Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTĂ?RÂRE nr. 856 din 13 august 2008
privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 624 din 27 august 2008
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
CAP. I
Domeniul de aplicare
ART. 1
Prezenta hotãrâre stabileşte cadrul legal privind liniile directoare, mãsurile şi procedurile şi pentru prevenirea sau reducerea pe cât posibil a oricãror efecte negative asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei, florei şi peisajului, precum şi a oricãror riscuri asupra sãnãtãţii populaţiei, rezultate ca urmare a gestionãrii deşeurilor din industriile extractive.
ART. 2
(1) Prezenta hotãrâre reglementeazã gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea de prospecţiune, explorare, extracţie din subteran sau de exploatare a carierelor, tratare şi stocare a resurselor minerale, denumite în continuare deşeuri extractive.
(2) Prezenta hotãrâre nu se aplicã:
a) deşeurilor care rezultã în mod indirect din activitãţile de prospecţiune, explorare, extracţie şi tratare a resurselor minerale şi din activitãţile din cariere;
b) deşeurilor rezultate din activitãţile marine de prospecţiune, explorare, extracţie şi tratare a resurselor minerale;
c) injectãrii de apã şi reinjectãrii apei subterane pompate, aşa cum sunt definite în <>art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea apelor nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în mãsura în care sunt permise de articolul respectiv.
(3) Deşeurile inerte şi solul nepoluat, rezultate din prospecţiunea, explorarea, extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor şi deşeurile rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei nu se supun prevederilor art. 21-30, 34, 36-43, 49 şi art. 50-56, cu excepţia celor depozitate în instalaţii de categoria A pentru deşeuri.
(4) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile poate reduce sau renunţa la cerinţele pentru depozitarea deşeurilor nepericuloase provenite din activitatea de prospecţiune pentru resurse minerale, cu excepţia petrolului şi a evaporitelor, altele decât ipsosul şi anhidritul, precum şi la cele pentru depozitarea solurilor nepoluate şi a deşeurilor rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei atât timp cât prevederile art. 5-7 sunt respectate.
(5) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile poate reduce sau renunţa la cerinţele art. 36, 37, 42, 43, 49 şi art. 50-56 pentru deşeurile noninerte nepericuloase, cu excepţia celor depozitate în instalaţii de categoria A pentru deşeuri.
ART. 3
Fãrã a aduce atingere altor prevederi ale legislaţiei comunitare, pentru deşeurile din domeniul de aplicare al prezentei hotãrâri nu se aplicã prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu completãrile ulterioare.
ART. 4
În sensul prezentei hotãrâri termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. deşeu - conform anexei nr. 1A lit. b) la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
2. deşeuri periculoase - conform anexei nr. 1A lit. g) la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
3. deşeu inert - deşeul care nu suferã nicio transformare semnificativã fizicã, chimicã sau biologicã, nu se dizolvã, nu arde ori nu reacţioneazã în niciun fel fizic sau chimic, nu este biodegradabil şi nu afecteazã materialele cu care vine în contact într-un mod care sã poatã duce la poluarea mediului ori sã dãuneze sãnãtãţii omului. Cantitatea totalã de levigat şi conţinutul de poluanţi al deşeului, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie sã fie nesemnificative şi, în special, sã nu pericliteze calitatea apelor de suprafaţã şi/sau subterane;
4. sol nepoluat - solul care este îndepãrtat din stratul superior al unei suprafeţe de pãmânt în perioada activitãţii extractive desfãşurate în suprafaţa respectivã şi care nu este considerat poluat conform <>Ordinului ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementãrii privind evaluarea poluãrii mediului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau legislaţiei comunitare incidente;
5. resursã mineralã sau mineral - depozit natural existent în scoarţa terestrã, format din compuşi organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere, mineralele industriale şi de construcţii, cu excepţia apei;
6. industrii extractive - toate întreprinderile şi instalaţiile angajate în extracţia de suprafaţã sau subteranã a resurselor minerale în scop comercial, inclusiv extracţia prin foraje ori pentru tratarea materialului extras;
7. platou continental - suprafaţã a mãrii şi a fundului marin care se întinde de la limita apei la mareele ordinare sau medii spre larg;
8. tratare - procesul mecanic, fizic, biologic, termic sau chimic ori o combinaţie de procese aplicate resurselor minerale, inclusiv pentru cele rezultate din exploatarea carierelor, în scopul extracţiei de mineral, inclusiv schimbarea granulaţiei, clasarea, separarea şi leşierea, precum şi reprocesarea deşeurilor înlãturate anterior, dar excluzând procesele de topire, prelucrare termicã, alta decât calcinarea, şi procesele metalurgice;
9. steril de procesare - deşeuri solide sau şlamuri care rãmân dupã tratarea substanţelor minerale prin procese de separare (de exemplu: mãcinare, zdrobire, sortare dupã mãrime, flotaţie şi alte tehnici fizico-chimice) pentru recuperarea substanţelor minerale valoroase dintr-o rocã mai puţin valoroasã;
10. haldã - amenajare tehnicã pentru depozitarea deşeurilor solide la suprafaţã;
11. baraj - structurã tehnicã proiectatã sã reţinã sau sã limiteze apa şi/sau deşeul într-un iaz de decantare;
12. iaz de decantare - configuraţie naturalã sau amenajare tehnicã pentru depozitarea deşeurilor cu granulaţie finã, în principal steril de procesare, împreunã cu cantitãţi variabile de apã liberã, rezultate din tratarea resurselor minerale şi din limpezirea şi recircularea apei de proces;
13. cianuri disociabile în mediu slab acid - cianuri şi compuşi cianurici care disociazã în mediu slab acid la un pH definit;
14. levigat - orice lichid care percoleazã deşeul depozitat şi care deverseazã din sau este conţinut în cadrul unei instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv scurgerile poluate, care poate dãuna mediului dacã nu este tratat corespunzãtor;
15. instalaţie pentru deşeuri - orice zonã destinatã acumulãrii ori depozitãrii deşeurilor extractive fie în stare solidã sau lichidã, fie în soluţie sau suspensie, pentru urmãtoarele perioade de timp:
a) o perioadã de timp nedeterminatã pentru instalaţiile de categoria A pentru deşeuri şi instalaţiile pentru deşeurile caracterizate ca periculoase în planul de gestionare a deşeurilor extractive;
b) o perioadã mai mare de 6 luni pentru instalaţiile pentru deşeuri periculoase rezultate în mod neprevãzut;
c) o perioadã mai mare de un an pentru instalaţiile pentru deşeuri noninerte nepericuloase;
d) o perioadã mai mare de 3 ani pentru instalaţii pentru soluri nepoluate, deşeuri nepericuloase provenite din activitãţi de prospecţiune şi explorare, deşeuri rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei şi pentru deşeuri inerte.
