Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIRE Nr. 248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor masuri in vederea aplicarii Legii nr. 82/1993 privind constituirea Biosferei "Delta Dunarii"
ART. 1 Se aproba delimitarea zonelor functionale cu regim diferenţiat de protecţie de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", potrivit anexei nr. 1. ART. 2 Se aproba Statutul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", prevãzut în anexa nr. 2. ART. 3 Se numesc Consiliul ştiinţific şi Colegiul executiv ale Administraţiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", în componenta prevãzutã în anexa nr. 3. ART. 4 Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantã din prezenta hotãrîre.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã: ------------------ Ministrul apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului, Aurel Constantin Ilie
p. Ministru de stat, ministrul finanţelor, Dan Mogos, secretar de stat
ANEXA 1 DELIMITAREA zonelor functionale cu regim diferenţiat de protecţie de pe teritoriul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii"
1. Introducere 1.1. În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993, Rezervatia Biosferei "Delta Dunãrii", zona de importanta ecologica nationala şi internationala, cuprinde Delta Dunãrii, saraturile Murighiol-Plopu, complexul languar Razim - Sinoie, Dunarea maritima pînã la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabila, litoralul Marii Negre de la bratul Chilia pînã la Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorialã, pînã la izobata de 20 m inclusiv. Limita continentala a rezervatiei este reprezentatã de contactul Podisului Dobrogean cu zonele umede şi palustre. 1.2. Teritoriul rezervatiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecţie integrala, zone tampon şi zone economice. 1.3. Zonele cu regim de protecţie integrala sînt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon. 2. Zone de regim de protecţie integrala 2.1. Rosca - Buhaiova (9.625 ha) a) Delimitare Zona Rosca-Buhaiova este situata în nordul depresiunii Matita-Merhei şi este constituitã dintr-un complex de lacuri, girle, japse, delimitat la nord de bratul Cernovca între confluenta cu canalul ocolitor al amenajãrii piscicole Chilia şi confluenta cu canalul Sulimanca; la est, de canalul Sulimanca între bratul Cernovca şi intrarea în lacul Merhei; la sud, de limita nordica a lacurilor Merhei şi Merheiul Mic, canalul Rosca, canalul de legatura cu Lacul Dracului, limita nordica a lacurilor Dracului şi Babina; la vest, de canalul Radacinoasele, canalul ocolitor al amenajãrii piscicole Chilia pînã la confluenta cu bratul Cernovca. b) Caracterizare ecologica Zona Rosca-Buhaiova figureazã pe lista rezervaţiilor naturale din România încã din anul 1970, iar începînd din anul 1979 a fost declarata rezervatie a biosferei (împreunã cu Padurea Letea). Include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluviala (plauri plutitori şi fixati, mlastini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, marginea vestica a grindului marin Letea, marginea estica a grindului continental Chilia, girle naturale, terenuri inundabile, zaloage de salcii etc.). Nucleul acestei zone de regim de protecţie integrala îl constituie lacurile Rosca şi Buhaiova. În mod corespunzãtor, şi fauna acestei zone protejate prezintã o remarcabila diversitate reprezentatã de mamifere: vidra, nurca, hermelina, bizam, ciine enot, vulpe, mistret etc., de fauna ornitologica : prezenta celei mai mari colonii de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) din Europa, a coloniilor mixte de ardeidae, aproape majoritatea speciilor de anatidae şi paseriforme caracteristice deltei, precum şi a faunei de nevertebrate. Aceeaşi bogata diversitate este prezenta şi sub aspectul lumii vegetale, în ciuda aparentei de monotonie conferita de specia dominanta: stuful. Bazinele acvatice stagnante sînt invadate de specii de nufar (alb şi galben), piciorul cocosului, Hydrocharis, Limnanthemum, Trapa natans, Stratiotes raloides. În apele sarace în nitrati, din unele japse sau ochiuri de apa dintre plauri, apar plantele carnivore Utricularia şi Aldrovanda. Flora submersa este alcãtuitã din majoritatea speciilor cunoscute şi din alte ape continentale. În stufarisurile compacte se concentreaza aproape toatã flora europeanã de plante amfibii, reprezentative fiind, printre altele: Dyroperis thelipteris, Solanum dulcamara, Euphorbia palustris, specii de Carex Denanthe etc., dar şi specii rare ca: Acorus calanus sau Calla palustris. 2.2. Padurea Letea (2.825 ha) a) Delimitare Zona de regim de protecţie integrala Letea este asezata pe grindul cu acelaşi nume, unul dintre cele mai vechi grinduri ale deltei, fiind delimitata la nord de limita sudica a lacului Nebunu, la est, de drumul comunal Periprava - C.A. Rosetti, pînã la circa 1,5 km nord de localitatea C.A. Rosetti, la sud, de la drumul comunal Periprava - C.A. Rosetti, pe o linie dreapta nord-est - sud-vest, pe distanta de circa 2 km şi apoi spre vest, pe o distanta de circa 2 km pînã la limita sudica a Hasmacului Ivancea, la vest, de limita vestica a formatiunilor forestiere ale grindurilor Letea. b) Caracterizare ecologica Zona forestierã naturala Letea a fost pusã sub ocrotire încã din anul 1930, devenind rezervatie naturala în anul 1938. Ocupa un relief puţin înalt fata de restul deltei, cu dune fluvio-marine, paralele cu Litoralul, care gazduiesc padurea cu acelaşi nume ce reprezintã un tip particular de vegetaţie. Padurea care se dezvolta în spaţiul interdunelor sub forma unor fisii late de 10-250 m (hasmacuri) despãrţite de spinarile dunelor este alcãtuitã, în principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumariu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de lunca (Fracsinus angustifolia), frasinul de balta (F. pallisae), parul (Pirus piraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) şi foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completatã de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaea, Cornus mas, C. sanguineae, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris) şi altele. O caracteristica a zonei o constituie abundenta plantelor, cataratoare (Periploca graeca, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferã pãdurii un aspect subtropical. Padurea se extinde în mod natural prin speciile de avangarda Prunus spicosa (porumbar), Tamarix ramossima (catina osie) şi Hippophae ramnoides (catina alba) care în unele porţiuni, cãtre Litoral, se dezvolta luxuriant, alcatuind adevãrate baraje impenetrabile. În covorul vegetal se intilnesc, de asemenea, şi alte specii rare: Convolvulus persicus (volbura de nisip), Ephedra distachya şi Merendera sobolifera (brindusa de nisip). Fauna este reprezentatã de Haliaetus albicilla (codalbul), Circaetus galicus, Milvus migrans, Bubo bubo, de citeva raritati herpatologice: Eremuias arguta, Vipera ursini renardi, precum şi de circa 1.600 specii de entomofauna identificate pînã în prezent. 2.3. Lacul Raducu (2.500 ha) a) Delimitare Zona cu regim de protecţie integrala Lacul Raducu este situata în partea centrala a deltei maritime şi în sudul formatiunilor de grinduri Letea, fiind delimitata, la sud, de Dunarea Veche, de la Canalul Magearu pînã al grindul Hudac, la vest, de grindul Hudac pînã la intilnirea cu grindul Raducu şi, în continuare, pînã la girla fãrã nume, la nord, de girla temporarã dintre grindul Raducului şi grindul Parului, la nord-est, de grindul Parului pînã la canalul Magearu, iar la est, de canalul Magearu, de la grindul Parului pînã la Dunarea Veche. b) Caracterizare ecologica Zona cuprinde lacuri cu apa dulce alimentate din ultimul braţ al marelui "M", situate într-o zona tipica de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre Chilia şi Sulina. Bazinele acvatice sînt anturate de grinduri marine cu soluri sarace, mobile sau slab fixate cu Elymus sabulosus, Carex ligerica şi Agropyrum elongatum, pajişti stepice cu Salix repens şi Euphorbia secueriana, sau arii de depresionare cu apa temporarã caracterizatã de tufe cu Juncus gerardii. Ghiolurile Raducu su Raduculet gazduiesc o ihtiofauna specifica zonei, bine reprezentatã şi protejata prin izolarea bazinelor respective. 