Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Sorin Marinescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, dupã cum urmeazã:
- nr. 309 din 3 octombrie 1996, a domnului Fodor Onoriu;
- nr. 313 din 3 octombrie 1996, a domnului Panaitescu Edmond.
Contestaţiile au fost înaintate Curţii Constituţionale şi formeazã obiectul dosarelor nr. 255 D/1996 şi nr. 256 D/1996.
Curtea a decis soluţionarea contestaţiilor fãrã citarea pãrţilor, avînd în vedere cerinta legalã a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) şi (3) şi <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la <>art. 85 din Legea nr. 68/1992 şi coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Magistratul-asistent prezintã obiectul contestaţiilor.
În motivarea contestaţiei depuse de domnul Fodor Onoriu se arata ca domnul Ion Iliescu nu a respectat prevederile Constituţiei şi jurãmîntul depus cu ocazia investirii în anul 1992 de a fi preşedintele tuturor romanilor, prin aceea ca în exercitarea funcţiei a partinit vizibil Partidul Democraţiei Sociale din România şi partidele din "pentagonala roşie", care au acaparat puterea şi economia, la toate nivelurile, prin trafic de influenta, abuz de putere, nepotism şi corupţie; nu a respectat prevederile Constituţiei de a asigura un trai decent populaţiei, deşi de la tribuna revoluţiei a afirmat ca în ţara nimeni nu va mai rabda de foame şi de frig; o dovada ca nu este preşedintele tuturor romanilor este candidatura sa pe listele Partidului Democraţiei Sociale din România; ţara nu poate fi condusã de un ateu.
Domnul Panaitescu Edmond contesta înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, întemeindu-se pe motivele invocate într-o intimpinare adresatã Biroului Electoral Central, precum şi pe urmãtoarele aspecte: domnul Ion Iliescu şi Partidul Democraţiei Sociale din România se fac vinovaţi de favorizarea unor infractori, de organizarea crimei de stat şi de corupţia generalizata din România; de asemenea, Preşedintele României este implicat "într-un lant impresionant de fapte care încep cu inactiunea organelor Sectiei militare a Parchetului General de pe lîngã Curtea Suprema de Justiţie", într-un anumit dosar; de a i se fi sustras contestatorului actul de identitate ca şi titlul de proprietate; contestatorul mai susţine ca "nu poate intra şi nu-şi poate folosi domiciliul" şi ca a fost trimis pe nedrept, din oficiu, în judecata penalã, pe baza unor probe falsificate. În sfîrşit, se arata ca domnul Ion Iliescu "a sfidat interesele superioare ale României" şi a manifestat nepasare fata de consecinţele ce decurg din nerespectarea drepturilor omului în România.
În intimpinarea la care se referã contestatorul şi care face astfel parte integrantã din contestaţia privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României se arata urmãtoarele: întrucît actualul Preşedinte al României nu poate face parte dintr-un partid politic, conform art. 84 alin. (1) din Constituţie, rezulta ca Domnia sa nu poate candida decît ca independent; stringerea celor minimum 100.000 de semnãturi ale susţinãtorilor se referã la persoanele fizice cu drept de vot şi nu la partide politice; candidatul independent este obligat sa posede o sigla proprie, iar nu sa foloseascã sigla unui partid politic; propunerea trebuie semnatã de candidatul independent şi trebuie sa cuprindã declaraţia acestuia în sensul ca îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru a candida; se impune ca verificarea listelor de sustinatori sa fie facuta pe calculator spre a fi eliminati cei care au semnat de mai multe ori; candidatul independent nu poate fi propus de un partid politic.
Deoarece contestaţiile vizeazã acelaşi candidat, şi anume pe domnul Ion Iliescu, pentru o mai buna administrare a justiţiei, preşedintele Curţii Constituţionale pune în discuţie conexarea dosarelor.
Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 256 D/1996 la Dosarul nr. 255 D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor contestaţiilor printr-o singura hotãrîre.