Astfel de instalaţii includ orice baraj sau altã structurã care conţine, reţine, limiteazã sau serveşte în orice alt mod o astfel de instalaţie şi care include, de asemenea, dar nu se limiteazã la halde şi iazuri de decantare, dar care exclude golurile de excavare în care deşeul este reamplasat, dupã extracţia substanţelor minerale, în scopuri de reabilitare şi construcţie;
16. accident major - un eveniment apãrut în zonã în cursul unei operaţiuni care implicã gestionarea deşeurilor extractive în orice amplasament aflat sub incidenţa prezentei hotãrâri, care conduce la apariţia, imediatã sau întârziatã, a unor pericole grave asupra sãnãtãţii populaţiei şi/sau asupra mediului în zonã ori în împrejurimi;
17. substanţã periculoasã - substanţã, amestec sau preparat care este considerat periculos în conformitate cu prevederile <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 451/2001 , cu modificãrile ulterioare, sau ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
18. cele mai bune tehnici disponibile - conform <>art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 84/2006 ;
19. corp de apã receptor - apele de suprafaţã, subterane, apele tranzitorii şi apele costiere, aşa cum sunt definite în anexa nr. 1 pct. 7, 8, 9 şi 10 din <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
20. reabilitare - tratarea terenului afectat de o instalaţie pentru deşeuri astfel încât starea acestuia sã fie adusã la un nivel satisfãcãtor, în special în ceea ce priveşte calitatea solului, viaţa sãlbaticã, habitatele naturale, sistemele hidrologice, peisajul şi posibilitãţile adecvate de utilizare;
21. prospecţiune - cãutarea zãcãmintelor minerale cu valoare economicã, inclusiv prelevarea de probe şi de probe în vrac, execuţia de foraje şi sãpãturi, dar cu excluderea oricãror lucrãri necesare pentru exploatarea unor asemenea zãcãminte şi a oricãror activitãţi asociate direct cu o activitate de extracţie existentã;
22. explorare - conform definiţiei din <>Legea minelor nr. 85/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
23. public - una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţionalã, organizaţiile, asociaţiile ori grupurile constituite de aceste persoane;
24. public interesat - publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu conform art. 13-24; în sensul acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promoveazã protecţia mediului sunt considerate ca având un asemenea interes;
25. operator - orice persoanã fizicã sau juridicã responsabilã pentru gestionarea deşeurilor extractive, pentru stocarea temporarã a deşeurilor extractive, precum şi pentru etapele de operare şi postînchidere;
26. deţinãtor de deşeuri - generatorul de deşeuri extractive ori persoana fizicã sau juridicã care este în posesia acestora;
27. persoanã competentã - persoana fizicã care are experienţa şi cunoştinţele tehnice necesare pentru realizarea sarcinilor ce rezultã din prezenta hotãrâre;
28. autoritãţi competente - Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor;
29. amplasament - întregul teren situat într-o anumitã zonã geograficã aflat sub controlul administrativ al unui operator;
30. schimbare substanţialã - modificare în structura ori în modul de operare al unei instalaţii pentru deşeuri, care, în opinia autoritãţii competente, poate avea efecte negative semnificative asupra sãnãtãţii populaţiei sau mediului.
CAP. II
Dispoziţii generale
ART. 5
(1) Autoritãţile competente iau mãsurile necesare pentru a se asigura cã deşeurile extractive sunt gestionate astfel încât sãnãtatea populaţiei sã nu fie pusã în pericol şi fãrã sã utilizeze procese tehnologice sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fãrã a constitui un risc pentru apã, aer, sol, faunã şi florã ori sã dãuneze prin zgomot sau miros ori sã aducã un prejudiciu peisajului sau locurilor de interes special.
(2) Abandonarea, aruncarea sau depozitarea necontrolatã a deşeurilor extractive este interzisã.
ART. 6
Autoritãţile competente se asigurã cã operatorii iau toate mãsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea pe cât posibil a oricãror efecte adverse asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului ca urmare a gestionãrii deşeurilor extractive. Aceasta include gestionarea oricãrei instalaţii pentru deşeuri, inclusiv în etapa postînchidere, precum şi prevenirea accidentelor majore care implicã instalaţia respectivã şi limitarea consecinţelor asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului.
ART. 7
Mãsurile prevãzute la art. 6 se bazeazã, între altele, pe cele mai bune tehnici disponibile, fãrã impunerea utilizãrii unei tehnici sau tehnologii specifice, dar ţinând cont de caracteristicile tehnice ale instalaţiei pentru deşeuri, localizarea geograficã şi condiţiile locale de mediu.
CAP. III
Planul de gestionare a deşeurilor
ART. 8
(1) Operatorii elaboreazã planul de gestionare a deşeurilor extractive pentru reducerea, tratarea, valorificarea şi eliminarea acestora, având în vedere principiul dezvoltãrii durabile.
(2) Obiectivele planului de gestionare a deşeurilor extractive sunt:
a) prevenirea sau reducerea generãrii de deşeuri şi a efectelor nocive ale acesteia, avându-se în vedere în special:
(i) gestionarea deşeurilor din faza de proiectare şi în alegerea metodei utilizate pentru extracţia şi tratarea mineralului;
(ii) modificãrile pe care deşeurile extractive le pot suferi ca urmare a extinderii suprafeţei de depozitare şi expunerii acestora la condiţiile de depozitare la suprafaţã;
(iii) reamplasarea deşeurilor extractive în golurile de excavare dupã extracţia mineralului, în mãsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic şi cu respectarea deplinã a cerinţelor de mediu, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar şi cu prevederile prezentei hotãrâri, acolo unde este relevant;
(iv) punerea la loc a stratului de sol vegetal dupã închiderea instalaţiei pentru deşeuri sau, dacã acest lucru nu este fezabil din punct de vedere practic, reutilizarea stratului de sol în altã parte;
(v) utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;
b) încurajarea valorificãrii deşeurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau recuperarea acestora, acolo unde aceastã activitate este viabilã din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar şi cu prevederile prezentei hotãrâri, unde este relevant;
c) asigurarea eliminãrii în siguranţã a deşeurilor extractive pe termen scurt şi lung, ţinându-se cont în mod special, încã din faza de proiectare, de gestionarea în timpul exploatãrii şi în perioada postînchidere a instalaţiei pentru deşeuri şi prin alegerea unui proiect care:
(i) necesitã condiţii minime de monitorizare, control şi management al instalaţiei pentru deşeuri în etapa postînchidere sau, în final, nu necesitã astfel de condiţii;
(ii) previne sau cel puţin minimizeazã orice efect negativ pe termen lung cauzat, de exemplu, de migrarea poluanţilor atmosferici sau acvatici care provin din instalaţiile pentru deşeuri; şi
(iii) asigurã, pe termen lung, stabilitatea geotehnicã a oricãror baraje sau halde care sunt construite deasupra nivelului preexistent al terenului.
