Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTARIRE Nr. 1178 din 13 noiembrie 1996 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata
În temeiul dispoziţiilor <>art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 ,
Guvernul României hotãrãşte:
ART. 1 Se aproba Normele pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, cu modificãrile şi completãrile aprobate prin <>ordonanţele Guvernului nr. 2/1996 şi nr. 21/1996. ART. 2 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri se abroga <>Hotãrîrea Guvernului nr. 809/1995 cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 26 octombrie 1995.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã: Ministru de stat, ministrul finanţelor, Florin Georgescu
NORME pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, cu modificãrile şi completãrile aprobate prin <>ordonanţele Guvernului nr. 2/1996 şi nr. 21/1996
CAP. 1 Operaţiuni impozabile Potrivit <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , denumita în continuare ordonanta, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile privind:
Livrãri de bunuri mobile şi prestãri de servicii efectuate în cadrul exercitãrii activitãţii profesionale 1.1. Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute de proprietar cãtre beneficiar, direct sau prin cei care acţioneazã în numele acestora. Livrarea cuprinde toate operaţiunile prin care se realizeazã transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile corporale, indiferent de forma juridicã prin care se realizeazã: vînzare, schimb, aport în bunuri la capitalul social al societãţii comerciale. Gazele, energia electrica şi termica şi altele similare sînt considerate bunuri mobile corporale. 1.2. Prin prestare de servicii impozabilã, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înţelege orice activitate rezultatã dintr-un contract prin care o persoana fizica sau juridicã se obliga sa execute o munca manualã sau intelectualã în scopul obţinerii de profit şi care nu reprezintã transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. Astfel de activitãţi pot avea ca obiect: a) lucrãri de construcţii montaj; b) transport de persoane şi mãrfuri; c) servicii de posta şi telecomunicaţii; d) închiriere de bunuri mobile sau imobile; e) operaţiuni de intermediere sau de comision; f) reparaţii de orice natura; g) cesiuni de bunuri mobile necorporale, precum: dreptul de autor, de brevete, de licenţe, de mãrci de fabrica şi de comerţ, de titluri de participare; h) operaţiuni de publicitate, consulting, studii, cercetãri şi expertize; i) operaţiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare.
Transferul proprietãţii bunurilor imobile între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice 1.3. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile privind transferul proprietãţii bunurilor imobile, indiferent de forma juridicã prin care se realizeazã, potrivit precizãrilor de la pct. 1.1. de mai sus. În categoria bunurilor imobile, în sensul ordonanţei, se cuprind: a) toate construcţiile imobiliare prin natura lor, cum sînt: locuintele, vilele, construcţiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitãrii altor activitãţi; b) terenurile pentru construcţii şi cele situate în intravilan, inclusiv cele aferente localitãţilor urbane sau rurale pe care sînt amplasate construcţii sau alte amenajãri; c) bunurile de natura mobiliarã care nu pot fi detasate fãrã a fi deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor insesi.
Operaţiuni asimilate cu livrãri de bunuri şi prestãri de servicii 1.4. Vînzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe baza unui contract, cu clauza trecerii proprietãţii asupra bunurilor respective dupã plata ultimei rate sau la o anumitã data. 1.5. Preluarea de cãtre agentul economic a unor bunuri din producţia proprie sau, dupã caz, achiziţionate, pentru care s-a exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii sub orice forma, în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Acelaşi regim se aplica şi prestãrilor de servicii. Se excepteazã de la prevederile de mai sus bunurile şi serviciile acordate, în mod gratuit, în limitele şi potrivit destinaţiilor prevãzute prin lege. Încadrarea în plafoanele în limita cãrora pot fi predate bunuri şi prestate servicii cu titlu gratuit se determina pe baza datelor raportate prin bilanţul contabil anual. Depãşirea plafonului reprezintã operaţiune impozabilã. 1.6. Dupã terminarea lichidãrii societãţii comerciale în nume colectiv, în comanditã simpla sau cu rãspundere limitatã, conform <>art. 186 din Legea nr. 31/1990 , repartizarea activului între asociaţi nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, dacã pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere potrivit legii. 1.7. Transferul dreptului de proprietate prin schimb de bunuri şi servicii are efectul a doua livrãri separate şi se impoziteazã distinct, în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor.
Importul de bunuri şi servicii 1.8. În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã intra: a) bunurile introduse în ţara direct sau prin intermediari autorizaţi, de cãtre orice persoana fizica sau juridicã, în condiţiile prevãzute de Regulamentul vamal al României; b) serviciile contractate de persoane juridice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România cu persoane fizice sau juridice cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate.
CAP. 2 Persoane fizice sau juridice care exercita activitãţi supuse taxei pe valoarea adãugatã 2.1. Potrivit art. 2 din ordonanta, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietãţii bunurilor sau prestãrile de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora sa între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, trebuie ca acestea sa rezulte dintr-o activitate economicã avînd drept scop obţinerea de profit, desfasurata de persoane juridice, cum sînt: a) regiile autonome; b) societãţile comerciale; c) unitãţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale; d) societãţile agricole; e) unitãţile cooperatiste; f) asociaţiile şi organizaţiile cu scop lucrativ; g) liber-profesioniştii autorizaţi, persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate sa desfãşoare activitãţi economice pe baza liberei iniţiative. Persoanele juridice, precum şi persoanele fizice, indiferent dacã au fost înregistrate sau nu ca agenţi economici, datoreazã taxa pe valoarea adãugatã stabilitã potrivit legii pentru operaţiunile definite la pct. 1.8. din prezentele norme. 2.2. Intrãrile şi ieşirile de produse constituite în rezerve de mobilizare nu sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã la toţi agenţii economici mandatati în acest scop şi care sînt înregistraţi la organele fiscale ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Produsele respective se supun taxei pe valoarea adãugatã la scoaterea lor din regimul de mai sus şi la livrarea cãtre alţi beneficiari.
CAP. 3 Operaţiuni care nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã 3.1. Potrivit art. 3 din ordonanta, nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile privind livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate de: a) asociaţiile fãrã scop lucrativ, pentru activitãţile avînd caracter social-filantropic; b) organizaţiile care desfãşoarã activitãţi de natura religioasã, politica sau civicã; c) organizaţiile sindicale, pentru activitãţile legate direct de apãrarea intereselor colective, materiale şi morale ale membrilor lor; d) instituţiile publice, pentru activitãţile lor administrative, sociale, educative, de apãrare, ordine publica, siguranta statului, culturale şi sportive; e) Camera de Comerţ şi Industrie a României, camerele de comerţ şi industrie teritoriale şi Registrul comerţului. 3.2. Acelaşi regim se aplica şi vinzarii cãtre populaţie a imobilelor sau pãrţilor de imobile construite şi date în folosinta înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã; închirierii de imobile sau de pãrţi ale acestora în scop de locuinta; închirierii de spaţii în scop de locuinta în cãmine, locuinţe de serviciu sau în alte spaţii destinate locuinţei, cu condiţia respectãrii prevederilor legale privind determinarea tarifului de închiriere. Sumele aferente lucrãrilor executate şi decontate de constructori pînã la data de 30 iunie 1993 pentru blocurile de locuinţe aflate în diferite stadii de execuţie nu se includ în baza de impozitare la vînzarea cãtre populaţie a locuinţelor terminate. 3.3. Nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile efectuate de unitãţile care nu au calitatea de agent economic şi al cãror venit este destinat autofinantarii. Acelaşi regim se aplica şi agenţilor economici care au ca obiect de activitate administrarea şi întreţinerea pieţelor, oboarelor şi tirgurilor, pentru veniturile încasate în baza <>art. 27 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale. 3.4. Intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile realizate de unitãţile prevãzute la pct. 3.1. de mai sus care îndeplinesc condiţiile unei activitãţi economice, precum cele privind: - activitatea comercialã cu bunuri cumpãrate sau realizate în unitãţi proprii; - activitatea hoteliera; - alimentaţia publica; - activitatea de turism; - prestãrile de servicii. Pentru activitãţile economice de natura celor de mai sus se înregistreazã ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã numai partea din structura asociaţiei, organizaţiei sau instituţiei (magazin, hotel, atelier, gospodãrie anexa etc.), prin care se realizeazã operaţiunile respective şi pentru care este obligatorie organizarea distinctã a evidentei gestiunilor şi contabilitãţii care sa permitã determinarea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã. Nu se admite stabilirea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã pe baza de pro rata. Subunitatilor respective li se atribuie cod fiscal potrivit <>art. 3 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993 . Unitãţile care realizeazã din activitãţile enumerate mai sus venituri de pînã la 50 milioane lei anual sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.i)12 din ordonanta. Unitãţile care realizeazã din activitãţile enumerate mai sus venituri de peste 50 milioane lei anual, dar pentru care nu pot fi organizate distinct gestiunile şi evidentele care sa permitã determinarea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã, aferentã activitãţilor respective, nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. 3.5. Unitãţile teritoriale din subordinea Administraţiei Naţionale a Rezervelor Materiale, autorizate sa desfãşoare activitãţi cu caracter comercial, intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, cu excepţia operaţiunilor al cãror venit este destinat autofinantarii. 3.6. Regiile autonome ale aeroporturilor de interes public naţional cu specific deosebit, Regia Autonomã "Administraţia Nationala a Drumurilor din România" şi regiile autonome de interes local, avînd ca obiect de activitate construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi a podurilor de interes naţional, judeţean, orasenesc şi comunal, intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã numai pentru veniturile proprii obţinute din prestãri de servicii pentru terţi, dacã acestea depãşesc 50 milioane lei anual şi reprezintã mai mult de 10% din totalul prestãrilor de servicii efectuate. Prestãrile de servicii efectuate cu finanţare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale nu se supun taxei pe valoarea adãugatã.
