Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARAREA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI in cauza Brumarescu impotriva Romaniei (Cererea nr. 28.342/95)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARAREA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI in cauza Brumarescu impotriva Romaniei (Cererea nr. 28.342/95)

EMITENT: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 28 noiembrie 2001

Comenteaza legea

(Satisfactie echitabila)

În cauza Brumarescu impotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, constituitã în Marea Camera formatã din urmãtorii judecãtori:
domnul L. Wildhaber, preşedinte;
doamna E. Palm;
domnii C.L. Rozakis;
J.-P. Costa;
L. Ferrari Bravo;
L. Caflisch;
L. Loucaides;
P. Kuris;
W. Fuhrmann;
K. Jungwiert;
şir Nicolas Bratza;
doamna N. Vajic;
domnul J. Hedigan;
doamna W. Thomassen;
domnii T. Pantiru;
E. Levits, judecãtori;
L. Mihai, judecãtor ad-hoc;
şi, de asemenea, doamna M. de Boer-Buquicchio, grefier adjunct,
dupã ce a deliberat în Camera de Consiliu, în zilele de 18 octombrie 2000 şi 10 ianuarie 2001, pronunţa urmãtoarea hotãrâre, adoptatã la data de 10 ianuarie 2001:

PROCEDURA
1. Curtea a fost sesizatã de cãtre un cetãţean roman, domnul Dan Brumarescu (reclamantul), la 3 noiembrie 1998 şi de cãtre Comisia Europeanã a Drepturilor Omului (Comisia) la 6 noiembrie 1998, în termenul de trei luni prevãzut de fostele articole 32 alin. 1 şi 47 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (convenţia). La originea cauzei se afla o plângere (nr. 28.342/95) îndreptatã impotriva României, introdusã la Comisie la data de 9 mai 1995 de domnul Brumarescu, în conformitate cu fostul articol 25 din convenţie.
2. În hotãrârea din 28 octombrie 1999 (hotãrârea cu privire la fondul cauzei) Curtea a concluzionat în unanimitate ca a existat o încãlcare a art. 6 alin. 1 din convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la convenţie a apreciat ca în cauza nu a existat nici o justificare pentru lipsirea de proprietate şi ca, în orice caz, nu a fost respectat un just echilibru, reclamantul trebuind sa suporte şi continuand sa suporte o sarcina exorbitanta, incompatibilã cu dreptul sau la respectarea proprietãţii (CEDH 1999-VII, alin. 79-80).
3. În temeiul art. 41 din convenţie, reclamantul a solicitat acordarea unei satisfactii echitabile în valoare de câteva sute de mii de dolari S.U.A. (USD), reprezentând despãgubiri pentru prejudiciul suferit şi, de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata.
4. Având în vedere ca problema aplicabilitatii art. 41 nu putea fi încã soluţionatã, prin hotãrârea principala s-a dispus amânarea discutarii acestei chestiuni. Curtea a invitat Guvernul şi pe reclamant sa depunã în termen de trei luni observaţii scrise asupra aplicabilitatii art. 41 şi a invitat pãrţile sa îi comunice cu precãdere orice fel de înţelegere la care s-ar fi putut ajunge (ibidem, alin. 84 şi pct. 4 din dispozitiv). Prin urmare, preşedintele a acordat termen pe data de 15 aprilie 2000.
5. Guvernul a transmis observaţiile la datele de 28 ianuarie şi 15 martie 2000, iar reclamantul, la datele de 25 ianuarie, 14 martie şi 14 aprilie 2000.
6. La data de 8 iunie 2000, în temeiul art. 61 alin. 3 din Regulamentul Curţii, preşedintele a acordat domnului Mircea Dan Mirescu permisiunea de a prezenta observaţii scrise cu privire la anumite aspecte ale cauzei. Aceste observaţii au fost primite de cãtre Curte la data de 30 mai 2000.
7. În conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. 5 din regulament, Guvernul a prezentat în scris rãspunsul sau la data de 21 iulie 2000, iar reclamantul, la datele de 11 septembrie, 2 octombrie şi 17 noiembrie 2000.