ART. 9
Planul de gestionare a deşeurilor trebuie sã conţinã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) clasificarea propusã pentru instalaţia pentru deşeuri în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 3, acolo unde este cazul:
(i) în cazul în care se impune o instalaţie de categoria A pentru deşeuri, operatorul elaboreazã un document care demonstreazã cã o politicã de prevenire a accidentelor majore, un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia şi un plan de urgenţã intern sunt puse în aplicare în conformitate cu art. 15 şi 16;
(ii) în cazul în care operatorul considerã cã nu este necesarã o instalaţie de categoria A pentru deşeuri, acesta furnizeazã informaţii suficiente pentru a justifica acest lucru, inclusiv identificarea unor posibile riscuri de accidente;
b) caracterizarea deşeului în conformitate cu anexa nr. 2 şi o declaraţie privind cantitatea totalã estimatã de deşeuri extractive generatã în faza de exploatare;
c) o descriere a procesului care genereazã astfel de deşeuri şi a oricãrei tratãri ulterioare la care acestea sunt supuse;
d) o descriere a modului în care depozitarea unor astfel de deşeuri poate afecta sãnãtatea populaţiei şi mediul şi mãsurile preventive care trebuie luate pentru minimizarea impactului asupra mediului în timpul exploatãrii şi în etapa postînchidere a instalaţiei, inclusiv aspectele la care se face referire la art. 35 alin. (1) lit. a), b), d) şi e);
e) procedurile de monitorizare şi control propuse în conformitate cu prevederile art. 32 şi 33, dupã caz, şi ale art. 35 alin. (1) lit. c);
f) planul propus pentru închidere, inclusiv reabilitarea, procedurile postînchidere şi de monitorizare, conform prevederilor art. 38-43;
g) mãsurile pentru prevenirea deteriorãrii calitãţii apelor, potrivit <>Legii nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi pentru prevenirea sau minimizarea gradului de deteriorare a aerului şi solului, conform art. 44-49;
h) o evaluare a stãrii terenului ce poate fi afectat de instalaţia pentru deşeuri.
ART. 10
(1) Planul de gestionare a deşeurilor trebuie sã furnizeze informaţii suficiente pentru a permite Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale sã evalueze capacitatea operatorului de a îndeplini obiectivele din planul de gestionare a deşeurilor, prevãzute la art. 8 alin. (2), şi obligaţiile sale conform prezentei hotãrâri.
(2) Planul de gestionare a deşeurilor trebuie sã specifice în ce mod opţiunea şi metoda aleasã, conform prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) pct. (i) îndeplinesc obiectivele planului de gestionare a deşeurilor, prevãzute la art. 8 alin. (2) lit. a).
(3) Planul de gestionare este revizuit la fiecare 5 ani şi/sau modificat corespunzãtor, în cazul în care sunt schimbãri substanţiale în exploatarea instalaţiei pentru deşeuri ori ale caracteristicilor deşeurilor depozitate. Orice modificãri se comunicã Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
ART. 11
Planurile elaborate conform altor prevederi din legislaţia naţionalã sau legislaţia comunitarã şi care conţin informaţiile prevãzute la art. 9 pot fi utilizate dacã astfel se înlãturã orice suprapunere de informaţii şi repetarea activitãţii operatorului, cu condiţia ca toate prevederile art. 8-10 sã fie respectate.
ART. 12
(1) Procedura pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor se stabileşte prin ordin comun al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile, al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi al ministrului economiei şi finanţelor, în termen de 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotãrâri.
(2) În baza procedurii prevãzute la alin. (1), Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, aprobã planurile de gestionare a deşeurilor, avizate în prealabil de Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, şi monitorizeazã aplicarea acestora.
CAP. IV
Prevenirea accidentelor majore şi informarea
ART. 13
(1) Prevederile prezentului capitol se aplicã instalaţiilor de categoria A pentru deşeuri.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) instalaţiile pentru deşeuri care intrã sub incidenţa <>Hotãrârii Guvernului nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase.
ART. 14
(1) Fãrã a aduce atingere prevederilor altei legislaţii comunitare sau legislaţiei naţionale armonizate şi, în special, <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor din industria extractivã de suprafaţã sau subteran şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.050/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor din industria extractivã de foraj, se identificã posibilele accidente majore şi se includ aspectele specifice în normativele de proiectare, construcţie, exploatare şi întreţinere, închidere şi postînchidere a instalaţiei pentru deşeuri, pentru a preveni asemenea accidente şi a limita consecinţele lor dãunãtoare asupra sãnãtãţii populaţiei şi/sau mediului, inclusiv orice impact transfrontier.
(2) Normativele prevãzute la alin. (1) se aprobã prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei hotãrâri.
ART. 15
(1) Pentru conformarea la prevederile din normativele prevãzute la art. 14, fiecare operator, înainte de începerea exploatãrii, are urmãtoarele obligaţii:
a) elaboreazã un plan de prevenire a accidentelor majore pentru gestionarea deşeurilor extractive;
b) implementeazã un sistem de management al securitãţii pentru aplicarea planului prevãzut la lit. a), în concordanţã cu elementele prevãzute în pct. 1 al anexei nr. 1;
c) implementeazã un plan de urgenţã intern care sã includã mãsurile ce trebuie luate pe amplasament în cazul unui accident.
(2) Ca parte a planului prevãzut la alin (1) lit. a), operatorul numeşte un manager responsabil cu securitatea pentru aplicarea şi supervizarea periodicã a planului de prevenire a accidentelor majore.
ART. 16
(1) Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã elaboreazã un plan de urgenţã extern, specificând mãsurile care se iau în afara amplasamentului în cazul unui accident.
(2) Ca parte a documentaţiei prin care operatorul solicitã obţinerea autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, acesta are obligaţia sã furnizeze inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã informaţiile necesare care sã permitã elaborarea planului prevãzut la alin. (1).
ART. 17
Planurile de urgenţã prevãzute la art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 16 au urmãtoarele obiective:
a) sã controleze şi sã limiteze accidentele majore şi alte incidente, astfel încât sã se minimizeze efectele acestora şi, în special, sã se limiteze daunele asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului;
b) sã punã în aplicare mãsurile necesare pentru protecţia sãnãtãţii populaţiei şi mediului împotriva efectelor accidentelor majore sau a altor incidente;
c) sã comunice informaţiile necesare publicului, autoritãţilor teritoriale de protecţie a mediului şi inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã;
d) sã includã prevederi cu privire la depoluarea, reabilitarea şi refacerea mediului dupã un accident major.
ART. 18
În cazul unui accident major operatorul are obligaţia sã furnizeze imediat inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã şi autoritãţilor teritoriale pentru protecţia mediului toate informaţiile necesare care conduc la minimizarea consecinţelor acestuia asupra sãnãtãţii populaţiei şi la evaluarea şi minimizarea extinderii, actuale sau potenţiale, a daunelor aduse mediului.
ART. 19
(1) Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã asigurã cã publicului interesat i se oferã în timp util şi în mod efectiv posibilitatea de a participa la pregãtirea sau revizuirea planului de urgenţã extern care trebuie sã fie elaborat conform art. 16.
(2) În acest scop, publicul interesat este informat asupra:
a) oricãrei propuneri de plan de urgenţã extern, informaţia relevantã fiindu-i pusã la dispoziţie;
b) dreptului de a participa în procesul de luare a deciziei;
c) coordonatelor inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã cãrora le pot fi transmise comentarii şi întrebãri.
(3) Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã asigurã cadrul pentru ca publicul interesat sã îşi exprime comentariile într-o perioadã rezonabilã de timp, iar aceste comentarii sã fie luate în considerare în luarea deciziei referitoare la planul de urgenţã extern.
ART. 20
(1) Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã se asigurã cã informaţiile privind mãsurile de siguranţã şi acţiunile necesare în cazul unui accident, conţinând cel puţin elementele prevãzute la pct. 2 al anexei nr. 1, sunt furnizate gratuit şi în cel mai scurt timp publicului interesat.
