Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În aplicarea <>art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurarile în România, Guvernul României hotãrãşte: ART. 1 Nivelul primelor de asigurare pentru anul 1999 este prevãzut în anexa nr. 1 care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. ART. 2 În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate în România, primele de asigurare se plãtesc astfel: a) la data eliberãrii autorizaţiei provizorii de circulaţie; b) la data înmatriculãrii autovehiculului în circulaţie pentru autovehiculele care se înmatriculeazã în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999; c) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 1998 primele de asigurare se plãtesc pentru întregul an 1999 sau fractionat, aferent perioadelor: - 1 ianuarie-31 decembrie 1999, pana la data de 31 decembrie 1998; - 1 ianuarie-31 mai 1999, pana la data de 31 decembrie 1998; - 1 iunie-31 decembrie 1999, pana la data de 31 mai 1999. În cazul plãţii anticipate şi integrale pana la data de 31 decembrie 1998 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 1999, asiguratul beneficiazã de o reducere cu 10% a primelor de asigurare. În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevãzute la art. 1, deţinãtorul autovehiculului este neasigurat pana în momentul încheierii asigurãrii. ART. 3 Pentru autovehiculele care se înmatriculeazã temporar (cele care urmeazã sa fie scoase definitiv din ţara), precum şi în cazul eliberãrii unei autorizaţii provizorii de circulaţie, primele de asigurare se calculeazã lunar şi reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala prevãzutã în tarif. ART. 4 Pentru autovehiculele care se înmatriculeazã permanent în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999, prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsã între data începerii rãspunderii asiguratorului şi data de 31 decembrie 1999 reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala prevãzutã în tarif. ART. 5 În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate sau ale cãror asigurãri expira în timpul cat se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei cat autovehiculul neasigurat se afla în România se plãtesc anticipat şi integral, astfel: a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate; b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitãţile teritoriale ale asigurãtorilor autorizaţi, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate şi ale cãror asigurãri expira în perioada în care se afla în România. ART. 6 Rãspunderea asiguratorului începe: a) dupã 24 de ore de la expirarea zilei în care: - s-a plãtit asiguratorului prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil; şi - s-a eliberat documentul care atesta încheierea asigurãrii pentru asiguratul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 şi 5 sau pentru asiguratul care nu a plãtit la scadenta prima de asigurare aferentã perioadei respective; b) din momentul plãţii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentãrii ordinului de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi al eliberãrii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrãrii în vigoare a asigurãrii înscrisã în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 lit. c) şi la art. 5 sau pentru asiguratul care a plãtit la scadenta prima de asigurare aferentã perioadei respective; c) din momentul plãţii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentãrii ordinului de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi al eliberãrii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrãrii în vigoare a asigurãrii înscrisã în document şi de data eliberãrii autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculãrii autovehiculului, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 lit. a) şi b). ART. 7 Rãspunderea asiguratorului înceteazã la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plãtit prima de asigurare datoratã sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului. Dovada plãţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanţa, dispoziţia de plata sau alt document probator al plãţii. ART. 8 Pentru autovehiculele care se radiaza din circulaţie în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 1999 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsã între data începerii şi data încetãrii rãspunderii asiguratorului reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala. Diferenţa dintre prima de asigurare plãtitã şi cea calculatã conform alin. 1 se restituie asiguratului, la cererea scrisã a acestuia, însoţitã de documentele doveditoare. ART. 9 În unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despãgubiri, inclusiv pentru cheltuielile fãcute de asiguraţi în procesul civil, în urmãtoarele limite: a) de la 500.000 lei pana la maximum 110.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 500.000 lei; b) pana la 40.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 110.