8. Din documentele prezentate de cãtre pãrţi rezulta ca apelul declarat de reclamant impotriva hotãrârii din 21 aprilie 1999 (hotãrârea pe fond, alin. 30) a fost respins de Tribunalul Bucureşti la data de 28 februarie 2000. Sesizat în temeiul <>Legii nr. 112/1995 , tribunalul a decis ca, în conformitate cu dispoziţiile acestei legi, reclamantul avea dreptul doar la despãgubiri. Impotriva acestie decizii reclamantul a declarat recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul a fost respins la data de 26 octombrie 2000.
Totuşi acesta a cerut amânarea pentru o perioada de 6 luni a executãrii sentinţei.
ÎN DREPT
9. Articolul 41 din convenţie prevede:
"În cazul în care Curtea declara ca a avut loc o încãlcare a convenţiei sau a protocoalelor şi dacã dreptul intern al înaltei pãrţi contractante nu permite decât o inlaturare incompleta a consecinţelor acestei încãlcãri, Curtea acorda partii lezate, dacã este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciul material
1. Punctul de vedere al reclamantului
10. Reclamantul a arãtat ca modalitatea cea mai potrivita prin care Guvernul ar putea sa repare prejudiciul este aceea de restituire a întregului imobil: teren şi construcţie.
11. În cazul în care Guvernul nu ar putea sa îi restituie proprietatea, reclamantul a declarat ca este dispus sa accepte despãgubiri şi a pretins o suma reprezentând valoarea proprietãţii la preţul pieţei. Având în vedere ca apartamentul ocupat de acesta şi partea de teren aferentã i-au fost deja restituite, în conformitate cu hotãrârea din data de 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a <>Legii nr. 112/1995 (a se vedea hotãrârea pe fond, alin. 28), a rãmas în discuţie doar problema diferenţei dintre valoarea întregii proprietãţi şi valoarea construcţiei şi terenului aferent aparţinând reclamantului.
Deoarece restul imobilului, cu excepţia apartamentului domnului Mirescu, nu a fost vândut chiriaşilor, reclamantul a susţinut ca statul nu poate oferi nici o justificare pentru refuzul restituirii în natura. În consecinta, nu i se pot plati despãgubiri decât pentru apartamentul domnului Mirescu.
12. Pentru a-şi justifica pretenţiile reclamantul a depus o expertiza efectuatã de expertul D.S., membru al Corpului Experţilor Tehnici din România, şi a arãtat ca valoarea imobilului la data de 1 septembrie 2000 era de 5.757.000.000 lei, echivalentul a 250.600 dolari S.U.A. (USD). Aceasta suma reprezintã: 126.500 USD valoarea terenului, adicã 251 USD/mp, şi 124.100 USD valoarea construcţiei, adicã 216 USD/mp. În ceea ce priveşte apartamentul pe care îl ocupa, reprezentând 39,3% din ansamblul imobilului, a indicat suma de 48.771 USD.
13. Reclamantul a subliniat faptul ca proprietatea sa, compusa din 503 mp teren şi construcţie în suprafata de 575 mp (cu suprafata parterului de aproximativ 200 mp), este situata în cartierul Cotroceni din Bucureşti, care face parte din zona "0", dupã cum a fost definitã de cãtre Consiliul Local al Municipiului Bucureşti în mai multe hotãrâri ce au ca obiect preţurile terenurilor în Bucureşti. În orice oraş preţurile proprietãţilor situate în zona "0" sunt dintre cele mai ridicate. Reclamantul a arãtat ca într-o serie de hotãrâri luate de Consiliul Local al Municipiului Bucureşti preţul unor terenuri similare cu al sau a fost stabilit la aproximativ 300 USD/mp.
În ceea ce priveşte construcţia a precizat ca aceasta casa, construitã în anul 1930, este alcãtuitã dintr-un demisol amenajat, parter şi etaj, plus o mansarda, precum şi doua garaje. Pentru a determina valoarea imobilului raportul de expertiza depus de reclamant a avut în vedere criteriile stabilite prin dispoziţiile legale care reglementeazã preţul pieţei imobilelor. Or, preţul de 216 USD/mp ar fi conform preţului de piata al imobilelor, care uneori poate depãşi 300 USD/mp.
