Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
INCHEIERE din 21 iunie 2012 privind cererea de apel formulata de apelanta Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania impotriva Hotararii arbitrale din data de 11 iulie 2011
EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRU CAUZE DE PROPRIETATE INTELECTUALA, CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 10 ianuarie 2013
Dosar nr. 7.576/2/2011
Curtea constituită din:
Preşedinte - Georgeta Stegaru
Judecător - Andreea Vasile
Grefier - Elena Dana Ciobanu
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, pronunţată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Dosarul de arbitraj nr. 2/2011, în contradictoriu cu intimata Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta prin avocat Gheorghe Crăcea, cu delegaţie la dosar, şi intimata prin avocat Roata Alexandru Palade, cu Împuternicire avocaţială nr. 464.518 din 10 noiembrie 2011, aflată la fila 64 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în sensul că apelanta a depus la dosar înscrisuri, cu opis, înregistrate la data de 20 iunie 2012, după care, părţile, reprezentate, arată că nu au alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei arbitrale din data de 11 iulie 2011, pentru următoarele motive:
Primul motiv de apel se referă la drepturile ce fac obiectul metodologiei, şi anume la dreptul de reproducere şi distribuire, nu la dreptul de reproducere sau distribuire, astfel cum eronat a stabilit completul arbitral. Apreciază irelevantă cauzei analiza pe care intimata o face în legătură cu prezumţia epuizării dreptului de distribuţie ce este condiţionată de autorizarea în prealabil a primei vânzări. Tocmai metodologia trebuie să urmărească autorizarea primei vânzări realizată de producător. Art. 14^1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că dreptul de distribuire se plăteşte o singură dată, de către o singură persoană, după care se epuizează şi nu cum sugerează intimata, de fiecare distribuitor în parte. Susţinerile intimatei sunt neîntemeiate şi neconforme cu scopul urmărit de metodologie, aceleaşi concluzii având şi faţă de soluţia completului de arbitraj. Invocă Decizia CAB nr. 161A/2010 privind încălcarea principiului relativităţii. Prin folosirea noţiunii de "utilizatori" în accepţiunea apelantei se va produce lărgirea sferei persoanelor, cărora metodologia le este aplicabilă, la persoane care nu au participat la negociere sau la arbitraj şi cărora în fapt metodologia nu li se adresează. Faţă de caracterul relativ al procedurii negocierii şi, respectiv al celei de arbitraj, nu poate fi primită o astfel de concluzie, a obligativităţii dispoziţiilor metodologiei şi faţă de alte persoane, străine de raportul juridic astfel creat.
Al doilea motiv de apel se referă la definiţiile noţiunilor de "produse premium", "buget" şi "solduri".
Completul de arbitraj a stabilit două condiţii, respectiv condiţia gratuităţii produsului premium şi nemajorarea preţului produsului sau serviciului promovat. Pentru a respecta cele două condiţii, DVD-ul premium ataşat produsului sau serviciului promovat ar trebui să aibă o valoare inferioară acestuia, astfel încât costul de producţie să poată fi asimilat/acoperit şi suportat din preţul produsului ori serviciului promovat.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că atât completul de arbitraj, cât şi intimata au dat o interpretare eronată noţiunii de PPD, în raport de care se calculează remuneraţia corespunzătoare unui produs standard. Susţine că preţul vizat de PPD este cel stabilit de producător în relaţia sa comercială cu distribuitorul. Cum aceşti intermediari pot cumpăra de la producător cantităţi mari ori cantităţi mai mici, unde preţul este mai mare, pentru a asigura o bază de calcul echitabilă, părţile au plecat de la ipoteza ca remuneraţia să fie stabilită în raport de cel mai mare preţ.