2.4. Lacul Nebunu (115 ha) a) Delimitare Zona este situata în complexul lacustru Sontea-Furtuna, cuprinzînd lacul Nebunu şi zona adiacenta, delimitata de girla Sontea la sud şi de limitele lacului Nebunu, la vest, nord şi est. b) Caracterizare ecologica Lacul Nebunu şi împrejurimile sale constituie o zona lacustra de mica întindere, caracteristica deltei fluviale ce gazduieste biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura. Sînt asigurate în aceasta zona condiţii bune de cuibarit pentru anatidae şi pentru hrana limicolelor, în lunile de vara. Datoritã izolarii sale, lacul asigura condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofauna specifica lacurilor de întindere redusã şi adîncime mica. 2.5. Vatafu-Lungulet (1.625 ha) a) Delimitare Zona este situata în complexul lacustru Roşu-Puiu cuprinzînd bazine acvatice naturale, lacurile Porcu, Porculet etc. Este delimitata, la nord, de canalul Vatafu-Imputita, la est şi sud-est, de prelungirea grindului Puiu iar la vest, de japsa Vatafu, de la canalul Vatafu-Imputita la lacul Lumina. b) Caracterizare ecologica Zona a fost selectionata pe considerentul ca aceasta cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japse, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixati, pajişti halofile şi este caracterizatã, în principal, prin existenta biocenozelor adaptate la condiţiile de viata eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintã, de asemenea, prin formaţiunile de plauri, flora şi fauna specifice acestor biotopi preponderent stuficoli, un important loc de cuibarit pentru stircul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile. 2.6. Padurea Caraorman (2.250 ha) a) Delimitare Zona forestierã Caraorman ocupa partea centrala a grindului cu acelaşi nume, grind de origine marina, fiind delimitata la est de grindul Hrusca, la sud, de o limita situata a circa 1 km distanta de lacul Erenciuc, la vest, de limita estica a dunelor mobile de nisip, limita situata la distanta de circa 750 m de linia de inalta tensiune, la nord, de canalul Litcov. b) Caracterizare ecologica Zona cu regim de protecţie integrala Caraorman cuprinde cele mai dezvoltate şi reprezentative dune denudate din delta şi padurea Caraorman dezvoltata, îndeosebi în partea sudica a grindului. Nucleul valoros, în suprafata de circa 700 ha cuprinde, alãturi de un variat arboret de lunca format din plop, frasin şi stejar, subarboret de zalog, Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudica a pãdurii pãstreazã exemplare monumentale de stejari, cu diametre între 4,20 - 4,70 m. Ca şi în padurea Letea, asociaţiile vegetale gazduiesc animale nevertebrate, îndeosebi insecte şi vertebrate-mamifere. Ca avifauna, padurea gazduieste îndeosebi vulturul codalb (Haliacetus albicilia) şi corbul (Corvus corax). 2.7. Saraturi Murighiol (87 ha) a) Delimitare Zona Saraturi este situata între localitãţile Murighiol şi Plopu, fiind delimitata la est de localitatea Murighiol, la sud, de soseaua Plopu-Murighiol şi la vest şi nord, de dealurile Murighiolului. b) Caracterizare ecologica Lacul Saraturi Murighiol este situat în terasa Dunãrii, are o lungime de circa 2 km şi o latime maxima de 500 m. Apele lacului sînt puternic salinizate de tip cloruro-sulfatic, caracterizate prin marea bogatie de zoo- şi fitoplancton. Complexul salmastru gazduieste colonii de sternide unde cuibareste abundent piciorongul (Himantopus himantopus), ciocintorsul (Recurvirostra avosetta), podiceps nigricolis, rata (Netta rufina) şi unde mai cuibareste încã Charadrius alexandrinus. În timpul iernii, inghetul tardiv al luciului de apa (datorat caracterului salmastru) determina o mare concentrare a limicolelor care gãsesc aici adapost şi hrana abundenta. 2.8. Arinisul Erenciuc (50 ha) a) Delimitare Zona Erenciuc cuprinde arinisul situat de o parte şi de alta a canalului de acces în lacul Erenciuc, fiind delimitata la sud, de bratul Sfintu Gheorghe, la nord, de lacul Erenciuc, limitele estica şi vestica fiind limitele suprafeţei forestiere. b) Caracterizare ecologica Aceasta zona este singura zona forestierã din delta în care arinul negru (Alnus glutinosa) se dezvolta compact. În arinis cuibareste vulturul codalb (Haliaetus alibicilla) care gãseşte condiţii optime de adapost. 2.9. Insula Popina (98 ha) a) Delimitare Insula Popina este situata în nordul lacului Razim, în apropierea amenajãrilor piscicole Iazurile şi Sarinasuf şi a localitãţii Iazurile. b) Caracterizare ecologica Insula Popina reprezintã un rest de grind continental stincos care constituie un loc important de popas al pasarilor migratoare şi de cuibarit pentru califarul alb (Tadorna tadorna). Primavara, în aceasta zona cu vegetaţie saraca şi pitica se pot intilni pãsãri de mlastina (codobaturi venite din Congo), pãsãri de padure: privighetoarea roscata (Luscinia megarhynchos), presura cap negru (Emberiza melanocephala), ciocirlia de Baragan (Melanocorhypha colandro) etc. Izvoarele termale care picheteaza bordul nordic al insulei (încã nestudiate) conferã insulei un plus de interes ştiinţific. Fauna de nevertebrate (de asemenea, insuficient studiata) cuprinde raritati ca paianjenul veninos "vaduva neagra" (Lactrodextra) şi miriapodul gigant (Scolopendra cingulata). 2.10. Sacalin - Zatoane (21.410 ha) a) Delimitare Zona Sacalin-Zatoane cuprinde complexul de lacuri, girle şi grinduri, fiind situata în partea de sud a insulei Dranov, în suprafata totalã de circa 19.340 ha, şi zona de melea cuprinsã între insulele Sacalinul Mare, Sacalinul Mic şi limita continentala a Deltei Dunãrii, în suprafata de circa 2.070 ha. Zona este delimitata la nord-est de bratul Sfintu Gheorghe, de la km 5 pînã la insulele Sacalin, ocolind prin est şi sud insulele Sacalin, pînã la extremitatea lor sud-vestica, la sud-vest, de o linie conventionala între extremitatea sud-vestica a insulelor Sacalin pînã la zona Mocirla şi în continuare de tarimul marin, pînã la cherhanaua Perisor, la vest de canalul Perisor, de la cherhanaua Perisor pînã la confluenta cu canalul Tarita. Limita nord-vestica este reprezentatã de canalul Tarita, pînã la confluenta cu canalul Crasnicol, de canalul Crasnicol pînã la confluenta cu canalul Palade, de canalul Palade pînã la confluenta cu canalul Buhaz, de canalul Buhaz pînã la confluenta cu canalul Buhaz-Zaton şi de canalul Buhaz-Zaton pînã la confluenta cu bratul Sfintu Gheorghe, ocolind pe la est platforma cherhanalei. b) Caracterizare ecologica Situata în estul depresiunii Dranov, zona Sacalin-Zatoane este una dintre cele mai vechi pãrţi ale deltei fluvio-marine, caracterizatã printr-o succesiune de grinduri marine ţinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternind cu lacuri puţin adinci sau izolate şi de o interpatrundere a apelor marine (pe girle cu deschidere directa în mare) cu cele fluviale (prin canale şi girle). Cele doua lacuri principale, Zatonul Mic şi Zatonul Mare, din cauza abraziunii marine îşi largesc continuu legatura cu Marea Neagra. Lacurile oferã condiţii ideale pentru cuibaritul lebedei mute şi pentru hrana speciilor limicole, abundente, de asemenea, şi pe insula Sacalin, unde se afla şi cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sanvicenzis). Atît luciile de apa cît şi grindurile şi plaja litorala sînt locuri de maxima concentrare a ornitofaunei în timpul migratiei de primavara - toamna. Insula Sacalin, în forma de semiluna, alcãtuitã din nisip amestecat cu cochilii, saraca în vegetale de saratura, reprezintã zona cea mai importanta de nidificare, premigratie şi migratie, un cartier de iernare pentru numeroase specii, circa 100, sin