Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, Guvernul României adopta prezenta hotãrâre. ARTICOL UNIC Se aproba Politica industriala a României şi Planul de acţiune, elaborate de Ministerul Industriei şi Resurselor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemneazã: --------------- Ministrul industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu Ministrul dezvoltãrii şi prognozei, Gheorghe Romeo Leonard Cazan Ministrul integrãrii europene, Hildegard Carola Puwak Ministrul finanţelor publice, Mihai Nicolae Tanasescu ANEXA 1 CUPRINS POLITICA INDUSTRIALA A ROMÂNIEI Pagina 1. Introducere ........................................................... 7 2. Poziţia actuala a industriei româneşti ................................ 8 2.1. Mediul intern ....................................................... 8 2.2. Mediul extern ....................................................... 9 2.3. Evolutii comparative ale industriei româneşti ...................... 10 2.4. Evolutii în industria prelucratoare în perioada 1990-1999 .......... 10 2.5. Puncte de plecare în relansarea activitãţii industriale ............ 11 3. Obiectivul general şi obiectivele derivate ale politicii industriale a României ............................................. 12 3.1. Obiectivele dezvoltãrii economice a României pe termen mediu (2001-2004) ........................................................ 12 3.2. Obiectivul general al politicii industriale ........................ 13 3.3. Obiectivele derivate ale politicii industriale. Prioritati pe termen scurt ......................................... 13 4. Elemente de sustinere a dezvoltãrii industriei în perioada 2001-2004 .......................................................... 14 4.1. Susţinerea dezvoltãrii unui mediu de afaceri viabil şi deschis ..... 14 4.2. Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale ......................... 15 4.3. Promovarea investiţiilor intangibile ............................... 15 4.4. Dezvoltarea cooperãrii industriale ................................. 16 4.5. Susţinerea dezvoltãrii IMM ......................................... 16 4.6. Modernizarea rolului autoritãţii publice ........................... 17 4.7. Promovarea coeziunii sociale ....................................... 17 4.8. Iniţiative în restructurare şi privatizare ......................... 17 4.8.1. Alte iniţiative de restructurare şi privatizare .................. 18 4.9. Dezvoltarea cadrului stimulativ pentru investiţii .................. 19 4.10. Dezvoltarea pieţei interne de produse industriale ................. 19 4.11. Asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurãtor ................ 20 4.12. Corelarea cu Programul de Dezvoltare Regionala a României ......... 20 5. Evolutii posibile în structura industriei prelucratoare .............. 21 6. Sectorul energetic ................................................... 22 6.1. Industria energiei electrice şi termice ............................ 22 6.2. Extractia de ţiţei şi gaze naturale ................................ 22 6.3. Extractia de cãrbune ............................................... 23 7. Evaluãri în abordarea sectoriala ..................................... 23 7.1. Industria metalurgica .............................................. 23 7.1.1. Industria siderurgica ............................................ 23 7.1.2. Metalurgia neferoasa ............................................. 24 7.2. Industria construcţiilor de maşini ................................. 25 7.2.1. Industria construcţiilor metalice şi produselor din metal ........ 25 7.2.2. Industria de maşini şi echipamente ............................... 25 7.2.3. Industria mijloacelor de transport ............................... 26 7.3. Industria electrotehnica şi electronica ............................ 27 7.3.1. Industria de echipamente electrice şi optice ..................... 27 7.3.2. Tehnologia informatiei ........................................... 27 7.4. Industria chimica şi petrochimica .................................. 28 7.4.1. Industria de prelucrare a ţiţeiului .............................. 28 7.4.2. Industria chimica, a fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale ...................................................... 29 7.4.3. Industria prelucrãrii cauciucului şi maselor plastice ............ 29 7.5. Industria de textile-confecţii şi industria pielariei- incaltamintei ...................................................... 30 7.5.1. Sectorul textile-confecţii ....................................... 30 7.5.2. Sectorul pielarie-incaltaminte ................................... 31 7.6. Industria lemnului ................................................. 32 7.6.1. Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului (exclusiv producţia de mobila) ............................................. 32 7.6.2. Industria mobilei şi a altor produse din lemn .................... 32 7.6.3. Industria de celuloza şi hârtie .................................. 33 7.7. Industria materialelor de construcţii, a sticlei şi a ceramicii de uz gospodãresc .................................................. 33 7.7.1. Industria materialelor de construcţii ............................ 33 7.7.2. Industria sticlei şi a ceramicii de uz gospodãresc ............... 33 7.8. Industria de apãrare ............................................... 34 7.9. Industria alimentara ............................................... 35 8. Implementarea prevederilor politicii industriale ..................... 35 PLAN DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI Pagina Introducere 1. Susţinerea dezvoltãrii unui mediu de afaceri viabil, deschis şi predictibil ............................................. 36 1.1. Eliminarea barierelor administrative şi birocratice 1.2. Asigurarea unui cadru legislativ stabil, simplu şi coerent 1.3. Eliminarea barierelor la ieşirea de pe piata prin îmbunãtãţirea procedurilor de faliment 1.4. Îmbunãtãţirea sistemului contabil şi de audit 1.5. Crearea de condiţii favorabile activitãţilor industriale 1.6. Stimularea dezvoltãrii investiţiilor 2. Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale ......................... 38 2.1. Prevenirea practicilor anticoncurentiale 2.2. Aplicarea regulilor privind acordarea sprijinului de stat stabilit prin <>Legea nr. 143/1999 (legea ajutorului de stat) 2.3. Clarificarea obiectivului şi limitelor reglementãrii de cãtre stat a activitãţilor în diferite sectoare economice 2.4. Asigurarea competitiei libere în obţinerea de contracte privind achiziţiile publice 3. Accelerarea restructurãrii şi privatizãrii ......................... 39 3.1. Continuarea realizãrii prevederilor programului PSAL I cu Banca Mondialã 3.2. Accelerarea procesului de privatizare în industrie 3.3. Adâncirea restructurãrii societãţilor comerciale din industrie 4. Promovarea investiţiilor intangibile ............................... 40 4.1. Utilizarea eficienta a resurselor umane şi dezvoltarea instruirii vocationale 4.2. Stimularea iniţiativelor de C&D şi inovare şi a implementarii acestora 4.3. Promovarea unei politici active de dezvoltare a infrastructurii calitãţii 4.4. Realizarea compatibilitatii instituţionale şi legislative cu UE privind infrastructura calitãţii şi evaluarea conformitatii 4.5. Mediatizarea exemplelor de succes în promovarea investiţiilor intangibile 4.6. Utilizarea eficienta a datelor prelucrate şi gestionate de sistemele informationale naţionale şi internaţionale şi diseminarea acestora cãtre operatorii economici 4.7. Întãrirea capacitãţii instituţionale şi administrative şi creşterea eficientei aplicãrii legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a proprietãţii intelectuale şi industriale 4.8. Susţinerea extinderii aplicãrii în activitatea industriala a tehnologiei informatiei 5. Dezvoltarea cooperãrii industriale ................................. 42 5.1. Asigurarea unui cadru legislativ favorabil cooperãrii industriale 5.2. Dezvoltarea instrumentelor de cooperare industriala 5.3. Facilitarea informãrii asupra posibilitãţilor de cooperare 5.4. Elaborarea de noi soluţii de cooperare 5.5. Sprijinirea extinderii ofertei de servicii specializate de consultanţa şi de instruire în domeniul comerţului exterior 5.6. Sprijinirea cunoaşterii instrumentelor moderne de marketing 5.7. Stimularea dezvoltãrii cooperãrii tehnologice între industrie, centrele de cercetare şi universitãţi prin mese rotunde şi conferinţe 5.8. Extinderea înţelegerilor bilaterale cu alte tari privind protecţia investiţiilor 5.9. Creşterea eficientei activitãţii compartimentelor comerciale ale ambasadelor în vederea extinderii comerţului, vizând cu prioritate cooperarea industriala 6. Susţinerea dezvoltãrii IMM ........................................ 43 6.1. Asigurarea unui mediu de afaceri favorabil şi stimulativ pentru investiţii în sectorul IMM 6.2. Satisfacerea unor nevoi specifice ale IMM pentru îmbunãtãţirea capacitãţii de participare pe piata 6.3. Promovarea IMM în zonele defavorizate 6.4. Sprijinirea extinderii folosirii tehnologiei informatiei în activitatea industriala a IMM şi în serviciile suport pentru acestea şi a transferului de tehnologie cãtre IMM 7. Corelarea cu Programul de dezvoltare regionala a României ......... 45 7.1. Reducerea discrepantelor între nivelurile de dezvoltare în interiorul regiunilor, între judeţe, oraşe şi comune, conform Programului de dezvoltare regionala a României 8. Promovarea coeziunii sociale ...................................... 45 8.1. Atragerea partenerilor sociali şi a altor factori implicaţi în activitatea industriala în procesul de elaborare a politicilor şi în participarea la decizie 8.2. Susţinerea întreprinderilor în realizarea creşterii coeziunii sociale 9. Dezvoltarea capacitãţii de protecţie a mediului înconjurãtor ....... 46 9.1. Întãrirea capacitãţii instituţionale pentru protecţia mediului înconjurãtor 9.2. Consolidarea cadrului legislativ 9.3. Prevenirea şi reducerea poluarii industriale 9.4. Distrugerea deşeurilor nereciclabile 10. Modernizarea rolului autoritãţii publice centrale în domeniul industriei ......................................................... 46 1. INTRODUCERE . Transformarea economiei româneşti şi orientarea ei spre o dezvoltare durabila, în concordanta cu interesele naţionale, având ca obiectiv integrarea în Uniunea Europeanã, necesita, datoritã implicarii profunde a industriei în acest proces, elaborarea unui document distinct şi global de politica industriala. Aceasta, deoarece pentru realizarea şi menţinerea unui ritm înalt de creştere economicã în România, industria are o contribuţie majorã şi va rãmâne unul din principalele sectoare al economiei naţionale. . Prin realizarea acestui document, Guvernul României doreşte sa semnaleze ca este hotãrât şi angajat în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp a criteriilor adoptate de Consiliul European la Summitul de la Copenhaga pentru ţãrile care aspira la calitatea de membru al Uniunii Europene şi anume: - crearea unei economii de piata viabile şi functionale, capabilã sa facã fata presiunilor concurentiale ale pieţei unice europene; - capacitatea de asumare a obligaţiilor care rezulta din calitatea de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii economice. Documentul de Politica Industriala are în vedere orientãrile şi angajarea României pentru crearea unui mediu propice dezvoltãrii unei industrii româneşti competitive, care sa nu afecteze activitatea structurilor industriale existente în statele membre ale UE, printr-o concurenta neloialã pe piata. Ca rezultat, pe termen mediu se urmãreşte reducerea decalajului existent între România şi ţãrile membre ale Uniunii Europene şi pregãtirea economiei româneşti pentru integrarea în UE. . Documentul de politica industriala elaborat tine seama atât de prevederile Directivei Consiliului 96/413/EC adoptatã la 25 iunie 1996, privind întãrirea competitivitatii industriale comunitare cat şi de cele cuprinse în Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), în Strategia Nationala de Dezvoltare Economicã a României pe Termen Mediu (2001-2004), care a fost înaintatã în martie 2000 la Comisia Europeanã, în Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeanã, Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 precum şi în Programul Naţional de Dezvoltare Regionala a tarii. . Tinta finala a politicii industriale o constituie creşterea competitivitatii şi în general a performantelor industriei româneşti în vederea intaririi capacitãţii de adaptare a economiei tarii la cerinţele pieţei internaţionale, în condiţiile globalizarii economiei mondiale. Atingerea obiectivelor politicii industriale depinde de satisfacerea condiţiilor esenţiale pentru obţinerea unei cresteri economice durabile: stabilizarea macroeconomica, crearea şi funcţionarea mecanismelor pieţei, crearea unui mediu de afaceri deschis şi viabil, adâncirea şi consolidarea mediului concurential. . Definirea clara a politicii economice de cãtre Guvernul României face posibila identificarea celor mai potrivite mãsuri şi acţiuni prin care sa se realizeze adaptarea permanenta a economiei româneşti la economia mondialã, în condiţiile globalizarii acesteia. O puternica baza de sprijin o constituie şi faptul ca forţele politice din România, partenerii sociali şi ceilalţi factori cu influenta în activitatea economico-productiva şi-au exprimat vointa şi au ajuns la un consens cu privire la necesitatea integrãrii tarii în structurile europene şi euro-atlantice, în corelare cu particularitãţile şi prioritãţile naţionale de dezvoltare. . Creşterea competitivitatii industriei româneşti, ca obiectiv general al politicii industriale se bazeazã pe un ansamblu de mãsuri care se referã în principal la: - cultivarea şi stabilizarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis - dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale - adâncirea şi accelerarea ajustarii structurale (restructurare şi privatizare) - promovarea investiţiilor intangibile (flexibilizarea şi utilizarea eficienta a resurselor umane, promovarea C&D şi inovarii, politici active în domeniul calitãţii, armonizarea standardizarii etc.) - asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurãtor - întãrirea cooperãrii industriale - susţinerea dezvoltãrii IMM - promovarea coeziunii sociale - modernizarea rolului autoritãţii publice centrale în domeniul industriei De asemenea pentru realizarea acestui scop se pune un accent deosebit, pe creşterea productivitatii muncii, promovarea produselor şi tehnologiilor "curate", economisirea de energie, extinderea utilizãrii de materii prime locale în cantitãţi mai mari şi în condiţii de eficienta sporitã, întãrirea alocãrii resurselor de cãtre forţele pieţei, precum şi dezvoltarea unei infrastructuri regionale eficiente. . România promoveazã politici industriale ofensive, menite sa asigure o adaptabilitate cat mai mare la exigenţele impuse de piata, evitandu-se astfel o politica protectionista consideratã ca fiind neproductiva, în contextul realitatilor internaţionale. Neutralitatea stimulentelor este compatibila cu concurenta, generand competitivitate, iar mecanismele concurentiale sunt la rândul lor generate de piata. De aceea Guvernul are în vedere întãrirea capacitãţii agenţilor economici de a face fata competitiei pe piata internationala şi disfunctonalitatilor economiei, cheia problemei, în condiţiile dinamismului şi globalizarii economiei mondiale fiind adaptabilitatea. În acest context, principala initiativa şi responsabilitate privind ajustarea structuralã aparţine operatorilor economici, autoritãţilor publice revenindu-le rolul de a stimula, a asista şi a accelera procesele prin crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea unui cadru legislativ şi institutional adecvat. Guvernul României acorda o atentie sporitã menţinerii deschiderii Romanei cãtre investiţiile strãine şi asigurarea unui flux continuu de intrare a acestora, ca fiind o componenta importanta care contribuie la valorificarea eficienta a resurselor şi capacitãţilor de producţie existente. Un alt element esenţial avut în vedere de cãtre Guvern şi care se constituie în primul rând ca o provocare şi în al doilea rând ca o oportunitate pentru industrie îl reprezintã realizarea unui înalt nivel al protecţiei mediului înconjurãtor. Compatibilitatea cu mediul înconjurãtor a proceselor, tehnologiilor şi produselor industriale constituie o componenta importanta a competitivitatii acestora. Maximizarea randamentului politicilor orientate spre C&D şi inovare, asistate eficient la nivel naţional, constituie de asemenea un element important al procesului de dezvoltare durabila a industriei. Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere politici efective de valorificare şi dezvoltare a resurselor umane, în special pentru însuşirea de noi abilitaţi, perfecţionare şi specializare în munca pentru ca aceste politici se constituie ca o necesitate în perioada de tranzitie, în care ajustarile structurale sunt profunde. . Guvernul României considera ca nu poate lasa procesul de tranzitie sa se petreaca la întâmplare şi de aceea este preocupat permanent de clarificarea şi orientarea bine conceputã a proceselor necesare şi benefice. Astfel, în contextul declansarii pe plan mondial a procesului de trecere de la societatea industriala spre societatea informationala (bazatã pe cunoaştere, informaţie, inovare, educaţie, management, pregãtirea oamenilor, etc.) este avutã în vedere şi în industria româneascã trecerea de la producţia de masa, bazatã în principal pe criteriile cantitative, de cost şi fiabilitate, spre producţia cu grad ridicat de personalizare, bazatã pe calitate, ca mãsura a satisfacerii necesitãţilor umane socio-culturale. Acest proces presupune modificãri majore pe multiple planuri: filozofic, politic şi econornic, determina construirea noului parteneriat social (patronat - sindicate - stat) în care toate pãrţile câştiga, necesita o restructurare a sistemului institutional al societãţii, a actorilor sociali şi a tipului de resurse care genereazã schimbarea, şi necesita accelerarea investiţiilor în capitalul uman, vizând inalta educaţie şi pregãtire a oamenilor. . Guvernul României susţine şi aplica promovarea coeziunii sociale, în acest caz prin asigurarea unui larg consens în adoptarea şi aprobarea documentului de Politica Industriala, în spiritul extinderii practicii vizând participarea societãţii civile la deciziile majore din societatea româneascã. Astfel, dezbaterea conţinutului documentului de Politica industriala a implicat partenerii de dialog social (sindicate şi patronate) şi principalii factori de influenta a activitãţilor industriale (asociaţii profesionale, organizaţii neguvernamentale, diferite autoritãţi şi instituţii publice, etc). 2. POZIŢIA ACTUALA A INDUSTRIEI ROMANE$TI . Industria joaca un rol important în economia României fapt reflectat de principalele realizari de-a lungul anilor, inclusiv din anul 2000, când a avut o pondere de 27,6% în PIB, o contribuţie de 97,4% în exportul României, şi o capacitate ridicatã de a asigura locuri de munca (la sfârşitul aceluiaşi an, în industrie lucrau 42,1% din numãrul total al salariaţilor din economie). 2.1 Mediul intern . Industria prelucratoare româneascã s-a bazat într-o buna mãsura în perioada 1970-1980 pe preluarea de licenţe şi know-how de la firme de prestigiu pe plan internaţional, precum şi pe dotãri cu echipamente, maşini, utilaje şi instalaţii achiziţionate din ţãrile industrializate. . În aceeaşi perioada, dezvoltarea excesiva a capacitãţilor de producţie a avut în vedere, pe lângã asigurarea necesarului intern, satisfacerea cerinţelor pieţelor internaţionale, din care o pondere majorã o constituia piata CAER, care între timp a dispãrut. . Dupã anul 1989 industria prelucratoare prezintã în continuare unele puncte tari care îi conferã oportunitati reale pentru relansare şi care se referã în principal la urmãtoarele: - Deţine un important potenţial productiv, incomplet utilizat şi uzat parţial fizic şi moral; - Utilizeazã forta de munca bine calificatã şi cu costuri reduse; - se adreseazã unei pieţe interne cu o capacitate potenţiala ridicatã de absorbţie, a doua ca mãrime în Europa Centrala şi de Est, dupã Polonia; - foloseşte într-o proporţie însemnatã resurse materiale interne (ţiţei, gaze naturale, lemn, piei, lana, minereuri metalifere şi nemetalifere, etc.); - funcţioneazã într-o zona geo-strategica favorabilã dezvoltãrii fluxurilor comerciale şi de prelucrare, între Europa de Vest şi regiunea Marii Negre - Orientul Mijlociu - Asia Centrala şi de Est. . În România, dupã zece ani de tranzitie, sunt instituite regulile de baza ale competitiei, bazate pe piata şi pe libera initiativa. Pentru asigurarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis, Guvernul României a trecut la o acţiune susţinutã de realizare a reformei reglementãrilor (revizuirea legislaţiei), concomitent cu completarea sistemului legislativ şi cu asigurarea unui cadru institutional adecvat şi operational, armonizate cu cele existente în Uniunea Europeanã. Astfel s-a accelerat substanţial procesul de adoptare a acquis-ului comunitar, se acţioneazã pentru reducerea birocratiei, inclusiv pentru iniţierea sau dezvoltarea activitãţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi se are în vedere ca scop final asigurarea stabilitatii şi predictibilitatii cadrului legislativ. . Pentru completarea resurselor financiare necesare realizãrii rapide şi în condiţii de viabilitate economicã a procesului de restructurare şi de privatizare, Guvernul României acţioneazã pentru asigurarea condiţiilor atractive de participare a investitorilor strãini, simultan şi nediscriminatoriu cu cei autohtoni, care pot contribui la creşterea performantelor şi competitivitatii industriei şi la integrarea economiei României în economia europeanã şi în cea mondialã. Prin creşterea volumului de investiţii este asteptata o marire a productivitatii muncii, şi pe aceasta cale a competitivitatii produselor, pe baza urmãtoarelor acţiuni: - Accelerarea modernizãrii şi retehnologizãrii, care va contribui şi la ameliorarea protecţiei mediului înconjurãtor. Facilitalile tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb negociate de România pe plan internaţional şi participarea la liberalizarea comerţului internaţional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale de Comerţ, au un rol important în realizarea acestui obiectiv. - Creşterea gradului de adaptabilitate a forţei de munca existente, care calitativ dispune de o pregãtire corespunzãtoare, la ajustarile structurale şi la noile tehnologii prin instruire continua şi dobândirea de noi abilitaţi . - Creşterea gradului de utilizare a tehnologiei informatiei. . Rezultatul implementarii efective a regulilor economiei de piata au determinat schimbãri în economia României, în special prin creşterea continua a rolului iniţiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creştere economicã şi a contribuit la crearea de structuri economice competitive. Guvernul României continua procesele de restructurare/privatizare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, cu prioritate din zona actualelor monopoluri şi de identificare de soluţii pentru funcţionarea acestora pe principii de competitivitate. . În situaţia actuala a României, încadrarea în unele exigente dure macro şi microeconomice, constituie singurul mijloc de a pasi cãtre o creştere economicã durabila. Printre constrangerile cele mai importante, pe care Guvernul României le are în vedere se numara reducerea drastica a inflaţiei prin încadrarea cheltuielilor în resurse, mãrirea salariilor numai în corelare cu creşterea productivitatii muncii, eliminarea activitãţilor cu pierderi etc., toate subordonate obiectivelor stabilite în strategia de dezvoltare economicã pe termen mediu. . Consolidarea dezvoltãrii activitãţii industriale şi a economiei, care a început sa se manifeste din anul 2000 şi care s-a accentuat în primele 6 luni ale anului 2001, are la baza acţiuni hotãrâte şi corelate cu celelalte politici sectoriale ale economiei naţionale, acţiuni care vor continua în special pentru diminuarea influentei nefavorabile a unor factori majori care vizeazã întãrirea disciplinei financiare, eliminarea evaziunii fiscale, reducerea coruptiei şi a economiei subterane, implicarea mai puternica a sectorului bancar în restructurare etc. 2.2 Mediul extern . România a încheiat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeanã şi acţioneazã atât în scopul adoptãrii acquis-ului comunitar cat şi pentru creşterea competitivitatii industriei româneşti, în vederea asigurãrii unei economii de piata viabile şi functionale şi pentru a putea face fata concurentei şi presiunii forţelor pieţei unice a Uniunii Europene în momentul integrãrii. De remarcat este faptul ca pana în prezent Acordul European de Asociere la UE a funcţionat fãrã probleme, aceasta fiind o dovada a pregãtirii României de a face fata angajamentelor asumate. . România este un participant activ la procesele de integrare regionala şi subregionala în Europa, fiind membru CEFTA şi semnatar al unor acorduri de comerţ liber (cu AELS, cu Turcia, Republica Moldova, Israel). De asemenea, sunt în curs de negociere şi alte acorduri de liber schimb cu alţi parteneri comerciali ai României. . România este membru