Al patrulea motiv de apel, privind remuneraţia minimă aferentă produselor premium, arată că atât timp cât remuneraţia autorilor este raportată la veniturile producătorilor de videograme, nu se poate vorbi despre o nesocotire a intereselor autorilor în favoarea altor persoane. Susţine că din aprecierile completului de arbitraj, potrivit cărora produsul premium este în realitate produsul principal, iar din prisma acestui fapt autorul ar trebui asigurat cu o remuneraţie minimă raportată la preţul de vânzare către public, rezultă că aceasta a fost într-o gravă eroare şi nu a interpretat corespunzător elementele de fapt şi de drept ale cauzei. Apreciază că remuneraţia minimă nu trebuie să devină o formă de constrângere a producătorului, prin exercitarea unei presiuni asupra preţului practicat de acesta şi nici nu trebuie să substituie remuneraţia procentuală.
Depune la dosar concluzii scrise. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanţei şi facturii fiscale nr. 671.624/2012, pe care le depune la dosar.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Susţine că metodologiile adoptate potrivit procedurii stabilite de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt opozabile erga omnes şi nu doar părţilor în proces. Invocă dispoziţiile Convenţiei de la Berna, care recunoaşte autorilor operelor artistice dreptul exclusiv de a autoriza reproducerea acestor opere, în orice mod şi sub orice formă. Singurele excepţii derogatorii de la caracterul exclusiv al dreptului patrimonial de autor, consfinţit de Convenţia de la Berna, sunt prevăzute în mod expres şi derogatoriu la art. 11 bis.
De asemenea, invocă art. 2 lit. f) din Legea nr. 8/1996, care specifică în mod expres că distribuitorul este obligat să obţină autorizaţie şi să plătească remuneraţiile numai în cazul în care dreptul de distribuire nu ar fi fost epuizat.
Susţine că indiferent de prevederile metodologiei, în cazul în care dreptul de distribuire nu ar fi fost epuizat, orice persoană, indiferent de calitatea acesteia, are obligaţia legală de a obţine autorizaţia autorului pentru vânzarea reproducerii operei şi de a plăti remuneraţia.
Cu privire la temeinicia şi nelegalitatea criticilor aduse definirii produselor premium, arată că prin contractul încheiat cu reviste/ziare, producătorii de videograme au dreptul şi capacitatea să includă o clauză contractuală privitor la modalitatea de distribuire a acestora, cum prevede metodologia. Arată că este nefondată susţinerea că nu ar avea mijloace.
Arată că neîntemeiate sunt şi criticile definirii prin metodologie a bazei de calcul al remuneraţiilor. Potrivit propunerii UPFR, 350 de exemplare pot reprezenta întregul tiraj, astfel că în această situaţie autorul va fi privat integral de drepturile sale.
În ceea ce priveşte criticile privitoare la remuneraţiile minime stabilite prin metodologia adoptată prin hotărâre arbitrală, stabilirea remuneraţiei minime are rolul de a asigura autorilor dreptul la o remunerare echitabilă în toate cazurile în care acest nivel nu ar fi atins prin aplicarea remuneraţiei procentuale. De asemenea, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunţarea în cauză la data de 28 iunie 2012.
Pronunţată în şedinţa publică de la data de 21 iunie 2012.
PREŞEDINTE,
GEORGETA STEGARU
Judecător,
Andreea Vasile
Grefier,
Elena Dana Ciobanu
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 28 iunie 2012
CURTEA,
în aceeaşi constituire şi pentru aceleaşi motive,
DISPUNE:
Amână pronunţarea în cauză la data de 5 iulie 2012.
Pronunţată în şedinţa publică de la data de 28 iunie 2012.
PREŞEDINTE,
GEORGETA STEGARU
Judecător,
Andreea Vasile
Grefier,
Elena Dana Ciobanu
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 5 iulie 2012
CURTEA,
în aceeaşi constituire şi pentru aceleaşi motive,
DISPUNE:
Amână pronunţarea în cauză la data de 9 iulie 2012.
Pronunţată în şedinţa publică de la data de 5 iulie 2012.
PREŞEDINTE,
GEORGETA STEGARU
Judecător,
Andreea Vasile
Grefier,
Elena Dana Ciobanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