care 14 specii cuibaresc aici. 2.11. Periteasca - Leahova (4.125 ha) a) Delimitare Zona Periteasca-Leahova este situata în zona sudica a rezervatiei, fiind delimitata la nord-est de canalul Periteasca, între Marea Neagra şi Lacul Razim, la nord, de lacul Razim, de la canalul Periteasca pînã la insula Bisericuta inclusiv, la vest, de lacul Golovita de la insula Bisericuta pînã la Gura Portitei, la sud şi sud-est, de girla Portita şi tarmul Marii Negre, între cherhanalele Portita şi Periteasca, exclusiv cele doua cherhanale şi campingul Portita. b) Caracterizare ecologica Situata în complexul lagunar Razim-Sinoe, zona reprezintã un mozaic de grinduri uşor halofile şi lacuri puţin adinci (Periteasca, Cosna, Pahome, Ranec, Leahova), aflate într-un proces de continua indulcire dupã închiderea Gurii Portita şi consolidarea plajei litorale. Caracteristicile sînt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scaldate de apele marii sau ale lacului Razim, precum şi biocenozele adaptate la variatii mari ale salinitatii. Este o zona predilecta pentru cuibaritul speciilor limicole, a califarilor (insula Bisericuta), cît şi pentru laridae şi sternidae (grindurile halofile). Important refugiu de popas şi hranire oaspetii de iarna cît şi pentru alte specii (îndeosebi în timpul migratiei de toamna). De asemenea, este refugiul preferat în migratia diurna pentru populaţie Branta ruficolis (gisca cu git roşu) pe durata popasului în Dobrogea. Insula Bisericuta (insula stincoasa, avanpost al reliefului predeltaic) domina, alãturi de capul Dolosman, peisajul dintre lacurile Razim şi Golovita. 2.12. Capul Dolosman (125 ha) a) Delimitare Este reprezentatã de extremitatea estica a promontoriului Dolosman din apropierea localitãţii Jurilovca cuprinzînd amplasamentul ruinelor cetatii greco-romane Argamum (sec. V i.e.n.) şi zona de abrupt a falezei acestui promontoriu, pînã la priza statiei de pompare pentru irigaţii Salcioara. b) Caracterizare ecologica Zona este importanta pentru conservarea vegetatiei xerofite, pentru cuibaritul lastunului mare (Apus apus), pietrarului negru (Denante pleshanka), precum şi pentru protecţia dihorului patat (Vormela perpegusna) şi a sarpelui rau (Coluber jugularis) şi a sarpelui de apa. Zona are şi importanta arheologicã, existind aici vestigii ale vechilor civilizatii. 2.13. Grindul Lupilor (2.075 ha) a) Delimitare Zona Grindul Lupilor este situata în partea de sud a rezervatiei fiind delimitata la nord-vest de lacul Zmeica, la est, sud şi sud-vest, de lacul Sinoie, la vest, de canalul 2, la nord, de lacul Golovita. b) Caracterizare ecologica Datoritã poziţiei sale, între lacurile Razim şi Sinoie, avînd cotele reliefului reduse (0,5-1,5 m altitudine) şi o vegetaţie specifica solurilor nisipoase de origine marina, zona reprezintã un important refugiu de cuibarit şi hranire a pasarilor. Îndeosebi în perioada migratiei de toamna, zona devine o impresionanta concentrare a faunei ornitologice şi, în special, a oaspetilor de iarna (giste, rate), deoarece în lacul Sinoie apa este mai sarata la sud de grindul Lupilor decît la nord, spre Razim. Datoritã cotelor reduse şi a condiţiilor favorabile, zona are şi o mare importanta pentru reproducerea naturala a pestilor din speciile: crap (Ciprinus carpio), salau (Stizostedion lucioperca), platica (Abramis brama) etc. 2.14. Istria-Sinoie (400 ha) a) Delimitare Zona Istria-Sinoie este amplasata în partea sud-vestica a rezervatiei, în extremitatea nord-estica a grindului Saele şi cuprinde promontoriul constituit din sisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria şi o porţiune din grindul Saele, situata între soseaua Cetatea Histria-Satul Nuntasi şi partea estica a grindului Saele avînd o lungime spre sud de circa 6 km şi o latime cuprinsã între 1.300 m sore nord şi 300 m sore sud. b) Caracterizare ecologica În zona exista o mare varietate de specii de pãsãri: califarul alb (Tadorna tadorna), rate, giste etc., uneori aparind şi specii noi pentru ţara noastrã. Zona prezintã şi o valoare arheologicã deosebita. Cetatea Histria a fost înfiinţatã în anul 657 i.e.n. de grecii din Milet datoritã, printre altele, şi bogatiei în peste a acestei zone. 2.15. Grindul Chituc (2.300 ha) a) Delimitare Zona grindul Chituc este situata în extremitatea sudica a rezervatiei. Cuprinde partea nordica, cea mai recenta parte (în formare) a grindului cu acelaşi nume, cel mai mare grind care fragmenteaza sau delimiteaza complexul lacustru Razim-Sinoie. Este formatã dintr-o aglomerare de lacuri mici, delimitata la nord-est de borna hidrografica 13, la sud de borna hidrografica 10. Limita sud-vestica este data de o linie conventionala între borna hidrografica 10 şi malul lacului Sinoie, la circa 1,5 km sub punctul Chituc Sinoie. Limita nord-vestica este lacul Sinoie iar limita sud-estica este drumul de acces la cherhanaua Periboina, paralel cu tarmul Marii Negre, între bornele hidrografice 10 şi 13. b) Caracterizare ecologica Zona este valoroasa pentru configuraţia morfologica caracterizatã de succesiunea de cordoane, dune şi lacuri, cu predominanta acestora din urma, orientate pe o direcţie piezisa pe linia actuala a ţãrmului şi avînd o dispoziţie în evantai. Vegetatia este caracteristica zonelor litorale cu sol nisipos saraturat. Are importanta în migratia pasarilor şi pentru iernatul acestora, apele salinizate din zona inghetind la temperaturi mai joase. 2.16. Lacul Rotundu (228 ha) a) Delimitare Lacul Rotundu este situat în complexul lacustru Somova-Parches, în partea vestica a complexului. Zona este delimitata la est de lacul Telincea, la sud de horstul dobrogean, la vest de lacul Saun, iar la nord, de limita nordica a lacului Rotundu. b) Caracterizare ecologica Lacul Rotundu este un lac tipic de lunca din zona inundabila a Dunãrii, complexul lacustru Somova-Parches fiind ultima zona de acest fel neafectata de îndiguiri. Zona lacului Rotundu prezintã interes deosebit, fiind reprezentativa pentru studiul şi conservarea biocenozelor adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura, precum şi pentru reproducerea ciprinidelor. 2.17. Lacul Potcoava (652 ha) a) Delimitare Cuprinde zona dintre lacurile Babintii Mari, Babintii Mici şi Potcoava, inclusiv lacul Potcoava, fiind situata între lacurile Gorgova şi Obretinul Mic, limita nordica fiind paralele cu bratul Sulina. La est, limita, este reprezentatã de zona de zãvoaie şi mlastini situate pe limita estica a lacului Potcoava, la sud, de limita lacului Potcoava, iar la vest, de limita lacurilor Barbintii Mari şi Barbintii Mici. b) Caracterizare ecologica Zona se caracterizeazã prin existenta unei colonii mixte de stirci şi tiganusi, egrete şi cormorani mici. Constituie un loc de cuibarit pentru stircul pitic (Ixobrychus minutus), buhaiul de balta (Botaurus stellaris), rata pestrita (Anasstrepera), rata cu ciuf (Netta rufina), corcodelul cu git roşu (Podiceps ruficollis), codalbul (Haliaetus albicilla) etc., precum şi loc de hranire pentru fundac, corcodel, cormoran mic, stirc, egreta, rata lingurar, soim dunarean etc. Zona constituie, de asemenea, loc de refugiu pentru vidre, nurci, hermeline şi mistreti. Fauna piscicolã este reprezentatã de o serie de specii periclitate - caracuda, linul. 2.18. Lacul Belciug (110 ha) a) Delimitare Zona cu regim de protecţie integrala lacul Belciug este situata în insula Dranov, în ultima meandra a bratului Sfintu Gheorghe (km 20 - km 25) şi cuprinde lacul propriu-zis, în limitele malurilor, la nivelurile maxime ale Dunãrii. b) Caracterizare ecologica Datoritã izolarii şi adincimii mari, circa 7 m, lacul constituie un loc deosebit de favorabil pentru conservarea unor specii ale faunei piscicole în pericol de dispariţie (caracuda, lin, vaduvita). S-au creat ecotipuri de peşti. Zona este, de asemenea, şi un important loc de hranire pentru numeroase specii ale faunei ornitologice, reprezentate de stirci, egrete, rate etc. În stufarisurile inconjuratoare s-a semnalat cuibarind cocorul, specie ameninţatã cu disparitia. 