Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 955 din 18 august 2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 806 din 5 septembrie 2005
HOTĂ?RÂRE nr. 955 din 18 august 2005
privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 806 din 5 septembrie 2005
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, al <>art. 6^3 lit. d) şi f) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãţii sanitar-veterinare şi pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 215/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1
Se aproba Regulile specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotãrâri.
ART. 3
(1) Prezenta hotãrâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abroga orice alte prevederi contrare.
Prezenta hotãrâre transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE care stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 139 din 30 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul agriculturii, pãdurilor şi dezvoltãrii rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat
Preşedintele Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranta Alimentelor,
Razvan Tiru
p. Ministrul sãnãtãţii,
Ioan Roman,
secretar de stat
p. Ministrul finanţelor publice,
Mara Rimniceanu,
secretar de stat
Bucureşti, 18 august 2005.
Nr. 955.
ANEXA
REGULI SPECIFICE
pentru organizarea de controale oficiale referitoare
la produse de origine animala destinate consumului uman
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta hotãrâre stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala.
(2) Prezenta hotãrâre se aplica în completare la <>Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitatii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sãnãtate şi de protecţie a animalelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004/CE .
(3) Prezenta hotãrâre trebuie sa se aplice numai cu privire la activitãţi şi persoane pentru care se aplica <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea regulilor specifice de igiena pentru alimente de origine animala, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE .
(4) Realizarea de controale oficiale conform prezentei hotãrâri nu trebuie sa aducã atingere responsabilitãţii legale primare a operatorilor cu activitate în domeniul alimentar de asigurare a siguranţei alimentelor, asa cum este stabilit de <>Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor şi a hranei pentru animale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 412/2004 , ce transpune parţial Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
ART. 2
Definiţii
(1) În sensul prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã:
a) autoritate competenta - Autoritatea Nationala Sanitarã Veterinara şi pentru Siguranta Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, competenta sa efectueze controale sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor cu referire la produsele de origine animala destinate consumului uman, sa asigure implementarea şi coordonarea implementarii acestor controale, în vederea realizãrii conformitatii cu cerinţele prezentei hotãrâri, sau orice alta autoritate cu care colaboreazã în acest sens ori cãreia Autoritatea i-a delegat aceasta competenta;
b) medic veterinar oficial - un medic veterinar calificat în conformitate cu prezenta hotãrâre pentru a acţiona în aceasta calitate şi numit de cãtre Autoritate prin direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
c) medic veterinar împuternicit - un medic veterinar de libera practica, desemnat de cãtre autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, sa efectueze controale oficiale specifice în exploataţii sau întreprinderi, în numele acesteia;
d) auxiliar oficial - o persoana calificatã în conformitate cu prezenta hotãrâre, desemnatã sa acţioneze într-o astfel de calitate de cãtre autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, şi care activeazã sub autoritatea şi responsabilitatea unui medic veterinar oficial;
e) marca de sãnãtate - o marca ce indica faptul ca, atunci când a fost aplicatã, au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezenta hotãrâre.
(2) De asemenea, trebuie sa se aplice definiţiile de subproduse de origine animala, EST (encefalopatii spongiforme transmisibile) şi material de risc specific, prevãzute în <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sãnãtate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002.
CAP. II
Controale oficiale în relatie cu întreprinderi naţionale
ART. 3
Autorizarea întreprinderilor
(1) Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie sa autorizeze întreprinderile la care se referã prezenta hotãrâre, când este prevãzut şi în maniera specificatã de <>art. 31 alin. (2) din Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
(2) Pot sa fie prelungite, dacã este necesar, perioadele maxime de 3 şi 6 luni ce se aplica autorizãrii condiţionate a altor întreprinderi, în cazul pescadoarelor şi al pescadoarelor-congelator ce navigheaza sub pavilionul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene. Totuşi, autorizarea condiţionatã nu trebuie sa depãşeascã în total 12 luni. Trebuie sa aibã loc inspecţii ale acestor tipuri de vase, asa cum se specifica în anexa nr. 3.
(3) Autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie sa aloce fiecãrei întreprinderi autorizate, incluzandu-le pe cele cu autorizare condiţionatã, un numãr de autorizare la care pot fi adãugate coduri, pentru a se indica tipurile de produse de origine animala fabricate. Pentru pieţele de vânzare angro pot fi adãugate la numãrul de autorizare numere secundare ce indica unitãţi sau grupe de unitãţi ce vand sau produc produse de origine animala.
(4) În cazul pieţelor angro, autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, poate sa retragã sau sa suspende autorizarea cu referire la anumite unitãţi ori grupuri de unitãţi.
(5) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) se aplica:
a) întreprinderilor ce încep sa punã pe piata produse de origine animala la data sau dupã data de aplicare a prezentei hotãrâri;
b) întreprinderilor ce pun deja pe piata produse de origine animala, dar cu referire la care nu au existat cerinţe anterioare de autorizare. În ultimul caz, trebuie sa aibã loc cat mai curând posibil inspecţia la fata locului, necesarã în baza alin. (1), efectuatã de autoritatea sanitarã veterinara şi pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti.
(6) Prevederile alin. (4) se aplica, de asemenea, întreprinderilor autorizate ce au pus pe piata produse de origine animala, în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica existenta anterior aplicãrii prezentei hotãrâri.
ART. 4
Principii generale pentru controale oficiale cu referire la produsele de origine animala incluse în domeniul de aplicare al prezentei hotãrâri
(1) Autoritatea trebuie sa se asigure ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar oferã toatã asistenta necesarã pentru a se asigura ca, în fapt, controalele oficiale efectuate de autoritatea competenta pot fi realizate în mod efectiv. Aceştia trebuie, în special, sa:
a) permitã accesul în toate clãdirile, facilitãţile, instalaţiile sau în alte infrastructuri;
b) punã la dispoziţie autoritãţii competente orice înregistrare ori documentaţie solicitatã în baza prezentei hotãrâri sau consideratã necesarã de cãtre aceasta, pentru analizarea situaţiei.
(2) Autoritatea competenta trebuie sa efectueze controale oficiale, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerinţele:
a) <>Hotãrârii Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/2004/CE ;
b) <>Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea Regulilor specifice de igiena pentru alimente de origine animala, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE ;
c) <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003 ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002.
(3) Controalele oficiale prevãzute la alin. (1) trebuie sa includã:
a) activitãţi de audit al bunelor practici de igiena şi al procedurilor bazate pe analiza riscului şi punctele critice de control - HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
b) controalele oficiale prevãzute la art. 5-8;
c) orice atribuţii speciale de audit specificate în anexe.
(4) Activitãţile de audit al bunelor practici de igiena trebuie sa verifice dacã operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplica în mod continuu şi adecvat proceduri privind cel puţin:
a) controale privind informaţiile referitoare la lantul alimentar;
b) proiectarea şi întreţinerea facilitãţilor şi echipamentelor;
c) igiena preoperationala, operationala şi postoperationala;
d) igiena personalã;
e) instruirea privind procedurile de lucru şi de igiena;
f) controlul dãunãtorilor;
g) calitatea apei;
h) controlul temperaturii; şi
i) controale privind intrarea şi ieşirea alimentelor în şi din întreprindere, precum şi orice documente insotitoare.
(5) Activitãţile de audit privind procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) trebuie sa verifice ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplica astfel de proceduri în mod continuu şi adecvat, acordand o atentie specialã asigurãrii ca procedurile furnizeazã garanţiile prevãzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE . Aceştia trebuie, în special, sa stabileascã dacã procedurile garanteazã pe cat posibil ca produsele de origine animala:
a) sunt conforme cu criteriile microbiologice prevãzute de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica;
b) sunt conforme cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara cu referire la reziduuri, contaminanti şi substanţe interzise;
c) nu conţin riscuri de natura fizica, cum ar fi corpi strãini.
Când, în conformitate cu <>art. 5 din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE , un operator cu activitate în domeniul alimentar utilizeazã proceduri prevãzute de ghiduri de aplicare a principiilor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) în locul stabilirii de proceduri proprii specifice, activitatea de audit trebuie sa se refere la utilizarea corecta a acestor ghiduri.
(6) Verificarea conformitatii cu cerinţele <>Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , privind aplicarea de mãrci de identificare, trebuie sa aibã loc în toate întreprinderile autorizate în conformitate cu acea hotãrâre, suplimentar fata de verificarea conformitatii cu alte cerinţe de trasabilitate.
(7) În cazul abatoarelor, întreprinderilor de manipulare a vânatului şi al unitãţilor de transare ce pun pe piata carne proaspãta, atribuţiile de audit la care s-au referit alin. (3) şi (4) trebuie sa fie îndeplinite de un medic veterinar oficial.
(8) Atunci când îndeplineşte atribuţii de audit, autoritatea competenta trebuie:
a) sa determine dacã personalul şi activitãţile personalului din întreprinderi sunt conforme cu cerinţele hotãrârilor Guvernului la care s-a referit alin. (2) lit. a) şi b), în toate etapele procesului de producţie. Pentru a susţine activitatea de audit autoritatea competenta poate sa efectueze testãri de performanta, cu scopul de a stabili ca performanţele personalului respecta parametrii specificati;
b) sa verifice înregistrãrile relevante ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar;
c) sa preleveze probe pentru analize de laborator ori de câte ori este necesar; şi
d) sa documenteze elementele de care a ţinut cont şi concluziile auditului.
(9) Natura şi nivelul atribuţiilor de audit cu referire la întreprinderi individuale trebuie sa se bazeze pe riscul evaluat. În acest scop autoritatea competenta trebuie sa evalueze în mod regulat:
a) riscurile pentru sãnãtatea publica şi, atunci când se considera corespunzãtor, pentru sãnãtatea animalelor;
b) în cazul abatoarelor, aspectele de protecţie şi bunastare a animalelor;
c) tipul şi natura activitãţilor efectuate; şi
d) înregistrãrile anterioare ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte conformitatea cu legislaţia în domeniul alimentelor.
ART. 5
Carne proaspãta
Autoritatea competenta trebuie sa asigure realizarea controalelor oficiale privind carnea proaspãta, în conformitate cu anexa nr. 1.
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze activitãţi de inspecţie în abatoare, în unitãţi de manipulare a vânatului şi în unitãţi de transare ce pun pe piata carne proaspãta, în conformitate cu cerinţele generale ale secţiunii 1, cap. II din anexa nr. 1 şi cu cerinţele specifice ale secţiunii 4, în special, privind:
a) informaţii referitoare la lantul alimentar;
b) inspecţia ante-mortem;
c) protecţia şi bunãstarea animalelor;
d) inspecţia post-mortem;
e) materialul cu risc specific şi alte subproduse de origine animala; şi
f) testãri de laborator.
(2) Marcarea de sãnãtate a carcaselor de la ongulate domestice, a mamiferelor vanat de ferma, altele decât animalele lagomorfe, a vânatului salbatic mare, precum şi a semicarcaselor, sferturilor şi pieselor obţinute prin transarea semicarcaselor în trei piese compacte trebuie sa fie efectuatã în abatoare şi în întreprinderi de manipulare a vânatului, în conformitate cu secţiunea 1, cap. III din anexa nr. 1. Mãrcile de sãnãtate trebuie sa fie aplicate de cãtre sau sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, când controalele oficiale nu au identificat deficiente ce ar face carnea improprie pentru consumul uman.
(3) Dupã efectuarea controalelor prevãzute la alin. (1) şi (2), medicul veterinar oficial trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare, dupã cum este stabilit în secţiunea a 2-a din anexa nr. 1, în special, privind:
a) comunicarea rezultatelor inspecţiei;
b) decizii privind lantul alimentar;
c) decizii privind animalele vii;
d) decizii privind protecţia şi bunãstarea animalelor;
e) decizii privind carnea.
(4) Auxiliarii oficiali pot sa asiste medicul veterinar oficial pe durata controalelor oficiale efectuate în conformitate cu secţiunile 1 şi 2 din anexa nr. 1, dupã cum este specificat la secţiunea a 3-a, cap. I. În acest caz, aceştia trebuie sa lucreze ca parte a unei echipe independente.
(5) a) Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca are în subordine personal oficial suficient pentru a efectua controalele oficiale solicitate în baza anexei nr. 1, cu frecventa specificatã la secţiunea a 3-a, cap. II.
b) Abordarea bazatã pe risc trebuie sa fie urmatã pentru a se evalua numãrul de personal oficial care este necesar sa fie prezent pe linia de tãiere în orice abator. Numãrul de personal oficial implicat trebuie sa fie decis de cãtre autoritatea competenta şi trebuie sa fie de o asa maniera încât sa poatã fi întrunite toate cerinţele prezentei hotãrâri.
(6) a) Autoritatea competenta poate permite personalului care activeazã în abator sa sprijine controalele oficiale, prin îndeplinirea anumitor atribuţii specifice, sub supravegherea medicului veterinar oficial, în relatie cu producerea de carne de pasare şi de animale lagomorfe, în conformitate cu anexa nr. 1, secţiunea a 3-a, cap. III, lit. A. Dacã autoritatea competenta procedeazã astfel, aceasta trebuie sa se asigure ca personalul care îndeplineşte astfel de atribuţii:
(i) este calificat şi a urmat o instruire în conformitate cu acele prevederi;
(ii) acţioneazã independent de personalul de producţie;
(iii) raporteazã orice deficienta medicului veterinar oficial.
b) Autoritatea competenta poate, de asemenea, sa permitã personalului care activeazã în abator sa îndeplineascã atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare, în conformitate cu secţiunea a 3-a, cap. III lit. B din anexa nr. 1.
(7) Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca medicii veterinari oficiali şi auxiliarii oficiali sunt calificaţi şi au urmat o instruire în conformitate cu secţiunea a 3-a, cap. IV din anexa nr. 1.
ART. 6
Moluste bivalve vii
Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca producerea şi punerea pe piata de moluste bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii şi gasteropode marine vii sunt supuse controalelor oficiale, dupã cum este descris în anexa nr. 2.
ART. 7
Produse din pescuit
Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca, în conformitate cu anexa nr. 3, au loc controale oficiale privind produsele din pescuit.
ART. 8
Lapte crud materie prima şi produse lactate
Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca au loc controale oficiale asupra laptelui crud materie prima şi a produselor lactate, în conformitate cu anexa nr. 4.
CAP. III
Proceduri privind activitãţile de import
ART. 9
În activitatea de import se aplica procedurile prevãzute de prezentul capitol, pentru a se asigura aplicarea uniforma a principiilor şi condiţiilor prevãzute la <>art. 11 din Legea nr. 150/2004 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 412/2004 , ce transpune Regulamentul (CE) nr. 178/2002, şi de titlul VI, <>cap. II al Hotãrârii Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
ART. 10
Lista ţãrilor terţe şi a unor pãrţi din ţãrile terţe din care sunt permise activitãţi de import al produselor de origine animala specificate
(1) Produsele de origine animala trebuie sa fie importate numai dintr-o ţara terta sau dintr-o parte a unei tari terţe ce apare pe o lista întocmitã şi actualizatã în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2) O ţara terta poate sa apara pe astfel de liste dacã a avut loc un control comunitar în acea ţara şi s-a demonstrat ca autoritatea competenta a tarii respective oferã garanţii corespunzãtoare, dupã cum este prevãzut la art. 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 . Totuşi, o ţara terta poate sa apara pe astfel de liste, fãrã sa aibã loc controlul comunitar menţionat, dacã:
a) riscul determinat în conformitate cu art. 46 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 , nu justifica acest control;
b) se determina, atunci când se decide adãugarea unei anumite tari terţe pe o lista în conformitate cu alin. (1), ca alte informaţii indica faptul ca autoritatea competenta a tarii respective furnizeazã garanţiile necesare.