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor accidentate, în caz de vãtãmãri corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial. Limitele despãgubirilor prevãzute la alin. 1 se aplica în cazul daunelor, consecinta a accidentelor de autovehicule survenite în anul 1999. ART. 10 Dovada existenţei asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de cãtre ofiţerii şi subofiterii de poliţie, în conformitate cu prevederile <>art. 64 şi 65 din Legea nr. 136/1995 , o constituie tichetul de asigurare emis de asiguratorii autorizaţi sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaţionale de asigurare de rãspundere civilã auto, eliberate de societãţi de asigurare din strãinãtate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionatã în acestea. ART. 11 Nivelul primelor de asigurare prevãzute în anexa nr. 1 poate fi majorat prin hotãrâre a Guvernului, în cursul anului 1999, dacã se înregistreazã o rata a inflaţiei mai mare de 30%, care a fost avutã în vedere la stabilirea nivelului primelor de asigurare din prezenta hotãrâre. Neplata diferenţei de prima ce va fi stabilitã îl obliga pe asigurator numai la acoperirea proporţionalã a prejudiciului cauzat de asigurat. ART. 12 Pentru obţinerea autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile legii, asiguratorii solicitanti trebuie sa îndeplineascã, cumulativ, urmãtoarele condiţii: a) sa dispunã de un capital social vãrsat de cel puţin 10 miliarde lei; b) sa dispunã de o reţea teritorialã proprie, formatã din cel puţin doua unitãţi (sucursale, reprezentante, agenţii) în fiecare judeţ; c) sa dispunã la fiecare sucursala (reprezentanta) de personal propriu specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto (ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregãtire profesionalã de profil); d) sa practice asigurãri facultative de autovehicule; e) sa dispunã de rezerve de prime şi rezerve de daune suficiente pentru acoperirea datoriilor rezultate din practicarea activitãţii de asigurare în anii anteriori celui pentru care se solicita autorizaţia respectiva. ART. 13 Se aproba Normele tehnice cu privire la aplicarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, prevãzute în anexa nr. 2 care face parte integrantã din prezenta hotãrâre. ART. 14 Pe data de 31 decembrie 1998 se abroga orice dispoziţii contrare prezentei hotãrâri. PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemneazã: --------------- Ministrul finanţelor, Decebal Traian Remes ANEXA 1
NIVELUL
primelor de asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule
I.*) În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate în România:
- lei -
Prima de asigurare, pentru fiecare autovehicul
înmatriculat în România,
aferentã perioadei
Nr. Felul -------------------------------------------------------
crt. autovehiculului 1 ianuarie - 1 ianuarie - 1 iunie -
31 decembrie 1999 31 mai 1999 31 decembrie 1999
-------------------------------------------------------
persoane persoane persoane persoane persoane persoane
fizice juridice fizice juridice fizice juridice
-------------------------------------------------------------------------------
1. Autoturisme (inclusiv
autoturisme de teren şi
automobile mixte a cãror masa
totalã maxima autorizara nu
depãşeşte 3,5 t), autosanitare,
autorulote, având capacitatea
cilindrica:
a) pana la 1.200 cmc 240.000 286.000 102.000 121.000 138.000 165.000
b) între 1.201-1.400
cmc 275.000 355.000 115.000 149.000 160.000 206.000
c) între 1.401-1.700
cmc 328.000 480.000 140.000 204.000 188.000 276.000
d) între 1.701-2.000
cmc 424.000 578.000 176.000 243.000 248.000 335.000
e) peste 2.000 cmc 507.000 700.000 213.000 296.000 294.000 404.000
2. Autovehicule pentru
transport de persoane
(inclusiv autospecializate
pentru transport de persoane):
a) având cel puţin 10,
dar nu mai mult de 17
locuri exclusiv pe scaune,
inclusiv cel al
conducatorului 672.000 796.000 282.000 332.000 390.000 464.000
b) având cel puţin 18
locuri pe scaune, inclusiv
cel al conducatorului 868.000 1.443.000 363.000 603.000 505.000 840.000
c) tramvaie, troleibuze - 1.157.000 - 482.000 - 675.000
3. Motocicluri cu sau
fãrã atas 176.000 289.000 75.000 119.000 101.000 170.000
4. Tractoare rutiere având
puterea motorului:
a) pana la 45 CP
inclusiv 149.000 149.000 62.000 62.000 87.000 87.000
b) peste 45 CP 722.000 722.000 304.000 304.000 418.000 418.000
5. Alte autovehicule decât cele
menţionate la pct. 1-4, a cãror
masa totalã maxima autorizata
este de:
a) pana la 2.300 kg 438.000 631.000 185.000 264.000 253.000 367.000
b) între 2.301-3.500
kg 689.000 868.000 289.000 363.000 400.000 505.000
c) între 3.501-7.500
kg 942.000 1.085.000 400.000 452.000 542.000 633.000
d) între 7.501-16.000
kg 1.157.000 1.443.000 482.000 603.000 675.000 840.000
e) peste 16.000 kg 1.443.000 1.878.000 603.000 786.000 840.000 1.092.000
--------------------------------------------------------------------------------
*) a) Primele de asigurare se plãtesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi atase nu se plãtesc prime de asigurare.
b) Primele de asigurare prevãzute mai sus se plãtesc şi pentru fiecare numãr de circulaţie de proba.
c) Pentru persoanele cu deficiente locomotorii, deţinãtori de motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmitãţii lor, inclusiv pentru cele primite de aceştia în folosinta, primele de asigurare se reduc cu 50% .
d) Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încaseazã în cuantumul prevãzut, fãrã a fi posibila fractionarea acestuia.