CAP. 4 Teritorialitatea Conform art. 4 ultimul alineat din ordonanta, prestãrile de servicii sînt impozabile atunci cînd sînt utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului de servicii. În baza prevederilor de mai sus se stabilesc criteriile în funcţie de care se determina locul prestãrii pentru serviciile utilizate în România. 4.1. De regula, locul prestãrii de servicii se considera a fi locul unde prestatorul de servicii îşi are stabilit sediul activitãţii economice, iar în lipsa acestuia, acolo unde este situat domiciliul stabil al prestatorului de servicii, cu excepţia urmãtoarelor servicii pentru care locul prestãrii este:
1. Locul unde sînt situate bunurile de natura imobiliarã
4.2. Sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã lucrãrile de construcţii-montaj executate pentru realizarea, repararea şi întreţinerea bunurilor imobile existente în România, independent de locul unde este situat sediul prestatorului - în ţara sau în strãinãtate. Acelaşi regim se aplica şi închirierii de bunuri imobile, serviciilor de arhitectura, proiectare, de coordonare a lucrãrilor de construcţii, precum şi serviciilor prestate de alţi agenţi economici cu activitate în domeniul bunurilor imobile (studii, expertize, reparaţii şi alte prestãri de servicii ale agenţilor imobiliari).
2. Locul unde se presteazã transportul de persoane şi de mãrfuri
4.3. Pentru activitatea de transport de persoane şi de mãrfuri, locul prestãrii de servicii este locul unde se efectueazã transportul în funcţie de distanţele parcurse de la punctul de plecare la cel de sosire.
3. Locul unde beneficiarul are stabilit sediul activitãţii economice sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabil al beneficiarului
4.4. În aceasta categorie se încadreazã: a) închirierea de bunuri mobile corporale, inclusiv pe baza de contracte de leasing; b) cesiuni şi concesiuni ale dreptului de autor, de brevete, de licenţe, de mãrci de fabrica şi de comerţ şi alte drepturi similare; c) servicii de publicitate; d) prestaţiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaţilor, experţilor contabili şi alte prestaţii similare; e) prelucrare de date şi furnizare de informaţii; f) operaţiuni bancare, financiare, de asigurare şi de reasigurare; g) punere la dispoziţie de personal; h) prestãrile intermediarilor care intervin în furnizarea serviciilor prevãzute la lit. a)-g) de mai sus.
4. Locul unde serviciile sînt prestate efectiv
4.5. În aceasta categorie se cuprind urmãtoarele activitãţi: a) culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activitãţi; b) prestãrile accesorii transportului, cum sînt: încãrcarea-descãrcarea mijloacelor de transport, manipularea, paza şi depozitarea mãrfurilor, reparaţiile, alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi, întreţinerea şi alte servicii aferente mijloacelor de transport; c) expertize privind bunurile mobile corporale; d) lucrãri efectuate aspra bunurilor mobile corporale. 4.6. Pentru operaţiunile enumerate mai sus se aplica regulile şi cotele de impozitare prevãzute de lege.
CAP. 5 Operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã Operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adãugatã sînt reglementate în art. 5 lit. c) şi în art. 6 din ordonanta şi nu se admite extinderea lor prin analogie. În aplicarea prevederilor art. 6 din ordonanta, se precizeazã:
Cu privire la livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii rezultate din activitatea specifica autorizata, efectuate în ţara
5.1. Se încadreazã în scutirea prevãzutã la art. 6 lit. A.a) din ordonanta operaţiunile efectuate de unitãţile autorizate sa desfãşoare activitãţi sanitare, inclusiv veterinare, şi de asistenta socialã, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete medicale, cãmine de batrini şi de pensionari, case de copii, salvari şi altele autorizate sa desfãşoare activitãţi sanitare şi de asistenta socialã; unitãţile autorizate sa desfãşoare activitãţi sanitare şi de asistenta socialã în staţiuni balneoclimaterice; serviciile de cazare, masa şi tratament prestate cumulat de cãtre agenţii economici autorizaţi care îşi desfãşoarã activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a cãror contravaloare este decontatã pe baza de bilete de tratament. Sînt scutite, de asemenea, serviciile funerare prestate de unitãţile sanitare sau de alte unitãţi special autorizate. În cazul în care unitãţile enumerate mai sus desfãşoarã şi alte activitãţi decît cele sanitare şi de asistenta socialã, încadrarea acestora în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se efectueazã în mod distinct, ţinînd seama de prevederile normelor legale. Astfel, operaţiunile economice efectuate în mod sistematic în vederea obţinerii de profit, cum ar fi: livrãrile de medicamente, de bunuri din gospodãriile anexe, prestãrile hoteliere, inclusiv pensiunile, activitãţile de comerţ, se supun taxei pe valoarea adãugatã, dacã unitatea în cauza realizeazã din aceste activitãţi un venit total de peste 50 milioane lei anual. 5.2. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) primul alineat din ordonanta, operaţiunile efectuate de unitãţile cuprinse, potrivit legii, în sistemul naţional de învãţãmînt. În situaţia în care unitãţile prevãzute la alineatul precedent realizeazã şi alte operaţiuni impozabile, obtinind din acestea venituri de peste 50 milioane lei anual, sînt obligate sa depunã cererea de luare în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, iar organele fiscale vor proceda conform prevederilor pct. 11.3 din prezentele norme. Nu se încadreazã în prevederile alin. 1 cursurile organizate cu plata de cãtre agenţi economici în scopul obţinerii de profit. 5.3. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.b) alineatul ultim din ordonanta, unitãţile care desfãşoarã activitate de cercetare-dezvoltare şi cãrora li s-a atribuit, potrivit legii, spre execuţie, programe, subprograme şi teme componente ale Programului naţional de cercetare ştiinţificã şi dezvoltare tehnologicã, precum şi acţiuni cuprinse în acesta. 5.4. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.e) din ordonanta: - livrãrile de bunuri efectuate de gospodãriile agricole individuale cãrora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi care le folosesc şi le exploateazã în mod individual; - livrãrile de bunuri efectuate de asociaţiile constituite conform <>art. 2 din Legea nr. 36/1991 . 5.5. Sînt scutite, potrivit art. 6 lit. A.f) din ordonanta, organizaţiile de nevãzãtori şi asociaţiile persoanelor handicapate care desfãşoarã activitãţi în scop social, precum şi unitãţile protejate, special organizate în baza <>Legii nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate. Unitãţile economice aparţinînd organizaţiilor enumerate mai sus, care nu se încadreazã în reglementãrile prevãzute la alineatul precedent, sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã, dacã realizeazã o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei anual. 