(3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste întocmite pentru scopuri de sãnãtate publica şi de sãnãtate a animalelor.
(4) Când listele sunt întocmite sau actualizate, trebuie sa se ţinã cont în mod special de criteriile prevãzute la art. 46 şi 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 .
(5) În vederea efectuãrii activitãţilor de import trebuie sa se acorde atentie:
a) legislaţiei tarii terţe, referitoare la:
(i) produse de origine animala;
(ii) utilizarea de produse medicinale de uz veterinar, incluzând reguli referitoare la interzicerea sau autorizarea acestora, distribuirea şi punerea pe piata a acestora, precum şi reguli privind administrarea şi inspecţia; şi
(iii) prepararea şi utilizarea materiilor furajere, incluzând procedurile pentru utilizarea aditivilor, prepararea şi utilizarea hranei medicamentate pentru animale, precum şi calitatea igienei materiilor prime utilizate pentru prepararea materiilor furajere şi a produsului finit;
b) condiţiilor igienice de producere, de manipulare, de depozitare şi de expediere, aplicate în prezent produselor de origine animala destinate Comunitãţii Europene;
c) experienţei de comercializare privind produsul provenit din ţara terta şi rezultatele controalelor efectuate la import;
d) rezultatelor controalelor comunitare efectuate în ţara terta, în special rezultatelor evaluãrii autoritãţilor competente şi mãsurilor întreprinse de autoritãţile competente din ţara terta respectiva, în baza recomandãrilor adresate acestora ca urmare a controlului comunitar;
e) existenţei, implementarii şi comunicãrii unui program de control al zoonozelor aprobat; şi
f) existenţei, implementarii şi comunicãrii unui program de control al reziduurilor aprobat.
ART. 11
Lista întreprinderilor din care sunt permise activitãţi de import al produselor de origine animala specificate
(1) Pot fi importate în România sau în Comunitatea Europeanã produse de origine animala, numai dacã acestea au fost expediate, obţinute sau preparate în întreprinderi ce apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol, exceptând:
a) situaţiile în care, de la caz la caz, se decide, în conformitate cu procedura elaborata de Autoritate sau cu cerinţele Uniunii Europene, dupã caz, ca garanţiile pe care le furnizeazã o anume ţara terta, cu referire la activitãţi de import al produselor de origine animala specificate, sunt de asa natura încât procedura prevãzutã de prezentul articol nu este necesarã pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele alin. (2);
b) cazurile specificate de anexa nr. 5.
În plus, pot fi importate în România carne proaspãta, carne tocata, preparate din carne, produse din carne, carne separatã mecanic (MSM), numai dacã acestea au fost fabricate din carne obţinutã în abatoare şi unitãţi de transare ce apar pe liste întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol sau în întreprinderi autorizate ce îndeplinesc regulile comunitare.
(2) O întreprindere poate fi înscrisã pe o astfel de lista numai dacã autoritatea competenta a tarii terţe de origine garanteazã ca:
a) acea întreprindere, împreunã cu orice întreprinderi ce manipuleaza materie prima de origine animala utilizata la fabricarea produselor de origine animala respective, este conformã cu cerinţele Uniunii Europene, în special cu cele prevãzute de Regulamentul nr. 853/2004/CE , transpus prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 , sau cu cerinţe ce au fost stabilite a fi echivalente cu astfel de cerinţe, atunci când se decide sa se adauge acea ţara terta pe lista relevanta, în conformitate cu prevederile art. 10;
b) un serviciu de inspecţie oficialã din acea ţara terta supervizeaza întreprinderile din ţara respectiva şi pune la dispoziţia Comisiei Europene, atunci când este necesar, toate informaţiile relevante privind întreprinderile ce furnizeazã materii prime; şi
c) are puteri legale de a opri exportul cãtre Comunitatea Europeanã ori cãtre România din întreprinderile respective, în cazul în care acestea nu respecta cerinţele lit. a).
(3) Autoritãţile competente ale ţãrilor terţe ce apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prevederile art. 10 trebuie sa garanteze ca listele întreprinderilor la care s-a referit alin. (1) sunt întocmite, actualizate şi comunicate Comisiei Europene:
a) Comisia Europeanã furnizeazã punctului de contact pe care România l-a desemnat pentru acest scop notificãri regulate privind listele noi sau actualizate pe care le-a primit de la autoritãţile competente ale ţãrilor terţe respective, în conformitate cu alin. (3).
b) Dacã statele membre nu au obiecţii la noua lista sau la lista actualizatã, în decurs de 20 de zile lucrãtoare de la notificarea Comisiei Europene, activitãţile de import din întreprinderile ce apar pe lista pot fi autorizate în decurs de 10 zile lucrãtoare, dupã ziua în care Comisia Europeanã a fãcut aceasta lista publica.
c) Dacã un stat membru deţine informaţii pertinente, altele decât cele înscrise în rapoartele inspecţiei comunitare, va notifica Comisiei Europene necesitatea de modificare a listei sau va face notificare prin sistemul rapid de alerta.
ART. 12
Moluste bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii şi gasteropode marine vii
(1) Molustele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii trebuie sa provinã din zone de producţie ale ţãrilor terţe care apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prevederile art. 11, fãrã sa se ia în consideraţie prevederile art. 11 alin. (1) lit. b.
(2) Prevederile alin. (1) nu trebuie sa se aplice pectinidelor recoltate în afarã zonelor de producţie clasificate. Totuşi, trebuie sa aibã loc controale oficiale cu referire la pectinide, în conformitate cu cap. III al anexei nr. 2.
(3) a) Înainte sa fie întocmite listele la care s-a referit alin. (1), trebuie sa se ţinã cont, în mod deosebit, de garanţiile pe care poate sa le ofere autoritatea competenta din ţara terta respectiva, privind conformitatea cu cerinţele prezentei hotãrâri, referitoare la clasificarea şi controlul zonelor de producţie.
b) Înainte sa fie elaborate astfel de liste, trebuie sa se efectueze o inspecţie comunitara la fata locului, cu excepţia cazului în care:
(i) riscul determinat nu justifica inspecţia; şi
(ii) se decide ca o anumitã zona de producţie sa se adauge pe o lista în conformitate cu alin. (1) şi când autoritatea competenta oferã toate informaţiile şi garanţiile necesare.
ART. 13
Documente
(1) Un document ce întruneşte cerinţele prevãzute în anexa nr. 6 trebuie sa însoţeascã activitãţile de transport de produse de origine animala, când acestea sunt importate în Comunitatea Europeanã sau în România.
(2) Documentul trebuie sa certifice faptul ca produsele satisfac:
a) cerinţele prevãzute pentru astfel de produse în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE şi cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE sau cu prevederi ce sunt echivalente cu acele cerinţe; şi
b) orice condiţii speciale de import prevãzute în conformitate cu <>art. 48 din Hotãrârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
(3) Documentele pot sa includã detalii solicitate în conformitate cu alte prevederi legislative comunitare transpuse în legislaţia nationala referitoare la domeniile sãnãtate publica şi sãnãtatea animalelor.
(4) Pot fi acordate derogãri de la alin. (1) în conformitate cu procedura elaborata de Autoritate sau cu cerinţele Uniunii Europene, dupã caz, atunci când este posibil sa se obţinã garanţiile la care s-a referit alin. (2), în alta maniera.
ART. 14
Prevederi speciale pentru produse din pescuit
(1) Procedurile prevãzute de acest capitol nu se aplica produselor proaspete din pescuit debarcate în România şi în Comunitatea Europeanã, direct de pe un vas de pescuit ce navigheaza sub pavilionul unei tari terţe.
(2) Controalele oficiale asupra acestor produse din pescuit se vor efectua în conformitate cu prevederile anexei nr. 3.
(3) a) Produsele din pescuit importate de pe un pescador sau de pe un pescador-congelator ce navigheaza sub pavilionul unei tari terţe trebuie sa provinã de pe vase ce apar pe o lista întocmitã şi actualizatã în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4).
b) Totuşi, prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (2) lit. b), un vas poate fi, de asemenea, inclus în astfel de liste:
(i) în baza unei comunicãri comune între autoritatea competenta a tarii terţe sub al carei pavilion navigheaza vasul şi autoritatea competenta a altei tari terţe cãreia autoritatea competenta a primei tari terţe i-a delegat responsabilitatea pentru inspecţia vasului respectiv, cu condiţia ca:
(a) acea prima ţara terta sa apara pe lista de tari terţe din care sunt permise activitãţi de import de produse din pescuit, lista întocmitã în conformitate cu prevederile art. 10;
(b) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piata în Comunitatea Europeanã şi în România sa fie debarcate direct în prima dintre cele doua tari terţe prevãzute anterior;
(c) autoritatea competenta a celei de-a doua tari terţe prevãzute anterior sa fi inspectat vasul şi sa fi declarat ca este în conformitate cu cerinţele comunitare transpuse în legislaţia nationala; şi
(d) autoritatea competenta a celei de-a doua tari terţe prevãzute anterior sa fi declarat ca va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura ca acesta continua sa fie în conformitate cu cerinţele comunitare transpuse în legislaţia nationala; sau
(ii) în baza unei comunicãri comune între autoritatea competenta a tarii terţe sub pavilionul cãreia navigheaza vasul şi autoritatea competenta a unui stat membru sau a României, cãreia autoritatea competenta a tarii terţe respective i-a delegat responsabilitatea de inspecţie a vasului respectiv, cu condiţia ca:
(a) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piata în statul membru sau în România sa fie debarcate direct în acel stat membru sau în România;
(b) autoritatea competenta a statului membru sau a României sa fi inspectat vasul şi sa fi declarat ca este conform cu cerinţele comunitare; şi
(c) autoritatea competenta a acelui stat membru sau a României sa fi declarat ca va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura ca acesta este în conformitate cu cerinţele comunitare.
(4) Un document semnat de cãpitan poate înlocui documentul cerut în baza prevederilor art. 13, când produsele din pescuit sunt importate direct de pe un vas de pescuit sau de pe un pescador-congelator.
(5) Autoritatea poate prevedea reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 15
Mãsuri de implementare
Pot fi prevãzute mãsuri de implementare, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
ART. 16
Modificarea şi completarea anexelor
(1) Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 pot fi modificate sau completate pentru a se tine cont de progresul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2) Autoritatea poate acorda derogãri de la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, cu condiţia ca acestea sa nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri.
(3) România, fãrã a compromite realizarea obiectivelor prezentei hotãrâri, poate sa adopte, în conformitate cu alin. (4)-(6), mãsuri ce se adapteaza cerinţelor prevãzute în anexa nr. 1.
(4) Mãsurile prevãzute la alin. (3) trebuie sa:
a) aibã scopul de a:
(i) permite utilizarea continua a metodelor traditionale în orice etapa de producere, de prelucrare sau de distribuţie de alimente;
(ii) rãspunde necesitãţilor unitãţilor din domeniul alimentar cu capacitate mica ori unitãţilor ce sunt situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice speciale; sau
(iii) permite derularea unor proiecte-pilot cu scopul de a identifica noi abordari privind controalele de igiena a carnii;
b) se refere, în special, la urmãtoarele elemente ale anexei nr. 1:
(i) informaţii referitoare la lantul alimentar;
(ii) prezenta autoritãţii competente în întreprinderi.
(5) Dacã România intenţioneazã sa adopte mãsuri precum cele la care s-a referit alin. (3), trebuie sa notifice aceasta Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare notificare trebuie:
a) sa furnizeze o descriere detaliatã a cerinţelor pe care România considera ca este necesar sa le adapteze şi sa indice natura adaptãrii preconizate;
b) sa descrie întreprinderile respective;
c) sa explice motivele pentru adaptare, incluzând, atunci când este relevant, furnizarea unui rezumat al analizei de risc efectuate şi orice mãsuri ce trebuie sa fie luate, pentru a se asigura ca adaptarea nu va compromite obiectivele prezentei hotãrâri; şi
d) sa furnizeze orice alte informaţii relevante.
(6) Autoritatea poate adopta mãsuri conform cerinţelor anexei nr. 1, numai:
a) în conformitate cu decizia adoptatã de Comisia Europeanã;
b) dacã, dupã o luna de la expirarea perioadei la care s-a referit alin. (6), Comisia Europeanã nu a informat România ca aceasta a primit comentarii scrise de la alte state membre sau ca intenţioneazã sa propunã adoptarea unei decizii în acest sens.
(7) Când Autoritatea intenţioneazã sa adopte mãsuri de implementare a unui proiect-pilot, pentru a incerca noi abordari în ceea ce priveşte controalele igienei carnii în conformitate cu alin. (3)-(5), aceasta trebuie sa comunice rezultatele Comisiei Europene, de îndatã ce acestea sunt disponibile.
ART. 17
Decizii specifice
Fãrã a se aduce atingere caracterului general al dispoziţiilor art. 15 şi ale art. 16 alin. (1), pot fi prevãzute mãsuri de implementare sau pot fi adoptate modificãri la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, în conformitate cu procedura nationala elaborata de Autoritate, specificand:
1. testele de evaluare a performantei operatorilor din domeniul alimentar şi a personalului acestora;
2. metoda de comunicare a rezultatelor inspecţiei;
3. criteriile de determinare a situaţiilor în care, pe baza unei analize de risc, medicul veterinar oficial nu este necesar sa fie prezent în abatoare şi întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toatã durata inspecţiei ante-mortem şi post-mortem;
4. regulile privind conţinutul testelor pentru medici veterinari oficiali şi auxiliari oficiali;
5. criteriile microbiologice pentru controlul procesului tehnologic în legatura cu igiena din întreprinderi;
6. alte proceduri posibile, examene serologice sau alte teste de laborator ce furnizeazã garanţii cel puţin echivalente cu procedurile specifice de inspecţie post-mortem descrise la secţiunea a 4-a a anexei nr. 1 şi care pot sa le înlocuiascã, dacã autoritatea competenta decide astfel;
7. împrejurãrile în care nu sunt necesare anumite proceduri specifice de inspecţie post-mortem descrise în secţiunea a 4-a a anexei nr. 1, având în vedere exploatatia, regiunea sau ţara de origine şi principiile analizei de risc;
8. regulile pentru testarea de laborator;
9. tratamentul prin frig ce se aplica direct carnii în relatie cu cisticercoza şi trichineloza;
10. condiţiile în baza cãrora exploataţii şi regiuni pot fi certificate ca oficial libere de cisticercoza sau trichineloza;
11. metodele ce trebuie sa fie aplicate când se examineazã pentru condiţiile la care se referã secţiunea a 4-a, cap. IX din anexa nr. 1;
12. criteriile pentru condiţii controlate de cazare şi sisteme integrate de producţie, pentru porci la ingrasat;
13. criteriile pentru clasificarea zonelor de producţie şi de reimersie, pentru moluste bivalve vii, în cooperare cu laboratorul naţional de referinta, incluzând:
a) valori limita şi metode de analiza pentru biotoxine marine;
b) proceduri de testare virusologica şi standarde virusologice;
c) planuri de prelevare de probe şi metodele şi toleranţele analitice ce trebuie aplicate pentru a se verifica conformitatea cu criteriile;
14. criteriile organoleptice pentru evaluarea prospetimii produselor de pescuit;
15. limitele analitice, metodele de analiza şi planurile de prelevare de probe pentru controalele oficiale privind produsele de pescuit, solicitate în baza anexei nr. 3, incluzând referirile la parazitii şi contaminantii de mediu.
