Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Valer-Vasile Bica - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, formulatã de domnul Iulian Somacescu şi depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 91 din 8 septembrie 1996.
Contestaţia a fost înaintatã Curţii Constituţionale la data de 9 septembrie 1996 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 175 D/1996.
Curtea a decis soluţionarea contestaţiei fãrã citarea pãrţilor, avînd în vedere cerinta legalã a rezolvarii acesteia în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la <>art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Magistratul-asistent prezintã obiectul contestaţiei.
În contestaţie se susţine ca "alegerile prezidenţiale planificate sa aibã loc în anul 1996, simultan cu cele parlamentare, nu sînt constituţionale, deci înscrierea de candidaturi pentru funcţia de Preşedinte al României, existind deja un Preşedinte ales şi obligat prin Constituţie sa exercite acea funcţie încã doi ani, este de asemenea neconstitutionala". În argumentarea acestei opinii, contestatorul considera ca, dupã adoptarea Constituţiei, alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României nu ar fi trebuit sa aibã loc în 1992, şi în 1994, pînã la împlinirea duratei mandatului de 4 ani, prevãzut de art. 83 alin. (1) din Constituţie, calculatã de la data validãrii alegerilor din 20 mai 1990, astfel încît scrutinul urmãtor nu poate avea loc decît în anul 1998.
Procurorul, avînd cuvintul în fond, apreciazã ca argumentele prezentate de contestator constituie o interpretare personalã, eronatã, a prevederilor legale privind alegerea Preşedintelui României şi, pe cale de consecinta, solicita respingerea contestaţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
luind în dezbatere contestaţia înaintatã de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa o soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .
Analizînd contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmãtoarele:
Contestaţia se întemeiazã pe un singur motiv esenţial, şi anume ca mandatul de 4 ani pe care îl exercita domnul Ion Iliescu, în funcţia de Preşedinte al României, se încheie în 1998, astfel încît alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996 nu pot avea loc, fiind neconstituţionale.
Motivul invocat excede cadrul procesual al unei contestaţii formulate în temeiul <>Legii nr. 69/1992 , întrucît obiectul sau îl constituie, în realitate, însãşi constituţionalitatea alegerilor de la 3 noiembrie 1996, ca şi a celor ce au avut loc în 1992. Deci, prin contestaţie nu se invoca um impediment legal pentru ca o persoana sa poatã candida la funcţia de Preşedinte al României, raportat la candidatura domnului Constantin Niculescu, ceea ce ar putea forma obiectul unui litigiu electoral. Curtea, în limitele atribuţiilor sale prevãzute de art. 144 lit. d) din Constituţie şi de <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 , raportate la prevederile <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , nu are competenta de a se pronunţa asupra constituţionalitãţii alegerilor din 1992, a celor ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 şi nici de a proroga mandatul actual al Preşedintelui României pînã în anul 1998.
Cît priveşte contestarea, în general, a candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României pentru alegerile din acest an, este de observat ca, potrivit legii, contestaţia nu poate privi decît candidaţii individualizati dupã înregistrarea candidaturii lor la Biroul Electoral Central.
Fata de cele arãtate, contestaţia este neîntemeiatã.
Totodatã, spre a inlatura orice speculatie posibila legatã de motivele invocate în contestaţie, Curtea, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei, constata ca aceste motive nu justifica teza neconstitutionalitatii alegerilor din 1992, care au fost legal validate, ca şi a celor care vor avea loc la 3 noiembrie 1996, precum şi a înregistrãrii de candidaturi pentru funcţia de Preşedinte al României la aceste din urma alegeri.
Potrivit <>art. 80 alin. 2 din Decretul-lege nr. 92/1990 , Parlamentul trebuia sa organizeze, dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, noi alegeri în termen de cel mult un an, pentru toate autoritãţile elective constituite în temeiul acelui decret-lege. De asemenea, art. 99 din acelaşi act normativ prevedea ca acesta se aplica pînã la adoptarea legii electorale elaborate pe baza Constituţiei. În acest sens, <>Decretul-lege nr. 92/1990 a fost abrogat prin <>art. 30 al Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României.
De asemenea, art. 151 alin. (1) din Constituţie prevede ca "Instituţiile republicii, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituţii, rãmîn în vigoare pînã la constituirea celor noi".
Rezulta ca dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, asa cum s-a arãtat în <>Hotãrîrea Curţii Constituţionale nr. 1/1996 , autoritãţile publice cu caracter electiv - Parlamentul şi Preşedintele României - şi-au continuat activitatea, în temeiul art. 151 alin. (1) din Constituţie, pe baza legitimãrii conferite anterior, în urma scrutinului din 20 mai 1990. De aceea durata de 4 ani a mandatului presedintial, prevãzutã de art. 83 alin. (1) din Constituţie, nu este aplicabilã funcţiei de Preşedinte al României, astfel cum exerciţiul ei a fost prorogat prin <>art. 151 alin. (1) din Constituţie, mai ales ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu stabilise un termen pentru realizarea acestei funcţii. Susţinerea contestatorului este, deci, contrarã nu numai principiului neretroactivitatii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, dar şi faptului ca instituţia mandatului presedintial a fost pentru prima oara reglementatã prin Constituţia din 1991.
Pe cale de consecinta, alegerile parlamentare şi preşedinţiale din 1992 au fost conforme atît dispoziţiilor sus-menţionate din <>Decretul-lege nr. 92/1990 , cît şi dispoziţiei constituţionale a art. 151 alin. (1) care, în mod expres, prevede ca autoritãţile publice existente rãmîn în vigoare "pînã la constituirea celor noi", iar alegerile ce vor avea loc la 3 noiembrie 1996 sînt conforme, în ce priveşte Preşedintele României, dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 , precum şi cele ale art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 11 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiatã contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Constantin Niculescu la funcţia de Preşedinte al României, formulatã de domnul Iulian Somacescu.
Hotãrîrea este definitiva şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasile Bica
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