3. Zone tampon 3.1. Matita-Merhei-Letea (22.560 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrala Rosca-Buhaiova, Padurea Letea şi Lacul Raducu, avînd urmãtoarea delimitare: - la est, limita vestica a amenajãrii piscicole Popina, pînã în dreptul localitãţii Sfistofca; - la sud, limita de nord a localitãţii Sfistofca, drumul de legatura între aceasta şi localitatea C.A. Rosetti, limita de nord a localitãţii C.A. Rosetti, drumul de legatura între aceasta şi localitatea Letea, pe limita de nord şi de est a acestei localitãţi, apoi malul drept al canalului Magearu pînã la Dunarea Veche, pe malul drept al acestuia, pînã la canalul Bogdaproste şi pe acesta, ocolind pe la sud zona lacustra Bogdaproste - Trei Iezere - Covaliova pînã la canalul Eracle; - la vest, canalul Eracle, girla lui Iacob, canalul Bahrova, canalul Pardina, pînã la canalul Radacinoasele, malul dinspre amenajare al canalului amenajãrii piscicole Chilia pînã la bratul Cernovca; - la nord, bratul Cernovca pînã la girla Sulimanca, pe la sud de localitatea Periprava pînã la pepiniera piscicolã Popina. 3.2. Sontea (12.500 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala Lacul Nebunu şi are urmãtoarea delimitare: - la nord, bratul Chilia, pe malul sau drept, de la confluenta cu canalul M 36 pînã la intrarea în canalul ocolitor Stipoc, canalul adiacent digului de sud al incintei Pardina şi amenajarea piscicolã Stipoc pînã la canalul Razboinita; - la est, canalul Razboinita; - la sud, girla Sontea, limita nordica a lacului Furtuna, canalul Corciovata, girla Papadia, limita de nord a incintei Papadia, canalul Arhipenco, limita de nord a localitãţii Ilganii de Sus şi a pãdurii adiacente bratului Sulina şi bratului Tulcea pînã la canalul M 36; - la vest, canalul navigabil M 36. 3.3. Caraorman (13.830 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrala Padurea Caraorman şi Arinisul Erenciuc şi are urmãtoarea delimitare: - la nord, canalul Litcov pînã la canalul navigabil Crisan-Caraorman; - la est, canalul Crisan-Caraorman, limita vestica a localitãţii Caraorman, limita estica a complexului de grinduri nisipoase Hrusca-Porotca pînã la bratul Sfintu Gheorghe; - la sud, malul sting al bratului Sfintu Gheorghe şi al canalelor de rectificare a acestuia, pînã la girla Perivolovca; - la vest, girla Perivolovca-Isacova pînã la canalul Litcov. 3.4. Lumina - Vatafu (13.460 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala Vatafu-Lungulet şi are urmãtoarea delimitare: - la nord, limita nordica a lacului Iacub, canalul Litcov-Imputita şi girla Imputita - malul de nord pînã la canalul Busurca; - la est, canalul Roşu-Imputita, limita de nord a lacului Roşu, canalul Puiu-Roşu, limitele de est-nord-vest ale lacului Puiu, canalul Caraorman cu ocolirea A.P. Caraorman prin est, pînã la canalul nou Crisan-Caraorman; - la vest, limita de vest a lacului Iacub. 3.5. Dranov (21.760 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrala Sacalin-Zatoane şi lacul Belciug şi are urmãtoarea delimitare: - la nord-est, malul drept al bratului Sfintu Gheorghe, de la gura canalului Dranov şi al canalelor de rectificarea a bratului Sfintu Gheorghe pînã la canalul Buhaz-Zaton şi apoi, în continuare, incluzind Ostrovul Mare, pînã la Marea Neagra zona de tampon marina; - la sud, canalul Buhaz-Zaton, canalul Buhaz, canalul Palade, canalul Crasnicol, canalul Tarita pînã la canalul Perisor; - la vest, canalul Dranov pînã la priza cu bratul Sfintu Gheorghe. 3.6. Saraturi-Murighiol (5 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala cu acelaşi nume şi este formatã dintr-o banda avînd lãţimea de 10 m în jurul lacului. 3.7. Lacul Rotundu (1.240 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala lacul Rotundu şi are urmãtoarea delimitare: - la nord, limita sudica a pãdurii de pe malul drept al Dunãrii pînã la cherhana (girla noua); - la est, girla noua şi limita de est a ghiolului Saun; - la sud şi vest, contactul Podisului Dobrogean cu zona palustra Saun pînã la limita sudica a pãdurii. 3.8. Insula Popina (260 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala cu acelaşi nume şi cuprinde o banda ce inconjoara insula spre lacul Razim, avînd o latime de circa 500 m distanta de malul insulei. 3.9. Capul Dolosman (28 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala cu acelaşi nume, avînd urmãtoarea delimitare: - la nord-est, zona cu regim de protecţie integrala Capul Dolosman; - la sud, malul lacului Razim; - la vest, drumul de exploatare amplasat pe dealul Dolosman. 3.10. Zmeica-Sinoie (31.510 ha) Protejeaza zonele cu regim de protecţie integrala grindul Lupilor, Istria-Sinoie şi grindul Chituc, avînd urmãtoarea delimitare: - la nord, limita lacului Ceamurlia spre Podisul Dobrogean pînã la lacul Golovita, apoi o linie curba pînã la grindul Zmeica, de-a lungul acestuia pînã în grindul Lupilor şi apoi pe latura dinspre nord acestuia pînã la litoralul Marii negre; - la est, litoralul Marii Negre pînã la grindul Plantaţiei (grindul Chituc); - la sud, grindul Plantaţiei, limita sudica a lacului Sinoie, plantaţiile din zona de nord a localitãţii Vadu, limita sudica a lacului Tuzla; - la vest, malul vestic al lacurilor Tuzla-Nuntasi, malul vestic al lacului Istria, zona "Movilele Dese" apoi limita zonelor palustre pînã la movila Sinoie (punctul "la Stanca") şi, în continuare, pe malul vestic al lacului Zmeica şi al lacului Golovita (capul Negru) şi malul vestic al lacului Ceamurlia pînã în dreptul localitãţii Ceamurlia de Jos. 3.11. Lacul Potcoava (2.937 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala cu acelaşi nume, avînd urmãtoarele limite: - la nord, malul drept al bratului Sulina; - la est, canalul Malafeica; - la sud, canalul Litcov, de la confluenta cu canalul Malafeica la girla Babinti; - la vest, girla Babinti pînã la bratul Sulina. 3.12. Periteasca-Leahova (210 ha) Protejeaza zona cu regim de protecţie integrala, cu acelaşi nume, avînd urmãtoarele limite: - la est, malul estic al canalului Periteasca, de la lacul Razim la tarmul Marii Negre; - la sud, zona tampon marina; - la vest şi nord, o banda avînd lãţimea de circa 100 m spre lacul Golovita şi spre lacul Razim pînã la canalul Periteasca. 3.13. Zona tampon marina (103.000 ha) Cuprinde zona dintre tarmul Marii Negre şi izobata de 20 m. Limita de nord a zonei este bara Sulina, iar cea de sud este reprezentatã de o linie paralela cu Paralela, cu baza în grindul Chituc, în dreptul extremitatii de sud a lacului Sinoie ce intilneste izobata de 20 m. 4. Zone economice Zonele economice cuprind suprafeţele amenajate în diverse scopuri şi cele din regim liber de inundatii care nu sînt menţionate în grupele 2 şi 3 (respectiv zonele cu regim de protecţie integrala şi tampon) şi care sînt incluse în perimetrul Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii". 5. Recapitulatia suprafeţelor
SUPRAFATA TOTALĂ : - 580.000 ha din care : 5.1. Zone cu regim de protecţie integrala - total : - 50.600 ha din care : - Rosca-Buhaiova - 9.625 ha - Letea - 825 ha - Raducu - 2.500 ha - Nebunu - 115 ha - Vatafu-Lungulet - 1.625 ha - Caraorman - 2.250 ha - Saraturi-Murighiol - 87 ha - Erenciuc - 50 ha - Popina - 98 ha - Sacalin-Zatoane - 21.410 ha - Periteasca-Leahova - 4.125 ha - Dolosman - 125 ha - Grindul Lupilor - 2.075 ha - Istria-Sinoie - 400 ha - Grindul Chituc - 2.300 ha - Rotundu - 228 ha - Potcoava - 652 ha - Belciug - 110 ha 5.2. Zone tampon - total : - 223.300 ha din care : - Matita-Merhei-Letea - 22.560 ha - Sontea - 12.500 ha - Caraorman - 13.830 ha - Lumina-Vatafu - 13.460 ha - Dranov - 21.760 ha - Saraturi-Murighiol - 5 ha - Rotundu - 1.240 ha - Popina - 260 ha - Dolosman - 28 ha - Zmeica-Sinoie - 31.510 ha - Potcoava - 2.937 ha - Periteasca-Leahova - 210 ha - Zona tampon marina - 103.000 ha 5.3. Zone economice - total : - 306.100 ha din care : - reconstrucţie ecologica - total - 11.425 ha.
