Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 84 din 3 februarie 2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 84 din 3 februarie 2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005
Comenteaza legea

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. I
Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
A. Titlul II "Impozitul pe profit":
1. Dupã punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu urmãtorul cuprins:
"8^1. Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit din transferul sportivilor sunt venituri impozabile la determinarea profitului impozabil."
2. Punctul 19 va avea urmãtorul cuprins:
"19. În sensul prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investiţiile financiare pe termen lung reprezintã activele înregistrate astfel potrivit reglementãrilor contabile."
3. La punctul 23, dupã litera c) se introduce o nouã literã, litera d), cu urmãtorul cuprins:
"d) penalitãţile de întârziere şi daunele-interese, stabilite, potrivit legii, în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente, sunt cheltuieli deductibile, respectiv venituri impozabile pe mãsura înregistrãrii lor."
4. Dupã punctul 32 se introduce un nou punct, punctul 32^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţã a creanţelor neîncasate, în urmãtoarele cazuri:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisã pe baza hotãrârii judecãtoreşti;
2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperatã de la moştenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societãţii cu rãspundere limitatã cu asociat unic, sau lichidat, fãrã succesor;
4. debitorul înregistreazã dificultãţi financiare majore care îi afecteazã întreg patrimoniul.

Norme metodologice:
32^1. Dificultãţile financiare majore care afecteazã întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultã din situaţii excepţionale determinate de calamitãţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de rãzboi."
5. Dupã punctul 35 se introduc douã puncte noi, punctul 35^1 şi punctul 35^2, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaţionale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

Norme metodologice:
35^1. Intrã sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din codul fiscal cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaţionale, efectuate potrivit <>Legii nr. 249/2004 privind pensiile ocupaţionale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb EUR/ROL comunicat de Banca Naţionalã a României la data înregistrãrii cheltuielilor.
Codul fiscal:
k) cheltuielile cu primele de asigurare private de sãnãtate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

Norme metodologice:
35^2. Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Codul fiscal, cheltuielile cu primele de asigurare private de sãnãtate, efectuate de angajator potrivit <>Legii asigurãrilor private de sãnãtate nr. 212/2004 , cu modificãrile ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb EUR/ROL comunicat de Banca Naţionalã a României la data înregistrãrii cheltuielilor."
6. Punctul 40 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
b) dobânzile/majorãrile de întârziere, amenzile, confiscãrile şi penalitãţile de întârziere datorate cãtre autoritãţile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitãţile sau majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente şi/sau autoritãţi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorãrilor al cãror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri.

Norme metodologice:
40. Majorãrile şi penalitãţile datorate în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile.
Ca excepţie de la regula alineatului precedent, majorãrile datorate în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România care, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca dobânzi sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în condiţiile prevãzute de titlul II din Codul fiscal."
7. Dupã punctul 49 se introduce un nou punct, punctul 49^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Contribuabilii care efectueazã sponsorizãri şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea şi ale legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. sunt în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
2. nu depãşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
În limitele respective se încadreazã şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de localuri, a dotãrilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de documente specifice, finanţãrii programelor de formare continuã a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a participãrii la congrese internaţionale.

Norme metodologice:
49^1. Exemplu de calcul privind scãderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor reprezentând sponsorizarea.
Un contribuabil plãtitor de impozit pe profit încheie un contract de sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, în valoare de 15.000.000 lei. Contractul de sponsorizare se încheie în data de 2 februarie 2005.
La calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005, contribuabilul prezintã urmãtoarele date financiare:



    Venituri din vânzarea mãrfurilor               =  1.000.000.000 lei
    Venituri din prestãri de servicii              =      2.000.000 lei
                                                   ____________________
    Total cifrã de afaceri                            1.002.000.000 lei
    Cheltuieli privind mãrfurile                   =    750.000.000 lei
    Cheltuieli cu personalul                       =     20.000.000 lei
    Alte cheltuieli de exploatare                  =     90.000.000 lei
    din care:
    15.000.000 lei sponsorizare
    Total cheltuieli                                    860.000.000 lei

    Calculul profitului impozabil pentru trimestrul I 2005:

    Profitul impozabil   = 1.002.000.000  - 860.000.000 + 15.000.000 =
                         =  157.000.000 lei.

    Impozitul pe profit înainte de scãderea cheltuielii cu
    sponsorizarea:

    157.000.000 x 16% = 25.120.000 lei.



Avându-se în vedere condiţiile de deducere prevãzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:
- 3 la mie din cifra de afaceri reprezintã 3.006.000 lei;
- 20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintã 5.024.000 lei.
Suma de scãzut din impozitul pe profit este 3.006.000 lei.
Pentru trimestrul I 2005 impozitul pe profit datorat este de:
25.120.000 - 3.006.000 = 22.114.000 lei."
8. Dupã punctul 57 se introduce un nou punct, punctul 57^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(5) Reducerea sau anularea oricãrui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusã se include în veniturile impozabile, indiferent dacã reducerea sau anularea este datoratã modificãrii destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei cãtre participanţi sub orice formã, lichidãrii, divizãrii, fuziunii contribuabilului sau oricãrui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplicã dacã un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervã în legãturã cu o divizare sau fuziune, reglementãrile acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervã.

Norme metodologice:
57^1. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizãrilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit reglementãrilor contabile în contul «Rezultatul reportat» sau în contul «Alte rezerve», analitice distincte, se impoziteazã la momentul modificãrii destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei cãtre participanţi sub orice formã, lichidãrii, divizãrii, fuziunii contribuabilului sau oricãrui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Înregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se considerã modificarea destinaţiei sau distribuţie."
9. Punctele 59-70 vor avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netã din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reporteazã în perioada urmãtoare, în condiţiile alin. (1), pânã la deductibilitatea integralã a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depãşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratatã ca o cheltuialã cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusã limitei prevãzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limiteazã potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legãturã cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bãnci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, precum şi cele aferente împrumuturilor obţinute de la societãţile comerciale bancare române sau strãine, sucursalele bãncilor strãine, cooperativele de credit, societãţile de leasing pentru operaţiuni de leasing, societãţile de credit ipotecar şi de la persoanele juridice care acordã credite potrivit legii, nu intrã sub incidenţa prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entitãţi, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României, corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valutã. Acest nivel al ratei dobânzii se aplicã la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplicã separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã societãţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor bãncilor strãine care îşi desfãşoarã activitatea în România, societãţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societãţilor de credit ipotecar, precum şi instituţiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îşi desfãşoarã activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplicã prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Norme metodologice:
59. În vederea determinãrii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectueazã mai întâi ajustãrile conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedeazã nivelului de deductibilitate prevãzut la art. 23 alin. (5) din codul fiscal este nedeductibilã, fãrã a mai fi luatã în calcul în perioadele urmãtoare.
60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativã sau gradul de îndatorare este mai mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netã din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reporteazã în perioada urmãtoare, în condiţiile art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, pânã la deductibilitatea integralã a acestora.
61. Intrã sub incidenţa art. 23 alin. (3) din codul fiscal numai pierderea netã din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
62. Instituţiile de credit, în sensul art. 23 alin. (7) din Codul fiscal, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naţionalã a României.
63. În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de data la care acestea au fost contractate.
În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care existã prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentã, însumatã cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depãşeşte un an.
64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de persoana juridicã strãinã pentru desfãşurarea activitãţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale.
65. Pentru calculul deductibilitãţii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere urmãtoarele:
a) pentru împrumuturile angajate de la alte entitãţi, cu excepţia celor prevãzute la art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, se aplicã limita prevãzutã la art. 23 alin. (5) din acelaşi act normativ, indiferent de data la care au fost contractate;
b) în scopul aplicãrii art. 23 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referinţã, recunoscutã la calculul profitului impozabil, este cea din ultima lunã a trimestrului pentru care se calculeazã impozitul pe profit, publicatã de Banca Naţionalã a României în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzãtor modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor;
d) rezultatul exerciţiului financiar luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.
66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netã din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în condiţiile prevãzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal.
67. În vederea determinãrii impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculeazã ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe profit, dupã cum urmeazã:



                          Capital împrumutat     +  Capital împrumutat
                      (începutul anului fiscal)    (sfârşitul perioadei)
                       ────────────────────────────────────────────────
                                                 2
 Gradul de îndatorare = ────────────────────────────────────────────────
                        Capital propriu           + Capital propriu
                        (începutul anului fiscal)   (sfârşitul perioadei)
                        ─────────────────────────────────────────────────
                                                 2
    astfel:

                           Capital împrumutat     + Capital împrumutat
                        (începutul anului fiscal)   (sfârşitul perioadei)
 Gradul de îndatorare = ─────────────────────────────────────────────────
                           Capital propriu        + Capital propriu
                       (începutul anului fiscal)  (sfârşitul perioadei)



68. În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netã de curs valutar sunt deductibile integral dupã ce s-au efectuat ajustãrile prevãzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
69. Dacã gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netã din diferenţe de curs valutar este nedeductibilã în perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând sã se reporteze în perioada urmãtoare, devenind subiect al limitãrii prevãzute la art. 23 alin. (1) din codul fiscal pentru perioada în care se reporteazã.
70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bãnci internaţionale de dezvoltare se înţelege:
- Banca Internaţionalã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiarã Internaţionalã (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţionalã (A.D.I.);
- Banca Europeanã de Investiţii (B.E.I.);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);
- bãnci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regionalã similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit <>Legii datoriei publice nr. 313/2004 .
Pentru determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2005, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã este de 7%."
10. Punctul 71^1 va avea urmãtorul cuprins:

Norme metodologice:
"71^1. Intrã sub incidenţa art. 24 alin. (12) din codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor.
Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilii nu beneficiazã de prevederile art. 24 alin. (12) din acelaşi act normativ.
Pentru mijloacele fixe amortizabile prevãzute la art. 24 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se aplicã la data punerii în funcţiune, cu ocazia recepţiei finale, la întreaga valoare a mijlocului fix amortizabil. În acest caz, valoarea fiscalã rãmasã de recuperat se determinã, pe durata normalã de utilizare rãmasã, scãzând din valoarea totalã a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea calculatã pânã la data recepţiei finale."
11. Dupã punctul 71^3 se introduc patru puncte noi, punctele 71^4, 71^5, 71^6 şi 71^7, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(10) Cheltuielile aferente achiziţionãrii de brevete, drepturi de autor, licenţe, mãrci de comerţ sau fabricã şi alte valori similare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintã imobilizãri necorporale se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupã caz. Cheltuielile aferente achiziţionãrii sau producerii programelor informatice se recupereazã prin intermediul deducerilor de amortizare liniarã pe o perioadã de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivã sau acceleratã.

Norme metodologice:
71^4. Pentru încadrarea cheltuielilor de dezvoltare în categoria imobilizãrilor necorporale se utilizeazã criteriile prevãzute de reglementãrile contabile aplicabile.
Codul fiscal:
(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determinã fãrã a lua în calcul amortizarea contabilã şi orice reevaluare contabilã a acestora. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea sau din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculeazã pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintã valoarea fiscalã de intrare a mijloacelor fixe, diminuatã cu amortizarea fiscalã. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilã evidenţiatã în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculeazã în baza valorii rãmase neamortizate, pe durata normalã de utilizare rãmasã, folosindu-se metodele de amortizare aplicate pânã la aceastã datã. Valoarea rãmasã neamortizatã, în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute, este deductibilã la calculul profitului impozabil în situaţia în care acestea sunt valorificate prin unitãţi specializate sau prin licitaţie organizatã potrivit legii.

Norme metodologice:
71^5. În categoria unitãţilor specializate, conform art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, se încadreazã persoanele juridice care, potrivit obiectului de activitate, intermediazã înstrãinarea de proprietãţi imobiliare şi a altor mijloace fixe, departamentele specializate aflate în structura organizatoricã a contribuabililor şi alte unitãţi cu activitãţi similare.
Prin valoarea fiscalã rãmasã neamortizatã, în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute, se înţelege diferenţa dintre valoarea de intrare fiscalã şi valoarea amortizãrii fiscale, din care se scad sumele rezultate în urma valorificãrii acestora.
Pentru determinarea valorii rãmase neamortizate, în cazul mijloacelor fixe cu valoare contabilã evidenţiatã în sold la 31 decembrie 2003, în valoarea de intrare fiscalã se includ şi reevaluãrile efectuate, potrivit legii, pânã la acea datã.
71^6. În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casãrii unui mijloc fix cu valoarea de intrare incomplet amortizatã sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile.
Prin casarea unui mijloc fix se înţelege operaţia de scoatere din funcţiune a activului respectiv, urmatã de dezmembrarea acestuia şi valorificarea pãrţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin folosirea în activitatea curentã a contribuabilului.
71^7. Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului imobilizat, cu valoarea contabilã evidenţiatã în sold la 31 decembrie 2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata rãmasã de amortizat, în baza valorii rãmase neamortizate."
12. Punctele 83 şi 84 se abrogã.
13. Punctul 89 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determinã prin tratarea acestuia ca persoanã separatã şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţã al unui transfer fãcut între persoana juridicã strãinã şi sediul sãu permanent. Atunci când sediul permanent nu deţine o facturã pentru cheltuielile alocate lui de cãtre sediul sãu principal, celelalte documente justificative trebuie sã includã dovezi privind suportarea efectivã a costurilor şi alocarea rezonabilã a acestor costuri cãtre sediul permanent utilizând regulile preţurilor de transfer.
[...]

Norme metodologice:
[...]
89. În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de cãtre persoana juridicã strãinã care îşi desfãşoarã activitatea prin intermediul acestuia, precum şi de cãtre orice altã persoanã afiliatã acelei persoane juridice strãine, pentru serviciile furnizate, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
(i) serviciul furnizat sã fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectivã a serviciului, sediul permanent trebuie sã prezinte autoritãţilor fiscale orice documente justificative din care sã rezulte date privitoare la:
a) natura şi valoarea totalã a serviciului prestat;
b) pãrţile implicate;
c) criteriile proprii de împãrţire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacã este cazul;
d) justificarea utilizãrii criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi activitãţii desfãşurate de sediul permanent;
e) prezentarea oricãror alte elemente de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor care pot sã ateste prestarea serviciului respectiv.
Justificarea prestãrii efective a serviciului se efectueazã cu situaţiile de lucrãri, procesele-verbale de recepţie, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piaţã sau cu orice alte asemenea documente;
(ii) serviciul prestat trebuie sã fie justificat şi prin natura activitãţii desfãşurate la sediul permanent.
La stabilirea preţului de piaţã al transferurilor efectuate între persoana juridicã strãinã şi sediul sãu permanent, precum şi între acesta şi orice altã persoanã afiliatã acesteia, vor fi utilizate regulile preţurilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal, completate cu liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã."
14. Dupã punctul 89 se introduce un punct nou, punctul 89^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Venituri obţinute de persoanele juridice strãine din proprietãţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
Art. 30. - (1) Persoanele juridice strãine care obţin venituri din proprietãţi imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã românã au obligaţia de a plãti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
(2) Veniturile din proprietãţile imobiliare situate în România includ urmãtoarele:
a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietãţii imobiliare situate în România;
b) câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricãror drepturi legate de proprietatea imobiliarã situatã în România;
c) câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã, dacã minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietãţi imobiliare situate în România;
d) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricãrui drept aferent acestor resurse naturale.

Norme metodologice:
89^1. Persoanele juridice strãine care obţin venituri din proprietãţi imobiliare situate în România au obligaţia de a plãti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
În cazul vânzãrii de proprietãţi imobiliare situate în România, profitul impozabil reprezintã diferenţa dintre valoarea realizatã din vânzarea acestor proprietãţi imobiliare şi costul de cumpãrare, construire sau îmbunãtãţire a proprietãţii, redus cu amortizarea fiscalã aferentã, dupã caz. Valoarea realizatã din vânzarea acestor proprietãţi imobiliare se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plãtite, aferente vânzãrii.
Profitul impozabil rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei proprietãţii imobiliare situate în România se calculeazã ca diferenţã între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora. Nu intrã sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reţinere la sursã.
Veniturile din proprietãţi imobiliare situate în România includ şi câştigurile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoanã juridicã, dacã 50% din valoarea mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt, direct sau prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietãţi imobiliare situate în România.
În acest sens mijloacele fixe ale unei persoane juridice sunt în mod indirect proprietãţi imobiliare situate în România atunci când respectiva societate deţine pãrţi sociale sau alte titluri de participare într-o altã societate care întruneşte condiţia de 50% referitoare la deţinerea de mijloace fixe situate în România.
Câştigurile din vânzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv cele obţinute în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se determinã ca diferenţã între veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare şi costul de achiziţie al acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plãtite, aferente achiziţionãrii unor astfel de titluri de participare."
15. Punctul 101 va avea urmãtorul cuprins:
"101. În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordã pe baza certificatului de investitor în zona defavorizatã, eliberat înainte de data de 1 iulie 2003 de cãtre agenţia pentru dezvoltare regionalã în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare."
B. Titlul III "Impozitul pe venit" va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:
a) venituri din activitãţi independente, definite conform art. 46;
b) venituri din salarii, definite conform art. 55;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61;
d) venituri din investiţii, definite conform art. 65;
e) venituri din pensii, definite conform art. 68;
f) venituri din activitãţi agricole, definite conform art. 71;
g) venituri din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h) venituri din alte surse, definite conform art. 78.

