Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARAREA ARBITRALA nr. 1 din 9 februarie 2012 avand drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata si cuantumul acesteia

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARAREA ARBITRALA nr. 1 din 9 februarie 2012 avand drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata si cuantumul acesteia

EMITENT: OFICIUL ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 27 februarie 2012

Comenteaza legea

    Corpul de arbitri de pe lângã Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
    Dosarul de arbitraj nr. 2/2012

    Completul de arbitraj este constituit din:
    Victor Babiuc - preşedinte
    Tatiana Manolache-Onofrei - arbitru
    Ion Niţu - arbitru
    Cãtãlin Ion Ciubotã - arbitru
    Florin Ştiolicã - arbitru

    Pe rol se aflã soluţionarea cererii de arbitraj formulate de cãtre COPYRO - Societate de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor (COPYRO), VISARTA - Societate de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor (VISARTA), PERGAM - Societate de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor (PERGAM), în contradictoriu cu Konica Minolta Business Solutions Romania - S.R.L. (Konica Minolta), Asociaţia Producãtorilor şi Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (APDETIC), Societatea Comercialã Xerox România Echipamente şi Servicii - S.A. (Xerox) şi Societatea Comercialã Eurocom - S.A., cerere având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia. Dezbaterile au avut loc la data de 1 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţã, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. Pronunţarea a fost amânatã succesiv pentru datele de 3 februarie 2012, 6 februarie 2012 şi 9 februarie 2012.
    Pãrţile depun concluzii scrise.