(2) Aceste informaţii sunt revizuite la fiecare 3 ani şi actualizate ori de câte ori este necesar.
CAP. V
Solicitarea şi emiterea autorizaţiei
ART. 21
(1) Este interzisã funcţionarea instalaţiei pentru deşeuri fãrã autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu emisã de Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului.
(2) Autorizaţia prevãzutã la alin. (1) conţine elementele specificate în alin. (4) şi stabileşte în mod clar categoria instalaţiei pentru deşeuri, în conformitate cu criteriile prevãzute la art. 31.
(3) Pentru conformarea cu prevederile alin. (1) şi (2), precum şi cu prevederile art. 22-24, orice autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu este completatã cu cerinţele specifice instalaţiilor pentru deşeuri, prevãzute la alin. (4), înlãturându-se astfel orice suprapunere de informaţie, repetãri ale activitãţii operatorului şi repetarea autorizãrii acestuia de cãtre autoritatea competentã.
(4) Documentaţia prin care operatorul solicitã autorizarea conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) identitatea operatorului;
b) amplasamentul propus pentru instalaţia pentru deşeuri, inclusiv orice amplasamente alternative posibile;
c) planul de gestionare a deşeurilor conform art. 8-12;
d) modalitãţile de constituire a garanţiei financiare sau a unui echivalent, conform prevederilor art. 50-53;
e) informaţiile furnizate de operator în conformitate cu art. 11 alin. (1), (2) şi (4), art. 12 şi <>art. 13 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private, dacã se solicitã o evaluare a impactului asupra mediului conform acestei hotãrâri.
ART. 22
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, emite autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu numai dacã sunt respectate urmãtoarele cerinţe:
a) conformarea operatorului la cerinţele relevante ale prezentei hotãrâri;
b) gestionarea deşeurilor nu este în conflict direct sau nu interfereazã cu implementarea planului ori planurilor de gestionare a deşeurilor elaborate conform prevederilor <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 23
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, revizuieşte periodic şi, acolo unde este necesar, reactualizeazã condiţiile de autorizare:
a) atunci când sunt modificãri substanţiale în exploatarea instalaţiei pentru deşeuri sau ale deşeurilor depozitate;
b) în baza rezultatelor de monitorizare raportate de operator conform art. 36-37 sau a inspecţiilor realizate în conformitate cu art. 57 şi 58;
c) pe baza schimbului de informaţii cu privire la schimbãrile substanţiale intervenite referitor la cele mai bune tehnici disponibile, al cãrui rezultat este publicat de Comisia Europeanã.
ART. 24
Informaţiile conţinute în autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu emisã în baza art. 21-23 sunt puse de Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, la dispoziţia Institutului Naţional de Statisticã şi a autoritãţilor competente de statisticã la nivel comunitar, atunci când acestea sunt solicitate în scop statistic. Informaţiile sensibile cu caracter pur comercial, cum ar fi informaţiile referitoare la relaţiile de afaceri, componentele de cost şi volumul rezervelor minerale economice nu sunt fãcute publice.
CAP. VI
Participarea publicului
ART. 25
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului asigurã informarea publicului, încã de la începutul procedurii de acordare a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu sau cel mai târziu imediat ce informaţia poate fi furnizatã în mod rezonabil, prin anunţuri publice sau alte mijloace corespunzãtoare, cum ar fi prezentarea în mass-media în format electronic, acolo unde este posibil, cu privire la urmãtoarele aspecte:
a) solicitarea autorizaţiei/autorizaţei integrate de mediu;
b) faptul cã o decizie privind solicitarea unei autorizaţii/ autorizaţii integrate de mediu este subiectul unei consultãri între statele membre, conform art. 54-56, dupã caz;
c) coordonatele autoritãţilor competente responsabile cu luarea deciziei prevãzute la lit. b), ale autoritãţilor competente care pot furniza informaţii relevante, ale celor cãtre care pot fi transmise comentarii sau întrebãri, precum şi informaţii referitoare la calendarul de transmitere a acestora;
d) natura posibilelor decizii;
e) detalii referitoare la propunerea de reactualizare a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu sau a condiţiilor de autorizare, dupã caz;
f) indicarea datei, locului şi mijloacelor prin care informaţiile relevante sunt disponibile;
g) detalii referitoare la modalitãţile de participare a publicului la luarea deciziei, conform art. 30.
ART. 26
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, se asigurã cã, într-o perioadã de timp corespunzãtoare, sunt puse la dispoziţia publicului interesat urmãtoarele:
a) în conformitate cu legislaţia naţionalã, principalele rapoarte şi recomandãri transmise de acestea, de la data când publicul a fost informat potrivit art. 25;
b) orice informaţie adiţionalã celei prevãzute la art. 25, care este relevantã pentru decizia care se ia conform art. 21-24 şi care devine disponibilã numai dupã ce publicul a fost informat potrivit <>art. 25, cu respectarea prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul.
ART. 27
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, ia mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura cã publicul este informat, potrivit art. 25, asupra actualizãrii condiţiilor de autorizare în conformitate cu art. 23.
ART. 28
(1) Publicul interesat are dreptul sã transmitã comentariile şi opiniile Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, înainte de luarea deciziei.
(2) Rezultatele consultãrilor desfãşurate potrivit art. 25-30 sunt luate în considerare în mod corespunzãtor la luarea deciziei.
ART. 29
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, pune la dispoziţia publicului interesat decizia luatã în conformitate cu procedurile corespunzãtoare şi urmãtoarele informaţii:
a) conţinutul deciziei, inclusiv o copie a autorizaţiei;
b) motivele şi considerentele care au stat la baza deciziei.
ART. 30
Participarea publicului se realizeazã în conformitate cu <>Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cu <>Ordinul ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile nr. 1.798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu.
CAP. VII
Sistemul de clasificare a instalaţiilor pentru deşeuri
ART. 31
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, clasificã o instalaţie pentru deşeuri ca fiind de categoria A în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 3.
CAP. VIII
Umplerea golurilor de excavare
ART. 32
Când deşeurile extractive provenite din extracţia de suprafaţã sau subteranã sunt puse la loc în golurile de excavare în vederea reabilitãrii ori reconstrucţiei acestora, operatorul ia mãsurile corespunzãtoare pentru:
a) asigurarea stabilitãţii deşeurilor extractive, conform art. 35, mutatis mutandi;
b) prevenirea poluãrii solului, apei de suprafaţã şi subterane, conform art. 44, 46 şi 48, mutatis mutandi;
c) asigurarea monitorizãrii deşeurilor extractive şi a golurilor de excavare, conform art. 41 şi 42, mutatis mutandi.
ART. 33
Deşeurilor, altele decât cele extractive, utilizate pentru umplerea golurilor de excavare, le sunt aplicabile în mod corespunzãtor prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 349/2005 , cu completãrile ulterioare.
CAP. IX
Construcţia şi gestionarea instalaţiilor pentru deşeuri
ART. 34
(1) Gestionarea instalaţiei pentru deşeuri se realizeazã numai de cãtre persoane competente.