ART. 18
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantã din prezentele reguli specifice.
ANEXA 1
la regulile specifice
CARNE PROASPÃTA
SECŢIUNEA 1
Atribuţii ale medicului veterinar oficial
CAP. I
Atribuţii de audit
(1) În plus fata de cerinţele generale ale art. 4 alin. (4) din regulile specifice, privind activitãţile de audit al bunelor practici de igiena, medicul veterinar oficial trebuie sa verifice conformitatea permanenta cu procedurile proprii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar privind orice activitate de colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare şi utilizare sau distrugere de subproduse de origine animala, incluzând materialele de risc specific, operaţiuni pentru care operatorul cu activitate în domeniul alimentar este responsabil.
(2) În plus fata de cerinţele generale ale art. 4 alin. (5) din regulile specifice, privind activitãţile de audit bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), medicul veterinar oficial trebuie sa verifice ca procedurile operatorilor garanteazã, în mãsura în care este posibil, faptul ca acea carne:
a) nu prezintã modificãri morfopatologice şi organoleptice;
b) nu este contaminata cu fecale sau alţi cotaminanti;
c) nu conţine material de risc specific, cu excepţia celor prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica şi a fost produsã în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara cu referire la encefalopatii spongiforme transmisibile.
CAP. II
Activitãţi de inspecţie
Medicul veterinar oficial trebuie sa ţinã cont de rezultatele activitãţilor de audit efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 din regulile specifice şi ale cap. I din prezenta anexa, când efectueazã activitãţi de inspecţie în conformitate cu prezentul capitol. Atunci când este cazul, medicul veterinar oficial trebuie sa-şi stabileascã obiectivele de inspecţie în conformitate cu rezultatele activitãţii de audit.
A. Informaţii referitoare la lantul alimentar
(1) Când efectueazã inspecţia ante- şi post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie sa verifice şi sa analizeze informaţiile relevante obţinute din înregistrãrile exploatatiei de origine a animalelor destinate tãierii şi sa ţinã cont de rezultatele documentate ale acestei verificãri şi analize.
(2) Când îndeplineşte activitãţi de inspecţie, medicul veterinar oficial trebuie sa ţinã cont de certificatele oficiale ce însoţesc animalele şi de orice declaraţii fãcute de medicii veterinari care efectueazã controale la nivelul producţiei primare, incluzând medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de libera practica împuterniciţi.
(3) Când operatorii cu activitate în domeniul alimentar din cadrul lantului alimentar iau mãsuri suplimentare pentru a garanta siguranta alimentelor prin implementarea de sisteme integrate, sisteme private de control, prin certificarea independenta a unei pãrţi terţe sau prin alte mijloace şi când aceste mãsuri sunt documentate şi animalele prevãzute în aceste scheme sunt clar identificabile, medicul veterinar oficial poate lua în considerare aceste aspecte când efectueazã activitãţi de inspecţie şi revizuieste procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point).
B. Inspecţia ante-mortem
(1) În conformitate cu alin. (4) şi (5):
a) medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze o inspecţie ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tãiere;
b) inspecţia respectiva trebuie sa aibã loc în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator şi cu mai puţin de 24 de ore înainte de tãiere. În plus, medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice alt moment.
(2) Inspecţia ante-mortem trebuie, în special, sa determine dacã, în ceea ce priveşte animalul respectiv inspectat, exista o indicaţie:
a) ca au fost compromise protecţia şi bunãstarea animalelor, sau;
b) a oricãrei stãri ce ar putea sa afecteze în mod nefavorabil sãnãtatea animalelor ori sãnãtatea umanã, acordand o atentie deosebita detectarii zoonozelor şi bolilor din lista A sau, atunci când se considera corespunzãtor, a celor din lista B a Oficiului Internaţional de Epizootii - OIE (Organizaţia Internationala pentru Sãnãtatea Animalelor).
(3) În plus fata de inspecţia ante-mortem de rutina, medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze o inspecţie clinica a tuturor animalelor pe care operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau un auxiliar oficial le-a separat.
(4) În cazul tãierii de necesitate în afarã abatorului şi în cazul animalelor sãlbatice vanate, medicul veterinar oficial al abatorului sau al întreprinderii de manipulare a vânatului trebuie sa examineze declaraţia ce însoţeşte corpul animalului, declaraţie eliberata de medicul veterinar sau de persoana instruita în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(5) Inspecţia ante-mortem poate fi efectuatã la exploatatia de provenienta în situaţiile prevãzute de secţiunea a 3-a, cap. II sau de secţiunea a 4-a. În astfel de cazuri, medicul veterinar oficial de la abator trebuie sa efectueze inspecţia ante-mortem numai când şi în mãsura în care aceasta se impune.
C. Protecţia şi bunãstarea animalelor
Medicul veterinar oficial trebuie sa verifice conformitatea cu regulile naţionale şi cu cele comunitare transpuse în legislaţia nationala privind protecţia şi bunãstarea animalelor, cum ar fi regulile privind protecţia animalelor în momentul tãierii şi în timpul transportului.
D. Inspecţia post-mortem
(1) Dupã tãiere, carcasele şi organele ataşate trebuie sa fie supuse, fãrã întârziere, inspecţiei post-mortem. Trebuie sa fie examinate toate suprafeţele externe. În acest scop, pot fi solicitate o manipulare minima a carcasei şi a organelor sau facilitãţi tehnice speciale. Trebuie sa fie acordatã o atentie deosebita detectarii zoonozelor şi bolilor din lista A a OIE, iar atunci când se considera corespunzãtor, celor din lista B a OIE. Viteza liniei de tãiere şi numãrul personalului de inspecţie prezent trebuie sa fie în asa fel încât sa permitã o inspecţie adecvatã.
(2) Ori de câte ori se considera necesar trebuie sa se efectueze examinari suplimentare, prin palparea şi incizia unor pãrţi ale carcasei şi organelor, precum şi efectuarea de teste de laborator:
a) pentru a se pune un diagnostic de certitudine;
b) pentru a se detecta prezenta:
(i) unei boli a animalelor;
(ii) de reziduuri sau contaminanti ce depãşesc limitele prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica;
(iii) neconformitatii cu criteriile microbiologice;
(iv) altor factori ce ar putea determina ca, în fapt, carnea sa fie declarata improprie pentru consum uman sau sa fie impuse restrictii privind utilizarea acesteia, în mod deosebit în cazul animalelor ce au fost tãiate de necesitate.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie sa solicite ca, în fapt, carcasele de la solipede domestice, de la animale din specia bovine cu varsta mai mare de 6 luni şi de la porcine domestice cu varsta mai mare de 4 sãptãmâni sa fie supuse inspecţiei post-mortem, dupã ce au fost sectionate longitudinal în semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacã inspecţia necesita astfel, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, sa solicite ca orice cap sau orice carcasa sa fie taiata longitudinal. Totuşi, pentru a se tine cont de anumite deprinderi nutritionale, de evolutii tehnologice sau de situaţii sanitare specifice, autoritatea competenta poate autoriza supunerea la inspecţie a carcaselor de solipede domestice, a celor de la animale din specia bovine cu varsta mai mare de 6 luni şi a celor de porcine domestice cu varsta mai mare de 4 sãptãmâni, neparcelate în semicarcase.
(4) În timpul inspecţiei trebuie sa fie luate mãsuri preventive pentru a se asigura ca, în fapt, contaminarea carnii este menţinutã la un nivel minim prin acţiuni precum palpare, tãiere sau incizie.
(5) În cazul unei tãieri de necesitate, carcasa trebuie sa fie supusã examinãrii post-mortem, cat de curând posibil, în conformitate cu alin. (1)-(4), înainte ca aceasta sa fie distribuita pentru consum uman.
E. Material de risc specific şi alte subproduse de origine animala
În conformitate cu reglementãrile naţionale ce transpun reglementãrile Uniunii Europene privind materiale de risc specific şi alte subproduse de origine animala, medicul veterinar oficial trebuie sa verifice îndepãrtarea, separarea şi, atunci când se considera corespunzãtor, marcarea unor astfel de produse. Medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia toate mãsurile necesare pentru a se evita contaminarea carnii cu material de risc specific în timpul tãierii (incluzând asomarea) şi pentru îndepãrtarea materialului de risc specific.
F. Testare de laborator
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure ca are loc prelevarea de probe şi ca probele sunt identificate şi manipulate în mod corespunzãtor şi trimise la laboratorul corespunzãtor, în cadrul programului de:
a) monitorizare şi control al zoonozelor şi al agenţilor patogeni care le produc;
b) testare specifica de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile, în conformitate cu <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune Regulamentul nr. 999/2001/CE ;
c) detectare de substanţe sau produse neautorizate şi de control al substanţelor reglementate, în special în cadrul planurilor naţionale pentru reziduuri la care s-a referit <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 356/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanti în produsele de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, ce transpune Directiva Consiliului nr. 96/23/CE ;
d) detectare de boli din lista A a OIE şi, atunci când se considera corespunzãtor, de boli din lista B a OIE.
(2) De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure ca este efectuatã orice alta testare de laborator consideratã necesarã.
CAP. III
Marcarea de sãnãtate
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa supravegheze marcarea de sãnãtate şi mãrcile utilizate.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure, în special, ca:
a) marca de sãnãtate este aplicatã numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vanat de ferma, altele decât animale lagomorfe şi vanat salbatic mare) care au fost supuse inspecţiei ante-mortem şi post-mortem, în conformitate cu prezenta hotãrâre, şi când nu exista motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman. Totuşi, marca de sãnãtate poate sa fie aplicatã înainte ca rezultatele unei examinari pentru trichineloza sa fie disponibile, dacã medicul veterinar oficial are certitudinea ca, în fapt, carnea de la animalul respectiv va fi pusã pe piata numai dacã rezultatele sunt satisfãcãtoare; şi
b) marcarea de sãnãtate se efectueazã pe suprafata externa a carcasei, prin stampilare cu tus sau cu foc şi de o asemenea maniera încât, dacã, în fapt, carcasele sunt tãiate în semicarcase sau sferturi ori semicarcasele sunt tãiate în trei piese, fiecare piesa poarta o marca de sãnãtate.
(3) Marca de sãnãtate trebuie sa fie o marca ovala, de cel puţin 6,5 cm latime şi 4,5 cm înãlţime, ce poarta urmãtoarele informaţii scrise cu caractere cat se poate de lizibile:
a) marca trebuie sa indice numele tarii în care este localizata întreprinderea, nume ce poate fi scris cu litere mari sau ca un cod de doua litere, în conformitate cu standardul ISO relevant.
În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, aceste coduri sunt: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE sau UK;
b) marca trebuie sa indice numãrul de autorizare al abatorului;
c) marca trebuie sa includã abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EZ, atunci când se aplica într-un abator agreat ce întruneşte cerinţele comununitare.
(4) Literele trebuie sa aibã o înãlţime de cel puţin 0,8 cm, iar cifrele de cel puţin 1 cm. Dimensiunile şi caracterele marcii pot fi reduse pentru marcarea de sãnãtate a mieilor, a iezilor şi a purceilor.
(5) Culorile utilizate pentru marcarea de sãnãtate trebuie sa fie autorizate în conformitate cu regulile naţionale ce transpun regulile comunitare referitoare la utilizarea substanţelor colorante în produsele alimentare.
(6) Marca de sãnãtate poate sa includã, de asemenea, o identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspecţia de sãnãtate a carnii. Autoritãţile competente şi operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot continua sa utilizeze echipamente comandate înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri, pana când acestea s-au uzat sau necesita înlocuire.
(7) Carnea provenitã de la animalele tãiate de necesitate în afarã abatorului trebuie sa poarte o marca specialã de sãnãtate ce nu poate fi confundata nici cu marca de sãnãtate prevãzutã de prezentul capitol şi nici cu marca de identificare prevãzutã de secţiunea I din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(8) Carnea de vanat salbatic nejupuit poate sa poarte o marca de sãnãtate numai în cazul în care, dupã jupuire într-o întreprindere de manipulare a vânatului, aceasta a fãcut obiectul inspecţiei post-mortem şi a fost declarata proprie pentru consumul uman.
(9) Prezentul capitol trebuie sa se aplice fãrã a se aduce atingere regulilor de sãnãtate a animalelor cu referire la marcarea de sãnãtate.
SECŢIUNEA a 2-a
Mãsuri ce urmeazã controalelor
CAP. I
Comunicarea rezultatelor inspecţiei
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa înregistreze şi sa evalueze rezultatele activitãţilor de inspecţie.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie sa informeze operatorul cu activitate în domeniul alimentar, dacã inspectiile releva prezenta oricãrei boli sau îmbolnãviri ce ar putea afecta sãnãtatea publica ori sãnãtatea animalelor sau ar putea compromite protecţia şi bunãstarea animalelor.
Medicul veterinar oficial trebuie sa-l informeze pe medicul veterinar care supravegheazã exploatatia de provenienta, pe operatorul cu activitate în domeniul alimentar responsabil de exploatatia de provenienta (cu condiţia ca astfel de informaţii sa nu aducã atingere procedurilor legale ulterioare) şi, atunci când se considera corespunzãtor, trebuie sa informeze autoritatea competenta responsabilã de supravegherea exploatatiei de origine sau a zonei de vanatoare, atunci când problema este identificata în timpul producţiei primare.
Dacã animalele respective au fost crescute într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţara terta, medicul veterinar oficial din România care efectueazã inspecţia trebuie sa informeze autoritatea competenta a statului membru al Uniunii Europene sau a tarii terţe, ca state în care este localizata întreprinderea. Acea autoritate competenta trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare în conformitate cu legislaţia comunitara specifica aplicabilã.
(3) Rezultatele inspectiilor şi testelor trebuie sa fie incluse în baze de date relevante.
(4) Când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta unui agent infectios prevãzut de lista A sau, atunci când se considera corespunzãtor, de lista B a OIE, în timp ce efectueazã inspecţia ante-mortem ori post-mortem sau orice alta activitate de inspecţie, acesta trebuie sa notifice imediat autoritãţii competente şi împreunã trebuie sa ia toate mãsurile şi precautiile necesare pentru a impiedica posibila rãspândire a agentului infectios, în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica aplicabilã.
CAP. II
Decizii privind informaţiile referitoare la lantul alimentar
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa verifice ca animalele sa fie tãiate numai dacã operatorului din abator i s-au furnizat informaţii relevante referitoare la lantul alimentar şi acestea au fost verificate.
(2) Medicul veterinar oficial poate sa permitã taierea animalelor în abator, chiar dacã nu sunt disponibile informaţiile relevante referitoare la lantul alimentar. În acest caz, toate informaţiile relevante referitoare la lantul alimentar trebuie sa fie furnizate înainte de a se autoriza carcasa pentru consum uman. În asteptarea unei decizii finale, astfel de carcase şi organele aferente trebuie sa fie depozitate separat de cealaltã carne.
(3) Fãrã sa se ia în consideraţie specificaţiile alin. (2), atunci când nu sunt disponibile informaţii relevante cu referire la lantul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator, toatã carnea provenitã de la animalul respectiv trebuie sa fie declarata improprie pentru consum uman. Dacã animalul nu a fost încã tãiat, trebuie sa fie ucis separat de alte animale.
