Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIREA nr. 1885 din 28 decembrie 1970 cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii, atributiile si raspunderile conducatorului compartimentului financiar-contabil
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ART. 1 În cadrul fiecãrei unitãţi în care se gestioneazã valori materiale şi bãneşti sînt obligatorii organizarea şi conducerea contabilitãţii. Contabilitatea ca instrument activ în procesul de conducere şi planificare a economiei naţionale trebuie sa asigure cunoaşterea permanenta a modului în care se realizeazã indicatorii valorici prevãzuţi în planul şi bugetul de stat şi se gospodãresc fondurile materiale şi bãneşti puse la dispoziţia unitãţilor în scopul creşterii eficientei economice în toate sectoarele. Contabilitatea trebuie folositã pentru identificarea la timp a fenomenelor negative, a deficienţelor în gestionarea unitãţilor şi luarea mãsurilor cu caracter preventiv pentru asigurarea bunului mers al activitãţii economice şi financiare. Contabilitatea trebuie sa contribuie prin metodele sale specifice la apãrarea avutului obştesc. ART. 2 Conducãtorii centralelor, combinatelor, grupurilor de uzine, întreprinderilor şi altor unitãţi economice de stat asimilate acestora, care-şi desfãşoarã activitatea pe baza principiilor gestiunii economice proprii, precum şi conducãtorii instituţiilor de credit şi asigurãri, denumite în prezenta hotãrîre "unitãţi economice", rãspund de organizarea evidentei la fiecare loc de munca, în ateliere, secţii, fabrici şi la nivelul unitãţii economice. ART. 3 În cadrul fiecãrei unitãţi economice se conduce contabilitatea în partida dubla şi se întocmesc bilanţuri care servesc la: a) reflectarea în expresie bãneascã a patrimoniului, prin înregistrarea exactã şi la timp a tuturor operaţiilor economice şi financiare; b) exercitarea controlului permanent asupra existenţei şi miscarii valorilor patrimoniale; c) asigurarea informaţiilor necesare unitãţilor economice, celor subordonate acestora şi organelor ierarhic superioare cu privire la realizarea planului economic şi financiar, gospodãrirea mijloacelor materiale şi bãneşti, precum şi rezultatele obţinute. ART. 4 Normele metodologice privind contabilitatea unitãţilor economice şi a celor subordonate acestora se stabilesc de Ministerul Finanţelor, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate. Regulile de baza cu privire la planificarea, evidenta şi calcularea preţului de cost şi a cheltuielilor de circulaţie se stabilesc de Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrala de Statistica, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate. Adaptarea la specificul ramurilor şi subramurilor a normelor metodologice şi a regulilor de baza, precum şi îndrumarea aparatului contabil şi controlul modului în care se aplica dispoziţiile legale cu privire la contabilitate, se asigura de organele ierarhic superioare ale unitãţilor economice. ART. 5 Ministerul Finanţelor, bãncile, ministerele şi celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, centralele, întreprinderile precum şi instituţiile bugetare au sarcina de a perfectiona în permanenta reglementãrile contabile, de a simplifica şi rationaliza lucrãrile de evidenta contabila, de a îmbunãtãţi formele de înregistrare contabila, de a mecaniza lucrãrile şi de a spori operativitatea în furnizarea datelor pentru luarea deciziilor. ART. 6 În vederea asigurãrii unitãţii de conceptie în domeniul contabilitãţii, Ministerul Finanţelor elaboreazã: a) planurile de conturi pentru toate ramurile de activitate economicã şi instrucţiunile de aplicare a acestora; b) schemele bilanţurilor, în colaborare cu Direcţia Centrala de Statistica. Termenele de prezentare şi centralizare a bilanţurilor, precum şi organele la care se depun, se stabilesc de Ministerul Finanţelor, cu avizul Direcţiei Centrale de Statistica. ART. 7 Ministerul Finanţelor şi bãncile finanţatoare, prin delegaţii lor, pot participa la analiza bilanţurilor unitãţilor economice de stat şi sînt împuterniciţi sa facã observaţii pentru completarea sau modificarea acestora. Aceste drepturi le au şi administraţiile financiare judeţene pentru unitãţile economice de subordonare localã. ART. 8 Conducãtorul compartimentului financiar-contabil este subordonat ierarhic conducatorului unitãţii economice în cadrul cãreia funcţioneazã, iar din punct de vedere funcţional, şi conducatorului compartimentului financiar-contabil al organului ierarhic superior. În lipsa conducatorului compartimentului financiar-contabil, toate