14. Din acest punct de vedere reclamantul a criticat decizia din 24 martie 1998 a Comisiei de aplicare a <>Legii nr. 112/1995 şi expertiza prezentatã de Guvern, care, a susţinut acesta, erau întemeiate pe criteriile stabilite prin <>Legea nr. 112/1995 . Or, aplicarea acestor criterii nu a stabilit valoarea realã a proprietãţii, ci o valoare minima, scopul <>Legii nr. 112/1995 fiind acela de a permite chiriaşilor din casele naţionalizate sa cumpere la preţuri reduse apartamentele pe care le ocupau.
2. Punctul de vedere al terţului intervenient
15. Terţul intervenient, domnul Mirescu, a arãtat ca este proprietarul apartamentului de la parterul construcţiei, pe care statul l-a vândut unchilor sãi în anul 1973 şi pe care acesta l-a mostenit. Prin urmare, statul nu îl poate restitui reclamantului fãrã sa comita o noua injustitie. Domnul Mirescu a apreciat ca statul ar trebui sa acorde reclamantului despãgubiri pentru acest apartament.
3. Punctul de vedere prezentat de Guvern
16. Guvernul a subliniat faptul ca "bunul" reclamantului, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 - pierderea acestuia determinând Curtea sa constate o încãlcare a acestui articol -, nu include şi apartamentul domnului Mirescu. Cu privire la acest fapt a arãtat ca Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti nu putea recunoaşte în mod legal dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil.
17. Guvernul a susţinut, de asemenea, ca reclamantul ar fi putut obţine restituirea în natura a proprietãţii sale prin înaintarea unei acţiuni în revendicare cãtre instanţele interne.
18. În ceea ce priveşte evaluarea proprietãţii Guvernul a contestat atât criteriile avute în vedere de expertul D.S., cat şi suma finala stabilitã.
La rândul sau, Guvernul a depus o expertiza efectuatã de V.S., membru al Corpului Experţilor Tehnici din România. Conform acestui raport de expertiza, alcãtuitã conform criteriilor stabilite de <>Legea nr. 112/1995 , valoarea imobilului la data de 1 martie 1999 a fost apreciatã la 108.058 USD, ceea ce reprezintã 110 USD/mp pentru construcţie şi 87 USD/mp pentru teren.
În ceea ce priveşte hotãrârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112 din 24 martie 1998 Guvernul a subliniat faptul ca reclamantului i s-a restituit apartamentul pe care îl ocupa şi terenul aferent în suprafata de 168 mp. Guvernul arata ca valoarea apartamentului şi a terenului aferent este de 38.578 USD. Prin urmare, reclamantului ar trebui sa i se acorde despãgubiri corespunzãtoare diferenţei dintre valoarea proprietãţii (108.058 USD) şi valoarea apartamentului şi terenului deja restituite (38.578 USD), adicã suma de 69.480 USD.
4. Aprecierea Curţii
19. Curtea reaminteste ca o hotãrâre în care se constata o încãlcare a convenţiei impune statului parat obligaţia juridicã de a pune capãt încãlcãrii şi de a repara consecinţele, astfel încât sa restabileasca pe cat posibil situaţia existenta înaintea încãlcãrii.
20. Statele contractante, pãrţi într-o cauza, sunt în principiu libere sa aleagã mijloacele prin care sa se conformeze unei hotãrâri care constata o încãlcare. Aceasta libertate de apreciere în ceea ce priveşte modalitatea executãrii unei hotãrâri reflecta libertatea de alegere acordatã o data cu obligaţia fundamentalã impusa prin convenţie statelor contractante, aceea de a asigura respectarea drepturilor şi libertãţilor garantate (art. 1). Dacã în urma încãlcãrii dreptului de proprietate restituirea în natura este totuşi posibila, statul este obligat sa o dispunã. Dacã, pe de alta parte, dreptul intern nu permite sau permite doar parţial înlãturarea consecinţelor încãlcãrii, art. 41 împuterniceşte Curtea sa acorde partii vãtãmate, dacã este cazul, despãgubirile pe care le considera necesare [a se vedea hotãrârea din 31 octombrie 1995 în cauza Papamichalopoulos şi alţii impotriva Greciei (art. 50), seria A nr. 330-B, alin. 34].
