Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIRE NR. 13 DIN 26 IUNIE 1990 privind Regulamentul Senatului
Senatul României adopta prezenta hotãrîre. REGULAMENTUL SENATULUI
CAP. 1 Biroul provizoriu şi validarea alegerii senatorilor ART. 1 Pînã la alegerea biroului permanent, lucrãrile Senatului sînt conduse, potrivit Decretului-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României, de cel mai în virsta senator, asistat de 4 secretari, stabiliţi din rindul celor mai tineri senatori. Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele de virsta sau de cãtre unul ori mai mulţi secretari prevãzuţi la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu senatorul cel mai în virsta sau, dupã caz, cu cei mai tineri senatori din rindul celor prezenţi. ART. 2 În vederea formãrii organelor de lucru şi desfãşurãrii activitãţii Senatului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare alcãtuite din cel puţin 10 senatori. Senatorii partidelor sau formatiunilor politice care nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1. Grupurile parlamentare astfel constituite îşi aleg un preşedinte şi, dupã caz, unul sau mai mulţi vicepreşedinţi. Preşedintele grupului comunica Senatului numãrul senatorilor şi componenta nominalã a grupului parlamentar pe care îl conduce. Sesiunea comunicãrilor se stabileşte de cãtre preşedintele de virsta al Senatului, în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare. ART. 3 Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa şedinţa, o comisie compusa din 12 senatori, care sa reflecte configuraţia politica a Senatului, asa cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare. Comisia de validare funcţioneazã pînã la intrarea în vigoare a Regulamentului Senatului. ART. 4 Numãrul senatorilor ce vor fi desemnaţi în comisia de validare de cãtre fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor fiecãrui grup în totalul senatorilor. Propunerile pentru stabilirea numãrului de senatori ce revine fiecãrui grup parlamentar se fac de preşedinţii acestor grupuri şi se transmit secretarilor. Preşedintele de virsta prezintã Senatului aceste propuneri în ordinea mãrimii grupurilor parlamentare, iar Senatul hotãrãşte asupra lor cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi. Componenta comisiei este aprobatã de Senat cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din membrii sãi. ART. 5 Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, care alcãtuiesc biroul comisiei, şi se organizeazã în trei grupe de lucru, alcãtuite din 3 membri. Alegerea se face prin vot deschis. ART. 6 Biroul comisiei repartizeazã grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru. Verificarea legalitãţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul comisiei de validare. Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sînt obligate sa prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de senatori, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adopta cu votul majoritãţii membrilor. Dupã expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei. ART. 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator numai în cazul în care constata ca alegerea senatorului s-a fãcut prin frauda electoralã. ART. 8 Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizati senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare. ART. 9 Raportul este aprobat de comisie cu votul a jumãtate plus unu din membrii acesteia; în caz de paritate, votul preşedintelui este hotaritor. ART. 10 Raportul comisiei de validare se prezintã Senatului de preşedintele comisiei, a doua zi dupã aprobarea acestuia. Senatul se convoacã de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. ART. 11 În cazul senatorilor pentru care nu exista motive de invalidare, potrivit art. 7, se întocmeşte o lista cu numele şi prenumele acestora, asupra cãreia Senatul se pronunţa printr-un singur vot. În cazul senatorilor la care a fost propusã invalidarea mandatului, Senatul dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare caz în parte. Validarea sau invalidarea mandatelor de senatori se face cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor Senatului. ART. 12 Senatul este legal constituit dupã validarea a doua treimi din mandatele de senator. CAP. 2 Organizarea şi funcţionarea Senatului SECŢIUNEA 1 Biroul permanent al Senatului ART. 13 Dupã constituirea legalã a senatului se alege preşedintele Senatului şi biroul permanent al acestuia. Preşedintele Senatului este şi preşedintele biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori. Compunerea biroului permanent se stabileşte în funcţie de configuraţia politica a Senatului, asa cum rezulta ea din constituirea grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanţii acestora. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se va supune votului Senatului. ART. 14 Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sînt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi în grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul a cel puţin jumãtate plus unu din voturile tuturor senatorilor. Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, în cadrul cãruia va fi declarat preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut cel mai mare numãr de voturi din totalul voturilor exprimate. În caz de egalitate de voturi se organizeazã un nou tur de scrutin, la care vor participa candidaţii aflaţi în balotaj. ART. 15 O data cu alegerea preşedintelui Senatului, activitatea preşedintelui în virsta înceteazã. ART. 16 Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor care compun biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. În vederea depunerii propunerilor, Senatul stabileşte numãrul de locuri din biroul permanent care revine fiecãrui grup parlamentar în condiţiile art. 4. Propunerile se transmit preşedintelui Senatului. Propunerile nominale pentru funcţiile prevãzute la alin. 1 se fac de preşedinţii grupurilor parlamentare, în cadrul numãrului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înainteazã preşedintelui Senatului, care le va supune votului Senatului în condiţiile art. 14. ART. 17 O data cu alegerea biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 1 alin. 1 înceteazã. ART. 18 Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) propune Senatului perioada în care se va desfasura sesiunea, iar la terminarea acesteia, data la care Senatul îşi va relua lucrãrile; b) supune aprobãrii Regulamentul Senatului, precum şi propunerile de modificare a acestuia; c) pregãteşte şi asigura desfãşurarea, în bune condiţii, a lucrãrilor Senatului; d) supune votului senatorilor, la propunerea grupurilor parlamentare, componenta nominalã a comisiilor permanente; e) primeşte şi distribuie proiectele şi propunerile de legi, precum şi rapoartele comisiilor; f) întocmeşte, cu consultarea preşedinţilor grupurilor parlamentare şi ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a şedinţelor parlamentare; g) conduce şi controleazã serviciile Senatului; h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. ART. 19 Preşedintele Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) conduce lucrãrile Senatului, fiind asistat de 2 secretari; b) conduce lucrãrile biroului permanent, asistat de 2 secretari, dintre care unul va întocmi procesul-verbal al şedinţei; c) asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului; d) anunta rezultatul votarii şi hotãrîrile adoptate; e) asigura legatura Senatului cu Preşedintele României, cu Adunarea Deputaţilor şi cu guvernul; f) reprezintã Senatul în relaţiile interne şi externe; g) îndeplineşte oricare alte atribuţii prevãzute de prezentul regulament sau însãrcinãri date de Senat. ART. 20 Vicepreşedinţii îndeplinesc, în ordinea stabilitã de biroul