5.6. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.g) din ordonanta, vinzarile de preparate culinare care fac parte din meniul propriu servit personalului care îşi desfãşoarã activitatea în unitãţile ce participa la finanţarea cheltuielilor de regie ale cantinelor. Acelaşi regim se aplica şi cantinelor care nu sînt organizate pe lîngã o unitate, însã numai pentru meniul propriu servit pe baza de abonament personalului unor unitãţi cu care s-a încheiat contract în acest sens şi la preţuri stabilite fãrã profit. Vînzarea preparatelor culinare proprii la alte persoane decît cele prevãzute mai sus, precum şi a altor produse achiziţionate în vederea revinzarii, care nu sînt cuprinse în meniul propriu, este supusã taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceste operaţiuni depãşesc plafonul de scutire de 50 milioane lei cifra de afaceri anuala. Cantinele care realizeazã o cifra de afaceri anuala de peste 50 milioane lei din activitãţile impozabile prevãzute la alineatul precedent vor fi luate în evidenta ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã şi vor prezenta deconturi distincte pentru intreaga activitate desfasurata de acestea. 5.7. Unitãţile scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.h)1 - h)6 şi i)6 din ordonanta, care realizeazã operaţiuni impozabile, vor fi luate în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, dacã din aceste operaţiuni obţin o cifra de afaceri anuala mai mare de 50 milioane lei. 5.8. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.i)3 din ordonanta, operaţiunile de: a) tipãrire a timbrelor; b) vînzare a timbrelor la valoarea declarata. Nu sînt scutite vinzarile de timbre filatelice pentru colecţii la alte valori decît cele declarate. 5.9. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.i)5 din ordonanta: 1. operaţiunile care intra în sfera impozitului pe spectacole, reglementate prin <>Hotãrîrea Guvernului nr. 679/1991 . Sînt scutite sumele încasate din vînzarea biletelor şi a abonamentelor pentru care se datoreazã impozitul pe spectacole de cãtre unitatea de exploatare, precum şi sumele repartizate din încasãri proprietarilor şi difuzorilor de filme, în activitatea de exploatare şi de difuzare a filmelor cinematografice pentru public; 2. operaţiunile care intra în sfera de aplicare a impozitului pe activitatea de taximetrie, reglementate în <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1992 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 114/1992 , şi care se referã la persoanele fizice autorizate potrivit <>Decretului-lege nr. 54/1990 , precum şi la colaboratorii cu autoturisme proprii ai societãţilor comerciale care desfãşoarã activitate de taximetrie; 3. activitatea de jocuri de noroc desfasurata de agenţii economici autorizaţi de Comisia de coordonare, avizare şi atestare a jocurilor de noroc. 5.10. Sînt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A.i)6 din ordonanta: 1. vînzarea de cãrţi, inclusiv dictionare şi enciclopedii, ziare şi reviste, indiferent de modul de realizare: directa, prin intermediari, pe baza de abonament. Nu sînt scutite încasãrile pentru reclama şi publicitate, precum şi tipariturile realizate exclusiv în scopuri comerciale, de reclama şi publicitate; 2. activitãţile posturilor de radio şi de televiziune, altele decît cele de reclama şi publicitate, atît la unitãţile care realizeazã programele, cît şi la cele care le difuzeazã. Lucrãrile efectuate pentru recepţia programelor audiovizuale sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã. 5.11. Produsele şi serviciile scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 6 lit. A.i)11 din ordonanta sînt cele prevãzute în lista-anexa la <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995. Începînd cu data de 1 ianuarie 1997, poziţia nr. 7 din lista-anexa se modifica corespunzãtor prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1996 , avînd urmãtorul cuprins: "7. Transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunãrii şi pe relaţiile Orşova-Moldova Noua, Brãila-Hîrşova, Galaţi-Grindu." La poziţia "Pîine" din lista-anexa la <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 , republicatã, se încadreazã: - piinea alba, semialba, neagra, simpla şi cu adaosuri, inclusiv specialitatile de pîine cu specific local, indiferent de denumire, gramaj şi producãtor; - produsele de franzelarie, simple şi cu adaosuri: chifle, cornuri, batoane, franzelute, bulci, produse traditionale; - covrigi simpli şi cu adaosuri. 5.12. Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã la art. 6 din ordonanta se aplica atît de cãtre agenţii economici producãtori, importatori, comisionari, cît şi de cei care comercializeazã produsele şi serviciile respective, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie publica şi a celor care practica adaosul comercial de alimentaţie publica care determina taxa pe valoarea adãugatã colectata pe baza preţului total aferent produselor culinare vîndute, inclusiv piinea, produsele de franzelarie şi de panificatie prevãzute mai sus.
CAP. 6 Operaţiuni impozabile prin opţiune 6.1. Potrivit art. 7 din ordonanta, agenţii economici, precum şi unitãţile economice din cadrul altor persoane juridice, care efectueazã operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 6 lit. A. f), i)12 din ordonanta, pot opta pentru plata acestei taxe. 6.2. Aprobarea se da de cãtre Ministerul Finanţelor prin organele fiscale la care agenţii economici sînt înregistraţi ca plãtitori de impozite şi taxe, pe baza de cerere şi de justificare economicã prezentate de solicitant, numai în condiţiile în care includerea operaţiunilor respective în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã nu influenţeazã negativ alte activitãţi specifice sau produse scutite de taxa pentru protecţia socialã. Cererile de opţiune pentru o parte a activitãţii desfãşurate de agenţii economici care se încadreazã în prevederile art. 6 lit. A.f) se aproba de cãtre organele fiscale numai în condiţiile organizãrii distincte a evidentei gestiunilor şi contabilitãţii, care sa permitã determinarea taxei pe valoarea adãugatã deductibilã. Aprobarea este irevocabilã pînã la data de 31 decembrie a celui de-al patrulea an urmãtor celui în care s-a introdus plata taxei pe valoarea adãugatã prin opţiune şi se prelungeşte, de drept, pentru încã 5 ani, dacã, în cursul perioadei iniţiale, agentul economic plãtitor prin opţiune a beneficiat de rambursarea taxelor aferente bunurilor de natura mijloacelor fixe cumpãrate.