Procurorul, avînd cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestaţiilor, aratind ca înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu s-a fãcut cu respectarea condiţiilor prevãzute la <>art. 3 şi 9 din Legea nr. 69/1992 . Cît priveşte consideratiile de ordin economic, moral şi material, arata ca acestea nu reprezintã cauze de neeligibilitate.
CURTEA,
luind în dezbatere contestaţiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa le soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .
Analizînd contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României şi vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmãtoarele:
Cu privire la contestaţia domnului Panaitescu Edmond privind valabilitatea şi legalitatea candidaturii domnului Ion Iliescu la Preşedinţia României se constata ca unel dintre motivele pe care acesta le invoca sînt cele arãtate în intimpinarea adresatã Biroului Electoral Central, care este anexatã la contestaţie. În aceste condiţii, Curtea urmeazã a analiza temeinicia motivelor invocate în intimpinare, în lumina dispoziţiilor constituţionale şi legale privind contenciosul electoral presedintial.
În legatura cu susţinerea potrivit cãreia domnul Ion Iliescu nu poate candida decît ca independent, deoarece nu poate face parte dintr-un partid politic, se retine ca acest fapt nu exclude posibilitatea sprijinirii candidaturii sale de cãtre o formaţiune sau un partid politic, neexistand nici o interdicţie constituţionalã sau legalã în acest sens. Astfel prevederile <>art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 69/1992 stabilesc ca propunerile de candidaturi se fac în scris şi ca vor fi primite doar dacã sînt semnate de conducerea partidului sau a formatiunii politice care a propus candidatul, fãrã nici o precizare relativã la apartenenţa sau neapartenenta politica a candidatului.
În legatura cu valabilitatea listelor de sustinatori depuse în conformitate cu <>art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 , contestatorul nu pretinde ca ele nu ar fi reale, sugerind numai modul în care ar trebui verificate, ceea ce, evident, nu poate constitui un temei legal vizind candidatura a carei înregistrare se critica.
Se mai susţine prin contestaţie ca fiecare candidat independent este obligat sa posede o sigla proprie şi nu pe cea a unui partid politic, dar aceasta afirmatie nu este sprijinita pe un temei legal. Într-adevãr, potrivit <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 , dacã alegerile pentru Preşedintele României au loc concomitent cu cele pentru Camera Deputaţilor şi Senat, se vor utiliza numai semnele electorale stabilite în cadrul alegerilor pentru cele doua Camere; Textul nu conţine nici o interdicţie de a se utiliza sigla unui partid de cãtre un candidat ce nu este membru al acestuia, dar se bucura de sprijinul lui.
Lipsitã de temei este şi susţinerea potrivit cãreia propunerea de candidatura trebuie semnatã de candidat şi ca ea trebuie sa cuprindã şi declaraţia acestuia ca îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru a candida. Astfel, potrivit <>art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 69/1992 , propunerile se fac în scris şi vor fi primite numai dacã sînt semnate de conducerea partidului sau a formatiunii politice ori de conducerile acestora, care au propus candidatul, iar candidatul are, potrivit art. 9 alin. (2) lit c) din aceeaşi lege, doar obligaţia de a semna declaraţia de acceptare a candidaturii, cerinţe care, potrivit documentelor depuse la dosarul candidatului, rezulta ca au fost îndeplinite atît de candidat, cît şi de cãtre partidul politic care a fãcut propunerea de candidatura.
Celelalte motive invocate de domnii Fodor Onoriu şi Panaitescu Edmond privesc considerente de ordin economic, moral şi material, care nu prezintã impedimente juridice pentru ca o persoana sa poatã candida la funcţia de Preşedinte al României, în sensul prevederilor art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) şi ale art. 81 alin. (4) din Constituţie, astfel încît nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrãrii de cãtre Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile preşedinţiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat deja prin mai multe hotãrîri recente, neexistand nici un temei pentru a se reveni asupra celor statuate.
În consecinta, contestaţiile ce fac obiectul judecaţii de fata urmeazã a fi respinse.
Pentru considerentele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) şi ale <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 , precum şi ale art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, formulate de domnii Fodor Onoriu şi Panaitescu Edmond.
Hotãrîrea este definitiva şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