Norme metodologice:
1. Veniturile din activitãţi independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice în cadrul unor asocieri fãrã personalitate juridicã, din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi veniturile din activitãţi agricole sunt venituri pentru care determinarea impozitului se face pe venitul net anual impozabil, corespunzãtor fiecãrei surse de venit, impozitul fiind final.
2. Veniturile din celelalte categorii de venituri se supun impozitãrii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42. - În înţelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specialã, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului, precum şi cele de aceeaşi naturã primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporarã de muncã;

Norme metodologice:
3. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obţinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
- alocaţia de stat pentru copii;
- alocaţia de întreţinere pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament familial;
- indemnizaţia lunarã primitã de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
- alocaţia socialã primitã de nevãzãtorii cu handicap grav şi accentuat;
- indemnizaţia lunarã acordatã nevãzãtorilor cu handicap grav, potrivit legii;
- contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care însoţesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârstã de pânã la 3 ani;
- ajutorul pentru încãlzirea locuinţei;
- alocaţia pentru copiii nou-nãscuţi, primitã pentru fiecare dintre primii 4 copii nãscuţi vii;
- indemnizaţia de maternitate;
- indemnizaţia pentru creşterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, pânã la împlinirea vârstei de 3 ani;
- ajutorul social primit de soţii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
- ajutorul social acordat potrivit legii;
- ajutorul de urgenţã acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ca urmare a calamitãţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;
- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul lunar sau alocaţia de sprijin primitã de cadrele militare trecute în rezervã, fãrã drept de pensie, apte de muncã, care nu se pot încadra din lipsã de locuri de muncã corespunzãtoare pregãtirii lor;
- indemnizaţia de şomaj şi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaţiei în materie;
- sumele plãtite din bugetul asigurãrilor pentru şomaj pentru completarea veniturilor persoanelor care se angajeazã înainte de expirarea perioadei de şomaj;
- prima de încadrare şi prima de instalare acordate din bugetul asigurãrilor pentru şomaj;
- sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor autoritãţii judecãtoreşti, care a decedat;
- echivalentul salariului primit de membrii familiei funcţionarului public, în caz de deces al acestuia;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncã, marilor mutilaţi şi urmaşilor celor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de pãrinţii persoanelor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de soţul supravieţuitor al persoanei care a decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989 şi care are în întreţinere unul sau mai mulţi copii ai acesteia;
- suma fixã pentru îngrijire primitã de invalizii şi accidentaţii de rãzboi, marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;
- indemnizaţia lunarã primitã de persoanele persecutate din motive politice şi etnice;
- indemnizaţia lunarã primitã de magistraţii care în perioada anilor 1945-1952 au fost înlãturaţi din justiţie din motive politice;
- indemnizaţia de veteran de rãzboi, inclusiv sporul, acordatã potrivit legii;
- renta lunarã acordatã, potrivit legii, veteranilor de rãzboi;
- ajutorul anual pentru acoperirea unei pãrţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice, acordat veteranilor de rãzboi şi vãduvelor de rãzboi, precum şi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
- sprijinul material primit de soţul supravieţuitor şi copiii urmaşi ai membrilor Academiei Române;
- ajutoarele acordate emigranţilor politici potrivit legislaţiei în vigoare;
- ajutorul rambursabil pentru refugiaţi;
- ajutoarele umanitare, medicale şi sociale;
- ajutorul de deces acordat potrivit legislaţiei privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, precum şi ajutorul pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, acordate în baza legislaţiei de pensii;
- renta viagerã acordatã de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri publice, potrivit legii;
- indemnizaţia de merit acordatã în condiţiile <>Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a <>Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- drepturi reprezentând transportul gratuit urban şi interurban, acordate, potrivit legii, pentru adulţii cu handicap accentuat şi grav, precum şi pentru asistenţii personali sau însoţitorii acestora;
- alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
4. În sensul art. 42 lit. a) din Codul fiscal, prin alte persoane se înţelege, printre alţii, şi:
- casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale şi sociale acordate membrilor din contribuţiile acestora;
- organizaţiile umanitare, organizaţiile sindicale, Crucea Roşie, unitãţile de cult recunoscute în România şi alte entitãţi care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.
Codul fiscal:
b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societãţile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în naturã primite de cãtre o persoanã fizicã ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;

Norme metodologice:
5. Sunt neimpozabile despãgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi acordate asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane pãgubite, din asigurãrile de orice fel, potrivit legislaţiei privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor.
6. Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguraţilor pot avea, printre altele, urmãtoarele forme: rãscumpãrãri parţiale în contul persoanei asigurate, plãţi eşalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plãtite de asiguraţi, precum şi orice alte sume de aceeaşi naturã, indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plãtite, în contul persoanei asigurate.
7. În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoanã fizicã independentã, persoanã juridicã sau orice altã entitate care desfãşoarã o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintã venituri impozabile pentru persoana fizicã beneficiarã.
Codul fiscal:
c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitãţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vãduvii de rãzboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acordã cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;
f) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizare sau mecenat;
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare;
h) drepturile în bani şi în naturã primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unitãţilor de învãţãmânt din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi sau mobilizaţi;
i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice formã de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;

Norme metodologice:
8. Prin cadru instituţionalizat se înţelege orice entitate care are ca obiect de activitate educaţia şcolarã, universitarã, pregãtirea şi/sau perfecţionarea profesionalã, recunoscutã de autoritãţi ale statului român.
Codul fiscal:
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;
k) veniturile din agriculturã şi silviculturã, cu excepţia celor prevãzute la art. 71;

Norme metodologice:
9. În categoria veniturilor din agriculturã şi silviculturã considerate neimpozabile se cuprind:
- veniturile realizate de proprietar/arendaş din valorificarea în stare naturalã a produselor obţinute de pe terenurile agricole şi silvice, proprietate privatã sau luate în arendã;
- veniturile provenite din: creşterea animalelor şi pãsãrilor, apiculturã şi sericiculturã;
- veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturalã, prin unitãţi specializate, cum ar fi centre sau puncte de achiziţie, a produselor culese sau capturate din flora şi fauna sãlbaticã.
10. Se considerã în stare naturalã: produsele agricole obţinute dupã recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în buşteni ori în bile, precum şi produsele de origine animalã, cum ar fi: lapte, lânã, ouã, piei crude şi altele asemenea, plante şi animale din flora şi fauna sãlbaticã, cum ar fi: plante medicinale, fructe de pãdure, ciuperci, melci, scoici, şerpi, broaşte şi altele asemenea.
Codul fiscal:
l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;
m) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n) veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiţia ca poziţia acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
o) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitatea de consultanţã desfãşuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
p) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitãţi desfãşurate în România, în calitate de corespondenţi de presã, cu condiţia reciprocitãţii acordate cetãţenilor români pentru venituri din astfel de activitãţi şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
q) sumele reprezentând diferenţa de dobândã subvenţionatã pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
r) subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacã subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s) veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în naturã primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii şi vãduvele de rãzboi, accidentaţii de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmaşii eroilor-martiri, rãniţilor, luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;