originar al Organizaţiei Mondiale de Comerţ, calitate în care a aderat la toate acordurile şi înţelegerile negociate sub egida OMC, fiind astfel implicata în procesul de liberalizare a comerţului internaţional. În aceste condiţii economia româneascã, inclusiv industria, este tot mai mult conectata la realitatile şi practicile din economia mondialã. De altfel, ultima examinare a politicii comerciale a României în cadrul OMC a avut loc în octombrie 1999 când s-a constatat, de cãtre ţãrile membre, compatibilitatea acestei politici cu mecanismele internaţionale. . Toate aceste acorduri încheiate de România se constituie atât ca o provocare cat şi ca o oportunitate pentru industria nationala, societãţile comerciale trebuind sa opereze în condiţii de competiţie crescutã, atât pe piata interna cat şi pe cele internaţionale, prin accesul liber pe piata Uniunii Europene şi pe cea mondialã. . Dezvoltarea economiei româneşti şi implicit a industriei este legatã puternic în primul rând de piata Uniunii Europene, având în vedere ca în comerţul exterior au fost realizate cu ţãrile membre ale Uniunii Europene în anul 2000, 63,8% din exporturi şi 56,6% din importuri, evoluţie continuatã în primele 5 luni ale anului 2001 când au fost realizate 69,2% din exporturi şi 55,3% din importuri. Un alt element important este continuarea dezvoltãrii unor relaţii strânse şi cu alte pieţe extra-europene. . Economia României şi producţia industriala, în perioada de tranzitie, au fost afectate în dezvoltarea lor de evenimentele şi socurile externe recente, cum sunt: rãzboiul din Golf şi cel din Kosovo, criza economicã din Rusia şi din Asia de sud-est, socul petrolier (escaladarea preţului ţiţeiului pe piata internationala), devalorizarea "euro" fata de dolar etc. 2.3 Evolutii comparative ale industriei româneşti . PIB/locuitor calculat pe baza paritatii puterii de cumpãrare în România a fost în anul 1993 de 3643 $/locuitor, a ajuns la un nivel de 6595 $/locuitor în 1996, apoi a scãzut la 6153 $/locuitor în 1998 şi la 5928 $/locuitor în anul 2000. În anul 1993 cele mai puţin dezvoltate tari din UE, respectiv Grecia şi Portugalia, inregistrau valori ale aceluiaşi PIB de peste 8000 $/locuitor, iar în anul 1998 a ajuns la mai mult de 13900 $/locuitor. În ceea ce priveşte celelalte state candidate la aderare s-au înregistrat evolutii asemãnãtoare: în Republica Ceha de la 7700 $/locuitor în 1993 la 12197 $/locuitor în 1998, în Polonia de la 5010 $/locuitor în 1993 la 7543 $/locuitor în 1998, în Ungaria de la 6260 $/locuitor în 1993 la 9832 $/locuitor în 1998. . Ponderea industriei româneşti (industria extractiva, prelucratoare şi energia electrica şi termica, gaze şi apa) în PIB s-a stabilizat în ultimii trei ani (27,8% în 1998, 27,1% în 1999 şi 27,6% în 2000) şi este apropiatã de nivelul existent în alte tari ale UE (Germania 23,9%, Spania 21%, Portugalia 25,7% în 1998), dar valoarea adãugatã bruta pe locuitor realizatã în industrie este în România inferioarã mediei ţãrilor din comunitatea europeanã. . Populaţia ocupatã în industrie (industria extractiva, prelucratoare şi energia electrica şi termica, gaze şi apa) din total populaţie ocupatã în anul 1998 a fost de 26,3% şi a scãzut la 24,4% în 1999, ceea ce reprezintã un procent apropiat de cel al unor tari din UE (Franta 20% în 1994, Germania 25,2% în 1997) sau de cel al Poloniei (25,3% în 1997) . Ponderea cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în PIB a scãzut de la 0,58% în 1997, la 0,5% în 1998 şi la 0,4% în 1999, valori relativ apropiate de cele alocate de Polonia şi Spania (0,8%), dar mult mai mici fata de alte state membre UE în care ponderea este de 2-2,7% din PIB. În România proporţia în care cheltuielile de C&D sunt alocate de la bugetul de stat (1999) este de 46%, mai mare decât în majoritatea statelor membre ale UE, unde procentul este de 35-45%. . Indicele de creştere a productivitatii muncii în România în perioada 1996-1999 a fost de 109,1 % (1995=100%), în timp ce în aceeaşi perioada în unele tari candidate precum Polonia a fost de 142,1%, în Ungaria de 152,7%, în Cehia de 120,0%, iar în UE, în perioada 1990-1996, a fost în medie de 131%. . Echilibrul sau surplusul balanţei comerciale este un alt factor care poate arata competitivitatea industriei. În aproape toate ţãrile UE gradul de acoperire a importurilor prin exporturi depasea 105 % în anul 1997, excepţie fãcând Grecia (65,4%) Portugalia (72,2%) şi Marea Britanie (98,4%). În ceea ce priveşte România, aceasta a înregistrat un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de 81% în 1997 (o situaţie puţin mai buna decât Grecia şi Portugalia), ajungând în anul 2000 la 86%, fãrã însã ca aceste cifre sa fie multumitoare, motiv pentru care se întreprind în continuare acţiuni pentru creşterea exporturilor. 2.4 Evolutii în industria prelucratoare în perioada 1990-1999 Schimbãrile structurale care au avut loc dupã anul 1989, datorate trecerii economiei româneşti de la economia centralizata la cea de piata, au avut un impact major asupra evoluţiei industriei. În aceasta perioada industria prelucratoare, care are în totalul industriei o pondere de 75-85 % în producţia industriala şi de peste 95 % din export, a înregistrat un declin destul de accentuat determinat în primul rând de modificarea substantiala a structurii pieţelor externe de desfacere şi de asigurare cu materii prime (desfiinţarea CAER) şi a scaderii puterii de absorbţie a pieţei interne, atât la bunuri de capital cat şi la bunuri de consum. . Ponderea industriei în PIB a cunoscut o reducere accentuata de la 40,5% în 1990 la 27,1 % în 1999, apropiindu-se astfel de cea a altor tari europene; . Industria prelucratoare a avut o scãdere accentuata a volumului producţiei în perioada 1990-1992, apoi a înregistrat o creştere a cãrui vârf a fost anul 1996, urmatã de o noua scãdere pana în 1999 inclusiv, datoratã în special transformãrilor structurale lente care au avut loc şi eforturilor de a face fata condiţiilor concurentiale puternice pe piata în aceasta perioada. . Numãrul de angajaţi din industria prelucratoare s-a redus la mai mult de jumãtate: de la 3452 mii salariaţi în 1990 la 1660 salariaţi în 1999. . A avut loc de asemenea o schimbare în structura producţiei industriale pe ansamblul industriei inregistrandu-se o scãdere a ponderii industriei prelucratoare (de la 85,8% în anul 1990 la 74,4% în anul 1999). . Exportul industriei a înregistrat o scãdere în primii doi ani dupã 199O (de la o valoare apropiatã de 5500 mil. dolari în 1990 la aproximativ 4000 mil. dolari în 1992), urmatã de o creştere accentuata, pana la o valoare de 8095 mil. dolari în 1999 perioada în care s-a manifestat tendinta de deplasare a ponderii exportului spre produse cu un grad înalt de prelucrare, cu valoare adãugatã incorporata mare. . Structura întreprinderilor dupã numãrul de salariaţi s-a modificat crescand numãrul de întreprinderi mici şi mijlocii atât ca urmare a divizãrii marilor întreprinderi de stat cat şi infiintarii de noi întreprinderi mici şi mijlocii de cãtre sectorul privat. Astfel s-a ajuns ca în anul 1999 în industrie sa funcţioneze un numãr de 1510 întreprinderi mari (peste 250 de salariaţi) şi respectiv 40030 întreprinderi mijlocii şi mici (sub 250 salariaţi), ceea ce a determinat creşterea flexibilitatii industriei prelucratoare. Cifra de afaceri realizatã în întreprinderile mici şi mijlocii din industrie reprezintã 24 % din totalul cifrei de afaceri realizatã în industrie în anul 1999, iar în cele mari s-a realizat 76%. Valoarea adãugatã bruta la costul factorilor a fost obţinutã în anul 1999 în proporţie de numai 30,5% în întreprinderile mici şi mijlocii şi de 69,5% în întreprinderile mari. În ceea ce priveşte investiţiile din industrie realizate în anul 1999, în întreprinderile mici şi mijlocii ponderea investiţiilor a fost relativ redusã (28%), ponderea cea mai mare detinand-o întreprinderile mari (aproximativ 72%). . Implementarea efectivã a regulilor pieţei s-a bazat şi pe creşterea rolului iniţiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creştere economicã şi a avut ca rezultat crearea de structuri competitive (în anul 1999 în sectorul privat erau angajaţi 49% din total angajaţi în economie şi realiza 63,3 % în PIB). Ponderea sectorului privat în valoarea adãugatã bruta din industrie a cunoscut o evoluţie ascendenta de la 5,7% în 1990, la 38,5 % în 1996 la 48,7% în 1999. Cea mai mare parte a agenţilor privati din industrie în 1998 au aparţinut industriei prelucratoare, în principal în industria alimentara şi bãuturi (circa 27%) în industria uşoarã (21%), în prelucrarea lemnului (exclusiv mobila) (11,6%), în industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (7,8%), în industria de mobilier şi alte activitãţi neclasificate (7,2%). Din punct de vedere al numãrului de întreprinderi în industria prelucratoare în anul 1998 au fost 38803 din care 97,4 % cu capital majoritar privat iar 2% cu capital integra1 strãin. . În ceea ce priveşte productivitatea muncii în România s-a înregistrat o creştere a productivitatii muncii (114,1% în anul 1999 fata de 1990) nu numai pe baza reducerii numãrului de personal ci şi ca urmare a unei mai bune organizãri a muncii şi schimbãrii tehnologiilor. . Prin închiderea unor întreprinderi energo-intensive şi dotare cu utilaje şi tehnologii noi în întreprinderile viabile a avut loc o reducere a consumului energetic în industria prelucratoare de la aproximativ 19000 mii tcc. în anul 1992 la 11500 mii tcc. în anul 1999. 2.5 Puncte de plecare în relansarea activitãţii industriale . Produsul intern brut a înregistrat în anul 2000 o creştere în termeni reali de +1,6% fata de anul precedent, urmare maririi volumului de activitate şi în consecinta a creşterii valorii adãugate brute în industrie (+6,1%) şi construcţii (+6,3%). Evoluţia pozitiva a continuat şi în primul trimestru al anului 2001 când s-a înregistrat o creştere a PIB cu +4,8% fata de primul trimestru al anului 2000 (urmare creşterii valorii adãugate brute în industrie cu +11,8% şi în construcţii cu +7,0%), cifra care confirma posibilitatea realizãrii prognozei Guvernului României de creştere a PIB în anul 2001 cu +4,1% fata de anul 2000. . Producţia industriala (industria extractiva, industria prelucratoare, energia electrica, termica, gaze şi apa) a cunoscut o creştere în anul 2000 cu +8,2% fata de anul 1999, iar în structura macroindustriala creşterile au fost în industria extractiva cu +7%, industria prelucratoare cu +8,2%, iar energia electrica şi termica, gaze şi apa cu +9,4%, iar în primele cinci luni ale anului 2001 s-a realizat o creştere a producţiei industriale fata de perioada similarã a anului trecut cu + 11,6 %, iar în structura macroindustriala creşterile au fost înregistrate în industria extractiva cu +3,9%, industria prelucratoare cu +14,2%, iar la energia electrica şi termica, gaze şi apa s-a înregistrat o scãdere de -2,1%. . Produsele industriei prelucratoare au reprezentat 99,2% din totalul exporturilor industriei în anul 2000. Cele mai importante cresteri la export, fata de perioada similarã a anului 1999 au fost înregistrate de: - Produsele industriei chimice (+46,8%) din care cele mai importante cresteri au înregistrat: produsele chimice organice (+73,4%), îngrãşãminte (+75,4%), produsele chimice anorganice (+49,7%) produsele farmaceutice (+82,3%). - Produse minerale (+63,7%) din care produsele petroliere -benzine, motorine, uleiuri -au reprezentat 90,0% din total; - Maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice (+49,9%); - Produsele metalurgice (+26,5%); - Materiile textile şi articole din acestea (+14,0%); - Incaltaminte, palarii şi umbrele şi alte articole de larg consum (+15,6%); În primele 5 luni ale anului 2001, s-a menţinut ponderea industriei prelucratoare în exporturile industriei, care a fost de 99,1%, perioada în care s-au realizat cresteri importante ale produselor industriei chimice (+10,1), produse minerale (+7,1%), maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice (+55,6%), materiile textile şi articole din acestea (+21,5%), incaltaminte, palarii şi umbrele şi alte articole de larg consum (+33,2%); . În anul 2000, principalii parteneri comerciali ai României în derularea exporturilor cãtre UE au fost: Italia (22,4% din total exporturi), Germania (15,7%), Franta (7,0%), Marea Britanie (5,3%), şi în primele 5 luni ale anului 2001 s-au înregistrat aceleaşi tendinte în ceea ce priveşte principalii parteneri comerciali ai României: Italia (24,8% din total exporturi), Germania (15,7%), Franta (8,2%), Marea Britanie (5,0%). . Importurile CIF (pe total economie) au înregistrat o creştere cu +25,6% în 2000 fata de anul precedent. În structura importurilor, cresteri importante s-au înregistrat în sectoarele industriale: maşini, aparate şi echipamente electrice (+41%), maşini şi dispozitive mecanice (+58,1%), ţiţei (+6,3%), produse chimice (+10,5%), fier, fonta sau oţel şi produse din acestea (+30,0%), materiale plastice şi articole din acestea (+21,8%). Trendul ascendent al importurilor s-a pãstrat şi în primele 5 luni ale anului 2001 când s-a înregistrat o creştere de +34,7% fata de perioada similarã a anului 2000. Cresteri importante s-au înregistrat în urmãtoarele sectoare: maşini, aparate şi echipamente electrice (+34,0%), ţiţei (+33,1%), produse chimice (+16,7%), materiale plastice şi articole din acestea (+36,9%). Ponderea importanta a importurilor de maşini, aparate şi echipamente electrice este rozultatul politicii orientate spre modernizarea producţiei sectoarelor viabile ale industriei româneşti. . Importurile realizate din ţãrile UE au înregistrat, la sfârşitul anului 2000, o pondere de 56,6 % în totalul importurilor României şi au cunoscut o creştere cu +17,7%, comparativ cu anul 1999. Pe primele 5 luni ale anului 2001 fata de aceeaşi perioada a anului 2000, s-a înregistrat o creştere cu +29,8% a importurilor din UE. . Rata inflaţiei la sfârşitul anului 2000 a fost 40,7 %. Rata medie lunarã în anul 2000 a fost de 2,9% fata de 3,7% în anul 1999. Scãderea inflaţiei medii a continuat în primele 5 luni ale anului 2001, inregistrandu-se o rata medie lunarã a inflaţiei de 2,5%. . Rata somajului a înregistrat la sfârşitul anului 2000 un nivel de 10,5%, în scãdere fata de sfârşitul anului 1999 când a fost de 11,8%, iar la sfârşitul lunii mai 2001 s-a înregistrat o scãdere a ratei somajului la 9,1 %. 3. OBIECTIVUL GENERAL ŞI OBIECTIVELE DERIVATE ALE POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI 3.1 Obiectivele dezvoltãrii economice a României pe termen mediu (2001-2004) . "Strategia Nationala de Dezvoltare Economicã a României pe termen mediu" (2001-2004) document care a primit acordul tuturor partidelor politice, a sindicatelor şi a patronatelor şi care a fost înaintat Comisiei Europene la Bruxelles în martie 2000, prevede ca obiectiv fundamental crearea unei economii de piata viabila şi funcţionalã. . Pe aceasta baza unul din obiectivele majore ale României atât în perioada 2001-2004 cat şi în continuare este relansarea economiei naţionale, ceea ce implica îndeplinirea urmãtoarelor deziderate: - Asigurarea creşterii economice, susţinutã de sporirea ratei investiţiilor prin participarea semnificativã a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiţii directe. Pe perioada 2001-2004 se estimeaza ca se va asigura un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 5,4%. - Realizarea unei macrostabilitati consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, atingerea unor deficite bugetare încadrate în anumite limite rezonabile, dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone, accelerarea procesului de privatizare, s.a. Se urmãreşte reducerea treptata a inflaţiei astfel ca la nivelul anului 2004 aceasta sa poatã fi exprimatã printr-o singura cifra. - Îmbunãtãţirea substantiala a mediului de afaceri, în principal pe baza asigurãrii unui cadru legislativ stimulativ, simplu, transparent şi stabil. - Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele UE vizind restructurarea selectiva a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea industriilor cu potenţial competitiv, dezvoltarea agriculturii bazatã pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activitãţilor bazate pe tehnologia informaţiilor, dezvoltarea turismului şi a serviciilor, etc. . Transformarea economiei româneşti într-un sistem de piata structurat, viabil şi funcţional, este una din problemele fundamentale ale strategiei naţionale a carei soluţionare vizeazã adoptarea şi implementarea unor politici sectoriale macroeconomice (financiare, monetare, agricole, comerciale, etc.) cat şi politici de ajustare structuralã şi de dezvoltare a economiei. . Realizarea condiţiilor pentru creşterea economicã, ca prioritate a Programului de Guvernare are în vedere în principal restrangerea rolului statului, reducerea birocratiei, combaterea coruptiei şi a criminalitatii, combaterea saraciei şi somajului, continuarea şi accelerarea procesului de integrare în NATO şi UE, etc. . Succesul implementarii politicilor economice se va evidenţia în creşterea realã şi durabila a Produsului Intern Brut şi îmbunãtãţirea semnificativã şi generalizata a standardului de viata. . Pe termen scurt, pentru anul 2001 Guvernul României vizeazã atingerea unor obiective care sa conducã la realizarea unei cresteri economice durabile, bazatã în principal pe urmãtoarele: a) Asigurarea unei cresteri în termeni reali a PIB cu 4,1%, susţinutã prin promovarea unei politici macroeconomice şi monetare dinamice şi prudente; b) Menţinerea unei rate anuale a inflaţiei pana la nivelul de 27%; c) Controlul riguros al deficitului bugetar astfel încât sa nu depãşeascã 3,7% din PIB; d) Stimularea dezvoltãrii sectorului IMM, inclusiv prin mãsuri fiscale compatibile cu menţinerea echilibrului bugetar, pentru dinamizarea pietii interne şi crearea de noi locuri de munca. e) Întãrirea disciplinei financiare; f) Susţinerea activitãţilor orientate spre export şi care conţin o valoare adãugatã cat mai ridicatã; g) Încurajarea investiţiilor directe de capital şi de portofoliu, atât din surse interne cat şi din surse internaţionale, pe baza asigurãrii unui cadru legislativ şi reglementativ stabil, transparent şi predictibil. h) Limitarea ratei somajului la un nivel de maxim 9,9%. 3.2 Obiectivul general al politicii industriale . În concordanta cu principiile şi prioritãţile prezentate în Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), politica industriala a României pe termen mediu are drept obiectiv general creşterea competitivitatii industriei româneşti. Îndeplinirea acestui obiectiv va determina o creştere a capacitãţii întreprinderilor de a deveni competitive din punct de vedere al preţului şi calitãţii, atât pe piata interna cat şi pe cea internationala. . Prin atingerea acestui obiectiv industria va avea în continuare un rol important şi o pondere semnificativã în structura economiei româneşti şi va constitui unul dintre principalii factori ai dezvoltãrii economice durabile. 3.3 Obiectivele derivate ale politicii industriale. Prioritati pe termen scurt . Principalele elemente cu influenta majorã în realizarea obiectivului general al politicii industriale sunt: - Consolidarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis, bazat pe principiile liberei concurente, pe asigurarea de condiţii egale tuturor agenţilor economici, pe un cadru institutional şi legislativ corespunzãtor, armonizate cu cele din UE. - Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale - Accelerarea restructurãrii şi privatizãrii - Valorificarea avantajulai comparativ şi competitiv determinat de existenta unor resurse interne naturale şi a unui nivel apreciabil de calificare, experienta şi tradiţie a forţei de munca din majoritatea sectoarelor industriale şi folosirea eficienta a acestora. - Dezvoltarea resurselor umane în scopul utilizãrii eficiente a acestora, sporirea mobilitatii, dezvoltarea de noi cunoştinţe şi aptitudini, cultivarea spiritului de intreprinzator s.a. - Promovarea susţinutã a programelor de C&D, naţionale şi sectoriale, care sprijinã: . modernizarea, creşterea nivelului tehnic şi a calitãţii tehnologiilor produselor şi serviciilor româneşti, în scopul îmbunãtãţirii competitivitatii şi asigurãrii accesului lor atât pe piata interna cat şi pe cea internationala; . dezvoltarea proiectelor C&D şi inovare şi a colaborãrii tehnologice între institutele de cercetare şi dezvoltare, agenţii economici şi universitãţi concomitent cu creşterea capacitãţii de a disemina şi utiliza eficient rezultatele cercetãrii şi inovarii - Creşterea abilitatii de a atrage capital strãin, de a se realiza investiţii strãine directe în România - Dezvoltarea cooperãrii industriale - Susţinerea dezvoltãrii IMM - Desfãşurarea tuturor activitãţilor industriale în condiţii de compatibilitate cu mediul înconjurãtor, prin asigurarea unui cadru organizatoric şi legislativ care sa conducã la eliminarea efectelor negative asupra acestuia. Sporirea rolului asociaţiilor profesionale, a întreprinzãtorilor privati şi a IMM-urilor în dezvoltarea regiunilor defavorizate şi în consolidarea economicã a comunitãţilor locale; - Modernizarea rolului autoritãţii publice centrale în domeniul industriei, prin creşterea capacitãţii de elaborare şi implementare a politicii industriale; - Promovarea coeziunii sociale ca factor de succes al ajustarii structurale şi de limitare a costurilor şi efectelor negative ale reformei. . Consolidarea stabilitatii macro-economice şi asigurarea condiţiilor favorabile dezvoltãrii economice durabile reprezintã o prima prioritate pentru economia româneascã. În acest scop, preocuparea majorã imediata a Guvernului este perfecţionarea mecanismelor specifice economiei de piata în România, în principal prin asigurarea unui mediu de afaceri prielnic şi pe baza accelerarii ajustarii structurale. În acest sens, pe termen scurt, acţiunile vizând implementarea prevederilor Politicii Industriale se vor concentra cãtre doua direcţii majore, care devin astfel prioritãţile acestei etape: . Accelerarea ajustarii structurale prin: - continuarea restructurãrii sectorului de stat, inclusiv prin inchideri de capacitãţi neviabile; - schimbãri în structura de proprietate prin creşterea ponderii proprietãţii private, capabile sa susţinã practicarea unui management modern, în scopul creşterii eficientei activitãţii, productivitatii, competitivitatii şi adaptabilitatii la cerinţele pieţei interne şi externe; - schimbãri în structura producţiei prin creşterea ponderii produselor cu valoare adãugatã mare; - creşterea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în ansamblul economiei, ca factor activ al creşterii economice, principal sector generator de locuri de munca şi posesor al uneia dintre cele mai importante calitãţi în condiţiile globalizarii competitiei care este adaptabilitatea. - creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse industriale în comerţul mondial şi gãsirea a cat mai multe segmente sau nise de piata pentru acestea, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare. . Îmbunãtãţirea permanenta a mediului de afaceri, ca factor stimulativ pentru dezvoltarea economiei. 4. ELEMENTE DE SUSTINERE A DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI ÎN PERIOADA 2001-2004 . Conceptul actual de restructurare a industriei abordeaza acest proces în termeni de viabilitate economicã şi nu de producţie, urmãrind, în mod deosebit, asigurarea eficientei activitãţilor industriale ale cãror produse sau servicii au desfacere pe piata. . În acest context, dezvoltarea sectorului privat, ca element de sustinere al dezvoltãrii industriale, s-a realizat în multe sectoare şi subsectoare ale sale într-un ritm mai susţinut decât în alte ramuri ale economiei naţionale. Investitorii s-au orientat în principal spre domeniile industriale cele mai atractive şi cu potenţial ridicat al cererii pietii. În momentul de fata, sectorul privat este majoritar în fabricatia de cosmetice, sticlarie de menaj, îngrãşãminte, panificatie, detergenti, anvelope, confecţii textile, incaltaminte, ceramica de menaj, preparate din carne, industria cimentului, autoturisme de oraş, metalurgia neferoasa etc. Sunt şi subsectoare industriale în care ponderea sectorului privat înregistreazã o situaţie buna, respectiv în industria prelucrãrii lemnului, a medicamentelor, a prelucrãrii ţiţeiului etc., dar exista şi unele sectoare industriale unde sectorul privat are o pondere scãzutã, respectiv în industria siderurgica, industria de maşini şi echipamente, industria de celuloza şi hârtie, industria extractiva etc. Mãsurile avute în vedere de Guvernul României pentru accelerarea şi adâncirea procesului de restructurare-privatizare vor conduce la creşterea ponderii sectorului privat pe ansamblul industriei, respectiv al economiei, pentru ca managementul microeconomic performant este realizat în sectorul privat, ceea ce va contribui şi la dezvoltarea sectorului privat tertiar (servicii) a cãrui participare la realizarea PIB va creste în viitor, apropiindu-se astfel de nivelul din ţãrile dezvoltate. . Identificarea şi aplicarea mãsurilor de AJUSTARE STRUCTURALĂ în strânsã legatura cu protejarea mediului înconjurãtor şi cu creşterea productivitatii muncii vor conduce la realizarea prevederilor politicii industriale în ceea ce priveşte creşterea competitivitatii industriale. Condiţiile esenţiale care sunt avute în vedere pentru ajustarea structuralã şi în general pentru dezvoltarea industriala se referã la urmãtoarele componente majore: 4.1 Susţinerea dezvoltãrii unui mediu de afaceri viabil şi deschis . Dezvoltarea unei economii de piata viabila şi funcţionalã bazatã pe competiţie constituie o prioritate pentru Guvernul României în asigurarea condiţiilor de dezvoltare economicã durabila şi se bazeazã pe consolidarea unui cadru legislativ stabil, simplu şi coerent, precum şi pe un cadru institutional adecvat, armonizate cu cele existente în UE. În acelaşi timp Guvernul este preocupat sa asigure condiţiile de dezvoltare a serviciilor suport pentru afaceri pentru promovarea cerinţelor de reglementare în domeniile calitãţii şi protecţiei mediului, cu influenta în creşterea performantelor managementului industrial. Realizarea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltãrii industriale va avea un impact direct asupra creşterii competitivitatii industriale, prin efectele pozitive determinate prin realizarea acestui deziderat: - calmarea treptata dar continua a inflaţiei şi reducerea costului creditului prin practicarea unor dobânzi şi rate de schimb valutar corelate cu reducerea inflaţiei; - revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite în vederea stimulãrii muncii, economisirii şi investiţiilor; - fluidizarea fluxurilor financiare prin întãrirea disciplinei financiare a operatorilor economici; - stimularea creşterii flusurilor de capital strãin şi autohton; - dezvoltarea capacitãţii de absorbţie a inovarii în mediul economic prin creşterea eficientei aplicãrii legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a proprietii intelectuale şi industriale; - reducerea birocratiei şi combaterea infractionalitatii economico-financiare. 