permanent, atribuţii ale preşedintelui, la solicitarea sau în absenta acestuia. ART. 21 Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint, în ordinea în care au fost fãcute, prezintã propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate Senatului, efectueazã apelul nominal, noteaza rezultatul votului, ţin evidenta hotãrîrilor adoptate, vegheazã la întocmirea stenogramelor şi proceselor-verbale, asista preşedintele în realizarea atribuţiilor ce-i revin şi îndeplinesc orice alte sarcini trasate de acesta. ART. 22 Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintã Senatului proiectul de buget şi încheierea exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în localul Senatului şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui Senatului şi ale biroului permanent. SECŢIUNEA a 2-a Comisiile Senatului 1. Dispoziţii comune ART. 23 Comisiile sînt organe de lucru ale Senatului, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însãrcinãrile ce le sînt încredinţate în vederea pregãtirii lucrãrilor Senatului. ART. 24 Senatul organizeazã comisii permanente şi poate constitui comisii speciale, de ancheta sau de mediere. Numãrul, denumirea şi competenta fiecãrei comisii permanente se va hotãrî de Senat, la propunerea biroului permanent, în prima şedinţa ce urmeazã adoptãrii regulamentului sau. Cu acelaşi prilej se va stabili şi numãrul de senatori ce trebuie sa facã parte din fiecare comisie permanenta. ART. 25 Compunerea comisiilor se stabileşte în funcţie de configuraţia politica a Senatului, asa cum rezulta ea din constituirea grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanţii acestora. Biroul permanent, potrivit principiului de mai sus şi ţinînd seama de opţiunea fiecãrui senator, propune Senatului, pentru fiecare comisie, lista nominalã a membrilor acestora. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se va supune votului Senatului. Depunerea candidaturilor urmeazã sa se facã de grupurile parlamentare în termenul stabilit de preşedintele Senatului. Senatul va aproba, pentru fiecare situaţie în parte, componenta comisiilor, cu votul deschis al majoritãţii membrilor sãi. ART. 26 În prima lor şedinţa, convocatã de Preşedintele Senatului, comisiile îşi aleg birourile, compuse, de regula, dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. În componenta birourilor se va urmãri respectarea, pe cît posibil, a configuraţiei politice a Senatului, precum şi a specializãrii senatorilor. ART. 27 Biroul fiecãrei comisii propune ordinea de zi a şedinţelor; propune constituirea, dacã este cazul, de subcomisii, desemnindu-le componenta, sarcinile şi conducerea; stabileşte sarcinile ce revin senatorilor în cadrul comisiilor şi ia hotãrîri în toate problemele ce intereseazã bunul mers al activitãţii comisiilor. Ordinea de zi se aproba de comisie prin votul majoritãţii membrilor sãi. ART. 28 Preşedintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile ei cu biroul permanent şi cu celelalte comisii. El conduce şedinţele comisiei, poate propune ca la lucrãrile acesteia sa participe şi alte persoane din afarã ei dacã interesele efectuãrii lucrãrii respective o cer; are acces, ca reprezentant al comisiei, la lucrãrile altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanta pentru comisia pe care o conduce; îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de prezentul Regulament. Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia. Secretarul asigura redactarea actelor comisiei (rapoarte, avize, procese-verbale etc.) şi efectueazã numãrarea voturilor exprimate în cadrul şedinţelor comisiei. ART. 29 Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 3 zile înainte, de cãtre preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de vicepreşedinte. Participarea senatorilor la şedinţele comisiilor este obligatorie. În caz de absenta nemotivatã la 3 şedinţe consecutive ale comisiei, senatorului în cauza i se reduce indemnizaţia cu pînã la 1/4 pe o luna, iar dacã absentele continua, comisia apreciazã asupra altor sancţiuni. În cazul cînd un membru al comisiei lipseşte nemotivat la mai mult de 6 şedinţe într-o sesiune, el se considera demisionat din comisie, iar grupul parlamentar care l-a propus va putea desemna un alt reprezentant în locul lui. ART. 30 Şedinţele comisiilor nu sînt publice. În mod excepţional, comisiile pot hotãrî ca la dezbaterile lor sa fie invitaţi delegaţi ai presei şi, dupã caz, sa fie transmise de radio sau televiziune, dacã acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda pãstrarea secretului acestor dezbateri. ART. 31 Comisia, în funcţie de problemele ce le analizeazã, poate invita la lucrãrile sale membri ai guvernului. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele Senatului, de data la care au loc şedinţele comisiilor respective. Membrii guvernului pot lua cuvintul, rãspund la întrebãri, dar nu pot fi prezenţi în timpul votarii. ART. 32 Comisia poate invita sa participe la şedinţele sale şi alte persoane interesate, specialişti calificaţi din partea unor organe de stat sau a altor organisme specializate. La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe senatorii care au fãcut propuneri ce stau la baza lucrãrilor acestora (autori de propuneri legislative, amendamente, de ancheta parlamentarã etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti din compartimentul tehnic-legislativ. Persoanele prevãzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot fi prezente în timpul votarii. ART. 33 Pentru ca şedinţele comisiilor sa aibã loc în mod legal, este necesar sa participe cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. Hotãrîrile comisiilor se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. ART. 34 Preşedinţii comisiilor, în acord cu preşedintele Senatului, vor stabili zilele consacrate activitãţii în comisii. ART. 35 Dupã încheierea dezbaterilor sau efectuarea lucrãrii aflate în examinarea comisiei, aceasta desemneazã, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori dintre membrii sãi. Raportorii vor redacta raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobãrii acesteia prin vot. Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lîngã opinia majoritãţii membrilor comisiei, şi pãrerea contrarã, motivatã, a celorlalţi senatori din comisie. ART. 36 Votul în comisie este, de regula, deschis, dar în anumite situaţii, hotãrîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret. ART. 37 Cu privire la desfãşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale; acestea pot fi puse la dispoziţia altor persoane decît membrilor Senatului numai cu încuviinţarea preşedintelui comisiei, afarã de cazul în care şedinţele comisiei au fost publice. Orice membru al Senatului poate lua cunostinta de actele şi documentele remise comisiilor, fãrã strãmutarea lor şi fãrã ca lucrãrile comisiilor sa fie stinjenite. Preşedintele comisiei va putea hotãrî stenografierea dezbaterilor acesteia. 