(4) Când înregistrãrile, documentaţia sau alte informaţii insotitoare indica faptul ca:
a) animalele provin dintr-o exploatatie sau dintr-o zona supusã unei restrictii de mişcare ori altor restrictii din motive de sãnãtate publica sau a animalelor;
b) nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar; sau
c) este prezenta orice alta afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea publica sau a animalelor, animalele pot sa nu fie acceptate pentru tãiere altfel decât în conformitate cu procedurile prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica, pentru a se elimina riscurile pentru sãnãtatea animalelor sau pentru sãnãtatea umanã.
Dacã animalele sunt deja prezente la abator, acestea trebuie sa fie ucise separat şi declarate improprii pentru consum uman, instituindu-se, atunci când se considera corespunzãtor, precautii pentru protecţia sãnãtãţii publice şi a sãnãtãţii animalelor. Ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar, trebuie sa fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenienta.
(5) Autoritatea competenta trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare, dacã aceasta descoperã faptul ca înregistrãrile, documentaţia sau alte informaţii insotitoare nu corespund cu situaţia realã în exploatatia de provenienta ori cu statusul real al animalelor sau induc în eroare în mod deliberat medicul veterinar oficial. Autoritatea competenta trebuie sa ia mãsuri impotriva operatorului cu activitate în domeniul alimentar care rãspunde de exploatatia de provenienta a animalelor sau a oricãrei alte persoane implicate. Aceasta mãsura poate consta, în special, în controale suplimentare.
CAP. III
Decizii privind animalele vii
(1) Medicul veterinar oficial trebuie sa verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , pentru a se asigura ca animalele pentru tãiere pentru consum uman sunt identificate în mod adecvat. Medicul veterinar oficial trebuie sa se asigure ca animalele a cãror identitate nu poate fi stabilitã în mod rezonabil sunt ucise separat şi declarate improprii pentru consumul uman. Trebuie sa fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenienta ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar acest lucru.
(2) Când nu se tine seama de reglementãrile legale privind protecţia şi bunãstarea animalelor, caii pot fi supuşi tãierii într-un abator, chiar dacã nu au fost furnizate informaţiile referitoare la identitatea acestora solicitate în mod legal. Totuşi, aceste informaţii trebuie sa fie furnizate înainte de a se putea declara carcasa proprie pentru consum uman. Aceste cerinţe se aplica, de asemenea, în cazul tãierii de necesitate a cãilor în afarã abatorului.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie sa verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , pentru a se asigura ca nu sunt tãiate pentru consum uman animale care prezintã afecţiuni ale pielii sau modificãri ale lanii ce reprezintã un risc neacceptabil pentru contaminarea carnii în timpul tãierii, cu excepţia cazului în care acestea sunt curatate în prealabil.
(4) Animalele afectate de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisã animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne şi, în general, animalele care prezintã semne clinice de boala sistemica ori de emaciere nu trebuie sa fie tãiate pentru consum uman. Astfel de animale trebuie sa fie ucise separat, în baza unor asemenea condiţii încât alte animale sau carcase sa nu poatã fi contaminate, iar respectivele animale declarate improprii pentru consumul uman.
(5) Trebuie sa fie amânatã taierea animalelor suspecte a fi bolnave sau a prezenta o afectiune ce poate afecta în mod nefavorabil sãnãtatea oamenilor ori a animalelor. Astfel de animale trebuie sa fie supuse unei examinari ante-mortem detaliate, pentru stabilirea unui diagnostic. În plus, medicul veterinar oficial poate decide ca prelevarea de probe şi examinarile de laborator sa fie efectuate ca o completare a inspecţiei post-mortem. Dacã este necesar, animalele trebuie sa fie tãiate separat sau la sfârşitul procesului normal de tãiere, luându-se toate mãsurile de precautie necesare pentru a se evita contaminarea altei carni existente în acelaşi spaţiu.
(6) Animalele care ar putea conţine reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele prevãzute în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica sau reziduuri de substanţe interzise trebuie sa fie tratate în conformitate cu <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE .
(7) Medicul veterinar oficial trebuie sa impunã condiţiile în baza cãrora animalele trebuie sa fie tratate în cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli, cum ar fi bruceloza sau tuberculoza, ori al unor agenţi patogeni care produc zoonoze, cum ar fi Salmonella, sub supravegherea sa directa. Autoritatea competenta trebuie sa determine condiţiile în care pot fi tãiate astfel de animale. Aceste condiţii trebuie sa aibã scopul de a reduce la minimum contaminarea altor animale şi a carnii altor animale.
(8) Ca regula generalã, animalele care sunt prezentate pentru tãiere la un abator trebuie sa fie tãiate acolo. Totuşi, în împrejurãri excepţionale, cum ar fi o defectiune grava a facilitãţilor abatorului, medicul veterinar oficial poate permite mutarea directa la alt abator.
CAP. IV
Decizii privind protecţia şi bunãstarea animalelor
(1) Atunci când nu sunt respectate regulile privind protecţia animalelor la momentul tãierii sau uciderii, medicul veterinar oficial trebuie sa verifice faptul ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia imediat mãsuri corective necesare şi de prevenire a recidivarii.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie sa initieze o abordare proporţionalã şi progresiva în ceea ce priveşte aplicarea mãsurilor, pornind de la elaborarea de instrucţiuni şi ajungând pana la diminuarea sau stoparea producţiei, depinzand de natura şi gravitatea problemei.
(3) Atunci când se considera corespunzãtor, medicul veterinar oficial trebuie sa informeze celelalte autoritãţi competente în legatura cu problemele de protecţie şi bunastare.
(4) Medicul veterinar oficial trebuie sa ia mãsurile necesare în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara, când descoperã ca nu sunt respectate regulile privind protecţia animalelor în timpul transportului.
(5) Când:
a) un auxiliar oficial efectueazã controale referitoare la protecţia şi bunãstarea animalelor conform secţiunilor a 3-a şi a 4-a, şi
b) acele controale identifica neconformitatea cu regulile de protecţie a animalelor, auxiliarul oficial trebuie sa informeze imediat medicul veterinar oficial şi, dacã este necesar, în cazuri de urgenta, trebuie sa ia mãsurile necesare la care s-au referit alin. (1)-(4), pana la sosirea medicului veterinar oficial.
CAP. V
Decizii privind carnea
(1) Carnea trebuie sa fie declarata improprie pentru consum uman, dacã aceasta:
a) provine de la animale care nu au fost supuse inspecţiei ante-mortem, cu excepţia animalelor sãlbatice vanate;
b) provine de la animale ale cãror organe nu au fost supuse inspecţiei post-mortem, cu excepţia cazului în care se prevede altfel de prezenta hotãrâre sau de <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE ;
c) provine de la animale care au murit înainte de tãiere, de la animale nãscute moarte, de la animale avortate sau tãiate înainte de varsta de 7 zile;
d) rezulta din fasonarea extremitatilor;
e) provine de la animale afectate de o boala prevãzutã de lista A sau, atunci când se considera corespunzãtor, de lista B a OIE, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la secţiunea a 4-a;
f) provine de la animale ce suferã de o afectiune generalizata, precum septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;
g) nu este în conformitate cu criteriile microbiologice prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica, pentru a se stabili dacã alimentele pot fi puse pe piata;
h) manifesta infestare parazitara, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la secţiunea a 4-a;
i) conţine reziduuri sau contaminanti peste limitele prevãzute de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica. Orice depasire a nivelului relevant trebuie sa conducã la analize suplimentare, ori de câte ori se considera corespunzãtor;
j) provine de la animale sau de la carcase ce conţin reziduuri de substanţe interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substanţe interzise, fãrã sa aducã atingere altor reglementãri ale legislaţiei comunitare specifice transpuse în legislaţia nationala;
k) consta din ficatul şi rinichii unor animale cu varsta mai mare de 2 ani care provin din regiuni unde implementarea planurilor autorizate în conformitate cu norma sanitarã veterinara aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 357/2001 , ce transpune Directiva nr. 96/23/CE , a depistat prezenta generalizata de metale grele în mediu;
l) a fost tratata în mod ilegal cu substanţe de decontaminare;
m) a fost tratata în mod ilegal cu radiatii ionizante sau cu raze UV;
n) conţine corpi strãini (cu excepţia materialelor utilizate pentru vanarea animalului, în cazul vânatului salbatic);
o) depãşeşte nivelurile de radioactivitate maxime permise, prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica;
p) indica modificãri morfopatologice, anomalii de consistenta, sangerare insuficienta (cu excepţia vânatului salbatic) sau modificãri organoleptice, în special un miros sexual pronunţat;
q) provine de la animale emaciate;
r) conţine materiale de risc specific, cu excepţia celor prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica;
s) indica prezenta unor resturi de pãmânt, de fecale sau de alţi contaminanti;
t) conţine sânge ce poate constitui un risc pentru sãnãtatea publica ori pentru sãnãtatea animalelor, datoritã stãrii de sãnãtate a animalului de la care provine sau contaminarii produse în timpul procesului de tãiere;
u) conform opiniei medicului veterinar oficial, dupã examinarea tuturor informaţiilor relevante, carnea poate constitui un risc pentru sãnãtatea publica ori pentru sãnãtatea animalelor, sau este, din orice alt motiv, necorespunzãtoare pentru consum uman.
(2) Medicul veterinar oficial poate impune condiţii privind utilizarea carnii provenite de la animale care au fost supuse tãierii de necesitate în afarã abatorului.
SECŢIUNEA a 3-a
Responsabilitãţile şi frecventa controalelor
CAP. I
Auxiliari oficiali
Auxiliarii oficiali pot sa asiste medicul veterinar oficial pentru îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce sunt subiect al urmãtoarelor restrictii şi al oricãror reguli specifice prevãzute de secţiunea a 4-a:
1. în legatura cu atribuţiile de audit, auxiliarii oficiali pot numai sa colecteze informaţii privind bune practici de igiena şi proceduri bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
2. în legatura cu inspecţia ante-mortem şi controalele privind protecţia şi bunãstarea animalelor, auxiliarii oficiali pot sa facã numai un control iniţial al animalelor şi sa ajute la activitãţi strict practice;
3. în legatura cu inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie sa controleze în mod regulat activitatea auxiliarilor oficiali, iar în cazul unor animale supuse tãierii de necesitate în afarã abatorului, sa efectueze personal inspecţia.
CAP. II
Frecventa controalelor
(1) Autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca, în fapt, cel puţin un medic veterinar oficial este prezent:
a) în abatoare, pe toatã durata atât a inspecţiei ante-mortem, cat şi a celei post-mortem;
b) în întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toatã durata inspecţiei post-mortem.
(2) Totuşi, autoritatea competenta poate sa adapteze aceasta abordare pentru anumite abatoare şi întreprinderi de manipulare a vânatului, identificate în baza unei analize de risc şi în conformitate cu criteriile stabilite în relatie directa cu art. 17 pct. 3 din regulile specifice, dacã exista astfel de cazuri. În astfel de cazuri:
a) medicul veterinar oficial nu este necesar sa fie prezent în abator în momentul efectuãrii inspecţiei ante-mortem, dacã;
(i) un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit a efectuat inspecţia ante-mortem în exploatatia de provenienta, a verificat informaţiile referitoare la lantul alimentar şi a comunicat rezultatele controlului auxiliarului oficial de la abator;
(ii) auxiliarul oficial din abator are certitudinea ca informaţiile referitoare la lantul alimentar nu indica nici o posibila problema pentru siguranta alimentelor şi ca starea generalã de sãnãtate şi bunastare a animalelor este satisfãcãtoare;
(iii) medicul veterinar oficial are certitudinea ca auxiliarul oficial efectueazã în mod corespunzãtor controalele;
b) medicul veterinar oficial nu este necesar sa fie prezent pe toatã durata efectuãrii inspecţiei post-mortem, dacã:
(i) un auxiliar oficial realizeazã inspecţia post-mortem şi pune separat carnea cu anomalii şi toatã cealaltã carne provenitã de la acelaşi animal;
(ii) medicul veterinar oficial inspecteaza ulterior, în totalitate, o astfel de carne;
(iii) auxiliarul oficial îşi documenteaza procedurile şi constatãrile într-o maniera ce permite medicului veterinar oficial sa se convingã de faptul ca s-au respectat standardele.
În cazul pasarilor şi al animalelor lagomorfe, auxiliarul oficial poate sa respingã carnea cu anomalii, iar în baza secţiunii a 4-a, nu mai este necesar ca medicul veterinar oficial sa inspecteze în mod sistematic şi în totalitate o astfel de carne.
(3) Nu se aplica flexibilitatea prevãzutã la alin. (2):
a) animalelor care au fost supuse tãierii de necesitate;
b) animalelor suspectate a avea o boala sau o afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea umanã;
c) animalelor din specia bovine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de tuberculoza;
d) animalelor din speciile bovine, ovine şi caprine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de bruceloza;
e) în cazul unui focar al unei boli prevãzute de lista A sau, atunci când se considera corespunzãtor, de lista B a OIE. Aceasta se referã la animale susceptibile de o anumitã boala care provin dintr-o anumitã regiune, dupã cum se defineste la art. 2 din Norma sanitarã veterinara privind problemele de sãnãtate a animalelor, ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002, ce transpune Directiva Consiliului nr. 64/432/CEE ;
f) când sunt necesare controale stricte pentru a se tine cont de boli emergente sau, în mod deosebit, de cele prevãzute de lista B a OIE.
(4) În unitãţile de transare, autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca un medic veterinar oficial sau un auxiliar oficial este prezent, atunci când se prelucreaza carnea, cu o frecventa corespunzãtoare realizãrii obiectivelor prezentei hotãrâri.
CAP. III
Implicarea personalului din abator
A. Responsabilitãţi specifice privind producţia de carne de pasare şi de animale lagomorfe
Autoritatea competenta poate permite personalului din abator sa preia activitãţile auxiliarilor oficiali pentru controlul producţiei de carne de pasare şi de iepure, în baza urmãtoarelor condiţii:
a) Atunci când întreprinderea a respectat bunele practici de igiena în conformitate cu art. 4 alin. (4) din regulile specifice, precum şi procedura HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) de cel puţin 12 luni, autoritatea competenta poate autoriza personalul întreprinderii care a fost instruit în acelaşi mod ca şi asistentii oficiali şi a promovat aceeaşi examinare sa îndeplineascã atribuţiile auxiliarilor oficiali şi sa facã parte din colectivul de inspecţie independent al autoritãţii competente, sub supravegherea, îndrumarea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial.
În aceste circumstanţe, medicul veterinar oficial trebuie sa fie prezent la examinarile ante-mortem şi post-mortem, trebuie sa supervizeze aceste activitãţi şi sa efectueze în mod regulat teste de performanta, pentru a se asigura ca activitãţile desfãşurate în abator întrunesc criteriile specifice stabilite de autoritatea competenta şi trebuie sa documenteze rezultatele acelor teste de performanta.
Trebuie sa fie stabilite reguli detaliate pentru testele de performanta, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 17 din regulile specifice. Atunci când nivelul de igiena al întreprinderii este afectat de activitatea acestui personal, atunci când acest personal nu îşi îndeplineşte atribuţiile în mod corespunzãtor sau când, în general, acest personal îşi desfãşoarã activitatea într-o maniera pe care autoritatea competenta o considera necorespunzãtoare, acest personal trebuie sa fie înlocuit de auxiliari oficiali.