4.2 Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale . Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale este una din condiţiile esenţiale pentru ca o economie de piata sa fie operationala, dar şi una din preocuparile permanente şi majore ale Guvernului României, în condiţiile globalizarii pieţelor, întrucât promovarea şi dezvoltarea unui mediu concurential normal contribuie la ameliorarea competitivitatii industriale şi la întãrirea pieţei interne naţionale. În vederea dezvoltãrii mediului de afaceri şi a mecanismelor de piata, Guvernul României aplica în mod riguros regulile privind acordarea ajutoarelor de stat, instituite prin <>Legea nr. 143/1999 şi va întãri capacitatea instituţiilor abilitate sa administreze regulile referitoare la concurenta stabilite prin <>Legea concurentei nr. 21/1996 , astfel încât operatorii economici sa fie în mãsura sa facã fata forţelor pieţei şi presiunilor concurentiale în momentul aderãrii României la Uniunea Europeanã. În vederea aplicãrii riguroase a regulilor concurentei, cu sprijinul Consiliului Concurentei şi Oficiului Concurentei, Guvernul are în vedere perfecţionarea reglementãrilor privind controlul concentrarilor, controlul riguros al susţinerilor financiare de cãtre autoritãţile publice (ajutoarele de stat) - în sensul transparenţei acordãrii acestora pe baza unor criterii riguroase, vizând insanatosirea activitãţilor industriale şi aplicarea de politici fiscale care sa aibã ca efect creşterea capacitãţii operatorilor economici de a investi, realizand astfel o ajustare favorabilã a condiţiilor de piata. De asemenea se va acţiona pentru reducerea sferei de acţiune a monopolurilor de stat şi pentru continuarea procesului de liberalizare a preţurilor în domeniile în care acestea au rãmas în supravegherea autoritãţilor de reglementare. . În condiţiile internationalizarii producţiei, pentru întãrirea competitiei pe piata, Guvernul României are în vedere de asemenea încurajarea aliantelor strategice pe baze tehnologice şi industriale, economice sau financiare, urmãrindu-se încadrarea lor în prevederile legislative, interne şi internaţionale. 4.3. Promovarea investiţiilor intangibile . Guvernul este preocupat sa accentueze acţiunile din domeniul C&D şi inovarii printr-o abordare interdisciplinara şi multisectoriala, având în vedere necesitãţile pieţei, cu care industria trebuie sa fie în permanenta legatura. Autoritãţile publice au ca prima responsabilitate promovarea de programe eficiente de C&D, orientate cãtre cerinţele pieţei şi în strânsã legatura cu operatorii economici interesaţi, care sa conducã la beneficii maxime. . Un alt element important avut în vedere pentru dezvoltarea investiţiilor intangibile îl constituie stimularea şi dezvoltarea capacitãţii de absorbţie şi difuzare a rezultatelor C&D în mediul economic, prin: . susţinerea dezvoltãrii activitãţilor şi infrastructurilor specializate pentru asistenta şi informare în domeniul tehnologic, precum şi pentru transfer tehnologic, la nivel naţional şi regional; . stimularea dezvoltãrii parcurilor tehnologice; . asigurarea unui cadru legislativ favorabil pentru protecţia rezultatelor activitãţii de C&D, incluzând şi cadrul propice pentru proprietatea industriala şi intelectualã, cu prioritate în domeniul patentelor, marcilor, designului, desemnarea originii, etc. . Guvernul României este preocupat pentru realizarea unui important pas spre ameliorarea competitivitatii produselor şi serviciilor industriale şi prin susţinerea unei politici active în domeniul calitãţii, axata pe dezvoltarea şi optimizarea infrastructurii calitãţii, precum şi pe stimularea implementarii de cãtre operatorii economici a sistemului de management al calitãţii (ISO 9000). În acest context a fost elaborata şi promovata spre aprobare legea privind evaluarea conformitatii produselor. Aceasta lege reprezintã cadrul pentru preluarea armonizata a directivelor bazate pe principiul Noii Abordari şi introduce procedurile europene pentru evaluarea conformitatii produselor. Aplicarea acestei legi şi a reglementãrilor tehnice derivate conduce la reducerea cheltuielilor pentru produsele româneşti referitoare la atestarea îndeplinirii cerinţelor de securitate aplicabile acestora în piata unica europeanã. . Un alt element important avut în vedere de Guvernul României şi care acţioneazã ca un catalizator pentru susţinerea ajustarii structurale şi ameliorarea competitivitatii industriale este standardizarea care a devenit o necesitate prioritara. Standardizarea elimina barierele tehnice din calea comercializãrii produselor, devine un punct cheie în ceea ce priveşte competitivitatea şi o norma dupã care sunt judecati competitorii pe piata, asigurând credibilitate. De aceea este important ca standardele sa fie la un nivel ridicat, în acest fel produsele castigand aprobarea utilizatorilor. Succesul standardizarii este determinat de succesul implementarii sale, deci trebuie sa existe proceduri clare de certificare, inspecţie şi testare. . Investiţia în capitalul uman este în atenţia prioritara a Guvernului României, fiind una din componentele importante în promovarea investiţiilor intangibile, simultan cu o mai buna utilizare a resurselor umane. Aceasta este concretizata prin realizarea unei mai bune flexibilitati a forţei de munca şi prin mãrirea gradului de mobilitate (recalificare) şi de perfecţionare/specializare a acesteia, astfel încât sa se poatã asigura o echilibrare a cererii şi ofertei pe piata forţei de munca, precum şi dezvoltarea know-how-ului şi training-ului vocational şi al managementului resurselor umane. . În cadrul promovãrii investiţiilor intangibile Guvernul României mai are în vedere dezvoltarea şi susţinerea pieţelor în continua expansiune (cultura, ştiinţa, protecţia mediului, biotehnologie, sãnãtate, etc.). . Nu în ultimul rând ca importanta şi ţinând cont de evoluţia spre societatea informationala, Guvernul României pune un accent deosebit pe extinderea utilizãrii tehnologiei informatiei şi pe folosirea eficienta a datelor prelucrate şi gestionate de sistemele informationale naţionale şi internaţionale. 4.4 Dezvoltarea cooperãrii industriale . Sprijinirea dezvoltãrii cooperãrii industriale presupune mãsuri de identificare şi eliminare a obstacolelor financiare şi fiscale excesive, simultan cu dezvoltarea instrumentelor specifice şi cu susţinerea iniţiativelor industriale, în scopul creşterii pieţelor, cu prioritate pentru micile afaceri. Responsabilitatea majorã în dezvoltarea unor scheme de cooperare industriala aparţine în principal firmelor şi oamenilor de afaceri, dar o contribuţie substantiala este adusã şi de autoritãţile publice prin identificarea şi implementarea unor mãsuri şi acţiuni specifice destinate acestui scop. . În acest sens, Guvernul României are în vedere extinderea utilizariu sistemului de subcontractare, atât pentru producţia destinatã pieţei interne cat şi pentru piata externa, prin care întreprinderile mici şi mijlocii devin subfurnizori pentru marile companii industriale, asigurându-se astfel un bun suport în dezvoltarea cooperãrii industriale şi a schimburilor comerciale. . Alte mãsuri avute în vedere de Guvernul României pentru susţinerea dezvoltãrii cooperãrii industriale pe piata interna şi internationala se referã la urmãtoarele aspecte: - întãrirea climatului investitional şi de cooperare industriala, pe baza unui cadru legislativ adecvat şi a înţelegerilor bilaterale între tari privind protejarea investiţiilor; - identificarea de oportunitati şi scheme de cooperare industriala, gãsirea de parteneri şi diseminarea de informaţii asupra pietii şi/sau potenţialilor parteneri; - organizarea de intalniri, mese rotunde, susţinerea unor iniţiative potenţial viabile şi asistenta în deschiderea şi dezvoltarea interesului unor parteneri strãini în cooperarea industriala. . Guvernul României are în vedere extinderea acţiunilor orientate cãtre stimularea cooperãrii industriale şi atragerea unui volum mai mare de investiţii directe strãine, în special din ţãrile UE, pentru subsectoarele industriale, produsele sau componentele de produse care prezintã avantaje comparative şi interes prioritar pentru România, cum sunt: tractoare şi maşini agricole, locomotive şi material rulant, autocamioane, construcţii aeronautice, metalurgia feroasa şi neferoasa, tehnica de calcul, maşini şi echipamente electrice, industria alimentara, etc. . În scopul dezvoltãrii cooperãrii industriale Guvernul urmãreşte identificarea de noi soluţii de promovare a unor proiecte de "engineering" financiar în domeniile de interes major (protecţia mediului, eficienta utilizãrii energiei, etc.) inclusiv pria utilizarea aranjamentului de "off-set", care este o forma contractualã avantajoasã şi care obliga un ofertant strãin sa investeasca în ţara care achiziţioneazã echipamentul. . Pentru întãrirea potenţialului industrial regional şi pentru dezvoltarea cooperãrii economice, Guvernul are în vedere şi promovarea principiului specializãrii internaţionale, pe baza complementaritatii industriale cu ţãrile UE, Central şi Est Europene sau din alte zone apropiate. 4.5 Susţinerea dezvoltãrii IMM . Sectorul IMM constituie o parghie importanta în dezvoltarea economicã durabila a tarii şi în acest scop Guvernul României are în vedere o serie de mãsuri pentru sprijinirea creşterii ponderii şi dezvoltãrii activitãţii acestuia. . Modalitãţile de intervenţie avute în vedere de Guvernul României pentru sprijinirea dezvoltãrii sectorului IMM se concretizeazã în doua direcţii principale: îmbunãtãţirea mediului de afaceri şi stimularea demararii afacerilor şi sprijinirea dezvoltãrii de IMM viabile prin parghii directe, precum facilitarea accesului la sursele de finanţare şi la oferta de servicii de asistenta/consultanţa şi de informaţii, cu scopul valorificãrii calitãţilor acestor întreprinderi: flexibilitate în producţie şi capacitate ridicatã de adaptare rapida la ceritele pietii şi vizeazã în principal urmãtoarele: - Orientarea politicii de sprijinire a dezvoltãrii IMM-urilor spre simplificarea reglementãrilor ce guverneazã domeniul, respectiv spre elaborarea unor reglementãri specifice, limitate la un minim rezonabil, pentru înfiinţarea şi funcţionarea IMM, astfel încât sa se simplifice procedurile de înregistrare, autorizare şi licentiere a firmelor. În vederea îmbunãtãţirii mediului de afaceri, simplificarea procedurilor de înregistrare şi autorizare a firmelor a fost pusã deja în practica prin aplicarea prevederilor OUG 76/2001, prin instituirea unei proceduri unice, simplificate şi înfiinţarea biroului unic, a cãrui activitate accelereaza procedura înregistrãrii şi functionarii comercianţilor şi diminueazã costurile aferente. - Aplicarea unei politici dinamice, astfel încât sa se asigure un mediu economic stimulativ pentru IMM, sa se faciliteze accesul lor pe pieţe şi sa se perfecţioneze condiţiile de cooperare dintre IMM şi marile companii industriale. - Promovarea spiritului antreprenorial şi încurajarea iniţiativei individuale, îmbunãtãţirea pregãtirii manageriale (inclusiv prin initieri în cadrul invatantului liceal şi universitar), încurajarea colaborãrii cu instituţiile de învãţãmânt superior . - Încurajarea extinderii sistemului de subcontractare, de cãtre întreprinderi mici şi mijlocii, a furniturii de piese şi subansamble pentru livrarea acestora marilor companii industriale. - Îmbunãtãţirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de reţele de consultanţa, de sisteme de instruire în domeniile de interes, de sprijinire prin cofinantare a serviciilor de consultanţa, prin crearea unei baze de date care sa ofere acces nediscriminatoriu la informaţii de piata şi servicii de management marketing şi financiare. - Asigurarea şi susţinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat, dezvoltarea parteneriatului de afaceri între sectorul public şi cel privat, utilizând parcurile tehnologice, centrele de inovare şi incubatoarele de afaceri. - Sprijinirea activitãţii de C&D şi inovare tehnologicã şi de implementare a rezultatelor acestora - Încurajarea activitãţilor care contribuie la lãrgirea pieţelor IMM şi cu prioritate la dezvoltarea exportului prin susţinerea participãrii la expoziţii, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicaţii şi training. - Acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date pivind legislaţia UE şi acordarea de asistenta IMM în implementarea managementului industrial modern şi competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) şi marketing. - Îmbunãtãţirea accesului IMM la finanţare cu scopul revitalizarii bazei antreprenoriale, al asigurãrii unei durate mai mari de viata IMM-urilor şi al sprijinirii dezvoltãrii activitãţii firmelor cu potenţial de dezvoltare, prin programe de finanţare cu sprijin extern sau de la bugetul de stat: microcredite, scheme de creditare, asistenta pentru dezvoltarea sistemelor modere de finanţare, granturi pentru promovarea antreprenoriatului şi înfiinţarea de întreprinderi, precum şi pentru proiecte/activitãţi specifice (protecţia mediului, C&D, inovare, transfer de tehnologie, introducerea standardelor de calitate, subcontractare). - Dezvoltarea de proiecte şi acţiuni specifice pentru accesul IMM la sursele de finanţare accesibile, pe baza liniilor de creditare cu dobanda bonificata, sistem de garantare şi co-garantare etc., pentru pornirea sau dezvoltarea de afaceri. - Susţinerea accesului IMM la programe comunitare şi internaţionale - Asigurarea accesului la achiziliile publice, pentru procurari de materiale, lucrãri şi servicii. 4.6 Modernizarea rolului autoritãţii publice . Modernizarea rolului autoritãţi publice consta, în viziunea Guvernului României în întãrirea capacitãţii autoritãţii publice din domeniul industriei (Ministerul Industriei şi Resurselor) de elaborare şi implementare a politicii industriale şi de gestionare a procesului de reforma economicã din industrie (restructurarea şi privatizarea societãţilor comerciale aflate în coordonarea şi subordinea sa). . Pentru perfecţionarea activitãţii autoritãţii publice din domeniu, se are în vedere dezvoltarea cooperãrii cu operatorii economici în vederea creşterii performantei industriale, prin îmbunãtãţirea sistemului de diseminare a informaţiilor referitoare la tehnologie, la tendintele pietii, sau la alţi diversi factori care influenţeazã performanta industriala. . O alta latura importanta a acestui proces, pe care o practica autoritatea publica în domeniu, o constituie întãrirea colaborãrii cu celelalte instituţii şi autoritãţi publice de stat, precum şi extinderea consultãrilor cu partenerii sociali în problemele legate de politica industriala, de reforma economicã şi restructurare industriala, privatizare, perfecţionarea cadrului legislativ şi institutional, compatibilitatea cu mediul înconjurãtor, ctc. 4.7 Promovarea coeziunii sociale . Coeziunea socialã constituie un factor determinant în realizarea cu succes a ajustarii structurale şi în limitarea costurilor reformei economice. Guvernul are permanent în vedere implementarea şi dezvoltarea în principal a urmãtoarelor practici: - atragerea partenerilor sociali şi a altor factori implicaţi în activitatea industriala, în procesul de elaborare şi implementare a politicilor; - permanentizarea procedurilor de consultare a operatorilor economici şi a partenerilor de dialog social cat şi a procedurilor de diseminare a informaţiilor utile; - obţinerea sprijinului partenerilor sociali în realizarea ajustarilor structurale. - susţinerea asigurãrii unui sistem cat mai eficient de protecţie socialã pasiva şi mai ales activa. 4.8 Iniţiative în restructurare şi privatizare . Accelerarea şi adâncirea ajustarii structurale în industrie este calea principala care conduce la creşterea competitivitatii şi la asigurarea condiţiilor optime pentru operatorii economici de a face fata concurentei puternice şi presiunii forţelor pieţei. Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl reprezintã pentru Guvernul României restructurarea societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat, prin mãsuri şi acţiuni care vizeazã: - inchideri de capacitãţi neviabile (neperformante); - modernizarea, retehnologizarea şi optimizarea fluxurilor tehnologice din unitãţi industriale cu potenţial de competitivitate; - reorganizarea activitãţilor indirect productive şi nespecifice activitãţii principale desfãşurate în cadrul societãţilor comerciale (externalizari) - modificarea structurii organizatorice; - corelarea numãrului de personal cu volumul de activitate; ● Acţiunile care vizeazã restructurarea iau în considerare atât conjunctura şi perspectiva economicã interna cat şi cea internationala, caracterizatã prin globalizarea pieţelor, concentrarea capitalului în anumite activitãţi, schimbãri ale structurii de produse industriale datorate procesului tehnologic, impactul informatiei, integrarea României în structurile economice ale UE ctc. ● De asemenea, Guvernul României are ca prioritate accelerarea procesului de privatizare şi deplasarea accentului de pe aspectul cantitativ al procesului pe cel calitativ. Privatizarea nu trebuie vãzutã ca un scop în sine ci ca un proces prin care transferul de proprietate sa se concretizeze în recapitalizare, modernizare, investiţii, management superior, care sa conducã la eficienta economicã în activitate. ● Procesul de privatizare trebuie sa se realizeze, în conceptia Guvernului României printr-un un proces corect şi transparent şi prin utilizarea unui complex de metode de privatizare, cu accent deosebit pe privatizarea prin piata de capital. În acest scop se intenţioneazã elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze clare, care sa asigure modernizarea şi eficientizarea activitãţii societãţii respective. Se va urmãri realizarea de majorãri de capital în societãţile comerciale de importanta deosebita, urmând ca ponderea sectorului de stat în aceste societãţi sa se reducã în timp, prin programe complexe de privatizare, cu asistenta financiarã internationala. ● O problema aparte o constituie siderurgia româneascã care are ca obiectiv atât asigurarea în cea mai mare mãsura a necesarului de oţel pentru piata interna a României, oferind astfel premisele sustinerii dezvoltãrii unor importante sectoare şi subsectoate ale industriei prelucratoare, cat şi creşterea ofertei pentru export. ● În vederea realizãrii acestui obiectiv Guvernul României are în vedere restructurarea siderurgiei în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene, care, în "Decizia Consiliului U.E. 1999/582/CE privind principiile, prioritãţile, obiectivele intermediare şi condiţiile de parteneriat pentru aderarea României" de la sfârşitul anului 1999, a subliniat necesitatea adoptãrii şi implementarii unui plan de restructurare a siderurgiei româneşti. ● În acest scop şi în corelare cu Strategia Economicã pe Termen Mediu a României şi a Programului de Guvernare 2001-2004, Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat o Strategie de restructurare a industriei siderurgice care va fi supusã aprobãrii de cãtre Guvernul României. ● Strategia este structuratã pe trei capitole, care vizeazã în principal modernizarea industriei siderurgice, restructurarea financiarã şi restructurarea socialã. 48.1 Alte iniţiative de restructurare şi privatizare Derularea procesului de restructurare a operatorilor economici cu capital majoritar de stat din România urmãreşte în principal asigurarea eficientei activitãţii economice, dar şi încetarea activitãţii şi lichidarea operatorilor economici neperformanti şi care nu pot prezenta planuri concrete şi viabile de rentabilizare a activitãţii. ● În perioada decembrie 1992 - 31 mai 2001 în domeniul industriei au fost privatizate 1.881 întreprinderi industriale astfel: 1.787 în industria prelucratoare, 59 în industria extractiva şi 35 în energie electrica, gaze, apa. În prezent, în portofoliul APAPS se mai afla 556 întreprinderi industriale din care 512 în industria prelucratoare, 29 în ramura energie electrica şi termica, gaze, apa şi 15 din industria extractiva (în aceste cifre sunt incluse şi societãţile comerciale aflate în lichidare voluntara, reorganizare judiciarã sau faliment şi cele 63 societãţi comerciale din cadrul programului PSAL I, negociat cu Banca Mondialã). ● Guvernul României are în vedere continuarea acţiunilor hotãrâte în cadrul Programului PSAL I cu Banca Mondialã pentru cele 63 de societãţi comerciale. Pentru privatizarea acestora au fost angajate servicii de consultanţa din partea unor bãnci de investiţii internaţionale / agenţi de privatizare, şi au fost deja întreprinse urmãtoarele principale acţiuni, pe componentele programului: - "privatizarea caz cu caz a 5 mari societãţi comerciale cu capital majoritar de stat prin intermediul bãncilor internaţionale de investiţii", pentru care au fost deja aprobate strategiile de privatizare pentru patru dintre ele, iar pentru cea de a cincea societate şi pentru societãţile comerciale rezultate prin divizarea acesteia a fost selectat prin licitaţie un nou consultant. Au fost scoase la vânzare trei dintre aceste societãţi comerciale. - "privatizarea a 50 societãţi comerciale cu capital majoritar de stat grupate în pachete" pentru care au fost aprobate prin Hotãrâre de Guvern strategiile de privatizare pentru 44 dintre ele. - "restructurare/lichidare a 5 societãţi comerciale mari" pentru care au fost aprobate prin Hotãrâre de Guvern strategiile de restructurare / privatizare /lichidare pentru toate cele cinci societi comerciale. ● În cadrul negocierilor Programului PSAL II dintre Guvernul României cu Banca Mondialã se are în vedere introducerea unui nou lot de 20 societãţi comerciale, în doua componente: de privatizare şi restructurare, cu asistenta bãncilor de investiţii şi a firmelor de consultanţa internaţionale, astfel: - pentru componenta de privatizare 10 societãţi grupate în 3 pachete - pentru componenta de restructurare 10 societãţi grupate în 4 pachete şi oferirea spre privatizare şi la privatizare / restructurare a 7 societãţi comerciale din fiecare componenta, pana la sfârşitul anului 2002. ● Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl constituie intensificarea procesului de restructurare. În realizarea acestui obiectiv un rol important l-a avut Programul de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesionalã (RICOP-PHARE RO 9904) în care au fost incluse 69 întreprinderi cu capital majoritar de stat, 60 aflate la acea data în portofoliul Fondului Proprietãţii de Stat şi 9 în portofoliul Ministerului Industriei şi Resurselor(9 filiale şi sucursale ROMARM). Dintre acestea, pentru 55 obiectivul RICOP este privatizarea iar pentru 14 obiectivul RICOP este restructurare/lichidare. Pana la aceasta data, ca urmare a aplicãrii mãsurilor stabilite în Planul de restructurare, 18 întreprinderi au fost privatizate iar 28 aplica programele de restructurare, având prevãzute şi mãsuri de corelare a numãrului de salariaţi cu volumul producţiei. 