ANEXA 2
STATUTUL organizare şi funcţionare a Administraţiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii"
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 În baza prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii" se înfiinţeazã Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", denumita în continuare Administraţia rezervatiei, instituţie publica cu personalitate juridicã , aflatã în subordinea Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, pentru administrarea patrimoniului natural, refacerea şi protecţia unitãţilor fizico-geografice ce intra în componenta Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", denumita în continuare rezervatie. ART. 2 Activitatea Administraţiei rezervatiei se desfãşoarã în temeiul prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", ale legislaţiei în vigoare şi al convenţiilor internaţionale la care România este parte privind protecţia factorilor de mediu, a florei şi faunei, a cadrului natural şi resurselor naturale regenerabile, precum şi pe baza prevederilor prezentului statut. ART. 3 Valoarea patrimoniului natural al rezervatiei este recunoscuta prin includerea acestuia în reţeaua internationala a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului "Omul şi Biosfera" (1980), prin declararea ei ca zona umeda de importanta internationala, în special ca habitat al pasarilor de apa. Convenţia Ramsar (septembrie 1991), şi prin includerea ei pe Lista patrimoniului natural mondial - UNESCO (decembrie 1991). ART. 4 Administraţia rezervatiei deţine în patrimoniul sau clãdiri, mijloace de transport pe apa şi pe uscat, alte mijloace fixe şi fonduri circulante, care îi permit desfãşurarea întregii activitãţi. ART. 5 Obiectul de activitate al Administraţiei rezervatiei îl constituie crearea şi aplicarea unui regim special de administrare pentru conservarea şi protecţia diversitatii biologice din ecosistemele naturale ale rezervatiei, pentru dezvoltarea aşezãrilor umane şi organizarea activitãţilor economice în corelatie cu capacitatea de suport a acestor ecosisteme. În realizarea obiectului sau de activitate, Administraţia rezervatiei exercita şi atribuţiile de autoritate teritorialã de mediu, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
CAP. 2 Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Administraţiei rezervatiei
ART. 6 Administraţia rezervatiei are urmãtoarele atribuţii: a) evalueaza starea ecologica a patrimoniului natural, organizeazã cercetarea ştiinţificã, elaboreazã strategia de conservare şi redresare şi asigura mãsurile necesare conservãrii şi protecţiei genofondului şi biodiversitatii; b) stabileşte şi aplica mãsurile de refacere a ecosistemelor deltaice deranjate sau distruse prin: - executarea proiectelor de reconstrucţie ecologica; - emiterea ordinelor de prohibitie locale sau pe intreaga rezervatie; - elaborarea listei speciilor periclitate, în vederea protecţiei acestora şi a fondului existent în rezervatie; - identificarea şi protecţia zonelor populate de specii sãlbatice din flora şi fauna ameninţatã şi a zonelor preferate de speciile migratoare; - combaterea acţiunilor de capturare, deţinere şi ucidere a faunei sãlbatice în perioadele de prohibitie; - protecţia zonelor de reproducere, repaus şi hranire a faunei; - prevenirea utilizãrii mijloacelor neselective de capturare a faunei; c) identifica, delimiteaza şi propune declararea zonelor functionale ale rezervatiei şi introduce marcaje şi semnale avertizoare pentru limitarea acţiunilor perturbatoare; d) elaboreazã propuneri de reglementãri în domeniul protecţiei mediului şi al valorificãrii resurselor naturale din rezervatie; e) îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu pe teritoriul rezervatiei şi emite acordul şi autorizaţia de mediu privind desfãşurarea activitãţilor economice şi sociale; f) colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice pentru protejarea intereselor localnicilor, pentru conservarea patrimoniului cultural al populaţiei locale, precum şi pentru creşterea calitãţii vieţii şi a standardului de civilizatie; g) avizeazã, sub raportul protecţiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism ale localitãţilor de pe teritoriul rezervatiei; h) coopereazã cu organismele internaţionale şi instituţiile interesate din ţara şi din strãinãtate, promoveazã activitãţi de cooperare în cercetarea ştiinţificã, în realizarea de schimburi de informaţii şi activitãţi comune de protecţie şi refacere a întregului sistem Dunare - Delta Dunãrii şi a zonelor invecinate din Marea Neagra; i) organizeazã acţiunile de informare, educaţie şi propaganda ecologica; j) stabileşte locurile şi condiţiile de desfãşurare a activitãţii de vinatoare şi pescuit sportiv, autorizeaza desfãşurarea acestor activitãţi şi limiteazã perioadele de practicare a vinatorii cu capcane selective şi zonele în care se pot utiliza acestea; k) stabileşte regulile de acces şi de deplasare a barcilor, a ambarcatiunilor şi a navelor fluviale pe canalele, girlele şi lacurile rezervatiei, a mijloacelor de transport terestru pe cãile rutiere din perimetrul rezervatiei de cãtre aeronave, din punct de vedere al protecţiei mediului; l) efectueazã controlul în porturi şi la instalaţiile portuare aflate pe teritoriul rezervatiei privind respectarea normelor de protecţie a mediului precum şi a celor stabilite la lit. d), e) şi j); m) organizeazã sistemul de informare asupra apariţiei unor poluari accidentale sau intenţionate; n) organizeazã sistemul operativ de supraveghere a calitãţii factorilor de mediu; o) controleazã gestionarea deşeurilor, îndeosebi a celor toxice şi periculoase, şi depozitarea, tratarea, neutralizarea sau îndepãrtarea lor din perimetrul rezervatiei, precum şi eliminarea, de pe teritoriul rezervatiei, a utilajelor terestre şi navale deteriorate, abandonate sau scoase din uz; p) propune spre aprobare Consiliului Judeţean Tulcea tarifele de autorizare pentru practicarea activitãţilor economice (cu excepţia navigaţiei şi a activitãţilor conexe acesteia de pe cele trei brate ale Dunãrii), de turism şi agrement de cãtre populaţia localã, persoanele fizice sau juridice interesate, pe teritoriul aflat în patrimoniul Administraţiei rezervatiei, pe care le şi aplica; r) propune spre aprobare Consiliului Judeţean Tulcea tarifele de autorizare pentru practicarea activitãţilor economice (cu excepţia navigaţiei şi a activitãţilor conexe acesteia pe cele trei brate ale Dunãrii), de turism şi agrement de cãtre persoane fizice sau juridice, pe teritoriul aparţinînd domeniului public ori privat, local sau judeţean; s) organizeazã, potrivit legii, concesionarea valorificãrii resurselor naturale regenerabile; t) atrage populaţia localã, societãţile comerciale şi alte instituţii în activitãţile de protecţie, conservare şi reconstrucţie ecologica; u) colaboreazã cu autoritãţile administraţiei locale, cu comisiile interdepartamentale, cu Regia Autonomã a Apelor, "Apele Romane" şi cu Regia Autonomã a Pãdurilor "Romsilva" în realizarea obiectivelor sale şi apãrarea impotriva calamitãţilor sau catastrofelor; v) exercita controlul asupra aplicãrii prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", a legislaţiei în vigoare privind protecţia mediului, a florei şi faunei terestre şi acvatice, a prezentului statut şi a prevederilor actelor de reglementare emise de Administraţia rezervatiei şi aplica sancţiunile prevãzute de acestea pe teritoriul rezervatiei; x) propune spre aprobare Consiliului Judeţean Tulcea tarifele de autorizare pentru a acorda populaţiei locale dreptul de valorificare a resurselor naturale regenerabile (practicarea agriculturii, a albinaritului, a pasunatului, a recoltarii finului etc.) de pe terenurile ieşite temporar de sub ape, aflate în patrimoniul Administraţiei rezervatiei, pe care le şi aplica. ART. 7 Administraţia rezervatiei este condusã de Consiliul ştiinţific în subordinea cãruia se afla Colegiul executiv ca organ de aplicare a hotãrîrilor Consiliului ştiinţific. Preşedintele Consiliului ştiinţific şi al Colegiului executiv este guvernatorul rezervatiei, numit de Guvern la propunerea Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, cu avizul prefectului judeţului Tulcea şi al Academiei Romane. ART. 8 Consiliul ştiinţific are 30 de membri, în urmãtoarea structura: Preşedinte - guvernatorul rezervatiei; 2 membri - oameni de ştiinţa numiţi de Academia Romana; 2 membri - specialişti din cadrul Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului; 1 membru - specialist numit de Ministerul Apãrãrii Naţionale; 1 membru - specialist numit de Ministerul Transporturilor; 1 membru - specialist numit de Ministerul Turismului; 1 membru - specialist numit de Ministerul Cercetãrii şi Tehnologiei; 1 membru - directorul tehnic al Administraţiei rezervatiei; 1 membru - şef serviciu în cadrul Administraţiei rezervatiei; 1 membru - specialist din cadrul Administraţiei rezervatiei; 13 membri - specialişti din institute de cercetare, proiectare, muzee de ştiinţe naturale, instituţii de învãţãmînt superior şi din Ministerul Sãnãtãţii; 2 membri - conducatori şi specialişti din cadrul unor instituţii şi societãţi comerciale cu activitãţi în rezervatie; 3 membri - personalitãţi din teritoriu propuse de Consiliul Judeţean Tulcea. ART. 9 Membrii Consiliului ştiinţific sînt numiţi de Guvern, la propunerea Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, cu avizul prefectului judeţului Tulcea şi al Academiei Romane. ART. 10 Calitatea de membru al Consiliului ştiinţific se poate pierde prin demisia titularului sau prin revocarea sa de cãtre Guvern. ART. 11 Consiliul ştiinţific se reuneste trimestrial