CAP. 7 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã
7.1. Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 şi ale art. 12 din ordonanta, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã iau naştere, de regula, în momentul efectuãrii livrãrii bunurilor mobile, transferului proprietãţii bunurilor imobiliare sau prestãrii serviciilor. 7.2. Prin art. 10 ultimul alineat şi prin art. 11 din ordonanta se reglementeazã condiţiile în care ia naştere faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã aferentã unor operaţiuni specifice, condiţii care determina şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor respective. 7.3. Pentru bunurile din import aflate în regim de tranzit, antrepozit sau de introducere temporarã în ţara, potrivit Regulamentului vamal al României, faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã ia naştere la data cînd bunurile în cauza sînt scoase din regimul de mai sus şi s-au întocmit formalitãţile vamale corespunzãtoare noii destinaţii. Bunurile din import introduse în ţara în regim de leasing, dupã data de 1 iulie 1993, se supun taxei pe valoarea adãugatã la beneficiar, corespunzãtor sumelor şi termenelor de plata prevãzute în contractele încheiate pentru perioada de leasing. În cazul în care la expirarea perioadei de leasing bunurile trec în proprietatea beneficiarului, se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru suma negociata de pãrţi, în plus fata de suma prevãzutã în contractul de leasing. Sumele rãmase de plata, aferente bunurilor introduse în ţara în regim de leasing înainte de data de 1 iulie 1993, prevãzute în contracte cu scadente dupã aceasta data, nu se supun taxei pe valoarea adãugatã. La expirarea perioadei de leasing se aplica prevederile alin. 3 de mai sus. 7.4. Pentru bunurile din import predate producãtorilor în cadrul operaţiunilor legate, import-export, în vederea realizãrii produselor ce urmeazã a fi exportate, a cãror contravaloare reprezintã plata importurilor, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã ia naştere atît la furnizor, cît şi la beneficiar, la data livrãrii produselor la export, în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor. 7.5. Pentru bunurile exportate care s-au returnat, faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã intervine la data cînd bunurile respective au fost valorificate cãtre beneficiarii interni. 7.6. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipata faptului generator al taxei pe valoarea adãugatã, atunci cînd: a) factura este emisã înaintea efectuãrii livrãrii bunurilor sau prestãrii serviciilor; b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încaseazã înaintea efectuãrii livrãrii bunurilor sau prestãrii serviciilor; c) se încaseazã avansuri, cu excepţia avansurilor acordate pentru: - plata importurilor şi taxelor datorate în vama; - realizarea producţiei destinate exportului; - efectuarea de plati în contul clientului; - activitatea de intermediere în turism; - livrãri de bunuri şi prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã. 7.7. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, care se efectueazã continuu sau succesiv, precum şi pentru cele la care se încaseazã, de regula, avansuri, cu autorizarea organelor fiscale la care agenţii economici sînt înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data stabilirii debitului clientului, pe baza de factura sau alt document legal aprobat. 7.8. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate de agenţii economici care au cistigat licitaţii pentru efectuarea obiectivelor finanţate din credite acordate de organismele financiare internaţionale (B.I.R.D., B.E.R.D. etc.) statului roman sau garantate de acesta ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrãri. 7.9. Pentru lucrãrile de construcţii pentru care se încaseazã avansuri şi se fac decontãri parţiale pe baza de situaţii de lucrãri facturate, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã ia naştere la data facturarii situaţiilor de lucrãri. 7.10. Antreprenorii de lucrãri imobiliare pot opta pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la livrarea imobilelor, pentru lucrãrile şi în condiţiile urmãtoare: a) lucrãrile imobiliare sa aibã caracter deosebit şi sa fie executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva; b) lucrãrile imobiliare la care materialele şi aparatele indispensabile pentru funcţionarea instalaţiilor sau încorporate în lucrare depãşesc 50% din preţurile negociate între antreprenor şi beneficiar. Opţiunea se aproba de cãtre organul fiscal la care agentul economic este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, pe baza unei declaraţii prin care antreprenorul se obliga sa achite, la efectuarea livrãrilor, taxa pe valoarea adãugatã aferentã lucrãrilor, care se încadreazã în prevederile de mai sus. Aprobarea opţiunii se comunica beneficiarilor în termen de 10 zile de la acordare. Dupã obţinerea aprobãrii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adãugatã înainte de efectuarea livrãrii, iar beneficiarilor, deducerea taxei pe valoarea adãugatã înainte de receptionarea lucrãrii. Nerespectarea condiţiilor de mai sus atrage anularea opţiunii şi obligarea la plata taxei pe valoarea adãugatã, în condiţiile prevãzute la art. 12 din ordonanta. Antreprenorul poate renunţa oricind la opţiunea primitã. În aceasta situaţie, are obligaţia achitãrii taxei pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate. 7.11. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrãrilor ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitiva sau, dupã caz, la data încasãrii sumelor, dacã încasarea este anterioarã acestuia. 7.12. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate între agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã cu încasare la termen de peste 90 de zile, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã colectata la furnizor şi deductibilã la beneficiar ia naştere la data scadentei plãţii stabilite conform clauzelor contractuale. Data scadentei plãţii se înscrie în mod obligatoriu în factura sau în alt document legal întocmit.
CAP. 8 Baza de impozitare 8.1. Ca regula generalã, baza de impozitare este constituitã pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile primite sau care urmeazã a fi primite de furnizor sau de prestator în contrapartida pentru livrãrile sau prestãrile de servicii efectuate, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã. 8.2. În cazul plãţii în natura, valoarea tuturor bunurilor sau serviciilor primite trebuie sa asigure acoperirea integrala a contravalorii bunurilor livrate sau, dupã caz, a serviciilor prestate. 8.3. Pentru determinarea bazei de impozitare aferente livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii în devize, furnizorul este obligat sa emita concomitent factura, atît în devize cît şi în lei, utilizînd cursul de referinta stabilit de Banca Nationala a României, valabil pentru ziua în care a avut loc livrarea sau prestarea. 8.4. Agenţii economici, care au cistigat licitaţii pentru realizarea unor obiective finanţate din credite acordate de organisme financiare internaţionale statului roman sau garantate de acesta, determina baza de impozitare în condiţiile stabilite prin contractele încheiate. 8.5. Baza de impozitare se determina integral la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor sau, dupã caz, la întocmirea facturilor, chiar dacã în contract se prevede plata în rate sau la anumite termene, conform prevederilor pct. 7.12 din prezentele norme. 8.6. Agenţii economici care realizeazã atît livrãri de bunuri şi prestãri de servicii, cît şi operaţiuni de intermediere determina baza de impozitare corespunzãtor fiecãrei categorii de operaţiuni, potrivit prevederilor art. 13 din ordonanta. 8.7. Pentru vinzarile de bunuri în regim de consignaţie, baza de impozitare se determina dupã cum urmeazã: a) suma obţinutã din vînzarea bunurilor cumpãrate de la agenţii economici sau încredinţate de aceştia pentru a fi vîndute. Pentru bunurile încredinţate vîndute, agenţii economici respectivi sînt obligaţi sa emita facturi conţinînd elementele prevãzute la art. 25 lit. B din ordonanta, cel mai tirziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vînzarea; b) suma reprezentind comisionul aplicat asupra vinzarilor de bunuri aparţinînd persoanelor fizice neinregistrate ca agenţi economici sau persoanelor juridice necuprinse în sfera de aplicare sau scutite de plata taxei pe valoarea adãugatã. 8.8. Pentru activitatea de intermediere în turism, baza de impozitare se determina la prestarea efectivã a serviciilor şi se stabileşte ca diferenţa între preţul total, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, plãtit de client agentiilor de turism sau organizatorilor de circuite turistice, şi preţul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, facturat de prestatorii serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant şi de alţi prestatori care executa material serviciile utilizate de client. Din taxa calculatã pe baza cotei de 15,254%, aplicatã asupra bazei de impozitare determinata potrivit prevederilor de mai sus, se scade taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate necesitãţilor proprii de funcţionare a agenţiei de turism sau organizatorilor de circuite turistice. Agenţii economici care presteazã serviciile de turism folosind mijloace proprii sau închiriate (mijloace de transport, hoteluri, restaurante etc.) determina baza de impozitare potrivit art. 13 lit. b) din ordonanta. 