Norme metodologice:
11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale şi cuprind, printre altele:
- contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilaţi şi persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncã, a medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii şi baze de tratament aparţinând Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi altor instituţii potrivit legii;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intrã sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- contravaloarea asistenţei medicale şi a medicamentelor acordate în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizãrilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun şi pe calea feratã românã, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament într-o staţiune balneoclimatericã şi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intrã sub incidenţa prevederilor <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- contravaloarea cãlãtoriilor gratuite pe calea feratã, gratuitãţile pe mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau echivalent cãrbuni, a asistenţei medicale gratuite în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât şi pe timpul spitalizãrii, a biletelor de tratament gratuite, în limita posibilitãţilor existente, în staţiuni balneoclimaterice, a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cãrucioarelor, a aparatelor auditive şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi auto speciale pentru cei handicapaţi locomotor şi altele asemenea, potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru adulţii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii personali sau pentru însoţitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul, asistenţã medicalã gratuitã în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; - altele asemenea, aprobate prin lege.
12. Persoanele fizice prevãzute la art. 42 lit. s) din codul fiscal datoreazã impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevãzute la art. 41 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
t) premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi în legislaţia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de înaltã performanţã: clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale şi jocurile olimpice, precum şi calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupã valoricã, precum şi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive. Nu sunt venituri impozabile primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi de legislaţia în materie, în vederea pregãtirii şi participãrii la competiţiile internaţionale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

Norme metodologice:
13. Beneficiazã de aceste prevederi şi urmãtorii specialişti: profesorii cu diplomã de licenţã sau de absolvire, instructorii şi managerii din domeniu, precum şi alte persoane calificate pentru asistenţã medicalã, cercetare şi asistenţã ştiinţificã, organizare şi conducere tehnicã şi alte ocupaţii complementare, potrivit reglementãrilor în materie.
Codul fiscal:
u) premiile şi alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport şi altele asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfãşurate în România;

Norme metodologice:
14. În aceastã categorie se cuprind:
- premii obţinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învãţãmânt, pe meserii, cultural-ştiinţifice, festivaluri, simpozioane, concursuri tehnico-ştiinţifice, premii obţinute la campionate şi concursuri sportive şcolare, naţionale şi internaţionale;
- contravaloarea avantajelor sub formã de masã, cazare şi transport;
- alte drepturi materiale primite de participanţi cu ocazia acestor manifestãri;
- altele asemenea.
Codul fiscal:
v) prima de stat acordatã în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
x) alte venituri care nu sunt impozabile, aşa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Cotele de impozitare
Art. 43. - (1) Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a) activitãţi independente;
b) salarii;
c) cedarea folosinţei bunurilor;
d) pensii;
e) activitãţi agricole;
f) premii;
g) alte surse
este de 16% aplicatã asupra venitului impozabil corespunzãtor fiecãrei surse din categoria respectivã.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevãzute în categoriile de venituri din investiţii şi din jocuri de noroc.

Norme metodologice:
15. La determinarea impozitului anual/lunar, la plãţile anticipate cu titlu de impozit calculat pentru veniturile prevãzute la art. 41 din Codul fiscal, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea fracţiunilor sub 1.000 lei.
Codul fiscal:
Perioada impozabilã
Art. 44. - (1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Norme metodologice:
16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizeazã venituri.
17. În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, cuprinzând numãrul de luni din anul calendaristic pânã la data decesului.
Codul fiscal:
Stabilirea deducerilor personale şi a sumelor fixe
Art. 45. - (1) Deducerea personalã, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Sumele sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul cã fracţiunile sub 100.000 lei se majoreazã la 100.000 lei.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Venituri din activitãţi independente
Definirea veniturilor din activitãţi independente
Art. 46. - (1) Veniturile din activitãţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual şi/sau într-o formã de asociere, inclusiv din activitãţi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice formã a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mãrci de fabricã şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.

Norme metodologice:
18. Se supun impozitului pe veniturile din activitãţi independente persoanele fizice care realizeazã aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfãşurãrii de activitãţi în scopul obţinerii de venit, asociere care se realizeazã potrivit dispoziţiilor legale şi care nu dã naştere unei persoane juridice.
19. Exercitarea unei activitãţi independente presupune desfãşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmãrind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activitãţi independente sunt: libera alegere a desfãşurãrii activitãţii, a programului de lucru şi a locului de desfãşurare a activitãţii; riscul pe care şi-l asumã întreprinzãtorul; activitatea se desfãşoarã pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfãşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzãtor în condiţiile legii.
20. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile obţinute din desfãşurarea în România, potrivit legii, a unei activitãţi independente, printr-un sediu permanent.
21. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de cãtre persoane fizice sau asocieri fãrã personalitate juridicã, din prestãri de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitãţi care constituie fapte de comerţ sunt:
- activitãţi de producţie;
- activitãţi de cumpãrare efectuate în scopul revânzãrii;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea;
- activitãţi al cãror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;
- vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumpãrate în scopul revânzãrii sau produse pentru a fi comercializate;
- activitãţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folositã, şi altele asemenea;
- transport de bunuri şi de persoane; - alte fapte de comerţ definite în Codul comercial.
22. Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecãrei persoane asociate din cadrul asocierii fãrã personalitate juridicã, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societãţii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.
23. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de cãtre: medici, avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducãtori, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii.
24. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin realizãrile tehnice, know-how, mãrci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de aceastã naturã se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activitãţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţã, francizã şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordã, cum ar fi: remuneraţie directã, remuneraţie secundarã, onorariu, redevenţã şi altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã prevãzute în mod expres în contractul încheiat între pãrţi reprezintã venituri din drepturi de proprietate intelectualã. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã şi veniturile din cesiuni pentru care reglementãrile în materie stabilesc prezumţia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
În situaţia existenţei unei activitãţi dependente ca urmare a unei relaţii de angajare, remuneraţia prestãrilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã care intrã în sfera sarcinilor de serviciu reprezintã venituri de naturã salarialã, conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator, şi se supun impozitãrii potrivit prevederilor cap. III «Venituri din salarii» al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentând drepturi bãneşti ale autorului unei realizãri tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectualã.
25. Persoanele fizice angajate, precum şi cele care încheie contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relaţiile de angajare, şi care desfãşoarã activitãţi utilizând baza materialã a angajatorului sau a celeilalte pãrţi contractante, în vederea realizãrii de invenţii, realizãri tehnice sau procedee tehnice, opere ştiinţifice, literare, artistice etc., obţin venituri de naturã salarialã.
26. Veniturile realizate de sportivii care participã la competiţii sportive pe cont propriu şi nu au relaţii contractuale de muncã cu entitatea plãtitoare de venit sunt considerate venituri din activitãţi independente.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 47. - (1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obţinute prin aplicarea efectivã în ţarã de cãtre titular sau, dupã caz, de cãtre licenţiaţii acestuia a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii aplicãrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã invenţia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Norme metodologice:
27. Aplicarea efectivã în orice domeniu tehnologic a unei invenţii pentru care este acordat sau este validat în România un brevet de invenţie care are ca obiect un produs şi un procedeu înseamnã oricare dintre actele prevãzute la <>art. 33 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
Procedeul poate fi şi o metodã sau poate cuprinde ori poate sã se refere şi la utilizarea unui produs.
Prin produs se înţelege şi produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, inclusiv cel de fabricaţie, prin folosirea unei instalaţii sau a altora asemenea.
Brevetul de invenţie poate avea ca obiect o invenţie sau un grup de invenţii legate printr-un concept inventiv general.
28. În înţelesul pct. 27 se considerã cã şi urmãtoarele acte constituie o aplicare efectivã a invenţiei:
a) proiectarea obiectului unei invenţii constând în realizarea unui proiect:
1. de execuţie pentru obţinerea unui produs;
2. tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode ori pentru utilizarea unui produs;
b) executarea şi/sau experimentarea prototipului/ unicatului unui produs ori experimentarea tehnologiei care face obiectul unei invenţii;
c) executarea şi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaţiei-pilot;
d) exploatarea pe scarã largã a obiectului unei invenţii, şi anume:
1. fabricarea unui produs care poate fi un dispozitiv, un utilaj, o instalaţie, o compoziţie sau altele asemenea, obiect al unei invenţii dintr-un brevet de invenţie şi, respectiv, produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;
2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei invenţii dintr-un brevet de invenţie;
3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, a unei instalaţii, obiect al unei invenţii exclusiv pentru necesitãţile interne ale unitãţii care aplicã;
4. utilizarea unui produs obiect al unei invenţii dintr-un brevet de invenţie;
e) comercializarea rezultatelor actelor prevãzute la lit. a)-d) de cãtre deţinãtorul de drepturi care este şi producãtor, dacã aceste acte au fost efectuate în ţarã.
29. Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum şi pentru fiecare dintre licenţiaţii acestuia.
30. Pentru ca titularul brevetului, succesorul sãu în drepturi sau, dupã caz, licenţiaţii acestuia sã beneficieze de încadrarea venitului ca neimpozabil, trebuie sã fie îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã existe o copie, certificatã pentru conformitate de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, a hotãrârii definitive de acordare a brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul care cere încadrarea venitului ca neimpozabil este altã persoanã decât titularul brevetului, este necesar sã aibã documente autentificate, din care sã rezulte cã acesta:
1. este succesorul în drepturi al titularului brevetului; sau
2. este licenţiat al titularului brevetului; sau
3. este licenţiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) sã existe un document eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, din care sã reiasã cã transmiterea de drepturi este înregistratã în vederea publicãrii acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã;
c) sã existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, din care sã rezulte cã brevetul de invenţie este şi a rãmas în vigoare pe perioada pentru care se solicitã încadrarea venitului ca neimpozabil;
d) sã existe evidenţe contabile din care sã rezulte cã, în perioada pentru care se solicitã încadrarea venitului ca neimpozabil pentru invenţia sau grupul de invenţii brevetate, a fost efectuat cel puţin unul dintre actele prevãzute la pct. 27 şi 28, precum şi nivelul venitului obţinut în aceastã perioadã;
e) veniturile şi cheltuielile aferente sunt cele înregistrate separat în contabilitatea în partidã simplã, potrivit reglementãrilor legale;
f) sã posede un document eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, din care sã reiasã data primei aplicãri de la care începe perioada de 5 ani de aplicare efectivã.
31. Succesorul în drepturi al titularului, în baza unei transmiteri prin cesiune a dreptului la brevet, beneficiazã de încadrarea venitului ca neimpozabil numai pentru perioada rãmasã pânã la epuizarea perioadei de 5 ani.
32. Venitul se stabileşte cu referire strictã la întinderea protecţiei conferite de brevet care este datã de conţinutul revendicãrilor, a cãror interpretare se face în legãturã cu descrierea şi desenele invenţiei obiect al brevetului, conform prevederilor <>art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare.
33. În cazul în care invenţia revendicatã se referã numai la o parte evident distinctã a obiectului invenţiei, iar din evidenţele contabile rezultã venitul brut pentru întregul obiect al invenţiei, se procedeazã la stabilirea ponderii invenţiei revendicate şi, pe aceastã bazã, se determinã venitul brut obţinut prin aplicarea pãrţii distincte a obiectului invenţiei.
34. Venitul include şi câştigurile obţinute de titularul brevetului sau de licenţiaţii acestuia din sumele percepute ca urmare a utilizãrii invenţiei revendicate, în cazul în care existã o revendicare de utilizare sau de folosire a unui produs.
35. Venitul obţinut de cãtre persoana fizicã având calitatea de inventator conform prevederilor <>art. 3 din Legea nr. 64/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenţie, este în întregime neimpozabil.
În cazul în care drepturile sunt transmise conform alineatului precedent, dar parţial, încadrarea venitului ca neimpozabil priveşte venitul obţinut prin transmiterea parţialã a drepturilor.
Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activitãţi independente, determinat pe baza contabilitãţii în partidã simplã
Art. 48. - (1) Venitul net din activitãţi independente se determinã ca diferenţã între venitul brut şi cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în naturã din desfãşurarea activitãţii;
b) veniturile sub formã de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legãturã cu o activitate independentã;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitivã a activitãţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfãşura o activitate independentã sau de a nu concura cu o altã persoanã;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în legãturã cu o activitate independentã.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sã fie efectuate în cadrul activitãţilor desfãşurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;
b) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;
c) sã respecte regulile privind amortizarea, prevãzute în titlul II, dupã caz;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. boli profesionale, risc profesional şi accidente de muncã;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, cu condiţia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãţii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare şi mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia primitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la scheme facultative de pensii ocupaţionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoanã;
h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoanã;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuialã care este aferentã activitãţii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing;
m) cotizaţii plãtite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul determinatã conform alin. (6).
(6) Baza de calcul se determinã ca diferenţã dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, cheltuielile de protocol şi cotizaţiile plãtite la asociaţiile profesionale.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e) donaţii de orice fel;
f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile datorate autoritãţilor române şi strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizãri corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizãrii corporale, potrivit prevederilor legale;
i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o poliţã de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
m) alte sume prevãzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente sunt obligaţi sã organizeze şi sã conducã contabilitate în partidã simplã, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenţa contabilã, şi sã completeze Registrul-jurnal de încasãri şi plãţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevãzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii.