2. Comisiile permanente ART. 38 Comisiile permanente sînt alese pe toatã durata legislaturii. Denumirea, domeniile de activitate şi numãrul membrilor comisiilor permanente se stabilesc potrivit art. 24 alin. 2 ART. 39 Un senator poate face parte din cel mult doua comisii permanente. Calitatea de membru al comisiei înceteazã dacã grupul parlamentar care l-a propus hotãrãşte astfel. În acest caz, se poate propune un alt membru. ART. 40 Comisiile permanente avizeazã proiecte şi propuneri legislative, pot efectua anchete parlamentare, dezbat şi hotãrãsc asupra altor probleme trimise de biroul permanent. ART. 41 Biroul permanent înainteazã, spre dezbatere şi avizare, proiectele de lege, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizatã în fond, în competenta cãreia intra materia reglementatã prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectiva. ART. 42 Orice comisie permanenta care se socoteşte competenta pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, propunerea legislativã sau amendament trimis de biroul permanent altei comisii, informeazã pe preşedintele acestuia ca intenţioneazã sa-şi dea avizul. În caz de refuz din partea biroului, Senatul hotãrãşte prin vot. ART. 43 Dacã o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenta în fond a altei comisii, ea poate cere biroului permanent trimiterea lor cãtre acea comisie. În caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 42 alin. 2. La fel se va proceda şi în caz de conflict de competenta între comisii. ART. 44 Comisia permanenta sesizatã în fond va putea stabili un termen în care sa-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul sau propunerea legislativã. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizatã în fond îşi va putea redacta raportul fãrã a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 45 La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizatã în fond va putea incuviinta ca la lucrãrile ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize. ART. 46 În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri şi se înainteazã biroului permanent. ART. 47 Dacã biroul permanent stabileşte un termen înãuntrul cãruia comisia sesizatã în fond trebuie sa-şi depunã raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobatã numai de Senat. Raportul va fi imprimat şi distribuit senatorilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilitã pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Senatului. ART. 48 Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori cu cel puţin 7 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de cãtre comisia sesizatã în fond şi, numai dacã aceasta considera necesar, şi de o alta comisie. Pentru amendamente orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin însemnate, avizarea se va putea face oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea preşedintelui Senatului. ART. 49 Dacã în urma dezbaterilor în plen intervin modificãri importante pentru conţinutul proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Senatului apreciazã asupra necesitãţii supunerii proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond şi solicita Senatul sa se pronunţe prin vot. ART. 50 Comisiile permanente pot tine şedinţe comune cu aprobarea preşedintelui Senatului, care va statua, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrãrilor comisiilor reunite. În asemenea situaţii, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor sa fie comun. ART. 51 Orice comisie permanenta poate porni o ancheta în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfasurata de guvern, cu încuviinţarea biroului permanent. Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor comisiei, în care vor fi enunţate materiile ce formeazã obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul în care raportul comisiei urmeazã a fi prezentat Senatului. Preşedintele Senatului va supune cererea aprobãrii biroului permanent şi va comunica încuviinţarea ei, dacã majoritatea membrilor acestuia este de acord sau, dupã caz, respingerea cererii. În vederea desfãşurãrii anchetei, comisia permanenta va putea invita, pentru a da relaţii, orice persoana care are o calitate oficialã, cu excepţia Preşedintelui României, a preşedinţilor celor doua camere parlamentare, a judecãtorilor Curţii Supreme de Justiţie şi a procurorului general. Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre aceasta cu cel puţin 10 zile înainte, iar cheltuielile de deplasare şi eventual, cazare, se vor suporta din fondurile Senatului. Prezenta la audieri este obligatorie. În cadrul audierilor, persoanele invitate pot refuza sa dea relaţii în cazul în care întrebãrile ce le sînt adresate privesc, în condiţiile prevãzute de lege, secrete de stat referitoare la apãrarea tarii sau secrete de stat de importanta deosebita. Refuzul celui invitat poate fi adus la cunostinta Senatului, care va decide în şedinţa secreta. Nu pot fi puse întrebãri privind viata personalã a celui audiat sau a familiei acestuia. Dacã dezbaterile asupra raportului comisiei releva existenta unor abateri grave în activitatea unui membru al guvernului, Senatul poate cere primului-ministru destituirea acestuia. În ipoteza în care dezbaterile asupra raportului comisiei dezvaluie abuzuri şi ilegalitati în activitatea guvernului, Senatul poate inainta Adunãrii Deputaţilor o moţiune de cenzura asupra activitãţii guvernului; Adunarea Deputaţilor va proceda potrivit propriului regulament. 3. Comisii speciale ART. 52 Senatul îşi va putea constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte obiective, indicate în hotãrîrea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinãrii altor comisii. Prin aceeaşi hotãrîre se vor preciza senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea biroului permanent al Senatului, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei. Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul comisiei, în mãsura în care prevederile art. 23-37 din prezentul capitol nu sînt îndestulãtoare. 4. Comisii de ancheta ART. 53 La cererea unei treimi din membrii sãi, Senatul va putea hotãrî înfiinţarea unei comisii de ancheta, fiind aplicabile prevederile art. 23-37, art. 51 alin. 4-6 şi art. 52 alin. 2 şi 3. 5. Comisii de mediere ART. 54 În situaţia în care una din camere adopta un proiect de lege sau propunere legislativã cu modificãri fata de textul adoptat de cealaltã camera, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Adunãrii Deputaţilor, va iniţia, dacã este cazul, procedura de mediere. În acest scop, biroul permanent va desemna, la propunerea grupurilor parlamentare, un numãr de 7 senatori care vor face parte din comisia de mediere a celor doua camere, urmãrindu-se respectarea principiilor prevãzute de art. 25. Senatorii stabiliţi de biroul permanent, împreunã cu 7 deputaţi desemnaţi de organul de lucru similar al Adunãrii Deputaţilor, formeazã comisia de mediere. ART. 55 Comisia de mediere se reuneste, la convocarea celui mai în virsta senator sau deputat, la sediul camerei din care el face parte, alege un birou şi stabileşte regulile dupã care îşi va desfasura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sa prezinte raportul. Conducerea lucrãrilor comisiei se realizeazã prin rotaţie de cãtre un senator sau un deputat, stabiliţi de comisie. ART. 56 Hotãrîrile comisiei se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. În caz de paritate, decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei, în ziua cînd are loc punerea la vot. ART. 57 Activitatea comisiei înceteazã o data cu depunerea raportului a cãrui aprobare are loc în condiţiile art. 56. