Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARIRE Nr. 250 din 8 mai 1992 *** Republicata privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare
EMITENT: GUVERN PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 13 iunie 1995
*) Republicatã în temeiul <>art. III din Hotãrîrea Guvernului nr. 314 din 9 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 17 mai 1995.
<>Hotãrîrea Guvernului nr. 250 din 8 mai 1992 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 17 mai 1992 şi a mai fost modificatã prin <>Hotãrîrea Guvernului nr. 578 din 22 septembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 12 octombrie 1992.
CAP. 1
Concediul de odihna
ART. 1
(1) Salariaţii din administraţia publica au dreptul, în fiecare an calendaristi, la un concediu de odihna plãtit, cu o durata de 21 sau 25 zile lucrãtoare, în raport cu vechimea lor în munca, dupã cum urmeazã:
Vechimea în munca Durata concediului
----------------- ------------------
- pînã la 10 ani 21 zile lucrãtoare
- peste 10 ani 25 zile lucrãtoare
(2) Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitãţile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna plãtit, cu o durata de 18-25 zile lucrãtoare, în raport cu vechimea în munca, dupã cum urmeazã:
Vechimea în munca Durata concediului
----------------- ------------------
- pînã la 5 ani 18 zile lucrãtoare
- între 5 şi 15 ani 21 zile lucrãtoare
- peste 15 ani 25 zile lucrãtoare
(3) Pentru ţinerii în virsta de pînã la 18 ani, durata concediului de odihna este de 24 zile lucrãtoare. La stabilirea duratei concediului de odihna se ia în considerare virsta pe care aceşti tineri au avut-o la data de 1 ianuarie din anul calendartistic respectiv.
(4) Personalul din activitatea de cercetare ştiinţificã atestat, încadrat în unitãţile bugetare, are dreptul la un concediu de odihna plãtit, stabilit în raport cu vechimea în munca, dupã cum urmeazã:
- 24 zile lucrãtoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de pînã la 5 ani;
- 26 zile lucrãtoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de 5-15 ani;
- 28 zile lucrãtoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de peste 15 ani;
ART. 2
Salariaţii care sînt încadraţi în posturi cu fracţiuni de norma (4 sau 6 ore pe zi) au dreptul al concediu de odihna cu durata integrala stabilitã potrivit art. 1, corespunzãtor vechimii în munca.
ART. 3
(1) Salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lîngã funcţia de baza, cu o norma intreaga, o alta funcţie, au dreptul la concediul de odihna plãtit numai de la unitatea în care au funcţia de baza. Unitatea în care salariaţii cumuleazã le va acorda, la cerere, un concediu fãrã plata pentru zilele de concediu de odihna primite de la cealaltã unitate.
(2) Salariaţii care sînt încadraţi cu jumãtate de norma la doua unitãţi au dreptul la concediu de odihna la ambele unitãţi, proporţional cu timpul lucrat.
(3) Salariaţii care cumuleazã, la unitãţi diferite, fracţiuni de norma care depãşesc o norma intreaga, îşi aleg unitãţile de la care beneficiazã de concediu de odihna, în asa fel încît drepturile cuvenite potrivit acestuia sa nu depãşeascã pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o norma intreaga.
ART. 4
(1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihna este aceea pe care salariaţii o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acorda concediul, stabilitã potrivit <>Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã.
(2) Pentru salariaţii care se încadreazã în munca în timpul anului, durata concediului de odihna se va stabili proporţional cu perioada lucrata de la încadrare la sfîrşitul anului calendaristic respectiv, în raport cu vechimea în munca stabilitã potrivit alin. (1).
ART. 5
(1) Salariaţii care au lipsit de la serviciu întregul an calendaristic, fiind în concediu medical sau în concedii fãrã plata acordate potrivit art. 25 alin. (3), nu au dreptul la concediul de odihna pentru acel an.
(2) În cazul în care perioadele de concedii medicale şi de concedii fãrã plata prevãzute la art. 25 alin. (3), insumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au intins pe 2 sau mai mulţi ani calendaristici consecutivi, salariaţii au dreptul la un singur concediu de odihna, acordat în anul reinceperii activitãţii, în mãsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a ivit lipsa de la serviciu pentru motivele prevãzute la alin. (1).
ART. 6
(1) Concediul de odihna se efectueazã în fiecare an calendaristic, integral sau fractionat.
(2) Concediul de odihna poate fi fractionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fracţiuni sa nu fie mai mica de 15 zile lucrãtoare.