Norme metodologice:
36. În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în naturã, cum sunt: venituri din vânzarea de produse şi de mãrfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrãri, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activitãţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bãnci pentru disponibilitãţile bãneşti aferente afacerii, din alte activitãţi adiacente şi altele asemenea.
Prin activitãţi adiacente se înţelege toate activitãţile care au legãturã cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetãrii definitive a activitãţii sumele obţinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloace fixe, obiecte de inventar şi altele asemenea, precum şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi mãrfuri rãmase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se considerã o înstrãinare, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.
În toate cazurile evaluarea se face la preţurile practicate pe piaţã sau stabilite prin expertizã tehnicã.
Nu constituie venit brut urmãtoarele:
- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
- sumele primite sub formã de credite bancare ori de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
- sumele primite ca despãgubiri;
- sumele ori bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
37. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizãrii venitului, astfel cum rezultã din evidenţele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Condiţiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) sã fie efectuate în interesul direct al activitãţii;
b) sã corespundã unor cheltuieli efective şi sã fie justificate cu documente;
c) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite.
38. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mãrfuri;
- cheltuielile cu lucrãrile executate şi serviciile prestate de terţi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrãri şi prestarea de servicii pentru clienţi;
- chiria aferentã spaţiului în care se desfãşoarã activitatea, cea aferentã utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfãşurarea activitãţii, în baza unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României;
- cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizãrile corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi cheltuielile de asigurare pentru boli profesionale, risc profesional şi împotriva accidentelor de muncã;
- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintã garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii independente a contribuabilului;
- cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii;
- cheltuielile cu energia şi apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;
- cheltuieli de naturã salarialã;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurãrile sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile titlului II din Codul fiscal, dupã caz;
- valoarea rãmasã neamortizatã a bunurilor şi drepturilor amortizabile înstrãinate, determinatã prin deducerea din preţul de cumpãrare a amortizãrii incluse pe costuri în cursul exploatãrii şi limitatã la nivelul venitului realizat din înstrãinare;
- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing;
- cheltuielile cu pregãtirea profesionalã pentru contribuabili şi salariaţii lor;
- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese şi alte întruniri cu caracter profesional;
- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentã utilizãrii în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând tichetele de masã acordate de angajator potrivit legii;
- cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, care este deductibilã limitat;
- cheltuielile de reclamã şi publicitate reprezintã cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi publicitatea se efectueazã prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamã şi publicitate şi bunurile care se acordã în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
39. Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, urmãtoarele:
- cheltuielile cu sponsorizarea şi mecenatul sunt deductibile în limitele stabilite la art. 48 din codul fiscal şi potrivit condiţiilor din legislaţia în materie;
- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
- cheltuielile reprezentând cotizaţii datorate potrivit legii şi plãtite asociaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
- cheltuielile reprezentând indemnizaţia de delegare şi detaşare în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
- cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de pânã la 2% asupra fondului de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãţilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarelor pentru naştere, cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de muncã al salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnã, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului şi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãşeşte 1.500.000 lei.
Limita echivalentului în euro a contribuţiilor efectuate la schemele facultative de pensii ocupaţionale şi a primelor de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, prevãzute la art. 48 alin. (5) lit. g) şi h) din Codul fiscal, se transformã în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţionalã a României.
40. Veniturile obţinute din valorificarea în regim de consignaţie sau prin vânzare directã cãtre agenţi economici şi alte instituţii a bunurilor rezultate în urma unei prelucrãri sau procurate în scopul revânzãrii sunt considerate venituri din activitãţi independente. În aceastã situaţie se vor solicita documentele care atestã provenienţa bunurilor respective, precum şi autorizaţia de funcţionare. Nu se încadreazã în aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.
41. Toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii se înscriu în Registrul-inventar şi constituie patrimoniul afacerii.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din activitãţi independente pe baza normelor de venit
Art. 49. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentã, care este desemnatã conform alin. (2) şi care este desfãşuratã de cãtre contribuabil, individual, fãrã salariaţi, se determinã pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanţelor Publice elaboreazã normele care conţin nomenclatorul activitãţilor pentru care venitul net se stabileşte pe bazã de norme de venit şi precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.
(3) Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au obligaţia de a stabili şi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmeazã a se aplica normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate independentã pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãţi se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfãşuratã activitatea respectivã.
(5) Dacã un contribuabil desfãşoarã douã sau mai multe activitãţi desemnate, venitul net din aceste activitãţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activitãţi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate din cele prevãzute la alin. (1) şi o altã activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determinã pe baza contabilitãţii în partidã simplã, conform art. 48.
(7) Dacã un contribuabil desfãşoarã activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi şi desfãşoarã şi o altã activitate independentã, atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determinã pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, conform art. 48. În acest caz, venitul net din aceste activitãţi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice şi de bunuri în regim de taxi.
(8) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit nu au obligaţia sã organizeze şi sã conducã contabilitate în partidã simplã pentru activitatea respectivã.