                        COMPLETUL DE ARBITRI

    constatã urmãtoarele:
    Prin cererea arbitralã formulatã, COPYRO şi VISARTA au solicitat sã se stabileascã forma finalã a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia, pe care aceştia au depus-o, cu cheltuieli de judecatã. Aratã COPYRO şi VISARTA cã achiziţiile intracomunitare sunt supuse obligaţiilor derivând din drepturile de autor.
    PERGAM a solicitat sã se stabileascã forma finalã a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia în forma pe care aceştia au depus-o, în principal, şi, în subsidiar, în situaţia în care nu se va admite cererea principalã, completul sã respingã solicitãrile reclamantelor COPYRO şi VISARTA privind introducerea în forma finalã a metodologiei a obligaţiei de platã a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru achiziţiile intracomunitare, precum şi a contravenţiei prevãzute la art. 139^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile ulterioare, cu cheltuieli de judecatã.
    Konica Minolta solicitã "stabilirea formei finale a Metodologiei privind lista de aparate pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copie privatã în domeniul grafic", adaosul "în domeniul grafic" excedând cadrului arbitral. Învedereazã Konica Minolta acordul cu lista propusã de COPYRO, VISARTA şi PERGAM pentru aparatele pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie - copiator, imprimantã, scanner şi aparat multifuncţional, cu sau fãrã funcţie de copiere.
    Mai aratã Konica Minolta cã întreg cadrul arbitral este limitat de dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cã alte aspecte deduse arbitrãrii pe calea cererii în arbitraj nu pot constitui domenii pentru care poate fi pronunţatã o hotãrâre arbitralã pentru stabilirea unor metodologii.
    Dacã însã completul arbitral va soluţiona şi aspectele care excedeazã, în opinia Konica Minolta, cadrului legal trasat prin dispoziţiile art. 107, atunci aratã cã nu se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã pentru aparatele achiziţionate intracomunitar, conform dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; solicitã completului arbitral sã aibã în vedere practica judiciarã internã, Sentinţa civilã nr. 954 din 1 iulie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti; cã, în ceea ce priveşte solicitarea formulatã de COPYRO şi VISARTA, în sensul introducerii în metodologie a obligaţiei de raportare, nu se justificã impunerea unei asemenea obligaţii suplimentare pentru plãtitorii de remuneraţie compensatorie pentru copia privatã, întrucât aceastã solicitare excedeazã cadrului legal prevãzut de art. 107 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; cã, în ce priveşte solicitarea formulatã de COPYRO şi VISARTA, în sensul introducerii în metodologie a unei contravenţii care sã sancţioneze nerespectarea obligaţiei de prezentare a acestor rapoarte, nu se poate admite o asemenea prevedere, pentru cã reglementãrile privind contravenţiile trebuie sã fie conforme cu art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în sensul cã acestea nu pot fi stabilite decât prin legi, ordonanţe, hotãrâri ale Guvernului sau prin hotãrâri ale autoritãţilor administraţiei publice locale ori judeţene; cã, referitor la penalitãţile de întârziere solicitate prin metodologia propusã de COPYRO şi VISARTA, în sensul ca importatorii şi fabricanţii sã fie obligaţi la plata unor penalitãţi la nivel de 0,1% pe zi de întârziere, aceastã solicitare excedeazã cadrului legal prevãzut de art. 107 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    APDETIC susţine, în esenţã, apãrãri similare pânã la identitate cu ale celorlalte pãrţi chemate în arbitraj şi cu ale PERGAM, în sensul cã achiziţiile intracomunitare sunt exceptate (excluse) de la obligaţiile privind plata remuneraţiilor compensatorii pentru copia privatã, cu indicarea aceloraşi temeiuri de drept; cã limitele arbitrale sunt trasate prin lege şi cã metodologia arbitratã nu poate stabili decât lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie, în sens contrar apreciind cã "s-ar adãuga la lege"; cã hotãrârea arbitralã este limitatã la dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de relativitatea efectelor hotãrârii arbitrale, în consecinţã nu poate stabili obligaţii pentru persoanele care deţin aparate, echipamente, dispozitive sau suporturi de copiere care nu au participat în arbitraj; cã nu se justificã şi nu se poate accepta impunerea unei obligaţii suplimentare de raportare pentru plãtitorii de remuneraţie compensatorie pentru copia privatã; cã nu poate fi stabilitã o contravenţie nici prin vreo metodologie, nici prin vreo hotãrâre arbitralã, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; cã persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere digitalã nu au calitatea de "utilizatori" în sensul Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; cã nu pot fi stabilite prin metodologia arbitratã penalitãţi de întârziere întrucât dispoziţiile art. 107^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu mai reglementeazã aceastã posibilitate dupã modificãrile acestui text normativ şi cã dispoziţiile art. 1.523 şi 1.535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicatã, cu modificãrile ulterioare (Codul civil), prevãd numai dobânda legalã, nu şi penalitãţi, cu cheltuieli de judecatã.
    Din actele şi lucrãrile dosarului, completul de arbitri reţine:
    În cadrul comisiei de negociere, constituitã prin Decizia nr. 274 din 8 noiembrie 2011 a Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), pãrţile nu au putut conveni forma finalã a metodologiei supuse negocierii în termen legal, motiv pentru care la data de 9 ianuarie 2012 s-a depus cererea de arbitraj.
