Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul <>art. 73 alin. (8) din Legea învãţãmîntului nr. 84/1995 , republicatã,
Guvernul României hotãrãşte:
CAP. 1
Instituţii organizatoare şi domenii
ART. 1
(1) Doctoratul, ca forma superioarã de învãţãmînt şi de cercetare, se organizeazã în instituţii de învãţãmînt superior şi în institutele de cercetare ştiinţificã aprobate de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Aprobarea se da pentru fiecare specialitate de doctorat în parte.
(2) Ramurile de ştiinţa şi specializãrile în care se organizeazã doctoratul, criteriile generale şi specifice de evaluare a studiilor de doctorat în vederea acreditãrii se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Lista ramurilor de ştiinţa, a specializãrilor şi criteriilor de evaluare sînt revizuite la interval de 5 ani.
ART. 2
(1) Doctoratul este organizat cu frecventa şi fãrã frecventa, avînd durata de 3-4 ani la forma cu frecventa şi de 4-5 ani la forma fãrã frecventa.
(2) Doctoratul cu frecventa poate fi organizat numai în cadrul instituţiilor de învãţãmînt superior.
Pe durata studiilor de doctorat, persoana respectiva are calitatea de doctorand.
ART. 3
Doctoratul se desfãşoarã sub îndrumarea ştiinţificã a unui conducãtor de doctorat, în cadrul catedrelor, departamentelor, facultãţilor şi institutelor de cercetare acreditate pentru organizarea doctoratului.
ART. 4
(1) Conducãtorii de doctorat sînt profesori universitari sau cercetãtori ştiinţifici principali gradul I, avînd titlul de doctor şi o experienta de cercetare ştiinţificã recunoscuta de cãtre comunitatea academica.
(2) Dreptul de a conduce doctoratul este avizat nominal de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, la propunerea instituţiilor organizatoare, şi este conferit prin ordin al ministrului învãţãmîntului.
(3) Pot conduce doctoratul şi profesori universitari sau cercetãtori ştiinţifici principali gradul I, care au funcţia de baza în instituţii de învãţãmînt superior sau în institute de cercetare ştiinţificã care nu sînt acreditate sa organizeze doctorat. Activitatea de conducere a doctoratului de cãtre aceştia se desfãşoarã în cadrul instituţiilor acreditate în acest scop.
(4) Un conducãtor de doctorat poate indruma simultan cel mult 15 doctoranzi.
ART. 5
Tezele de doctorat pot fi realizate şi sub îndrumarea concomitenta a unui conducãtor de doctorat din ţara şi a unuia dintr-o alta ţara, cu condiţia existenţei unui acord prealabil între instituţiile implicate, care sa asigure recunoaşterea reciprocã a titlului de doctor acordat, cu respectarea prevederilor prezentei hotãrîri.
ART. 6
(1) Ministerul Învãţãmîntului acorda anual burse de doctorat cu frecventa, cu durata de 3-4 ani, instituţiilor de învãţãmînt superior care organizeazã aceasta forma de învãţãmînt. Bursele se obţin prin concurs, la nivelul instituţiilor de învãţãmînt superior. Bursierii au drepturile şi obligaţiile profesionale ale unui preparator.
(2) Institutele de învãţãmînt superior acreditate sa organizeze doctorat pot oferi burse de doctorat şi din venituri proprii obţinute din donaţii şi sponsorizãri cu aceasta destinaţie.
ART. 7
(1) La expirarea duratei de 3-4 ani, respectiv de 4-5 ani, înceteazã obligaţiile conducatorului de doctorat şi drepturile doctorandului.
Doctorandul poate cere, în perioada stabilitã pentru doctorat, transferul de la forma cu frecventa la forma fãrã frecventa, cu pierderea bursei.
(2) Consiliul facultãţii, respectiv consiliul ştiinţific al institutului de cercetare ştiinţificã în care se organizeazã doctoratul poate aproba, pentru motive întemeiate, schimbarea conducatorului de doctorat.
CAP. 2
Admiterea la doctorat
ART. 8
(1) Admiterea la doctorat se face anual, prin concurs, de regula la sfîrşitul semestrului II al anului universitar, dupã terminarea programelor de studii aprofundate - magister sau master. Concursul are loc în limita locurilor libere ale fiecãrui conducãtor de doctorat. Conducãtorul de doctorat decide cîte locuri scoate la concurs în fiecare sesiune.
(2) Concursul are loc sub forma de colocviu.
ART. 9
(1) Concursul de admitere se susţine în fata unei comisii propuse de biroul consiliului facultãţii şi aprobate de rectorul instituţiei de învãţãmînt superior şi, respectiv, propusã de biroul consiliului ştiinţific şi aprobatã de directorul institutului de cercetare. Din comisie pot face parte, alãturi de conducãtorii de doctorat care au scos locuri la concurs, şi alţi specialişti în domeniu, care au titlul de doctor.