Norme metodologice:
42. În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizeazã venituri din activitãţi independente şi desfãşoarã activitãţi cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, individual, fãrã angajaţi, venitul net se poate determina pe bazã de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit de cãtre direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale vor fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz. De asemenea, se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activitãţi, precum şi durata concediului legal de odihnã.
Pentru contribuabilii care desfãşoarã mai multe activitãţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilitã pentru aceastã activitate.
Persoanele care desfãşoarã activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personalã sunt supuse impozitãrii în aceleaşi condiţii cu taximetriştii care îşi desfãşoarã activitatea în mod independent, pe bazã de norme de venit sau în sistem real.
43. La stabilirea coeficienţilor de corecţie a normelor de venit se vor avea în vedere urmãtoarele criterii:
- vadul comercial şi clientela;
- vârsta contribuabililor;
- timpul afectat desfãşurãrii activitãţii, cu excepţia cazurilor prevãzute la pct. 44 şi 45;
- starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
- activitatea se desfãşoarã într-un spaţiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
- realizarea de lucrãri, prestarea de servicii şi obţinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
- folosirea de maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forţã motrice;
- alte criterii specifice.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstã a contribuabilului se opereazã începând cu anul urmãtor celui în care acesta a împlinit numãrul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi pierd aceastã calitate se face începând cu luna urmãtoare încheierii/desfacerii contractului individual de muncã.
44. Venitul net din activitãţi independente, determinat pe bazã de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu:
- perioada de la începutul anului şi pânã la momentul autorizãrii din anul începerii activitãţii;
- perioada rãmasã pânã la şfârşitul anului fiscal, în situaţia încetãrii activitãţii, la cererea contribuabilului.
45. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizãrii şi altor cauze obiective, inclusiv cele de forţã majorã, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucratã, la cererea contribuabililor. În situaţia încetãrii activitãţii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã sunt obligate sã depunã autorizaţia de funcţionare şi sã înştiinţeze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale în a cãror razã teritorialã aceştia îşi desfãşoarã activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care sã rezulte depunerea autorizaţiei.
46. Pentru contribuabilii impuşi pe bazã de norme de venit, care îşi exercitã activitatea o parte din an, în situaţiile prevãzute la pct. 44 şi 45, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determinã prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulţeşte cu numãrul zilelor de activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeşte o notã de constatare care va cuprinde date şi informaţii privind:
- situaţia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârşitul activitãţii, întreruperea temporarã, conform pct. 45, şi altele asemenea;
- perioada în care nu s-a desfãşurat activitate;
- documentele justificative depuse de contribuabil;
- recalcularea normei, conform prezentului punct.
47. Pentru contribuabilul care opteazã sã fie impus pe bazã de normã de venit şi care anterior a fost impus în sistem real, având investiţii în curs de amortizare, valoarea amortizãrii nu diminueazã norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investiţiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfãşurare a activitãţii sau în caz de încetare a activitãţii majoreazã norma de venit proporţional cu valoarea amortizatã în perioada impunerii în sistem real.
48. În cazul contribuabilului impus pe bazã de normã de venit, care pe perioada anterioarã a avut impunere în sistem real şi a efectuat investiţii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetãrii activitãţii vor majora norma de venit.
49. Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe bazã de normã de venit vor fi impuşi în sistem real de la data respectivã, venitul net anual urmând sã fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentã perioadei de impunere pe bazã de normã de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilã.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din drepturile de proprietate intelectualã
Art. 50. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se stabileşte prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 40% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de artã monumentalã, venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 50% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(3) În cazul exploatãrii de cãtre moştenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suitã şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determinã prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) şi (2).

Norme metodologice:
50. În urmãtoarele situaţii venitul net din drepturi de proprietate intelectualã se determinã ca diferenţã între venitul brut şi comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori care, conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi de proprietate intelectualã transmise prin succesiune;
- venituri din exercitarea dreptului de suitã;
- venituri reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privatã.
51. Dreptul de suitã este dreptul acordat de lege autorului unei opere de artã plasticã de a primi o cotã de 5% din preţul de revânzare al operei respective, dacã revânzarea se face prin licitaţie sau prin intermediul unui agent comisionar ori de cãtre un comerciant. Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii au obligaţia sã reţinã şi sã plãteascã autorului suma corespunzãtoare cotei de 5% din preţul de vânzare.
52. Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã este o sumã stabilitã printr-o dispoziţie expresã a legii drept compensaţie pecuniarã pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea/copierea de cãtre diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate, cum ar fi creaţii şi prestaţii cuprinse într-o fixare comercialã.
Aceastã remuneraţie este plãtitã de fabricanţii ori importatorii de aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor. Remuneraţia este de 5% din preţul de vânzare sau din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aceste aparate ori suporturi.
Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã se colecteazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, care repartizeazã sumele astfel colectate fiecãrui beneficiar.
Codul fiscal:
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri şi plãţi referitoare la încasãri. Aceastã reglementare este opţionalã pentru cei care considerã cã îşi pot îndeplini obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plãtitorul de venit. Aceşti contribuabili au obligaţia sã arhiveze şi sã pãstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescripţie prevãzut de lege.

Norme metodologice:
53. Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã cuprinde atât sumele încasate în cursul anului, cât şi reţinerile în contul plãţilor anticipate efectuate cu titlu de impozit şi contribuţiile obligatorii reţinute de plãtitorii de venituri.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã se face pe bazã de cote forfetare de cheltuieli, nu existã obligativitatea înregistrãrii în evidenţa contabilã a cheltuielilor efectuate aferente venitului.
54. Cheltuielile forfetare includ comisioanele şi alte sume care revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de venituri drept platã a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de cãtre aceştia din urmã cãtre titularii de drepturi.
55. Sunt considerate opere de artã monumentalã urmãtoarele:
- lucrãri de decorare, cum ar fi pictura muralã a unor spaţii şi clãdiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
- lucrãri de artã aplicatã în spaţii publice, cum ar fi: ceramicã, metal, lemn, piatrã, marmurã şi altele asemenea;
- lucrãri de sculpturã de mari dimensiuni, design monumental, amenajãri de spaţii publice;
- lucrãri de restaurare a acestora.
56. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã obţinute din strãinãtate se supun regulilor aplicabile veniturilor din strãinãtate, indiferent dacã sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitãţilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectualã, potrivit legii.
57. Cota de cheltuieli forfetare nu se acordã în cazul în care persoanele fizice utilizeazã baza materialã a beneficiarului acestor drepturi de proprietate intelectualã.
Codul fiscal:
Opţiunea de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitatea în partidã simplã
Art. 51. - (1) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, impuşi pe bazã de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sã opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 48.
(2) Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadã de 2 ani fiscali consecutivi şi se considerã reînnoitã pentru o nouã perioadã dacã nu se depune o cerere de renunţare de cãtre contribuabil.
(3) Cererea de opţiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent pânã la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfãşurat activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitãţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Norme metodologice:
58. Opţiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a) în cazul contribuabililor prevãzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul fiscal, care au desfãşurat activitate în anul precedent şi au fost impuşi pe bazã de norme de venit, prin depunerea pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal a cererii de opţiune pentru sistemul real de impunere, precum şi a declaraţiei privind venitul estimat;
b) în cazul contribuabililor prevãzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15 zile de la începerea activitãţii a declaraţiei privind venitul estimat, însoţitã de cererea de opţiune pentru sistemul real de impunere.
59. Contribuabilii impuşi în sistem real au dreptul de a renunţa la opţiune pe baza unei cereri depuse pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
60. Cererea depusã, cuprinzând opţiunea pentru sistemul real, precum şi cererea de renunţare la opţiune se considerã aprobate de drept prin depunere şi înregistrare la organul fiscal.
Codul fiscal:
Reţinerea la sursã a impozitului reprezentând plãţi anticipate pentru unele venituri din activitãţi independente
Art. 52. - (1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursã, reprezentând plãţi anticipate, din veniturile plãtite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;
e) venituri din activitatea de expertizã contabilã şi tehnicã, judiciarã şi extrajudiciarã;
f) venitul obţinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoanã juridicã.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a)-e), aplicând o cotã de impunere de 10% la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cota de impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere.
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV.