Responsabilitãţile pentru producţie şi inspecţie în întreprindere trebuie sa fie separate şi orice întreprindere care doreşte sa utilizeze inspectorii proprii ai întreprinderii trebuie sa posede certificare recunoscuta internaţional.
b) Autoritatea competenta trebuie sa decidã, în principiu şi de la caz la caz, dacã sa permitã implementarea sistemului descris anterior. Atunci când autoritatea competenta decide, în principiu, în favoarea acestui sistem, aceasta trebuie sa informeze Comisia Europeanã cu privire la acea decizie şi la condiţiile asociate acesteia. Pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar din România care implementeaza sistemul, utilizarea actuala a sistemului este opţionalã. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie sa fie fortati de cãtre autoritatea competenta sa introducã sistemul descris aici.
Atunci când autoritatea competenta nu este convinsa ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar respecta cerinţele, sistemul nu trebuie sa fie implementat în acea întreprindere. Pentru a se evalua acest aspect, autoritatea competenta trebuie sa efectueze o analiza a înregistrãrilor de producţie şi de inspecţie, a tipului de activitãţi efectuate în întreprindere, a istoriei conformitatii cu regulile, a expertizei, a atitudinii profesionale şi a simtului responsabilitãţii personalului abatorului privind siguranta alimentelor, împreunã cu alte informaţii relevante.
B. Atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare
Personalul abatorului care a fost instruit sub supravegherea medicului veterinar oficial poate, sub responsabilitatea şi supravegherea medicului veterinar oficial, sa îndeplineascã atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare, cu referire la animale din toate speciile.
CAP. IV
Calificãri profesionale
A. Medici veterinari oficiali
(1) Autoritatea competenta poate sa numeascã în calitate de medic veterinar oficial numai medici veterinari care au trecut un test ce întruneşte cerinţele alin. (2).
(2) Autoritatea competenta trebuie sa asigure condiţiile necesare pentru testare. Testarea trebuie sa confirme cunoaşterea urmãtoarelor subiecte, pana la un anumit nivel, depinzand de experienta şi de calificarile medicului veterinar:
a) legislaţie nationala şi legislaţie comunitara referitoare la sãnãtatea publica veterinara, siguranta alimentelor, sãnãtatea animalelor, protecţia şi bunãstarea animalelor şi produsele medicinale veterinare;
b) principii ale politicii agricole comune, mãsuri de piata, subsidii la export şi detectarea fraudei (incluzând contextul global: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);
c) aspecte esenţiale pentru prelucrarea şi tehnologia alimentelor;
d) principii, concepte şi metode de bune practici de fabricare şi de management al calitãţii;
e) management al calitãţii în prerecoltare (bune practici agricole);
f) promovarea şi utilizarea igienei alimentare, siguranţei alimentelor (bune practici de igiena);
g) principii, concepte şi metode de analiza de risc;
h) principii, concepte şi metode ale HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), utilizarea HACCP pe întregul parcurs al lantului alimentar de producţie;
i) prevenirea şi controlul riscurilor induse de toxiinfectiile alimentare în relatie cu sãnãtatea umanã;
j) dinamica infectiei şi intoxicatiei în populaţie;
k) diagnostic epidemiologic;
l) sisteme de monitorizare şi de supraveghere;
m) evaluarea şi auditarea sistemelor de reglementare a managementului siguranţei alimentare;
n) principii şi aplicaţii de diagnostic ale metodelor moderne de testare;
o) tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor în relatie cu sãnãtatea publica veterinara;
p) operare manualã a datelor şi aplicaţii de biostatistica;
q) investigaţii ale focarelor de toxiinfectii alimentare la oameni;
r) aspecte relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile;
s) protecţia şi bunãstarea animalelor la nivelul producţiei, transportului şi tãierii;
t) aspecte de mediu corelate cu producerea de alimente (incluzând gestionarea deşeurilor);
u) principiul precautiei şi consumatorii la care se referã acesta;
v) principii de instruire a personalului care lucreazã în lantul de producţie.
Candidaţii pot sa dobândeascã cunoştinţele cerute, ca parte a instruirii veterinare de baza a acestora sau prin instruirea însuşitã ori ca experienta profesionalã dobandita dupã calificarea de medic veterinar. Autoritatea competenta poate decide ca diferitele testãri sa ţinã cont de experienta şi pregãtirea candidaţilor. Totuşi, când autoritatea competenta are certitudinea ca un candidat a dobândit toate cunoştinţele cerute, ca parte a gradului universitar sau prin pregãtire continua rezultatã dintr-o calificare postuniversitarã, aceasta poate sa renunţe la solicitarea unui test.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie sa aibã aptitudini pentru cooperare multidisciplinara.
(4) În plus, fiecare medic veterinar oficial trebuie sa fie supus unei instruiri practice pentru o perioada de proba de cel puţin 200 de ore, înainte sa înceapã sa lucreze independent. În aceasta perioada candidatul urmeazã sa lucreze sub supravegherea unor medici veterinari care îşi desfãşoarã activitatea în abatoare, în unitãţi de transare, la posturi de inspecţie pentru carnea proaspãta şi în exploataţii. Instruirea trebuie sa implice, în special, auditul sistemelor de management pentru siguranta alimentelor.
(5) Medicul veterinar oficial trebuie sa-şi actualizeze cunoştinţele şi sa fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activitãţi regulate de instruire şi prin consultarea literaturii de specialitate. Medicul veterinar oficial trebuie sa participe în fiecare an la activitãţi de pregãtire continua, ori de câte ori este posibil.
(6) Medicii veterinari numiţi deja ca medici veterinari oficiali trebuie sa aibã cunoştinţe adecvate privind subiectele prevãzute la alin. (2). Atunci când este necesar, aceştia urmeazã sa-şi însuşeascã aceste cunoştinţe prin activitãţi de pregãtire continua. Autoritatea competenta trebuie sa prevadã aceasta în mod expres.
(7) Fãrã sa se ia în consideraţie prevederile alin. (1)-(6), autoritatea competenta poate sa stabileascã reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucreazã pe baza unui contract de munca pe durata determinata şi care sunt responsabili de inspectarea întreprinderilor cu capacitate mica.
B. Auxiliari oficiali
(1) Autoritatea competenta poate sa numeascã, în fapt, ca auxiliari oficiali numai persoane care au fost supuse unei instruiri şi au trecut o testare în conformitate cu cerinţele de mai jos.
(2) Autoritatea competenta trebuie sa asigure condiţiile necesare pentru astfel de testãri. Pentru a fi eligibili pentru aceste testãri, candidaţii trebuie sa dovedeascã faptul ca au fãcut:
a) cel puţin 500 de ore de instruire teoreticã şi cel puţin 400 de ore de instruire practica, acoperind domeniile prevãzute la alin. (5);
b) o astfel de instruire suplimentarã dupã cum este solicitatã pentru a se permite auxiliarilor oficiali sa-şi îndeplineascã îndatoririle în mod competent.
(3) Instruirea practica la care se referã alin. (2) lit. a) trebuie sa aibã loc în abatoare şi în unitãţi de transare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, precum şi în exploataţii şi în alte întreprinderi relevante.
(4) Instruirea şi testele trebuie sa se refere în principal la carnea roşie sau la carnea de pasare. Totuşi, persoanele care sunt instruite pentru una dintre cele doua categorii şi au trecut testarea trebuie sa efectueze numai o instruire pe termen scurt pentru a trece testarea pentru cealaltã categorie. Atunci când se considera corespunzãtor, instruirea şi testarea trebuie sa se refere la vanat salbatic, la vanat de ferma şi la animale lagomorfe.
(5) Instruirea pentru auxiliarii oficiali trebuie sa cuprindã urmãtoarele subiecte, iar testarile trebuie sa confirme cunoaşterea acestora:
a) în relatie cu exploatatiile:
(i) partea teoreticã:
(a) familiarizare cu organizarea agriculturii, metode de producţie, comerţ internaţional etc.;
(b) bune practici de administraţie în zootehnie;
(c) cunoştinţe de baza despre boli, în special despre zoonoze - virusuri, bacterii, paraziti etc.;
(d) monitorizarea bolii, utilizarea medicamentelor şi vaccinurilor, testarea reziduurilor;
(e) igiena şi inspecţie de sãnãtate;
(f) protecţia şi bunãstarea animalelor de ferma şi în timpul transportului;
(g) cerinţe de mediu - în clãdiri, în ferme şi în general;
(h) legi, reglementãri şi prevederi administrative;
(i) preocuparile consumatorului şi controlul calitãţii;
(ii) partea practica:
(a) vizite în exploataţii de diferite tipuri şi care utilizeazã diferite metode de creştere;
(b) vizite în întreprinderi de producţie;
(c) observarea procedurilor de încãrcare şi descãrcare a animalelor;
(d) demonstratii de laborator;
(e) controale veterinare;
(f) documentare;
b) în relatie cu abatoarele şi unitãţile de transare:
(i) partea teoreticã:
(a) familiarizare cu organizarea industriei carnii, metodele de producţie, comerţ internaţional şi tehnologia de tãiere şi de transare;
(b) cunoştinţe de baza de igiena şi bune practici de igiena şi, în special, igiena industriala, igiena tãierii, igiena transarii şi depozitarii, igiena muncii;
(c) HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) şi auditul procedurilor bazate pe HACCP;
(d) protecţia şi bunãstarea animalelor la descãrcare dupã transport şi la abator;
(e) cunoştinţe de baza de anatomie şi fiziologie a animalelor de macelarie;
(f) cunoştinţe de baza de patologie a animalelor de macelarie;
(g) cunoştinţe de baza de anatomie patologica a animalelor de macelarie;
(h) cunoştinţe relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, alte zoonoze şi agenţii zoonotici importanti;
(i) cunoştinţe despre metodele şi procedurile pentru taierea, inspecţia, pregãtirea, ambalarea, impachetarea şi transportul carnii proaspete;
(j) cunoştinţe de baza de microbiologie;
(k) inspecţie ante-mortem;
(l) examinare pentru trichina;
(m) inspecţie post-mortem;
(n) atribuţii administrative;
(o) cunoştinţe privind legile, reglementãrile şi prevederile administrative;
(p) procedura de prelevare de probe;
(q) aspecte privind frauda;
(ii) partea practica:
(a) identificarea animalelor;
(b) controlul vârstei;
(c) inspecţia şi evaluarea animalelor tãiate;
(d) inspecţia post-mortem la abator;
(e) examinarea pentru trichina;
(f) identificarea speciilor de animale prin examinarea pãrţilor caracteristice ale animalului;
(g) identificarea şi comentarii privind pãrţi ale animalelor tãiate la care s-au produs modificãri;
(h) controlul igienei, incluzând auditul bunelor practici de igiena şi al procedurilor bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
(i) înregistrarea rezultatelor inspecţiei ante-mortem;
(j) prelevarea de probe;
(k) trasabilitatea carnii;
(l) documentare.
(6) Auxiliarii oficiali trebuie sa-şi actualizeze cunoştinţele, sa fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activitãţi regulate de pregãtire continua şi prin consultarea literaturii de specialitate. Auxiliarul oficial trebuie sa participe în fiecare an la activitãţi de pregãtire continua, ori de câte ori este posibil.
(7) Persoanele numite deja ca auxiliar oficial trebuie sa aibã cunoştinţe adecvate privind subiectele prevãzute la alin. (5). Când este necesar, acestea trebuie sa dobândeascã aceste cunoştinţe prin activitãţi de pregãtire continua. Autoritatea competenta trebuie sa stabileascã prevederi adecvate în aceasta privinta.
(8) Totuşi, atunci când auxiliarii oficiali efectueazã numai prelevare de probe şi analiza cu referire la examinari pentru trichina, autoritatea competenta trebuie sa se asigure numai de faptul ca aceştia primesc o instruire corespunzãtoare pentru îndeplinirea acestor atribuţii.
SECŢIUNEA a 4-a
Cerinţe specifice
CAP. I
Bovine domestice
A. Animale din specia bovine cu varsta sub 6 sãptãmâni
Carcasele şi organele de bovine cu varsta sub 6 sãptãmâni trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1. inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), inspecţia cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene, palparea limbii, îndepãrtarea tonsilelor;
2. inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhici şi a celor mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea posterioarã a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3. inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4. inspecţia vizuala a diafragmei;
5. inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea şi, dacã este necesar, incizia ficatului şi a limfonodulilor acestuia;
6. inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7. inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
8. inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacã este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9. inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10. inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile trebuie sa fie deschise, iar lichidul sinovial examinat.
B. Animale din specia bovine în varsta de peste 6 sãptãmâni
Carcasele şi organele bovinelor în varsta de peste 6 sãptãmâni trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1. inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, Lnn. mandibulares şi Lnn. parotidei), examinarea muschilor maseteri externi în care trebuie sa fie fãcute doua incizii paralele cu mandibula şi a muschilor maseteri interni (muschii pterigoidieni interni) ce trebuie sa fie incizati de-a lungul unui plan. Limba trebuie sa fie detasata pentru a se permite o inspecţie vizuala detaliatã a cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene ce trebuie sa fie inspectata vizual şi palpata. Tonsilele trebuie sa fie indepartate;
2. inspecţia traheii şi a esofagului, examinarea vizuala şi palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise în lungime şi pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea posterioarã a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3. inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4. inspecţia vizuala a diafragmei;
5. inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi la baza lobului caudat pentru a se examina canalele biliare;
6. inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7. inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
8. inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacã este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9. inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10. inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacã nu a fost deja îndepãrtat);
11. inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea şi incizia ugerului şi a limfonodulilor acestuia (Lnn. supramammarii). În cazul vacilor, fiecare jumãtate de uger trebuie sa fie deschisã în lungime, trebuie sa se facã o incizie profunda pana la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar limfonodulii mamari trebuie sa fie incizati, cu excepţia cazului în care ugerul este exclus de la consum uman.
CAP. II
Ovine şi caprine domestice
Carcasele şi organele de ovine şi caprine domestice trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1. inspecţia vizuala a capului dupã jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gatului, a cavitatii bucale, a limbii şi a limfonodulilor retrofaringieni şi parotidieni. Fãrã a se aduce atingere regulilor de sãnãtate a animalelor, aceste examinari nu sunt necesare dacã autoritatea competenta este capabilã sa garanteze ca, în fapt, capul, incluzând limba şi creierul, va fi exclus de la consum uman;
2. inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). În caz de dubiu, aceste organe şi limfonodulii trebuie sa fie incizati şi examinati;
3. inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului. În caz de dubiu, cordul trebuie sa fie incizat şi examinat;
4. inspecţia vizuala a diafragmei;
5. inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia, incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;
6. inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
7. inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
8. inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacã este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9. inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10. inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacã acesta nu a fost deja îndepãrtat);
11. inspecţia vizuala a ugerului şi a limfonodulilor acestuia;
12. inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise.
Lichidul sinovial trebuie sa fie examinat.