    Primul termen de arbitraj a avut loc la data de 24 ianuarie 2012.
    De la data constituirii comisiei de negociere şi pânã la depunerea cererii de iniţiere a procedurii arbitrale au trecut mai mult de 65 de zile.
    Se constatã astfel, în raport cu prevederile art. 131^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, legala învestire a completului arbitral pentru a soluţiona cererea de arbitraj formulatã de cãtre COPYRO şi VISARTA având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia.
    Completul de arbitraj reţine:
    Excepţiile şi cererile invocate de cãtre pãrţi au fost soluţionate de completul arbitral prin încheierile premergãtoare, cu caracter interlocutoriu.
    Completul arbitral reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1.270 din Codul civil cu privire la acceptarea de cãtre Konica Minolta a listei propusã de COPYRO, VISARTA şi PERGAM pentru aparatele pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie - copiator, imprimantã, scanner şi aparat multifuncţional, cu sau fãrã funcţie de copiere.
    Analizând apãrãrile şi propunerile formulate de COPYRO şi VISARTA în raport cu cererea privind includerea aparatelor provenite prin achiziţie comunitarã pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã, urmeazã a admite aceastã cerere ca fondatã şi, în mod simetric, în procedurã arbitralã, va respinge apãrãrile PERGAM, Konica Minolta, APDETIC, Xerox şi Societatea Comercialã Eurocom - S.A. ca nefondate, pentru urmãtoarele motive:
    Referitor la remuneraţia datoratã pentru copia privatã pentru echipamentele provenite prin achiziţia intracomunitarã a echipamentelor, completul arbitral reţine cã remuneraţia este datoratã pentru echipamentele dobândite de cãtre debitorii obligaţiei de remunerare pentru copia privatã chiar prin achiziţie intracomunitarã.
    Motivele avute în vedere de cãtre complet pentru întemeierea acestui punct de vedere sunt urmãtoarele:
    ● Un prim motiv îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul vamal): "Punerea în liberã circulaţie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã şi îndeplinirea formalitãţilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum şi încasarea oricãror drepturi legal datorate."
    Importul mãrfurilor sau achiziţia intracomunitarã este, pe de altã parte, una şi aceeaşi instituţie vamalã/fiscalã, termenii legii stabilind însã un regim derogatoriu pentru mãrfurile provenite din ţãri aflate în interiorul graniţelor Uniunii Europene (UE). La aceastã concluzie s-a ajuns observând cã mãrfurile provenind din achiziţie intracomunitarã traverseazã graniţe aparţinând unor state suverane.
    ● Al doilea motiv îl constituie regulile constituţionale şi legale privind aplicarea legii. Astfel, completul arbitral reţine cã, potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, normele vamale, fiscale ori procesual-fiscale îşi limiteazã efectele la raporturile juridice pentru reglementarea cãrora au fost edictate.
    Normele ce reglementeazã anumite raporturi juridice nu îşi pot extinde efectele asupra unor raporturi juridice reglementate prin alte acte normative decât în mãsura în care legiuitorul a înţeles sã insereze dispoziţii speciale şi derogatorii în acest sens. Aşa cum se stipuleazã prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (unicitatea reglementãrii în materie): "Un act normativ poate cuprinde reglementari şi din alte materii conexe numai în mãsura în care sunt indispensabile realizãrii scopului urmãrit prin acest act." În acelaşi sens indicãm şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (reglementãri speciale şi derogatorii), precum şi ale art. 16 din acelaşi act normativ (evitarea paralelismelor).
    În speţã, în aplicarea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportatã la dispoziţiile Codului vamal, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul fiscal) şi Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare (Codul de procedurã fiscalã), trebuia ca legiuitorul sã cuprindã reglementãri din materia conexã (dacã o aprecia drept conexã) drepturilor de autor şi numai dacã aceste dispoziţii erau indispensabile scopului urmãrit. Mai precis, dacã legiuitorul aprecia cã dobânditorii echipamentelor pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã sunt scutiţi de la plata remuneraţiei, în situaţia în care echipamentele provin din achiziţie intracomunitarã, trebuia sã dispunã în mod explicit acest lucru în reglementãrile financiar-fiscale, în sensul cã orice scutire sau exonerare de la plata unei obligaţii care izvorãşte din lege trebuie prevãzutã expres.
    Teza inversã este contrarã normelor privind tehnica legislativã, dar şi succesiunii în timp a normelor pozitive: dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt anterioare dispoziţiilor vamale şi financiar-fiscale cu privire la achiziţiile intracomunitare. Astfel, dacã ultima modificare a Legii nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a avut loc în anul 2006, instituţia achiziţiei intracomunitare a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
    ● Al treilea motiv avut în vedere de cãtre completul de arbitraj este în strânsã legãturã cu normele privind tehnica legislativã evocate anterior: dacã dispoziţiile cuprinse în Codul vamal, în codul fiscal şi în Codul de procedurã fiscalã şi-ar extinde efectele asupra drepturilor de autor, atunci titularii drepturilor de autor ar deveni subiecţi pasivi ai raporturilor juridice vamale şi/sau financiar-fiscale. Titularilor drepturilor la remuneraţie compensatorie pentru copia privatã le-ar fi închisã calea realizãrii unei remuneraţii echitabile pentru ceea ce priveşte echipamentele provenite prin achiziţie intracomunitarã.