21. În hotãrârea cu privire la fondul cauzei Curtea a arãtat: "(...) Curtea constata ca nu s-a oferit nici o justificare pentru situaţia creata în urma deciziei Curţii Supreme de Justiţie. În special, nici aceasta instanta, nici Guvernul nu au prezentat motive serioase care sa ducã la concluzia ca lipsirea de proprietate a fost justificatã pentru <<cauze de utilitate publica>>. În plus, Curtea constata ca reclamantul a fost lipsit de proprietatea bunului sau de mai bine de patru ani, fãrã sa fi primit despãgubiri care sa reflecte valoarea realã a acestuia, şi ca eforturile depuse pentru redobandirea dreptului de proprietate s-au dovedit pana în prezent inutile." (alin. 79)
22. Curtea considera ca, date fiind circumstanţele cauzei, restituirea proprietãţii aflate în litigiu, asa cum s-a dispus prin hotãrârea definitiva a Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti la 9 decembrie 1993, l-ar situa pe reclamant, în mãsura în care acest lucru este posibil, într-o situaţie echivalenta cu cea în care s-ar fi aflat dacã nu se constata o încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Din acest punct de vedere Curtea nu poate accepta argumentele oferite de Guvern, conform cãrora reclamantul ar fi trebuit sa introducã o noua acţiune în revendicare. Curtea reaminteste faptul ca Guvernul a pus deja în discuţie aceasta problema sub forma exceptiei de neepuizare a cãilor interne de atac, excepţie respinsã de Curte în hotãrârea prin care s-a pronunţat asupra fondului (alin. 55).
Având în vedere ca apartamentul pe care îl ocupa reclamantul i-a fost restituit şi ca mãsura restituirii a fost confirmatã prin decizia din 26 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti (alin. 8 de mai sus), statul trebuie, prin urmare, sa restabileasca dreptul de proprietate al reclamantului pentru restul imobilului. Aceasta nu trebuie sa impieteze asupra oricãrei pretenţii pe care domnul Mirescu ar putea-o avea cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului de la parter şi care nu poate fi valorificatã decât în fata instanţelor interne.
23. În cazul în care statul parat nu procedeazã la restituire în termen de şase luni de la pronunţarea prezentei hotãrâri, Curtea hotãrãşte ca va trebui sa plãteascã reclamantului, cu titlul de prejudiciu material, valoarea actuala de circulaţie a imobilului, din care trebuie dedusã valoarea bunului deja restituit reclamantului.
24. În ceea ce priveşte determinarea valorii acestei despãgubiri Curtea constata o diferenţa considerabila între metodele de calcul folosite în acest scop de experţii desemnaţi de cãtre pãrţi.
Luând în considerare informaţiile puse la dispoziţie privind preţurile de pe piata imobiliarã din Bucureşti, Curtea apreciazã ca valoarea construcţiei şi terenului, în funcţie de preţul pieţei, este de 215.000 USD, din care 78.795 USD reprezintã valoarea apartamentului şi partii de teren deja restituite reclamantului. Prin urmare, valoarea despãgubirii pe care Guvernul trebuie sa o plãteascã reclamantului se ridica la 136.205 USD, din care suma de 42.100 USD reprezintã valoarea apartamentului ocupat de domnul Mirescu. Aceasta suma urmeazã sa fie plãtitã în lei româneşti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãţii.
B. Prejudiciul moral
25. Reclamantul a solicitat de asemenea 75.000 USD cu titlu de prejudiciu moral pentru suferinţele "grave, insuportabile şi incomensurabile", cauzate de decizia din 1995 a Curţii Supreme de Justiţie, când a fost privat pentru a doua oara de proprietate, deşi reusise în anul 1993 sa remedieze încãlcãrile comise de cãtre autoritãţile comuniste timp de 40 de ani. Acesta a solicitat despãgubiri şi pentru pierderea dreptului de folosinta asupra proprietãţii sale, din anul 1995 pana în prezent, ca urmare a hotãrârii Curţii Supreme de Justiţie. Nu a indicat însã o anume suma în aceasta privinta.