ART. 7
(1) Pe durata concediului de odihna, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie calculatã în raport cu numãrul de zile de concediu înmulţite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime şi, dupã caz, indemnizaţiei pentru funcţia de conducere, luate împreunã, corespunzãtoare fiecãrei luni calendaristice în care se efectueazã zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnica a veniturilor prevãzute la alin. (1) se stabileşte în raport cu numãrul zilelor lucrãtoare din fiecare luna în care se efectueazã zilele de concediu.
(3) Pentru salariaţii încadraţi cu fracţiuni de norma, indemnizaţia de concediu de odihna se calculeazã avîndu-se în vedere veniturile prevãzute la alin. (1), cuvenite pentru fracţiunea sau fracţiunile de norma care se iau în calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica şi în cazul efectuãrii concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizaţia de concediu de odihna se plãteşte cu cel puţin 5 zile înaintea plecãrii în concediu.
ART. 8
(1) Conducerea unitãţii are obligaţia sa ia mãsurile necesare pentru ca salariaţii sa efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihna la care au dreptul.
(2) Persoanele care nu au efectuat, integral sau parţial, concediul de odihna în anul calendaristic respectiv, cu excepţia celor care, conform programãrii sau reprogramarii, au început concediul de odihna în luna decembrie şi îl continua în luna ianuarie a anului urmãtor, vor primi o despãgubire egala cu indemnizaţia de concediu calculatã în raport cu numãrul de zile de concediu neefectuate, inmultit cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime şi, dupã caz, a indemnizaţiei pentru funcţia de conducere, luate împreunã, corespunzãtoare lunii decembrie.
Despãgubirea prevãzutã mai sus, acordatã în baza art. 111 din Codul muncii, urmeazã a fi suportatã de cel din vina cãruia nu s-a efectuat concediul de odihna.
(3) Nu exista vina şi deci nu se imputa despãgubirea plãtitã salariaţilor care s-au aflat în urmãtoarele situaţii:
a) au fost reţinuţi la serviciu, existind în acest sens o dispoziţie scrisã a conducerii unitãţii sau instituţiei, dupã caz, cu acordul ordonatorului principal de credite. În cazul ministrilor şi al altor conducatori ai instituţiilor de specialitate ale administraţiei publice centrale, aprobarea se da de primul-ministru;
b) nu au putut efectua concediul de odihna programat sau reprogramat în ultimele doua luni ale anului, întrucît în aceasta perioada au fost în concediu medical;
c) s-au aflat în una dintre situaţiile prevãzute la art. 10.
ART. 9
(1) Programarea concediilor de odihna se va face la sfîrşitul anului, pentru anul urmãtor, de cãtre conducerea unitãţii, cu consultarea sindicatelor sau, dupã caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(2) La programarea concediilor de odihna ale salariaţilor, conducerea unitãţii va tine seama, în mãsura în care este posibil, şi de specificul activitãţii celuilalt soţ.
ART. 10
(1) Programarea concediilor de odihna va fi modificatã, la cererea salariatului, în urmãtoarele cazuri:
a) salariatul se afla în concediu medical;
b) salariata cere concediu de odihna înainte sau în continuarea concediului de maternitate;
c) salariatul este chemat sa îndeplineascã îndatoriri publice;
d) salariatul este chemat sa satisfacã obligaţii militare, altele decît serviciul militar în termen;
e) salariatul urmeazã sau trebuie sa urmeze un curs de calificare, recalificare, perfecţionare sau specializare, în ţara ori în strãinãtate;
f) salariatul are recomandare medicalã pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterica, caz în care data începerii concediului de odihna va fi ce indicatã în recomandarea medicalã;
g) salariata se afla în concediu plãtit pentru îngrijirea copilului în virsta de pînã la 1 an.
(2) Programarea concediului de odihna pote fi modificatã de conducerea unitãţii, dacã salariatul solicita acest lucru.
ART. 11
(1) Dacã în timpul concediului de odihna intervine una dintre situaţiile menţionate la art. 10 alin. (1) lit. a), c), d) şi e), efectuarea acestuia se întrerupe.
(2) Efectuarea concediului de odihna se întrerupe în cazul în care salariata intra în concediu pentru maternitate, precum şi în cazul în care salariatul este rechemat, prin dispoziţia scrisã a conducerii unitãţii, numai pentru nevoi de serviciu neprevãzute, care fac necesarã prezenta salariatului în unitate. În situaţia rechemarii, cei în cauza au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în alta localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestaţia de care nu au mai putut beneficia din cauza rechemarii.
(3) Pentru cazurile de întrerupere a concediului, menţionate la alin. (1) şi (2), salariaţii au dreptul sa efectueze restul zilelor de concediu dupã ce au încetat situaţiile respective sau, cînd aceasta nu este posibila, la data stabilitã printr-o noua programare în cadrul aceluiaşi an calendaristic.