Norme metodologice:
61. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã au obligaţia de a calcula şi de a reţine în cursul anului fiscal o sumã reprezentând 10% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectualã ca urmare a exploatãrii drepturilor respective. Aceastã sumã reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
62. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã, cãrora le revine obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat, sunt, dupã caz:
- utilizatorii de opere, invenţii, know-how şi altele asemenea, în situaţia în care titularii de drepturi îşi exercitã drepturile de proprietate intelectualã în mod personal, iar relaţia contractualã dintre titularul de drepturi de proprietate intelectualã şi utilizatorul respectiv este directã;
- organismele de gestiune colectivã sau alte entitãţi, care, conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectualã, a cãror gestiune le este încredinţatã de cãtre titulari. În aceastã situaţie se încadreazã şi producãtorii şi agenţii mandataţi de titularii de drepturi, prin intermediul cãrora se colecteazã şi se repartizeazã drepturile respective.
63. În situaţia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã se colecteazã prin mai multe organisme de gestiune colectivã sau prin alte entitãţi asemãnãtoare, obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitãţii care efectueazã plata cãtre titularul de drepturi de proprietate intelectualã.
64. În cazul contribuabililor ale cãror plãţi anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. b)-e) din codul fiscal pentru veniturile de aceastã naturã şi care realizeazã venituri din activitãţi independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urmã au obligaţia sã le evidenţieze în contabilitate separat şi sã plãteascã în cursul anului plãţi anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 82 din Codul fiscal.
65. Impozitul anticipat se calculeazã şi se reţine în momentul efectuãrii plãţii sumelor cãtre beneficiarul venitului.
66. Impozitul reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea impozitului.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Venituri din salarii
Definirea veniturilor din salarii
Art. 55. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în naturã obţinute de o persoanã fizicã ce desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de muncã.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publicã, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;
c) drepturile de soldã lunarã, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizaţia lunarã brutã, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/ societãţi naţionale, societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societãţilor comerciale constituite prin subscripţie publicã;
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizaţia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurãri sociale;
i) sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entitãţi neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primitã pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j) indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societãţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generalã a acţionarilor;
k) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.

Norme metodologice:
67. Veniturile de naturã salarialã prevãzute la art. 55 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activitãţi dependente, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele criterii:
- pãrţile care intrã în relaţia de muncã, denumite în continuare angajator şi angajat, stabilesc de la început: felul activitãţii, timpul de lucru şi locul desfãşurãrii activitãţii;
- partea care utilizeazã forţa de muncã pune la dispoziţia celeilalte pãrţi mijloacele de muncã, cum ar fi: spaţii cu înzestrare corespunzãtoare, îmbrãcãminte specialã, unelte de muncã şi altele asemenea;
- persoana care activeazã contribuie numai cu prestaţia fizicã sau cu capacitatea ei intelectualã, nu şi cu capitalul propriu;
- plãtitorul de venituri de naturã salarialã suportã cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţarã şi în strãinãtate, şi alte cheltuieli de aceastã naturã, precum şi indemnizaţia de concediu de odihnã şi indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de muncã suportate de angajator potrivit legii;
- persoana care activeazã lucreazã sub autoritatea unei alte persoane şi este obligatã sã respecte condiţiile impuse de aceasta, conform legii.
68. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncã, precum şi orice sume de naturã salarialã primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referã, şi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestatã ca urmare a contractului individual de muncã, a contractului colectiv de muncã, precum şi pe baza actului de numire:
- salariile de bazã;
- sporurile şi adaosurile de orice fel;
- indemnizaţii pentru trecerea temporarã în altã muncã, pentru reducerea timpului de muncã, pentru carantinã, pentru îngrijirea copilului bolnav, indemnizaţii pentru risc maternal, precum şi alte indemnizaţii de orice fel, altele decât cele menţionate la pct. 3, având aceeaşi naturã;
- recompensele şi premiile de orice fel;
- sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici;
- sumele primite pentru concediul de odihnã, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despãgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncã, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnã;
- sumele primite în caz de incapacitate temporarã de muncã;
- orice alte câştiguri în bani şi în naturã, primite de la angajatori de cãtre angajaţi, ca platã a muncii lor;
b) indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autoritãţii publice, alese sau numite în funcţie, potrivit legii, precum şi altora asimilate cu funcţiile de demnitate publicã, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupã funcţii de demnitate publicã;
c) drepturile personalului militar în activitate şi ale militarilor angajaţi pe bazã de contract, reprezentând solda lunarã compusã din solda de grad, solda de funcţie, gradaţii şi indemnizaţii, precum şi prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei speciale;
d) drepturile administratorilor obţinute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/ societãţile naţionale, societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizaţia lunarã brutã, suma cuvenitã prin participare la profitul net al societãţii;
e) sumele plãtite membrilor fondatori ai unei societãţi comerciale constituite prin subscripţie publicã, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilitã de adunarea constitutivã, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) sumele primite de reprezentanţii numiţi în adunarea generalã a acţionarilor şi sumele primite de membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
h) indemnizaţiile, primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi ai unor entitãţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii patronale, alte organizaţii neguvernamentale, asociaţii de proprietari/chiriaşi şi altele asemenea;
i) indemnizaţiile acordate ca urmare a participãrii în comisii, comitete, consilii şi altele asemenea, constituite conform legii;
j) veniturile obţinute de condamnaţii care executã pedepse la locul de muncã;
k) sumele plãtite sportivilor ca urmare a participãrii în competiţii sportive, precum şi sumele plãtite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu pentru rezultatele obţinute la competiţiile sportive, de cãtre structurile sportive cu care aceştia au relaţii contractuale de muncã, indiferent de forma sub care se plãtesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevãzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal;
l) compensaţii bãneşti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor prevãzute în contractul de muncã;
m) indemnizaţii sau alte drepturi acordate angajaţilor cu ocazia angajãrii sau mutãrii acestora într-o altã localitate, stabilite potrivit contractelor de muncã, statutelor sau altor dispoziţii legale, cu excepţia celor prevãzute la art. 55 alin. (4) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
n) indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net, alta decât cea calificatã drept dividend, cuvenite administratorilor societãţilor comerciale, potrivit actului constitutiv, sau stabilite de adunarea generalã a acţionarilor;
o) alte drepturi sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.
Codul fiscal:
(3) Avantajele, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4), primite în legãturã cu o activitate dependentã includ, însã nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasãrii pe distanţa dus-întors de la domiciliu la locul de muncã;
b) cazare, hranã, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
c) împrumuturi nerambursabile;
d) anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãţii primei respective, altele decât cele obligatorii.