8.9. Operaţiunile realizate de casele de amanet sînt supuse taxei pe valoarea adãugatã astfel: a) corespunzãtor comisionului încasat, cînd împrumutul este restituit la termen; b) corespunzãtor valorii obţinute din vînzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet, ca urmare a nerestituirii împrumutului; c) corespunzãtor preţului de piata, pentru bunurile care devin proprietatea casei de amanet şi sînt utilizate potrivit art. 2 pct. 2.2. din ordonanta. 8.10. Pentru tranzacţiile cu bunuri mobile şi imobile în executarea creanţelor, baza de impozitare se determina în condiţii stabilite de Ministerul Finanţelor. 8.11. Echipamentul de lucru suportat parţial de salariaţi se supune taxei pe valoarea adãugatã numai corespunzãtor valorii bunurilor, care este suportatã de salariaţi, iar exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data prevãzutã pentru plata ratelor. 8.12. În cazul în care anumite elemente accesorii ale preţului nu sînt determinate în mod precis în momentul livrãrii mãrfurilor sau prestãrii serviciilor din ţara sau din import, toate sumele percepute ulterior se impoziteazã separat în condiţiile prevãzute de ordonanta. Reprezintã cheltuieli accesorii ale livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii comisioanele, cheltuielile de ambalare, de transport, de asigurare şi altele de asemenea natura datorate de cumpãrãtor, în mãsura în care nu au fost cuprinse în preţurile negociate. Conform art. 14 din ordonanta nu se cuprind în baza de impozitare: 8.13. - remizele şi alte reduceri de preţ acordate de cãtre furnizor direct clientului, inclusiv cele acordate dupã facturarea bunurilor sau serviciilor; bunurile acordate de cãtre furnizori clienţilor în vederea stimulãrii vinzarilor, în condiţiile prevãzute în contractele încheiate. Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele şi alte reduceri de preţ trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) sa fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului; b) sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestaţie oarecare; c) sa fie reflectate în facturi sau în alte documente legale, iar pentru cele acordate dupã facturare sa se respecte prevederile art. 28 din ordonanta; 8.14. - penalizãrile pentru neîndeplinirea totalã sau parţialã a obligaţiilor contractuale. Excluderea din baza de impozitare se face numai dacã penalitãţile sînt percepute peste preţurile şi tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare sumele încasate pentru acoperirea prejudiciilor provocate de distrugerea, deteriorarea, nerestituirea în termen a bunurilor închiriate sau altele similare, care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate; 8.15. - dobinzile percepute pentru plãţile cu intirziere, pentru vinzari cu plata în rate sau la termenele de peste 90 de zile; 8.16. - sumele achitate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia. Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adãugatã aferentã sumelor respective se face numai de cãtre clientul în contul cãruia s-au achitat sumele respective; 8.17. - ambalajele care circula între furnizorii de marfa şi clienţi, prin schimb, fãrã facturare; 8.18. - sumele încasate de la bugetul de stat de cãtre agenţii economici înregistraţi la organele fiscale ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sub forma de subvenţii sau alocaţii bugetare destinate finanţãrii investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif, finanţãrii stocurilor de produse cu destinaţie specialã. Sumele încasate de la bugetul de stat de cãtre agenţii economici înregistraţi la organele fiscale ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã şi care sînt destinate finanţãrii obiectivelor proprii de investiţii nu se cuprind în baza de impozitare. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizãrii obiectivelor de investiţii finanţate în condiţiile prevãzute mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile art. 18-21 din ordonanta. Cu sumele deduse, potrivit legii, este obligatorie reîntregirea disponibilitãţilor pentru investiţii. În cursul anului financiar, sumele respective pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii pentru care s-au primit alocaţiile de la bugetul de stat. La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate, potrivit alineatului precedent, se vireazã la bugetul de stat în conturile şi la termenele stabilite prin instrucţiuni emise de Ministerul Finanţelor. Conform art. 15 din ordonanta, baza de impozitare va fi redusã corespunzãtor în situaţiile: 8.19. - refuzurilor totale sau parţiale rãmase definitive; 8.20. - ambalajelor în care s-a expediat marfa, restituite şi facturate de clienţi; 8.21. - neincasarii totale sau parţiale a contravalorii bunurilor sau serviciilor de la clienţi, declaraţi insolvabili prin hotãrîri judecãtoreşti definitive. 8.22. Sumele necuprinse în baza de impozitare la furnizori sau la prestatori, potrivit art. 14 şi 15 din ordonanta, atrag în mod corespunzãtor pierderea dreptului de deducere la beneficiari. În acest scop, beneficiarilor le revin urmãtoarele obligaţii: 1. sa înregistreze în jurnalul pentru cumpãrãri valoarea facturilor şi taxa pe valoarea adãugatã, corectate cu reducerile acordate de furnizori şi, respectiv, cu influentele rezultate din refuzurile fãcute; 2. sa solicite şi sa urmãreascã primirea de la furnizori a facturilor corectate, potrivit art. 28 din ordonanta.
CAP. 9 Cotele de impozitare
9.1. În conformitate cu art. 17 din ordonanta, în România se aplica urmãtoarele cote de impozitare: - cota normalã de 18%; - cota redusã de 9%; - cota zero.
1. Cota de 18% 9.2. Cota de 18% se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. A. din ordonanta, asupra operaţiunilor privind: A. vinzarile de bunuri mobile şi imobile, efectuate de cãtre agenţii economici înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, cãtre beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în România, cu excepţia bunurilor supuse cotei reduse de 9% şi a celor scutite potrivit legii. Aceeaşi cota se aplica şi vinzarilor de bunuri cãtre persoanele fizice nerezidente în România; B. importul de bunuri mobile, precum şi vînzarea acestora cãtre beneficiari, în condiţiile prevãzute la lit. A de mai sus; C. prestãrile de servicii pentru care locul prestãrii stabilit conform prevederilor cap. IV din prezentele norme este situat în România, cu excepţia celor supuse cotei reduse de 9% şi a celor scutite potrivit legii.
2. Cota redusã de 9% 9.3. Cota redusã de 9% se aplica de agenţii economici producãtori, importatori, comisionari şi de cei care comercializeazã produsele şi serviciile supuse cotei conform art. 17 lit. B din ordonanta, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie publica şi a celor care practica adaosul comercial de alimentaţie publica. 9.4. Agenţiile de reclama şi publicitate care preiau comenzi de reclama şi publicitate în contul ziarelor şi revistelor aplica pentru comisionul cuvenit, reprezentind o parte din tarifele stabilite de ziare şi reviste, cota de 9% stabilitã conform ordonanţei pentru publicaţiile respective. Nu se încadreazã în prevederile de mai sus reclama şi publicitatea efectuate direct de agenţiile de reclama şi publicitate cu mijloace proprii sau închiriate, precum şi prin publicaţii cu profil de reclama şi publicitate pentru care se aplica cota de 18%.
3. Cota zero Cota zero se aplica, potrivit prevederilor art. 17 lit. B din ordonanta, pentru: 9.4. exportul de bunuri şi prestãrile de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenţii economici cu sediul în România. Se considera export livrãrile de bunuri efectuate de agenţii economici cu sediul în România cãtre beneficiari cu sediul în strãinãtate şi care sînt transportate în afarã teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalitãţilor vamale pentru export. Cota zero se aplica şi prestãrilor de servicii legate direct de exportul bunurilor, cum sînt: a) serviciile prestate de comisionari sau de alţi intermediari care intervin în operaţiunile de export; b) serviciile prestate de agenţii economici autorizaţi pentru certificarea calitãţii produselor livrate la export, pentru eliberarea certificatelor de origine şi a altor avize solicitate de exportator; c) transportul mãrfurilor exportate la destinaţie în strãinãtate; d) prestãrile accesorii la transportul bunurilor exportate: încãrcãri-descãrcãri ale mijloacelor de transport, manipulari ale mãrfurilor; e) închirierea mijloacelor de transport, inclusiv cele dotate cu materiale necesare pentru protecţia mãrfurilor exportate; f) paza şi depozitarea mãrfurilor exportate; g) operaţiunile de prezentare şi ambalare a produselor destinate exportului; h) livrãrile de bunuri destinate aprovizionarii navelor şi aeronavelor care presteazã transporturi internaţionale de persoane şi de mãrfuri. 