Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Virgil Firuleasa - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnilor Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, Tudor Mohora, Gheorghe Funar, Petre Roman, Constantin Mudava, Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu şi Nicolae Militaru pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depusa la Biroul Electoral Central cu nr. 428 din 13 octombrie 1996, de domnul Dimitrie Onica.
Contestaţia a fost înaintatã Curţii Constituţionale şi formeazã obiectul Dosarului nr. 286D/1996.
Curtea a decis soluţionarea contestaţiei fãrã citarea pãrţilor, avînd în vedere cerinta legalã a rezolvarii ei în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , ale art. 11 alin. (2) şi (3) şi ale <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la <>art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Magistratul-asistent prezintã obiectul contestaţiei.
Contestatorul arata ca, fata de toţi candidaţii ce fac obiectul contestaţiei, motivele, în esenta, sînt "A - Nedemnitatea; B - Miselia şi C - Mirsavia" acestora, precizînd, în acest sens, ca invoca "etichetari şi acuzatii care au apãrut în diferite ziare şi reviste, la radio şi Tv".
În cazul candidaturii domnului Ion Iliescu, se arata ca, deşi în Legea electoralã din anul 1946 erau prevederi ce declarau nedemne de a fi alese anumite persoane şi deşi o soluţie similarã a fost prevãzutã şi în Decretul-lege nr. 92/1990, nici Constituţia şi nici legea electoralã nu mai prevãd decît cauzele de neeligibilitate reglementate de art. 16 alin. (3), art. 34 şi art. 35 din Constituţie, favorizind înregistrarea unui numãr excesiv de candidaţi pentru alegerile preşedinţiale din acest an, ceea ce <<este tot "opera" lui Ion Iliescu>>. De asemenea, se imputa domnului Ion Iliescu urmãtoarele: procesul foştilor dictatori Nicolae şi Elena Ceauşescu, pe care nu îi apara, întrucît "Meritau sa fie condamnaţi la moarte cel puţin de 10 (zece) ori. Sa fi fost jupuiti de vii şi apoi impuscati", dar "aveau dreptul la o dreapta judecata" care nu a avut loc, întrucît procesul s-a desfãşurat cu nerespectarea regulilor procedurale general admise; în acest scop, se susţine ca domnul Ion Iliescu ar fi decis "improvizarea unui tribunal militar special" unde "Şi-a trimis calaii la fata locului. Ma refer la Victor Stanculescu, Voican Gelu Voiculescu, Virgil Magureanu şi pe alţii", pe care ulterior i-a rasplatit; în alta ordine de idei, se imputa domnului Ion Iliescu faptul ca "a abrogat pedeapsa cu moartea", precum şi alte legi din regimul ceausist care "incriminau specula, sabotajul, trecerea frauduloasã a frontierei" şi altele, ca nu a intervenit pentru stavilirea unor fenomene negative, ca "a dat legea cumulului de funcţii" şi nu a luat mãsuri "impotriva proliferarii asa-numitului învãţãmînt universitar particular".
Cu privire la candidatura domnului Corneliu Vadim Tudor se arata ca:
"a) Îl contest pentru ca este bolnav psihic (paranoic), chiar dacã nu este pus sub interdicţie.
b) Îl contest pentru ca este un prezumtiv infractor. A se vedea Hotãrîrea Parlamentului prin care i s-a ridicat imunitatea. Deci nu opereazã prezumţia de vinovãţie, ci convingerea certa ca este un infractor, şi încã unul extrem de periculos.
c) Dovada certa ca este infractor rezulta din fituica sa <<România Mare>>, prin care propaga deschis, fãrã nici un fel de reţinere, ura de rasa şi ura de clasa. A fãcut şi face propaganda cu caracter fascist (art. 166 Cod penal), precum şi propaganda naţionalist-şovinã (art. 317 Cod penal).