ART. 12
(1) În cazul în care concediul început la o anumitã data este întrerupt, indemnizaţia nu se restituie. În aceasta situaţie se va proceda la regularizarea plãţilor în raport cu indemnizaţia de concediu aferentã zilelor de concediu neefectuat şi cu salariul cuvenit salariatului pentru perioada lucrata dupã întreruperea concediului, sau cu drepturile cuvenite pe aceasta perioada, dupã caz, potrivit legii.
(1) La data programata pentru efectuarea partii restante a concediului de odihna se acorda salariatului indemnizaţia de concediu cuvenitã pentru aceasta parte, în condiţiile prezentei hotãrîri.
ART. 13
(1) Concediul de odihna cuvenit salariaţilor detasati la unele unitãţi se acorda de unitãţile la care aceştia îşi desfãşoarã activitatea.
(2) Salariaţii detasati la o alta unitate avînd sediul în alta localitate au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus şi întors, din localitatea unde sînt detasati în localitatea unde se afla unitatea la care sînt angajaţi, pentru cazul în care concediul se efectueazã în timpul detaşãrii.
ART. 14
(1) În cazul în care, dupã ce salariatul a efectuat concediul de odihna, contractul sau de munca a încetat din motivele prevãzute la art. 130 alin. (1) lit. i), j), k), l) şi art. 135 din Codul muncii, acesta este obligat sa restituie unitãţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzãtoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
a) salariaţilor care au desfãcute contractele de munca în baza art. 135 din Codul muncii, din cauza stãrii sãnãtãţii, constatatã prin certificat medical, iar unitate nu le-a putut oferi o alta munca corespunzãtoare stãrii sãnãtãţii şi calificãrii profesionale;
b) femeilor care au desfãcute contractele de munca în baza art. 135 din Codul muncii, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în virsta de pînã la 7 ani;
c) salariaţilor pentru care, dupã desfacerea contractului de munca în temeiul art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, a intervenit achitarea, anularea urmãririi penale sau încetarea procesului penal ori a urmãririi penale.
(3) Concediul de odihna neacordat salariaţilor transferati, de cãtre unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferati. Indemnizaţia de concediu va fi suportatã de cãtre cele doua unitãţi, proporţional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv; în acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care concediul de odihna a fost efectuat înainte de transferare.
ART. 15
(1) Concediile de odihna neefectuate, cuvenite salariaţilor cãrora le-a încetat contractul de munca, vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sînt egale cu indemnizaţia de concediu aferentã perioadei efectiv lucrate.
(2) Au dreptul la compensarea în bani a concediului de odihna cuvenit pentru perioada lucrata de la începutul anului calendaristic şi salariaţii chemaţi sa-şi satisfacã serviciul militar în termen.
(3) În cazul decesului salariatului, suma reprezentind compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat se va acorda membrilor sãi de familie- soţ, copii, pãrinţi.
ART. 16
Orice convenţie prin care se renunţa în total sau în parte la dreptul la concediu de odihna este interzisã.
ART. 17
Modul de efectuare a concediului de odihna cuvenit personalului didactic se va stabili de Ministerul Învãţãmîntului, iar pentru personalul trimis în misiune permanenta în strãinãtate, de cãtre Ministerul Afacerilor Externe.
CAP. 2
Concediul de odihna suplimentar
ART. 18
(1) În afarã concediului de odihna, prevãzut la art. 1, salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitãţile bugetare, care presteazã muncii grele, periculoase sau vãtãmãtoare, ori lucreazã în locuri de munca în care exista astfel de condiţii, stabilite potrivit <>Legii nr. 31/1991 , au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar, cu o durata cuprinsã între 3-10 zile lucrãtoare.
(2) Salariaţii nevãzãtori şi cei încadraţi în grade de invaliditate beneficiazã de drepturile de concediu de odihna suplimentar prevãzute la <>art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna şi alte concedii ale salariaţilor.
(3) Concediile de odihna acordate potrivit art. 1 din aceasta hotãrîre se cumuleazã cu cele stabilite la alin. (1) sau, dupã caz, la alin. (2) din prezentul articol.
ART. 19
Stabilirea categoriilor de personal, a activitãţilor şi a locurilor de munca pentru care se acorda concediu de odihna suplimentar, precum şi existenta condiţiilor de munca vãtãmãtoare, grele sau periculoase se fac potrivit prevederilor art. 2 şi <>art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1991 .