atribuţiile sale se exercita de cãtre inlocuitorul sau de drept sau, în lipsa acestuia, de angajatul numit de conducãtorul unitãţii economice la propunerea conducatorului compartimentului financiar-contabil. ART. 9 Conducãtorul compartimentului financiar-contabil are urmãtoarele atribuţii şi raspunderi: a) asigura şi rãspunde de buna organizare şi desfãşurare a activitãţii financiare a unitãţii economice în conformitate cu dispoziţiile legale; b) organizeazã şi rãspunde de întocmirea lucrãrilor de planificare financiarã, precum şi de planificare a preţului de cost atunci cînd compartimentul financiar-contabil cuprinde şi sectorul preţ de cost; c) analizeazã cheltuielile de producţie sau de circulaţie, dupã caz, şi ia sau propune mãsuri de reducere continua a preţului de cost şi în mod deosebit a cheltuielilor materiale atît pe total cît şi pe fiecare produs, activitate sau serviciu prestat. La unitãţile economice care au compartiment distinct de preţ de cost sau analiza economicã, conducãtorul compartimentului financiar-contabil colaboreazã cu organele respective pentru stabilirea mãsurilor de reducere a preţului de cost; d) organizeazã analiza periodicã a utilizãrii mijloacelor circulante şi propune mãsuri împreunã cu conducãtorii celorlalte compartimente de resort, pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile, supranormative, fãrã mişcare sau cu mişcare lenta, precum şi alte mãsuri pentru prevenirea unor imobilizari de fonduri, pentru accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante; e) analizeazã şi propune mãsuri pentru creşterea rentabilitatii atît pe total cît şi pe fiecare produs, activitate sau serviciu prestat; f) participa la orice acţiune întreprinsã în cadrul unitãţii economice avînd drept scop creşterea eficientei activitãţii economice; g) asigura îndeplinirea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a obligaţiilor unitãţii economice cãtre bugetul statului, unitãţile bãncii şi terţi; h) organizeazã contabilitatea atît în cadrul unitãţii economice cît şi la cele subordonate, în conformitate cu dispoziţiile legale şi asigura efectuarea corecta şi la timp a înregistrãrilor; i) asigura întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a balantelor de verificare, bilanţurilor anuale şi trimestriale, precum şi a situaţiilor lunare privind principalii indicatori economici-financiari; j) angajeazã unitatea economicã prin semnatura, alãturi de conducãtorul unitãţii economice, în toate operaţiile patrimoniale; k) rãspunde de îndeplinirea atribuţiilor ce revin compartimentului financiar-contabil pentru asigurarea integritãţii avutului obştesc; l) rãspunde de îndeplinirea atribuţiilor ce revin compartimentului financiar-contabil cu privire la controlul financiar preventiv în conformitate cu dispoziţiile legale; m) participa la organizarea sistemului informaţional al unitãţii economice, urmãrind folosirea cît mai eficienta a datelor contabilitãţii; n) asigura întocmirea, circulaţia şi pãstrarea documentelor justificative care stau la baza înregistrãrilor în contabilitate şi se preocupa de mecanizarea lucrãrilor din domeniul financiar-contabil; o) rezolva orice alte sarcini prevãzute în actele normative referitoare la activitatea financiar-contabila. Atribuţiile şi rãspunderile conducatorului compartimentului financiar-contabil din fiecare unitate economicã în parte se stabilesc în detaliu prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale unitãţilor economice respective. Conducãtorul compartimentului financiar-contabil rãspunde disciplinar, administrativ sau penal, dupã caz, precum şi material, în conformitate cu dispoziţiile legale, pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i revin. ART. 10 Conducãtorii unitãţilor economice au obligaţia sa asigure efectuarea inventarierii patrimoniului, în condiţiile şi la intervalele stabilite de Ministerul Finanţelor cu consultarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate. ART. 11 Angajaţii rãspund disciplinar, administrativ sau penal, dupã caz, precum şi material, în cazul în care se fac vinovaţi de: a) producerea de pagube avutului obştesc; b) neefectuarea, potrivit legii, a inventarierilor; c) neurmarirea şi neincasarea creanţelor în termenele stabilite; d) încheierea proceselor-verbale de insolvabilitate a debitorilor, necorespunzãtoare realitãţii; e) întocmirea neconforma cu realitatea a documentelor pentru scãderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventariere, precum şi a oricãror altor pagube; f) înregistrarea eronatã în contabilitate a operaţiilor generatoare