4.9 Dezvoltarea cadrului stimulativ pentru investii ● Pentru asigurarea condiţiilor propice de dezvoltare economicã, Guvernul României are în vedere creşterea semnificativã a volumului de investii strãine în România, prin asigurarea unui climat investitional, stimulativ şi predictibil. În acest scop Guvernul României a initiat perfecţionarea cadrului legislativ vizând asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu între investitorii strãini şi romani. În iunie 2001 a fost adoptatã Legea privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie prin care se introduc reglementãri noi pentru investiţiile cu o valoare care depãşeşte echivalentul a un milion de dolari. Noua lege stabileşte un regim juridic favorabil investiţiilor strãine directe în ce priveşte garantarea investiţiilor şi transferarea în strãinãtate a profiturilor. Acelaşi act normativ oferã investitorilor şi unele facilitãţi cum sunt: exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice, amânarea plãţii taxei pe valoare adãugatã pentru bunurile noi achiziţionate, amortizarea accelerata. Legea creazã de asemenea un cadru institutional pentru acest domeniu, stabilind ca Ministerul Dezvoltãrii şi Prognozei, în colaborare cu Departamentele pentru Relaţia cu Investitorii Strãini sa asigure cordonarea aplicãrii uniforme a politicii Guvernului la nivel central şi local în ceea ce priveşte stimularea şi promovarea investiţiilor directe. Pentru creşterea volumului investiţiilor Guvernul României a initiat de asemenea acţiuni concrete pentu inlaturarca obstacolelor intampinate de investitorii strãini în România, şi care constau în simplificarea procedurilor de înregistrare şi autorizare a firmelor, stabilitatii legislaţiei, eficientei serviciilor bancare etc., unele dintre ele fiind deja realizate. Un alt element important pentru susţinerea acestui obiectiv este promovarea României ca destinaţie pentru investitorii strãini prin asigurarea unei informãri pozitive, complete şi corecte asupra oportunitatilor de investiţii din România, la nivel de regiune şi de ramura economicã, prin oferirea de servicii pentru investitori: de asistenta de specialitate, de informare, de interfata cu alte instituţii, prin proceduri clare, adaptate practicilor internaţionale. Pentru dezvoltarea procesului investitional Guvernul României a initiat organizarea activitãţii de promovare a investiţiilor strãine, prin elaborarea de materiale promotionale şi de informare, inclusiv prin INTERNET, pentru sporirea interesului investitorilor pentru zonele defavorizate, zone libere, parcuri tehnologice, dezvoltare regionala. De asemenea Guvernul a înfiinţat un oficiu în subordinea directa a Primului ministru care permite accesul facil al investitorilor importanti la structurile de decizie guvernamentalã. 4.10. Dezvoltarea pieţei interne de produse industriale ● Dezvoltarea industriala presupune ajustarea ofertei de produse la nivelul cererii pieţei. Previziunile de evoluţie a cererii pot constitui elemente care sa favorizeze ajustarea producţiei fiecãrei întreprinderi. În prezent, piata interna de produse industriale are un nivel scãzut al cererii din partea populaţiei şi agenţilor economici. Creşterea cererii interne de produse industriale este în atenţia Guvernului României, deoarece aceasta poate facilita dezvoltarea economiilor de scara, dinamica cererii interne oferind oportunitati pentru adincirea specializãrii producţiei şi apariţia de noi producãtori, ceea ce va conduce la menţinerea caracterului concurential al pieţei. În acest context Guvernul României se preocupa de gãsirea modalitãţilor de creştere a puterii de cumpãrare a populaţiei şi de realizare a solvabilitãţii pieţei interne. Acestea vor conduce la creşterea exigenţelor privind calitatea produselor, cu efect direct asupra întreprinderilor care vor face eforturi de a produce competitiv, rezultatul final urmãrit fiind disparitia decalajului dintre produsele pentru piata interna şi cea externa definit de sintagma "produse de export". ● Un element important de sustinere a ajustarii structurale a întreprinderilor industriale prin dezvoltarea pieţei interne îl constituie orientarea de perspectiva a achiziţiilor publice. În România, aplicarea prevederilor Ordonanţei de Urgenta a Guvernului 60/2001, privind achiziţiile publice va contribui la stimularea cererii pieţei interne. Domeniul selectiv limitat, dar nerestrictiv al achiziţiilor publice poate avea efecte pozitive asupra sectoarelor producãtoare de echipament energetic, materiale de construcţii, material rulant de cale feratã, telecomunicaţii, electrocasnice, calculatoare şi birotica, precum şi asupra sectoarelor industriale producãtoare de materii prime şi materiale pentru acestea. 4.11 Asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurãtor ● Necesitatea unui nivel înalt de protecţie a mediului este strâns legatã în conceptia Guvernului României de dezvoltarea durabila şi creşterea standardului şi a calitãţii vieţii. Protecţia mediului este susţinutã printr-un sistem legislativ complex, parţial armonizat cu cel al UE. ● Mediul înconjurãtor este vãzut de Guvernul României ca o resursa naturala pentru a cãrui folosire firmele trebuie sa fie pregãtite sa plãteascã. Autoritãţile publice evalueaza preţul pentru aceasta oferta de resurse de mediu şi au grija ca sa nu fie suprafolosita. Piata în continua creştere pentru folosirea resurselor de mediu conduce la dezvoltarea de noi instrumente, cum ar fi permisele de mediu şi licenţe şi se bazeazã pe principiul conform cãruia poluatorul plãteşte. Este clar ca acest lucru va afecta toate segmentele pietii şi ca este necesar ca protecţia mediului şi acceptarea unui înalt nivel al standardelor de protecţie a mediului pot reprezenta iniţial o constrângere şi apoi un avantaj competitiv demn de luat în seama. În acest sens, Guvernul se implica în acordarea asistenţei necesare pentru ca firmele, atât cele mari cat şi cele mici, sa-şi dezvolte strategii de protecţie a mediului şi sa-şi integreze conceptia de proiectare, producţie şi marketing pornind de la tehnologii şi produse "curate". ● În cazurile în care alinierea la standardele de mediu este dificila la nivelul întreprinderii sau în zone geografice cu probleme grave de poluare, Guvernul va interveni, în condiţiile legii, fie prin ajutor direct, fie prin reduceri de taxe şi impozite sau alte mãsuri cu efect echivalent, cu obligativitatea ca fondurile rezultate din acestea sa fie utilizate în conformitate cu prevederile legislative armonizate vizând ajutorul de stat, pentru diminuarea şi, în mãsura posibilului, pentru eliminarea poluarii. ● Respectarea reglementãrilor în domeniul protecţiei mediului înconjurãtor şi promovarea larga a tehnologiilor şi produselor "curate", în condiţiile eficiente de costuri/beneficii, precum şi de crearea de noi modele de producţie şi consum, simultan cu creşterea performantei în domeniul protecţiei mediului şi prin susţinerea implementarii sistemului de management de mediu (ISO 14000) constituie o importanta preocupare a Guvernului şi este materializata prin armonizarea legislativã din acquis-ul comunitar de mediu privind controlul poluarii industriale şi managementul riscului necesar, prin iniţierea şi implementarea de programe pentru reducerea impactului activitãţilor industriale asupra mediului, concomitent cu refacerea ecologica a zonelor afectate de acestea. ● Guvernul României are în vedere ca aceleaşi instrumente sa aibã efect atât asupra eficientei economice generale cat şi asupra reducerii poluarii şi utilizãrii eficiente a resurselor. Creşterea eficientei utilizãrii energiei electrice, cu toate ca va presupune costuri mari de modernizare a echipamentelor, va avea efecte pozitive atât asupra eficientei economice a întreprinderilor cat şi asupra protecţiei mediului prin limitarea sau reducerea emisiilor poluante. 4.12 Corelarea cu Programul de Dezvoltarea Regionala a României ● Economia româneascã, trece printr-o serie de ajustari structurale fundamentale care se manifesta şi în plan teritorial, în principal sub aspectul dezechilibrului dezvoltãrii regionale, ceea ce a necesitat elaborarea unui Plan Naţional de Dezvoltare Regionala. ● În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, prin asociere voluntara de judeţe, se constata unele discrepanţe între nivelurile lor de dezvoltare, dar şi disparitati în interiorul regiunilor, între judeţe, oraşe, comune. Zonele cu probleme economice şi sociale sunt clasificate în trei categorii: - zone tradiţional subdezvoltate caracterizate printr-o combinatie de rate înalte ale somajului structural şi ponderi mari ale forţei de munca ocupate în agricultura. Sunt de asemenea caracterizate de o subdezvoltare a infrastructurii de baza şi de un nivel redus de investiţii. - zone care trec printr-un declin industrial sever, zone care în perioada de tranzitie au fost afectate de şomaj masiv, în special în industria extractiva şi prelucratoare. Aceste zone au perspective de dezvoltare, deoarece nivelul infrastructurii este relativ satisfãcãtor, iar mecanismele economiei de piata au început sa funcţioneze. - zone cu o structura economicã fragila sunt zonele în care o pondere mare a forţei de munca este încã ocupatã în industria grea, generatoare de pierderi (chimica, metalurgica, miniera) şi sunt dependente în special de un singur sector industrial sau de o singura întreprindere şi sunt caracterizate de existenta unui numãr mic de IMM. ● Politica industriala tine cont de aceste elemente în cadrul corelãrii politicilor sectoriale cu cele regionale. Guvernul are în vedere mãsuri care sa stimuleze dezvoltarea echilibrata a regiunilor, sa revitalizeze zonele defavorizate şi sa preintampine producerea de noi dezechilibre. În acest sens, exista şi se aplica prevederile legale privind regimul zonelor defavorizate, în care sunt acordate o serie de avantaje oamenilor de afaceri care investesc în aceste zone. ● Un element important al Planului Naţional de Dezvoltare Regionala îl reprezintã necesitatea realizãrii unui sistem de comunicaţii şi transport modern şi performant, care va determina revigorarea întreprinderilor industriale producãtoare de utilaje şi echipamente destinate realizãrii acestuia. ● Guvernul României acorda o importanta deosebita, în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Regionala, pentru sprijinirea devoltarii tehnologice şi a inovarii creşterea eficientei utilizãrii resurselor umane şi a instruirii acestora, îmbunãtãţirea calitãţii mediului care sunt prioritati şi ale Politicii industriale, fiind factori de influenta majorã asupra creşterii competitivitatii industriei. 5. EVOLUTII POSIBILE ÎN STRUCTURA INDUSTRIEI PRELUCRATOARE ● Ţinând seama de limitarile naturale de creştere în perspectiva a industriei extractive şi de necesitatea reducerii intensitatii energetice în toate domeniile de activitate ale economiei naţionale, astfel încât sa nu determine creşterea semnificativã a producţiei de energie electrica şi termica decât în corelare cu cererea, rezulta ca rolul principal în evoluţia viitoare a producţiei industriale va fi jucat de industria prelucratoare. ● Estimarea evoluţiei pe termen mediu a sectoarelor industriale a avut în vedere prevederile studiilor de analiza şi evaluare, în care se identifica punctele tari şi cele slabe, oportunitatile şi amenintarile, evaluarea unor indicatori de competitivitate, şi care iau în considerare urmãtoarele aspecte principale: - deţinerea unor avantaje comparative şi competitive legate de tradiţie, de existenta de know-how de producţie sau licenţe preluate de la firme de prestigiu, de utilizarea forţei de munca bine calificatã şi cu costuri reduse, precum şi de existenta şi folosirea de resurse materiale interne. - rezultate favorabile înregistrate în activitate datoritã competitivitatii şi poziţiei avantajoase de pe piata interna şi/sau internationala. - contribuţie semnificativã în susţinerea reabilitãrii şi modernizãrii altor domenii din economia nationala (agricultura, infrastructura, etc.). - dezvoltarea activitãţilor de inalta tehnologie şi a informaticii (în principal software). ● În acest context pe termen mediu se estimeaza, pentru evoluţia activitãţii industriale, înregistrarea (de modificãri ale ponderii unor sectoare industriale în totalul industriei, determinate de perspectivele evoluţiei probabil diferenţiate atât între acestea cat şi în structura lor, dintre care cele mai semnificative au în vedere: - Dezvoltãri posibile de activitãţi în industria confecţiilor de îmbrãcãminte, fabricatia de incaltaminte, producţia de mobilier, prelucrarea lemnului, prelucrarea ţiţeiului, industria de maşini şi echipamente, industria metalurgica, industria sticlei, ceramicii şi materialelor de construcţii, tractoare şi maşini agricole, industria mijloacelor de transport, informatica şi electronica, industria alimentara şi a bãuturilor. - Menţinerea unui nivel relativ constant în: industria chimica, industria celulozei, hârtiei şi cartonului, prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice, industria de maşini şi aparate electrice. Aceste evolutii se preconizeaza a fi diferenţiate în cadrul sectoarelor industriale, în concordanta cu nivelul de influenta a urmãtorilor factori principali: - Ritmul şi gradul de ajustare structuralã realizat în scopul asigurãrii competitivitatii şi productivitatii muncii; - Potenţialul de adaptare la cerinţele şi exigenţele pieţei interne şi externe, în condiţii de eficienta ridicatã; - Capacitatea de adaptare la restrictile şi constrangerile economice interne şi internaţionale; - Nivelul de inzestrare cu factori de producţie şi capacitatea de a asigura sursele financiare destinate investiţiilor pentru modernizãrile tehnologice; - Menţinerea sau creşterea gradului de atractivitate pentru investiţiile strãine şi autohtone, pe baza avantajelor comparative şi competitive; - Utilizarea eficienta a forţei de munca, orientarea cãtre piata şi spre nevoile operatorilor economici a C&D şi inovarii şi dezvoltarea serviciilor aferente activitãţilor industriale (marketing, informatica, service, consulting etc.); - Asigurarea unui management industrial microeconomic eficient şi imbinat cu managementul calitãţii şi al protecţiei mediului. ● Referitor la industria prelucratoare se estimeaza o creştere într-un ritm mediu anual de 6,5% pentru perioada 2001 - 2004, superior celui preconizat de 5,8% pentru ansamblul industriei. ● Accelerarea şi aprofundarea procesului de restructurare în industrie se preconizeaza ca va conduce la o diminuare a numãrului mediu de personal, ceea ce va asigura o mai buna corelare a volumului de activitate cu numãrul de salariaţi şi o situaţie inbunatatita pentru productivitatea muncii. Se sconteaza pe revenirea în anul 2004 la numãrul mediu de salariaţi în industrie din anul 1999, estimand creşterea productivitatii muncii într-un ritm mediu anual de 4,7%, pe termen mediu. 6. Sectorul energetic ● Industria prelucratoare româneascã este susţinutã de un sector energetic dezvoltat şi funcţional în care resursele interne de agenţi purtãtori de energie asigura cea mai mare parte a consumului, iar importurile de completare constau din gaze naturale (cca. 25-30% din total consum) şi pacura. 6.1. Industria energiei electrice şi termice ● Producţia de energie electrica şi termica a României se realizeazã în cea mai mare parte în termocentrale (60%). Ponderea energiei realizatã în hidrocentrale este mai redusã (cca. 30%) iar cea bazatã pe combustibil nuclear este de cca. 10%. ● Industria energiei electrice şi termice a cunoscut în cei 11 ani de tranzitie schimbãri profunde atât în ceea ce priveşte cadrul institutional cat şi cel al legislaţiei specifice. Optand pentru continuarea demonopolizarii şi creãrii unui mediu concurential în sector, în anul 2000 prin reorganizarea fostei Companii Naţionale de Electricitate (CONEL) au fost înfiinţate doua societãţi comerciale de producţie a energiei electrice, una în domeniul termoenergetic şi alta în domeniul hidroenergetic, o companie nationala pentru transport şi o societate comercialã pentru distribuţia şi furnizarea energiei electrice. ● În vederea asigurãrii unui cadru normativ-legislativ modern transparent şi stimulativ a fost elaborata şi adoptatã legislaţia în domeniul energiei electrice şi termice. În ultimii ani a început elaborarea şi aplicarea legislaţiei secundare în domeniul energiei electrice şi termice şi a fost adoptatã legea pentru utilizarea raţionalã a energiei. Pentru supravegherea şi reglementarea pieţei de energie electrica a fost înfiinţatã Autoritatea Nationala de Reglementare în domeniul Energiei, iar în perspectiva creãrii unei burse a energiei a fost înfiinţat sub forma unei societãţi comerciale, Operatorul de Piata. Prin hotãrâre de guvern, piata de energie electrica din România a fost deschisã iniţial cu 10%, extinzandu-se ulterior la 15%. Cadrul legislativ pentru subsectorul energeticii nucleare este bine pus la punct şi operational ca urmare a cerinţelor impuse de Agenţia Internationala pentru Energie Atomica de la Viena, la care România este membru. ● Direcţiile strategice de evoluţie ale sectorului energiei electrice şi termice au fost stabilite prin finalizarea în trimestrul II al anului 2001 a strategiei energetice a României pe termen mediu (2001-2004). În cuprinsul acesteia se evidenţiazã faptul ca România va deveni o ţara membra a UE care şi-a insusit şi pus în aplicare acquis-ul comunitar în domeniu, iar piata româneascã va fi o parte a marii pieţe a UE. Politica energetica a României va fi sincronizata cu politica comunitara punându-se accent pe siguranta, eficienta, protecţia mediului, drepturile consumatorului, prin mecanisme concurentiale şi o reglementare eficienta şi echilibrata. ● Referitor la privatizare atât strategia de dezvoltare economicã pe termen mediu a României cat şi strategia energetica prevede iniţierea încã din anul 2001 a procedurilor vizând privatizarea distribuţiei şi producţiei. ● În vederea interconectarii în cadrul UCTE, sunt în curs de desfãşurare operaţiunile şi procedurile tehnice necesare inclusiv probele, urmând ca interconectarea propriu-zisa sa aibã loc în anul 2002, oferind astfel premisele creşterii cantitãţii de energie exportata. 6.2. Extractia de ţiţei şi gaze naturale ● Explorarea şi exploatarea zãcãmintelor de petrol din România face obiectul de activitate al Societãţii Naţionale de Petrol PETROM SA, care este o societate integrata, în cadrul ei funcţionând doua rafinarii şi doua complexe petrochimice. Domeniul petrolier mai cuprinde opt rafinarii din care şapte sunt privatizate astfel încât piata produselor petroliere din România poate fi consideratã o piata deschisã, funcţionând în regim concurential. ● Activitatea în domeniul petrolier este reglementatã prin Legea Petrolului. ● Domeniul distribuţiei produselor petroliere este la un nivel puternic concurential, în continua dezvoltare şi cuprinde atât reţeaua de stat a SNP Petrom, cat şi o multitudine de alte reţele aparţinând unor cunoscute companii strãine sau autohtone private (SHELL, MOL, LUKOIL, OMEGA, OMV, AGIP, NOVA etc.). ● Este de asteptat ca în viitorii ani producţia de ţiţei sa rãmânã cel puţin relativ constanta prin punerea în exploatare a noi rezerve de ţiţei pe platforma continentala a Marii Negre, care compenseazã parţial declinul altor zone, cat şi prin retehnologizarea şi modernizarea utilajelor de extracţie. ● În sectorul de gaze naturale dupã restructurarea acestuia, funcţioneazã o societate nationala de exploatare, producţie furnizare şi depozitare, o societate nationala de transport şi doua societãţi comerciale de distribuţie. Activitate de extracţie a gazelor naturale desfãşoarã şi SNP Petrom. Restructurarea sectorului a fost facuta în scopul continuãrii demonopolizarii şi pentru crearea unui mediu concurential real în domeniu. ● Pentru perfecţionarea cadrului institutional în vederea reglementãrii şi supravegherii pieţei interne de gaze a fost creata Autoritatea Nationala de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale. De asemenea, pentru completarea cadrului juridic necesar a fost elaborata, în armonizare cu prevederile europene, legislaţia care reglementeazã activitãţile în sectorul gazolor naturale (OG 60/1999). În vederea dezvoltãrii pieţei de gaze naturale s-a creat Operatorul de Piata. În prezent piata de gaze naturale a fost deschisã în proporţie de 10%. ● Continuarea reformei sectorului de gaze naturale se va face şi prin iniţierea procesului de privatizare. Programele guvernamentale elaborate prevãd într-o prima faza privatizarea în domeniul distribuţiei. ● O opţiune strategica pentru acest sector o constituie diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale a României care va fi realizatã prin interconectarea sistemului de transport naţional cu cel din Ungaria şi Bulgaria, prin creşterea capacitãţii de tranzit gaze precum şi prin construirea unui terminal de gaze lichefiate la Marea Neagra. ● Se preconizeaza pentru urmãtorii ani o uşoarã creştere a producţiei de gaze naturale şi de asemenea dublarea capacitãţii de inmagazinare. Se va intensifica activitatea de exploatare, prin utilizarea inclusiv a cotei de dezvoltare şi a taxei de exploatare prevãzute în Legea Petrolului. În acelaşi sens se va continua realizarea "Programului minimal de explorare" prevãzut în "Actul de dare în administrare" a perimetrelor. 63. Extractia de cãrbune ● Extractia de cãrbune în România se realizeazã în cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Targu Jiu, Companiei Naţionale a Huilei Petrosani şi Societãţii Naţionale a Carbunelui Ploiesti. ● Pentru desfãşurarea activitãţii de restructurare a sectorului a fost creat cadrul legislativ necesar, respectiv Legea minelor şi cadrul institutional adecvat: ANRM (Agenţia Nationala de Resurse Minerale), pentru supravegherea şi reglementarea pieţei de cãrbune, o agenţie nationala pentru implementarea programelor de reconstrucţie a zonelor miniere şi un organism care sa coordoneze închiderea minelor neviabile. ● Pentru reducerea pierderilor din exploatare a fost elaborat un program care prevede închiderea etapizata a 230 de mine. Pana în prezent au fost închise 32 de mine, în anul 2001 fiind prevãzutã finalizarea acţiunii pentru încã 37 de mine. ● În urma opririi activitãţii minelor cu pierderi numãrul personalului din sector s-a redus substanţial, fiind disponibilizaţi cca. 91.000 de salariaţi, reprezentând o diminuare cu 55% a personalului. ● Pentru reducerea efortului financiar al statului a fost elaborat un program de reducere a subvenţiilor. Acest program este în curs de aplicare, pana în prezent reusindu-se eliminarea lor în extractia de lignit. ● Din punct de vedere al producţiei, se preconizeaza pentru urmãtorii ani menţinerea acesteia aproximativ constanta sau într-o uşoarã creştere, în special din punct de vedere al ponderii sortimentelor valoroase de huila în total huila neta. Se va continua concentrarea exploatãrii în carierele lignit şi exploatãrile subterane cu productivitate ridicatã. Se efectueazã la acest moment studii de oportunitate privind realizarea unor sisteme integrate între producãtorii de cãrbune şi energie. 7. Evaluãri în abordarea sectoriala Industria prelucratoare din România se bazeazã pe un potenţial important şi diversificat de resurse naturale industrializabile, evidenţiat în principal de minereurile metalifere (cupru, argint, aur), minereuri nemetalifere (sare, calcar, argile, etc.), ţiţei şi gaze naturale, masa lemnoasã, resurse vegetale şi animale, ape minerale, etc. Structura relativ complexa a industriei prelucratoare româneascã este în general corelata şi orientata în raport cu valorificarea acestor resurse naturale indigene în care unele subsectoare au potenţial real de viabilitate, cautand sa realizeze o prelucrare cat mai avansatã a acestor resurse. 