(2) Operatorul este obligat sã asigure instruirea şi perfecţionarea tehnicã a angajaţilor din acest domeniu.
ART. 35
(1) La construirea unei noi instalaţii pentru deşeuri sau la modificarea uneia existente, operatorul este obligat sã asigure cã:
a) instalaţia pentru deşeuri este amplasatã corespunzãtor, având în vedere obligaţiile naţionale şi comunitare cu privire la ariile protejate, factorii geologici, hidrologici, hidrogeologici, seismici şi geotehnici şi este proiectatã astfel încât sã respecte condiţiile necesare pe termen scurt şi lung de prevenire a poluãrii solului, aerului, apei subterane sau de suprafaţã, ţinând cont în special de <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, <>Hotãrârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptatã a evacuãrilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi asigurând colectarea eficientã a apei contaminate şi a levigatului în condiţiile prevãzute în autorizaţie/autorizaţia integratã de mediu, precum şi reducerea eroziunii cauzate de apã sau vânt, pe cât este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic;
b) instalaţia pentru deşeuri este corespunzãtor construitã, administratã şi întreţinutã pentru a-i asigura stabilitatea fizicã şi a preveni poluarea ori contaminarea solului, aerului, apei de suprafaţã sau subterane pe termen scurt şi lung, precum şi pentru a minimiza pe cât posibil prejudiciul asupra peisajului;
c) existã planuri şi programe corespunzãtoare pentru monitorizarea şi inspecţia periodicã a instalaţiei pentru deşeuri de cãtre persoane competente şi pentru a acţiona în cazul în care rezultatele indicã instabilitatea ori contaminarea solului sau a apei;
d) sunt întocmite programe corespunzãtoare pentru reabilitarea terenului şi închiderea instalaţiei pentru deşeuri;
e) sunt întocmite programe corespunzãtoare pentru faza postînchidere a instalaţiei pentru deşeuri.
(2) Înregistrãrile cu privire la monitorizare şi inspecţiile prevãzute la alin. (1) lit. c) sunt pãstrate, împreunã cu documentaţia de autorizare, pentru a asigura transmiterea corespunzãtoare a informaţiilor, în special în cazul schimbãrii operatorului.
ART. 36
(1) Operatorul notificã în termen de 3 ore de la un eveniment inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã, autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului şi structurile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale asupra oricãrui eveniment care poate sã afecteze stabilitatea instalaţiei pentru deşeuri sau în cazul unor efecte negative semnificative asupra mediului, constatate ca urmare a procedurilor de monitorizare şi inspecţie ale instalaţiei pentru deşeuri.
(2) Operatorul pune în aplicare planul de urgenţã intern, acolo unde este cazul, şi urmeazã orice alte instrucţiuni ale inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã, ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi ale Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, pentru luarea mãsurilor corective.
(3) Operatorii cu capital de stat notificã evenimentele prevãzute la alin. (1) şi Ministerului Economiei şi Finanţelor şi urmeazã inclusiv instrucţiunile acestuia pentru luarea mãsurilor corective.
(4) Operatorul suportã costurile mãsurilor care sunt luate.
ART. 37
(1) Operatorul raporteazã, conform prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, dar cel puţin o datã pe an, cãtre autoritatea competentã emitentã a autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, pe baza unor date cumulate, toate rezultatele monitorizãrii pentru a demonstra conformarea cu condiţiile din autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la deşeuri şi la comportamentul instalaţiei pentru deşeuri.
(2) În baza raportului prevãzut la alin. (1), Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, poate decide dacã este necesarã validarea acestuia de cãtre un expert independent.
CAP. X
Proceduri de închidere şi postînchidere ale instalaţiilor pentru deşeuri
ART. 38
Pentru conformarea cu prevederile art. 39-42, procedurile de închidere şi postînchidere pentru instalaţiile pentru deşeuri, avizate de Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, se aprobã de cãtre Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile şi se aplicã de cãtre operatori.
ART. 39
Procedura de închidere a unei instalaţii pentru deşeuri poate începe numai dacã una dintre condiţiile urmãtoare este realizatã:
a) sunt întrunite cerinţele relevante cuprinse în autorizaţie/ autorizaţia integratã de mediu;
b) operatorul solicitã şi obţine în acest scop decizia Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale;
c) Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale emite o decizie motivatã în acest scop.
ART. 40
(1) O instalaţie pentru deşeuri poate fi consideratã ca închisã definitiv numai dupã ce Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, şi Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale au realizat fãrã întârziere o inspecţie finalã a amplasamentului, au evaluat toate rapoartele transmise de operator, au certificat cã amplasamentul afectat de instalaţia pentru deşeuri a fost reabilitat şi au comunicat operatorului aprobarea închiderii. Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale comunicã operatorului aprobarea închiderii.
(2) Aprobarea prevãzutã la alin. (1) nu reduce în niciun fel obligaţiile operatorului prevãzute în autorizaţie/autorizaţia integratã de mediu sau în legislaţia în vigoare.
ART. 41
(1) Operatorul este responsabil pentru întreţinerea, monitorizarea, inspecţia şi mãsurile corective pentru faza postînchidere pe toatã perioada stabilitã de Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, ţinând cont de natura şi durata pericolului.
(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate decide sã preia responsabilitãţile prevãzute la alin. (1) de la operator dupã ce instalaţia pentru deşeuri a fost închisã definitiv şi fãrã sã prejudicieze legislaţia naţionalã sau legislaţia comunitarã care guverneazã responsabilitatea deţinãtorului de deşeuri.
ART. 42
Când se considerã necesar de cãtre Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, pentru a îndeplini cerinţele relevante de mediu prevãzute de legislaţia naţionalã, în special în <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 351/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã închiderea unei instalaţii pentru deşeuri, operatorul are obligaţia, printre altele, de a verifica stabilitatea fizicã şi chimicã a instalaţiei şi de a minimiza orice efect negativ asupra mediului, în special în ceea ce priveşte apa de suprafaţã şi subteranã, asigurând urmãtoarele:
a) monitorizarea şi conservarea tuturor structurilor instalaţiei, cu aparatura de mãsurare şi control permanent pregãtitã pentru utilizare;
b) menţinerea canalelor de descãrcare şi a deversoarelor curate şi libere, acolo unde este cazul.
ART. 43
(1) Dupã închiderea instalaţiei pentru deşeuri, operatorul:
a) notificã fãrã întârziere inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţã şi Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, asupra oricãrui eveniment sau oricãrei împrejurãri care poate afecta stabilitatea instalaţiei pentru gestionarea deşeurilor şi oricãror efecte adverse semnificative asupra mediului care apar în cursul procedurilor relevante de inspecţie şi monitorizare;
b) pune în aplicare, acolo unde este cazul, planul de urgenţã intern;
c) urmeazã orice alte instrucţiuni ale autoritãţilor competente cu privire la mãsurile corective ce trebuie luate.
(2) Operatorul suportã costurile mãsurilor ce trebuie luate.
(3) În cazurile şi cu frecvenţele stabilite de Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, operatorul raporteazã, în baza unor date cumulate, toate rezultatele monitorizãrii pentru a demonstra conformarea cu condiţiile din autorizaţie/autorizaţia integratã de mediu şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la deşeuri şi la comportamentul instalaţiei pentru deşeuri.