A propagat şi propaga ura impotriva evreilor şi a ungurilor, indeamna la rãzboi civil între romani şi unguri, pentru a razbuna, spune el, crimele comise de ocupantii unguri în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Acest individ a mers pînã acolo încît <<l-a confiscat>> în interesul sau pe nefericitul de Mihai Cofariu, victima conflictelor interetnice din martie 1990 de la Tirgu Mures, şi a mers, acest Vadim Tudor, cu cinismul şi demagogia pînã acolo încît l-a propus pe Mihai Cofariu drept candidat pentru un post de parlamentar într-un judeţ (Covasna sau Harghita, nu ştiu exact) unde populaţia maghiara este majoritara, în proporţie de 70-80% ...
d) Acelaşi Vadim Tudor, prin articolele publicate în <<fituicile>> sale şi prin luarile de cuvint din Parlament, la conferinţe de presa sau în public, cu diverse ocazii, a sters şi şterge munca de luni şi luni de zile a diplomaţiei romane (asa cum este ea destul de modesta), în sensul ca Vadim Tudor <<ne-a ridicat în cap>> evreimea din Israel şi evreimea mondialã (marea finanta) şi ungurimea.
Adicã a fãcut mai mult rau României decît un cataclism, decît un rãzboi.
e) Acest iresponsabil, acest nebun de legat sau de bagat în puscarie, a aruncat cu venin şi cu noroi în justiţie şi procuratura.
Sînt de notorietate articolele sale desantate la adresa foştilor procurori generali Gh. Robu, P. Cherecheanu şi Manea Dragulin, precum şi injuriile adresate multor alţi magistraţi.
f) Acest pseudopoet şi pseudoscriitor şi jurnalist a fost acela care înainte de Revoluţia din decembrie 1989 a aruncat cu noroi, <<a turnat şi a fulgerat>> în mai-marii nostri scriitori aflaţi în strãinãtate sau în ţara, Eugen Ionescu, M. Lovinescu şi atitia alţii, numai pentru ca aceştia nu gindeau şi nu procedau ca el, adicã nu erau slugile sinistrului Nicolae Ceauşescu, personaj monstruos pe care V. Tudor îl ridica în slava şi pe care, acum, incearca sa-l reabiliteze.
g) La alegerile parlamentare din septembrie 1992 a candidat din partea P.R.M., printre alţii rechemati, şi şeful Securitãţii judeţului Caras-Severin (dacã nu ma insel, cert este ca personajul exista). Şi culmea, a şi fost ales"; de asemenea, se arata ca "Vadim Tudor ameninta ca atunci cînd va ajunge preşedinte va confisca averile <<speculantilor>>, <<bisnitarilor>>, adicã va proceda exact ca N. Ceauşescu cu vilele de la Piatra-Neamt, Suceava şi din alte localitãţi"; în concluzie, se susţine ca "Locul lui Vadim Tudor este la Penitenciarul Jilava, dupã geamuri (gratii) ferecate sau la spitalul de nebuni (la Socola, la Poiana Mare, la Poroschia sau la Spitalul nr. 9) şi nicidecum pe listele de candidaţi la Presedintie"
În ceea ce priveşte pe domnul Adrian Paunescu, "Acest Rasputin roman. Acest <<porc>> cum singur s-a autointitulat cu falsa pocainta atunci cînd M. Tatulici (un alt securist şi comunist pocait) l-a scos (pe A.P.) de la lada de gunoi a isteriei unde îi era locul pe deplin meritat", se contesta candidatura sa pe motiv ca el ar fi "reprezentantul (continuatorul) Partidului Comunist Roman", avîndu-l ca preşedinte pe Ilie Verdet, "mina dreapta a lui Nicolae Ceauşescu", dar condus în realitate de Adrian Paunescu; de asemenea, se arata ca Adrian Paunescu, pentru a întãri cultul lui Nicolae Ceauşescu "organiza... adevãrate orgii (prin al sau <<Cenaclul Cintarea României>>)", concluzionindu-se ca "locul lui este la Puscarie sau la Spitalul de nebuni şi nu în Palatul Presedintial".