    ● Al patrulea motiv avut în vedere de cãtre complet îl constituie pericolul intervertirii finalitãţii urmãrite de cãtre legiuitor prin dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de la protejarea drepturilor autorilor la remuneraţie pentru copia privatã, indiferent de modul de provenienţã a echipamentelor pentru care se datoreazã remuneraţia la lãsarea fãrã niciun fel de protecţie prin lege a titularilor drepturilor de autor, contrar normelor europene care stipuleazã un nivel ridicat de protecţie.
    Astfel, este de observat cã sistemul evitãrii plãţii remuneraţiilor compensatorii pentru copia privatã este unul de tip recurent. Oricare dintre titularii obligaţiilor de platã, în speţã deţinãtorii de echipamente, poate folosi sistemul achiziţiilor intracomunitare pentru a scoate de la platã toate echipamentele, rând pe rând sau toate odatã, pe cele pe care le deţin deja ori pe care urmeazã sã le achiziţioneze. Sistemul achiziţiilor comunitare, dacã ar fi aplicat, ar prejudicia grav drepturile autorilor cãrora li se datoreazã remuneraţie compensatorie, sistemul putând conduce chiar la golirea totalã de conţinut a dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    ● Al cincilea motiv îl constituie dreptul pozitiv european şi practica judiciarã europeanã. În acest sens completul arbitral are în vedere, pentru formarea convingerii, dispoziţiile Directivei 29/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţionalã, precum şi Hotãrârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a 3-a) pronunţatã la data de 21 octombrie 2010 în Cauza C-467/2008 având ca obiect pronunţarea unei hotãrâri preliminare în Cauza Padawan SL împotriva Sociedad General de Autores y Editores de Espana (SGAE), pe rolul Audiencia Provincial de Barcelona.
    Potrivit dreptului pozitiv şi practicii europene, orice armonizare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe trebuie sã aibã la bazã un nivel ridicat de protecţie. În cazul unor anumite excepţii sau limitãri titularii drepturilor trebuie sã primeascã o compensaţie echitabilã pentru a fi despãgubiţi corespunzãtor pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.
    Instituţia "compensaţiei echitabile" este, în opinia Curţii Europene de Justiţie, o noţiune autonomã a dreptului UE şi trebuie interpretatã în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmã.
    Compensaţia echitabilã trebuie consideratã drept contraprestaţia prejudiciului cauzat autorului, care rezultã din reproducerea neautorizatã a operei sale protejate pentru uz personal. Compensaţia echitabilã trebuie în mod obligatoriu sã fie calculatã pe criteriul prejudiciului cauzat autorilor operelor protejate.
    În speţã, prin excluderea echipamentelor provenite din achiziţie intracomunitarã pentru care se datoreazã remuneraţie compensatorie pentru copia privatã s-ar crea un grav şi injust dezechilibru între autorii operelor şi utilizatori - deţinãtori ai echipamentelor, în sensul cã autorii operelor ar fi în mod cert prejudiciaţi prin realizarea de copii private ale operelor lor, însã prejudiciul astfel creat nu ar mai putea fi reparat prin remuneraţia compensatorie.
    În raport cu aceastã situaţie şi astfel cum se prevede la ultima tezã a considerentului (35) al Directivei 29/2001/CE, trebuie achitatã "redevenţa pentru copia privatã" nu de cãtre persoanele private care efectueazã copii ale operelor protejate, ci de cãtre persoanele care dispun de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere digitalã şi care, în acest temei, pun aceste echipamente, în drept ori în fapt, la dispoziţia persoanelor private sau le furnizeazã acestora din urmã un serviciu de reproducere. În cadrul acestui sistem persoanele care dispun de aceste echipamente au obligaţia de a plãti redevenţa pentru copia privatã.
    Curtea Europeanã de Justiţie lãmureşte astfel exhaustiv atât sfera titularilor obligaţiilor de platã, cât şi temeiul obligaţiilor lor.
    Curtea Europeanã de Justiţie aratã cã titularii obligaţiilor de platã a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã sunt "persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere digitalã".
    O altã distincţie între persoanele care datoreazã remuneraţie compensatorie este contrarã Directivei 29/2001/CE şi practicii judiciare europene. Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţia României, dispoziţiile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
    Practica judiciarã europeanã îşi gãseşte o puternicã susţinere şi în practica judiciarã internã în domeniu. Astfel, în Dosarul nr. 49.813/3/2008 Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilã nr. 316, definitivã şi irevocabilã, sentinţã care, în mod contrar Sentinţei civile nr. 954 din 1 iulie 2010, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti şi depusã la dosarul cauzei în susţinerea apãrãrilor Konica Minolta şi APDETIC, aratã cã:
    Prin cererea înregistratã pe rolul instanţei de fond reclamanta Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) a chemat în judecatã pârâta Societatea Comercialã CASETTARO VIDEO AUDIO DATA MEDIA - S.R.L. solicitând obligarea pârâtei la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã a operelor reproduse dupã înregistrãri sonore sau audiovizuale pentru aparatele şi suporturile cuprinse în lista publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005 prin Decizia ORDA nr. 107/2005 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Listei suporturilor şi aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã pentru operele reproduse dupã înregistrãri sonore sau audiovizuale, precum şi a cuantumului acestei remuneraţii şi a Hotãrârii arbitrale din data de 28 aprilie 2005.