CAP. XI
Prevenirea deteriorãrii calitãţii apei, poluãrii aerului şi solului
ART. 44
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, se asigurã cã operatorul ia mãsurile necesare pentru a respecta standardele de mediu comunitare, în special pentru a preveni deteriorarea calitãţii apei, în conformitate cu <>Legea apelor nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, printre altele, prin:
a) evaluarea potenţialului de generare a levigatului, inclusiv conţinutul contaminant al acestuia, a deşeurilor depozitate atât în faza de exploatare, cât şi în faza postînchidere a instalaţiei pentru gestionarea deşeurilor şi determinarea bilanţului apei pentru instalaţia pentru deşeuri;
b) prevenirea ori minimizarea generãrii levigatului şi a contaminãrii cu deşeuri a apelor de suprafaţã sau subterane şi a solului;
c) colectarea şi tratarea apei contaminate şi a levigatului provenite din instalaţia pentru deşeuri la nivelul corespunzãtor normativului tehnic privind stabilirea limitelor de încãrcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orãşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA 001, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 45
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, se asigurã cã operatorul a luat mãsurile adecvate pentru prevenirea sau reducerea pulberilor şi a emisiilor de gaz.
ART. 46
Acolo unde, în baza unei evaluãri a riscurilor asupra mediului, ţinând cont în special de prevederile <>Legii nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 351/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã caz, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, decide cã nu sunt necesare colectarea şi tratarea levigatului sau stabileşte cã instalaţia pentru gestionarea deşeurilor nu prezintã pericol potenţial asupra solului, apei subterane ori de suprafaţã, atunci cerinţele stabilite la art. 44 lit. b) şi c) pot fi reduse sau eliminate.
ART. 47
Se interzice operatorului sã depoziteze deşeurile extractive, în stare solidã, lichidã sau şlam, în orice corp de apã receptor, altul decât cel construit în scopul eliminãrii acestor deşeuri, dacã operatorul nu asigurã conformarea cu prevederile relevante din <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi din <>Hotãrârea Guvernului nr. 351/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 48
(1) În cazul în care deşeurile extractive sunt reamplasate în golurile de excavaţie create fie prin exploatare de suprafaţã sau subteran, care pot fi inundate dupã închidere, operatorul trebuie sã ia mãsurile necesare de prevenire sau de reducere a contaminãrii apei şi poluãrii solului, în conformitate cu art. 44 şi 46.
(2) Operatorul furnizeazã Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, informaţiile necesare pentru asigurarea conformãrii cu cerinţele de mediu şi, în special, cu cele prevãzute în <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 49
(1) În cazul unui iaz de decantare care implicã prezenţa cianurilor, operatorul asigurã reducerea concentraţiei de cianuri disociabile în mediu slab acid la cel mai mic nivel posibil prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile.
(2) La instalaţiile pentru deşeuri prevãzute la alin. (1), care au obţinut autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu anterior datei de intrare în vigoare a prezentei hotãrâri sau care sunt deja în funcţiune la data de 1 mai 2008, concentraţia de cianuri disociabile în mediu slab acid la punctul de descãrcare a sterilului de la uzina de preparare a minereurilor în iaz nu trebuie sã depãşeascã:
a) 50 ppm, începând cu 1 mai 2008;
b) 25 ppm, începând cu 1 mai 2013;
c) 10 ppm, începând cu 1 mai 2018.
(3) La instalaţiile pentru deşeuri prevãzute la alin. (1), care obţin autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu dupã data de 1 mai 2008, concentraţia de cianuri disociabile în mediu slab acid la punctul de descãrcare în iaz a sterilului de la uzina de preparare a minereurilor nu trebuie sã depãşeascã 10 ppm.
(4) Dacã Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, solicitã, operatorul are obligaţia sã demonstreze, printr-o evaluare de risc care ia în considerare condiţiile specifice ale amplasamentului, cã nu este necesarã reducerea în continuare a limitelor de concentraţie prevãzute la alin. (1).
CAP. XII
Garanţia financiarã
ART. 50
(1) Înainte de începerea oricãrei operaţii care implicã acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive într-o instalaţie pentru deşeuri, Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale solicitã dovada constituirii unei garanţii financiare.
(2) Procedura privind constituirea garanţiei financiare este elaboratã, astfel încât:
a) toate obligaţiile din autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu emisã în baza prezentei hotãrâri, inclusiv prevederile postînchidere, sã fie acoperite financiar;
b) sã existe fonduri disponibile în orice moment pentru reabilitarea amplasamentului afectat de instalaţiile pentru deşeuri, aşa cum apare în planul de gestionare a deşeurilor elaborat potrivit prevederilor art. 8-12 şi 21-24.
(3) Procedura prevãzutã la alin. (2) se aprobã prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei hotãrâri.
ART. 51
Calcularea garanţiei prevãzute la art. 50 alin. (1) se realizeazã avându-se în vedere:
a) posibilul impact al instalaţiei pentru deşeuri asupra mediului, ţinându-se cont în special de categoria instalaţiei pentru deşeuri, caracteristicile deşeului şi de viitoarea utilizare a terenului reabilitat;
b) prezumţia cã terţe pãrţi independente şi cu calificare corespunzãtoare evalueazã şi realizeazã orice lucrare de reabilitare necesarã.
ART. 52
Periodic, cuantumul garanţiei se modificã în conformitate cu orice lucrare de reabilitare necesar a fi realizatã pe terenul afectat de instalaţia pentru deşeuri, astfel cum este prevãzut în planul de gestionare a deşeurilor, potrivit art. 8-12, şi cum este solicitat prin autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu prevãzutã la art. 21-24.
ART. 53
Acolo unde a fost aprobatã închiderea instalaţiei pentru deşeuri conform art. 40 şi pe baza unor rapoarte de situaţie elaborate de celelalte autoritãţi, Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale furnizeazã operatorului o declaraţie scrisã prin care acesta este absolvit de obligaţia garanţiei financiare prevãzute la art. 50 alin. (1) şi (2), cu excepţia obligaţiilor postînchidere, aşa cum se prevede la art. 41.
CAP. XIII
Efecte transfrontiere
ART. 54
(1) În situaţia în care existã informaţii cã exploatarea unei instalaţii de categoria A pentru deşeuri poate afecta semnificativ mediul sau prezintã riscuri pentru sãnãtatea populaţiei altui stat membru sau la cererea autoritãţii competente din statul membru potenţial afectat, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile transmite acelui stat membru informaţiile conţinute în solicitarea de autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu, emisã conform art. 21-24, în momentul în care informaţiile respective sunt disponibile publicului interesat pe plan naţional.
(2) Aceste informaţii servesc ca bazã pentru orice consultãri necesare în contextul relaţiilor bilaterale dintre România şi alt stat membru, pe bazã de reciprocitate şi echivalenţã.
ART. 55
În cadrul relaţiilor bilaterale, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile asigurã cã, în cazurile în care se face referire la art. 54, solicitãrile de autorizare sunt disponibile într-o perioadã de timp care sã permitã publicului interesat al statului membru potenţial afectat sã formuleze comentarii mai înainte ca autoritatea competentã sã ia o decizie.