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 55 alin. 1, textele în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor doua camere, sub conducerea succesiva a preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, respectiv a preşedintelui Senatului. Hotãrîrea se adopta cu votul majoritãţii membrilor prezenţi. SECŢIUNEA a 3-a Alte dispoziţii ART. 58 Prevederile art. 24-26 se aplica şi pentru alegerea altor organe de lucru constituite de Senat. CAP. 3 Desfãşurarea lucrãrilor Senatului SECŢIUNEA 1 Ordinea de zi ART. 59 Proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului se adopta de cãtre biroul permanent, de regula, în fiecare zi de miercuri a saptaminii premergãtoare şedinţelor parlamentare, în condiţiile prevãzute de art. 18 lit. f). Toate materialele care se supun Senatului spre a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit biroului permanent cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afarã de cazul în care prin lege nu se prevede un termen mai scurt. ART. 60 Preşedintele Senatului poate invita un reprezentant al guvernului la şedinţa de stabilire a ordinii de zi. ART. 61 Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, precum şi, dupã caz, interpelãri, petiţii sau alte probleme propuse de guvern, de biroul permanent ori de senatori. Prima jumãtate de ora a fiecãrei şedinţe este rezervatã eventualelor întrebãri puse de senatori. Proiectele de legi, avizate de comisii se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond. ART. 62 La cererea Preşedintelui României, biroul permanent înscrie cu prioritate prezentarea şi dezbaterea mesajelor pe care el le adreseazã Senatului. În mod asemãnãtor se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României, legate de exerciţiul atribuţiilor acestuia. ART. 63 Proiectul ordinii de zi este supus spre aprobare Senatului în ultima zi din saptamina de lucru a acestuia ce precede perioada pentru care a fost întocmit. Proiectul se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul senatorilor prezenţi şi se afişeazã la sediul Senatului. ART. 64 Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii de lucru, la cererea biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint, limitatã în timp. În cazul în care exista opoziţie, se va da cuvintul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot. În mod excepţional, preşedintele Senatului poate propune, în orice şedinţa a Senatului, modificarea ordinii de zi, la cererea biroului permanent sau a unui grup parlamentar. ART. 65 La cererea primului-ministru, desemnat de Preşedintele României, Senatul înscrie pe ordinea de zi aprobarea componentei guvernului. SECŢIUNEA a 2-a Procedura legislativã ART. 66 Dreptul de initiativa legislativã aparţine guvernului şi senatorilor. Senatul dezbate şi proiectele sau propunerile legislative transmise de cãtre Adunarea Deputaţilor. În exerciţiul dreptului de initiativa legislativã, guvernul înainteazã Senatului proiecte de legi, iar senatorii, propuneri legislative. Ele trebuie însoţite de expunere de motive şi redactate în forma proprie unui act normativ, în articole şi, dupã caz, capitole şi secţiuni. În vederea promovãrii de propuneri legislative care privesc desfãşurarea activitãţii locale, senatorii sînt obligaţi sa se consulte cu organele locale ale administraţiei de stat din judeţele în care au fost aleşi. La redactarea propunerilor legislative vor tine seama de eventualele propuneri sau sugestii fãcute de organele locale, precum şi direct de cãtre alegatori. O data cu prezentarea propunerii legislative la biroul permanent, senatorul va face precizãri cu privire la modul în care s-a conformat acestei proceduri. ART. 67 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistreazã de cãtre biroul permanent în ordinea prezentãrii lor şi sînt aduse la cunostinta Senatului la prima şedinţa, prin anunţarea titlului şi iniţiatorului acestora. Ele se imprima şi se distribuie senatorilor de îndatã, dar nu pot fi trecute pe ordinea de zi decît dupã trecerea unui termen de cel puţin 10 zile. ART. 68 Proiectele şi propunerile legislative se trimit de biroul permanent, spre dezbatere şi avizare, comisiilor permanente competente. De asemenea, aceste propuneri sau proiecte se vor transmite şi compartimentului tehnic-legislativ, spre examinare, care îşi va comunica opinia comisiei sesizate în fond. Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considera competenta, în condiţiile art. 42. ART. 69 Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate sa-şi retragã proiectul sau propunerea pînã la înscrierea acestora pe ordinea de zi. ART. 70 Dupã examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizatã în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului sau propunerii legislative examinate. Raportul, însoţit de avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea legislativã, se transmite biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia cãtre guvern şi senatori, cu respectarea termenului prevãzut la art. 47 alin. 2. ART. 71 Proiectele şi propunerile legislative, avizate potrivit art. 68 şi 70, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevãzutã de ordinea de zi aprobatã de acesta. ART. 72 Senatorii sau guvernul au dreptul de a prezenta amendamente în scris, motivate, care se transmit biroului permanent cu cel puţin 7 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative. Amendamentele se supun examinãrii comisiilor competente şi concluziilor acestora se adauga la raportul întocmit anterior. ART. 73 Dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative este precedatã de prezentarea, de cãtre initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente. Raportul comisiei permanente este prezentat de cãtre preşedintele acesteia sau un raportor desemnat de comisie. ART. 74 Pentru dezbaterea generalã a proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Senatului da cuvintul senatorilor în ordinea înscrierii la cuvint. ART. 75 Initiatorul proiectului sau propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de închiderea dezbaterii generale. ART. 76 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. ART. 77 Dacã prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã închiderea dezbaterii generale preşedintele poate cere Senatului sa se pronunţe prin vot. ART. 78 Senatul trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificãrile fãcute de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond. ART. 79 La discutarea fiecãrui articol senatorii pot lua cuvintul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. De asemenea, va putea lua cuvintul şi reprezentantul guvernului. În cursul luarilor de cuvint pot fi fãcute amendamente orale privind probleme de redactare. ART. 80 Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În cursul dezbaterilor, senatorii sau guvernul pot propune amendamente scrise la modificãrile intervenite în urma examinãrii şi definitivãrii textului în comisii. Amendamentele trebuie sa se refere la conţinutul unui singur articol. ART. 81 În cazul în care amendamentul are consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Senatului îl poate trimite spre avizare comisiilor competente, suspendind dezbaterile. În acest caz, autorul amendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii guvernului. ART. 82 Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune suprimarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi, dupã aceea, cu cele privind modificarea sau completarea acestora. Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, afarã de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte. ART. 83 La propunerea preşedintelui, Senatul va putea stabili o procedura legislativã specialã pentru dezbaterea unor proiecte de acte normative cu caracter deosebit (legi financiare, ratificarea unor tratate internaţionale etc.). ART. 84 Dispoziţiile art. 68-83 sînt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Adunãrii Deputaţilor. SECŢIUNEA a 3-a Procedura de vot ART. 85 Votul senatorului este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprima public prin ridicare de miini, apel nominal sau ridicare în picioare. Votul secret se exprima prin buletine de vot pentru numiri şi prin bile sau electronic în cazul votarii legilor sau altor hotãrîri. Aprobarea nominalã a componentei guvernului se face prin vot secret. Senatul hotãrãşte, la propunerea biroului, ce modalitãţi de vot va folosi, afarã de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumitã procedura de vot. ART. 86 Votarea prin apel nominal se face în modul urmãtor: preşedintele explica obiectul votarii şi sensul cuvintelor "pentru" şi "contra"; unul din secretari da citire numelui şi prenumelui senatorilor; fiecare