CAP. III
Solipede domestice
Carcasele şi organele de solipede trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1. inspecţia vizuala a capului şi, dupã detasarea limbii, a gatului, palparea şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor submandibulari, a celor retrofaringieni şi a celor parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei). Limba trebuie sa fie libera pentru a se permite o inspecţie vizuala detaliatã a cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene, ce trebuie sa fie inspectate vizual şi palpate. Tonsilele trebuie sa fie indepartate;
2. inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi esofagului, palparea pulmonilor, palparea şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea posterioarã a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Totuşi, aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3. inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4. inspecţia vizuala a diafragmei;
5. inspecţia vizuala, palparea şi, dacã este necesar, incizia ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
6. inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), incizia, dacã este necesar, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7. inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
8. inspecţia vizuala şi palparea rinichilor, incizia, dacã este necesar, a rinichilor şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9. inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
10. inspecţia vizuala a organelor genitale la armasari (exceptând penisul, dacã nu a fost deja îndepãrtat) şi la iepe;
11. inspecţia vizuala a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii) şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor supramamari;
12. inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor animalelor ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise, iar lichidul sinovial trebuie sa fie examinat;
13. toţi caii suri sau albi trebuie sa fie inspectati pentru melanoza şi melanomatoza, prin examinarea muschilor şi a limfonodulilor subromboidali (Lnn. subhomboidei) de sub cartilajul subscapular, dupã sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie sa fie decapsulati şi examinati printr-o incizie pe toatã lungimea lor.
CAP. IV
Porcine domestice
A. Inspecţia ante-mortem
(1) Autoritatea competenta poate sa decidã ca porcinele destinate tãierii sa fie supuse inspecţiei ante-mortem la exploatatia de provenienta. În acest caz, taierea unui lot de porcine dintr-o exploatatie poate sa fie autorizata numai dacã:
a) acesta este însoţit de certificatul de sãnãtate prevãzut la cap. X lit. A;
b) exista conformitate cu cerinţele alin. (2)-(5).
(2) Inspecţia ante-mortem la exploatatia de provenienta trebuie sa cuprindã:
a) controale referitoare la înregistrãri sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar;
b) examinarea porcinelor pentru a se determina dacã:
(i) acestea suferã de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisã animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori care se comporta, individual sau în colectiv, într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;
(ii) acestea manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot sa facã improprie pentru consum uman carnea de la acestea; sau
(iii) exista o dovada sau motive pentru a se suspecta faptul ca acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele prevãzute de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara ori reziduuri de substanţe interzise.
(3) Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie sa efectueze inspecţia ante-mortem la exploatatie. Porcinele urmeazã sa fie trimise direct la abator şi nu trebuie sa fie amestecate cu alte porcine.
(4) Inspecţia ante-mortem de la abator trebuie sa cuprindã numai:
a) un control al identificarii animalelor;
b) o examinare în masa pentru a se stabili dacã exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacã sunt prezente semne ale oricãrei afecţiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea oamenilor şi a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.
(5) Când porcii nu sunt taiati în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului de sãnãtate prevãzut la alin. (1) lit. a):
a) dacã porcii nu sunt livrati din exploatatia de provenienta spre abator, aceştia urmeazã sa fie reexaminati şi se elibereazã un nou certificat de sãnãtate;
b) dacã porcii sunt în drum spre sau sunt deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce a fost evaluat motivul întârzierii, cu condiţia ca aceştia sa fie supuşi unei inspecţii ante-mortem suplimentare.
B. Inspecţia post-mortem
(1) Carcasele şi organele de porcine, altele decât cele la care se referã alin. (2), trebuie sa fie supuse urmãtoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
a) inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari (Lnn. mandibulares), inspecţia vizuala a cavitatii bucale, a zonei faringolaringiene şi a limbii;
b) inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie sa fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie sa fie incizati în treimea posterioarã a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare dacã pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
c) inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuala a diafragmei;
e) inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia;
f) inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi a celor mezenterici (Lnn. gastrici, Lnn. mesenterici, Lnn. craniales şi Lnn. caudales), palparea şi, dacã este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
g) inspecţia vizuala şi, dacã este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacã este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
i) inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacã nu a fost deja îndepãrtat);
k) inspecţia vizuala a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii), incizia limfonodulilor supramamari la scroafe;
l) inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie sa fie incizata şi articulatiile deschise.
(2) Autoritatea competenta poate sa decidã, în baza datelor epidemiologice sau a altor date din exploatatie, ca porcinele la ingrasat ce sunt adapostite în condiţii controlate în sisteme integrate de producţie, din momentul în care trebuie sa fie intarcate, în unele sau în toate cazurile la care se referã alin. (1), sa fie supuse numai inspecţiei vizuale.
CAP. V
Pãsãri
A. Inspecţia ante-mortem
(1) Autoritatea competenta poate decide ca pasarile destinate tãierii sa fie supuse inspecţiei ante-mortem la exploatatia de provenienta. În acest caz, taierea unui lot de pãsãri dintr-o exploatatie poate sa fie autorizata numai dacã:
a) lotul este însoţit de certificatul de sãnãtate prevãzut de cap. X lit. A;
b) exista conformitate cu cerinţele alin. (2)-(5).
(2) Inspecţia ante-mortem la exploatatia de provenienta trebuie sa cuprindã:
a) controale referitoare la înregistrãri sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar;
b) inspecţia lotului pentru a se stabili dacã pasarile:
(i) suferã de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisã animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori dacã se comporta într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;
(ii) manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot sa determine caracterul impropriu pentru consum uman al carnii acestora; sau
(iii) prezintã semne ca acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele stabilite de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica sau reziduuri de substanţe interzise.
(3) Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie sa efectueze inspecţia ante-mortem la exploatatie.
(4) Este necesar ca inspecţia ante-mortem de la abator sa cuprindã numai:
a) un control al identificarii animalelor;
b) o examinare în masa pentru a se stabili dacã exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacã sunt prezente semne ale oricãrei îmbolnãviri ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea oamenilor şi a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.
(5) Când pasarile nu sunt tãiate în decurs de 3 zile de la emiterea certificatului de sãnãtate la care se referã alin. (1) lit. a):
a) dacã lotul nu a pãrãsit exploatatia de provenienta cãtre abator, acesta urmeazã sa fie reexaminat şi se emite un nou certificat de sãnãtate;
b) dacã lotul este în drum cãtre sau este deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce s-a evaluat motivul întârzierii, cu condiţia ca lotul sa fie reexaminat.
(6) Când inspecţia ante-mortem nu este efectuatã la exploatatie, medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze inspecţia lotului la abator.
(7) Dacã pasarile prezintã simptome clinice ale unei boli, acestea nu pot fi tãiate pentru consum uman. Totuşi, uciderea acestor pãsãri pe linia de tãiere poate sa aibã loc la sfasitul procesului normal de tãiere, dacã se iau mãsuri de precautie pentru a se evita riscul rãspândirii de organisme patogene şi pentru a se curata şi dezinfecta facilitãţile imediat dupã ucidere.
(8) În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi al celor tãiate la exploatatia de provenienta şi eviscerate cu întârziere, inspecţia ante-mortem urmeazã sa fie efectuatã în conformitate cu alin. (2) şi (3). Un certificat în conformitate cu modelul stabilit la lit. C trebuie sa însoţeascã carcasele neeviscerate la abator sau la unitatea de transare.
B. Inspecţia post-mortem
(1) Toate pasarile trebuie sa fie supuse unei inspecţii post-mortem, în conformitate cu secţiunile 1 şi a 3-a. În plus, medicul veterinar oficial realizeazã personal urmãtoarele controale:
a) inspecţia zilnica a viscerelor şi cavitatilor corpului la un esantion reprezentativ de pãsãri;
b) o inspecţie detaliatã a unei probe prelevate randomizat din fiecare lot de pãsãri cu aceeaşi provenienta sau pãrţi de pãsãri ori pãsãri întregi declarate improprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei post-mortem;
c) orice investigatie ulterioara necesarã atunci când exista motive de a se suspiciona faptul ca, în fapt, carnea provenitã de la pasarile respective poate fi improprie pentru consum uman.
(2) În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi al celor tãiate la exploatatia de provenienta şi eviscerate cu întârziere, inspecţia post-mortem trebuie sa includã un control al certificatului ce însoţeşte carcasele, conform modelului de mai jos.
Când astfel de carcase sunt transportate direct de la exploatatie la o unitate de transare, inspecţia post-mortem trebuie sa aibã loc la unitatea de transare.
C. Model de certificat de sãnãtate
C. Specimen health certificate
CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru pasarile destinate producerii de "ficat gras" şi
pentru pasarile tãiate la exploatatia de provenienta,
eviscerate cu întârziere
HEALTH CERTIFICATE
for poultry intended for the production of foie gras and
delayed eviscerated poultry slaughtered at the holding of
provenance
Serviciul competent .......................................................
Competent service .........................................................
Nr. .......................................................................
No. .......................................................................
1. Identificarea carcaselor neeviscerate
1. Identification of uneviscerated carcases
Specia ....................................................................
Species ...................................................................
Numãrul ...................................................................
Number ....................................................................
2. Provenienta carcaselor neeviscerate
2. Provenance of uneviscerated carcases
Adresa exploatatiei .......................................................
Address of holding ........................................................
3. Destinaţia carcaselor neeviscerate
3. Destination of uneviscerated carcases
Carcasele neeviscerate vor fi transportate la urmãtoarea unitate de transare: ............................................
The uneviscerated carcases will be transported to the following cutting plant: ...........................................
4. Declaraţie
4. Declaration
Eu, subsemnatul, declar ca:
- carcasele neeviscerate descrise anterior provin de la pãsãri ce au fost examinate înainte de tãiere la exploatatia prevãzutã anterior, la ....(ora) ... , la ....(data)..., şi au fost gãsite sanatoase;
- înregistrãrile şi documentele privind aceste animale satisfac cerinţele legale şi nu interzic taierea pasarilor.
I, the undersigned, declare that:
- the uneviscerated carcases described above are of birds which were examined before slaughter on the above- mentioned holding at ...(time)..... on ...(date)..., and found to be healthy;
- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the birds.
Emis la .........(locul)..........,
Done at .........(place)..........,
la data de .......(data)..........,
on ..............(date)........... .
Ştampila
Stamp
..................................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar
de libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
CAP. VI
Animale lagomorfe de ferma
Cerinţele pentru pãsãri trebuie sa se aplice şi pentru animalele lagomorfe de ferma.
CAP. VII
Vanat de ferma
A. Inspecţia ante-mortem
(1) Inspecţia ante-mortem poate fi efectuatã la exploatatia de provenienta, atunci când sunt respectate cerinţele secţiunii a 3-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
În acest caz, un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie sa efectueze inspecţia ante-mortem.
(2) Inspecţia ante-mortem la exploatatie trebuie sa includã controale referitoare la înregistrãri sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar.
(3) Când inspecţia ante-mortem are loc cu mai puţin de 3 zile înainte de sosirea animalelor la abator şi animalele sunt livrate la abator vii, inspecţia ante-mortem de la abator trebuie sa cuprindã numai:
a) un control al identificarii animalelor;
b) o examinare în masa pentru a se stabili dacã exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacã sunt prezente semne ale oricãrei afecţiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sãnãtatea oamenilor şi a animalelor.
(4) Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. A trebuie sa însoţeascã animalele vii inspectate la exploatatie. Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. B trebuie sa însoţeascã animalele inspectate şi tãiate la exploatatie.
B. Inspecţia post-mortem
(1) Aceasta inspecţie trebuie sa includã palparea şi, atunci când se considera necesar, incizia acelor pãrţi ale animalului la care au apãrut schimbãri sau care sunt suspecte din orice alt motiv.
(2) Procedurile de inspecţie post-mortem descrise pentru animalele din speciile bovine şi ovine, porcine domestice şi pãsãri urmeazã sa fie aplicate la speciile corespondente de vanat de ferma.
(3) Când animalele au fost tãiate la exploatatie, medicul veterinar oficial de la abator trebuie sa verifice certificatul ce însoţeşte animalele.
CAP. VIII
Vanat salbatic
A. Inspecţia post-mortem
(1) Vanatul salbatic urmeazã sa fie inspectat cat mai curând posibil dupã primirea acestuia în întreprinderea de manipulare a vânatului.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie sa ţinã cont de declaraţia sau de informaţiile pe care le-a furnizat persoana instruita implicata în vanarea animalului, în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(3) În timpul inspecţiei post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze:
a) o examinare vizuala a carcasei, a cavitatilor acesteia şi, atunci când se impune, a organelor, cu scopul de:
(i) detectare a oricãror modificãri ce nu sunt cauzate de procesul de vanatoare. În acest scop, diagnosticul poate sa se bazeze pe orice informaţie privind comportamentul animalului înainte de ucidere, pe care a furnizat-o persoana instruita;
(ii) verficare ca moartea sa nu se fi produs din alte cauze decât vânãtoarea.
Dacã nu poate fi realizatã o evaluare numai pe baza examinãrii vizuale, trebuie sa fie efectuatã o inspecţie mai detaliatã într-un laborator;
b) investigarea modificãrilor organoleptice;
c) palparea organelor, atunci când se considera corespunzãtor;
d) atunci când exista motive întemeiate de suspectare a prezentei reziduurilor sau a contaminantilor, o analiza prin prelevare de probe pentru reziduuri ce nu rezulta din procesul de vanatoare, incluzând contaminantii ambientali.
Când se efectueazã o inspecţie mai detaliatã în baza unor astfel de suspiciuni, medicul veterinar trebuie sa aştepte pana când se finalizeazã inspecţia respectiva, înainte de evaluarea întregului vanat ucis în timpul unei partide de vanatoare sau a acelor pãrţi suspectate de a prezenta aceleaşi modificãri;
e) examinarea parametrilor ce indica faptul ca, în fapt, carnea prezintã un risc pentru sãnãtate, incluzând:
(i) comportament anormal sau perturbare a stãrii generale a animalului viu, dupã cum s-a raportat de vanator;
(ii) prezenta generalizata de tumori ori abcese ce afecteazã diferite organe interne sau muschi;
(iii) artrita, orhita, modificãri patologice în ficat şi splina, inflamatia intestinelor sau a regiunii ombilicale;
(iv) prezenta de corpi strãini ce nu rezulta din procesul de vanatoare, în cavitatile cadavrului, în stomac sau intestine ori în urina, atunci când pleura sau peritoneul sunt decolorate (când sunt prezente viscere relevante);
(v) prezenta de paraziti;
(vi) producerea unei cantitãţi semnificative de gaze în tractusul gastrointestinal, cu decolorarea organelor interne (când aceste viscere sunt prezente);
(vii) modificãri semnificative de culoare, de consistenta sau de miros ale tesutului muscular sau ale organelor;
(viii) fracturi vechi deschise;
(ix) emaciere şi/sau edem generalizat sau localizat;
(x) aderente peritoneale sau pleurale recente;
(xi) alte modificãri extensive evidente, cum ar fi putrefactia.
(4) Atunci când medicul veterinar oficial solicita astfel, coloana vertebrala şi capul trebuie sa fie sectionate longitudinal.
(5) În cazul vânatului salbatic mic neeviscerat imediat dupã ucidere, medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze o inspecţie post-mortem pe un esantion reprezentativ de animale provenite din aceeaşi sursa. Atunci când inspecţia releva o boala transmisibila la oameni sau oricare dintre modificãrile prevãzute la alin. (3) lit. e), medicul veterinar oficial trebuie sa efectueze mai multe controale pe întregul lot pentru a determina dacã acesta trebuie sa fie declarat impropriu pentru consum uman sau dacã fiecare carcasa trebuie sa fie inspectata individual.
