa judecătorească sau organele de cercetare şi urmărire penală se pronunţă definitiv, competenţa de soluţionare aparţine structurii de soluţionare a contestaţiilor competente la data rămânerii definitivă a soluţiei acestora.
13.6. În situaţiile în care instanţa de judecată obligă definitiv la soluţionarea pe fond a cauzei, competenţa de soluţionare aparţine structurii de soluţionare a contestaţiilor competente la data rămânerii definitivă a respectivei hotărâri a instanţei de judecată.
14. Instrucţiuni privind îndreptarea erorilor materiale din deciziile privind soluţionarea contestaţiilor
14.1. Procedura de efectuare a corecţiei erorilor materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor cuprinde activităţile ce trebuie efectuate pentru corectarea erorilor materiale.
14.2. Îndreptarea erorilor materiale se va realiza cu respectarea prevederilor art. 53 din Codul de procedură fiscală.
14.3. Prin erori materiale se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din titlurile de creanţă, respectiv actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea titlului de creanţă, respectiv actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul acestora.
14.4. Erorile materiale din deciziile de soluţionare a contestaţiilor pot fi îndreptate de către structura de soluţionare a contestaţiilor emitentă, la iniţiativa acesteia, a organului fiscal emitent al titlului de creanţă, respectiv al actului administrativ fiscal contestat, a contestatarului sau a oricărei persoane direct interesate.
14.5. Prevederile pct. 14.4 nu se aplică deciziilor de soluţionare a contestaţiilor pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluţia este definitivă.
14.6. În situaţia solicitării de îndreptare a unei erori materiale din decizia de soluţionare a contestaţiei de către organul fiscal emitent al titlului de creanţă, respectiv al actului administrativ fiscal contestat, contestatar sau altă persoană direct interesată, structura de soluţionare a contestaţiilor competentă poate solicita şi alte documente necesare justificării erorilor.
14.7. Decizia de rectificare a actului care conţine erori va avea acelaşi număr de înregistrare, la care se adaugă particula „bis“ şi va purta data emiterii efective.
14.8. Decizia de soluţionare a contestaţiei care corectează erori materiale va fi comunicată atât organului fiscal emitent al titlului de creanţă, respectiv al actului administrativ fiscal contestat, cât şi contestatarului sau altor persoane direct interesate. Întocmirea deciziei de soluţionare a contestaţiei care corectează erori materiale se face conform pct. 6.2.
15. Instrucţiuni privind publicarea pe site a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor
15.1. Deciziile relevante emise în soluţionarea contestaţiilor, după anonimizarea lor, se vor posta pe site-ul Ministerului Finanţelor.
15.2. Anonimizarea deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor se face prin eliminarea oricăror elemente care ar conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a funcţionarilor publici care au participat la redactarea şi semnarea deciziei, precum şi a denumirii direcţiilor de specialitate, în situaţia în care acestea au fost invocate în cuprinsul deciziei.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