9.5. Prestatorii de servicii beneficiazã de cota zero numai în condiţiile în care prestarea se efectueazã pe baza de documente prezentate de beneficiari, din care sa rezulte ca operaţiunile în cauza sînt direct legate de exportul de bunuri. În cazul în care nu se îndeplineşte condiţia de mai sus, prestatorul factureaza serviciile aplicind cota de 18%, urmînd ca exportatorul sa aplice prevederile art. 18-21 din ordonanta. 9.6. Justificarea realitãţii exportului de bunuri şi a prestãrilor de servicii legate direct de exportul bunurilor se face cu: a) pentru exportul de bunuri: - factura externa; - declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale; - documentele de transport internaţional şi, dupã caz, polita de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi cu alte documente specifice care sa certifice realitatea exportului, stabilite de Ministerul Finanţelor; b) pentru prestãrile de servicii legate direct de exportul bunurilor: - copia de pe declaraţia vamalã de export vizata de organele vamale sau, dupã caz, documentele de transport internaţional, polita de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi alte documente specifice prestãrilor efectuate în porturi, aeroporturi, gãri şi autogãri. 9.7. Prestãrile de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România, contractate cu beneficiari cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, pentru care locul prestãrii se situeaza în strãinãtate potrivit criteriilor stabilite la cap. IV din prezentele norme. Justificarea cotei zero se face cu: - contractele încheiate cu partenerii externi sau, dupã caz, comanda acestora; - factura externa; - dovada încasãrii facturii externe sau, dupã caz, a introducerii în banca a declaraţiei de încasare valutarã. Sînt, de asemenea, supuse cotei zero: 9.8. - transportul internaţional de persoane în şi din strãinãtate, efectuat prin curse regulate de agenţii economici autorizaţi cu sediul în România, cu excepţia celui pentru agenţii economici care intermediaza activitatea de turism internaţional, care determina baza de impozitare conform prevederilor pct. 8.8. din prezentele norme. Cota zero se aplica şi prestãrilor de servicii legate direct de transportul internaţional de persoane efectuat prin curse regulate. Cota zero pentru transportul internaţional auto de persoane efectuat prin curse regulate se aplica numai dacã durata acestuia pe parcurs extern depãşeşte 24 de ore. Justificarea realitãţii transportului internaţional auto de persoane se face pe baza urmãtoarelor documente: - licenta de transport; - licenta de execuţie pentru curse regulate de cãlãtori; - caietul de sarcini; - foaia de parcurs, scrisoarea de transport şi alte documente oficiale din care sa rezulte data de ieşire/intrare din/în ţara; - documentele emise de prestatorii serviciilor de cazare, de masa etc. din strãinãtate; 9.9. - trecerea mijloacelor de transport, de mãrfuri şi de cãlãtori cu mijloace de transport fluvial specializate între România şi statele vecine; 9.10. - bunurile şi serviciile în favoarea directa a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare şi a reprezentantelor internaţionale interguvernamentale, acreditate în România, precum şi a personalului acestora, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor pe baza de reciprocitate; 9.11. - bunurile cumpãrate din expoziţiile organizate în România, precum şi din reţeaua comercialã, expediate sau transportate în strãinãtate de cãtre cumpãrãtorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor; 9.12. - bunurile şi serviciile destinate realizãrii unor obiective pe teritoriul României cu finanţare directa asigurata din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii nonprofit şi de caritate, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor; 9.13. - materialele, accesoriile şi alte bunuri care sînt introduse din teritoriul vamal al României în zonele libere cu îndeplinirea formalitãţilor de export; redevenţele şi chiriile aferente terenurilor şi construcţiilor din zonele libere.
4. Cotele de 18% şi 9%, recalculate 9.14. Cotele prevãzute de art. 17 din ordonanta se aplica asupra bazei de impozitare, determinata potrivit art. 13 din ordonanta, în care nu este cuprinsã taxa pe valoarea adãugatã. Pentru bunurile comercializate prin comerţul cu amãnuntul (magazine comerciale, consignatii, unitãţi de alimentaţie publica sau alte unitãţi care au relaţii directe cu populaţia), precum şi pentru unele prestãri de servicii (transport, posta, telefon, telegraf etc.), preţurile sau tarifele practicate cuprind şi taxa pe valoarea adãugatã. În aceste condiţii, taxa pe valoarea adãugatã se determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obţinute din vînzarea bunurilor şi din prestarea serviciilor respective, astfel: - (18 : 118) x 100 = 15,254 pentru operaţiunile supuse cotei de 18%; - (9 : 109) x 100 = 8,257 pentru operaţiunile supuse cotei de 9%. Acelaşi regim se aplica şi pentru determinarea taxei pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor vîndute pe baza de licitaţie, pe baza de evaluare sau expertiza, precum şi pentru alte situaţii în care în documentele legale nu se specifica în mod expres cuantumul taxei pe valoare adãugatã.
CAP. 10 Regimul deducerilor 10.1. Potrivit art. 18 din ordonanta, plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizãrii de: a) operaţiuni supuse taxei pe valoarea adãugatã conform art. 17 din ordonanta; b) bunuri şi servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã, pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere; c) acţiuni de sponsorizare, reclama şi publicitate, precum şi pentru alte acţiuni prevãzute de lege, cu respectarea plafoanelor şi destinaţiilor prevãzute în acestea. 10.2. Prestatorii de servicii de transport de mãrfuri, de persoane sau de servicii accesorii transportului au drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor de bunuri şi servicii, indiferent de faptul ca acestea au fost destinate transportului pe parcurs extern sau intern, cu respectarea celorlalte condiţii prevãzute la cap. VI din ordonanta. 10.3. Pentru bunurile acordate de cãtre furnizori clienţilor, în vederea stimulãrii vinzarilor în condiţiile prevãzute în contractele încheiate, conform prevederilor art. 14 lit. a) din ordonanta, agenţii economici vor exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor, potrivit legii. 10.4. Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor prevãzute la pct. 10.1. cuprind materiile prime şi materialele, combustibilul şi energia, piesele de schimb, obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe, precum şi alte bunuri şi servicii ce urmeazã a se reflecta în cheltuielile de producţie sau, dupã caz, de circulaţie. 10.5. Nu poate fi dedusã, potrivit legii, taxa pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor referitoare la: a) bunuri şi servicii destinate realizãrii de operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã, pentru care legea nu prevede exercitarea dreptului de deducere; b) bunuri şi servicii achiziţionate de furnizor sau de prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia potrivit pct. 8.16 din prezentele norme; c) servicii de transport, hoteliere, de restaurant şi altele efectuate pentru agenţii economici care desfãşoarã activitate de intermediere în turism; d) alte cheltuieli care nu au legatura directa şi exclusiva cu activitatea agentului economic, cum ar fi cele pentru: distractie, divertisment, achiziţionarea şi întreţinerea autoturismelor folosite pentru activitãţi ce nu au drept scop obţinerea de profit; e) bunuri şi servicii aprovizionate pe baza de documente care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 25 lit. B din ordonanta; f) bunurile lipsa sau depreciate calitativ în timpul transportului, constatate peste normele legale, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru preluarea bunurilor de la transportator şi pentru înregistrarea lor în gestiunea agentului economic. 10.6. Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune în parte, ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni. 10.7. În situaţia în care un agent economic realizeazã atît operaţiuni cu drept de deducere, cît şi operaţiuni fãrã drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã aprovizionarilor, dreptul de deducere se determina, potrivit art. 20 din ordonanta, în raport cu participarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere. Gradul de participare a bunurilor şi a serviciilor la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere se determina pe baza de pro rata rezultatã ca raport între contravaloarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate cu drept de deducere şi totalul operaţiunilor realizate. În situaţia în care pro rata nu asigura determinarea corecta a taxei pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor destinate realizãrii operaţiunilor prevãzute la art. 18 din ordonanta, Ministerul Finanţelor poate aproba criterii specifice pentru exercitarea dreptului de deducere. Operaţiunile realizate de cantine, crese, grãdiniţe şi cluburi sportive nu se includ în decontul întocmit de unitatea pe lîngã care sînt organizate. 10.8. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã mijloacelor fixe, materiilor prime, altor bunuri şi servicii achiziţionate înainte de punerea în funcţiune a unui obiectiv de investiţii, dedusã potrivit prevederilor de mai sus, se recalculeazã la expirarea primului an de funcţionare, în condiţiile prevãzute la art. 20 din ordonanta. 