în şedinţe ordinare, iar guvernatorul rezervatiei poate convoca şedinţe extraordinare ale Consiliului ştiinţific ori de cîte ori este nevoie. Şedinţele extraordinare ale Consiliului ştiinţific pot fi convocate de cãtre guvernatorul rezervatiei şi la solicitarea unei treimi din numãrul membrilor acestuia. ART. 12 Consiliul ştiinţific al Administraţiei rezervatiei are urmãtoarele atribuţii; a) aproba programele de conservare a genofondului (biodiversitatii) şi ecofondului; b) stabileşte perimetrele zonelor cu regim de protecţie integrala, a zonelor tampon şi a zonelor de tranzitie; c) aproba programul de realizare a reconstructiei ecologice şi a lucrãrilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop; d) aproba planul de management al rezervatiei; e) stabileşte speciile de plante şi animale ce necesita protecţie totalã pe teritoriul rezervatiei; f) analizeazã periodic modul de administrare a patrimoniului natural, gradul de valorificare a resurselor regenerabile pe zone de districte şi stabileşte mãsuri de respectare a criteriilor de valorificare a acestora; g) aproba nivelurile anuale de valorificare a resurselor naturale regenerabile, tehnologiile de valorificare a acestora şi zonele de valorificare; h) aproba cerinţele de cercetare pentru cunoaşterea mediului deltaic, precum şi realizarea temelor de cercetare, indiferent de instituţia care le efectueazã şi de sursa de finanţare; i) receptioneaza, analizeazã şi stabileşte modul de valorificare a rezultatelor cercetãrilor desfãşurate, în scopul îndeplinirii obiectivelor rezervatiei; j) aproba programul unitar de cercetare ştiinţificã a fenomenelor deltaice; k) analizeazã modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor, protocoalelor, programelor şi altor documente încheiate între Administraţia rezervatiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaboreazã în realizarea unor obiective de interes comun; l) aproba raportul anual de activitate, programul şi propunerea de buget pentru anul urmãtor ale Administraţiei rezervatiei; m) avizeazã propunerile de completare a componentei Consiliului ştiinţific şi face propuneri de modificare a structurii acestuia. ART. 13 Şedinţele de lucru ale Consiliului ştiinţific se convoacã de cãtre preşedintele consiliului cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilitã, prin scrisoare, telex sau fax care conţin informaţii privind ordinea de zi, data, locul, ora ţinerii şedinţei şi modul în care se pot consulta documentele supuse dezbaterii. ART. 14 Consiliul ştiinţific este legal constituit şi poate adopta hotãrîri dacã numãrul membrilor prezenţi este de cel puţin 2/3 din numãrul total al membrilor. ART. 15 Consiliul ştiinţific adopta hotãrîri cu votul favorabil al majoritãţii simple a membrilor consiliului. Hotãrîrile cu privire la propunerile de modificare a statutului Administraţiei rezervatiei, a perimetrelor zonelor cu regim de protecţie integrala şi a zonelor tampon se iau cu votul favorabil a 2/3 din numãrul membrilor consiliului. ART. 16 Colegiul executiv are urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã şi urmãreşte aplicarea şi respectarea hotãrîrilor Consiliului ştiinţific; b) supune aprobãrii Consiliului ştiinţific şi conducerii Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului proiectul de buget pentru anul urmãtor şi propunerile de modificare a prevederilor bugetare pentru anul în curs; c) propune concesionarea, în conformitate cu prevederile legale, a unor zone din patrimoniul natural de interes naţional în scopul valorificãrii resurselor regenerabile în condiţiile legii şi cu respectarea tehnologiilor de exploatare stabilite; d) adopta mãsuri pentru aplicarea programelor de conservare a ecosistemelor, de marcare şi împrejmuire a zonelor cu regim de protecţie integrala, de respectare a normelor de protecţie a rezervatiei; e) identifica posibilitãţile de valorificare a rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice finanţate de Administraţia rezervatiei; f) aproba şi urmãreşte îndeplinirea programului de realizare a reconstructiei ecologice şi a lucrãrilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop; g) urmãreşte periodic modul de încadrare a activitãţilor desfãşurate de Administraţia rezervatiei în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli şi ia mãsuri pentru încadrarea în nivelurile planificate; h) stabileşte mãsuri de organizare şi desfãşurare a activitãţilor din sistemul informaţional intern, organizarea circulaţiei documentelor, gestionarea şi pãstrarea lor; i) analizeazã periodic modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor, protocoalelor, programelor şi altor documente încheiate între Administraţia rezervatiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaboreazã în realizarea unor obiective de interes comun; j) examineazã raportul anual privind activitatea Administraţiei rezervatiei, programul de activitate şi proiectul de buget pentru anul urmãtor; k) aproba norme interne de consumuri şi normative care nu sînt în competenta de aprobare a altor organe; l) studiazã proiectele de norme tehnice privind desfãşurarea activitãţilor economico-productive, de turism şi agrement pe teritoriul rezervatiei şi le supune aprobãrii Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. ART. 17 Colegiul executiv îşi desfãşoarã activitatea în şedinţa de lucru lunare, ordinare sau în şedinţe extraordinare. Colegiul executiv este legal constituit şi poate adopta hotãrîri în prezenta a minimum 2/3 din numãrul membrilor sãi. Hotãrîrile Colegiului executiv sînt valabile dacã se adopta cu votul favorabil al majoritãţii absolute. ART. 18 Şedinţele Colegiului executiv se organizeazã şi se convoacã de preşedintele acestuia pe baza programului trimestrial de lucru. Şedinţele extraordinare se pot convoca la cererea preşedintelui sau a 1/3 din numãrul membrilor colegiului, cu condiţia prezentãrii ordinii de zi, a problematicii sau a documentelor ce trebuie analizate şi care sa între în competenta de soluţionare a Colegiului executiv. ART. 19 Dezbaterile din cadrul şedinţelor ordinare sau extraordinare se consemneazã în registrul de procese-verbale al Colegiului executiv, care este ţinut de secretarul acestuia, desemnat în prima şedinţa a Colegiului executiv dintre salariaţii Administraţiei rezervatiei. Documentele supuse dezbaterii fiecãrei şedinţe se pãstreazã în copii, în dosarul respectivei şedinţe, de cãtre secretarul colegiului. Hotãrîrile adoptate se comunica celor vizati prin secretarul colegiului, iar originalul rãmîne în pãstrare în dosarul de hotãrîri al Colegiului executiv. ART. 20 Guvernatorul rezervatiei are urmãtoarele atribuţii: a) asigura conducerea curenta a activitãţii Administraţiei rezervatiei; b) reprezintã Administraţia rezervatiei în raporturile acesteia cu persoane juridice şi fizice, cu autoritãţile locale şi centrale ale autoritãţii publice, cu organizaţiile guvernamentale sau neguvernamentale din domeniul propriu de activitate; c) emite decizii pentru aplicarea hotãrîrilor Consiliului ştiinţific şi ale Colegiului executiv; d) propune modificarea sau îmbunãtãţirea organizãrii activitãţii, a organigramei, a statului de funcţii şi a structurii de personal; e) propune îmbunãtãţirea dotãrii Administraţiei rezervatiei cu mijloace fixe necesare desfãşurãrii activitãţii; f) analizeazã şi urmãreşte activitatea de contractare, finanţare şi realizare a lucrãrilor de cercetare ştiinţificã; g) face propuneri conducerii Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului pentru numiri în funcţiile de conducere din subordine; h) ia mãsuri pentru încasarea veniturilor din activitatea de administrare a patrimoniului şi vãrsarea acestora la bugetul de stat; i) analizeazã şi propune organelor competente modificarea nivelurilor taxelor şi tarifelor. Guvernatorul poate delega unele dintre atribuţiile sale, pe termen limitat, unor membri ai Colegiului executiv, altor cadre de conducere sau execuţie care lucreazã în cadrul Administraţiei rezervatiei, în vederea îndeplinirii unor prerogative ce îi revin. ART. 21 Din structura organizatoricã a Administraţiei rezervatiei fac parte urmãtoarele direcţii: a) strategie, programare, dezvoltare, contencios, reglementãri; b) relaţii externe, informare, educaţie; c) management ecologic; d) inspecţie şi paza ecologica; e) economicã. ART. 22 Atribuţiile direcţiilor prevãzute la art. 21 se vor stabili prin regulament de organizare şi funcţionare propriu, aprobat de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. ART. 23 Controlul aplicãrii prevederilor acordului şi autorizaţiilor de mediu, a modului de valorificare a resurselor, de practicare a prestãrilor de servicii şi de exercitare a unor drepturi acordate populaţiei locale se realizeazã de Corpul de inspecţie şi paza şi de alte persoane din cadrul serviciilor de specialitate, împuternicite de conducerea Administraţiei rezervatiei. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul împuternicit este asimilat cu personalul ce îndeplineşte funcţii care implica exerciţiul autoritãţii de stat. ART. 24 Personalul Corpului de inspecţie şi paza va purta, pe durata exercitãrii atribuţiilor de serviciu, uniforma şi armamentul aprobate prin ordin comun al ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului şi ministrului de interne. ART. 25 Obiectele de uniforma se atribuie celor în drept, potrivit legii. ART. 26 Personalul care are dreptul sa poarte obiectele de uniforma pe timpul exercitãrii atribuţiilor de serviciu trebuie sa posede şi sa poarte asupra sa legitimatia de serviciu şi/sau de control, dupã caz, eliberate în conformitate cu reglementãrile în vigoare.