    În cadrul litigiului, prin întâmpinarea formulatã, pârâta a invocat excepţia lipsei calitãţii procesuale pasive susţinând cã nu mai importã suporturi şi aparate pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, ci desfãşoarã operaţiuni de achiziţii intracomunitare. Conform art. 130^1 din Codul fiscal, exclusiv de la furnizori situaţi în statele membre ale UE. În interpretarea pârâtei se susţinea cã dupã aderarea României la UE, noţiunea de import nu mai existã între statele membre, iar pârâta nu mai realizeazã importuri, ci achiziţii intracomunitare, iar potrivit art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, obligaţia de platã a remuneraţiei compensatorii revine numai fabricanţilor şi importatorilor. Tribunalul Bucureşti a respins excepţia ca neîntemeiatã, invocând argumente de fond şi de tehnicã legislativã. În acest context, instanţa de fond a apreciat cã: "dispoziţiile invocate de pârâtã, art. 130^1 şi art. 131 Cod fiscal reprezintã norme în materie fiscalã (şi, mai mult, în materie de taxã pe valoare adãugatã - titlul VI al Codului) şi au fost edictate pentru stabilirea raporturilor fiscale între contribuabili şi stat, şi nu pentru realizarea drepturilor de proprietate intelectualã. Prin urmare domeniul de aplicare al acestor dispoziţii trebuie interpretat dupã regula potrivit cãreia unde legea distinge şi interpretul trebuie sã o facã".
    Instanţa a mai apreciat cã principiile comunitãţii vamale şi fiscale nu vin în contradicţie cu protejarea drepturilor ce fac obiectul cauzei. De asemenea, s-a mai apreciat de cãtre instanţã cã dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au fost modificate implicit potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text care stipuleazã cã pentru norme contrare se poate prezuma cã acestea au fãcut obiectul modificãrii, completãrii ori abrogãrii implicite, astfel încât şi acest complet de arbitraj considerã cã prin dispoziţiile Codului fiscal nu se poate aduce atingere realizãrii dreptului de proprietate intelectualã, drept garantat de Constituţia României.
    În ceea ce priveşte apãrãrile PERGAM, Konica Minolta, APDETIC şi Xerox cu privire la limitele prevãzute de art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, completul arbitral le gãseşte în parte întemeiate, în sensul cã nu pot forma obiectul arbitrajului aspectele deja reglementate prin norma citatã, însã, pe de altã parte, celelalte aspecte care nu au fost reglementate prin lege ori nu au fost interzise a fi reglementate pe calea unor metodologii şi/sau arbitraje pot forma obiectul metodologiilor şi, dupã caz, al arbitrajelor.
    Completul de arbitraj urmeazã a respinge atât ca nefondatã, cât şi ca neîntemeiatã apãrarea formulatã de cãtre APDETIC şi de cãtre Konica Minolta, potrivit cãreia "nu se justificã şi nu se poate accepta impunerea unei obligaţii suplimentare de raportare pentru plãtitorii de remuneraţie compensatorie pentru copia privatã".
    Este nefondatã pentru cã, în raport cu temeiurile de drept invocate în susţinerea apãrãrilor [art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare] şi cu interpretarea datã acestor dispoziţii, faptul cã plãtitorii de remuneraţie compensatorie nu au calitatea expresis verbis de utilizatori nu îi exclude cu totul de la obligaţii. Termenii art. 130 lit. h) se referã atât la "utilizatori", cât şi la "intermediarii acestora". Or, persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere digitalã sunt în mod indubitabil intermediari între autorii operelor şi utilizatorii care îşi procurã copii private ale operelor. De altfel, de aici izvorãşte şi statutul de plãtitori ai remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere digitalã, din calitatea lor de intermediari între autor şi utilizator prin punerea la dispoziţie a mijloacelor procurãrii copiei private.
    Nu mai puţin, art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aratã cã "organismele de gestiune colectivã şi, respectiv, utilizatorii sau alţi plãtitori (...)" legiuitorul arãtând în mod expres cã subiecţii pasivi în raporturile privind drepturile de autor sunt cuprinşi într-o sferã extinsã, nu numai în categoria "utilizatorilor".
    Nici apãrarea APDETIC potrivit cãreia hotãrârea completului arbitral nu trebuie sã depãşeascã limitele prevãzute de art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de principiul relativitãţii efectelor hotãrârii arbitrale (res inter alios judicata, aliis neq nocere, neq prodesse potest) nu este întemeiatã.
    Art. 131^2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, stipuleazã cu caracter imperativ şi de ordine publicã: "Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevãzute în metodologiile publicate."
    Completul arbitral gãseşte ca nefondatã şi urmeazã a respinge cererea formulatã de cãtre COPYRO şi VISARTA referitoare la prevederea în cuprinsul metodologiei a unei contravenţii, practic dând conţinutul contravenţiei prevãzute de art. 139^2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În adevãr, completul arbitral apreciazã cã apãrãrile PERGAM, Konica Minolta, APDETIC şi Xerox potrivit cãrora contravenţiile nu pot fi stabilite decât printr-un subiect activ calificat de lege sunt fondate. Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sancţiunea contravenţionalã şi temeiurile acesteia nu pot fi stabilite decât prin lege, ordonanţe, hotãrâri ale Guvernului sau prin hotãrâri ale autoritãţii administraţiei publice locale sau judeţene.