(2) Concursul de admitere la doctorat este valabil numai pentru specializarea, instituţia, forma de doctorat şi anul în care a fost susţinut.
ART. 10
(1) Au dreptul sa participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii învãţãmîntului universitar de lungã durata cu diploma de licenta.
(2) Diplomele eliberate de instituţiile de învãţãmînt universitar de lungã durata pînã în anul 1993 inclusiv sînt echivalente cu diploma de licenta.
ART. 11
Pentru absolvenţii care s-au înscris la doctorat într-o alta specializare decît cea a licenţei, se pot stabili, de cãtre conducãtorul de doctorat, programe de studii suplimentare, necesare obţinerii titlului de doctor în specialitatea respectiva. Aceasta prevedere nu se aplica atunci cînd doctorandul a absolvit o şcoala de studii postuniversitare în specialitatea în care este înscris la doctorat.
ART. 12
La concursul de admitere se apreciazã, cu note de la 1 la 10: nivelul de cunoaştere, de cãtre candidat, pe baza consultãrii literaturii de specialitate, romana şi strãinã, a problematicii specializãrii respective; nivelul cunoaşterii de cãtre candidat a cercetãrilor recente legate de tematica tezei de doctorat pe care o propune; capacitatea candidatului de a-şi asuma iniţiative teoretice, experimentale, metodologice, pe tema propusã de cãtre acesta.
ART. 13
(1) Admiterea la doctorat a candidaţilor care doresc sa efectueze stagiul de pregãtire ca bursieri se face în limita locurilor stabilite şi în ordinea mediilor obţinute la concurs. Admiterea la doctorat a candidaţilor care doresc sa efectueze stagiul de pregãtire ca nebursieri se face în limita locurilor rãmase libere la fiecare conducãtor de doctorat.
(2) Media minima de admitere este de 8.
ART. 14
Candidaţii care se prezintã la concursul de admitere la doctorat beneficiazã de un concediu fãrã plata, potrivit reglementãrilor legale.
ART. 15
Înmatricularea candidaţilor reusiti la concurs se face prin dispoziţia rectorului instituţiei de învãţãmînt superior, respectiv a directorului institutului de cercetare ştiinţificã.
CAP. 3
Programul de pregãtire individualã a doctoranzilor
ART. 16
Programul de pregãtire individualã a doctoranzilor intra în atribuţiile instituţiilor de învãţãmînt superior şi ale institutelor de cercetare ştiinţificã, care, dupã acreditare, au dobîndit dreptul sa organizeze programe de studii de doctorat.
ART. 17
(1) Pregãtirea individualã a doctoranzilor se face sub îndrumarea conducatorului de doctorat. Activitatea de îndrumare este inclusã în norma didactica, potrivit legii.
(2) Participarea membrilor comisiilor la concursul de admitere, la examene şi la discutarea referatelor se include în norma didactica sau de cercetare.
ART. 18
Programul de pregãtire individualã cuprinde: a) programul de pregãtire generalã superioarã, cu o durata de 2 ani la forma cu frecventa şi de 3 ani la forma fãrã frecventa; b) elaborarea tezei de doctorat.
ART. 19
(1) Programul de pregãtire generalã superioarã cuprinde: organizarea studiului de documentare şi aprofundare în disciplina de specialitate şi în disciplinele înrudite; frecventarea de cursuri şi seminarii speciale; susţinerea de examene (2-4); elaborarea de referate (2-4); desfãşurarea de cercetãri ştiinţifice preliminare elaborãrii tezei de doctorat; formularea temei şi elaborarea planului lucrãrii de doctorat.
(2) În stabilirea programului de pregãtire individualã este posibila echivalarea unora dintre activitãţile desfãşurate în cadrul studiilor aprofundate de cãtre doctorandul în cauza, ca activitãţi specifice, incluse în programul individual. Echivalarea se poate referi la cel mult un examen şi/sau un referat, cu specificarea expresã a acestuia în planul de activitate. Referatele au ca obiect aspecte importante ale problematicii tezei de doctorat.
(3) În termen de 30 de zile de la susţinerea concursului de admitere, cei declaraţi reusiti stabilesc, împreunã cu conducãtorul de doctorat, programul de pregãtire generalã superioarã. Programul este aprobat de cãtre consiliul facultãţii sau de cãtre consiliul ştiinţific al institutului de cercetare în care este organizat doctoratul.
ART. 20
(1) Titlul şi planul tezei de doctorat se aproba în termen de 6 luni de la data sustinerii concursului la doctorat de cãtre consiliul facultãţii, respectiv consiliul ştiinţific al institutului de cercetare ştiinţificã, pe baza propunerii conducatorului de doctorat.