26. Guvernul a respins aceasta cerere, estimand ca nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu moral. În plus, Guvernul a susţinut ca ar fi contrar jurisprudenţei instanţelor româneşti sa acorde despãgubiri pentru pierderea dreptului de folosinta şi dispoziţie, cu titlul de prejudiciu moral.
27. Curtea considera ca situaţia de fapt analizata a avut ca rezultat grave atingeri ale dreptului de proprietate, dreptului de acces la o instanta şi dreptului la un proces echitabil, motiv pentru care apreciazã ca suma de 15.000 USD reprezintã o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit. Aceasta suma va fi plãtitã în lei româneşti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãţii.
C. Cheltuieli de judecata
28. Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.450 USD, pe care i-a justificat dupã cum urmeazã:
a) 1.644 USD pentru onorariile avocaţilor care l-au reprezentat în fata Curţii, atât pe fond, cat şi în problema acordãrii satisfactiei echitabile;
b) 50 USD pentru cheltuieli diverse (telefon, fotocopii, notar etc.);
c) 700 USD pentru plata unei expertize (500 USD pentru expertiza propriu-zisa şi 200 USD pentru completarea expertizei, cu scopul evaluãrii proprietãţii la data de 1 septembrie 2000);
d) 300 franci francezi (FRF) pentru plata vizei franceze necesare pentru deplasarea ocazionatã de audierile în şedinţa publica de la Strasbourg.
29. Guvernul nu a ridicat obiecţii fata de restituirea sumelor cheltuite, cu condiţia prezentãrii documentelor justificative.
30. Curtea considera ca toate cheltuielile pretinse, pentru care au fost depuse acte doveditoare, au fost reale, necesare şi rezonabile ca valoare. În aceste condiţii apreciazã ca reclamantului trebuie sa i se restituie suma cerutã, de 2.450 USD, mai puţin de 3.900 FRF primiţi din partea Consiliului Europei cu titlu de asistenta juridicã. Aceasta suma urmeazã sa fie plãtitã în lei româneşti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãţii.
D. Dobânzi
31. Având în vedere ca despãgubirile acordate au fost fixate în dolari S.U.A., Curtea va stabili o rata a dobânzii de 6% pe an.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
1. hotãrãşte ca statul parat trebuie sa restituie reclamantului, în termen de şase luni, casa în litigiu şi terenul pe care este amplasata, cu excepţia apartamentului şi a partii de teren care au fost deja restituite;
2. hotãrãşte ca, în cazul în care restituirea nu va avea loc, statul parat va plati reclamantului, în acelaşi termen de 6 luni, 136.205 (o suta treizeci şi şase de mii doua sute cinci) dolari S.U.A., cu titlu de prejudiciu material, urmând sa fie plãtiţi în lei româneşti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãţii;
3. hotãrãşte ca statul parat trebuie sa plãteascã reclamantului, în termen de trei luni, urmãtoarele sume ce vor fi plãtite în lei româneşti, conform ratei de schimb aplicabile la momentul plãţii:
a) 15.000 (cincisprezece mii) dolari S.U.A., cu titlul de prejudiciu moral;
b) 2.450 (doua mii patru sute cincizeci) dolari S.U.A., din care se scad 3.900 (trei mii noua sute) franci francezi, primiţi pentru asistenta juridicã, cu titlu de cheltuieli de judecata;
4. hotãrãşte ca pentru sumele menţionate la pct. 2 şi 3 se va percepe o dobanda anuala de 6%, cu începere de la expirarea termenelor pana la momentul plãţii;
5. respinge acordarea satisfactiei echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactatã în limbile engleza şi franceza, apoi comunicatã în scris la data de 23 ianuarie 2001, în aplicarea art. 77 alin. 2 şi 3 din regulamentul Curţii.

Luzius Wildhaber,
preşedinte

Maud de Boer-Buquiccho,
grefier adjunct


                                ───────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, HOTARAREA CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI in cauza Brumarescu impotriva Romaniei (Cererea nr. 28.342/95) EMITENT: CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 28 noiembrie 2001

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"