7.1. Industria metalurgica 7.1.1. Industria siderurgica ● Siderurgia a cunoscut o dezvoltare puternica în cadrul economiei româneşti, deşi materiile prime necesare (minereuri de fier, cãrbune cocsificabil s.a.) sunt în majoritate din import. Dezvoltarea industriei siderurgice a avut în vedere şi existenta unor surse de materii indigene (fier vechi, calcar etc.), precum şi aprovizionarea cu minereuri de fier din fosta Uniune Sovietica. ● Începând cu anul 1990 datoritã scaderii cererii interne de metal şi pierderii unor pieţe traditionale, de la o producţie de oţel de cca. 13,4 milioane tone în anul 1989, s-a ajuns la 4,5 milioane tone oţel, în anul 2000. ● Prin oprirea instalaţiilor Siemens-Martin şi a altora uzate fizic şi moral, capacitatea totalã a siderurgiei s-a redus la 8-9 milioane tone oţel pe an. Capacitatile de laminare au fost şi ele reduse, în principal prin oprirea şi conservarea unor instalaţii. în prezent capacitatea de laminare a sectorului este de cca. l0 milioane tone pe sn. ● În siderurgie funcţioneazã în prezent 33 de întreprinderi, din care: 7 mari combinate integrate; 4 întreprinderi de ţevi laminate şi 3 întreprinderi de ţevi sudate. Restul societãţilor din sector produc profile laminate şi sarma (inclusiv oţel beton). Numãrul întreprinderilor privatizate era la începutul anului 2000 de 19 (58% din total), din care 2 mari combinate siderurgice, restul au capital majoritar de stat şi sunt avute în vedere în procesul de privatizare. Numãrul personalului din siderurgie la începutul anului 2000 era de cca. 79.000 salariaţi, reprezentând 38% fata de numãrul salariatiilor din anul 1989. ● Ponderea subsectorului în valoarea totalã a producţiei industriale a fost în anul 2000 de cca. 15%. Exportul în anul 2000 s-a ridicat la 1,66 miliarde USD, reprezentând cca. 16% din totalul exportului României iar importul a fost de cca. 619 milioane USD şi a constat în principal din: minereuri de fier, cãrbune cocsificabil şi feroaliaje. ● Ţinând seama de ponderea şi de importanta industriei siderurgice în economia româneascã şi în producţia şi pe piata europeanã, experţii Uniunii Europene au apreciat ca restructurarea şi atingerea nivelurilor de calitate în realizarea unor performanţe finaciare la nivelul exigenţelor vest-europene constituie o necesitate de prim ordin pentru integrarea României în rândul ţãrilor Uniunii Europene. În anul 1993 a fost semnat "Protocolul nr. 2 CECO", adiacent Acordului de Asociere, document referitor la evoluţia relaţiilor dintre siderurgia româneascã şi cea a ţãrilor Uniunii Europene şi la etapele ce trebuiau parcurse pentru atingerea tintelor de integrare. La sfârşitul anului 1999, "Decizia Consiliului U.E. din 6 decembrie 1999/582/CE privind principiile, prioritãţile, obiectivele intermediare şi condiţiile de parteneriat pentru aderarea României, prevede la capitolul obiective pentru anul 2000, "adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei româneşti în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene" şi, la capitolul obiective pe termen mediu, implementarea programului de restructurare a siderurgiei româneşti. ● În acest scop în luna iulie 2000, a fost finalizatã lucrarea "Asistenta tehnica pentru restructurarea industriei siderurgice româneşti". Aceasta a fost realizatã de cãtre experţii UE, din Franta-USINOR Consultanţa şi Spania-IDOM, în colaborare cu specialiştii romani şi coordonata de cãtre un Comitet Director, din care au fãcut parte reprezentanţi ai principalelor instituţii implicate în restructurarea siderurgiei româneşti. La elaborarea lucrãrii au participat în mod activ şi reprezentanţi ai direcţiilor de specialitate din Consiliul Uniunii Europene (D.G. Enterprise, D.G. Competition), Lucrarea fundamenteazã necesitatea restructurãrii în ansamblu a sectorului siderurgic prin eliminarea capacitãţilor de producţie invechite şi modernizarea celorlalte pentru a satisface cerinţele pieţei în condiţii de eficienta. Aceasta presupune specializarea întreprinderilor funcţie de echipamentele şi instalaţiile competitive, restructurarea financiarã şi acompaniamentul social pentru fiecara întreprindere, conform regulilor prin care se ating performanţele de viabilitate impuse de exigenţele pieţei Uniunii Europene. ● Având ca suport lucrarea de asistenta tehnica menţionatã, specialiştii romani au elaborat "Studiul de Restructurare a Siderurgiei din România" care fundamenteazã strategia pe termen mediu şi lung, precum şi politicile acestui sector, studiu care se va prezenta pentru aprobare (Guvernului României în perioada imediat urmãtoare şi apoi Comisiei Europene. ● Sunt numeroase oportunitati pentru dezvoltarea siderurgica având în vedere piata externa deja existenta (Italia şi Germania, ţãrile Nord-Africane şi Orientul Mijlociu) dar şi posibilitatea extinderii acesteia. Se asteapta de asemenea creşterea cererii pieţei interne prin implementarea marilor proiecte de infrastructura (modernizarea cãilor ferate) şi dezvoltãrii sectorului de construcţii de maşini şi de utilaje pentru agricultura. Problemele majore ale sectorului constau în costurile mari pentru modernizare şi retehnologizare şi în faptul ca produsele siderurgice româneşti sunt axate pe ponderea de produse cu o redusã valoare adãugatã, impunandu-se reorientarea producţiei. ● Politica industriala sectoriala, pe baza cãreia se vor atinge obiectivele strategice ale siderurgiei are ca obiectiv general, consolidarea şi modernizarea întreprinderilor care deţin un important avantaj comparativ şi competitiv, astfel încât prin producţia realizatã, sa se asigure satisfacerea cererii interne de produse siderurgice şi realizarea unui volum de export în mãsura sa susţinã importul de minereuri de fier şi alte materii prime şi materiale. ● Atingerea obiectivului general al sectorului este posibila prin: - restructurarea selectiva a sectorului prin eliminarea proceselor şi produselor necompetitive şi promovarea tehnologiilor performanţe şi a produselor cu valoare adãugatã mare (oteluri înalt aliate şi inoxidabile, produse acoperite, table electrotehnice etc) şi cu caracteristici la nivelul standardelor şi normelor Uniunii Europene; - optimizarea capacitãţilor de producţie plecand de la structura cererii interne şi externe de produse siderurgice; - modernizarea tehnologiilor şi instalaţiilor existente în vederea reducerii consumurilor materiale şi energetice a tuturor categoriilor de costuri, a imbunatatii calitãţii produselor, a reducerii nivelurilor de poluare s.a.; - fundamentarea unor programe speciale şi implementarea de mãsuri de reducere a poluarii şi de reconstrucţie ecologica, conform normelor Uniunii Europene; - restructurarea complexa (economicã, financiarã, comercialã managerialã, etc) a societãţilor cu capital majoritar de stat, în scopul creşterii activitãţii acestora pentru investitori putemici, cu mare potenţial tehnico-economic; - externalizarea unor activitãţi auxliare din întreprinderile siderurgice; - elaborarea de programe speciale privind dezvoltarea şi orientarea resurselor umane, creşterea flexibilitatii şi mobilitatii forţei de munca. 7.1.2. Metalurgia neferoasa ● Acest subsector s-a dezvoltat în România pentru a pune în valoare resursele de minereuri neferoase indigene şi pentru a satisface cerinţele economiei naţionale de metale şi produse neferoase. ● În ultimii ani, datoritã declinului economiei româneşti, metalurgia neferoasa a avut o evoluţie descendenta. Producţia la principalele produse a înregistrat scaderi importante, ajungând la urmãtoarele niveluri fata de 1989: la alumina calcinata (60%); la aluminiu primar (67%); la laminate din aluminiu (61%); la cupru (42%); la plumb (69%); la zinc (69%). ● În producţia subsectorului se remarca o evoluţie mai dinamica fata de industria siderurgica, explicabila prin ritmul mai mare de creştere a cererii de neferoase şi prin viteza mai mare de restructurare şi de adaptare a unor întreprinderi din acest sector. Acest sector are oportunitati de dezvoltare datoritã faptului ca exista materii prime în România dar şi resurse alternative în zone apropiate ca: Bosnia şi Polonia. De asemenea exista un puternic sector privat şi întreprinderile producãtoare de aluminiu şi aliaje de aluminiu care aparţin încã sectorului de stat, au fost modemizate şi restructurate. ● În cadrul domeniului metalurgiei neferoase funcţioneazã 111 întreprinderi, din care: 4 combinate metalurgice neferoase, 5 întreprinderi de prelucrare şi 2 întreprinderi producãtoare de alumina şi cca. 100 IMM înfiinţate dupã anul 1990. IMM-urile desfãşoarã diferite activitãţi între care: turnarea de metale neferoase, reciclarea metalelor şi a aliajelor neferoase etc. şi au o pondere de cca. 3-4% în producţia industriala a subsectorului. Din cele 11 societãţi înfiinţate înainte de 1990, 7 sunt privatizate şi 4 au în continuare capital majoritar de stat. Numãrul de salariaţi din acest subsector s-a menţinut practic constant, cifrandu-se în prezent la cca. 25.000 persoane. ● Cererea interna de produse neferoase şi prognoza acesteia, corelata cu ritmurile de dezvoltare preconizate pentru diferitele sectoare industriale, precum şi evoluţia cererii extene conduc la estimari favorabile privind perspectiva industriei metalurgice neferoase. În acest context, tendintele de evoluţie estimate prevãd ritmuri relativ mari de creştere a producţiei de cupru, zinc, aluminiu şi laminate din aluminiu. Întreprinderile privatizate preconizeaza cresteri de capacitate şi de producţie, iar celelalte întreprinderi îşi propun o activitate rentabila. ● Strategia subsectorului a fost fundamentatã pe cererea interna - previzionata a creste - şi pe piata externa - foarte globalizata şi influentata de oscilatiile preţurilor de cotatie înregistrate la London Metal Exchange - LME. ● Politica industriala a subsectorului are ca obiectiv general: consolidarea şi dezvoltarea competitivitatii întreprinderilor, creşterea flexibilitatii şi adaptabilitatea acestora pentru a corespunde exigenţelor tot mai mari ale pieţei. ● Atingerea obiectivului are în vedere urmãtoarele: - modernizarea proceselor tehnologice şi a instalaţiilor atât pentru creşterea calitãţii şi competitivitatii produselor, cat şi pentru reducerea poluarii şi îmbunãtãţirea condiţiilor de munca, - fundamentarea unor programe speciale de Cercetare - Dezvoltare care sa conducã la implementarea de tehnologii performanţe, ecologice şi realizarea de produse la standardele U.E. şi internaţionale; - finalizarea programelor existente la fiecare întreprindere privind protecţia mediului şi reconstructia ecologica, fundamentarea de noi programe care sa vizeze societãţile şi zonele cu niveluri ridicate de poluare; 7.2. Industria construcţiilor de maşini 7.2.1. Industria construcţiilor metalice şi produselor din metal (confecţii metalice, cazane, generatoare de abur etc.) are în componenta un numãr de circa 1800 societãţi comerciale. ● Din punct de vedere al conceptiei şi al documentaţiei, fabricatia de construcţii metalice este aliniata la prevederile normelor şi standardelor internaţionale, dar cu un nivel calitativ deficitar. Acest subsector se va menţine la un anumit nivel în economie, având în vedere ca majoritatea sectoarelor din industria construcţiilor de maşini sunt consumatoare de constuctii metalice. Pentru asigurarea nivelului necesar de competitivitate se estimeaza ca va continua restructurarea subsectorului având drept obiectiv principal modernizarea şi eficientizarea producţiei. Având în vedere piata în creştere atât pentru intern cat şi la export, se apreciazã ca în cadrul subsectorului exista posibilitatea apariţiei în continuare a unor întreprinderi mici competitive, având în vedere ca acesta este subsectorul cu cel mai mare numãr de societãţi private din industria construcţiilor de maşini. ● În domeniul producţiei de cazane şi de generatoare de abur şi apa fierbinte se realizeazã echipamente pentru intreaga gama de combustibili, la un nivel tehnologic şi de performanta medie, proiectele fiind unele de conceptie proprie şi altele sub licenta. Având în vedere ca în domeniu concurenta este puternica iar fãrã retehnologizare nu exista sanse de reusita, operatorii economici sunt orientati cãtre modernizarea produselor, prin îmbunãtãţirea performantelor tehnice şi de calitate, precum şi spre asimilarea de produse noi solicitate de piata (cazane cu circulaţie controlatã, cazane recuperatoare). 7.2.2. Industria de maşini şi echipamente, cuprinde numeroase subsectoare industriale, dintre care conform prioritatilor din Programul de Guvernare, sunt de interes major urmãtoarele: - fabricatia de tractoare şi maşini agricole, pentru inzestrarea agriculturii; - fabricatia de rulmenti datoritã ponderii deosebite la exportul tarii; - fabricatia de pompe industriale, pentru susţinerea programului de irigaţii. Subsectoarele importante pentru economia nationala sunt: - fabricatia de utilaj petrolier şi metalurgic, determinat de ponderea mare a exportului; - fabricatia de turbine hidraulice şi turbine cu abur, pentru susţinerea programului de reabilitare a sistemului energetic. Pentru aceste subsectoare, evoluţia în perspectiva imediata se va axa pe restructurare şi continuarea privatizãrii. Celelalte subsectoare ale industriei de maşini şi echipamente sunt: ● Fabricatia de motoare cu combustie interna, se realizeazã cu capacitãţi de producţie integrate în companiile producãtoare de autovehicole şi tractoare, iar fabricatia de motoare pentru propulsie feroviara şi navala, se executa de cãtre un singur agent economic. ● Fabricatia de turbine. În acest sector se realizeazã atât turbine hidraulice, sub licenta proprie şi cu un nivel tehnic cormpetitiv cat şi turbine cu abur apropiate ca nivel de cele mai bune realizari internaţionale ca randament, turatie şi consum de metal şi beneficiind de un nivel tehnologic ridicat. ● Fabricatia de compresoare, este realizatã pe capacitãţi integrate pe platforme industriale complexe; produsele sunt de un nivel tehnic mediu, având în vedere ca se utilizeazã tehnologii cu productivitati reduse. ● Pompele industriale, au un nivel tehnic competitiv, fiind produse pe capacitãţi cu nivel tehnologic în general ridicat (ex: pompele rotative din fonta şi oţel, inclusiv pompele elicoidale). ● Fabricatia de armãturi industriale, are un nivel tehnic satisfãcãtor realizand prodase aliniate la standardele internaţionale; dotãrile tehnologice în sectoarele calde sunt însã vechi, cu consumuri energetice ridicate şi productivitate redusã, ceea ce determina o competitivitate redusã. Prin privatizarea principalelor trei societãţi comerciale producãtoare de armãturi şi prin restructurarea avutã în vedere de ceilalţi agenţi economici se va ajunge la creşterea performantelor tehnice ale produselor din acest subsector. ● Fabricatia de rulmenti, este localizata în trei societãţi comerciale privatizate cu investitori strãini şi în trei societãţi comerciale cu capilal majoritar de stat, inregistraza o pondere de 85% din producţie care este destinatã exportului, fiind produse competitive pe plan internaţional. ● Fabricatia de poduri şi macarale portuare, cuprinde toate gamele de poduri electrice rulante inclusiv variantele acţionate prin telecomanda, la un nivel tehnic mediu. Capacitatile depãşesc cu mult cererea pieţei şi de aceea perspectiva este orientata spre reconversia fabricaţiei. ● Fabricatia de utilaje tehnologice pentru metalurgie, mine şi petrochimie, nu are capacitãţi distincte, fiind integrata în platforme complexe, cu dotãri tehnologice uzate, cu randamente mici iar produsele finite nu sunt competitive. Principalele societãţi comerciale sunt societãţi cu capital majoritar de stat, care în perioada urmãtoare îşi vor restructura activitatea, în sector mai exista trei societãţi comerciale cu capital privat. ● Fabricatia de maşini unelte are un nivel tehnic necompetitiv datoritã calitãţii componentelor electronice şi informatice. Este necesar importul de astfel de componente şi de modernizarea tehnologiilor. Subsectorul are o importanta pondere a sectorului privat, suferind în ultimii 8 ani un amplu proces de restructurare şi privatizare. ● Fabricatia de tractoare şi maşini agricole se orienteaza pentru încadrarea în programul naţional de dezvoltare a agriculturii, respectiv asigurarea necesarului de tractoare şi maşini agricole asa cum rezulta din strategia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor. În acest scop operatorii economici din domeniu urmãresc accentuarea procesului de restructurare şi în unele cazuri de privatizare, pentru adaptarea la cerinţele pieţei şi pentru creşterea competitivitatii produselor. 7.2.3. Indastria mijloacelor de transport are urmãtoarele componente: ● Fabricatia de autoturisme de oraş este în totalitate privatizata, cu participarea unor firme internaţionale de prestigiu: RENAULT şi DAEWOO. Programele de investiţii au ca rezultat produse aliniate standardelor internaţionale realizate pe dotãri moderne cu linii specializate în fabricatia caroseriilor şi motoarelor. Creşterea producţiei de autoturisme de oraş va determina dezvoltarea unei puternice industrii orizontale (accesorii, piese de schimb). ● Fabricatia de autoturisme de teren necesita asocierea cu un producãtor extern pentru redresare. ● Fabricatia de autevehicole de transport marfa se executa în principal pe baza licenetei MAN din 1972, modernizata cu forte proprii. Efortul specialiştilor au avut ca rezultat fabricatia unui autocamion de 3,5 tone cu motorizare din producţie proprie aliniata standardelor internaţionale (EURO 2); începând cu semestrul II 2001 se vor produce şi motoare EURO 2 pentu sarcini de 8 tone. Pentru sarcini mai mari se asigura motorizare performanta din import (Renault, Navistar, Caterpilar). ● Fabricatia de autovehicole de transport pasageri are ca produs performant autobuzul de transport urban realizat în cooperare cu caroserul De Simon şi echipat cu motorizare MAN-Voight (importuri de 65%). Exista o piata interna destul de mare pentru autobuze, microbuze şi autovehicule speciale, dar este necesar un investitor puternic care sa aducã tehnologie şi eventual posibilitatea facilitalilor de vânzare în leasing cãtre clienţi. ● Producţia de mijloace de transport feroviar se executa în trei societãţi private, o societate în curs de privatizare (vagoane transport marfa şi automotoare) şi o societate cu capital de stat (vagoane transport cãlãtori). Nivelul tehnic este mediu, dar beneficiind de programe de modernizare, produsele pot avea un nivel de competitivitate ridicat (pentru vagoane de cãlãtori -licenta De Dietrich) ● Construcţiile navale se realizeazã în şase societãţi comerciale private şi doua societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, având o producţie preponderenta pentru export dupã proiectul clientului dar de cele mai multe ori fabricatia limitându-se la execuţia "coajei". În majoritate santierele navale au dotãri şi organizãri ale fabricatiilor comparabile cu cele strãine. Sectorul are multiple oportunitati datorate în primul rând putenicului sector privat, traditiei şi forţei de munca specializate. Are o buna competitivitate la export din prisma raportului calitate - preţ cat şi aşezarea geograficã. Posibilitatea realizãrii în ţara a unor pãrţi componente (construcţia metalicã, ancore, motoare, echipament electric, etc) oferã posibilitatea dezvoltãrii unei industrii orizontale putenice. Unul dintre cele mai mari dezavantaje îl constituie productivitatea scãzutã şi dependenta de împrumuturi bancare pe termen lung şi cu dobanda mare. Având în vedere concurenta puternica de pe piata, perspectivele cererii pe piata interna şi externa, precum şi posibilitãţile financiare limitate pentru reabilitarea sectorului, se estimeaza ca subsectoarele care vor avea o evoluţie ascendenta în viitor sunt: tractoare şi maşini agricole; rulmenti; pompe industriale, utilaj petrolier, metalurgic şi energetic, turbine hidraulice şi cu abur, construcţii metalice, autoturisme, iar cele care îşi vor menţine nivelul actual sunt mijloacele de transport feroviar şi motoarele. 7.3. Industria electrotehnica şi electronica 7.3.1 Industria de echipamente electrice şi optice ● Industria de echipamente electrice şi optice are un rol deosebit în modernizarea şi introducerea progresului tehnic în toate ramurile economiei. În prezent, în cadrul industriei de echipamente electrice şi optice, numãrul întreprinderilor active a depãşit 3.500, ritmul de aparitie şi dezvoltare al întreprinderilor noi fiind mai accentuat în industria electronica, în special în domeniul software-ului şi al serviciilor. La sfârşitul anului 1999 sectorul privat realiza 90% din cifra de afaceri a domeniului. Ponderea industriei de echipamente electrice şi optice în cadrul industriei prelucratoare româneşti este de cca. 5% din producţie, 5,1% din totalul personalului şi peste 8% din export. Resursele pentru funcţionarea, modernizarea şi dezvoltarea sectorului au fost din ce în ce mai reduse, motiv pentru care multe întreprinderi din diferitele subsectoare s-au limitat la prestarea de servicii industriale. ● Analiza realizarilor pe anul 2000 indica o imbunatatire a situaţiei exportului acestui sector, care are tendinta de a se consolida în perioada urmãtoare. Conform unei aprecieri globale, piata produselor şi serviciilor din indastria de echipamente electrice şi optice este estimatã la cca. 1,5 miliarde EURO, reprezentând cca. 0,1% din volumul pieţei mondiale. În cadrul acestei pieţe, piata electronicii tinde sa depãşeascã 50% din total şi înregistreazã ritmuri mai accentuate de creştere. Piata mecanicii fine creste într-un ritm mai lent, iar piata electrotehnicii se restrânge. Pe ansamblu, piata industriei de echipamente electrice şi optice din România a fost în ultimii ani stationara. ● Exportul reprezintã în prezent cca. 30% din totalul producţiei sectorului. Ponderea cea mai mare în export o deţine industria electrotehnica (45%), industria electronica inregistrand numai în ultima perioada un trend pozitiv. ● Datoritã importantei sectorului, sunt previzibile ritmuri anuale de creştere, în industria de echipamente electrice şi optice de cca. 6-7% pentru producţia industriala şi de cca. 10-15% pentru export. Pe subsectoare se prevede o evoluţie cu ritmuri diferite, iar cea mai dinamica va fi industria electronica care se estimeaza ca va avea o creştere anuala de cca. 8-9%. Pentru industria electrotehnica se preconizeaza o creştere de 2-3% anual, iar pentru industria de mecanicã fina şi aparate de uz casnic: 3-5%. ● În ceea ce priveşte industria maşinilor şi aparatelor de uz casnic, o evoluţie pozitiva a cunoscut-o producţia de frigidere care, urmare privatizãrii a parcurs un program de retehnologizare astfel încât acum prin produsele sale ecologice şi care au certificari de calitate, a recastigat un segment important din piata interna (cca. 60%) şi a înregistrat o evoluţie ascendenta a exportului. Vizând celelalte produse din domeniu (maşini de spãlat, aspiratoare, fiare de cãlcat, alte aparate electrocasnice) producţia este vulnerabila pentru moment datoritã competitivitatii scãzute, comparativ cu produsele similare ale pieţei internaţionale. ● Domeniul calculatoarelor şi a altor echipamente specifice este acoperit de produse realizate prin asamblare de la marii producãtori sau importuri directe. Piata interna este în creştere, dar dinamica nu este suficient de accentuata din cauza puterii sale de cumpãrare scãzute a cumpatorului roman. ● În fabricatia de maşini aparate electrice datoritã existenţei pieţei şi a unei bune competitivitati sunt condiţii pentru creşterea producţiei la: grupuri electrogene; motoare asincrone speciale; alternatoare; transformatoare electrice de putere; conductori şi cabluri electrice; acumulatoare electrice. ● În producţia de emitatoare de radio-televiziune, aparate telefonice şi tetegrafice, numai subsectorul telecomunicaţii prezintã o perspectiva viabila de dezvoltare, datoritã apariţiei unor investitori puternici precum ALCATEL la Timişoara sau INTRACOM şi SIEMENS la Bucureşti (INTRAROM şi EMCOM) care au permis o dezvoltare importanta a telefoniei digitale în România, concurata în anul 2000 de politica Romtelecom de achiziţii de echipamente din Grecia. ● În privinta producţiei de receptoare de televiziune dupã un început bun şi o producţie semnificativã, la nivelul anului 2000 au apãrut scaderi dramatice datoritã importurilor, saturarii pieţei şi scaderii puterii de cumpãrare a populaţiei, care prefera sa cumpere produse second-hand. Exista suficiente firme pe piata care trebuie sa-şi autoregleze producţia mai ales ca sunt rezultatul asamblarii unor seturi aduse de la marii producãtori (Samsung, Daewoo, Sony, Thomson, LG, etc.) 7.3.2 Tehnologia informatiei ● Sectorul industriei de echipamente electrice şi optice are o mare importanta în susţinerea dezvoltãrii altor sectoare industriale, cu un aport deosebit prin promovarea şi dezvoltarea "tehnologiilor informationale". Raportul Aliantei Mondiale pentru Tehnologia Informaţiilor şi Servicii considera ca industria mondialã a informaţiilor şi telecomunicatiilor este cea mai dinamica ramura economicã mondialã. Rata de creştere medie globalã este 8%, în timp ce pentru zona Europei de Est ajunge la 15%. De asemenea apare o schimbare majorã în achiziţiile de echipamente acestea fiind înlocuite în momentul de fata cu achiziţia de aplicaţii şi pachete de soft. Cu toate acestea "digital divide" (frontiera digitala) care desparte lumea dezvoltata de lumea mai puţin dezvoltata se pare ca nu se micşoreazã în mod semnificativ. . Primele 10 tari informatizate din lume reprezintã 80% din piata mondialã în timp ce ultimele tari din lista celor 55 (România aflându-se pe locul 48) reprezintã la un loc sub 1%. Cheltuielile de software şi de echipamente hardware sunt reduse, necesitand cresteri apreciabile. Din punct de vedere al produsului intern brut România cheltuieste doar 1,8%. Din cele 400 milioane PC-uri instalate în intreaga lume în anul 1999, în România au fost instalate 290 mii (0,1%). . Toate aceste cifre arata ca în România dotarea cu calculatoare se afla la un nivel scãzut, dar şi ca este o piata potenţiala în dezvoltare. România ocupa o poziţie buna, la mijlocul clasamentului primelor 55 tari, prin procentul de calculatoare legate în reţea (60,5%). . În urmãtorii ani se prevede dezvoltarea şi în România a comerţului electronic şi afacerilor electronice (e-Business), ca metoda de promovare rapida a produselor şi de largire a pieţei de desfacere cu cheltuieli minime. Pentru aceasta este necesarã dezvoltarea infrastructurii, creşterea pieţei interne pentru IT şi schimbarea mentalitatii. . În acest sens vor fi încurajate organizaţiile economice de a-şi crea infrastructura pentru afaceri electronice prin: - Armonizarea legislativã cu Uniunea Europeanã privind securitatea tranzacţiilor şi semnatura electronica. - Dezvoltarea IMM-urilor prin beneficierea de facilitãţile Legii 133/1999, cu modificãrile ulterioare. - Elaborarea unui program naţional cu sprijin internaţional pentru construirea unei infrastructuri tip e-Business, crearea de organisme de infrastructura e-commerce, inclusiv protecţia tranzacţiilor interne şi educare e-commerce, asistenta financiarã pentru IMM-uri privind proiecte de e-commerce, asistenta pentru firmele care dezvolta aplicaţii e-commerce. . Urmeazã a fi adoptate proiectele de legi privind semnatura electronica şi comerţul electronic; din acelaşi pachet de legi mai face parte şi proiectul de lege privind protecţia datelor cu caracter personal în sectorul telecomunicatiilor. 