(2) Tema tezei de doctorat poate fi schimbatã o singura data, la propunerea conducatorului de doctorat şi pe baza aprobãrii consiliului facultãţii, respectiv a consiliului ştiinţific al institutului de cercetare ştiinţificã.
(3) În caz de imposibilitate a conducatorului de doctorat de a conduce doctoratul sau de deces, rectorul instituţiei de învãţãmînt superior, respectiv conducãtorul institutului de cercetare ştiinţificã poate aproba schimbarea conducatorului de doctorat pe baza propunerii consiliului facultãţii, respectiv a consiliului ştiinţific al institutului de cercetare ştiinţificã care organizeazã doctoratul.
ART. 21
(1) Examenele şi referatele se susţin în fata unei comisii de specialitate compuse din conducãtorul de doctorat (preşedinte) şi alţi 4 membri care au titlu de doctor, desemnaţi de cãtre decan, respectiv de cãtre director în cazul institutelor de cercetare ştiinţificã, la propunerea conducatorului de doctorat.
(2) Aprecierea rezultatelor obţinute de doctorand la examene se face cu note de la 1 la 10. Referatele se apreciazã cu calificative (admis sau respins). Comisia poate cere doctorandului refacerea referatelor.
ART. 22
(1) Doctorandul care nu obţine la un examen cel puţin nota 8 sau cãruia i s-a respins referatul poate sa se prezinte încã o data la examen sau poate susţine din nou referatul. Dacã nici în acest caz examenul sau referatul nu este promovat, doctorandul pierde dreptul de a continua doctoratul şi este exmatriculat începînd cu data nepromovãrii examenului sau referatului.
(2) Dispoziţia de exmatriculare este data de rectorul instituţiei de învãţãmînt superior, respectiv de directorul institutului de cercetare ştiinţificã, pe baza evaluãrii de cãtre conducãtorul de doctorat a realizãrii programului de pregãtire a doctorandului în cauza. Valabilitatea examenelor promovate înceteazã o data cu exmatricularea de la doctorat.
(3) Doctorandul exmatriculat poate sa se prezinte la un nou concurs de admitere.
ART. 23
Doctoranzii au dreptul sa foloseascã utilajele, laboratoarele, bibliotecile instituţiilor de învãţãmînt superior sau ale institutelor de cercetare ştiinţificã.
ART. 24
Doctoranzilor, indiferent de forma la care au fost înmatriculaţi, care în perioada de pregãtire individualã beneficiazã de o bursa de specializare în strãinãtate pentru o perioada de cel mult 2 ani, li se poate aproba întreruperea programului de pregãtire pe perioada respectiva, de cãtre instituţia care organizeazã doctoratul.
CAP. 4
Susţinerea tezei de doctorat şi obţinerea titlului de doctor
ART. 25
Teza de doctorat poate fi prezentatã pentru sustinere, în termenul fixat de programul de pregãtire individualã, numai dupã ce doctorandul a încheiat programul de pregãtire generalã superioarã, fapt atestat de cãtre conducãtorul de doctorat pe baza fisei de promovare a examenelor şi de sustinere a referatelor.
ART. 26
(1) Teza de doctorat este evaluatã de cãtre o comisie de specialişti, propusã de organul de conducere al instituţiei organizatoare, avizatã de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi aprobatã de ministrul învãţãmîntului.
(2) Comisia este alcãtuitã dintr-un preşedinte, conducãtorul de doctorat şi din 5 referenţi oficiali, specialişti cu activitate ştiinţificã deosebita, avînd titlul de doctor în domeniu, dintre care 4 nu funcţioneazã în instituţia organizatoare a doctoratului.
(3) Teza de doctorat va fi examinata de specialiştii din comisie care, fiecare în parte, va formula prin referate aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii temeinic motivate asupra valorii şi admisibilitãţii tezei, în vederea conferirii titlului ştiinţific de doctor. La sugestia unuia sau a mai multor membri ai comisiei, conducãtorul de doctorat poate cere doctorandului îmbunãtãţirea tezei.
(4) Specialiştii din comisie sînt obligaţi ca, în termen de cel mult doua luni de la primirea tezei de doctorat, sa depunã referatele de analiza. Dacã 2 dintre specialiştii din comisie apreciazã ca teza este nesatisfacatoare, aceasta se va reface, urmînd ca procedura de sustinere sa fie reluatã.
ART. 27
Teza de doctorat se susţine în şedinţa publica. Data şi locul sustinerii se afişeazã la instituţia organizatoare cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilitã de cãtre preşedintele comisiei pentru sustinere.