senator rãspunde "pentru" sau "contra". Dupã terminarea apelului se repeta numele şi prenumele senatorilor care nu au rãspuns. ART. 87 Votul prin bile se desfãşoarã astfel: în fata preşedintelui senatului se aseaza o urna alba şi alta neagra. Senatorii vin pe rind la urne, dupã ce primesc de la secretari cîte doua bile, din care una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusã în urna alba şi bila neagra introdusã în urna neagra înseamnã vot în favoarea proiectului sau propunerii ce se voteazã, iar bila neagra introdusã în urna alba şi bila alba introdusã în urna neagra semnifica vot impotriva proiectului sau propunerii. ART. 88 În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. Senatorul voteazã "pentru", lasind neatins pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el voteazã "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc într-o singura urna. La numãrarea voturilor nu se iau în calcul buletinele pe care nu a fost sters numele nici unui candidat. ART. 89 Legile şi celelalte propuneri se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul senatorilor, dacã prin prezentul regulament nu se prevede altfel. În cazul în care numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcţii se fac, potrivit legii de cãtre Senat, ele se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul senatorilor prezenţi, la propunerea preşedintelui Senatului. Numirile, confirmãrile sau avizele se supun dezbaterii Senatului, pe baza raportului Comisiei Juridice, de numiri, disciplina şi imunitãţi. În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmãri sau avize, avînd dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauza. Dacã în sala Senatului nu sînt prezenţi jumãtate plus unu din numãrul senatorilor, preşedintele amina votarea pînã la întrunirea acestui numãr. ART. 90 În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui Senatului este decisiv. ART. 91 În cursul votarii nu se poate acorda senatorilor dreptul de a lua cuvintul. ART. 92 Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Senat nu pot fi readuse în discuţia acestuia în cursul aceleiaşi sesiuni. ART. 93 Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de Senat se semneazã de preşedintele Senatului şi se înainteazã Adunãrii Deputaţilor în vederea dezbaterii şi adoptãrii. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. În cazul care Senatul a adoptat un proiect de lege sau propunere legislativã în redactarea aprobatã de Adunarea Deputaţilor, acestea vor fi înaintate sub semnatura preşedintelui Senatului, în termen de 10 zile de la adoptare, Preşedintelui României, în vederea promulgãrii legii. ART. 94 Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara printr-un mesaj motivat o noua deliberare a legii sau a unor articole din lege, în cazul în care considera ca acestea contravin principiului separaţiei puterilor în stat sau drepturilor fundamentale ale omului ori prevederilor tratatelor internaţionale la care România este parte. Reexaminarea poate fi cerutã în cel mult 15 zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmînd sa înceapã, în cel mult 3 zile, în camera care a aprobat prima textul de lege. Preşedintele României poate prezenta mesajul personal. Dacã ambele camere, dupã reexaminarea legii, adopta textul legii în forma sa iniţialã, Preşedintele României este obligat sa procedeze la promulgarea legii, în termen de 5 zile de la data la care a primit-o din partea camerei care s-a pronunţat ultima. ART. 95 În cazul în care Senatul adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã aprobatã anterior de Adunarea Deputaţilor, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite fata de proiectul votat de Adunarea Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Adunãrii Deputaţilor, va iniţia procedura de mediere. Dacã Adunarea Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã aprobatã anterior de Senat, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite în raport cu cel votat de Senat, preşedintele acestuia, primind proiectul legislativ modificat în sensul de mai sus, va iniţia, de acord cu preşedintele Adunãrii Deputaţilor, procedura de mediere. Aceasta activitate se va desfasura prin intermediul unei comisii de mediere, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 38-51 şi 54-57 din prezentul regulament. Raportul comisiei de mediere, precum şi textul de conciliere propus, vor fi înscrise pe ordinea de zi a Senatului, urmindu-se procedura prevãzutã de art. 59-84 din prezentul regulament. ART. 96 Raportul comisiei de mediere se dezbate mai întîi în Adunarea Deputaţilor şi apoi în Senat. Dacã Adunarea Deputaţilor şi Senatul îşi insusesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 93 alin. 2. În cazul în care fie Adunarea Deputaţilor, fie Senatul aduc modificãri textului legii în forma propusã de comisia de mediere, birourile permanente ale celor doua adunãri vor iniţia procedura de conciliere. În acest scop, ele se vor reuni, prin acord comun al preşedinţilor ambelor adunãri, şi vor incerca redactarea unui text convenabil acestora, care va trebui adoptat cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor celor doua birouri. Fiecare adunare va lua în dezbatere, separat, textul de conciliere propus de birouri. Legea se va socoti adoptatã dacã membrii fiecãrei adunãri vor aproba acest text cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor lor. În caz contrar sau al adoptãrii unor modificãri neconcordante, indiferent din partea oricãrei adunãri ar veni, ori în situaţia în care birourile permanente nu ajung la un acord pentru un text comun, în condiţiile alin. 2, proiectul de lege sau propunerea legislativã se considera respinse. SECŢIUNEA a 4-a Desfãşurarea şedinţelor Senatului ART. 97 Şedinţele Senatului sînt publice, în afarã cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a 20 de senatori, se hotãrãşte, cu cel puţin jumãtate plus unu din voturile senatorilor prezenţi, ca acestea sa fie secrete. ART. 98 La şedinţele publice ale Senatului pot participa diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetãţeni, pe baza autorizaţiei sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului Senatului, în condiţiile stabilite de biroul permanent. La toate şedinţele Senatului este obligatorie prezenta, pe banca ministerialã, a cel puţin unui reprezentant al guvernului. Persoanele aflate în tribune trebuie sa pãstreze liniştea şi sa se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala. Preşedintele are dreptul sa atragã atenţia ziarelor şi celorlalte mijloace de informare în masa asupra informaţiilor vadit inexacte privind lucrãrile Senatului. La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masa sînt obligate sa dea publicitãţii cele arãtate de preşedinte. Dacã abaterea se repeta, preşedintele Senatului va putea, consultind Senatul, sa retragã pe un timp anumit, reprezentantului ziarului sau al altui mijloc de informare în masa aflat în culpa, autorizaţia de participare la lucrãrile Senatului. ART. 99 Senatorii sînt obligaţi sa fie prezenţi la lucrãrile Senatului şi sa se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de unul din secretari. Senatorul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de vointa sa, va trebui sa anunţe din timp biroul permanent, menţionînd cauzele care îl impiedica sa participe. ART. 100 Senatul îşi desfãşoarã activitatea, în plen şi pe comisii, în zilele de luni, de la ora 13, marti, miercuri şi joi. La propunerea biroului permanent se vor putea tine şedinţe sau efectua deplasãri ale senatorilor în judeţe şi dupã un alt program. ART. 101 Şedinţa Senatului este deschisã de preşedinte sau de vicepreşedinte care îl înlocuieşte. Preşedintele este asistat de 2 secretari. Persoana care conduce lucrãrile