(6) În caz de dubiu medicul veterinar oficial poate realiza orice incizii şi inspecţii suplimentare ale pãrţilor relevante ale animalelor, necesare pentru punerea diagnosticului final.
B. Decizii luate în urma controalelor
În plus fata de cazurile prevãzute de secţiunea a 2-a cap. V, carnea ce prezintã în timpul inspecţiei post-mortem orice modificare prevãzutã la alin. (3) lit. e) de la lit. A urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman.
CAP. IX
Riscuri specifice
A. Encefalopatii spongiforme transmisibile
Controalele oficiale efectuate în relatie cu encefalopatii spongiforme transmisibile trebuie sa ţinã cont de cerinţele Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 144/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ce transpune Regulamentul 999/2001/CE , precum şi de alte prevederi ale legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica.
B. Cisticercoza
(1) Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la cap. I şi IV sunt cerinţele minime de examinare pentru cisticercoza la animale din specia bovine în varsta de peste 6 sãptãmâni şi la porcine. În plus, pot fi utilizate teste serologice specifice. În cazul bovinelor în varsta de peste 6 sãptãmâni, nu este obligatorie incizia maseterilor la inspecţia post-mortem, când este utilizat un test serologic specific. Aceeaşi procedura se aplica în situaţia în care animalele din specia bovine în varsta de peste 6 sãptãmâni au fost crescute într-o exploatatie certificatã oficial ca fiind libera de cisticercoza.
(2) Carnea infestata cu cysticercus urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman. Totuşi, când animalul nu este infestat masiv cu cysticercus, pãrţile neinfestate pot fi declarate proprii pentru consum uman dupã ce au fost supuse unui tratament prin frig.
C. Trichineloza
(1) Trebuie sa fie examinate pentru trichineloza carcasele de porcine (domestice, vanat de ferma şi vanat salbatic), de solipede şi de alte specii susceptibile la trichineloza, în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica aplicabilã, cu excepţia cazului în care legislaţia respectiva nu prevede altfel.
(2) Carnea de la animalele infestate cu trichina urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman.
D. Morva
(1) Atunci când se considera corespunzãtor, solipedele trebuie sa fie examinate pentru morva. Examinarea pentru morva a solipedelor trebuie sa includã o examinare atenta a membranelor mucoase ale traheii, laringelui, cavitatii nazale şi ale sinusurilor şi ramificatiilor acestora, dupã sectionarea capului în plan median şi excizia septumului nazal.
(2) Carnea de la caii la care s-a diagnosticat morva urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman.
E. Tuberculoza
(1) Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la tuberculina ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmeazã sa fie tãiate separat de celelalte animale, luându-se mãsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tãiere şi a personalului prezent în abator.
(2) Toatã carnea provenitã de la animale la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni de tuberculoza localizate la un numãr mare de organe sau la un numãr mare de zone ale carcasei urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman. Totuşi, când s-a depistat o leziune de tuberculoza în limfonodulii unui singur organ sau într-o parte a carcasei, este necesar sa se declare improprii pentru consum uman numai organul afectat ori acea parte a carcasei şi limfonodulii asociaţi.
F. Bruceloza
(1) Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmeazã sa fie tãiate separat de alte animale, luându-se mãsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tãiere şi a personalului prezent în abator.
(2) Carnea de la animalele la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni ce indica infectia acuta cu bruceloza urmeazã sa fie declarata improprie pentru consum uman. În cazul animalelor ce reactioneaza pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza, ugerul, tractusul genital şi sangele trebuie sa fie declarate improprii pentru consum uman chiar dacã nu se depisteaza nici o astfel de leziune.
CAP. X
Modele de certificate de sãnãtate
A. Model de certificat de sãnãtate pentru animale vii
A. Specimen health certificate for live animals
CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru animale vii transportate de la exploatatie la abator
HEALTH CERTIFICATE
for live animals transported from the holding to the
slaughterhouse
Serviciul competent ......................................................
Competent service ........................................................
Nr. ......................................................................
No. ......................................................................
1. Identificarea animalelor
1. Identification of the animals
Specia ...................................................................
Species ..................................................................
Numãrul de animale .......................................................
Number of animals ........................................................
Marcarea de identificare .................................................
Identification marking ...................................................
2. Provenienta animalelor
2. Provenance of the animals
Adresa exploatatiei de provenienta .............................
Address of holding of provenance ....................................
Identificarea casei (optional) ...........................................
Identification of house (optional) .......................................
3. Destinaţia animalelor
3. Destination of animals
Animalele vor fi transportate la urmãtorul abator:
..........................................................................
The animals will be transported to the following slaughterhouse:
..........................................................
cu urmãtoarele mijloace de transport: ..............................
..........................................................................
by the following means of transport: ................................
..........................................................................
4. Alte informaţii relevante
..........................................................................
4. Other relevant information
..........................................................................
5. Declaraţie
5. Declaration
Eu, subsemnatul, declar ca:
I, the undersigned, declare that:
- animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tãiere, la exploatatia prevãzutã anterior, la ..(ora)..., la ...(data)..., şi au fost gãsite sanatoase;
- the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time) .., on ...(date)..., and were found to be healthy;
- înregistrãrile şi documentele privind aceste animale respecta cerinţele legale şi nu interzic taierea animalelor.
- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the animals.
Emis la ........(locul)..........,
Done at ........(place)...........,
la data de ......(data)............,
on ..............(date).......... .
Ştampila
Stamp
.....................................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar de
libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
B. Model de certificat de sãnãtate pentru animale tãiate în exploatatie
B. Specimen health certificate for animals slaughtered at the holding
CERTIFICAT DE SÃNÃTATE
pentru animale tãiate în exploatatie
HEALTH CERTIFICATE
for animals slaughtered at the holding
Serviciul competent ....................................................
Competent service ......................................................
Nr. ......................................................................
No. ......................................................................
1. Identificarea animalelor
1. Identification of the animals
Specia ...................................................................
Species ..................................................................
Numãrul de animale .......................................................
Number of animals ........................................................
Marcarea de identificare .................................................
Identification marking ...................................................
2. Provenienta animalelor
2. Provenance of the animals
Adresa exploatatiei de provenineta ....................................
Address of holding of provenance ...................................
Identificarea casei (optional) ...........................................
Identification of house (optional) .......................................
3. Destinaţia animalelor
3. Destination of animals
Animalele vor fi transportate la urmãtorul abator: ............
..........................................................................
The animals will be transported to the following slaughterhouse:
..........................................................................
cu urmãtoarele mijloace de transport: ....................................
..........................................................................
by the following means of transport: .................................
..........................................................................
4. Alte informaţii relevante:
..........................................................................
4. Other relevant information
.........................................................................
5. Declaraţie
5. Declaration
Eu, subsemnatul, declar ca:
I, the undersigned, declare that:
- animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tãiere, la exploatatia prevãzutã anterior, la...(ora)....., la....(data)..., şi au fost gãsite sanatoase;
- the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time)..., on ...(date).., and were found to be healthy;
- animalele au fost tãiate la exploatatie, la ...(ora)..., la ....(data).., şi taierea şi sangerarea au fost efectuate corect;
- they were slaughtered at the holding, at ....(time)......, on ...(date)..., and slaughter and bleeding were carried out correctly;
- înregistrãrile şi documentele privind aceste animale respecta cerinţele legale şi nu interzic taierea animalelor.
- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit the slaughter of the animals.
Emis la ........(locul)...........,
Done at .........(place)...........,
la data de ........(data)..........,
on ...........(date)...............
Ştampila
Stamp
...............................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar
de libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
ANEXA 2
la regulile specifice
MOLUSTE BIVALVE VII
CAP. I
Domeniu de aplicare
Prezenta anexa se aplica molustelor bivalve vii şi, prin analogie, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi gastropodelor marine vii.
CAP. II
Controale oficiale privind moluste bivalve vii din zone de producţie clasificate
A. Clasificarea zonelor de producţie şi de reimersie
(1) Autoritatea competenta trebuie sa fixeze locaţia şi delimitarile zonelor de producţie şi de reimersie pe care le clasifica. Autoritatea competenta poate, atunci când se considera corespunzãtor, sa realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.
(2) Autoritatea competenta trebuie sa clasifice zona de producţie din care autorizeaza recoltarea de moluste bivalve vii ca fiind una dintre cele 3 categorii, în funcţie de nivelul de contaminare fecala. Atunci când se considera corespunzãtor, autoritatea competenta poate sa realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.
(3) Autoritatea competenta poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa A zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii pentru consum uman direct. Molustele bivalve vii recoltate din aceste zone trebuie sa întruneascã standardele de sãnãtate pentru moluste bivalve vii prevãzute în secţiunea a 7-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(4) Autoritatea competenta poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa B zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piata pentru consum uman numai dupã tratare într-un centru de purificare sau dupã reimersie, astfel încât sa întruneascã standardele de sãnãtate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie sa depãşeascã limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numãrul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.
(5) Autoritatea competenta poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa C zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piata numai dupã reimersie pentru o perioada lungã de timp, astfel încât sa fie întrunite standardele de sãnãtate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie sa depãşeascã limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numãrul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.
(6) Dacã autoritatea competenta decide, în principiu, sa clasifice o zona de producţie sau de reimersie, aceasta trebuie:
a) sa facã un inventar al surselor de poluare de origine umanã sau animala ce ar putea fi o sursa de contaminare pentru zona de producţie;
b) sa examineze cantitãţile de poluanti organici ce sunt eliberaţi în diferite perioade ale anului, în funcţie de variatiile sezoniere atât ale populatiilor umane, cat şi ale celor de animale din zona de recoltare, de cantitatea de precipitatii, de tratarea apei reziduale etc.;
c) sa determine caracteristicile circulaţiei poluantilor, pe baza caracterului curentului, batimetriei şi a ciclului mareelor în zona de producţie;
d) sa stabileascã un program de prelevare de probe de moluste bivalve în zona de producţie ce este bazat pe examinarea datelor stabilite şi cu un numãr de probe, o distribuţie geograficã a punctelor de prelevare de probe şi o frecventa de prelevare de probe ce trebuie sa asigure ca rezultatele analizei sunt reprezentative, pe cat posibil, pentru zona luatã în consideraţie.
B. Monitorizarea zonelor de producţie şi de reimersie clasificate
(1) Zonele de producţie şi de reimersie clasificate trebuie sa fie monitorizate periodic pentru a se controla:
a) faptul ca nu exista o practica necorespunzãtoare privind originea, provenienta şi destinaţia molustelor bivalve vii;
b) calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii în relatie cu zonele de producţie şi de reimersie;
c) prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi de reimersie şi biotoxine in molustele bivalve vii;
d) prezenta de contaminanti chimici în moluste bivalve vii.
(2) Pentru a se implementa prevederile alin. (1) lit. b), c) şi d), planurile de prelevare de probe trebuie sa fie întocmite cu prevederea ca astfel de controale sa aibã loc la intervale regulate sau, de la caz la caz, dacã perioadele de recoltare sunt neregulate. Distribuţia geograficã a punctelor de prelevare de probe şi frecventa de prelevare de probe trebuie sa asigure ca rezultatele analizei sa fie reprezentative, pe cat posibil, pentru zona respectiva.
(3) Planurile de prelevare de probe pentru a se controla calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii trebuie sa ţinã cont, în mod deosebit, de:
a) variatia posibila a contaminarii cu fecale;
b) parametrii la care s-a referit alin. (6) de la lit. A.
(4) Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi reimersie şi biotoxine în molustele bivalve vii trebuie sa ţinã cont, în mod deosebit, de variatiile posibile în prezenta planctonului ce conţine biotoxine marine.
Prelevarea de probe trebuie sa cuprindã:
a) prelevare periodicã de probe pentru a se depista schimbãrile în compozitia planctonului ce conţine toxine şi distribuţia geograficã a acestuia. Rezultatele ce sugereaza o acumulare de toxine în carnea de moluste trebuie sa fie urmate de o prelevare intensiva de probe;
b) testãri periodice de toxicitate ce utilizeazã moluste din zona afectatã cea mai susceptibilã la contaminare.
(5) Frecventa de prelevare de probe pentru analiza toxinelor din moluste este saptamanala, ca regula generalã, în perioadele în care este permisã recoltarea. Aceasta frecventa poate fi redusã în zone specifice sau pentru anumite tipuri de moluste, dacã o evaluare de risc privind toxinele sau apariţia fitoplanctonului sugereaza un risc foarte redus de episoade toxice. Aceasta urmeazã sa fie crescutã atunci când o astfel de evaluare sugereaza ca prelevarea saptamanala de probe nu ar fi suficienta. Evaluarea de risc urmeazã sa fie revizuitã periodic pentru a se evalua riscul de aparitie a toxinelor în molustele bivalve vii din aceste zone.
(6) Când sunt disponibile cunoştinţe despre ratele de acumulare a toxinelor, pentru un grup de specii ce cresc în aceeaşi zona, o specie cu cea mai mare rata poate fi utilizata ca specie-indicator. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup dacã nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt sub limitele reglementate. Când nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt peste limitele normale, recoltarea altor specii este permisã numai dacã analiza ulterioara asupra celorlalte specii indica niveluri de toxine sub limite.
(7) Referitor la monitorizarea planctonului, probele din coloana de apa trebuie sa fie reprezentative şi sa furnizeze informaţii referitoare la prezenta speciei toxice, precum şi a tendinţelor populaţiei. Dacã se depisteaza orice schimbãri în populaţia toxica ce pot conduce la acumularea de toxine, frecventa prelevarii de probe de moluste urmeazã sa fie crescutã sau urmeazã sa se instituie închiderea zonelor din motive de precautie, pana când se obţin rezultatele analizei toxinelor.
(8) Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta de contaminanti chimici trebuie sa permitã detectarea oricãrei depasiri a nivelurilor prevãzute de Ordinul preşedintelui Autoritãţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranta Alimentelor nr. 141/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor privind anumiti contaminanti din alimentele de origine animala şi nonanimala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 2 februarie 2005, ce transpune Regulamentul 466/2001/CE .
C. Decizii dupã monitorizare
(1) Atunci când rezultatele prelevarii de probe indica faptul ca sunt depasite standardele de sãnãtate pentru moluste sau ca poate exista un risc pentru sãnãtatea oamenilor, autoritatea competenta trebuie sa inchida zona de producţie respectiva, prevenind recoltarea de moluste bivalve vii. Totuşi, autoritatea competenta poate reclasifica o zona de producţie ca fiind de clasa B sau C dacã aceasta întruneşte criteriile prevãzute la lit. A şi nu prezintã nici un alt risc pentru sãnãtatea umanã.
(2) Autoritatea competenta poate sa redeschida o zona de producţie închisã numai dacã standardele de sãnãtate pentru moluste sunt din nou în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica. Dacã autoritatea competenta închide o zona de producţie datoritã prezentei planctonului sau a nivelurilor excesive de toxine în moluste, sunt necesare cel puţin doua rezultate consecutive, sub limitele reglementate, la interval de cel puţin 48 de ore, pentru redeschiderea acesteia. Autoritatea competenta poate tine cont de informaţii privind tendintele fitoplanctonului când ia aceasta decizie. Când exista date concrete privind dinamica toxicitatii pentru o zona data şi cu condiţia sa fie disponibile date recente privind tendintele de descrestere a toxicitatii, autoritatea competenta poate decide redeschiderea zonei cu rezultate sub limitele reglementate, obţinute la o singura prelevare de probe.