7.4. Industria chimica şi petrochimica 7.4.1. Industria de prelucrare a ţiţeiului . Industria de prelucrare a ţiţeiului din România are o structura complexa, în cadrul sectorului desfasurandu-şi activitatea 5 complexe petrochimice, 5 rafinarii, 3 institute de cercetare, întreprinderi de depozitare şi transport pe conducte şi o serie de societãţi mici şi mijlocii. În cadrul sectorului funcţioneazã 47 de societãţi comerciale, din care 33 sunt înfiinţate dupã 1990. Din cele 14 societãţi care erau înainte de 1990 cu capital integral de stat sunt privatizate în prezent 12. În anul 2000 valoarea producţiei industriale a acestui sector a reprezentat cca 9,4% din valoarea producţiei industriale totale. Valoarea exporturilor realizate cu produse rezultate din prelucrarea ţiţeiului a fost în anul 2000 de 695 mil. USD, ceea ce reprezintã cca 6,7% din totalul exporturilor realizate de industrie. . Capacitatea actuala de prelucrare a ţiţeiului este la nivelul minim celui existent în ţãrile din U.E., iar consumul actual de produse petroliere pe locuitor este în România de cca. 0,5 tone. Este de asteptat un ritm susţinut de marire a cantitãţii de ţiţei supusã prelucrãrii prin creşterea importului în special din zona Marii Caspice. . Prin realizarea modernizãrii infrastructurii de producţie se asteapta o diminuare a consumurilor proprii ale rafinariilor, îmbunãtãţirea eficientei prelucrãrii şi creşterea productivitatii muncii. Creşterea semnificativã a numãrului de automobile şi tendinta creşterii ponderii transportului auto, împreunã cu creşterea economicã şi a puterii de cumpãrare va conduce la creşterea consumului intern de benzine şi motorine, deci la creşterea volumului producţiei. Aceasta este cerutã şi de necesitatea de realizare a stocurilor minime de siguranta de produse petroliere şi de ţiţei, stabilite în vederea alinierii la cerinţele U.E. Pentru perioada 2001-2004 se estimeaza o creştere a activitãţii sectorului cu un ritm mediu anual de cca 5,8% începând cu 2001, cantitatea de ţiţei prelucrat crescand în final la cca 14 mil.tone/an. . Industria româneascã de prelucrare a ţiţeiului are o buna inzestrare tehnica, un nivel de complexitate foarte mare (comparabil cu cel al rafinariilor americane, mai mare decât cel al rafinariilor europene sau asiatice), o mare flexibilitate (cele mai noi rafinarii, care reprezintã 80% au o construcţie modularã). Rafinariile mai mici, dupã retehnologizare pot opera independent şi îşi pot gãsi nise pe piata europeanã. . La îmbunãtãţirea activitãţii în acest domeniu operatorii economici, în perioada urmãtoare, vor tine seama de necesitatea alinierii la cerinţele impuse de acquis-ului comunitar în domeniul combustibililor lichizi, ceea ce presupune; - alinierea calitãţii produselor petroliere la normele UE prin fabricarea în rafinariile româneşti a benzinelor fãrã plumb şi a celor reformulate, a motorinelor şi a uleiurilor de motor ecologic. - reducerea poluarii şi reconstructia ecologica prin modernizarea tehnologiilor de fabricaţie existenta şi implementarea de noi tehnologii specifice; - alinierea la directivele de mediu vizând de exemplu limitarea emisiilor compusilor organici volatili rezultaţi din depozitarea, transportul şi distribuţia benzinei de la terminale la staţiile de benzina - implementarea directivelor referitoare la stocurile de ţiţei şi produse petroliere în vederea prevenirii dificultãţilor în aprovizionarea cu ţiţei; dar acestea vor crea probleme majore de finanţare. Rezolvarea lor se va face odatã cu promovarea unui act normativ de creare şi de gestionare a stocurilor de urgenta începând cu anul 2002. 7.4.2. Industria chimica, a fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale . Industria chimica, a fibrelor şi firelor a cunoscut o dezvoltare importanta şi beneficiazã în prezent de o piata interna relativ stabilã în diferite sectoare ale economiei: agricultura (pentru îngrãşãminte şi pesticide); industria textila (pentru fire şi fibre), a materialelor de construcţii s.a. (pentru vopsele, solventi, sode, acizi, lianti etc.); sãnãtate (pentru medicamente, produse farmaceutice). Industria chimica utilizeazã importante surse de materii prime indigene: gaze naturale, materii prime petrochimice, sare etc. . În cadrul subsectoarelor industriei chimice şi a fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale funcţioneazã în prezent 1.953 societãţi comerciale din care 79 sunt înfiinţate înainte de 1990, iar 1.774 în ultimii 10 ani. Majoritatea întreprinderilor din cadrul acestor sectoare sunt privatizate: 53% din întreprinderile existente înainte de 1990 (42 de întreprinderi) şi toate unitãţile nou înfiinţate (1.774 societãţi). La cele 27 de întreprinderi la care statul este acţionar majoritar acţiunea de privatizare continua. . Valoarea producţiei industriale din industria chimica şi a fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale în anul 2000 reprezenta 6,7% din valoarea totalã a producţiei industriale. Valoarea totalã a exporturilor realizate în anul 2000 în aceste subsectoare este de cca 620 mil. USD, reprezentând 6,4% din totalul exporturilor realizate de industrie. Pentru asigurarea cererii interne s-a importat în anul 2000, un volum considerabil de produse specifice sectorului în valoare de: 1.237 mil. USD, reprezentând cca 10% din totalul importurilor realizate în industrie. . În momentul de fata se estimeaza ca în perioada urmãtoare operatorii economici din domeniul petrochimiei, (platforme integrate în general cu marile rafinarii) îşi vor relansa fabricatiile de produse aromatice. Aceasta relansare este strâns legatã de obligaţiile ce decurg din armonizarea cu legislaţia europeanã în privinta calitãţii benzinelor şi motorinelor şi care impun adâncirea gradului de rafinare. De asemenea prin relansarea fabricatiilor de produse petrochimice se vor revigora şi alte sectoare ale industriei chimice, în special cel de fire şi fibre sintetice. . În domeniul ingrasamintelor chimice - domeniu privatizat în proporţie de 80% - exista un mare potenţial de creştere a livrãrilor atât pe piata interna cat şi pe cea externa. O problema a sectorului o constituie vulnerabilitatea la preţul gazului metan, trebuind sa facã fata pe piata cu concurenţi care dispun de materie prima la preţuri foarte mici sau subvenţionate. . În domeniul produselor anorganice, care prin valoarea mare a exporturilor este un factor important în balanţa de import-export a sectorului, prin efortul investitional pe care l-au realizat SC OLTCHIM SA Rm. Valcea şi SC CHIMCOMPLEX SA Borzesti, s-a ajuns la performanţe tehnologice de nivel mondial în domeniul electrolizei saramurii de sodiu. Retehnologizarile fãcute la instalaţiile de electroliza saramurii de sodiu au redus consumul de energie electrica cu 30%, determinând astfel scãderea preţurilor de cost şi creşterea productivitatii muncii. . În domeniul medicamentelor o singura societate comercialã a rãmas neprivatizata şi existând o buna piata de desfacere, a rezultat un sector viabil. Pentru ridicarea nivelului tehnologic şi creşterea eficientei economice în acest sector cu grad înalt de prelucrare operatorii economici continua sa promoveze tehnologii noi, care pot fi realizate de investitori privati pe platformele existente sau pe platforme noi. Industria farmaceutica româneascã acoperã 50% din consumul intern şi are un mare potenţial de dezvoltare. Companiile au nevoie de investiţii pentru a putea a satisface normele GMP (good manufactring procedures) care sa le permitã creşterea producţiei şi a exporturilor, în special cãtre ţãrile UE. Exista mari oportunitati pentru producerea de produse farmaceutice din plante, folosind traditia localã şi materiile prime existente. . Restul domeniului de chimie fina cuprinzând lacuri, vopsele, coloranti, pigmenti, detergenti, cosmetice este aproape în întregime privat. În afarã fostelor societãţi comerciale cu capital de stat s-au înfiinţat în ultimii ani foarte multe întreprinderi private mici şi mijlocii. Consumul de vopsea industriala este scãzut; potenţialul pieţei este de 10 ori mai mare. De asemenea consumul intern de detergenti şi cosmetice este încã scãzut, sub media pe ţãrile Uniunii Europene, de unde rezulta o piata cu bune perspective de creştere. Exista în acest sector un numãr mare de IMM cu un mare grad de flexibilitate şi adaptabilitate la cerinţele pieţei. . În domeniul firelor şi fibrelor sintetice procesul de privatizare este foarte întârziat, acest fapt punându-şi amprenta asupra performantelor acestui sector. Prin relansarea sectorului de petrochimie, furnizorul materiilor prime de baza pentru firele şi fibrele sintetice, se asteapta la o revigorare a acestui sector dar numai în condiţiile definitivãrii procesului de privatizare. 7.4.3. Industria prelucrãrii cauciucului şi maselor plastice . În industria de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice funcţioneazã în prezent 2.742 societãţi comerciale, din care în prezent 32 sunt înfiinţate înainte de 1990. Din cele 32 de întreprinderi existente înainte de 1990, au fost privatizate 29 (90,6%), celelalte 3 neprivatizate având peste 40% capital de stat. . Valoarea producţiei industriale pentru industria de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice în anul 2000 reprezintã 1,6% din valoarea producţiei industriale totale. Valoarea totalã a exporturilor subsectorului în anul 2000 este de 89,5 mil. USD, ceea ce reprezintã sub 1% din totalul exporturilor pe industrie. Valoarea totalã a importurilor pentru acelaşi an este de 409 mil. USD, reprezentând 3,3% din totalul importurilor pe industrie. . Evoluţia industriei de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice a prezentat un trend descrescator, producţia la principalele produse reprezentând în anul 2000 fata de anul 1989: 37% la anvelope ATA; 68% la articole tehnice din cauciuc; 34% la produse prelucrate din mase plastice. . Perspectivele subsectorului sunt legate de situaţiile specifice din fiecare domeniu de activitate. Domeniul prelucrãrii cauciucului este privatizat în întregime. Având în vedere piata interna limitatã, fãrã posibilitãţi prea mari de extindere datoritã dependentei de alte sectoare ale industriei care sunt şi ele în stagnare sau chiar în regres, este necesarã creşterea exportului. Pentru ca produsele sa fie competitive pe piata interna, este necesarã asigurarea unei calitãţi ridicate şi costuri reduse. Acestea se pot obţine prin utilizarea de materii prime indigene şi prin asigurarea de surse independente de alimentare cu energie termica tehnologicã care au randamente mai mari şi costuri mai scãzute, fata de sursele de alimentare din conductele magistrale ale termocentralelor sau ale centralelor termice de zona. În plus, prin relansarea industriei petrochimice vor fi obţinute materiile prime necesare producţiei de prelucrate din cauciuc care în acest moment sunt deficitare şi se aprovizioneaza în principal din import (cauciucuri sintetice, negru de fum, plastifianti). . Domeniul prelucrãrii maselor plastice este aproape integral privatizat. Capacitatile existente în sector sunt subutilizate în proporţie de 50%. Relansarea industriei petrochimice va asigura furnizarea unui volum ridicat de materii prime indigene. Sectorul are un mare potenţial de dezvoltare, vizând cererea pieţei interne de conducte pentru realizarea infrastructurii de transport ţiţei şi gaze naturale, conducte de apa (trebuie înlocuite în foarte multe zone), produse pentru impachetat, cat şi articole din cauciuc şi mase plastice pentru industria de automobile. 7.5. Industria de textile - confecţii şi industria pielariei - incaltamintei 7.5.1. Sectorul textile-confecţii . Sectorul de textile-confecţii este unul dintre sectoarele dinamice ale industriei româneşti, cu prioritate cea de confecţii, care a reuşit sa-şi pãstreze în mare mãsura un grad înalt de competitivitate, ceea ce a fãcut ca produsele româneşti sa reprezinte 4,4% din importul Uniunii Europene (în principal în Germania şi Italia). Exportul sectorului a reprezentat în anul 2000 aproximativ 25% din exportul total realizat pe economie iar importul 16,9% din total import, determinând o balanţa pozitiva şi deci posibilitatea sectorului de a-şi susţine importurile proprii. Producţia ramurii textile-confecţii realizatã în anul 2000 a reprezentat 5,9% din producţia industriei naţionale. Numãrului de angajaţi în acest sector reprezintã 17,5% din total personal angajat în industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietãţii, 86% din totalul societãţilor comerciale din sector sunt privatizate, din care 83% în subsectorul textile şi 98,5% în subsectorul confecţii. . În ceea ce priveşte competitivitatea, exista diferenţe între subsectoare. Produsele din domeniile confecţii textile şi ciorapi sunt competitive pe piata mondialã şi agreate de UE, producţia de tricotaje are cca. 75% din produse competitive, mai ales cele din bumbac, lana şi mãtase cu grad de complexitate mare de prelucrare, iar producţia de tesaturi din lana şi tricotaje din mãtase pentru îmbrãcãminte are peste 80% din produse competitive. O competitivitate mai redusã o prezintã producţia de tesaturi din bumbac (peste 40%) şi tesaturile tip mãtase pentru îmbrãcãminte (55%). . Obiectivul principal al sectorului îl constituie restructurarea şi dezvoltarea în vederea creşterii competitivitatii, cu costuri materiale şi sociale minime şi eficienta maxima. Principalele acţiuni care vor conduce la realizarea acestui obiectiv sunt: - Restructurarea, modernizarea şi redimensionarea capacitãţilor din filaturile de bumbac, lana, în şi canepa, a tesatoriilor şi finisajelor textile şi a capacitãţilor de tricotare. Investiţiile necesare pentru realizarea acestor obiective sunt importante şi vor trebui sa fie directionate pentru a asigura un lant optim de fabricaţie pe orizontala (filaturi-tesatorii-finisaje). Fondurile pentru investiţii se vor obţine în proporţie de minim 10% din fonduri proprii, restul din surse atrase. Se va acţiona de asemenea pentru reducerea capacitãţilor de producţie actuale şi concentrarea pe cele potenţial viabile, determinând astfel creşterea gradului de utilizare a capacitãţilor de producţie de la 36% în anul 2000 la 80% în 2004 pentru filaturi, şi de la 41% în anul 2000 la 70% în 2004 pentru tesatorii şi finisaje. - Dezvoltarea capacitãţilor de producţie din confecţii datoritã competitivitatii subsectorului. Aceasta se va realiza cu surse proprii ale societãţilor comerciale de profil, în majoritate private. - Retehnologizarea fabricaţiei şi reducerea consumurilor materiale şi energetice. - Continuarea privatizãrii. - Stimularea activitãţii de cercetare-proiectare-creaţie uzinala. - Sprijinirea IMM-urilor prin crearea unui sistem de ofertare flexibil şi operational şi a unui sistem de informare tehnica şi legislativã. . Sectorul de textile-confecţii este o componenta a economiei naţionale generatoare de aport valutar, de dezvoltare regionala echilibrata, de stabilitate socialã şi un mediu propice afirmarii iniţiativei particulare. Se poate afirma ca sectorul textile confecţii are capabilitatea de a se dezvolta în continuare. Subsectoarele de fabricaţie sunt potenţial profitabile, existând o serie de avantaje competitive, din care se evidenţiazã: - un potenţial agricol ridicat care poate oferi o parte a materiei prime (lana şi fibre liberiene) şi un sector industrial destul de dezvoltat care oferã materii prime pentru industria textila (fire şi fibre sintetice); - existenta unor capacitãţi de producţie însemnate care pot fi modernizate cu un efort investitional redus; - forta de munca bine instruita şi care se poate adapta uşor schimbãrilor tehnologice prin intermediul unor cursuri de instruire, la un cost scãzut; - tradiţie îndelungatã ca producãtor şi furnizor de produse textile pe pieţele externe, având în vedere şi apropierea de marile pieţe (Europa de vest şi CSI); - existenta premiselor pentru o concurenta realã întrucât nu exista o situaţie de monopol pe piata textilelor. . Dezvoltarea activitãţii economice va fi diferenţiatã în perioada 2001-2004, pe subsectoarele componente ale sectorului astfel: - subsectoarele producãtoare de confecţii, tricotaje şi ciorapi vor cunoaşte ritmuri mai mari de creştere (8,1%); - subsectoarele producãtoare de fire şi tesaturi vor cunoaşte ritmuri mai mici de creştere (3%) ca urmare a unor acţiuni de restructurare şi redimensionare a capacitãţilor la nivelul necesitãţilor de consum. . În ceea ce priveşte armonizarea legislativã cu cea a UE aceasta este deja realizatã. 7.5.2. Sectorul pielarie-incaltaminte . Sectorul pielarie - incaltaminte este un sector important al industriei româneşti, care a reuşit sa-şi pãstreze în mare mãsura un grad înalt de competitivitate. Exportul sectorului a reprezentat în anul 2000 aproximativ 9% din exportul total realizat pe economie şi a fost îndreptat cu precãdere cãtre ţãrile Uniunii Europene (88%), iar importul a reprezentat 5% din total import, determinând o balanţa pozitiva şi deci posibilitatea sectorului de a-şi susţine importurile proprii. Producţia sectorului realizatã în anul 2000 a reprezentat cca. 1% din producţia industriei naţionale. Numãrului de angajaţi în acest sector reprezintã 3,9% din total personal angajat în industrie. Din punctul de vedere al structurii proprietãţii, 94,2% din totalul societãţilor comerciale din sector sunt privatizate. . În ceea ce priveşte competitivitatea produselor realizate în sectorul pielarie-incaltaminte (sub raport calitate-preţ), exista diferenţe între diferitele subsectoare. Produsele din domeniul prelucrãrii pieilor între 40 şi 70%, talpile din cauciuc, PVC şi termoplastic au o gama redusã de sortimente şi culori şi sunt relativ puţin competitive (25%), dar incaltamintea cu fete din piele naturala este competitivã pe piata mondialã şi agreatã de Uniunea Europeanã, iar cea cu fete de inlocuitori este competitivã ca execuţie dar concurata puternic ca preţ de produse similare din Asia de Sud-est. În ceea ce priveşte confecţiile din piele, blana şi inlocuitori 50% din producţie este de mare competitivitate şi de buna calitate, la fel manusile din piele şi marochinaria din piele. Marochinaria din inlocuitori este competitivã în proporţie de 50% dar este puternic concurata ca preţ, design şi diversitate de produsele similare din Asia de Sud-Est. . Obiectivul principal al sectorului pielarie-incaltaminte îl constituie restructurarea şi dezvoltarea în vederea creşterii competitivitatii, cu costuri materiale şi sociale minime şi eficienta maxima. Principalele acţiuni care vor conduce la realizarea acestui obiectiv sunt asemãnãtoare cu cele care vor trebui întreprinse în sectorul textil, existând însã şi acţiuni specifice: - Restructurarea, retehnologizarea şi redimensionarea capacitãţilor din subsectoarele primare, tabacarii, componente pentru incaltaminte, accesorii, inlocuitori de piele; - Restructurarea, modernizarea şi redimensionarea tabacariilor pentru creşterea competitivitatii pieilor finite şi pentru reducerea poluarii solului, apelor şi aerului. - Reducerea capacitãţilor de producţie în tabacarii determinând astfel creşterea gradului de utilizare a capacitãţilor de producţie de la 46,5% în anul 2000 la 77% în 2004; . Subsectoarele de fabricaţie din acest sector sunt potenţial profitabile, existând avantaje competitive similare celor din sectorul textile-confecţii din care cea mai importanta este existenta unui potenţial agricol ridicat, care poate oferi o mare parte a pieilor necesare sectorului. . Principalele direcţii pentru dezvoltarea sectorului sunt şi ele similare celor din industria textila, cu o atentie specialã acordatã protecţiei mediului prin retehnologizarea tabacariilor şi închiderea acelora puternic poluante şi fãrã perspective de viabilitate. De asemenea este necesarã reorientarea cãtre obţinerea de piei prelucrate de o calitate superioarã. . Dezvoltarea activitãţii economice în sector va fi diferenţiatã în perioada 2001-2004, pe subsectoarele componente astfel: - subsectoarele producãtoare de incaltaminte, confecţii piele şi marochinarie vor cunoaşte ritmuri mari de creştere (9%); - subsectorul primar producãtor de semifabricate şi piei finite va cunoaşte, ca urmare a unor acţiuni de restructurare şi redimensionare a capacitãţilor la nivelul necesitãţilor de consum, ritmuri de creştere de 10-18%. 7.6. Industria lemnului 7.6.1. Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului (exclusiv producţia de mobila) . Bazatã pe importantul fond forestier al tarii (6,3 milioane hectare de padure), industria de exploatare şi prelucrare a lemnului a cunoscut o dezvoltare importanta. Dupã anul 1990, când exploatarea pãdurilor din România s-a înscris în metodologia europeanã de calcul a volumului maxim anual permis pentru recoltare, masa lemnoasã exploatatã s-a redus determinând declinul producţiei industriale a sectorului. . Totuşi în ultimii ani, o evoluţie ascendenta au avut-o productiile de cherestea (108% în anul 2000 fata de 1989) şi parchet (109% în anul 2000 fata de 1989). Au crescut exporturile la: busteni; cherestea şi panouri din lemn masiv. Creşterea exportului de busteni şi cherestea, produse cu valoare adãugatã scãzutã, a contribuit la scãderea eficientei exportului întreprinderilor din sector. . În cadrul sectorului îşi desfãşoarã activitatea cca. 4012 întreprinderi, din care 70 înfiinţate înainte de anul 1989. Sectorul este privatizat în proporţie de 99,8% (numai 9 de societãţi comerciale din cadrul sectorului mai deţin capital majoritar de stat). Numãrul de salariaţi din cadrul sectorului, a scãzut la 67000 persoane în 2000, odatã cu reducerea activitãţilor de exploatare şi de prelucrare a lemnului. Industria de prelucrare a lemnului are o pondere importanta în cadrul economiei naţionale realizand în anul 2000 un nivel de 2,4% din volumul producţiei industriale şi 5,7% din volumul total al exportului. În acest sector industrial lucreazã 3,4% în numãrul salariaţilor din industrie. . Ţinând seama de importantele avantaje pe care le deţin întreprinderile din acest sector industrial (resurse indigene de materii prime regenerabile; amplasarea pe întreg teritoriul tarii; forta de munca bine calificatã etc.), precum şi de evoluţia prognozata a cererii interne şi externe, se estimeaza ca industria de prelucrare a lemnului va continua sa se dezvolte. . Sunt asteptate cresteri substanţiale de producţie şi importante cresteri ale exportului. (198,6% pentru placaj; 130% la panel; cca. 330% la PAL; 135% la PFL + MDF; 121,4 la parchet; 117% la panouri din lemn masiv). . Dezvoltarea viitoare a sectorului va fi realizatã printr-o politica sectoriala care sa punã în valoare avantajele competitive ale întreprinderilor. Se va urmãri cu prioritate valorificarea superioarã a resurselor forestiere corelata cu protejarea mediului înconjurãtor. 