ART. 28
Teza de doctorat se susţine şi se dezbate în fata comisiei de doctorat, la facultatea sau la institutul de cercetare ştiinţificã unde doctorandul a efectuat stagiul de pregãtire. În cadrul acestei şedinţe publice comisia de doctorat dezbate teza, fiind audiate totodatã şi referatele neoficiale. Susţinerea poate avea loc doar în prezenta a cel puţin 5 dintre cei 7 membri ai comisiei. Membrii absenţi, datoritã unor motive bine întemeiate, trebuie sa trimitã votul lor în plic închis. Dupã încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia de doctorat hotãrãşte prin vot deschis asupra conferirii titlului de doctor. Comisia de doctorat va dezbate punct cu punct temeiurile pentru care un membru al sau propune refacerea sau respingerea tezei. Hotãrîrea de conferire a titlului de doctor ştiinţific se poate lua cu cel puţin 6 voturi.
ART. 29
(1) Teza de doctorat respinsã prin hotãrîrea comisiei de doctorat poate fi prezentatã pentru o noua sustinere dupã refacerea şi îmbunãtãţirea ei. Acest drept se acorda o singura data.
(2) Hotãrîrea comisiei de doctorat prin care s-a conferit titlul ştiinţific de doctor, împreunã cu dosarul doctorandului, se înainteazã de cãtre preşedintele comisiei în termen de 15 zile, rectorului instituţiei de învãţãmînt superior sau conducatorului institutului de cercetare ştiinţificã.
(3) Dupã verificarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la obligaţiile doctorandului în cadrul perioadei de pregãtire şi la legalitatea organizãrii sustinerii tezei în termen de 15 zile, dosarul candidatului este înaintat Ministerului Învãţãmîntului.
ART. 30
Hotãrîrea de conferire a titlului ştiinţific de doctor se supune spre confirmare Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. În acest scop, dosarul doctorandului se înainteazã, de cãtre Ministerul Învãţãmîntului, Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
ART. 31
(1) Titlul ştiinţific de doctor se acorda de cãtre conducerea instituţiei organizatoare şi se confirma de cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de pe lîngã Ministerul Învãţãmîntului, care verifica îndeplinirea standardelor naţionale de pregãtire postuniversitarã prin doctorat. Consiliul de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare motiveaza, în scris, hotãrîrea de confirmare sau de infirmare a titlului ştiinţific de doctor.
Pe baza ordinului ministrului învãţãmîntului se elibereazã diploma de doctor de cãtre instituţia acreditata.
(2) Data obţinerii titlului ştiinţific de doctor este data şedinţei de sustinere publica a tezei de doctorat în care comisia de doctorat a hotãrît conferirea titlului ştiinţific de doctor.
ART. 32
Titlul ştiinţific de doctor se acorda în ramura de ştiinţa în care a fost înscris doctorandul, cu precizarea specializãrii.
ART. 33
În toate cazurile în care doctorandul se considera nemulţumit de hotãrîrea luatã de comisia de doctorat, el poate face contestaţie, în termen de 15 zile, la Ministerul Învãţãmîntului. Hotãrîrea luatã de Ministerul Învãţãmîntului este definitiva.
ART. 34
Dupã susţinerea tezei de doctorat, instituţia organizatoare de doctorat va depune cîte un exemplar al tezei la biblioteca proprie, la Biblioteca Centrala Universitarã şi la Biblioteca Academiei Romane.
CAP. 5
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 35
Pentru doctoranzii înmatriculaţi pînã în anul 1992 inclusiv se prelungeşte termenul pentru depunerea tezei de doctorat pînã la data de 31 decembrie 1997. În cazul în care aceşti doctoranzi nu-şi vor susţine tezele pînã la data menţionatã, vor fi exmatriculati, pierzind calitatea de doctorand.
ART. 36
Cheltuielile de elaborare şi de sustinere a tezei de doctorat, şi anume: lucrãrile experimentale de laborator, cercetãrile în teren, deplasarea specialiştilor din comisia de doctorat, publicarea anunţurilor, sînt în sarcina instituţiei la care are loc susţinerea tezei de doctorat.
ART. 37
Metodologia cu privire la organizarea programelor de doctorat şi la conferirea titlului ştiinţific de doctor se elaboreazã pe baza prevederilor prezentei hotãrîri, de cãtre fiecare instituţie organizatoare de doctorat.
De asemenea, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare îşi exercita propriile atribuţii din domeniul doctoratului în temeiul prevederilor prezentei hotãrîri.
ART. 38
La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri, <>H.C.M. nr. 2.910/1967 privind titlurile ştiinţifice în R.S. România se abroga.
PRIM-MINISTRU
NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul învãţãmîntului,
Liviu Maior
Ministru de stat, ministrul finanţelor,
Florin Georgescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