D. Cerinţe de monitorizare suplimentare
(1) Autoritatea competenta urmeazã sa monitorizeze zonele de producţie clasificate din care a interzis recoltarea de moluste bivalve sau care fac obiectul recoltarii în condiţii speciale, pentru a se asigura ca nu sunt puse pe piata produse dãunãtoare sãnãtãţii umane.
(2) În plus fata de monitorizarea zonelor de reimersie şi de producţie la care s-a referit alin. (1) de la lit. B, trebuie sa se stabileascã un sistem de control ce cuprinde teste de laborator, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerinţele pentru produsul final, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Acest sistem de control trebuie sa verifice, în mod deosebit, ca nivelurile de biotoxine marine şi contaminanti sa nu depãşeascã limitele de siguranta, iar calitatea microbiologica a molustelor sa nu constituie un risc pentru sãnãtatea umanã.
E. Înregistrare şi schimb de informaţii
Autoritatea competenta trebuie:
a) sa stabileascã şi sa actualizeze o lista a zonelor de producţie şi de reimersie autorizate, cu detalii privind localizarea şi limitele acestora, precum şi clasa în care a fost clasificata zona din care pot fi recoltate moluste bivalve vii, în conformitate cu cerinţele prezentei anexe. Aceasta lista trebuie sa fie comunicatã pãrţilor interesate ce intra sub incidenta prezentei anexe, cum ar fi: producãtori, culegatori şi operatori din centre de purificare şi centre de distribuţie;
b) sa informeze imediat pãrţile interesate aflate sub incidenta prezentei anexe, cum ar fi: producãtori, culegatori şi operatori din centre de purificare şi distribuţie, despre orice modificare a localizarii, delimitarilor sau clasei unei zone de producţie sau despre închiderea acesteia, fie ea temporarã sau definitiva;
c) sa acţioneze prompt atunci când controalele prevãzute de prezenta anexa indica faptul ca o zona de producţie trebuie sa fie închisã ori reclasificata sau poate fi redeschisã.
F. Autocontroale ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
Pentru a decide asupra clasificarii, deschiderii sau închiderii zonelor de producţie, autoritatea competenta poate sa ţinã cont de rezultatele controalelor pe care le-au efectuat operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile ce îi reprezintã pe aceştia. În acest caz autoritatea competenta trebuie sa desemneze laboratorul care efectueazã analizele, iar dacã este necesar, prelevarea de probe şi analizele trebuie sa se realizeze în conformitate cu un protocol convenit între autoritatea competenta şi operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile respective.
CAP. III
Controale oficiale privind pectinide recoltate în afarã zonelor de producţie clasificate
Trebuie sa fie efectuate controale oficiale privind pectinide recoltate în afarã zonelor de producţie clasificate, în cadrul licitaţiilor pentru peste, în centre de distribuţie şi în întreprinderi de prelucrare. Astfel de controale oficiale trebuie sa verifice conformitatea cu standardele de sãnãtate pentru moluste bivalve vii prevãzute în secţiunea a VII-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , precum şi conformitatea cu alte cerinţe ale secţiunii a VII-a cap. IX anexa nr. 3 la aceleaşi reguli specifice.
ANEXA 3
la regulile specifice
PRODUSE DIN PESCUIT
CAP. I
Controale oficiale referitoare la producerea şi punerea pe piata de produse din pescuit
(1) Controalele oficiale referitoare la producerea şi punerea pe piata de produse din pescuit trebuie sa includã, în mod deosebit:
a) un control regulat privind condiţiile de igiena la debarcare şi la prima vânzare;
b) inspecţii, la intervale regulate, ale vaselor şi ale întreprinderilor terestre, incluzând locuri de licitaţie pentru peste şi pieţe angro, pentru a se controla, în special:
(i) atunci când se considera corespunzãtor, dacã sunt îndeplinite în continuare condiţiile de autorizare;
(ii) dacã produsele din pescuit sunt manipulate corect;
(iii) conformitatea cu cerinţele de igiena şi de temperatura;
(iv) curãţenia întreprinderilor, incluzând vasele, facilitãţile şi echipamentele acestora, precum şi igiena personalului;
c) controlul condiţiilor de depozitare şi de transport.
(2) În conformitate cu alin. (3), controalele oficiale ale vaselor de pescuit:
a) pot fi efectuate atunci când vasele acosteaza într-un port al României sau al unui stat membru al Uniunii Europene;
b) vizeazã toate vasele ce descarca produse din pescuit în porturile României sau ale statelor membre ale Uniunii Europene, indiferent de pavilionul acestora;
c) pot fi efectuate, dacã este necesar, atunci când autoritatea competenta a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cãrui pavilion navigheaza vasul, realizeazã controlul oficial în timp ce vasul se afla pe mare ori când se afla în portul altui stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţara terta.
(3) a) În cazul unei inspecţii la un pescador sau la un pescador-congelator ce navigheaza sub pavilionul României ori al unui stat membru al Uniunii Europene, efectuatã în vederea autorizãrii vasului, autoritatea competenta a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cãrui pavilion navigheaza vasul, trebuie sa efectueze inspecţii într-o asemenea maniera încât sa se conformeze prevederilor art. 3 din regulile specifice şi, în mod deosebit, cu limitele de timp prevãzute de art. 3 alin. (2) din aceleaşi reguli specifice. Dacã este necesar, acea autoritate competenta poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare sau când se afla într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terţe.
b) Când autoritatea competenta a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cãrui pavilion navigheaza vasul, a acordat vasului autorizare condiţionatã, în conformitate cu art. 3 din aceleaşi reguli specifice, acea autoritate competenta poate autoriza o autoritate competenta:
(i) a unui alt stat membru al Uniunii Europene ori a României; sau
(ii) a unei tari terţe ce apare pe lista ţãrilor terţe din care sunt permise activitãţi de import de produse din pescuit, întocmitã în conformitate cu art. 11 din regulile specifice, sa efectueze în continuare o inspecţie de verificare, cu scopul de a se acorda autorizare completa sau prelungire a autorizãrii condiţionate, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din regulile specifice, sau de a se menţine autorizarea pentru revizuire, în conformitate cu art. 3 alin. (4) din aceleaşi reguli specifice, sub responsabilitatea autoritãţii competente naţionale. Dacã este necesar, acea autoritate competenta poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare ori într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terţe.
CAP. II
Controale oficiale ale produselor din pescuit
Controalele oficiale ale produselor din pescuit trebuie sa includã cel puţin urmãtoarele elemente:
A. Examinari organoleptice
Trebuie sa fie efectuate controale organoleptice randomizate în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Singurul scop al acestor controale este de a se verifica conformitatea cu criteriile de prospetime prevãzute în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica. În special, aceste controale includ verificarea, în toate etapele de producţie, de prelucrare şi de distribuţie, ca produsele de pescuit sa depãşeascã cel puţin liniile esenţiale ale criteriilor de prospetime prevãzute în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica.
B. Indicatori de prospetime
Când examinarea organoleptica releva orice dubiu privind prospetimea produselor din pescuit, pot fi prelevate probe ce se supun testelor de laborator pentru a se determina nivelurile azotului bazic uşor hidrolizabil (TVB-N) şi ale azotului trimetilamina (TMA-N).
Autoritatea competenta urmeazã sa utilizeze criteriile prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica.
Când examinarea organoleptica da motive sa se suspecteze prezenta altor condiţii ce pot afecta sãnãtatea umanã, trebuie sa fie prelevate probe corespunzãtoare, în scopul verificãrii.
C. Histamina
Urmeza sa fie efectuatã testarea randomizata pentru histamina, pentru a se verifica conformitatea cu nivelurile permise prevãzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifica.
D. Reziduuri şi contaminanti
Urmeazã sa fie prevãzute aranjamente de monitorizare pentru a se controla nivelurile de reziduuri şi contaminanti în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica.
E. Controale microbiologice
Atunci când este necesar, urmeazã sa fie efectuate controale microbiologice, în conformitate cu regulile şi criteriile prevãzute de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica.
F. Paraziti
Urmeazã sa se efectueze testarea randomizata pentru a se verifica conformitatea cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara referitoare la paraziti.
G. Produse din pescuit otravitoare
Urmeazã sa aibã loc controale pentru a se asigura ca urmãtoarele produse de pescuit nu sunt puse pe piata:
1. peste otravitor din urmãtoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodonitidae şi Canthigasteridae;
2. produse din pescuit ce conţin biotoxine, cum ar fi Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sãnãtatea oamenilor. Totuşi, pot fi puse pe piata produse de pescuit provenite din moluste bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine dacã acestea au fost produse în conformitate cu secţiune a VII-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE şi sunt conforme cu standardele prevãzute la cap. V pct. 2 din aceeaşi secţiune.
CAP. III
Decizii dupã controale
Produsele din pescuit urmeazã sa fie declarate improprii pentru consum uman dacã:
1. în fapt, controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice ori controalele pentru paraziti au indicat ca acestea nu sunt în conformitate cu legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara;
2. acestea conţin, în pãrţile comestibile, contaminanti sau reziduuri peste limitele prevãzute de legislaţia nationala ce transpune legislaţia comunitara specifica ori la niveluri la care consumul zilnic calculat ar putea sa depãşeascã limita de consum zilnica sau saptamanala acceptabilã pentru oameni;
3. acestea provin din:
(i) peste otravitor;
(ii) produse din pescuit ce nu sunt conforme cu cerinta de la lit. G pct. 2 din cap. II privind biotoxinele; sau
(iii) moluste bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine ce conţin biotoxine marine în cantitãţi totale ce depãşesc limitele la care se referã <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE ; sau
4. autoritatea competenta considera ca acestea pot constitui un risc pentru sãnãtatea publica sau pentru sãnãtatea animalelor ori sunt necorespunzãtoare pentru consum uman, din orice alt motiv.
ANEXA 4
la regulile specifice
LAPTE MATERIE PRIMA ŞI PRODUSE LACTATE
CAP. I
Controlul exploataţiilor pentru producere de lapte
(1) Animalele din exploatatiile pentru producere de lapte trebuie sa fie supuse controalelor oficiale pentru a se verifica dacã exista conformitate cu cerinţele de sãnãtate pentru producerea de lapte materie prima şi, în special, cu statusul de sãnãtate a animalelor, precum şi cu utilizarea produselor medicinale de uz veterinar.
Aceste controale pot sa aibã loc cu ocazia controalelor sanitare veterinare efectuate în conformitate cu prevederile naţionale transpuse din legislaţia comunitara, referitoare la sãnãtatea publica sau la sãnãtatea animalelor ori la protecţia şi bunãstarea animalelor, şi pot fi efectuate de un medic veterinar de libera practica împuternicit.
(2) Dacã exista motive pentru suspectarea ca nu sunt îndeplinite cerinţele de sãnãtate animala, urmeazã sa se verifice statusul general de sãnãtate a animalelor.
(3) Exploatatiile de producere a laptelui trebuie sa fie supuse controalelor oficiale, pentru a se verifica faptul ca sunt respectate cerinţele de igiena. Aceste controale oficiale pot implica inspecţii şi/sau monitorizarea controalelor efectuate de organizaţii profesionale. Dacã reiese ca igiena este necorespunzãtoare, autoritatea competenta trebuie sa verifice ca sunt luate mãsuri corespunzãtoare pentru a se corecta situaţia.
CAP. II
Controlul laptelui materie prima la colectare
(1) Autoritatea competenta trebuie sa monitorizeze controalele efectuate în conformitate cu secţiunea a IX-a cap. I, partea a III-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(2) Dacã operatorul cu activitate în domeniul alimentar nu a corectat situaţia în decurs de 3 luni de la prima notificare a autoritãţii competente privind neconformitatea cu criteriile referitoare la numãrul total de germeni (NTG) şi numãrul de celule somatice, livrarea de lapte materie prima din exploatatia de producere urmeazã sa fie suspendatã sau, în conformitate cu o autorizare specifica de la autoritatea competenta ori cu instrucţiunile generale ale acesteia, urmeazã sa fie supusã cerinţelor privind tratamentul şi utilizarea acestuia, cerinţe necesare pentru a se proteja sãnãtatea publica. Aceasta suspendare sau aceste cerinţe trebuie sa rãmânã în aplicare pana când operatorul cu activitate în domeniul alimentar dovedeşte ca laptele materie prima este conform, din nou, cu criteriile.
ANEXA 5
la regulile specifice
ÎNTREPRINDERI CE NU FAC OBIECTUL CERINTEI DE
INCLUDERE PE LISTE PREVÃZUTE DE ART. 11 ALIN. (1)
DIN REGULILE SPECIFICE
Nu este obligatoriu sa apara pe liste elaborate şi actualizate în conformitate cu art. 11 alin. (3) din regulile specifice urmãtoarele întreprinderi ale unei tari terţe:
1. întreprinderi ce manipuleaza produse de origine animala pentru care anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , nu stabileşte cerinţe specifice;
2. întreprinderi ce efectueazã numai producţie primara;
3. întreprinderi ce efectueazã numai operaţiuni de transport;
4. întreprinderi ce efectueazã numai depozitare de produse de origine animala ce nu necesita condiţii de depozitare cu temperatura controlatã.
ANEXA 6
la regulile specifice
CERINŢE PENTRU CERTIFICATE CE ÎNSOŢESC ACTIVITÃŢI DE IMPORT
(1) Reprezentantul autoritãţii competente a tarii terţe de expediere, care emite un certificat pentru a însoţi un transport de produse de origine animala destinat României sau Comunitãţii Europene, trebuie sa semneze certificatul şi sa se asigure ca acesta poarta o ştampila oficialã. Aceasta cerinta se aplica la fiecare fila a certificatului, dacã acesta conţine mai multe file. În cazul pescadoarelor, autoritatea competenta poate sa-l autorizeze pe cãpitan sau pe un alt ofiţer al vasului sa semneze certificatul.
(2) Certificatele trebuie sa fie întocmite în limba sau limbile oficiale a/ale tarii terţe exportatoare şi în limba romana ori în limba statului membru în care are loc inspecţia la frontiera sau sa fie însoţite de o traducere autorizata în limba ori în limbile tarii exportatoare. Dacã România ca ţara de destinaţie sau statul membru de destinaţie solicita astfel, certificatele trebuie sa fie însoţite şi de o traducere autorizata în limba romana ori în limba sau limbile oficiale a/ale statului membru. Totuşi, Autoritatea poate sa fie de acord sa utilizeze o limba oficialã a Comunitãţii Europene, alta decât cea proprie, de la data la care va deveni stat membru al Uniunii Europene.
(3) Versiunea oficialã a certificatului trebuie sa însoţeascã transporturile la intrarea în România sau în Comunitatea Europeanã.
(4) Certificatele trebuie sa conţinã:
a) o singura fila de hârtie; sau
b) doua sau mai multe pagini ce sunt parte integrantã a unei file de hârtie indivizibile; sau
c) o succesiune de pagini numerotate astfel încât sa indice faptul ca aceasta este o anumitã pagina într-o succesiune logica (de exemplu, pagina 2 din 4 pagini).
(5) Certificatele trebuie sa poarte un numãr unic de identificare. Atunci când certificatele constau dintr-o succesiune de pagini, fiecare pagina trebuie sa indice acest numãr.
(6) Certificatul trebuie sa fie emis înainte ca transportul pe care îl însoţeşte sa fie controlat de autoritatea competenta a tarii terţe de expediere.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