10.9. Pentru exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sînt obligaţi: A. sa justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei. Documentele legale sînt: a) facturile, dupã caz, chitanţa fiscalã pentru bunurile şi serviciile cumpãrate de la furnizorii din ţara; b) declaraţia vamalã de import sau actul constatator al organelor vamale; pentru importurile efectuate prin comisionari, taxa pe valoarea adãugatã înscrisã în declaraţia vamalã de import sau în actul constatator se deduce numai de cãtre unitatea beneficiara, pe baza documentelor respective transmise în copie certificatã de comisionari; c) documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adãugatã de cãtre agentul economic, pentru operaţiunile prevãzute la art. 8 din ordonanta; d) documentele specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aprobate conform <>Hotãrîrii Guvernului nr. 768/1992 . Documentele aferente intrãrilor de bunuri şi servicii care nu sînt legate direct şi exclusiv de activitatea agentului economic, precum şi cele destinate folosirii în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpãrãri, iar taxa pe valoarea adãugatã aferentã nu este deductibilã. În condiţiile în care, pentru destinatiile de mai sus, au fost utilizate bunuri aprovizionate iniţial pentru nevoile agentului economic, se aplica prevederile pct. 1.5. din prezentele norme;
B. sa justifice ca bunurile în cauza sînt destinate pentru desfãşurarea activitãţii agentului economic şi sînt proprietatea acestuia. 10.10. Modalitãţile de exercitare a dreptului de deducere sînt: a) prin reţinerea, din suma reprezentind taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii, a taxei pe valoarea adãugatã aferentã intrãrilor; b) prin rambursarea de cãtre organul fiscal a sumei reprezentind diferenţa dintre taxa aferentã intrãrilor şi taxa aferentã iesirilor. 10.11. Termenele de regularizare cu bugetul de stat a diferenţelor de taxa pe valoarea adãugatã sînt urmãtoarele: A. Taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat, stabilitã pe baza de deconturi ale plãţilor, se achitã pînã la data de 25 a lunii urmãtoare. B. Diferenţa rezultatã potrivit art. 21 lit. b) din ordonanta se ramburseazã în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii decontului, a cererii de rambursare şi a documentaţiei justificative la organul fiscal competent, pentru: a) operaţiunile de export; b) societãţile constituite în baza <>Legii nr. 31/1990 şi a <>Legii nr. 36/1991 , care au ca obiect de activitate producţia agricolã, contractarea şi achiziţionarea de produse agricole vegetale, de animale şi pãsãri vii, industrializarea şi comercializarea produselor rezultate; c) unitãţile pentru care, prin lege, s-a prevãzut exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor şi serviciilor destinate realizãrii produselor prevãzute la poziţiile nr. 1-5 din lista-anexa la ordonanta; d) redactiile ziarelor, pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã hirtiei de ziar; e) unitãţile productive noi, pînã la punerea în funcţiune, precum şi pentru bunurile de natura mijloacelor fixe destinate retehnologizãrii secţiilor de producţie; f) diferenţele de primit rezultate din actele constatatoare întocmite de organele vamale. C. Diferenţa rezultatã potrivit art. 21 lit. b) din ordonanta la alţi plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã decît cei prevãzuţi la lit. B de mai sus se compenseazã cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat în lunile urmãtoare. În situaţia în care din deconturile întocmite pe o perioada de 3 luni consecutiv sumele datorate bugetului de stat nu acoperã integral taxa deductibilã, diferenţa se ramburseazã de cãtre organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la data depunerii decontului aferent lunii a treia şi a cererii de rambursare. D. Organele fiscale pot compensa sumele cuvenite a fi rambursate potrivit prevederilor lit. B şi C de mai sus cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã şi neplatita din deconturile lunilor anterioare. Majorãrile de intirziere se calculeazã începînd cu prima zi lucrãtoare dupã expirarea termenului legal de plata şi pînã la data depunerii decontului din care rezulta sumele cuvenite a fi rambursate. 10.12. Sumele sub 1.000.000 lei nu se ramburseazã, urmînd a fi regularizate prin reportare în perioadele urmãtoare. 10.13. Dupã întocmirea documentaţiei şi prezentarea cererii de rambursare la organul fiscal competent, suma respectiva nu mai poate fi inclusã în decont şi reţinutã din taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor sau serviciilor facturate în perioada urmãtoare celei pentru care s-a solicitat regularizarea. 10.14. În baza art. 24 din ordonanta se stabilesc urmãtoarele cazuri în care organele Ministerului Finanţelor pot cere agenţilor economici garanţii personale sau solidare, dacã rambursarea se face înainte de verificarea documentaţiei: a) cînd suma de rambursat depãşeşte 100 milioane lei, ca urmare a livrãrii produselor la export; b) cînd din documentaţia prezentatã rezulta ca s-a ajuns în situaţia de a solicita rambursarea diferenţei de taxa pe valoarea adãugatã ca urmare a unor aprovizionari excesive sau de calitate necorespunzãtoare sau nelivrarii produselor sau serviciilor prestate; c) cînd din verificãri au rezultat abateri de la prevederile legii cu privire la obligaţiile plãtitorilor de taxa pe valoarea adãugatã. Garanţiile vor fi constituite de cãtre agenţii economici din bunuri şi din alte valori, pînã la nivelul sumelor solicitate a fi rambursate sau prin depunerea unei scrisori de garanţie prin care o unitate bancarã cu sediul în România se angajeazã sa plãteascã organelor fiscale eventuale sume incorect rambursate. Organele fiscale sînt obligate sa verifice corecta determinare a sumelor rambursate şi sa regularizeze eventualele diferenţe.
CAP. 11 Obligaţiile plãtitorilor A. Cu privire la înregistrarea la organele fiscale: 11.1. Agenţii economici nou-infiintati vor fi luati în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã pe baza declaraţiei depuse, conform <>Hotãrîrii Guvernului nr. 224/1993 , în vederea atribuirii codului fiscal. Agenţii economici sînt obligaţi sa completeze toate datele prevãzute în declaraţia de înregistrare, iar organele fiscale au obligaţia sa stabileascã, înainte de atribuirea codului fiscal, calitatea de plãtitor sau neplatitor de taxa pe valoarea adãugatã şi sa remitã agenţilor economici, în termen de 15 zile de la data primirii declaraţiei, înştiinţarea de luare în evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã cu aceeaşi data cu care s-a acordat codul fiscal. 11.2. În cazul în care un agent economic plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã îşi schimba sediul social, va fi luat în evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã la noul sediu numai cu avizul organului fiscal în evidenta cãruia se afla la data modificãrii şi în baza dosarului de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã transmis de acesta. codul fiscal acordat iniţial se menţine şi la noul sediu social. 11.3. Agenţii economici care, în cursul anului, au depãşit plafonul de scutire prevãzut la art. 6 lit. A.i) 12 din ordonanta sînt obligaţi sa solicite luarea în evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã. Cererea se depune la organul fiscal care a atribuit codul fiscal, pînã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care plafonul a fost depãşit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor. În cazul în care cererea de luare în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã se prezintã în luna în care s-a depãşit plafonul de scutire, luarea în evidenta se va face începînd cu data de 1 a lunii urmãtoare celei în care organele fiscale au primit cererea de luare în evidenta. 11.4. Pentru agenţii economici care, potrivit legii, îndeplinesc condiţiile de plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, nu au depus cerere de luare în evidenta şi nu au îndeplinit obligaţiile prevãzute la art. 25 lit. B, C şi D din ordonanta, organele fiscale vor proceda astfel: a) vor stabili taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat prin diferenţa dintre taxa pe valoarea adãugatã deductibilã, determinata, potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri şi de la prestatorii de servicii şi taxa colectata aferentã bunurilor livrate şi serviciilor prestate sau, dupã caz, prin estimare; b) vor calcula majorãrile legale pentru intirzierea plãţii taxei pe valoarea adãugatã, vor aplica amenzile contravenţionale prevãzute de lege şi vor lua mãsuri pentru intrarea în legalitate. 11.5. Agenţii economici care realizeazã exclusiv operaţiuni scutite fãrã drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferentã aprovizionarilor nu vor fi înregistraţi sau, dupã caz, vor fi scoşi din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. 11.6. La încetarea activitãţii, agenţii economici sînt obligaţi sa solicite, în termen de 15 zile de la data actului legal în care consemneazã situaţia respectiva, scoaterea din evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, concomitent cu depunerea declaraţiei prevãzute la <>art. 5 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993 .