II.*) În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate sau ale cãror asigurãri expira în perioada în care se afla pe teritoriul României:
- lei -
-------------------------------------------------------------------------------
Prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune
de luna, în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 1999,
Nr. Felul pentru fiecare autovehicul înmatriculat în
crt. autovehiculului strãinãtate
-------------------------------------------------------------------------------
1. Autoturisme 597.000
2. Alte autovehicule decât autoturisme şi motocicluri 1.469.000
3. Motocicluri 230.000
--------------------------------------------------------------------------------
*) Primele de asigurare se plãtesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi atase nu se plãtesc prime de asigurare.
III. Persoanele fizice, cetãţeni ai Republicii Moldova, vor plati primele de asigurare potrivit acordurilor bilaterale încheiate în acest scop.
ANEXA 2 NORME TEHNICEcu privire la aplicarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de autovehicule I. Generalitati 1. - Asiguratorii autorizaţi de Oficiul de supraveghere a activitãţii de asigurare şi reasigurare sa practice asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plãtite, despãgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora rãspund, în baza legii, fata de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile fãcute de asiguraţi în procesul civil. 2. - Asiguratorii acorda despãgubiri: (1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat şi în timpul stationarii autovehiculului asigurat; (2) pentru pagubele produse de existenta sau de funcţionarea dispozitivelor sau instalaţiilor montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cat acestea sunt montate pe autovehicul, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai atâta timp cat acestea sunt ataşate la un autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule; (3) dacã paguba a fost cauzatã: din vina conducatorului autovehiculului; prin fapta lucrului (când paguba îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inactiunea lucrului); prin intermediul altui lucru, antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori cãderea accidentala a substanţelor sau produselor transportate. 3. - (1) În situaţia în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mãrirea pagubei, cel chemat sa rãspundã va fi ţinut rãspunzãtor numai pentru partea din paguba pe care a produs-o. În astfel de situaţii, mãsura rãspunderii fiecãrei persoane va fi cea rezultatã din acte. (2) În cazul în care din acte nu rezulta mãsura rãspunderii fiecãrei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numãrul pãrţilor implicate în accident. 4. - Asiguratorii nu acorda despãgubiri pentru: (1) cazurile în care deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat nu are rãspundere civilã, dacã accidentul a fost produs: a) dintr-un caz de forta majorã (împrejurare externa, imprevizibila, extraordinarã şi invincibila, fãrã relatie cu lucrul care a provocat accidentul sau cu însuşirile sale naturale); b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite; c) din culpa exclusiva a unei terţe persoane; (2) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricãrui alt bun aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, dacã au fost cauzate de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care rãspunde persoana fizica sau persoana juridicã asigurata; (3) pagubele cauzate, în cazul în care deţinãtorul autovehiculului nu face dovada valabilitãţii asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului; (4) pagubele situate sub limita minima a despãgubirilor de asigurare prevãzute în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei; (5) partea din prejudiciu care depãşeşte limitele maxime ale despãgubirilor de asigurare prevãzute în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei; (6) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotãrârilor penale privind plata despãgubirilor; (7) cheltuielile fãcute în procesul penal de deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei, chiar dacã în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilã; (8) sumele pe care conducãtorul autovehiculului, rãspunzãtor de producerea pagubei, este obligat sa le plãteascã deţinãtorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul; (9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacã între deţinãtorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducãtorul auto rãspunzãtor şi persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de munca, cu titlu oneros sau gratuit); (10) pagubele produse la locul de munca de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru; (11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încãrcare şi de descãrcare, acestea constituind riscuri ale activitãţii profesionale; (12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile), cu ocazia cãruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei; (13) pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor dupã reparatie. II. Stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori 5. - (1) Stabilirea despãgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, de unitãţile de pompieri sau de celelalte autoritãţi publice competente sa constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducãtorilor auto vinovaţi, rezulta cu certitudine rãspunderea civilã a deţinãtorului sau a conducatorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului material suferit. (2) În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacã autoritãţile publice nu au întocmit acte cu privire la cauzele şi la împrejurãrile producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba. Pentru stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, asiguratorii vor face constatãri şi vor trage concluzii