Cu privire la Tudor Mohora se arata ca şi acesta este "un alt comunist", fost activist U.T.C.
Referitor la Gheorghe Funar se arata ca acesta nu poate candida, deoarece:
"a) Este un infractor. Instigator şi complice cu Ion Stoica, patronul <<Caritasului>>, care deja a fost (Ion Stoica) condamnat pentru escrocherie".
"b) Gheorghe Funar, împreunã cu escrocul de Ion Stoica, <<a devalizat>> pur şi simplu vistieria Moldovei şi a Bucovinei de milioanele de lei, cãci cei mai mulţi naivi, oameni amariti, care <<au cotizat>> la <<Caritas>>, au fost din aceste doua provincii ale tarii."
Candidatura domnului Petre Roman este contestatã fiind "fiul tatãlui sau" şi deoarece, în perioada cît a fost prim-ministru "a secatuit ţara de toate avutiile sale, printre care şi depozitul de valuta - credit existent - de circa 2,5 miliarde de dolari"; cu privire la tatãl candidatului, Valter Roman, acesta este caracterizat astfel: "un aventurier, un <<jidan ratacitor>>, ucigas plãtit în <<Brigazile roşii>> din Spania, comunist de talie internationala (revolutionar comunist de profesie). A venit în România cu tancurile sovietice, o data cu Ana Paucker, Teohari Georgescu şi Vasile Luca, sinistre personaje comuniste. Valter Roman, mina dreapta a lui Gheorghiu-Dej, a trimis la puscarie şi în lagarele de concentrare, adicã exterminare, floarea intelectualitatii romane şi zeci şi sute de mii de alţi oameni de mare valoare (ţãrani vrednici, intelectuali de frunte, muncitori luminati s.a.)".
În finalul contestaţiei se solicita sa se cerceteze "dacã domnii Câmpeanu Radu, Constantin Niculescu, Constantin Mudava (vraci, escroc, condamnat penal), Nicolae Militaru (prosovietic, K.G.B.-ist, prieten cu Ion Iliescu) au întrunit cu adevãrat cele 100.000 de semnãturi pentru a putea candida".
Procurorul, avînd cuvintul, apreciazã ca neîntemeiatã contestaţia, întrucît motivele invocate nu reprezintã cauze de neeligibilitate, ci simple consideratiuni politice.
CURTEA,
luind în dezbatere contestaţia înaintatã de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa o soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .
Analizînd contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmãtoarele:
Motivele invocate în contestaţie nu reprezintã impedimente juridice pentru ca o persoana sa poatã candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi ale art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încît nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrãrii de cãtre Biroul Electoral Central a candidaturilor contestate. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe hotãrîri emise cu prilejul alegerilor din anul 1992 şi al alegerilor din acest an, neexistand temei pentru a se reveni asupra celor statuate.
Prin natura lor, aceste motive exced atribuţiilor Curţii Constituţionale, definite de Constituţie şi de <>Legea nr. 69/1992 , putind fi apreciate, eventual, numai de cãtre corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.
În ceea ce priveşte cererea de a se verifica semnãturile susţinãtorilor pentru candidaturile domnilor Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu, Constantin Mudava şi Nicolae Militaru, Curtea constata ca nu se contesta realitatea semnaturilor, iar verificarea existenţei acestora este de competenta Biroului Electoral Central, în conformitate cu prevederile <>art. 9 din Legea nr. 69/1992 .
În consecinta, contestaţia ce face obiectul judecaţii de fata urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) şi ale <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 , precum şi ale art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiatã contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnilor Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, Tudor Mohora, Gheorghe Funar, Petre Roman, Constantin Mudava, Radu Câmpeanu, Constantin Niculescu şi Nicolae Militaru la funcţia de Preşedinte al României, formulatã de domnul Dimitrie Onica.
Hotãrîrea este definitiva şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