CAP. 3 Zonarea rezervatiei
ART. 27 Zonele cu regim de protecţie integrala de pe teritoriul rezervatiei cuprind: a) formaţiunile fizice şi biologice sau gruparile de asemenea formaţiuni care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere ştiinţific sau estetic; b) habitatele speciilor de animale şi vegetale amenintate care au o valoare universala exceptionala din punct de vedere ştiinţific sau al conservãrii lor; c) siturile naturale care au o valoare exceptionala din punct de vedere ştiinţific şi istoric, al conservãrii sau al frumusetii lor. ART. 28 Zonele cu regim de protecţie integrala se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului, la propunerea Consiliului ştiinţific al Administraţiei rezervatiei, cu avizul Academiei Romane şi al Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. Pentru declararea ca zona cu regim de protecţie integrala, zona va trebui sa îndeplineascã una dintre condiţiile prezentate în art. 27 al prezentului statut. ART. 29 În cadrul zonelor cu regim de protecţie integrala se pot desfasura activitãţi care au urmãtoarele obiective: a) cercetarea evoluţiei zonei, menţinerea şi conservarea calitãţilor acesteia, monitorizarea principalilor parametri ce îi definesc starea de evoluţie; b) cercetarea biologiei zonei; c) realizarea acţiunilor de paza şi control asupra zonei de cãtre personalul Administraţiei rezervatiei. ART. 30 Accesul în interiorul zonelor cu regim de protecţie integrala şi desfãşurarea activitãţilor prevãzute la art. 29 se realizeazã numai în baza autorizaţiei emise de Administraţia rezervatiei. ART. 31 Zonele tampon de pe teritoriul rezervatiei cuprind suprafeţe de teren sau ape de inconjoara zonele cu regim de protecţie integrala. Zonele tampon prezintã caracteristici biologice apropiate de cele ale zonei pe care o inconjoara, indeplinind funcţia de limitare a impactului activitãţilor umane asupra zonelor cu regim de protecţie integrala. ART. 32 Declararea unei suprafeţe ca zona tampon aferentã unei zone cu regim de protecţie integrala se realizeazã prin actul de declarare a zonei cu regim de protecţie integrala cãreia i se asociaza. ART. 33 Pe teritoriul zonelor tampon se pot desfasura, pa baza autoritãţilor emise de Administraţia rezervatiei, urmãtoarele activitãţi: a) valorificarea resurselor vegetale prin aplicarea de tehnologii nepoluante; b) practicarea pescuitului industrial cu mijloace şi tehnologii traditionale; c) pasunatul animalelor; d) practicarea turismului ecologic; e) realizarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã a fenomenelor deltaice; f) realizarea de filme. ART. 34 Accesul în zonele tampon şi practicarea activitãţilor prevãzute la art. 33 se vor face în baza autorizaţiei de valorificare a resurselor zonei, emisã de Administraţia rezervatiei. Pentru practicarea activitãţilor autorizate în aceste zone, beneficiarul autorizaţiei va plati o taxa stabilitã conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii". ART. 35 Zonele economice cuprind teritoriul rãmas din rezervatie dupã delimitarea zonelor cu regim de protecţie integrala şi a zonelor tampon aferente acestora. În cadrul zonelor economice se desfãşoarã activitãţi economico-sociale în concordanta cu normele de protecţie şi conservare a valorilor patrimoniului natural al rezervatiei. ART. 36 În zonele economice ce cuprind terenurile aflate în domeniul privat sau public de interes local sau judeţean se pot desfasura, cu autorizaţia de valorificare sau autorizaţia de mediu emise de Administraţia rezervatiei, urmãtoarele activitãţi: a) toate genurile de activitãţi economice şi sociale desfãşurate în intravilanul localitãţilor cuprinse pe teritoriul rezervatiei; b) praticarea agriculturii şi creşterii animalelor de cãtre persoanele fizice şi juridice, deţinãtoare de terenuri agricole în proprietate, arendate sau obţinute prin contracte de concesionare; c) practicarea pisciculturii în amenajãrile piscicole de cãtre societãţile comerciale, persoanele fizice sau juridice deţinãtoare de amenajãri piscicole; d) executarea de lucrãri de construcţii-montaj şi de obiective de investiţii de cãtre societãţi comerciale specializate; e) practicarea silviculturii şi exploatarea masei lemnoase în amenajãrile silvice de cãtre societãţile comerciale, persoanele fizice sau juridice; f) practicarea de activitãţi prestatoare de servicii care deservesc activitãţile economice sau sociale ale persoanelor fizice sau juridice; g) practicarea activitãţilor de prestaţii în turism şi de agrement de cãtre persoanele fizice sau juridice; h) orice alte activitãţi care nu pun în pericol conservarea patrimoniului natural al rezervatiei. ART. 37 În zonele economice care cuprind domeniul public de interes naţional se desfãşoarã activitãţi de valorificare a resurselor naturale regenerabile, în limitele de suport ale ecosistemelor naturale, dupã cum urmeazã: a) valorificarea faunei acvatice prin pescuit industrial şi sportiv; b) valorificarea resurselor forestiere şi ale produselor accesorii; c) valorificarea vegetatiei acvatice (stuf, papura, alte specii); d) valorificarea produselor cinegetice; e) valorificarea potenţialului melifer al florei spontane; f) valorificarea ciupercilor; g) pasunatul animalelor, recoltarea finului şi a altor furaje. ART. 38 Populaţia localã poate desfasura unele activitãţi de valorificare a resurselor naturale regenerabile prin mijloace traditionale, nepoluante, dupã cum urmeazã: a) recoltarea manualã a stufului, papurei şi finului sau a altor produse vegetale; b) pescuitul sau recoltarea altor animale acvatice; c) cultivarea sau pasunatul unor suprafeţe ieşite temporar de sub ape; d) extragerea de agregate minerale; e) alte activitãţi traditionale, prestãri de servicii, inclusiv transportul pe apa cu ambarcatiuni de pînã la 45 CP. Pentru recoltarea unei cantitãţi totale de 2 tone de stuf şi papura de familie pe an de cãtre populaţia care locuieşte în perimetrul rezervatiei nu se vor percepe taxe. Populaţia care locuieşte în perimetrul rezervatiei şi care desfãşoarã activitate de pescuit are dreptul sa pescuiasca, fãrã taxe, cu mijloace proprii traditionale, o cantitate de peste destinatã consumului propriu, în perioadele şi din speciile admise. ART. 39 Acordarea dreptului de practicare a activitãţilor stabilite la art. 36, 37 şi 38 din prezentul statut se face de cãtre Administraţia rezervatiei, în urmãtoarele condiţii: a) prin concesionarea, în condiţiile legii, a unor zone cu resurse naturale regenerabile ce îndeplinesc condiţiile necesare valorificãrii; b) prin atribuirea dreptului de valorificare a unor resurse regenerabile în scop gospodãresc populaţiei locale în urmãtoarele condiţii: - prezentarea cererii de valorificare a resursei conţinînd datele de identificare a persoanei fizice, cerere vizata de primarul localitãţii de resedinta, anexarea unei schite cuprinzînd zona din care doreşte sa valorifice resursa şi traseul de transport al produsului; - prezentarea actului doveditor al plãţii tarifului legal. Pentru valorificarea