cu privire la persoana rãspunzãtoare de producerea pagubei, la cauzele şi la împrejurãrile producerii accidentului, în baza declaraţiei scrise a asiguratului şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu investigaţii în legatura cu dinamica accidentului, cu localizarea acestuia etc., precum şi cu privire la cuantumul pagubelor produse. (3) La primirea despãgubirii pe baza convenţiei, persoana pagubita îşi ia un angajament scris, care reprezintã titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie de îndatã despãgubirea primitã, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, de unitãţile de pompieri sau de alte autoritãţi competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate. 6. - Despãgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul în care: (1) persoanele care formuleazã pretenţii de despãgubiri sunt soţul (sotia) sau persoane care se afla în întreţinerea deţinãtorului sau a conducatorului autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei; (2) persoanele care formuleazã pretenţii de despãgubiri, în cazurile de vãtãmãri corporale sau de deces, sunt copiii, pãrinţii, fraţii sau surorile deţinãtorului ori conducatorului autovehiculului asigurat, rãspunzãtori de producerea pagubei, şi nu se afla în întreţinerea acestora; (3) se formuleazã pretenţii de despãgubiri ce se cuvin sub forma de prestaţii bãneşti periodice (pensie de întreţinere), precum şi în cazul în care pentru aceste prestaţii se solicita o suma globalã. (4) se formuleazã pretenţii de despãgubiri pentru lipsa de folosinta a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despãgubire, cu excepţia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mãrfuri sau de persoane, cu plata, dar numai pentru timpul normal necesar efectuãrii reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despãgubire aferentã lipsei de folosinta se determina luând în calcul tarifele orare pentru transporturi de mãrfuri sau de persoane, practicate de cãtre pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine pagubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare; (5) se formuleazã pretenţii având ca obiect daunele morale; (6) se formuleazã pretenţii de despãgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, mãrci poştale, timbre, precum şi pentru disparitia sau distrugerea banilor; (7) nu se pot trage concluzii cu privire la persoana rãspunzãtoare de producerea pagubei, la cauzele şi împrejurãrile producerii accidentului, precum şi la cuantumul pagubelor produse; (8) nu a avut loc un contact material între autovehiculul deţinãtorului asigurat şi persoana pagubita sau bunurile acesteia, atunci când cauzele şi împrejurãrile accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate de autoritãţile publice autorizate. 7. - În cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despãgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asiguratori, în cazul în care: (1) potrivit legii, acţiunea penalã poate fi stinsã prin împãcarea pãrţilor; (2) deşi hotãrârea instanţei penale a rãmas definitiva, stabilirea despãgubirilor civile ar urma sa se facã ulterior; (3) deşi acţiunea penalã nu poate fi stinsã prin împãcarea pãrţilor, sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritãţile publice, semnate fãrã obiecţii de deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtori de producerea pagubei, rezulta cu certitudine atât rãspunderea civilã a acestora, pagubele cauzate, cat şi vinovãţia penalã a conducatorului auto care urmeazã sa fie trimis în judecata dupã finalizarea cercetãrilor aflate în curs; b) s-a dat acordul pentru stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubita şi asigurator; c) persoana pagubita îşi ia un angajament scris, care reprezintã titlu executoriu, prin care se obliga sa restituie de îndatã, parţial sau total, despãgubirea primitã, în funcţie de hotãrârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, fãptuitorul şi vinovãţia; d) conducãtorul autovehiculului, rãspunzãtor de producerea pagubei, îşi ia un angajament scris privind recuperarea despãgubirii, în cazul aplicãrii prevederilor <>art. 58 din Legea nr. 136/1995 . 8. - La stabilirea despãgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fãrã a depãşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limita maxima a despãgubirilor de asigurare, prevãzutã în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului. A. În cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, inclusiv a vehiculelor, cu excepţia celor înmatriculate în strãinãtate şi care aparţin persoanelor strãine sau cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate 9. - (1) Despãgubirile pentru autovehicule nu pot depãşi cuantumul pagubei şi nici diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rãmasã. (2) Prin valoare rãmasã se înţelege valoarea acelor pãrţi din autovehicul rãmase neavariate, fãrã a se putea depãşi 25% din valoarea stabilitã conform prevederilor pct. 10. (3) Cuantumul pagubei produse autovehiculelor este egal cu costul reparaţiilor pãrţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare, aferente reparaţiilor şi inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehicul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deşeuri, stabilitã la preţurile practicate de unitãţile de achiziţie. (4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a pãrţilor componente sau a pieselor care au fost avariate. (5) Prin pãrţi componente sau piese care se considera necesar a fi înlocuite se înţelege numai acelea a cãror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic, din cauza gradului de avariere a acestora, ori, cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente, depãşesc valoarea de nou a partii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente. (6) Se considera ca a fost necesarã revopsirea integrala a autovehiculului, atunci când pãrţile avariate din cauza