7.6.2. Industria mobilei şi a altor produse din lemn . Activitãţile din acest sector sunt caracterizate prin ponderea de peste 90% care o reprezintã producţia de mobila, şi alte produse finite din lemn: instrumente muzicale, articole de sport, jucarii din lemn, creioane, chibrituri, s.a. s-au dezvoltat pe baza materiei prime indigene (diferite esente de lemn) a forţei de munca calificate în acest domeniu şi au fost susţinute de cererea interna şi externa. . În anul 2000 producţia de mobila a reprezentat 90% din cea a anului 1989. Volumul exportului, în acelaşi an a fost de 441 milioane USD, reprezentând cca. 95% din realizarile anului 1989. În cadrul sectorului îşi desfãşoarã activitatea un numãr de 2679 întreprinderi din care 2565 sunt IMM, înfiinţate în marea lor majoritate dupã anul 1990. Industria mobilei şi a altor produse finite din lemn a avut în anul 2000 o pondere importanta în cadrul economiei şi industriei: 2,1% din volumul producţiei industriale; 4,4% din volumul total al exportului; 4,9% din numãrul salariaţilor din industrie. . În perspectiva anilor 2001 - 2004, pentru producţia şi exportul de mobilier se preconizeaza cresteri anuale de 6-7%. De asemenea, se estimeaza o creştere a numãrului de personal din acest domeniu de la 97.000 în anul 2001, la cca. 100.000 în anul 2004. . În perspectiva se preconizeaza ca în industria lemnului activitãţile de producţie se vor orienta spre cele competitive şi eficiente. Se estimeaza dezvoltarea urmãtoarelor domenii: - Industria de mobilier din lemn şi în special de mobilier pentru birotica, mobilier hotelier şi pentru comerţ; - Componente semifabricate pentru mobila; - Produsele superior prelucrate (instrumente muzicale, articole de sport, jucarii din lemn, articole de uz gospodãresc etc.); - Activitãţile care valorifica lemnul de mici dimensiuni; - Articolele de feronerie pentru mobila Aceasta orientare este posibila având în vedere ca: România dispune de resurse lemnoase regenerabile diversificate, în cantitãţi mari, de calitate buna; exista experienta şi tradiţie în domeniu, prin produsele mai sus prezentate se valorifica superior masa lemnoasã (cca 1000 USD/mc), produsele fiind competitive pe piata autohtona şi internationala au asigurata desfacerea (peste 70% la export), produsele înglobeazã multã creaţie şi manopera pe care le valorifica superior. Principala problema care trebuie rezolvatã este necesitatea dezvoltãrii în ţara a unei şcoli de design pentru mobilier. Trebuiesc imbunatatite tehnologiile care sa permitã folosirea altor materiale cum ar fi plasticul şi vinilinul pentru acoperirea lemnului pentru mobilierul de bucatarie şi cel de birou. Se estimeaza ca se va menţine nivelul actual al producţiei la urmãtoarele produse: cherestea, placaje, panel, furnire, construcţii din lemn. Menţinerea nivelului de producţie este susţinutã de urmãtoarele argumente: . produsele valorifica la nivel mediu materialul lemnos şi nu se recomanda dezvoltarea unor capacitãţi excedentare de producţie; . nivelul actual de producţie trebuie menţinut în vederea asigurãrii strictului necesar de prefabricate pentru mobila; 7.6.3. Industria de celuloza şi hârtie . Acest domeniu s-a dezvoltat în România pe baza materiilor prime regenerabile (lemnul) şi a celor reciclabile (maculatura) existente în ţara. Are o tradiţie de peste 100 de ani şi cuprinde în prezent 28 de întreprinderi mari şi peste 100 de întreprinderi mici şi mijlocii cu activitate în special în domeniul realizãrii de confecţii din hârtii şi cartoane, iar gradul de privatizare este de cca 80%. . În perioada 1989-2000 industria de celuloza şi hârtie a trecut prin restructurari majore, fiind oprite definitiv o serie de capacitãţi de producţie neperformante, ce insumeaza cca 46% din capacitatile de producţie a materialelor fibroase şi cca 17% din instalaţiile de produs hârtii şi cartoane. . Numãrul de personal s-a redus la cca 46,5% fata de 1989 în anul 2000 (cca 20000 salariaţi). Producţia în anul 2000 fata de 1989 se situeaza la nivelul de: 44,5% la material fibros; 47,6% la hârtii şi cartoane; 42,7% la confecţii din hârtie şi cartoane. Exportul de hârtii şi cartoane, în anul 2000 este mai mare cu cca 38,5%, iar importul de hârtii şi cartoane a depãşit în anul 2000 de cca 10 ori cantitatea importata în 1989. În prezent industria de celuloza şi hârtie are o pondere de 1,2% în producţia industriala totalã şi 0,7% în exportul total. . Pentru viitor, evoluţia industriei de celuloza şi hârtie va depinde de modul în care vor fi puse în valoare avantajele competitive pe care le deţine (surse de materii prime, forta de munca calificatã, tradiţie). Exista un mare potenţial de piata interna, datoritã nivelului relativ scãzut al consumului de hârtie de 15 kg/locuitor fata de 48 kg/locuitor în UE. Problemele ce trebuiesc rezolvate ţin de necesitatea modernizãrii echipamentelor şi tehnologiilor şi de reducerea poluarii solului, apei şi aerului. . Luând în consideraţie competitivitatea unor produse, experienta şi abilitatile tehnice, piata realã în special în regiunea Balcanilor, se estimeaza ca au perspective de dezvoltare fabricatiile de: hârtie de scris tipar, hârtii şi cartoane speciale (calandrate şi cretate); carton duplex şi ondulat; articole higienico-sanitare; confecţii papetare; celuloza papetara; semiceluloza şi pasta mecanicã la strictul necesar pentru realizarea produselor amintite, pentru ca: - produsele sunt competitive şi nu acoperã necesarul economiei naţionale; - exista experienta şi abilitaţi tehnice în domeniu; - exista perspective reale de export în regiunea Balcanica. Îşi menţin nivelul producţiei fabricatiile de hârtie de ziar şi de ambalaj. Aceasta evoluţie este determinata de: insuficienta resurselor de masa lemnoasã pentru celuloza şi gradul redus de valorificare al lemnului (100 USD/mc). Pentru realizarea unor salturi tehnologice importante este necesar importul unor tehnologii sau crearea unor societãţi mixte cu aport de capital strãin în natura sub forma de dotãri tehnice. 7.7. Industria materialelor de construcţii, a sticlei şi a ceramicii de uz gospodãresc 7.7.1. Industria materialelor de construcţii . Industria materialelor de construcţii a cunoscut, înainte de 1989, o dezvoltare importanta bazatã pe resursele de materii prime indigene şi pentru susţinerea activitãţilor din construcţii. În prezent, sectorul deţine o pondere în producţia industriala de 2,1%. La începutul anului 2000 în cadrul sectorului îşi desfasurau activitatea peste 900 întreprinderi, din care 106 mijlocii şi mari, restul, întreprinderi mici. Peste 90% din capitalul social al societãţilor din sector erau privatizate la sfârşitul anului 2000. . Datoritã declinului economic din domeniul construcţiilor în special, industria materialelor de construcţii a avut o evoluţie descendenta. A scãzut în mod drastic producţia la principalele produse. Indicii productiilor înregistrate în anul 2000 fata de 1989 au fost: 53% la ciment, 45% la var; 69% la ipsos; 61% la caramizi ceramice. Numãrul de personal din cadrul sectorului s-a redus de la cca. 89000 salariaţi în anul 1989, la 41000 salariaţi în anul 2000 (46%). . Bazat pe avantajele competitive ce le deţine: materii prime indigene, personal calificat, tradiţie în domeniu s.a., sectorul a cunoscut un anumit reviriment, în anul 2000 când nivelul producţiei la unele produse a depãşit nivelul anului 1989: 160% la obiecte sanitare, 166% la plãci pentru pereţi şi pardoseli. . Industria de ciment este practic total privatizata şi s-au fãcut importante investiţii în sector, ceea ce a condus la creşterea productivitatii muncii şi a exportului. În viitor industria materialelor de construcţii are bune perspective de dezvoltare pentru a susţine cererea prognozata a altor sectoare (construcţii, infrastructura), şi pentru a satisface piata interna şi cererile la export. 7.7.2. Industria sticlei şi a ceramicii de uz gospodãresc . Acest sector industrial cuprinde fabricarea, prelucrarea şi fasonarea sticlei plane, fabricarea articolelor din sticla, a fibrelor de sticla, a sticlei tehnice, precum şi fabricarea articolelor ceramice pentru uz gospodãresc şi ornamental. . Aceste subsectoare, deşi sunt energointensive, s-au dezvoltat pe baza resurselor de materii prime existente în ţara, a forţei de munca calificate şi a traditiei în acest domeniu. În ultimii ani, capacitatile de producţie mai puţin performanţe au fost oprite, fiind menţinute în funcţiune cele viabile şi care realizeazã produse care sunt cerute pe piata interna şi la export. . Datoritã scaderii cererii pe piata interna, schimbãrii volumului şi structurii cererii pentru export, acest sector industrial s-a restructurat, iar productiile s-au redus la majoritatea produselor. Cu toate acestea s-au înregistrat şi evolutii favorabile, astfel la unele grupe de produse indicii producţiei au prezentat valori crescatoare cum sunt la fire de sticla şi ceramica de uz gospodãresc. Exportul a crescut în anul 2000 cu cca. 36% fata de anul 1989 iar numãrul de personal a înregistrat o reducere de 28% (37 mii pers.). . În prezent, în cadrul sectorului îşi desfãşoarã activitatea cca. 310 întreprinderi, din care 44 provin din fostele întreprinderi de stat, iar 266 sunt înfiinţate dupã 1990 şi sunt IMM-uri. . În industria de sticlarie şi ceramica se produc în prezent peste 45000 produse (modele şi decorari) pe an, gradul de satisfacere a pieţei interne fiind de 80% la produsele din sticla şi 90% la produsele din ceramica fina. . Ţinând seama de avantajele competitive ale majoritãţii itreprinderilor din cadrul sectorului şi de competitivitatea unor produse la intern şi la export, se estimeaza pentru perioada 2001-2004 creşterea producţiei la unele grupe de produse (în special cele cu valoare adãugatã mare) şi mãrirea vânzãrilor la export. Pentru întregul sector al industriei materialelor de construcţii, a sticlei şi ceramicii de uz gospodãresc se estimeaza dezvoltarea subsectoarelor: sticlarie şi ceramica de uz gospodãresc şi decorativa; sticlarie de ambalaj superusoara, sticla plana (geam float) şi prelucrarea acesteia, obiecte sanitare din portelan, produsele din gips-carton, cimenturi superioare, plãci ceramice pentru pereţi şi pardoseli. Creşterea este posibila având în vedere: existenta abilitãţilor tehnice şi de indemanare; produsele fiind competitive au desfacerea asigurata cu perspective de creştere a cererii pe piata externa, deşi energointensive, procesele de producţie sunt eficiente economic (rata anuala a rentabilitatii variaza între 10 şi 35%), iar accesul la resursele de materii prime este facil. Menţinerea actualului nivel de producţie este de asteptat în urmãtoarele subsectoare: ceramica bruta de construcţii (caramizi şi tigle); materii hidro şi termoizolatoare; producţia de BCA; producţia de cimenturi inferioare, producţia de prefabricate din beton. Aceasta previziune este susţinutã de faptul ca unele produse sunt competitive numai pe piata interna, altele sunt înlocuite cu produse noi, iar cele mai multe se produc la limita inferioarã a rentabilitatii. 7.8. Industria de apãrare . Industria de apãrare are un caracter strategic determinat de contribuţia la securitatea tarii şi de deosebita importanta pentru intrarea României în NATO şi pentru economie (cu rol în export şi ca stimulent pentru inovare tehnologicã) precum şi ca suport pentru creşterea credibilitatii politicii externe. . Agenţii economici din industria de apãrare au o structura de producţie mixtã, respectiv militarã şi civilã. Aceasta este justificatã din rationamente de sustinere reciprocã a sectoarelor de producţie. . Ponderea producţiei militare în total producţie realizatã în industria de apãrare a scãzut de la 45%, în anul 1989, la aproximativ 4,1%, în anul 2000. . Structura agenţilor economici cu capacitãţi de producţie de apãrare în anul 2000 se prezintã astfel: - Dupã natura capitalului: 71,9% aparţine sectorului mixt (stat şi privat) şi 28,1% sectorului de stat; - Dupã forma juridicã: 82,8% cu personalitate juridicã, iar 17,2% sucursale orientate pe componente exclusiv militare, fãrã personalitate juridicã. . Politica industriei de apãrare vizeazã realizarea urmãtoarelor obiective strategice: - stabilirea capacitãţilor militare de care sa dispunã industria de apãrare; - profilarea raţionalã a fabricaţiei, pe categorii şi tipuri de produse militare, în funcţie de cererile beneficiarilor interni şi externi; - modernizarea capacitãţilor de producţie prin implementarea unui program investitional agresiv care sa vizeze: . înlocuirea vechilor linii de fabricaţie, uzate tehnic şi moral, cu altele performanţe, caracterizate prin inalta productivitate şi consumuri de materiale reduse; . redimensionarea spaţiilor de producţie şi concentrarea activitãţilor în spaţiile necesare asigurãrii continuitãţii fluxurilor tehnologice; . achiziţionarea, în sistem offset, a unor utilaje multifunctionale care sa permitã lãrgirea gamei de produse cu desfacere asigurata; . informatizarea proceselor de producţie, desfacere, decizie. - diversificarea portofoliului de clienţi externi prin practicarea unei politici active de marketing, constând în: . informarea larga a potenţialilor cumpãrãtori asupra produselor realizate de agenţii economici; . deschiderea de noi pieţe de desfacere a produselor militare; . participarea la crearea unei pieţe europene de armament. - privatizarea etapizata a infrastructurii producţiei de apãrare. - stabilirea de parteneriate economice cu firmele cele mai performanţe din ţãrile membre NATO; - crearea unui cadru juridic care sa permitã guvenului o mai buna utilizare a direcţiilor strategiei de acţiune în domeniu; - stabilizarea producţiei (de apãrare şi civile) şi folosirea eficienta a forţei de munca; - crearea unui context favorabil ajustarii structurale a producţiei de apãrare; - creşterea exporturilor prin participarea la licitaţii internaţionale, în condiţii de competitivitate cu firmele din alte tari. 7.9. Industria alimentara . În prezent, în industria alimentara îşi desfãşoarã activitatea peste 35200 de agenţi economici, ponderea detinand-o sectorul privat, care reprezintã cca. 99% din total, iar pe subsectoare industriale, cea mai mare pondere, în ordine descrescãtoare, se regaseste în domeniul de morarit şi panificatie, carne şi produse din carne, bãuturi alcoolice, lapte şi produse lactate, prestãri de servicii, ape carbogazoase şi alte bãuturi, conserve din legume şi fructe şi bãuturi racoritoare, uleiuri şi grãsimi vegetale, zahãr şi produse zaharoase, peste şi produse piscicole. . Capacitatile de producţie în domeniul industriei alimentare au crescut, odatã cu mãrirea numãrului agenţilor economici, astfel încât pe subsectoare acestea sunt în mãsura sa asigure atât necesarul de consum intern, cat şi disponibilitati pentru export. Peste 60% din capacitatile de producţie sunt modernizate, iar din acestea 80% sunt unitãţi care pot realiza produse competitive pentru export. Din cele 440 de unitãţi de industrie alimentara cu capital majoritar de stat existente la nivelul anului 1993, au fost privatizate pana la finele anului 2000 un numãr de 287, iar 48 se afla în reorganizare juridicã şi faliment. . Se remarca o specializare a acestor capacitãţi pe un singur produs sau pe o grupa de produse, ceea ce conduce la creşterea nivelului de competitivitate. Aceasta se manifesta mai pregnant în domeniul de morarit şi panificatie, ulei, zahãr, bere şi vin, lapte şi produse lactate. Productiile realizate în industria alimentara reprezintã cca 12,7% din volumul total al producţiei industriale. . Pentru toate produsele sau grupele de produse din industria alimentara au fost elaborate şi aprobate standarde profesionale. De asemenea au fost adoptate ca standarde romane 33 de standarde europene şi 77 standarde internaţionale, pentru metode de analiza şi parametri de calitate ai produselor alimentare şi au fost revizuite alte numeroase standarde romane în domeniu. . Pe termen mediu obiectivul principal este creşterea în continuare a competitivitatii industriei alimentare şi alinierea în totalitate la reglementãrile în domeniu ale Uniunii Europene. 8. IMPLEMENTAREA PREVEDERILOR POLITICII INDUSTRIALE . Complexitatea procesului de implementare a politicii industriale necesita din partea Ministerului Industriei şi Resurselor, o abordare perseverenta şi responsabilã care sa vizeze în principal trei planuri: - Perfecţionarea cadrului institutional de gestionare/monitorizare. - elaborarea unui calendar de mãsuri şi acţiuni, care sa punã în practica prevederile politicii industriale. - etapizarea pe termen mediu a acestor mãsuri şi acţiuni. . Implementarea etapizata a politicii industriale va fi coordonata de GRUPUL INTERMINISTERIAL constituit în acest scop prin Hotãrâre de Guvern şi care va fi realizatã conform Planului de Acţiune aferent, cu posibilitatea derulãrii simultane a unor acţiuni din etape diferite, care trebuie sa înceapã cu mãsurile care sa contribuie la realizarea stabilitatii macroeconomice necesarã dezvoltãrii economice durabile şi care se referã în principal la restructurare şi privatizare şi la mediul economic. . Pornind de la stadiul actual al dezvoltãrii economiei şi de la performanţele recente ale industriei româneşti, în scopul realizãrii obiectivului principal al politicii industriale şi anume creşterea competitivitatii industriale, se impune o etapizare a acţiunilor, fãrã a exclude posibilitatea derulãrii simultane a unor acţiuni din etape diferite: Etapa 1 (2001-2002) - Accelerarea ajustarii structurale, ceea ce presupune continuarea şi întãrirea procesului de restructurare şi privatizare, inclusiv de închidere de capacitãţi neviabile, şi crearea condiţiilor de relansare economicã şi de dezvoltare durabila. - Ameliorarea mediului de afaceri astfel încât sa devinã prielnic şi predictibil şi asigurarea unui mediu economic deschis şi viabil, bazat pe un sistem legislativ simplu, stabil şi stimulativ şi pe un cadru institutional corespunzãtor şi eficient Etapa II (2003-2004) - Asigurarea creşterii competitivitatii pentru produsele şi serviciile industriale prin implementarea celorlalte mãsuri şi acţiuni necesare, astfel încât acestea sa poatã face fata presiunii forţelor concurentiale existente pe piata internationala, în condiţiile globalizarii economiei. . În acest scop Guvernul României va accelera restructurarea în industrie abordand acest proces simultan pe mai multe planuri: - modificarea formei de proprietate (accelerarea privatizãrii); - dimensionarea capacitalilor de producţie în raport cu cererea solvabilã a pieţei (restrangeri sau inchideri de capacitãţi neviabile); - gradul de participare la creşterea PIB (creşterea valorii adãugate a produsului). . Guvernul României va accentua în anul 2001 procesul de restructurare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, prin diminuarea şi/sau oprirea activitãţilor industriale neperformante, în corelare cu cererea solvabilã a pieţei, astfel încât sa rezulte capacitãţi de producţie capabile sa genereze profit în condiţii economico-financiare favorabile. . De asemenea Guvernul României va accelera în anul 2001 procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat astfel încât sa se mãreascã ponderea sectorului privat, inclusiv în industrie, pentru a avea garanţia creşterii eficientei activitãţii şi asigurãrii condiţiilor de dezvoltare mai rapida a sectorului tertiar. . Politica Industriala a României va fi actualizatã în corelare cu evoluţia mediului economic şi pe baza consultãrilor cu autoritãţile publice cu competente în domeniu, cu partenerii de dialog social (sindicate, patronate, asociaţii profesionale) şi cu alţi factori de influenta asupra activitãţilor industriale. PLAN DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI INTRODUCERE Tinta finala a acţiunilor guvernamentale în domeniul politicii industriale o constituie creşterea competitivitatii şi a performantelor industriei româneşti. Guvernul României este constient ca atingerea acestui obiectiv este condiţionatã în principal de asigurarea unui mediu de afaceri deschis, viabil şi stabil concomitent cu mãsuri de accelerare a ajustarii structurale, precum şi de promovarea investiţiilor intangibile (promovarea C&D şi inovarii, investiţii în capitalul uman şi flexibilizarea forţei de munca, politici active în domeniul calitãţii, armonizarea standardelor, etc.), de asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurãtor şi pentru susţinerea dezvoltãrii cooperãrii industriale şi a IMM. Principala initiativa în acest scop o constituie ajustarea structuralã, pentru care responsabilitatea aparţine operatorilor economici, autoritãţilor publice revenindu-le rolul de a sprijini şi facilita desfãşurarea proceselor. De aceea Guvernul are în vedere întãrirea capacitãţii agenţilor economici de a face fata forţelor pieţei şi competitiei pe piata interna şi internationala. Acest document are rolul unui program de lucru, astfel încât periodic, pe baza monitorizarii sale, sa se poatã face o evaluare a situaţiei şi sa se aducã ajustarile necesare. La stabilirea mãsurilor s-a avut în vedere acţiunea conjugata a factorilor de influenta din intreaga economie în scopul de a atinge eficienta dorita a acţiunilor. În acelaşi context acţiunile prevãzute în Planul de Acţiune sunt în concordanta cu prevederile Strategiei de Dezvoltare Economicã pe Termen Mediu a României transmisã în martie 2000 la CE/UE şi cu Programul de guvernare aprobat de Parlamentul României. Planul de acţiune insumeaza o serie de mãsuri şi acţiuni cu aplicare imediata şi în perspectiva, este structurat şi urmãreşte liniile directoare ale politicii guvernamentale în domeniul industriei, referindu-se la obiectivele care conduc la creşterea performantelor şi la îmbunãtãţirea competitivitatii industriei româneşti. Implementarea prevederilor Politicii Industriale urmeazã sa fie realizatã în doua etape (2001-2002 şi 2003-2004), cu posibilitatea derulãrii simultane a unor acţiuni din etape diferite, începând cu mãsurile care contribuie rapid şi semnificativ la realizarea stabilitatii macroeconomice, cu referire în principal la continuarea şi accelerarea ajustarii structurale precum şi la îmbunãtãţirea mediului de afaceri. În acelaşi timp pentru unele mãsuri şi acţiuni este avutã în vedere derularea implementarii pe termen mai lung, respectiv pana în anul 2006, care deşi depãşeşte termenul mediu pentru care a fost elaborata Politica industriala a României (2001-2004) contribuie la construirea economiei de piata viabila şi funcţionalã, precum şi la întãrirea capacitãţii de a face fata presiunii concurentiale şi forţelor pieţei unice a Uniunii Europene, condiţii care trebuie asigurate pana în momentul aderãrii României. 1. SUSŢINEREA DEZVOLTĂRII UNUI MEDIU DE AFACERI VIABIL, DESCHIS ŞI PREDICTIBIL O condiţie esenţialã pentru realizarea unei economii de piata viabila şi funcţionalã, precum şi a unei industrii competitive, este crearea unui mediu de afaceri deschis, viabil şi stabil care sa permitã accesul liber al operatorilor economici la competiţie şi dezvoltare. În acest scop, Guvernul României are în vedere un pachet de mãsuri şi acţiuni care sa asigure condiţiile necesare dezvoltãrii activitãţilor economico-productive pe baza unei competitii libere şi loiale pe piata. Aceste mãsuri fac parte din prioritãţile Guvernului României vizând prima etapa (2001-2002) a implementarii prevederilor politicii industriale, alãturi de accelerarea şi adâncirea ajustarii structurale. 1.1. Eliminarea barierelor administrative şi birocratice Pentru simplificarea procedurilor legislative şi administrative aferente initierii de noi afaceri sunt avute în vedere unele mãsuri care sa sprijine dezvoltarea spiritului antreprenorial.
- integrarea sistemelor de înregistrare aparţinând registrului Camera de Comerţ
comerţului cu cel fiscal; şi Industrie a
României (CCIR)
+ Registrul Co-
mertului+Minis-
terul Finanţelor
Publice (MFP)
2001
- întocmirea unui plan de acţiune pentru continuarea CCIR+Registrul
integrãrii modalitãţilor de identificare a operatorilor Comerţului+MFP+
economici cu activitate de import, export, protecţia Ministerul pen-
muncii, în domeniul fiscal şi comercial; tru IMM şi Co-
operaţie (MIMMC)
2001
- pregãtirea şi aprobarea unui plan de eliminare a MIMMC+MFP
barierelor administrative; 2001
- aplicarea planului de eliminare a barierelor administrative MIMMC+MFP
2001-2003
- propuneri de modificare a legislaţiei în vigoare în vederea MIMMC+Ministe-
reducerii numãrului şi simplificarea procedurilor de rul Mincii şi
emitere a avizelor sau acordurilor care sa permitã Solidaritãţii
funcţionarea operatorilor economici, inclusiv pentru Sociale (MMSS)
diminuarea taxelor aferente 2001-2002
1.2. Asigurarea unui cadru legislativ stabil, simplu şi coerent
- revizuirea şi îmbunãtãţirea cadrului legislativ astfel Ministerul
încât sa devinã stabil, stimulativ şi mai transparent Industriei şi
Resurselor (MIR)
+Ministerele
economice
sem.II 2001-2002
- îmbunãtãţirea cadrului juridic şi de reglementare prin MIR
adoptarea acquis-ului comunitar, în domeniul produselor 2001-2003
industriale, în principal vizând libera circulaţie a
mãrfurilor
1.3. Eliminarea barierelor la ieşirea de pe piata prin
îmbunãtãţirea procedurilor de faliment
- creşterea numãrului de judecãtori sindici în tribunalele Ministerul
româneşti Justiţiei (MJ)
Sem.II 2001-2002
- analiza modului în care se aplica prevederile legii Mj+Ministerele
falimentului, dezbaterea concluziilor raportului cu economice
comunitatea de afaceri şi aplicarea mãsurilor corective Sem.II 2001
identificate ca fiind necesare
1.4. Îmbunãtãţirea sistemului contabil şi de audit
- introducerea cerinţelor pentru societãţile cotate la Bursa Camera Audito-
de Valori Bucureşti şi tranzacţionate pe piata RASDAQ de a rilor din
avea situaţii financiare auditate potrivit România+MFP
Standardelor Internaţionale de Audit 2001-2003
- introducerea Standardelor Internaţionale de Contabilitate MFP
(IAS), respectiv a Sistemului de Contabilitate armonizat cu 2001-2004
Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de
Contabilitate pentru societãţile care îndeplinesc
criteriile prevãzute de Directiva a IV-a a CEE
1.5. Crearea de condiţii favorabile activitãţilor industriale
- disciplinarea agenţilor economici din punct de vedere al MJ+MFP
obligaţiilor reciproce rezultate din raportul furnizor- +Ministerele
-beneficiar; economice
2002
- revizuirea regimului fiscal în ceea ce priveşte amortizarea, MFP
rezervele, recunoaşterea cheltuielilor de afaceri şi 2002
impozitarea profitului investit;
- întãrirea disciplinei fianciare MFP
2001-2004
- fundamentarea şi elaborarea unui proiect pentru Ministerul
introducerea în România a sistemului de Comunicaţiilor
achizitionare "pe cale electronica" şi Tehnologiei
Informatiei
(MCTI)
2003-2004
- proiectarea de instrumente de politica comercialã care sa Ministerul
aibã drept scop îmbunãtãţirea structurii producţiei în Afacerilor
vederea realizãrii de produse cu cerere la export şi cu Externe
valoare adãugatã mare, cu un înalt grad de inteligenta (MAE)+MIR
incorporata în condiţiile globalizarii economice 2001-2006
- elaborarea şi implementarea de înţelegeri bilaterale, între MAE+MIR
România şi alte tari, care sa aibã ca obiectiv eliminarea 2001-2006
eventualelor discriminãri
- revizuirea politicii fiscale pentru a deveni mai flexibila, MFP
relaxata şi stimulativa 2002
- iniţierea unor reglementãri pentru susţinerea exporturilor MFP+MIR
de produse superior prelucrate martie 2002
1.6 Stimularea dezvoltãrii investiţiilor
- stabilirea unui portofoliu anual de proiecte de investiţii MIR
prioritare pentru care se va urmãri atragerea de investitori 2001-2004
strãini semnificativi
- simplificarea procedurilor pentru avizarea investiţiilor Ministerul
Dezvoltãrii şi
Prognozei (MDP)
2001
- realizarea de materiale şi acţiuni promotionale, la nivelul MDP+MIR+MAE
practicilor internaţionale, pentru atragerea de investiţii 2002-2004
strãine
- promovarea comenzilor publice Autoritãţi
publice
centrale şi
locale
2001-2004
- îmbunãtãţirea cadrului legislativ în domeniu, vizând MDP
investiţiile directe cu impact economic major 2001
2.1 Prevenirea practicilor anticoncurentiale
- concentrarea eforturilor pentru prevenirea practicilor Consiliul
anticoncurentiale prin: Concurentei +
Oficiul
Concurentei