unei cantitãţi de stuf şi papura mai mari decît cea stabilitã la art. 38, solicitantul va face dovada plãţii tarifului de valorificare stabilit conform prevederilor legale; c) prin atribuirea dreptului de practicare a activitãţilor specificate la art. 37, în urmãtoarele condiţii: - prezentarea cererii de practicare a activitãţii, cu specificarea datelor de identificare a solicitantului, denumirea activitãţii, volumul de activitate anuala, programul de lucru, mijloacele tehnice utilizate, zonele de practicare a activitãţii şi cãile de acces la acestea; - prezentarea actului doveditor al plãţii tarifului legal aplicat pentru practicarea activitãţii. Activitãţile menţionate nu vor afecta senalul navigabil al celor trei brate ale Dunãrii în condiţiile convenţiilor internaţionale la care România este parte. ART. 40 Zonele de reconstrucţie ecologica sînt suprafeţe de teren situate în teritoriul rezervatiei în cadrul cãrora impactul produs de activitatea umanã sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor naturale, apariţia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice şi în cadrul cãrora Administraţia rezervatiei desfãşoarã activitãţi de refacere a echilibrului ecologic şi de renaturare a zonei afectate folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate. ART. 41 În zonele de reconstrucţie ecologica se pot desfasura activitãţile specifice zonelor tampon sau economice, în funcţie de zona de baza în care se executa lucrãrile de reconstrucţie ecologica, cu aplicarea restrictiilor impuse de starea ecosistemului şi de normele tehnologice aplicate în procesul de renaturare a zonei stabilite de Administraţia rezervatiei. ART. 42 Declararea unei zone ca zona de reconstrucţie ecologica se face de cãtre Consiliul ştiinţific al Administraţiei rezervatiei pe baza rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice, a datelor de monitoring prelucrate sau a studiilor de impact.
ART. 43 Cheltuielile Administraţiei rezervatiei vor fi acoperite din subvenţii de la bugetul de stat, din donaţii şi din surse proprii. ART. 44 Administraţia rezervatiei poate deschide un cont în lei şi un cont în valuta pentru constituirea unor fonduri în vederea finanţãrii unor acţiuni de interes pentru rezervatie. Utilizarea fondurilor astfel constituite va fi aprobatã de cãtre Colegiul executiv, Administraţia rezervatiei fiind abilitata sa efectueze şi operaţiuni cu valuta. ART. 45 Administraţia rezervatiei este abilitata sa deruleze programe referitoare la rezervatie ce sînt finanţate de instituţii financiare şi bancare internaţionale.
CAP. 5 Dispoziţii finale
ART. 46 Editarea de materiale publicitare sau informationale cu privire la patrimoniul natural al rezervatiei, precum şi a hartilor rezervatiei este permisã numai în baza avizului obţinut de la Administraţia rezervatiei, care va certifica veridicitatea datelor publicate. ART. 47 Administraţia rezervatiei are dreptul de editare a unor publicaţii ce trateazã problemele rezervatiei. ART. 48 Producerea de filme documentare cu privire la evoluţia, structura şi funcţionarea ecosistemelor rezervatiei, la comportamentul vieţii sãlbatice din rezervatie se va realiza numai cu acordul şi sub asistenta Administraţiei rezervatiei. Prezentarea filmelor şi intrarea lor în circuitul comercial se vor face numai pe baza avizului Administraţiei rezervatiei. ART. 49 Administraţia rezervatiei organizeazã sesiuni de lucru, comunicãri ştiinţifice şi schimburi de experienta cu participare nationala şi internationala în domeniul protecţiei şi conservãrii patrimoniului natural.
ANEXA 3
COMPONENTA Consiliului ştiinţific şi a Colegiului executiv al Administraţiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii" A. Consiliul ştiinţific Preşedinte 1. Ing. Eugen Tarhon - Guvernatorul Administraţiei Re- zervatiei Biosferei "Delta Duna- rii" Vicepreşedinte2. Ing. Grigore Baboianu - director tehnic, Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii" Secretar 3. Ing. Virgil Munteanu - şef serviciu, Administraţia Re- zervatiei Biosferei "Delta Duna- rii" Membri: 4. Dr. MarIan ianculescu - secretar de stat în Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului 5. Acad. Nicolae Botnariuc - Academia Romana 6. Dr. Nicolae Toniuc - Academia Romana 7. Simion Hincu - prof. dr. doc., şeful Catedrei de îmbunãtãţiri funciare şi protec- tia mediului - I.A.N.B. 8. Angheluta Vadineanu - prof. univ. preşedintele Comite- tului Naţional Roman pentru M.A.B - UNESCO 9. Dr. doc. Petre Gastescu - cercetator ştiinţific principal la Institutul de Geografie Bucureşti 10. Dr. Constantin Bondar - şef laborator, Institutul Natio- nal de Meteorologie şi Hidrologie 11. Ing. Constantin Pecheanu - director, Centrul de Cercetãri pentru Pescuit, Piscicultura şi Industrializarea Pestelui Galaţi 12. Ing. Speranta Ianculescu - director, Ministerul Apelor, Pa- durilor şi Protecţiei Mediului - Vicepreşedinte al Comisiei de cercetare pentru ecologie, pro- tectia mediului şi gospodãrirea apelor 13. Cãpitan rangul I - Ministerul Apãrãrii Naţionale Rudenco Cornel 14. Lupica Nicolae - Ministerul Transporturilor, di- rector general al Administraţiei Fluviale a Dunãrii de Jos - Galaţi 15. Vasile Glavan - Ministerul Turismului, director, Institutul de Cercetãri pentru Turism 16. Dr. Ion Munteanu - cercetator ştiinţific principal, Institutul de Cercetãri Pedolo- gice şi Agrochimice Bucureşti 17. Dr. Gavrila Simion - director, Institutul de Cercetãri Ecomuzeale de la Dunarea de Jos - Tulcea 18. Ing. Romulus Stiuca - director, Institutul de Cercetãri şi Proiectari "Delta Dunãrii" 19. Dumitru Ion - director general, Ministerul Cer- cetarii şi Tehnologiei 20. Dr. ing. Ştefan Bologa - director ştiinţific, Institutul Roman de Cercetãri Marine Constanta 21. Ing. Ion Utanu - director, Agenţia de Protecţie a Mediului Tulcea 22. Ing. Eugen Secara - director, Regia Autonomã a Apelor "Apele Romane" - Filiala Constan- ta 23. Dr. Mihai Romila - director, Direcţia sanitarã Tulcea 24. Dr. Mircea Oltean - şef laborator, Institutul de Biologie Bucureşti 25. Prof. Mihai Albota - inspector general, Inspectoratul şcolar Tulcea 26. Dr. Gheorghe Harjeu - inginer proiectant principal, So- cietatea Comercialã "Aqua-Proiect S.A. Bucureşti 27. Dr. Ioan Munteanu - biolog, Administraţia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii" 28. Parcalabescu Constantin - şeful Filialei Tulcea a Regiei Autonome a Pãdurilor "Romsilva" 29. Staras Mircea - director ştiinţific, Institutul de Cercetãri şi Proiectari "Delta Dunãrii" Tulcea 30. Ivanov Cornel - director, Societatea Comercialã "Ecodelta" - S.A. Tulcea
B. Colegiul executiv Preşedinte 1. Eugen Tarhon - guvernator Vicepreşedinte 2. Grigore Baboianu - director tehnic Secretar 3. Virgil Munteanu - şef serviciu Membri : 4. Ioan Papuc - director economic 5. Ianos Botond Kiss - inspector şef 6. Nicolae Constantin - şef serviciu 7. Dan Teodoru - şef serviciu 8. Pimon Macarov - inspector 9. Condac Marius - inspector. ---------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