de plati nelegale, a stimulentelor materiale sau altor forme de pagubire a avutului obştesc. ART. 12 Lipsurile constatate la inventariere, dacã se datoreazã vinei cuiva, se recupereazã potrivit legii de la cei vinovaţi. În cazurile în care, dupã o temeinica cercetare din partea organelor de control financiar intern sau a organului anume desemnat de conducãtorul unitãţii economice, s-a dovedit ca lipsurile nu se datoresc vinei cuiva, acestea se trec pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie, dupã caz, astfel: a) lipsurile în limita normelor legale de scãzãminte, cu aprobarea conducatorului unitãţii economice respective; b) lipsurile peste limita normelor legale de scãzãminte: la unitãţile economice de subordonare republicanã - sumele pînã la 500 lei, la organizaţiile comerciale, pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducatorului organizaţiei comerciale respective; - sumele pînã la 5.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducatorului centralei sau unitãţii cu statut de centrala; - sumele între 501 lei, respectiv 5.001 lei şi 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea ministrului sau conducatorului organului central; - sumele peste 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordoneazã ramura respectiva; la unitãţile economice de subordonare localã - sumele pînã la 500 lei, la organizaţiile comerciale, pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducatorului organizaţiei comerciale respective; - sumele pînã la 2.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea conducatorului direcţiei de resort din cadrul consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti; - sumele peste aceasta limita, pînã la 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea preşedintelui comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti; - sumele peste 15.000 lei pentru fiecare gestiune şi fiecare inventariere, cu aprobarea vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri care coordoneazã Comitetul de Stat pentru Economia şi Administraţia Localã. ART. 13 Compensarea cantitativã a lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere poate fi aprobatã de conducãtorul unitãţii economice, în cazurile în care exista riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi produs, datoritã asemanarii aspectului exterior al sorturilor (culoare, desen, model, dimensiuni etc.), fãrã însã a se diminua valoric patrimoniul unitãţii economice. Compensarea se poate admite de regula numai pentru aceeaşi perioada de gestiune şi la acelaşi gestionar. Normele metodologice pentru admiterea compensãrilor se stabilesc de Ministerul Finanţelor. ART. 14 Scãderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoresc vinei cuiva se face dupã cum urmeazã: a) cheltuielile pentru investiţii sistate, cînd partea executatã nu poate fi utilizata, se scad din contabilitate pe baza aprobãrii: - ministrului, conducatorului organului central, preşedintelui comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti, dupã caz, pentru investiţiile aprobate de unitãţile economice subordonate, la care cheltuielile efectuate la partea sistata sînt de pînã la 50.000 lei; - Consiliului de Miniştri, pentru restul investiţiilor. Ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, dupã caz, au obligaţia sa ia mãsuri pentru valorificarea la maximum a partii de investiţie executatã şi sa traga la rãspundere potrivit legii, pe cei vinovaţi de producerea pagubelor prin sistarea lucrãrilor de investiţii; b) cheltuielile efectuate pentru executarea lucrãrilor geologice, care prin natura lor nu se materializeaza în fonduri fixe, se scad din contabilitate pe baza aprobãrii conducatorului unitãţii economice, dupã obţinerea avizelor prevãzute în dispoziţiile legale pentru abandonarea acestora; c) cheltuielile efectuate cu elaborarea documentaţiilor tehnice-economice pentru investiţii şi cu proiectele investiţiilor sistate sau care nu se mai aplica, se scad din contabilitate pe baza aprobãrii: - ministrilor, celorlalţi conducatori ai organelor centrale, preşedinţilor comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în funcţie de apartenenţa unitãţii economice, în limita sumei de 50.000 lei pentru fiecare caz în parte, dupã ce în prealabil s-a fãcut o temeinica verificare din partea organelor de control financiar intern şi s-a ajuns la concluzia ca nu se datoresc vinei cuiva. Cheltuielile de aceeaşi natura efectuate din vina unor angajaţi se recupereazã de la aceştia; - Consiliului de Miniştri, pentru sumele care depãşesc limita de 50.000 