ART. 20
În cazul în care salariatul, potrivit programãrii, a efectuat integral concediul de odihna suplimentar cuvenit şi ulterior, în cursul aceluiaşi an calendaristic pentru care a primit acel concediu suplimentar, nu mai lucreazã în condiţii deosebite, nu este obligat sa restituie unitãţii cota-parte din indemnizaţia primitã, aferentã timpului nelucrat din acel an calendaristic.
ART. 21
(1) În baza criteriilor şi a determinarilor fãcute în condiţiile art. 19, durata efectivã a concediului suplimentar de odihna se aproba dupã cum urmeazã:
- de miniştrii sau de conducãtorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi din unitãţile subordonate;
- de prefectul judeţului, cu avizul Departamentului pentru Administraţia Publica Localã, pentru salariaţii aparatului prefecturii;
- de consiliul judeţean sau local, pentru salariaţii din serviciile publice judeţene, respectiv locale, precum şi din unitãţile subordonate;
- de consiliul de administraţie al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul ministerului de resort, pentru salariaţii din aceste unitãţi;
- de conducãtorul instituţiilor publice bugetare neguvernamentale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi unitãţile bugetare subordonate.
ART. 22
Pentru salariaţii din ministere, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi din celelalte unitãţi bugetare, trimişi sa lucreze în strãinãtate, în tari cu clima greu de suportat, durata efectivã a concediului de odihna suplimentar, diferenţiat pe tari şi zone geografice, se aproba, în limitele prevãzute de art. 18 alin. (1), de miniştrii sau secretarii de stat, şefi ai departamentelor subordonate Guvernului, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii şi al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 23
Prevederile cuprinse la cap. I din aceasta hotãrîre se aplica în mod corespunzãtor şi salariaţilor care beneficiazã de concedii de odihna suplimentare.
CAP. 3
Concediul plãtit pentru evenimente familiale deosebite
ART. 24
(1) În afarã concediului de odihna, salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitãţile bugetare au dreptul la zile de concediu plãtit, în cazul urmãtoarelor evenimente familiale deosebite:
a) cãsãtoria salariatului - 5 zile;
b) naşterea sau cãsãtoria unui copil - 3 zile;
c) decesul soţului sau al unei rude de pînã la gradul II a salariatului - 3 zile.
(2) Concediul plãtit, prevãzut la alin. (1), se acorda, la cererea solicitantului, de conducerea unitãţii. Indemnizaţiile cuvenite se stabilesc potrivit art. 7 alin. (1).
CAP. 4
Concediul fãrã plata
ART. 25
(1) Salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unitãţile bugetare au dreptul la concedii fãrã plata, a cãror durata insumata nu poate depãşi 90 de zile lucrãtoare anual, pentru rezolvarea urmãtoarelor situaţii personale:
a) susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de învãţãmînt superior, curs seral sau fãrã frecventa, a examenelor de an universitar, cît şi a examenului de diploma, pentru salariaţii care urmeazã o forma de învãţãmînt superior, curs seral sau fãrã frecventa;
b) susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaţilor care nu beneficiazã de burse de doctorat;
c) prezentare la concurs în vederea ocupãrii unui post în alta unitate.
(2) Salariaţii au dreptul la concedii fãrã plata, fãrã limita prevãzutã la alin. (1), în urmãtoarele situaţii:
a) îngrijirea copilului bolnav în virsta de peste 3 ani, în perioada indicatã în certificatul medical; în acest drept beneficiazã atît mama salariata, cît şi tatãl salariat, dacã mama copilului nu beneficiazã, pentru aceleaşi motive, de concediu fãrã plata;
b) tratamentul medical efectuat în strãinãtate pe durata recomandatã de medic, dacã cel în cauza nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de munca, precum şi pentru insotirea soţului sau, dupã caz, a sotiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, sora, pãrinte, pe timpul cît aceştia se afla la tratament în strãinãtate - , în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sãnãtãţii.
(3) Concedii fãrã plata pot fi acordate şi pentru interese personale, altele decît cele prevãzute la alin. (1) şi (2), pe durate stabilite prin acordul pãrţilor.
ART. 26
(1) Pe durata concediilor fãrã plata, persoanele respective îşi pãstreazã calitatea de salariat.
(2) Concediile fãrã plata acordate în condiţiile art. 25 alin. (1) lit. a) nu afecteazã vechimea în munca.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 27
Pe durata concediilor plãtite nu pot fi încadrate alte persoane, urmînd ca sarcinile de serviciu ale titularilor posturilor sa fie redistribuite.
ART. 28
Pe durata concediilor fãrã plata mai mari de 30 de zile lucrãtoare se pot încadra alte persoane cu contracte de munca pe durata determinata.
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