B. Cu privire la întocmirea documentelor de vînzare: 11.7. Agenţii economici care realizeazã operaţiuni impozabile sînt obligaţi sa consemneze livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii în facturi sau în documente specifice aprobate în condiţiile prevãzute la <>art. 26 din ordonanta şi în Hotãrîrea Guvernului nr. 768/1992 . Pentru bunurile livrate cu aviz de însoţire, furnizorii sînt obligaţi ca, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data livrãrii, sa emita facturi şi sa le transmitã clienţilor. Pentru livrãri de bunuri care se efectueazã continuu, precum şi pentru prestãri de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrãri, facturarea se poate face în luna urmãtoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat, în termen de 3 zile de la data întocmirii documentelor prin care furnizorii, prestatorii şi beneficiarii au stabilit cantitãţile livrate şi serviciile prestate. 11.8. Pentru avansuri, furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii sînt obligaţi sa emita facturi în termen de 3 zile de la data încasãrii sumelor. Se excepteazã agenţii economici care beneficiazã de prevederile cap. VII pct. 7.6 lit. c), ale pct. 7.7 şi 7.8 din prezentele norme.
C. Cu privire la evidenta operaţiunilor: 11.9. Sa întocmeascã şi sa depunã lunar la organul fiscal, pînã la data de 25 a lunii urmãtoare, decontul de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor. Ministerul Finanţelor poate stabili şi alte termene de depunere a decontului în funcţie de volumul taxei pe valoarea adãugatã de plata şi de alte situaţii specifice ale plãtitorilor. Formularul se procura de la organul fiscal, se completeazã cu toate datele solicitate, se semneazã de persoanele autorizate şi i se aplica ştampila care angajeazã agentul economic. Agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sînt obligaţi sa depunã deconturi la termenele stabilite, conform alineatului de mai sus, indiferent dacã au realizat sau nu operaţiuni ori dacã suma de plata sau de rambursare este zero. 11.10 Se atribuie subunitatilor înregistrate în baza <>art. 3 din Hotãrîrea Guvernului nr. 224/1993 calitatea de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã numai dacã subunitatile respective au asigurate condiţii pentru respectarea art. 25 din ordonanta şi numai în condiţiile obţinerii avizului organului fiscal la care unitatea centrala este înregistratã ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã.
D. Cu privire la plata taxei pe valoarea adãugatã: 11.11. Sa achite taxa pe valoarea adãugatã, datoratã potrivit decontului întocmit, pînã la data de 25 a lunii urmãtoare sau, dupã caz, pînã la termenul stabilit conform pct. 11.9 din prezentele norme, prin virament, cec sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plãtitor sau la banca comercialã, dupã caz. 11.12. În cazul locatiilor de gestiune, taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii se plãteşte de locatar, dacã acesta are calitatea de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã. În cazul în care locatarul este o persoana fizica sau juridicã neinregistrata ca plãtitor, taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte de cãtre locator. Sumele încasate de locator, reprezentind contravaloarea locatiei de gestiune, nu se supun taxei pe valoarea adãugatã. 11.13. Pentru operaţiunile realizate pe baza de contracte de asociere, drepturile şi obligaţiile prevãzute de reglementãrile legale privind taxa pe valoarea adãugatã revin agentului economic care conduce evidenta contabila, potrivit legii. Repartizarea profitului între asociaţi nu se supune taxei pe valoarea adãugatã. 11.14. Pentru bunurile din import, taxa pe valoarea adãugatã se determina de cãtre importator, inclusiv pentru bunurile exceptate de taxe vamale, şi se înscrie în declaraţia vamalã de import care se prezintã organului vamal. 11.15. Importatorul sau, dupã caz, reprezentantul acestuia, care întocmeşte declaraţia vamalã de import, este obligat sa achite taxa pe valoarea adãugatã organului vamal, conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale. 11.16. Ministerul Finanţelor poate aproba ca taxa pe valoarea adãugatã aferentã importurilor de maşini şi utilaje tehnologice destinate investiţiilor productive, precum şi materiilor prime şi materialelor destinate producţiei sa fie inclusã în decontul lunar şi supusã aceloraşi reglementãri ca şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor livrate şi serviciilor prestate. Aprobarea se da anual, la cererea importatorilor, în condiţiile stabilite prin normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor. 11.17. Pentru mãrfurile din import aflate sub regim vamal, care suspenda temporar încasarea taxelor vamale, importatorul sau reprezentantul acestuia este obligat sa garanteze şi plata taxei pe valoarea adãugatã. Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri de la garantarea plãţii taxei pe valoarea adãugatã, conform regimului în vigoare pentru plata taxei vamale. 11.18. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã serviciilor contractate de agenţii economici plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate şi pentru care locul prestãrii se situeaza în România, potrivit prevederilor cap. IV din prezentele norme, se include în decontul lunar şi se supune aceloraşi reglementãri ca şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor livrate şi serviciilor prestate. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã serviciilor contractate de persoane juridice neinregistrate ca plãtitoare de taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte la organul fiscal teritorial sau la banca comercialã, în termen de 7 zile de la data primirii facturii externe. Pentru plãţile efectuate fãrã factura, taxa pe valoarea adãugatã se plãteşte concomitent cu plata prestatorului extern. 11.19. Pentru materiile prime, materialele şi accesoriile trimise de clienţii externi în vederea executãrii de comenzi de export pentru aceiaşi clienţi nu se va calcula taxa pe valoarea adãugatã şi nu se va solicita garanţie pentru aceasta. La constatarea schimbãrii destinaţiei bunurilor respective, organele vamale vor sesiza organele fiscale teritoriale competente pentru a lua mãsuri potrivit prevederilor legale în vigoare. 11.20. Sa achite taxa pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat concomitent cu declaraţia înaintatã organului fiscal pentru scoaterea din evidenta ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în termenul reglementat prin art. 25 lit. A.b) din ordonanta.
CAP. 12 Dispoziţii finale 12.1. Formularele tipizate comune şi specifice în legatura cu aplicarea taxei pe valoarea adãugatã sînt cele aprobate conform <>Hotãrîrii Guvernului nr. 768/1992 . 12.2. Corectarea erorilor de înregistrare în evidenta se va face conform prevederilor Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 . Corectarea taxei pe valoarea adãugatã cuprinsã în facturi se face astfel: a) în cazul în care documentul nu a plecat de la agentul economic, acesta se anuleazã şi se emite un nou document; b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, corectarea erorilor se efectueazã prin emiterea unei noi facturi cu semnul minus sau în roşu şi concomitent se emite o noua factura corecta. Factura de corectare va fi ataşatã la factura corect întocmitã şi vor fi înregistrate în jurnale şi reflectate în deconturile întocmite de furnizor şi de beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea. 12.3. Sumele rãmase de încasat la data aplicãrii ordonanţei pentru livrãri de bunuri şi prestãri de servicii cu plata în rate nu se supun taxei pe valoarea adãugatã la termenele scadente dupã intrarea în vigoare a ordonanţei. 12.4. Avansurile încasate de furnizori şi prestatori pînã la data introducerii taxei pe valoarea adãugatã se impoziteazã potrivit reglementãrilor în vigoare existente la data efectuãrii operaţiunilor respective, urmînd ca la facturarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate baza de impozitare sa se diminueze corespunzãtor. 12.5. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã materiilor prime şi materialelor, produselor finite, produselor în curs de fabricaţie şi mãrfurilor existente în stoc la începutul lunii în care agenţii economici au fost luati în evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, precum şi celor destinate realizãrii produselor şi serviciilor al cãror regim de taxa pe valoarea adãugatã se modifica de la scutire la impozitare, se deduce potrivit prevederilor art. 18 din ordonanta. 12.6. În situaţiile prevãzute la art. 32 ultimul alineat din ordonanta, organele fiscale sînt autorizate sa procedeze la stabilirea taxei pe valoarea adãugatã datoratã bugetului de stat prin estimare. Estimarea se face tinindu-se seama de volumul activitãţii din perioada precedenta şi prin comparatie cu taxa pe valoarea adãugatã datoratã de alţi agenţi economici cu profil similar. -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