accidentului reprezintã cel puţin 50% din suprafata totalã exterioarã a autovehiculului respectiv. (7) Preţurile pãrţilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unitãţi de specialitate se înţelege persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, pãrţi componente, piese inlocuitoare şi materiale pentru autovehicule (cu excepţia celor în regim de consignaţie) şi/sau executarea lucrãrilor de întreţinere şi de reparaţii la autovehicule. (8) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesarã procurarea unor pãrţi componente, piese sau materiale, cu plata în valuta, costul acestora este egal cu costul prevãzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport şi taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentã pieselor), transformat în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Nationala a României la data producerii accidentului, fãrã a se putea depãşi 60 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri, costul pãrţilor componente, ale pieselor sau ale materialelor nu va depãşi preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate din România. (9) Cheltuielile cu manopera, inclusiv cu demontarea şi montarea, sunt cele prevãzute în tarifele practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului. (10) Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a pãrţilor componente şi a pieselor avariate, se stabileşte pe baza actelor de la unitãţile de specialitate, dacã reparaţia se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului. (11) În cazul în care reparaţiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicita plata despãgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluãrii efectuate de asigurator şi a eventualei documentaţii privind plãţile efectiv fãcute. În astfel de cazuri, costul reparaţiilor nu poate depãşi însã, pentru pãrţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate, iar pentru cheltuielile cu manopera care nu se justifica cu acte potrivit prevederilor alin. (10), tarifele practicate de aceste unitãţi. (12) Dacã pentru unele pãrţi componente sau piese ale autovehiculului nu exista preţuri practicate de unitãţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate pentru pãrţi componente sau piese ale unor autovehicule similare sau pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valuta, acestea vor fi transformate în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Nationala a României la data producerii accidentului. (13) În situaţiile aplicãrii prevederilor alin. (11), dacã se prezintã acte justificative de la unitãţile de specialitate pentru cheltuielile efectiv fãcute într-un termen de 60 de zile de la data producerii accidentului, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferenţa dintre sumele efectiv plãtite şi preţurile avute în vedere la calculul despãgubirii, pe baza evaluãrii efectuate de asigurator (pentru fiecare element în parte). 10. - Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scãzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura valoricã corespunzãtoare. 11. - Prin valoarea de nou a autovehiculului avariat se înţelege: a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi juridice, romane sau strãine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în strãinãtate aparţinând persoanelor fizice (cu excepţia cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate) şi persoanelor juridice romane, care se comercializeazã în România, preţurile practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului pentru aceste autovehicule; b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi juridice, romane sau strãine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în strãinãtate aparţinând persoanelor fizice (cu excepţia cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate) şi persoanelor juridice romane, care nu se comercializeazã în România, preţurile de vânzare practicate la data producerii accidentului în ţara care a fabricat autovehiculul respectiv*), transformate în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Nationala a României la data accidentului; c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu exista preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele ce nu se mai fabrica, valorile stabilite prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate la data accidentului ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producţie interna sau externa, dupã caz, corectate cu un coeficient de similitudine cuprins între 0,75 - 1,00.----------- *) În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzãtoare din cataloagele de specialitate. 12. - (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, cu întrebuinţarea şi cu starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparaţiilor curente sau capitale, inclusiv al înlocuirii pãrţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte pe baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al inlocuirilor respective. (2) Criteriile de stabilire a uzurii, în cazul pagubelor produse la autovehicule, sunt prevãzute în anexa la prezentele norme. 