lei; d) creanţele reprezentind despãgubiri pentru care organele de jurisdicţie sau de arbitraj au pronunţat hotãrîri definitive de respingere a cererilor de despãgubiri se trec la pierderi pe baza aprobãrii conducatorului unitãţii economice, numai dupã ce conducãtorul compartimentului financiar-contabil, împreunã cu şeful oficiului juridic, a analizat situaţia şi a ajuns la concluzia ca nu se poate stabili vina vreunui angajat pentru paguba suferitã şi ca deci nu se poate emite dispoziţie de reţinere potrivit codului muncii. Creanţele nerealizate înãuntrul termenului de prescripţie, în caz ca nu se datoreazã vinei angajaţilor, se trec la pierderi cu aprobarea conducatorului organului ierarhic imediat superior dacã valoarea depãşeşte 500 lei, iar pentru cele sub aceasta limita, cu aprobarea conducatorului unitãţii economice; e) pagubele provocate de calamitati sau alte cauze (incendii, surpari de mina etc.) ale cãror efecte nu au putut fi prevenite şi inlaturate, se înregistreazã, dupã o temeinica cercetare din partea organelor de control financiar intern şi a altor organe împuternicite, la contul "Beneficii şi pierderi" al perioadelor raportate sau afecteazã fondul statutar dacã pagubele privesc fondurile fixe, cu aprobarea conducatorului organului ierarhic imediat superior. Prevederile cuprinse la alineatul de mai sus se completeazã cu reglementãrile speciale prevãzute în actele normative privind modul de stabilire şi de acoperire a pierderilor provocate de calamitati la unitãţile agricole de stat, în sectorul exploatãrii forestiere şi al cãilor ferate, precum şi în alte sectoare. ART. 15 Pentru lipsuri, sustrageri şi orice alte fapte generatoare de pagube, în toate cazurile în care asemenea fapte constituie infracţiuni, conducãtorul unitãţii economice pagubite este obligat sa sesizeze organele de urmãrire penalã, în condiţiile şi în termenul stabilit de lege. Ministerele şi celelalte organe centrale, cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii - Departamentul aprovizionarii tehnico-materiale - vor stabili, pe baza de calcule tehnice, norme maxime şi condiţiile în care se pot acorda pierderi la bunurile care prin natura lor sînt supuse perisabilitatilor şi nu sînt reglementate prin alte dispoziţii legale. Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot aproba utilizarea de cãtre unitãţile economice în subordine a normelor stabilite de organele prevãzute în alineatul precedent. ART. 16 Prevederile articolelor 1, 2, 5 şi 8 - 15 inclusiv se aplica corespunzãtor şi instituţiilor bugetare, extrabugetare şi subvenţionate, ţinînd seama de specificul acestora. Normele privind contabilitatea la aceste instituţii se stabilesc de Ministerul Finanţelor avîndu-se în vedere prevederile prezentei hotãrîri şi dispoziţiile legale privind întocmirea darilor de seama contabile asupra executãrii bugetului de stat. ART. 17 Se recomanda organelor cooperatiste şi celorlalte organe obşteşti centrale sa aplice la unitãţile în subordine prevederile prezentei hotãrîri ţinînd seama de specificul acestora, cu avizul Ministerului Finanţelor. ART. 18 Prezenta hotãrîre intra în vigoare la 1 ianuarie 1971. Pe aceeaşi data se abroga: - Dispoziţia Consiliului de Miniştri nr. 1598/1948 referitoare la normele pentru funcţionarea serviciilor de contabilitate ale instituţiilor de stat, ale întreprinderilor la care statul are participatiuni de capital şi ale administraţiilor locale, publicatã în Monitorul Oficial nr. 280 din 1 decembrie 1948; - Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 846/1950 privind mãsurile de luat pentru îmbunãtãţirea muncii de evidenta în întreprinderi şi instituţii, publicatã în Buletinul Oficial nr. 65 din 31 iulie 1950; - Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2221/1955 privind aprobarea "Regulilor de baza pentru planificarea, evidenta şi calcularea preţului de cost al producţiei industriale", publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 55 din 14 noiembrie 1955; - Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2336/1956 pentru aprobarea "Regulamentului privind dãrile de seama şi bilanţurile contabile ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, cooperatiste şi obşteşti", publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 64 din 7 decembrie 1956, cu modificãrile ulterioare aduse prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 517/1965 şi Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2580/1966, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei hotãrîri.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
