Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea contestaţiei în anulare formulatã, în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civilã, de Alianta Civicã, doamna Dorana Cosoveanu şi domnul Neculai Prelipceanu impotriva <>Hotãrîrii Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996 de respingere a contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu.
Curtea a decis soluţionarea prezentei contestaţii fãrã citarea contestatorilor, potrivit procedurii legale referitoare la soluţionarea contestarii candidaturilor la funcţia de Preşedinte al României, avînd în vedere caracterul de incident procedural în cadrul contenciosului electoral şi ţinînd seama de cerinta legalã a rezolvarii litigiilor în domeniul electoral, cu respectarea termenelor prevãzute de lege, conform prevederilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) şi alin. (3) şi <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 . De aceea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata ca prevederile art. 85 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, referitoare la citarea sau înfãţişarea pãrţilor, sînt incompatibile cu procedura jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiei de fata.
Magistratul-asistent prezintã obiectul contestaţiei.
În contestaţie se cere anularea hotãrîrii atacate pe aceasta cale, întrucît judecata s-a fãcut fãrã citarea contestatorilor, considerindu-se ca sînt incidente prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civilã, conform cãrora hotãrîrile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare cînd procedura de chemare a partii nu a fost îndeplinitã potrivit cerinţelor legii, iar acest motiv nu a putut fi invocat pe cãile ordinare de atac.
În motivarea contestaţiei se invoca prevederile <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi regulamentul Curţii, conform cãrora şedinţele de judecata pot sa nu fie publice, dar din motive întemeiate, precum şi prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeanã pentru Apãrarea Drepturilor Omului şi a Libertãţilor Fundamentale în care se prevede ca orice persoana are dreptul la o judecata în mod public de cãtre o instanta independenta şi impartiala, în procesele privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. În acest sens se arata ca şedinţa poate sa nu fie publica "doar din motive întemeiate ori atunci cînd, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei". Pe fond, se considera ca soluţionarea contestaţiei impotriva înregistrãrii candidaturii domnului Ion Iliescu fãrã citarea pãrţilor constituie o încãlcare a principiului contradictorialitãţii, a dreptului la apãrare şi a principiului oralitatii. Chiar dacã, potrivit <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992, soluţionarea contestaţiei se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanta preşedinţialã, care, potrivit art. 581 din Codul de procedura civilã, poate fi data şi fãrã citarea pãrţilor, contestatorii considera ca aceasta ultima posibilitate are un caracter de excepţie. În acest sens, precizeazã ca existenta interesului public legat de soluţionarea contestaţiei privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu impunea ca judecarea sa se facã cu citarea pãrţilor, mai ales ca, în ce priveşte ordonanta preşedinţialã, exista calea de atac a apelului, care, în toate cazurile, se judeca cu citarea pãrţilor. Totodatã, se apreciazã ca termenul de 5 zile pentru inminarea citaţiei putea fi prescurtat şi ca prevederea legalã referitoare la soluţionarea contestaţiei, în maximum 48 de ore, nu prevaleazã asupra principiilor publicitãţii, contradictorialitãţii, oralitatii şi dreptului la apãrare. Se mai apreciazã ca necitarea pãrţilor ar fi echivalenta cu o antepronuntare şi ca, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevaleazã dispoziţiile Convenţiei europene susmenţionate, indicindu-se unele hotãrîri pronunţate la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg, referitoare la drepturi civile şi interese private, care au consacrat publicitatea dezbaterilor, principiile "egalitãţii armelor" şi oralitatii, precum şi faptul ca aceste exigente se aplica şi jurisdicţiei curţilor constituţionale. În finalul contestaţiei se invoca unele motive de combatere a unor posibile contrrgumente, şi anume faptul ca numai candidatul la funcţia de Preşedinte al României ar fi avut motive sa se plinga ca nu a fost citat, ca practica jurisdicţionalã a Curţii nu constituie izvor de drept, asa încît nu ar fi semnificativã evocarea hotãrîrilor anterioare, ca soluţionarea contestaţiei în anulare nu ar fi de competenta Curţii şi ca aceasta ar putea, potrivit <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , sa hotãrascã asupra compatibilitatii regulilor procedurii civile cu natura procedurii din fata Curţii, însã nu "peste şi în afarã legii".
Procurorul, avînd cuvintul, apreciazã ca inadmisibila contestaţia în anulare, deoarece art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 prevede în mod expres ca impotriva hotãrîrilor definitive, pronunţate în contenciosul electoral, nu exista cale de atac. În consecinta, nici celelalte motive invocate în contestaţie nu mai trebuie analizate.
CURTEA,
luind în dezbatere contestaţia în anulare, constata, cu opinia separatã a unui judecãtor, ca este competenta sa o soluţioneze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 şi al <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civilã.
În opinia separatã se arata ca, deoarece, fata de dispoziţiile constituţionale şi legale, jurisdicţia constituţionalã nu include şi cãile extraordinare de atac, iar în acest domeniu nu sînt aplicabile dispoziţiile procedurale civile, cererii de fata îi sînt aplicabile dispoziţiile constituţionale şi legale privitoare la rezolvarea petitiilor. Ca atare, rezolvarea acesteia prin proceduri jurisdicţionale este contrarã Constituţiei şi dispoziţiilor legale în materie.
Analizînd contestaţia în raport cu prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 , ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 şi ale <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , Curtea retine urmãtoarele:
Contestaţia în anulare are ca obiect <>Hotãrîrea Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996 , pronunţatã în cadrul procedurii referitoare la soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea candidaturilor pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 3 noiembrie 1996.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, impotriva hotãrîrilor definitive pronunţate în contenciosul electoral, reglementat de aceasta lege, nu exista cale de atac. În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 3 din 30 iunie 1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a decis ca dispoziţia respectiva este constituţionalã, fiind conformã exigenţelor impuse de specificul procesului electoral. Obiecţia de neconstituţionalitate pentru soluţionarea cãreia s-a emis aceasta decizie privea tocmai admisibilitatea cãilor extraordinare de atac în domeniul contenciosului electoral.
Întrucît <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României prevede ca dispoziţiile legale referitoare la judecarea contestaţiilor şi a oricãror alte cereri din Legea nr. 68/1992 se aplica şi în ce priveşte alegerile preşedinţiale, rezulta ca prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 sînt incidente şi în ce priveşte contenciosul electoral privind alegerile preşedinţiale.
În consecinta, impotriva hotãrîrilor Curţii Constituţionale emise pentru soluţionarea contestaţiilor privind înregistrarea sau neînregistrarea unei candidaturi, nu exista nici o cale de atac.
În acelaşi sens, prin decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 2 din 3 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 martie 1994, s-a statuat ca "în activitatea jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale contestaţia în anulare nu este exclusa".
Curtea Constituţionalã a reconfirmat recent aceasta interpretare prin hotãrîrile nr. 25 şi nr. 26, ambele din 20 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 24 septembrie 1996.
Fata de cele arãtate, rezulta ca prezenta contestaţie urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila, nemaifiind deci posibila analiza motivelor invocate de contestatori, inclusiv a hotãrîrilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, invocate, şi care se referã la drepturi şi obligaţii cu caracter civil.
Pentru considerentele arãtate şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. B a), ale <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 , cele ale art. 2 alin. (2) şi ale <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , precum şi ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, raportate la art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civilã, cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca inadmisibila contestaţia în anulare formulatã de Alianta Civicã, doamna Dorana Cosoveanu şi domnul Neculai Prelipceanu impotriva <>Hotãrîrii Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 septembrie 1996 .
Decizia este definitiva şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