13. - Se acorda despãgubiri şi pentru: (1) acoperirea cheltuielilor fãcute în vederea limitãrii pagubelor, dacã sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte; (2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul de reparaţii din România, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adãpostire a autovehiculului (dacã acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), justificate cu acte. Prin locul de adãpostire a autovehiculului se înţelege adresa menţionatã în certificatul de înmatriculare a autovehiculului. B. În cazul vatamarii sau pieirii animalelor 14. - Despãgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piata localã a animalului respectiv la data producerii riscului asigurat. C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevãzute la lit. A şi B 15. - (1) Despãgubirile pentru clãdiri, construcţii sau pentru alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor în vigoare la data producerii riscului asigurat. (2) În cazul în care persoanele pagubite prezintã documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluãri), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despãgubirii, dupã verificarea prealabilã facuta de asigurator. D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparţinând persoanelor strãine sau cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate 16. - La stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, asiguratori şi aceste persoane, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor se vor avea în vedere şi urmãtoarele: (1) În cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate, despãgubirile acordate de asiguratori nu pot depãşi diferenţa dintre valoarea acestora la data producerii accidentului şi valoarea rãmasã. (2) În cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte în baza preţurilor practicate în ţara în care este înmatriculat autovehiculul ori în ţara unde a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor preţuri se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate. (3) Prin valoare rãmasã se înţelege valoarea acelor pãrţi din autovehicul rãmase neavariate, fãrã a se putea depãşi 25% din valoarea stabilitã conform prevederilor menţionate la alin. (2); (4) În cazul în care reparaţia se efectueazã în strãinãtate, despãgubirile urmând a se plati în valuta, costul reparatiei este cel prevãzut în documentaţia de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuãrii reparatiei, dacã producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului. (5) În cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate şi avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plãtesc despãgubiri şi pentru: a) 75% din cheltuielile de transport al acestor persoane care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fãrã a se putea depãşi 75% din tariful prevãzut pentru transportul cu avionul clasa "economic"; b) transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului pana cel mult la atelierul de reparaţii din ţara de domiciliu, cu excepţia cazurilor de dãuna totalã; c) 75% din cheltuielile de transport al mãrfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta pana la locul de destinaţie. (6) Cheltuielile prevãzute la alin. (5) trebuie justificate cu acte de la societãţile de transport specializate. (7) Calcularea în valuta a limitelor privind cuantumul despãgubirilor prevãzute în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului se face la cursurile de schimb valutar comunicate de Banca Nationala a României la data producerii accidentului. 17. - Calcularea în valuta a despãgubirilor stabilite în lei se face la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Nationala a României la data propunerii fãcute de cãtre asigurator persoanei pagubite şi acceptate de cãtre aceasta. 18. - În cazurile în care despãgubirile urmeazã a se recupera potrivit <>art. 58 din Legea nr. 136/1995 : a) dacã reparaţia a fost efectuatã în România, total sau parţial, suma de recuperat reprezintã despãgubirea stabilitã în lei; b) dacã reparaţia a fost efectuatã în strãinãtate, suma de recuperat reprezintã despãgubirea plãtitã în valuta, transformata în lei la cursurile de schimb valutar în vigoare la Banca Nationala a României la data efectuãrii operaţiunii. E. În cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor 19. - La stabilirea despãgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere urmãtoarele: (1) În caz de vãtãmare corporalã: a) diferenţa dintre veniturile salariale nete ale persoanei vãtãmate şi indemnizaţia primitã din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfãşoarã activitatea şi/sau, dupã caz, din fondurile bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii şi a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din alte activitãţi desfãşurate de cãtre persoana vãtãmatã, anterior vatamarii, dovedit cu documente de evidenta fiscalã pe ultimele 3 luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut lunar pe ţara, în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentarã, conform prescripţiilor medicale), justificate cu acte; e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacitãţii de munca, dacã prin certificat medical se recomanda acest lucru, care sa nu depãşeascã salariul de baza minim brut lunar pe ţara. (2) În caz de deces: a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum şi cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, însã cel mult suma de 5 milioane lei/decedat, pe baza înscrisurilor doveditoare; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea în care se face inmormantarea; c) veniturile nete nerealizate şi eventual alte cheltuieli fãcute în perioada de la data producerii accidentului şi pana la data decesului, prevãzute la alin. (1) lit. a)-e), dacã acestea au fost cauzate de producerea accidentului. III. Avizarea şi constatarea pagubelor 20. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule, persoanele pagubite se vor adresa societãţii de asigurare la care deţinãtorul autovehiculului rãspunzãtor de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de rãspundere civilã auto. 21. - (1) În cazul în care cuantumul despãgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane, în unul şi acelaşi accident de autovehicul, depãşeşte limita maxima prevãzutã în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind şi cheltuielile fãcute în procesul civil), indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei, despãgubirile se acorda în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita. (2) În cazul în care cuantumul despãgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane, în unul şi acelaşi accident de autovehicul, depãşeşte limita maxima prevãzutã în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind şi cheltuielile fãcute în procesul civil), indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei, despãgubirile se acorda în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fãrã însã a se depãşi, pentru fiecare persoana vãtãmatã, limita/persoana prevãzutã în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului. 22. - (1) Încuviinţarea cu privire la stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori se da: a) pe actele eliberate de autoritãţile publice competente sa constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţare sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de cãtre deţinãtorul autovehiculului, iar în cazul în care despãgubirile nu urmeazã sa fie recuperate potrivit prevederilor <>art. 58 din Legea nr. 136/1995 , şi de cãtre conducãtorul auto rãspunzãtor de producerea pagubei; b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurator, de cãtre persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, reprezentantul acestora). (2) În situaţiile prevãzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungatã din localitate etc.), de oricare dintre urmãtoarele persoane majore: copii, pãrinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora. 23. - Lucrãrile de constatare a pagubelor se efectueazã şi în cazurile în care nu s-a primit încã înştiinţarea de la asiguratul rãspunzãtor de producerea pagubei, însã persoanele pagubite se prezintã la asiguratorul acestuia cu dovezi privind rãspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurãrile accidentului. 24. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semneazã de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. (2) Eventualele obiecţii ale pãrţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta. (3) Eventualele modificãri în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura aceloraşi persoane care l-au semnat. (4) Dacã, cu ocazia demontarii sau reparatiei bunului avariat, au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţialã. 25. - Toate persoanele care participa la întocmirea actelor rãspund conform legii pentru înscrierea de date false sau nereale în actele respective. 26. - În situaţii justificate, asiguratorii pot acorda despãgubiri şi în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea pagubei, dacã împrejurãrile şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezulta din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii, stabilirea mãrimii avariilor, precum şi a cuantumului pagubelor se vor face în baza datelor consemnate în actele autoritãţilor publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, a declaraţiilor scrise ale pagubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatãri ale asiguratorului, rezultate în urma examinãrii reparaţiilor executate autovehiculului şi, dupã caz, a eventualelor pãrţi componente sau piese avariate înlocuite, precum şi cu investigaţiile în legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri, datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, ce va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia. 27. - O data cu plata despãgubirii, persoana pagubita va mentiona, în scris, ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite şi ca nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legatura cu paguba respectiva. IV. Dispoziţii finale 28. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despãgubirile se stabilesc prin hotãrâre judecãtoreascã, asiguratorul va acorda despãgubiri, fãrã a mai fi necesarã încuviinţarea asiguratului, în baza hotãrârii judecãtoreşti, rãmasã definitiva şi investitã cu formula executorie, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 136/1995 şi ale cap. I din prezentele norme tehnice. (2) În cazul obligãrii la prestaţii bãneşti periodice, sumele stabilite de organele prevãzute la alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau încetarea stãrii de nevoie sau a incapacitãţii de munca, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale şi de alte dovezi care stabilesc aceste situaţii. 29. - În cazul în care, dupã plata despãgubirilor pentru vãtãmãri corporale, stabilite prin hotãrârea organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se pot stabili despãgubiri pe baza convenţiei dintre pãrţi pentru cheltuielile prevãzute la pct. 19 alin. (2). 30. - Convenţia dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizãrii convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepţia situaţiei prevãzute la pct. 7 alin. (3) şi a situaţiei în care, ulterior plãţii despãgubirii pentru vãtãmãri corporale, starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiaşi accident. ANEXA 1 -------la normele tehnice------------------ STABILIREAuzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule 1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat din valoarea de nou a acestora se scade uzura valoricã. Uzura valoricã se calculeazã prin aplicarea coeficientului de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Coeficientul de uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum şi de vechimea în exploatare, exprimatã în unitãţi de timp (ani), diferenţiatã pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor nr. 1 şi 2 cuprinzând coeficienţii de uzura, anexate. Pentru stabilirea coeficientului de uzura a unui autovehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionatã în documentele de identificare a acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsa, anul de fabricaţie de pe placa de origine a autovehiculului; b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi pana la data producerii evenimentului asigurat. 