ART. 56
În eventualitatea unui accident care implicã instalaţia pentru deşeuri la care se face referire în art. 54, informaţiile furnizate de operator Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, prin inspectoratele judeţene de urgenţã, Ministerului Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în baza art. 17 şi 18, sunt imediat transmise de cãtre Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã cãtre autoritatea competentã a celuilalt stat membru, pentru a minimiza consecinţele accidentului asupra sãnãtãţii populaţiei şi pentru evaluarea şi reducerea la minimum a daunei de mediu efective sau potenţiale.
CAP. XIV
Controalele autoritãţii competente
ART. 57
(1) Înainte de începerea operaţiilor de depozitare şi apoi la intervale de 6 luni, inclusiv în faza postînchidere, Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin Garda Naţionalã de Mediu, controleazã orice instalaţie pentru deşeuri aflatã sub incidenţa art. 21-24 pentru a asigura conformarea cu condiţiile relevante din autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu.
(2) O evaluare pozitivã nu reduce în niciun fel responsabilitatea operatorului referitoare la respectarea condiţiilor din autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu.
(3) Inspectoratele judeţene de urgenţã controleazã cel puţin o datã pe an instalaţiile pentru deşeuri prevãzute la art. 31.
ART. 58
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, prin autoritãţile teritoriale pentru protecţia mediului, solicitã operatorului prin autorizaţia/autorizaţia integratã de mediu sã ţinã evidenţa la zi a înregistrãrilor referitoare la gestionarea tuturor deşeurilor, sã le punã la dispoziţia controlului autoritãţii competente şi sã asigure cã, în cazul unei schimbãri a operatorului în timpul administrãrii instalaţiei pentru deşeuri, existã un transfer corespunzãtor al datelor şi informaţiilor la zi referitoare la instalaţia pentru deşeuri.
CAP. XV
Obligaţia de raportare
ART. 59
(1) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, în colaborare cu Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale şi cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, la interval de 3 ani, elaboreazã şi transmite Comisiei Europene un raport privind aplicarea prezentei hotãrâri.
(2) Raportul se elaboreazã în baza unui chestionar sau a unei scheme adoptate de Comisia Europeanã. Raportul se transmite Comisiei Europene în termen de 9 luni de la sfârşitul perioadei de 3 ani pentru care se face raportarea.
ART. 60
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã transmite anual Comisiei Europene informarea asupra evenimentelor notificate de operatori în conformitate cu prevederile art. 36, 37 şi 43. La cerere, Comisia Europeanã pune la dispoziţie aceastã informaţie celorlalte state membre. Fãrã a aduce atingere legislaţiei naţionale privind accesul publicului la informaţia de mediu, autoritãţile competente, la cererea publicului interesat, fac cunoscutã informaţia.
CAP. XVI
Sancţiuni contravenţionale
ART. 61
(1) Încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri atrage rãspunderea materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
(2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (2), art. 37 alin. (1), art. 42, art. 48 alin. (2), cu amendã contravenţionalã de la 10.000 lei la 30.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 18, art. 21 alin. (1), art. 32, art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 39 lit. a) şi b), art. 43 alin. (1) şi (3), art. 47, art. 48 alin. (1) şi ale art. 49, cu amendã contravenţionalã de la 30.000 lei la 50.000 lei.
(3) Constatarea şi aplicarea contravenţiilor prevãzute la alin. (2) se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu, conform competenţelor stabilite de legislaţia naţionalã.
(4) Contravenţiilor prevãzute la <>art. 61 alin. (2) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. XVII
Inventarul instalaţiilor pentru deşeuri care au fost închise
ART. 62
Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale şi Ministerul Economiei şi Finanţelor elaboreazã şi actualizeazã periodic inventarul instalaţiilor pentru deşeuri care au fost închise, inclusiv cele abandonate, care cauzeazã impact negativ grav asupra mediului sau au potenţialul de a deveni pe termen scurt ori mediu o ameninţare gravã asupra sãnãtãţii populaţiei şi mediului. Acest inventar este fãcut public şi se realizeazã pânã la data de 1 mai 2012, pe baza metodologiilor elaborate de Comisia Europeanã, dacã sunt disponibile.
ART. 63
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale şi Ministerul Economiei şi Finanţelor se informeazã în permanenţã asupra evoluţiei celor mai bune tehnici disponibile şi fac publice rezultatele schimbului de informaţii publicate de Comisia Europeanã cu privire la cele mai bune tehnici disponibile.
CAP. XVIII
Dispoziţii tranzitorii
ART. 64
(1) Orice instalaţie pentru deşeuri care a primit o autorizaţie/autorizaţie integratã de mediu sau este în exploatare la 1 mai 2008 se conformeazã cu prevederile prezentei hotãrâri pânã la data de 1 mai 2012.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul pentru conformarea instalaţiilor pentru deşeuri este:
a) 1 mai 2014, pentru instalaţiile prevãzute la art. 50;
b) conform calendarului prevãzut la art. 49 alin. (2), pentru instalaţiile prevãzute la art. 49 alin. (1).
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplicã instalaţiilor pentru deşeuri închise pânã la data de 1 mai 2008.
ART. 65
Prevederile art. 8-12, art. 15-19, art. 21-30, art. 38, 39 şi ale art. 50-52 nu se aplicã acelor instalaţii pentru deşeuri care:
a) au oprit depozitarea de deşeuri înainte de 1 mai 2006,
b) sunt în curs de finalizare a procedurilor de închidere în conformitate cu legislaţia naţionalã sau legislaţia comunitarã aplicabilã ori cu programele aprobate de Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile; şi
c) vor fi închise efectiv pânã la data de 31 decembrie 2010.
ART. 66
(1) Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile, în colaborare cu Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale şi cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, notificã Comisiei Europene, pânã la 1 august 2008, lista instalaţiilor pentru deşeuri prevãzute la art. 65.
(2) Autoritãţile competente, dupã caz, se asigurã cã aceste instalaţii sunt gestionate într-un mod care nu aduce atingere îndeplinirii obiectivelor prezentei hotãrâri, în special prevederilor art. 5, şi celor prevãzute în legislaţia naţionalã armonizatã, inclusiv ale <>Legii nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 67
Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile comunicã Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptã în domeniul reglementat de prezenta hotãrâre.
ART. 68
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre şi se pot actualiza prin ordin comun al ministrului mediului şi dezvoltãrii durabile, al ministrului economiei şi finanţelor şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în funcţie de evoluţia acquis-ului comunitar.
Prezenta hotãrâre transpune în legislaţia naţionalã Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE , publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţii Europene nr. L102 din 11 aprilie 2006.
PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
p. Ministrul mediului şi dezvoltãrii durabile,
Lucia Ana Varga,
secretar de stat
Ministrul internelor şi reformei administrative,
Cristian David
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,
Bogdan Gãbudeanu
p. Secretarul de stat al Departamentului pentru Afaceri
Europene,
Aurel Ciobanu-Dordea
Bucureşti, 13 august 2008.
Nr. 856.