    În cazul de faţã, contravenţia este stabilitã prin lege. O reiterare a acesteia prin hotãrâre arbitralã constituie o încãlcare a principiului separãrii puterilor în stat, o prevedere redundantã cu posibile consecinţe privind dubla sancţionare a contravenientului pentru o singurã faptã contravenţionalã şi constituie, totodatã, o trecere parţialã a constatãrii şi sancţionãrii faptelor contravenţionale în domeniul privat, la îndemâna unui particular devenit agent constatator, persoanã fizicã sau juridicã.
    Cererea COPYRO şi VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a penalitãţilor de întârziere pentru întârzieri la plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã este întemeiatã, iar completul arbitral urmeazã a o admite. Pe cale de consecinţã, apãrãrile pârâtelor sunt neîntemeiate, iar trimiterea APDETIC la dispoziţiile art. 1.523 şi 1.535 ale Codului civil şi la dispoziţiile art. 107^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt nefondate.
    Pornind de la dispoziţiile speciale ale art. 107^1 din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de la explicaţiile oferite de însãşi pârâta APDETIC rezultã cã, dupã modificare, textul normativ citat nu a mai precizat posibilitatea inserãrii unor penalitãţi de întârziere în cuprinsul unei metodologii, negociatã ori arbitratã, însã, ceea ce este esenţial în lãmurirea problemei, în noua redactare a art. 107^1 din Legea nr. 8/1996 nu se interzice introducerea penalitãţilor pentru plata cu întârziere a obligaţiilor cãtre titularii drepturilor de autor. Or, principiul în drept este acela potrivit cãruia ceea ce nu este interzis explicit este permis implicit. În realitate, legiuitorul a înţeles sã lase deplinã libertate de negociere între titularii drepturilor de autor şi titularii obligaţiilor corelative, fãrã ca mãcar sã mai indice ori sã sugereze posibilitatea stipulãrii unor penalitãţi de întârziere în metodologii.
    În ceea ce priveşte temeiurile din Codul civil indicate de cãtre pârâta APDETIC (art. 1.523 şi 1.535) pentru a combate stipularea penalitãţilor în cuprinsul metodologiei, acestea trebuie interpretate sistematic împreunã cu dispoziţiile prevãzute în cartea a V-a, titlul al V-lea, cap. IV, secţiunea a IV-a art. 1.538-1.543. Astfel, art. 1.523-1.535 reglementeazã situaţia daunelor-interese. Art. 1.538-1.543 reglementeazã situaţia penalitãţilor. Instituţiile juridice sunt diferite. Ele sunt diferite prin diferenţa specificã, chiar dacã genul proxim este, aşa cum îl aratã expresia, comun. De aceea şi legiuitorul a reglementat în mod diferit cele douã instituţii. Penalitãţile constituie echivalentul daunelor-interese, anticipat de pãrţi la momentul iniţierii actului. Daunele-interese constituie despãgubirile stabilite ulterior apariţiei daunelor pentru obligaţii neexecutate, executate necorespunzãtor sau cu întârziere.
    Mai mult, observãm o înãsprire a condiţiilor în raport cu debitorii obligaţi la penalitãţi, în sensul cã legiuitorul a înţeles sã reglementeze în mod expres prezumţia existenţei prejudiciului, creditorul putând cere executarea clauzei penale fãrã a fi ţinut sã dovedeascã vreun prejudiciu.
    Completul arbitral apreciazã drept neîntemeiate apãrãrile pârâtelor potrivit cãrora nu pot fi definite prin metodologie ori prin hotãrâre arbitralã instituţii juridice cuprinse ori definite deja în actele normative care le cuprind.
    În raport cu partea expozitivã a prezentei hotãrâri arbitrale, completul resistematizeazã metodologia propusã de cãtre COPYRO şi VISARTA.
    În ceea ce priveşte cheltuielile de arbitraj completul arbitral le va compensa în totalitate pentru urmãtoarele motive:
    Potrivit dispoziţiilor art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cele douã pãrţi aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului.
    Din interpretarea sistematicã a art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu alineatele anterioare şi ulterioare alin. (6) rezultã cã cadrul reglementãrilor este stipulat pentru iniţierea arbitrajului. Aşa este şi logic şi teleologic. Dupã iniţierea arbitrajului, completul arbitral are autoritate deplinã în soluţionarea tuturor chestiunilor cu care a fost învestit, inclusiv cu administrarea cererilor pãrţilor privind cheltuielile de judecatã.
    Aşa stând lucrurile, vãzând şi dispoziţiile art. 138^7 teza finalã din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora dispoziţiile procedurale prevãzute în lege se completeazã cu cele de drept comun, observând cã nu existã dispoziţii speciale care sã îşi extindã reglementãrile în materia cheltuielilor de arbitraj şi dupã termenul constituirii completului arbitral, acesta din urmã (completul de arbitraj) constatã incidenţa prevederilor art. 359, 359^1 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
    Astfel, în lipsa unei stipulaţii contrare, cheltuielile arbitrale se suportã de partea care a pierdut litigiul, integral, dacã cererea de arbitrare este admisã în totalitate, sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacã cererea este admisã în parte (art. 359 alineat final). Pãrţile pot fi obligate solidar la platã prin hotãrârea arbitralã [art. 359^1 alin. (2)]. Tribunalul arbitral urmeazã sã stabileascã cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de cãtre pãrţi [art. 359^1 alin. (3)].