2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menţionate la pct. 1 lit. a) şi b), pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienţilor de uzura linia corespunzãtoare vechimii în exploatare (în ani) şi coloana corespunzãtoare stãrii de întreţinere medie (determinata pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km), la intersectia cãrora se va gãsi coeficientul de uzura respectiv. În cazul în care exista diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizând media anuala, coeficientul corespunzãtor stãrii de întreţinere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fãrã a se putea depãşi coeficienţii corespunzatori starilor de întreţinere buna sau satisfãcãtoare.----------- *) Corelatia se va face prin adunare, dacã parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scãdere, dacã este mai mic. 3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul (km) realizat pana la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanta cu starea tehnica a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzura a autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi de starea de întreţinere a acestuia, prevãzute în tabelele nr. 1 şi 2 cuprinzând coeficienţii de uzura, anexate. Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifica în: "buna", "medie" şi "satisfãcãtoare". Stabilirea stãrii de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stãrii acestuia înainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos: a) stare de întreţinere buna: ---------------------------- Autovehiculul prezintã: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roti; vopseaua intactã, fãrã exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fãrã pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fãrã sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzãtor al direcţiei; motorul fãrã scurgeri de ulei pe pãrţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia; b) stare de întreţinere medie: ------------------------------ Autovehiculul prezintã: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecţie sau ale capacelor de roti pana la 10 dmp, insumat pe intreaga suprafata exterioarã; degradari ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totalã pana la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafata totalã pana la 0,5 cmp sau orice alte zgarieturi; pete pe tapiteria scaunelor; c) stare de întreţinere satisfãcãtoare: --------------------------------------- Autovehiculul prezintã: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecţie şi ale capacelor de roti mai mari de 10 dmp, insumat pe intreaga suprafata exterioarã; degradari ale vopselei, pierderea totalã a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totalã mai mare de 0,5 cmp, cu urme pronunţate de rugina aparenta şi zgarieturi; tapiteria deteriorata şi murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzãtor al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe pãrţile superioare şi laterale, ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângã garniturile de etansare; joc mare la volanul direcţiei. Cunoscând data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreţinere, justificatã tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienţilor de uzura linia orizontala corespunzãtoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzura cuprins între cei corespunzatori stãrii de întreţinere buna şi satisfãcãtoare. 4. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale pãrţilor componente sau ale pieselor originale, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare a autovehiculului, stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
U = U x K,
r
în care:
U = coeficientul de uzura recalculat al autovehiculului;
r
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficienţilor de uzura, în
baza datelor menţionate mai sus;
K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de pãrţi
componente sau de piese originale, executate înainte de data producerii
evenimentului asigurat, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare
a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al
acestora.
TABELUL Nr. 1
cuprinzând coeficienţii de uzura pentru autovehicule a cãror masa totalã maxima autorizata nu depãşeşte 3,5 t şi pentru cele al cãror numãr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9
Coeficientul de uzura (%)
Ani -----------------------------------------------------------------
Stare de întreţinere Stare de întreţinere Stare de întreţinere
buna medie satisfãcãtoare
------------------------------------------------------------------------------
1 0 7 10
7 15 20
2 15 23 30
18 28 35
3 23 33 40
26 37 45
4 30 42 50
34 45 53
5 37 48 56
41 52 59
6 45 55 62
48 58 65
7 51 62 69
53 65 72
8 56 67 75
58 70 78
9 60 72 80
61 73 82
10 62 74 84
63 75 85
peste 10 63 75 85
-------------------------------------------------------------------------------
NOTA:
Coeficienţii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat pe aceşti ani, pentru jumãtate de an şi pentru un an întreg de vechime.
TABELUL Nr. 2
cuprinzând coeficienţii de uzura pentru autovehicule a cãror masa totalã maxima autorizata depãşeşte 3,5 t şi pentru cele al cãror numãr de locuri pe scaune este mai mare de 9
-------------------------------------------------------------------------------
Coeficientul de uzura (%)
Ani -----------------------------------------------------------------
Stare de întreţinere Stare de întreţinere Stare de întreţinere
buna medie satisfãcãtoare
------------------------------------------------------------------------------
1 0 7 10
8 15 20
2 13 20 27
18 25 34
3 23 30 39
28 35 44
4 33 40 48
37 45 52
5 41 49 56
44 52 60
6 47 55 63
50 58 65
7 53 60 68
55 64 70
8 58 66 72
60 68 74
9 63 70 76
65 71 77
10 66 73 79
67 74 80
11 68 75 82
69 76 83
12 70 77 84
71 78 85
peste 12 71 78 85
-------------------------------------------------------------------------------
NOTA:
Coeficienţii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat pe aceşti ani, pentru jumãtate de an şi pentru un an întreg de vechime.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