ANEXA 1
PLANUL
de prevenire a accidentelor majore şi
informaţiile care trebuie comunicate publicului interesat
1. Planul de prevenire a accidentelor majore
Planul de prevenire a accidentelor majore şi sistemul de management al securitãţii ale operatorului trebuie sã fie proporţionale cu pericolul de accident major prezentat de instalaţia pentru deşeuri. În scopul implementãrii acestora, se iau în considerare urmãtoarele elemente:
1. planul de prevenire a accidentelor majore include toate obiectivele şi principiile de acţiune pentru controlul pericolelor de accident major;
2. sistemul de management al securitãţii integreazã partea sistemului de management general, care include structura organizatoricã, responsabilitãţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi implementarea planului de prevenire a accidentelor majore;
3. urmãtoarele probleme sunt abordate de sistemul de management al securitãţii:
a) organizarea şi personalul - rolul şi responsabilitãţile personalului implicat în managementul pericolelor majore la toate nivelurile organizaţiei; identificarea necesitãţilor de instruire a acestui personal şi asigurarea instruirii astfel identificate, implicarea angajaţilor, iar acolo unde este cazul, a subcontractorilor;
b) identificarea şi evaluarea pericolelor majore - adoptarea şi implementarea de proceduri pentru identificarea sistematicã a pericolelor majore care pot apãrea în operaţiuni obişnuite şi anormale şi evaluarea probabilitãţii de apariţie şi a gravitãţii acestora;
c) controlul operaţional - adoptarea şi implementarea procedurilor şi instrucţiunilor pentru funcţionarea în condiţii de securitate, inclusiv a celor referitoare la întreţinerea instalaţiei, procese, echipament şi opriri temporare;
d) managementul schimbãrii - adoptarea şi implementarea procedurilor pentru planificarea modificãrilor ce urmeazã a fi aduse noilor instalaţii pentru deşeuri sau pentru proiectarea acestora;
e) planificarea pentru situaţii de urgenţã - adoptarea şi implementarea procedurilor de identificare a urgenţelor previzibile prin analize sistematice şi pregãtirea, testarea şi revizuirea planurilor de urgenţã pentru a rãspunde unor astfel de situaţii de urgenţã;
f) performanţa monitorizãrii - adoptarea şi implementarea procedurilor pentru evaluarea permanentã a conformãrii cu obiectivele stabilite de operator în planul de prevenire a accidentelor majore şi în sistemul de management al securitãţii şi a mecanismelor pentru investigarea şi luarea de mãsuri corective în caz de neconformare. Procedurile acoperã sistemul operatorului pentru raportarea accidentelor majore sau a celor evitate la limitã, în special atunci când se constatã eşecul mãsurilor de protecţie, investigarea acestora şi urmãrirea lor pe baza experienţelor acumulate;
g) audit şi revizuire - adoptarea şi implementarea procedurilor pentru evaluarea periodicã, sistematicã a planului de prevenire a accidentelor majore, a eficacitãţii şi a gradului de adecvare a sistemului de management al securitãţii; revizuirea documentatã a performanţei planului şi sistemului de management al securitãţii şi actualizarea acestora de cãtre conducere.
2. Informaţiile care trebuie comunicate publicului interesat:
1. numele operatorului şi adresa instalaţiei pentru deşeuri;
2. identificarea, prin poziţia deţinutã, a persoanei care furnizeazã informaţii;
3. confirmarea cã instalaţia pentru deşeuri este subiectul reglementãrilor şi/sau prevederilor administrative care pun în aplicare prezenta hotãrâre şi, acolo unde este cazul, cã informaţia privind elementele la care se face referire la art. 14 din hotãrâre a fost transmisã autoritãţii competente;
4. o explicaţie în termeni clari şi simpli a activitãţii sau activitãţilor desfãşurate pe amplasament;
5. denumirea comunã sau genericã ori clasificarea generalã a substanţelor şi preparatelor periculoase implicate în instalaţia pentru deşeuri, precum şi deşeul care poate conduce la apariţia unui accident major, cu indicarea principalelor caracteristici de periculozitate ale acestora;
6. informaţii generale privind natura pericolelor de accidente majore, inclusiv efectele lor potenţiale asupra populaţiei şi mediului din împrejurimi;
7. informaţia adecvatã asupra modului în care populaţia interesatã din împrejurimi este avertizatã şi informatã în cazul unui accident major;
8. informaţia adecvatã asupra acţiunilor pe care populaţia interesatã trebuie sã le întreprindã şi asupra comportamentului pe care trebuie sã îl adopte în cazul unui accident major;
9. confirmarea cã operatorul este solicitat sã realizeze aranjamentele adecvate pe amplasament, în special în legãturã cu serviciile de urgenţã, pentru a putea face faţã accidentelor majore şi a minimiza efectele acestora;
10. o referinţã la planul de urgenţã extern elaborat pentru a se face faţã oricãror efecte ale accidentului în afara amplasamentului. Aceasta trebuie sã includã o recomandare de a coopera în cazul oricãror instrucţiuni sau solicitãri primite din partea inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţã în timpul accidentului;
11. detalii despre cum pot fi obţinute informaţii suplimentare, cu condiţia respectãrii regimului de confidenţialitate, prevãzut în legislaţia naţionalã.
ANEXA 2
CARACTERIZAREA DEŞEURILOR
Deşeurile depozitate într-o instalaţie sunt caracterizate în asemenea mod, încât sã garanteze stabilitatea fizicã şi chimicã pe termen lung a structurii instalaţiei şi sã previnã accidentele majore. Caracterizarea deşeurilor include, unde este necesar şi în conformitate cu categoria de instalaţie pentru deşeuri, urmãtoarele aspecte:
a) descrierea caracteristicilor fizice şi chimice aşteptate ale deşeurilor care sunt depozitate pe termen scurt şi lung, în special cu privire la stabilitatea acestora în condiţiile meteorologice/atmosferice de suprafaţã, ţinându-se cont de tipul mineralului sau mineralelor care urmeazã a fi extrase şi de natura materialului de descopertare şi/sau steril care vor fi dizlocate pe perioada extracţiilor;
b) clasificarea deşeurilor conform Hotãrârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completãrile ulterioare, avându-se în vedere caracteristicile care determinã gradul de periculozitate;
c) descrierea substanţelor chimice care trebuie utilizate în timpul tratãrii resurselor minerale şi stabilitatea acestora;
d) descrierea metodei de depozitare;
e) sistemul utilizat pentru transportul deşeurilor.
ANEXA 3
CRITERII
privind determinarea clasificãrii instalaţiilor pentru deşeuri
în categoria A
O instalaţie pentru deşeuri este clasificatã ca fiind în categoria A, dacã:
a) un eşec sau o operare incorectã, cum ar fi prãbuşirea unei halde sau fisurarea unui baraj, ar putea conduce la apariţia unui accident major, aşa cum rezultã în baza unei evaluãri de risc, care ţine cont de factori, cum ar fi mãrimea actualã sau viitoare a instalaţiei pentru deşeuri, amplasamentul şi impactul acesteia asupra mediului; sau
b) conţine deşeuri clasificate ca periculoase conform <>Ordonanţei de urgenţã Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 451/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, deasupra unor anumite praguri; sau
c) conţine substanţe ori preparate clasificate ca periculoase conform <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 451/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau <>Hotãrârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, deasupra unor anumite praguri.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