              Pentru aceste motive, completul de arbitraj
                              HOTĂRĂŞTE:

    Admite în parte cererea formulatã de cãtre COPYRO, Organism de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor.
    Admite în parte cererea formulatã de cãtre VISARTA, Organism de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor.
    Admite în parte cererea formulatã de cãtre PERGAM, Organism de Gestiune a Drepturilor de Autor.
    Stabileşte forma finalã a Metodologiei privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia, astfel:

                             METODOLOGIE
       privind lista aparatelor pentru care se datoreazã remuneraţia
         compensatorie pentru copia privatã şi cuantumul acesteia

    ART. 1
    În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prezenta metodologie reglementeazã obligaţia de platã a remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã pentru aparate ce permit reproducerea operelor de pe hârtie, precum şi cuantumul acesteia.
    ART. 2
    Remuneraţia compensatorie este datoratã şi se plãteşte de cãtre persoanele care dispun de aparate, de echipamente, dispozitive sau de suporturi de reproducere de pe hârtie organismului de gestiune colectivã desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) unic colector.
    ART. 3
    Lista aparatelor, echipamentelor, dispozitivelor sau suporturilor de reproducere ce permit reproducerea operelor de pe hârtie pentru care se datoreazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã, precum şi cuantumul acesteia este:


┌────┬────────────────────────────────┬──────────────┐
│Nr. │           Aparat               │ Remuneraţie/ │
│crt.│                                │      %       │
├────┼────────────────────────────────┼──────────────┤
│  1 │ Fotocopiatoare                 │    0,5%      │
├────┼────────────────────────────────┼──────────────┤
│  2 │ Imprimante                     │    0,5%      │
├────┼────────────────────────────────┼──────────────┤
│  3 │ Scannere                       │    0,5%      │
├────┼────────────────────────────────┼──────────────┤
│  4 │ Aparate multifuncţionale       │              │
│    │ cu/fãrã funcţie de fotocopiere │    0,5%      │
└────┴────────────────────────────────┴──────────────┘

    ART. 4
    Baza de calcul pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privatã se calculeazã astfel:
    - la valoarea în lei în vamã pentru aparatele, echipamentele, dispozitivele sau suporturile de reproducere importate, conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe de import;
    - la valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitarã pentru aparatele, echipamentele, dispozitivele sau suporturile de reproducere introduse în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeanã;
    - la valoarea facturatã fãrã T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a aparatelor, echipamentelor, dispozitivelor sau suporturilor de reproducere de cãtre fabricanţi.
    ART. 5
    Plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã se va face pânã în ultima zi lucrãtoare a fiecãrei luni urmãtoare celei pentru care este datoratã, pentru aparatele, echipamentele, dispozitivele sau suporturile de reproducere ce permit reproducerea operelor de pe hârtie, indiferent care ar fi titlul dobândirii.
    ART. 6
    În caz de întârzieri la plata remuneraţiei, importatorii şi fabricanţii datoreazã penalitãţi la nivel de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, aplicate la suma restantã.
    ART. 7
    (1) Importatorii şi fabricanţii de aparate ce permit reproducerea operelor de pe hârtie sunt obligaţi ca, pânã la data de 20 a fiecãrei luni pentru luna precedentã, sã comunice organismului de gestiune colectivã desemnat unic colector un raport confidenţial privind:
    - valoarea în lei în vamã pentru aparatele, echipamentele, dispozitivele sau suporturile de reproducere importate, conform declaraţiei vamale de import (D.V.I.) şi facturii externe de import;
    - valoarea facturii externe/declaraţiei de achiziţie intracomunitarã pentru aparatele, echipamentele, dispozitivele sau suporturile de reproducere introduse în spaţiul comercial al României din Comunitatea Europeanã;
    - valoarea facturatã fãrã T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a aparatelor, echipamentelor, dispozitivelor sau suporturilor de reproducere de cãtre fabricanţi.
    (2) Este interzisã publicarea, distribuirea, reproducerea sau folosirea rapoartelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost create.
    ART. 8
    Neprezentarea documentaţiei prevãzute la art. 7 conferã dreptul organismului de gestiune colectivã a drepturilor de autor la plata unor penalitãţi echivalente cu remuneraţia compensatorie pentru copia privatã din luna anterioarã. Dacã persoanele care dispun de aparate, de echipamente, dispozitive sau de suporturi de reproducere de pe hârtie nu au plãtit nicio remuneraţie compensatorie pentru copie privatã la data la care trebuie sã prezinte raportul şi refuzã ori neglijeazã aceastã obligaţie, organismului de gestiune colectivã îi este recunoscutã calea dreptului la acţiune în vederea stabilirii întinderii daunelor astfel produse şi realizarea dreptului.
    ART. 9
    Remuneraţiile nu conţin taxa pe valoare adãugatã.
    ART. 10
    Prezenta metodologie intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispoziţiile art. 131^2 alin. (8) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

    Compenseazã în totalitate cheltuielile de arbitraj.
    Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţatã astãzi, 9 februarie 2012, la sediul ORDA, Bucureşti.

                       Completul de arbitraj
                           Victor Babiuc
                     Tatiana Manolache-Onofrei
                             Ion Niţu
                        Cãtãlin Ion Ciubotã
                          Florin Ştiolicã

                              --------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, HOTARAREA ARBITRALA nr. 1 din 9 februarie 2012

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"