Senatului este obligatã sa precizeze dacã este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi. ART. 102 Senatul lucreazã legal în prezenta a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul senatorilor. În timpul şedinţelor, preşedinţii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele Senatului va decide dacã acest lucru este necesar. În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. Secretarii vor informa ulterior Senatul despre cauzele lipsei senatorilor care nu şi-au anuntat absenta. ART. 103 Preşedintele Senatului sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţe. ART. 104 Înainte de începerea lucrãrilor, secretarii întocmesc lista cu senatorii care se înscriu la cuvint. Senatorii vor lua cuvintul în ordinea de pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui Senatului. Preşedintele Senatului poate supune acestuia spre aprobare ca la discutarea aceluiaşi articol dintr-un proiect sau propunere legislativã sau a unui alt material ori a unei probleme aflate în dezbaterea Senatului, dupã ce au luat cuvintul mai mulţi vorbitori din acelaşi grup parlamentar, sa se dea cuvintul vorbitorilor aparţinînd altui grup parlamentar. În acest caz, ordinea luãrii cuvintului se stabileşte de preşedinte. Ministrilor prezenţi în Senat li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterii şi ori de cîte ori solicita acest lucru. ART. 105 Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacã îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvintul în Senat vorbesc de la tribuna acestuia. ART. 106 Preşedintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor. Vorbitorii sînt obligaţi ca în cuvintul lor sa se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea cãreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvintul. ART. 107 Preşedintele Senatului poate da cuvintul oricind unui senator pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal care îl priveşte, limitind timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplica şi în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament. ART. 108 Preşedintele, un grup parlamentar sau 15 senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Senatului. Cererea de încheiere a dezbaterii se adopta cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul senatorilor prezenţi. ART. 109 Este interzisã proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna Senatului, cît şi din sala de şedinţe. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala. ART. 110 Preşedintele cheamã la ordine pe senatorii care tulbura dezbaterile sau creeazã agitatie. El poate întrerupe şedinţa cînd tulburarea persista şi poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care impiedica în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor Senatului. ART. 111 Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistreazã pe banda magnetica şi se stenografiaza. Separat, prin grija secretarilor, se întocmesc procese-verbale pentru fiecare şedinţa a Senatului. Procesele-verbale se semneazã de cãtre preşedinte şi secretarii care l-au asistat la conducerea lucrãrilor. Stenogramele se publica în Monitorul Oficial, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. Senatorii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial. CAP. 4 Întrebãri, interpelãri, petiţii SECŢIUNEA 1 Întrebãri ART. 112 Fiecare senator poate adresa întrebãri ministrilor sau altor conducatori ai organelor centrale ale administraţiei de stat. Întrebarea consta într-o simpla cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã guvernul înţelege sa comunice Senatului actele ori informaţiile solicitate de senator sau dacã are intenţia de a lua o hotãrîre într-o problema determinata. Cei întrebaţi vor rãspunde imediat, la fiecare intrebare în parte sau vor declara ca nu pot rãspunde ori ca vor prezenta rãspunsul în zilele urmãtoare, indicind ziua respectiva. ART. 113 Dacã rãspunsul la o intrebare da naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, pentru a declara dacã rãspunsul primit corespunde intrebarii, timpul pentru replica este de 10 minute. ART. 114 La prezentarea intrebarii, senatorul va preciza dacã doreşte sa primeascã rãspunsul în scris sau oral în şedinţa publica. În cazul în care se solicita un rãspuns scris, cel chestionat va declara, în cel mult 5 zile, ca a dat rãspunsul sau scris, fãrã a face alte precizãri. ART. 115 Nici un senator nu poate adresa mai mult de doua întrebãri în aceeaşi şedinţa. Dacã timpul afectat intrebarilor şi raspunsurilor la acestea depãşeşte o jumãtate de ora, preşedintele Senatului va amina de drept, pentru şedinţa urmãtoare, celelalte întrebãri şi raspunsuri. SECŢIUNEA a 2-a Interpelãri ART. 116 Interpelãrile se fac în scris, aratindu-se obiectul acestora, fãrã nici o dezvoltare. Interpelarea consta într-o cerere adresatã guvernului de un senator, prin care se solicita explicaţii asupra politicii guvernului în probleme ale activitãţii sale interne sau externe. Ele se citesc de cãtre senator în şedinţa publica şi se transmit preşedintelui Senatului. ART. 117 Interpelãrile se înscriu în ordinea prezentãrii într-un registru special şi se afişeazã în sala de şedinţa. La începutul fiecãrei sesiuni, Senatul va stabili o zi a saptaminii consacratã dezvoltãrii interpelarilor. ART. 118 În şedinţa consacratã dezvoltãrii interpelãrii se da cuvintul interpelatorului şi apoi reprezentantului guvernului sau ministrului. Aceştia din urma pot, dupã dezvoltarea interpelãrii, sa rãspundã imediat sau sa ceara o amînare de cel mult 3 zile pentru a rãspunde. SECŢIUNEA a 3-a Informarea senatorilor ART. 119 Fiecare membru al Senatului are dreptul de a cere, prin intermediul guvernului, de la organele centrale ale administraţiei de stat, printr-o petiţie scrisã adresatã preşedintelui Senatului, orice acte sau dosare, precum şi alte informaţii utile pentru activitatea senatorului. Guvernul poate refuza satisfacerea petiţiei în cazul în care aceasta priveşte, în condiţiile prevãzute de lege, secrete de stat referitoare la apãrarea tarii sau secrete de stat de importanta deosebita. În acest caz, refuzul guvernului poate fi adus la cunostinta Senatului, care va decide în şedinţa secreta. De asemenea, senatorii au dreptul de a cere, în scris sau oral, de la organele locale ale administraţiei de stat din circumscripţia electoralã pe care o reprezintã, acte, dosare, precum şi alte informaţii utile pentru activitatea lor. Actele sau dosarele primite se restituie organului respectiv dupã ce au fost consultate. SECŢIUNEA a 4-a Petiţii ART. 120 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizîndu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. ART. 121 Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnindu-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii. ART. 122 Petitiile înregistrate se transmit de cãtre unul din vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, Comisiei de validari şi petiţii, spre dezbatere şi soluţionare. Orice membru al Senatului poate lua cunostinta de conţinutul unei petiţii, adresindu-se în acest sens preşedintelui comisiei. Senatorul cãruia îi sînt adresate direct petiţii are dreptul de a depune diligenţele necesare pentru soluţionarea acestora de organele de stat competente, informind despre aceasta pe preşedintele comisiei. ART. 123 Comisia va decide care sînt petitiile ce nu suferã amînare, sesizind, de îndatã, organele competente sa le soluţioneze. Pentru celelalte petiţii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va trimite unui organ competent ori le va clasa sau, în cazuri deosebite, le va prezenta Senatului. Organele de stat sesizate au obligaţia de a informa Senatul, în scris, în termen de 10 zile, despre soluţia adoptatã. Petitionarului i se aduce la cunostinta ultima decizie adoptatã. ART. 124 În fiecare luna, Comisia de validari şi petiţii prezintã Senatului un raport asupra petitiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora. În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de organele de stat la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare. CAP. 5 Statutul senatorului SECŢIUNEA 1 Imunitatea parlamentarã ART. 125 Imunitatea parlamentarã are ca scop protejarea senatorilor impotriva urmãririlor judiciare şi garantarea libertãţii de gindire şi acţiune a acestora. Senatorul nu poate fi tras la rãspundere juridicã, sub nici o forma, pentru opiniile politice sau voturile exprimate în parlament. Nici un senator nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata penalã ori contravenţionalã fãrã încuviinţarea prealabilã a Senatului. Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penalã ori contravenţionalã se adreseazã preşedintelui Senatului de cãtre procurorul general. Preşedintele Senatului o aduce la cunostinta senatorilor în şedinţa publica, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplina şi imunitãţi spre examinare, care va stabili dacã exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotãrîrea comisiei se adopta prin votul secret a cel puţin jumãtate plus unu din membrii comisiei. Procurorul general va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Senat. Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de Senat, dezbaterii şi aprobãrii acestuia. Senatul decide, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea de cel puţin doua treimi din numãrul senatorilor prezenţi. Un senator este considerat în tot timpul mandatului sau a fi în exerciţiul funcţiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptatã impotriva sa este asimilatã şi sancţionatã conform dispoziţiilor prevãzute pentru infracţiunea de ultraj. De aceasta protecţie juridicã beneficiazã şi membrii familiei - soţ, sotie şi copii - în cazul în care agresiunea impotriva acestora urmãreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra senatorului cu în legatura cu îndeplinirea mandatului sau. ART. 126 În caz de infracţiune flagrantã, senatorul poate fi reţinut la domiciliu, numai cu încuviinţarea prealabilã a procurorului general. Procurorul general va informa, neîntîrziat, preşedintele Senatului asupra reţinerii. Dacã Senatul considera ca nu exista temei pentru reţinere, dispune imediat revocarea acestei mãsuri. ART. 127 Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. SECŢIUNEA a 2-a Incompatibilitãţi ART. 128 Mandatul de senator este incompatibil cu funcţia de membru al guvernului. Pe timpul exercitãrii acestei funcţii, mandatul de senator se suspenda. ART. 129 Mandatul de senator este incompatibil cu funcţia de Preşedinte al României şi cu calitatea de membru al Adunãrii Deputaţilor. ART. 130 Mandatul de senator este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice. ART. 131 Exercitarea unor funcţii conferite de un stat strãin sau de cãtre o organizaţie internationala şi salarizate de cãtre acestea este incompatibilã cu mandatul de senator. ART. 132 Persoanele însãrcinate de guvern cu o misiune temporarã pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator pe o perioada de cel mult şase luni. O misiune pe o perioada mai mare de şase luni este incompatibilã cu calitatea de senator. ART. 133 Se interzice utilizarea numelui oricãrui senator urmat de aceasta calitate a sa în orice acţiune publicitara privitoare la o întreprindere financiarã, industriala sau comercialã. ART. 134 Senatorul care se afla într-o incompatibilitate prevãzutã în art. 129-132, în termen de 30 de zile de la data validãrii mandatului sau, va demisiona din funcţiile care sînt incompatibile cu mandatul de senator. Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. 1, senatorul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat ca demisionat din funcţia de senator de cãtre Senat, la cererea biroului permanent al acestuia. Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat. Asupra legalitãţii alegerii supleantului, Comisia de validari şi petiţii va prezenta Senatului un raport. ART. 135 În cursul termenului prevãzut la art. 134 alin. 1, senatorul trebuie sa declare la Biroul permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sa o desfãşoare în viitor. ART. 136 Schimbãrile survenite în activitatea senatorului, în timpul exercitãrii mandatului, se aduc la cunostinta biroului permanent, în cele mult 10 zile de la data apariţiei acestora. SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea mandatului de senator ART. 137 Senatorii intra, de îndatã, prin simplul fapt al alegerii lor, în dreptul deplinei exercitari a mandatului, pe baza certificatelor doveditoare a alegerii în Senat, eliberate de preşedinţii birourilor electorale de circumscripţie. ART. 138 Senatorii îşi exercita drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toatã durata legislaturii pentru care au fost aleşi, în afarã de cazurile de demisie sau pierdere a drepturilor electorale. Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale, prin grija prefecturilor sau primãriilor, se organizeazã, pentru fiecare senator, cîte un birou senatorial, unde este încadrat un şef de birou senatorial, care face parte din aparatul Senatului. Pentru desfãşurarea activitãţii senatoriale, prefecturile vor pune la dispoziţia senatorului un mijloc de transport şi o dactilografa. Personalul încadrat la birourile senatoriale, în funcţia de şef de birou senatorial, pe timpul cît îndeplineşte aceasta activitate, se considera detaşat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiţiile legislaţiei muncii. ART. 139 Senatorii au dreptul la o indemnizaţie lunarã, precum şi la o diurna pe perioada cît sînt prezenţi la lucrãrile în plen şi în comisii. De asemenea, senatorilor care nu domiciliazã în municipiul Bucureşti li se asigura cazarea gratuita sau, la alegere, primesc o indemnizaţie de cazare, pe durata desfãşurãrii sesiunilor. Prevederile alin. 2 se aplica şi senatorilor care nu domiciliazã în circumscripţiile electorale pe care le reprezintã, pe timpul deplasarii în teritoriu. Senatorii au dreptul la diurne de deplasare şi la transport gratuit pe cãile ferate romane şi pe liniile auto, navale şi aeriene interne şi li se ramburseazã taxele de posta şi telecomunicaţii, pentru activitãţile legate de exercitarea mandatului. Indemnizaţiile şi diurnele prevãzute în prezentul articol se stabilesc de lege. Senatorii primesc indemnizaţia lunarã şi celelalte drepturi bãneşti începînd din ziua cînd au fost aleşi şi pînã la încetarea mandatului. Senatorii au dreptul la un schimb valutar într-un volum şi în condiţiile stabilite de lege. Senatorii vor avea un semn distinctiv al calitãţii lor de reprezentanţi ai natiei, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata mandatului lor. Natura şi forma acestei distincţii se vor stabili de biroul permanent. ART. 140 Comisia juridicã, de numiri, disciplina şi imunitãţi poate propune Senatului diminuarea indemnizaţiei lunare în raport de timpul afectat de senator exercitãrii îndatoririlor sale. ART. 141 Pe durata exercitãrii mandatului de senator, contractul de munca al persoanei în cauza se suspenda, cu excepţia cazurilor în care biroul permanent, la cererea senatorului, decide altfel. Efectele suspendãrii contractului de munca, drepturile privind vechimea în munca pe perioada exercitãrii mandatului, precum şi regimul juridic al indemnizaţiei de senator, se stabilesc prin lege. Biroul permanent, la cererea senatorului sau a unitãţii la care activeazã, poate aproba cumulul indemnizaţiei de senator cu alte venituri. SECŢIUNEA a 4-a Concedii, absente, demisii ART. 142 Nici un senator nu poate lipsi de la şedinţele Senatului sau comisiei din care face parte, decît în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu. Nu se considera absent senatorul care nu participa la lucrãri pentru ca a primit de la Senat sau de la guvern o însãrcinare care-l retine în afarã parlamentului. Senatorul în cauza nu va fi socotit în numãrul regulamentar cerut. ART. 143 Concediile se acorda pentru motive de boala sau interese personale. Concediile de boala se acorda pentru cel mult 30 de zile şi pot fi prelungite, dacã este cazul, iar cele pentru interese personale nu pot fi mai mari de 30 de zile în timpul unei sesiuni şi se pot lua integral sau în mai multe transe. Concediile pînã la 5 zile se acorda de preşedinte. Cererile de concedii mai lungi se supun aprobãrii biroului permanent. Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea notificat pe margine, de cãtre unul din secretarii Senatului, numãrul de zile de concediu pe care le-a avut senatorul respectiv. ART. 144 Orice membru al Senatului care lipseşte de la 7 şedinţe consecutive fãrã concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de preşedinte sa justifice motivele absentei. Dacã în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei, senatorul nu se prezintã sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevãzute la art. 139 din prezentul regulament. Dacã absenta de mai sus se produce de trei ori în aceeaşi sesiune, preşedintele este dator sa declare locul vacant, fãrã alta formalitate. ART. 145 Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã preşedintelui. Acesta, în şedinţa publica, întreabã senatorul respectiv dacã stãruie în demisie, iar dacã rãspunde afirmativ sau nu se prezintã în Senat pentru a rãspunde, declara locul vacant. ART. 146 La începutul fiecãrei legislaţii, Comisia juridicã, de numiri, disciplina şi imunitãţi va examina declaraţiile senatorilor privitoare la incompatibilitãţi şi va întocmi un raport care se aproba de Senat cu votul majoritãţii membrilor sãi. Dacã senatorul a fãcut sa înceteze cazul de incompatibilitate, dupã sesizarea facuta de comisie, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Cazurile de acest gen nu se trec în raportul comisiei. Pentru cazurile de incompatibilitate apãrute pe durata unei legislaturi se va proceda în conformitate cu normele prezentei secţiuni. SECŢIUNEA a 5-a Sancţiuni ART. 147 Abaterile de la regulament atrag urmãtoarele sancţiuni: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvintului; d) eliminarea din sala de şedinţe; e) interzicerea de a participa la lucrãrile Senatului pe timp de maximum 15 zile; f) excluderea temporarã. Sancţiunile prevãzute la lit. a), b), c) şi d) se aplica de preşedintele Senatului, iar cele de la lit. e) şi f), de cãtre biroul permanent, la propunerea preşedintelui. Pentru aplicarea sancţiunii de la lit. e) şi f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de numiri, disciplina şi imunitãţi, care va prezenta un raport asupra cercetãrii efectuate. ART. 148 La prima abatere de la regulament, preşedintele Senatului atrage atenţia senatorului în culpa şi-l invita sa respecte regulamentul. ART. 149 Senatorii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua sa se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, incalca în mod grav dispoziţiile regulamentului, vor fi chemaţi la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în procesul-verbal al şedinţei. ART. 150 Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sa-l invite sa-şi retragã sau sa explice cuvintul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii. Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretata ori dacã explicaţiile date sînt apreciate de preşedinte ca satisfãcãtoare, sancţiunea nu se mai aplica. ART. 151 În cazul în care, dupã chemarea la ordine, un senator continua sa se abata de la regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvintul, iar dacã persista, îl va elimina din sala. ART. 152 În cazul unor abateri deosebit de grave sau al unor abateri grave sãvîrşite de senator în mod repetat, biroul permanent, la propunerea preşedintelui Senatului, poate aplica sancţiunea interzicerii participãrii senatorului la lucrãrile Senatului pe o perioada de maximum 15 zile sau poate cere excluderea temporarã a senatorului în culpa. ART. 153 Excluderea temporarã poate varia de la o şedinţa pînã la maximum 30 de şedinţe din aceeaşi sesiune. Aplicarea excluderii temporare are urmãtoarele consecinţe: a) suspendarea indemnizaţiei parlamentare pe timpul excluderii; b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de senator, cu excepţia imunitatii; c) interzicerea participãrii la lucrãrile Senatului şi ale comisiilor; d) interzicerea accesului în localul Senatului. Excluderea se executa de cãtre chestori. ART. 154 Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica sancţiunile prevãzute la art. 147 alin. 1 lit a)-c). În cazul în care un senator sãvîrşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce la cunostinta preşedintelui Senatului, care îl va supune biroului permanent, spre aplicarea sancţiunilor prevãzute de regulament. CAP. 6 Serviciile Senatului ART. 155 Personalul din serviciile Senatului este condus de secretarul general al aparatului Senatului. Secretarul general este numit de Senat, la propunerea preşedintelui. El este ordonator de credite şi întocmeşte, împreunã cu chestorii, proiectul de buget al Senatului. ART. 156 Senatul aproba bugetul anual, precum şi executarea acestuia, dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului. ART. 157 Structura aparatului Senatului, propusã de secretarul general, cu acordul biroului permanent, este aprobatã de Senat. ART. 158 În cadrul serviciilor Senatului funcţioneazã compartimentul tehnic-legislativ, format din specialişti în domeniul juridic, angajaţi sau, dupã caz, remuneraţi cu o indemnizaţie fixa lunarã. Compartimentul tehnic-legislativ asigura asistenta tehnica necesarã pentru redactarea proiectelor şi propunerilor de lege cu respectarea normelor de tehnica legislativã, precum şi evidenta oficialã a legislaţiei. ART. 159 În cadrul aparatului Senatului funcţioneazã Oficiul de informare-documentare parlamentarã, care rãspunde şi de gestionarea bibliotecii Senatului. ART. 160 În cazul în care la lucrãrile Senatului sau comisiilor acestuia sînt invitaţi sa participe specialişti care nu au calitatea de senator, aceştia vor primi o indemnizaţie ce va fi stabilitã de biroul permanent, la propunerea secretarului general al aparatului. CAP. 7 Dispoziţii diverse ART. 161 Dupã alegerea Biroului permanent al Senatului, preşedintele Senatului, de comun acord cu preşedintele Adunãrii Deputaţilor, convoacã şedinţa comuna a Senatului şi a Adunãrii Deputaţilor pentru prezentarea hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie privitoare la validarea alegerii Preşedintelui României. ART. 162 Lucrãrile şedinţei comune se desfãşoarã în prezenta candidatului a cãrui alegere a fost validatã de Curtea Suprema de Justiţie şi sînt conduse de preşedinţii celor doua camere. ART. 163 Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezintã în şedinţa comuna a Senatului şi a Adunãrii Deputaţilor hotãrîrea Curţii Supreme de Justiţie cu privire la validarea alegerii Preşedintelui României. Dupã prezentarea hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Senatului declara ca cel ales este Preşedintele României. Preşedintele României depune jurãmîntul pe baza textului adoptat de parlament. ART. 164 Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor, prevãzute de art. 45-97. Modificãrile se adopta cu votul a jumãtate plus unu din numãrul senatorilor. ART. 165 În probleme de organizare, Senatul adopta hotãrîri potrivit procedurii prevãzute la art. 59-111 din prezentul regulament. PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