● asigurarea transparenţei acordurilor încheiate între 2001-2006
companii, care trebuie sa se supunã prevederilor
Legii Concurentei
● eliminarea barierelor de intrare pe diferite pieţe, 2001-2006
prin:
■ controlul concentrarii economice;
■ reanalizarea prevederilor care permit acordarea fãrã
concurenta a licenţelor de concesionare cãtre
operatorii de stat
2.2 Aplicarea regulilor privind acordarea sprijinului de stat
stabilit prin <>Legea nr. 143/1999 (legea ajutorului de stat)
- controlul riguros al ajutoarelor de stat prin aplicarea Consiliul
prevederilor stabilite de reglementarea specifica Concurentei +
(<>Legea nr. 143/1999 ) şi acţiuni vizând: Oficiul
Concurentei
● informarea tuturor instituţiilor care oferã ajutoare de
stat în ceea ce priveşte sfera de acoperire a notiunii
de ajutor de stat şi necesitatea anunţãrii prealabile a
intentiei de a oferi sprijinul dec. 2001
● descurajarea demersurilor instituţiilor publice de a
introduce noi scheme de ajutoare de stat fãrã a obţine
în prealabil autorizarea Consiliului Concurentei 2001-2006
● îndeplinirea atribuţiilor ce revin Oficiului Concurentei
în domeniul inventarierii şi monitorizarii ajutoarelor
de stat 2001-2006
● promovarea regulilor de concurenta şi a ajutorului de stat,
mediatizarea prevederilor legilor respective prin publicaţii
şi seminarii dec. 2001
● pregãtirea profesionalã a personalului pe probleme de
concurenta şi ajutor de stat 2001-2006
2.3 Clarificarea obiectivului şi limitelor reglementãrii de
cãtre stat a activitãţilor în diferite sectoare economice
- restrangerea domeniilor supuse reglementãrii statului MDP+Ministerele
(de preferinta reglementarea de cãtre stat a activitãţilor economice
economice se va limita la monopolurile naturale) 2001-2002
2.4 Asigurarea competitiei libere în obţinerea de
contracte privind achiziţiile publice
- elaborarea şi aplicarea unui program naţional de instruire
privind achiziţiile publice prin organizarea de seminarii
şi prin punerea la dispoziţia celor interesaţi a materialului
didactic sub forma de CD-ROM şi realizarea totodatã a unui
sistem de atestare a instructorilor care au urmat şi absolvit
cursurile de instruire. Programul va realiza instruirea
personalului de specialitate al altor autoritãţi contractante,
precum şi a unor entitãţi sau grupuri implicate, inclusiv
ofertanţi, urmãrindu-se asigurarea capacitãţii personalului
de specialitate al autoritãţilor contractante de a duce la
bun sfârşit procedurile pentru atribuirea contractelor de MFP +
achiziţie publica, de a elabora documentaţia achiziţiei şi Agenţia
anunţurile informative, de a evalua ofertele şi de a conduce Nationala a
îndeplinirea contractului; de asemenea, se urmãreşte Funcţionarilor
îmbunãtãţirea reacţiei prin care sectorul privat rãspunde Publici
la acţiunile administraţiei publice. 2002-2006
3.1 Continuarea realizãrii prevederilor programului PSAL I cu Banca Mondialã
● oferirea la privatizare a societãţilor SC ALRO SA, Autoritatea
SC ALPROM SA, SC SIDEX SA pentru
Privatizare şi
Administraţia
Participa-
tiunilor
Statului
(APAPS)
Sem. II
2001-2002
● continuarea procesului de privatizare pentru 4 din
cele 5 societãţi comerciale din componenta de (APAPS)
privatizare "caz cu caz" (SC Hidromecanica SA, Sem. II
SC Electroputere SA, SC Romvag SA, SC Antibiotice SA) 2001-2002
● iniţierea procedurii de privatizare pentru societatea (APAPS)
Tractorul Braşov Sem. II
2001-2002
● oferirea la privatizare a cel puţin 30 societãţi
comerciale din cele 50 de societãţi grupate în 5 pachete
de câte 10 societãţi fiecare şi realizarea procesului APAPS
de vânzare pentru acestea 2001-2002
● lansarea planurilor de restructurare pentru cele
5 societãţi comerciale din componenta PSAL de
privatizare/restructurare/lichidare (SC IUG SA Craiova,
SC Clujana SA Cluj-Napoca, SC Roman SA Braşov, APAPS
SC Siderurgica SA Hunedoara, SC Nitramonia SA Fagaras) 2001-2002
3.2 Accelerarea procesului de privatizare în industrie
- cuprinderea în cadrul negocierilor programului PSAL II
a unui lot de 20 societãţi comerciale în doua componente:
de privatizare şi restructurare, cu asistenta bãncilor de
investiţii şi a firmelor de consultanţa internalionale:
● 10 societãţi grupate în trei pachete pentru
componenta de privatizare
● 10 societãţi grupate în patru pachete pentru componenta
de restructurare şi oferirea la privatizare şi
privatizarea/restructurarea a 7 societãţi comerciale APAPS
din fiecare componenta, pana la sfârşitul anului 2002 2001-2002
- continuarea procesului de privatizare a societãţilor
comerciale la care APAPS este acţionar majoritar, prin
atragerea de investitori romani şi strãini pana la sfârşitul
anului 2002, pentru: cel puţin 10 societãţi mari cu capital
de stat; 300 societãţi mici şi mijlocii şi 100 societãţi în
care statul deţine acţiuni reziduale
- continuarea activitãţilor pentru pregãtirea procesului de
privatizare a SNP PETROM, stabilirea celor mai adecvate
momente şi cai pentru aceasta acţiune precum şi oferirea spre
vânzare pe piata internationala de capital a unui pachet MIR
de acţiuni 2001-2002
3.3 Adâncirea restructurãrii societãţilor comerciale din industrie
● restructurarea organizatoricã a întreprinderilor cu capital
majoritar de stat şi continuarea privatizãrii societãţilor MIR
comerciale fãrã caracter strategic din industria de 2001-2004
apãrare
● modernizarea capacitãţilor de producţie din industria MIR
de apãrare 2001-2004
● mãrirea gradului de integrare, a fabricaţiei
autoturismelor DACIA şi DAEWOO prin creşterea numãrului MIR+APAPS
de componente asigurate de industria orizontala 2001-2006
● separarea infrastructurii unitãţilor din metalurgie şi din
industria construcţiilor de maşini de infrastructura APAPS+MIR
edilitara a oraşelor monoindustriale 2001-2004
● adoptarea unei strategii (program) pentru restructurarea MIR+APAPS
industriei siderurgice 2001
● implementarea prevederilor strategiei (programului) de MIR+APAPS
restructurare a sectorului siderurgic 2002-2005
4.1 Utilizarea eficienta a resurselor umane şi
dezvoltarea instruirii vocationale
- elaborarea unei politici coerente privind ocuparea forţei Ministerul
de munca; aplicarea Legii privind stimularea ocupãrii şi Muncii şi
formãrii profesionale a persoanelor aflate în cãutarea Solidaritãţii
unui loc de munca Sociale
(MMSS)
2001
- creşterea mobilitatii, flexibilitatii, adaptabilitatii
forţei de munca prin promovarea conceptului de pregãtire
continua; amendarea Legii privind formarea continua a
adulţilor şi a Legii privind Consiliul Naţional de Formare MMSS
Profesionalã a Adulţilor 2001
4.2. Stimularea intiativelor de C&D şi inovare şi a
implementarii acestora
- realizarea unui studiu care sa inventarieze proiectele de
cercetare şi inovatiile înregistrate oficial şi care sa
identifice pe cele care pot rezolva problemele actuale şi Ministerul
stringente ale pietii şi ale operatorilor economici şi Educaţiei şi
care pot fi aplicate imediat cu costuri minime în domeniul Cercetãrii (MEC)
industriei. 2002
- crearea unui site pe Internet care sa prezinte cele mai MIR (Oficiul
noi cercetãri şi inovaţii, pe domenii de activitate; pentru Invenţii
şi Mãrci)+MEC
2002
- promovarea unor acte normative privind realizarea de centre MEC
de implementare a rezultatelor C&D pe baza acestora; 2001-2006
- susţinerea dezvoltãrii de strategii de firma pentru mãrirea
capacitãţii de adaptabilitate la schimbãrile de tehnologii MEC+MIR
şi de produse pe piata. 2001-2004
- stimularea întreprinderilor cu obiect apropiat de activitate
pentru a realiza programe de cercetare comune, prin
intermediul institutelor de cercetare şi asociaţiilor
profesionale (eventual cu cofinantare din partea statului
din bugetul pentru cercetare-dezvoltare, sau cu cofinantare MEC+MIR
externa); 2001-2006
- stimularea întreprinderilor care introduc în producţie
rezultatele cercetãrii, dezvoltãrii în ceea ce priveşte
asimilarea de noi tehnologii, noi materiale sau produse,
în vederea reducerii riscului financiar (prin scheme de
reducere a fiscalitatii) pentru implementarea MFP+MIR+MEC
realizarilor C&D 2001-2006
- sprijinirea firmelor de C&D şi realizarea unei cooperãri
strânse a industriei cu institutele de învãţãmânt
superior; susţinerea conlucrarii dintre cercetãtori,
specialişti şi studenţi din institute şi universitãţi cu MEC+MIR
firmele interesate din domeniul industriei 2001-2006
- alocarea de resurse bugetare cu prioritate, numai pe
proiecte de C&D, fezabile, care conduc la efecte economice
sau de alta natura favorabile şi cuantificabile şi care
rezolva probleme imediate ale operatorilor economici şi MEC
ale pietii 2001-2006
- continuarea acţiunilor de integrare a comunitãţii
ştiinţifice şi tehnice româneşti în sistemul de ştiinţa
şi tehnologie european în principal prin participarea la
cel de al cincilea Program Cadru de cercetare, dezvoltare MEC
şi demonstratii al Uniunii Europene 2001-2006
● asigurarea suportului legislativ, administrativ şi financiar
care sa permitã îndeplinirea obligaţiilor asumate prin
asocierea României la cel de al cincilea Program Cadru
şi, ulterior, participarea la cel de al saselea Program
Cadru
● extinderea reţelei naţionale de puncte de contact;
● formarea unei structuri dedicate realizãrii activitãţilor
promotionale, de diseminare a informaţiilor privind
Programul Cadru V, precum şi pentru cele de consultanţa
şi training în vederea participãrii la aceste activitãţi;
● asigurarea condiţiilor pentru informarea, stimularea
şi pregãtirea cercetatorilor;
● constituirea unui oficiu de legatura la Bruxelles;
● realizarea unei noi legãturi între industrie şi universitãţi,
şcoli profesionale şi institute de C&D.
4.3. Promovarea unei politici active de dezvoltare a
infrastructurii calitãţii
- stimularea şi sprijinirea implementarii sistemului de
management al calitãţii (ISO 9000) de cãtre agenţii MIR
economici din industrie 2002-2006
- adoptarea standardelor europene ca standarde naţionale în
procesul de armonizare ca factor de promovare a MIR+MEC
competitivitatii industriale 2001-2004
- îmbunãtãţirea activitãţii organismului naţional de acreditare
şi a laboratoarelor şi organismelor acreditate pentru
asigurarea condiţiilor de semnare a Protocolului European MIR+MEC
de Evaluare a Conformitatii 2001-2003
- dezvoltarea de programe de finanţare destinate IMM pentru MIMMC
introducerea standardelor de calitate (ISO 9000, ISO 14000) 2002-2004
4.4 Realizarea compatibilitatii instituţionale şi legislative
cu UE privind infrastructura calitãţii şi evaluarea
conformitatii
- susţinerea dezvoltãrii capacitãţii instituţionale a
organismelor din cadrul infrastructurii calitãţii prin
programele de asistenta tehnica PHARE 1999 şi 2000 şi prin
subprogramele Planului naţional pentru cercetare-dezvoltare MIR+MEC
şi inovare INFRAS 2001-2003
4.5 Mediatizarea exemplelor de succes în promovarea
investiţiilor intangibile
- realizarea de mese rotunde, emisiuni radio-TV, şi alte acţiuni
de mediatizare, publicarea de articole pentru prezentarea
performantelor şi modalitãţilor aplicate de cei care au MIR+MEC+
crescut competitivitatea produselor prin: MIMMC
● flexibilizarea şi utilizarea eficienta a resurselor umane; 2001-2006
● promovarea C&D şi inovatiei
● creşterea calitãţii şi productivitatii
4.6. Utilizarea eficienta a datelor prelucrate şi gestionate
de sistemele informationale naţionale şi internaţionale
şi diseminarea acestora cãtre operatorii economici
- realizarea de informãri şi colaborãri cu asociaţiile
profesionale şi cu camerele de comerţ şi industrie asupra
bazelor de date naţionale şi internaţionale disponibile şi
asupra posibilitãţilor de utilizare, în vederea diseminarii MIR
cãtre operatorii economici interesaţi 2001-2006
4.7. Întãrirea capacitãţii instituţionale şi administrative
şi creşterea eficientei aplicãrii legislaţiei în
domeniul dreptului de autor şi a proprietãţii
intelectuale şi industriale
- elaborarea legislaţiei necesare pentru întãrirea capacitãţii MIR (Oficiul
institutionate şi administrative în vederea apãrãrii de Stat pentru
drepturilor de autor şi a celor conexe pentru a incuraja Invenţii şi
astfel C&D şi investiţiile strãine Mãrci)+MEC
2002-2004
- explorarea şi dezvoltarea, în colaborare cu Organizaţia
Mondialã a Proprietãţii Intelectuale, a unor proiecte care
sa asigure pentru IMM protecţia drepturilor de proprietate,
informarea şi training-ul necesar privind sistemul
proprietãţii intelectuale, precum şi derularea unor
programe specifice pentru stimularea inovarii şi creşterii MIMMC+MCTI
competitivitatii IMM 2001-2004
4.8. Susţinerea extinderii aplicãrii în activitatea
industriala a tehnologiei informatiei
- stimularea dezvoltãrii producţiei româneşti de software MCTI
2001-2006
5.1. Asigurarea unui cadru legislativ favorabil cooperãrii industriale
- analizarea şi îmbunãtãţirea reglementãrilor legate de
cooperarea industriala, vizând continuarea armonizarii
legislative cu cea a Uniunii Europene, ca element esenţial MIR+MIE
pentru realizarea cooperãrii industriale cu ţãrile UE 2001-2004
5.2 Dezvoltarea instrumentelor de cooperare industriala
- prezentarea prin mijloacele mass-media a oportunitatilor de
cooperare şi realizarea de scheme de cooperare, gãsirea de
parteneri, diseminarea de informaţii privind piata şi MIR+CCIR
potentialii parteneri 2001-2004
- identificarea şi implementarea unor sisteme privind
facilitarea transferului de experienta MIR+CCIR
(management şi know-how) 2001-2004
5.3. Facilitarea informãrii asupra posibilitãţilor de cooperare
- realizarea unei pagini pe site-ul autoritãţii publice în
domeniul industriei care sa informeze asupra forumurilor
internaţionale de sub-antrepriza şi a "saloanelor inversate"
în care asamblorii se întâlnesc cu furnizorii potenţiali, şi
asupra meselor rotunde pe teme specifice, pentru a oferi
posibilitatea de participare întreprinderilor sau MIR+CCIR
asociaţiilor profesionale interesate 2001-2006
- organizarea de mese rotunde şi conferinţe care sa stimuleze MIR
cooperarea între societãţile comerciale 2001-2006
5.4. Elaborarea de noi soluţii de cooperare
- stimularea dezvoltãrii expertizei în engineering financiar
şi aranjamentelor de offset prin informãri şi cursuri MFP+MIR+CCIR
de instruire 2001-2004
5.5. Sprijinirea extinderii ofertei de servicii specializate
de consultanţa şi de instruire în domeniul comerţului
exterior
- sprijinirea infiintarii de servicii de consultanţa în vederea
reducerii impactului insuficienţei cunoaşteri a procedurilor
de marketing, a oportunitatilor sau dificultãţilor existente
pe diferite pieţe şi a insuficienţei cunoaşteri a unei limbi MAE+MIR+CCIR
strãine. 2001-2006
5.6. Sprijinirea cunoaşterii instrumentelor moderne de marketing
- mediatizarea instrumentelor moderne de marketing prin
intermediul mass-media şi a camerelor de comerţ şi industrie,
descrierea avantajelor acestor instrumente şi a posibilitatii
utilizãrii lor, prezentarea realizarilor de succes a acelor MIR+CCIR
oameni de afaceri care le utilizeazã 20O1-2006
5.7 Stimularea dezvoltãrii cooperãrii tehnologice între
industrie, centrele de cercetare şi universitãţi MEC+MIR
prin mese rotunde şi conferinţe 2001-2006
5.8. Extinderea înţelegerilor bilaterale cu alte tari MAE
privind protecţia investiţiilor 2001-2006
5.9. Creşterea eficientei activitãţii compartimentelor
comerciale ale ambasadelor în vederea extinderii
comerţului, vizând cu prioritate cooperarea MAE
industriala 2001-2006
6.1. Asigurarea unui mediu de afaceri favorabil şi stimulativ
pentru investiţii în sectorul IMM
a) perfecţionarea cadrului legislativ, astfel încât sa
favorizeze dezvoltarea IMM
- analiza cadrului legal cu impact direct sau indirect asupra
dezvoltãrii sectorului IMM, în scopul simplificarii, sporirii
coerentei, eliminãrii ambiguitatilor şi alinierii la MIMMC
legislaţia UE; 2001-2004
- organizarea de reuniuni şi conferinţe regionale şi/sau
naţionale pentru identificarea şi gãsirea soluţiilor la MIMMC
problemele majore ale dezvoltãrii sectorului IMM 2001-2004
b) asigurarea unui mediu fiscal propice pentru IMM
- analizarea sistemului de taxe şi impozite în vederea
simplificarii acestuia şi a incurajarii investiţiilor în
cadrul unei legislaţii specifice în concordanta cu MIMMC+MFP+MDP
legislaţia investiţiilor; 2001-2002
c) realizarea unei politici active şi dinamice în scopul
creşterii accesului pe piata
- crearea şi menţinerea unei baze de date comprehensive MIMMC+CCIR+
privind sectorul IMM, disponibile pe INTERNET +CNIPMM
2001-2006
- constituirea reţelei naţionale de centre de consultanţa
şi management al informaţiilor pentru IMM-uri, conform MIMMC
<>Legii nr. 133/1999 2001-2004
6.2. Satisfacerea unor nevoi specifice ale IMM pentru
îmbunãtãţirea capacitãţii de participare pe piata
a) Acces la finanţare:
- elaborarea de programe de finanţare pentru IMM-uri cu
sprijin financiar extern şi/sau de la bugetul de stat:
microcredite, scheme de creditare, acordarea de asistenta
pentru dezvoltarea sistemelor moderne de finanţare, granturi
pentru promovarea antreprenoriatului şi înfiinţarea de
întreprinderi şi pentru proiecte/activitãţi specifice MIMMC
(CDI, transfer de tehnologie, subcontractare, ete.); 2001-2004
- constituirea Fondului naţional de garantare a creditelor MIMMC
pentru IMM-uri, conform <>Legii nr. 133/1999 2001
- constituirea Fondului naţional de cogarantare a creditelor MIMMC
pentru IMM-uri; 2002
- asigurarea participãrii IMM la programe comunitare - al MIMMC
IV-lea Program multianual pentru IMM (2001-2005); 2001-2005
- finanţarea IMM-urilor prin programe PHARE şi mobilizarea MIMMC
de alte surse internaţionale de finanţare 2002-2006
- elaborarea şi implementarea de programe pentru încurajarea
activitãţilor care contribuie la lãrgirea pieţelor
întreprinderilor şi, cu prioritate, la dezvoltarea
exporturilor, prin sprijin financiar şi asigurãri de risc
pentru operaţiuni de comerţ exterior, accesul la informaţii
privind pieţele interne şi externe, pentru operaţiuni de
comerţ exterior, accesul la informaţii privind pieţele
interne şi externe, pentru realizarea de acţiuni MIMMC
promotionale, expoziţii în ţara şi în strãinãtate 2001-2004
b) Spaţii de lucru şi infrastructura fizica
- facilitarea accesului IMM la spaţiile de producţie MIMMC+
disponibile ale societãţilor cu capital majoritar de stat; Ministerele
economice
2001-2006
- oferirea de spaţii şi utilitãţi de producţie, prin MIMMC+
intermediul unor incubatoare de afaceri, centre de inovare, Ministerele
parcuri de afaceri. economice
2001-2006
c) îmbunãtãţirea ofertei de servicii pentru IMM-uri
- elaborarea de programe de pregãtire profesionalã destinate
managerilor şi angajaţilor IMM-urilor, conform MIMMC
<>Legii nr. 133/1999 2001-2004
- elaborarea unui program de informare pentru întreprinzãtori MIMMC
2001-2004
- sprijinirea iniţiativelor de dezvoltare de incubatoare MIMMC
de afaceri, centre de inovare 2003-2006
d) Sprijinirea realizãrii de asocieri ale IMM
- realizarea unui sistem de consultare cu asociaţiile IMM; MIMMC
2002-2003
- promovarea creşterii reprezentativitatii asociaţiilor IMM MIMMC
2002-2006
- susţinerea organizãrii unei intalniri anuale a IMM şi a
asociaţiilor care-i reprezintã, pentru a putea trece în
revista problemele care au apãrut, modalitãţile de rezolvare
şi pentru a se supune rezolvarii alte probleme care au MIMMC
apãrut pe parcurs 2001-2006
6.3. Promovarea IMM în zonele defavorizate
- susţinerea efectuãrii de studii de marketing şi de MIMMC+Ministe-
oportunitati rul Adminis-
● efectuarea de studii regionale pentru a scoate în evidenta tratiei Publice
oportunitatile din zona, resursele, posibilitãţile de (MAP)+MDP
integrare în mediul economic interzonal 2001-2004
- sprijin pentru înfiinţarea de incubatoare de afaceri şi
parcuri industriale în zonele aflate în criza
● oferirea de servicii de consultanţa
● sprijin pentru înfiinţarea de noi afaceri MIMMC+MAP+
● oferire de informaţii asupra legislaţiei şi a procedurilor +MDP
de a fi acceptaţi în parcurile industriale sau în 2001-2004
incubatoarele de afaceri.
6.4 Sprijinirea extinderii folosirii tehnologiei informatiei
în activitatea industriala a IMM şi în serviciile suport
pentru acestea şi a transferului de tehnologie MIMMC+MCTI
cãtre IMM-uri 2001-2006
7. CORELAREA CU PROGRAMUL DE DEZVOLTARE REGIONALA A ROMÂNIEI
7.1 Reducerea discrepantelor între nivelurile de dezvoltare
în interiorul regiunilor, între judeţe, oraşe şi comune,
conform Programului de dezvoltare regionala a României
- modernizarea sistemului de comunicaţii şi transport, care sa Ministerul
determine revigorarea întreprinderilor industriale Lucrãrilor
Publice, Tran-
sporturilor
şi Locuinţei
(MLPTL)+MCTI
2001-2006
- susţinerea realizãrii unui sistem de instruire a forţei de
munca în vederea dezvoltãrii capacitãţii acesteia de a se
adapta rapid noilor sectoare industriale ce vor aparea MMSS
în zona 2002-2003
- stimularea spiritului antreprenorial prin intermediul
diverselor cursuri, inclusiv în licee cat şi în MEC
facultãţile interesate 2001-2006
- sprijinirea administraţiilor publice locale în vederea
acordãrii de facilitãţi eventualilor investitori MAP+Ministerele
(posibilitatea de a închiria clãdiri şi utilaje nefolosite economice
în întreprinderile de stat) 2001-2006
- externalizarea unor activitãţi secundare ale întreprinderilor APAPS+Ministe-
din zona şi constituirea de societãţi comerciale profitabile rele economice
prin extinderea ariei de deservire a acestora; 2001-2006
- elaborarea de programe specifice vizând crearea de locuri APAPS+Ministe-
de munca în zonele supuse procesului de restructurare şi cu rele economice
impact social major Sem.II 2001-2006
8.1. Atragerea partenerilor sociali şi a altor factori
implicaţi în activitatea industriala în procesul
de elaborare a politicilor şi în participarea la decizie.
- realizarea de consultãri şi intalniri periodice, cu
factorii implicaţi în activitatea industriala (sindicate,
patronate, asociaţii profesionale, etc.) privind ajustarea
structuralã şi elaborarea şi punerea în practica a MIR
politicilor industriale. 2001-2006
8.2. Susţinerea întreprinderilor în realizarea creşterii
coeziunii sociale
- consultanţa permanenta, activa şi eficienta oferitã
întreprinderilor în domeniul creşterii coeziunii sociale,
inclusiv popularizarea exemplelor de succes, pentru
stimularea implicarii forţei de munca în activitatea de
luare de decizii, introducerii noilor metode de lucru MIR
şi creşterii mobilitatii forţei de munca, din industrie. 2001-2006
9. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE PROTECŢIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
9.1. Întãrirea capacitãţii instituţionale pentru protecţia
mediului înconjurãtor
- încurajarea şi stimularea introducerii sistemului de Ministerul Ape-
management de mediu (ISO 14001) la nivelul lor şi Protec-
operatorilor economici; tiei Mediului
(MAPM)+Minis-
terele econo-
mice+APAPS
2001-2006
- continuarea organizãrii în fiecare minister, organism
central şi local a unui compartiment de gestionare a
problemelor de mediu în scopul descentralizãrii sistemului
institutional prin stabilirea competentelor de protecţie
a mediului la nivelul comunitãţilor locale, cu accent MAPM
pe acţiunile preventive; 2001-2002
- crearea unor organisme de certificare a sistemelor de
management de mediu şi a unor organisme de inspecţie şi
acreditare a acestora, precum şi a laboratoarelor de MAPM
încercãri pentru domeniul mediului înconjurãtor. 2001-2002
9.2. Consolidarea cadrului legislativ
- elaborarea strategiilor de armonizare cu legislaţia UE pe MAPM+MIR
domeniile definite în acquis-ul comunitar pentru mediu: dec. 2001
- gestionarea deşeurilor;
- controlul poluarii industriale şi managementul mediului
- completarea legislaţiei privind mediul înconjurãtor cu:
Legea pentru prevenirea şi reducerea poluarii industriale
şi cu reglementãri privind calitatea combustibililor şi MAPM+MIR
gestionarea deşeurilor industriale 2001-2003
9.3. Prevenirea şi reducerea poluarii industriale
- realizarea mecanismelor financiare pentru promovarea
retehnologizãrii agenţilor economici din industrie în MAPM
vederea diminuãrii poluarii 2001-2003
- realizarea sistemului institutional şi eficientizarea
mecanismelor financiare pentru susţinerea tehnologiilor MAPM
curate 2001-2004
9.4. Distrugerea deşeurilor nereciclabile
- realizarea şi dezvoltarea infrastructurii pentru eliminarea MAPM+MAP
deşeurilor industriale nereciclabile 2001-2004
- creşterea capacitãţii Ministerului Industriei şi Resurselor
privind elaborarea şi implementarea politicii industriale MIR
prin perfecţionarea cadrului organizatoric şi a personalului; 2001-2003
- întãrirea capacitãţii Ministerului Industriei şi Resurselor
pentru gestionarea restructurãrii şi privatizãrii
operatorilor economici din subordinea şi coordonarea sa,
prin întãrirea rolului CA şi AGA precum şi prin înfiinţarea MIR
unui oficiu cu atribuţii de privatizare; 2001-2004
- întãrirea componentei activitãţii de asigurare a
compatibilitatii activitãţilor industriale cu cerinţele MIR
de protecţie a mediului înconjurãtor; 2001-2004
- extinderea consultãrilor cu partenerii sociali şi cu alţi
factori implicaţi în derularea activitãţii industriale,
în problemele legate de ajustarea structuralã, elaborarea
şi implementarea politicii industriale, restructurare,
privatizare, perfecţionarea cadrului legislativ şi
institutional, probleme sociale, etc. prin realizarea unor
intalniri periodice, precum şi în scopul participãrii MIR
directe a acestora la luarea deciziilor majore în domeniu. 2001-2006
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