Norme metodologice:
69. Avantajele în bani şi în naturã sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncã ori a unei relaţii contractuale între pãrţi, dupã caz.
70. La stabilirea venitului impozabil se au în vedere şi avantajele primite de persoana fizicã, cum ar fi:
a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
b) acordarea de produse alimentare, îmbrãcãminte, cherestea, lemne de foc, cãrbuni, energie electricã, termicã şi altele;
c) abonamentele la radio şi televiziune, pentru mijloacele de transport, abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice;
d) permisele de cãlãtorie pe diverse mijloace de transport;
e) cadourile primite cu diverse ocazii, cu excepţia celor menţionate la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
f) contravaloarea folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a cheltuielilor conexe de întreţinere, cum sunt cele privind consumul de apã, consumul de energie electricã şi termicã şi altele asemenea, cu excepţia celor prevãzute în mod expres la art. 55 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;
g) cazarea şi masa acordate în unitãţi proprii de tip hotelier;
h) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridicã sau de o altã entitate, pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi beneficiari, cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaţiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este urmãtorul:
- pentru beneficiarii care obţin venituri salariale şi asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceastã naturã ale lunii în care sunt plãtite primele de asigurare;
- pentru alţi beneficiari care nu au o relaţie generatoare de venituri salariale şi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile art. 78 din Codul fiscal.
71. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri şi servicii, precum şi sumele acordate pentru distracţii sau recreere.
72. Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în naturã sunt impozabile, indiferent de forma organizatoricã a entitãţii care le acordã.
73. Fac excepţie veniturile care sunt expres menţionate ca fiind neimpozabile, în limitele şi în condiţiile prevãzute la art. 55 alin. (4) din Codul fiscal.
74. Veniturile în naturã, precum şi avantajele în naturã primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordãrii avantajului. Avantajele primite cu plata parţialã sunt evaluate ca diferenţã între preţul pieţei la locul şi data acordãrii avantajului şi suma reprezentând plata parţialã.
75. Evaluarea avantajelor în naturã sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare lunã, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o terţã persoanã, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafeţele locative deţinute de stat. Avantajele conexe, cum ar fi: apã, gaz, electricitate, cheltuieli de întreţinere şi reparaţii şi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectivã;
c) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi locuinţa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecãrui bun pe unitate de mãsurã specificã sau la nivelul preţului practicat pentru terţi.
76. Evaluarea utilizãrii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinţã mixtã se face astfel:
a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 75 lit. a), iar avantajul se determinã proporţional cu numãrul de kilometri parcurşi în interes personal din totalul kilometrilor;
b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 75 şi avantajul se determinã proporţional cu numãrul de metri pãtraţi folosiţi pentru interes personal sau cu numãrul de ore de utilizare în scop personal.
77. Nu sunt considerate avantaje:
- contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru angajaţii a cãror activitate presupune deplasarea frecventã în interiorul localitãţii;
- reducerile de preţuri practicate în scopul vânzãrii, de care pot beneficia clienţii persoane fizice;
- costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice efectuate, precum şi utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
- diferenţele de tarif la cazare în locaţiile reprezentând amenajãri recreative şi sportive din dotarea ministerelor de care beneficiazã personalul propriu, conform legii.
78. Angajatorul stabileşte partea corespunzãtoare din convorbirile telefonice reprezentând folosinţa în scop personal, care reprezintã avantaj impozabil, în condiţiile art. 55 alin. (3) din Codul fiscal, şi se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeşte acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileşte limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce depãşeşte aceastã limitã sã fie considerat avantaj în naturã, în situaţia în care salariatului în cauzã nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
79. La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul angajatorului cu folosinţã mixtã, pus la dispoziţie unui angajat, nu se iau în considerare distanţa dus-întors de la domiciliu la locul de muncã, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.
Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncã al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnã, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de muncã.
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului şi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depãşeşte 1.500.000 lei.
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;

Norme metodologice:
80. Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cât şi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncã sau prevederilor din legi speciale.
81. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului şi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum şi pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplicã atât darurilor constând în bunuri, cât şi celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forţã de muncã.
Codul fiscal:
b) tichetele de masã şi drepturile de hranã acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Norme metodologice:
82. În aceastã categorie se cuprind:
- alocaţia individualã de hranã acordatã sub forma tichetelor de masã, primitã de angajaţi şi suportatã integral de angajator, potrivit legii;
- alocaţiile zilnice de hranã pentru activitatea sportivã de performanţã, internã şi internaţionalã, diferenţiatã pe categorii de acţiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentaţiei de efort necesare în perioada de pregãtire;
- drepturile de hranã în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã;
- alte drepturi de aceastã naturã primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocaţia de hranã zilnicã pentru personalul navigant şi auxiliar îmbarcat pe nave; alocaţia zilnicã de hranã pentru consumurile colective din unitãţile bugetare şi din regiile autonome/societãţile comerciale cu specific deosebit; alocaţia de hranã acordatã donatorilor onorifici de sânge; alocaţia de hranã pentru consumurile colective din unitãţile sanitare publice şi altele asemenea.
Codul fiscal:
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unitãţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitãţii activitãţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportate de persoana fizicã, conform legilor speciale;

Norme metodologice:
83. Prin locuinţe acordate ca urmare a specificitãţii activitãţii se înţelege acele locuinţe asigurate angajaţilor când activitatea se desfãşoarã în locuri izolate, precum staţiile meteo, staţiile pentru controlul mişcãrilor seismice, sau în condiţiile în care este solicitatã prezenţa permanentã pentru supravegherea unor instalaţii, utilaje şi altele asemenea.
Codul fiscal:
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialitãţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucreazã în afara ţãrii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acordã potrivit legislaţiei în vigoare;

Norme metodologice:
84. Nu sunt venituri impozabile:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formã de aparaturã, dispozitive, unelte, alte mijloace asemãnãtoare, necesare în procesul muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizãrii lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrãcãmintea şi încãlţãmintea;
- contravaloarea alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucreazã în locuri de muncã cu condiţii grele şi vãtãmãtoare;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îşi desfãşoarã activitatea în locuri de muncã al cãror specific impune o igienã personalã deosebitã;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul navigant şi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spãlat şi de igienã, materiale de gospodãrie, materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere, rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, în condiţiile legii;
- altele asemenea.
Codul fiscal:
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se aflã locul de muncã al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigurã locuinţã sau nu se suportã contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, a indemnizaţiei primite pe perioada delegãrii şi detaşãrii în altã localitate, în ţarã şi în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial şi de alte entitãţi neplãtitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordatã salariaţilor din instituţiile publice;

Norme metodologice:
85. În categoria cheltuielilor de delegare şi detaşare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi indemnizaţia de delegare şi de detaşare în ţarã şi în strãinãtate, stabilitã potrivit legii.
Codul fiscal:
h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

Norme metodologice:
86. Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înţelege cheltuielile cu transportul personal şi al membrilor de familie ai angajatului, precum şi al bunurilor din gospodãrie, cu ocazia mutãrii salariatului într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în situaţia în care, potrivit legii, se deconteazã de angajator.
Codul fiscal:
i) indemnizaţiile de instalare ce se acordã o singurã datã, la încadrarea într-o unitate situatã într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bazã la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localitãţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de muncã;

Norme metodologice:
87. Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizaţiile de instalare şi mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate cu prevederile legilor speciale.
Codul fiscal:
j) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã la încetarea raporturilor de muncã sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;
k) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestora la trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plãţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al cãror cuantum se determinã în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãţii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãţi dependente desfãşurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de perioada de desfãşurare a activitãţii în strãinãtate;
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã şi perfecţionarea angajatului legatã de activitatea desfãşuratã de acesta pentru angajator;
o) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii şi implicit la momentul acordãrii;
r) diferenţa favorabilã dintre dobânda preferenţialã stabilitã prin negociere şi dobânda practicatã pe piaţã, pentru credite şi depozite.
(5) Avantajele primite în bani şi în naturã şi imputate salariatului în cauzã nu se impoziteazã.
Deducere personalã
Art. 56. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formã de deducere personalã, acordatã pentru fiecare lunã a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se aflã funcţia de bazã.
(2) Deducerea personalã se acordã pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pânã la 10.000.000 lei inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 2.500.000 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoanã în întreţinere - 3.500.000 lei;
- pentru contribuabilii care au douã persoane în întreţinere - 4.500.000 lei;
- pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 5.500.000 lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere - 6.500.000 lei.
Pentru contribuabilii care realizeazã venituri brute lunare din salarii cuprinse între 10.000.001 lei şi 30.000.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţã de cele de mai sus şi se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Pentru contribuabilii care realizeazã venituri brute lunare din salarii de peste 30.000.000 lei nu se acordã deducerea personalã.
(3) Persoana în întreţinere poate fi soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia pânã la gradul al doilea inclusiv, ale cãrei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depãşesc 2.500.000 lei lunar.
(4) În cazul în care o persoanã este întreţinutã de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între pãrţi.
(5) Copiii minori, în vârstã de pânã la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi.
(6) Suma reprezentând deducerea personalã se acordã pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadã impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(7) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a) persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţã de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 mp în zonele montane;
b) persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi din valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafaţã.
(8) Deducerea personalã determinatã potrivit prezentului articol nu se acordã personalului trimis în misiune permanentã în strãinãtate, potrivit legii.

Norme metodologice:
88. Deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formã de deducere personalã se acordã pentru fiecare lunã a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se aflã funcţia de bazã, în limita venitului realizat.
Deducerea personalã este stabilitã în funcţie de venitul brut lunar din salarii realizat la funcţia de bazã de cãtre contribuabil şi numãrul de persoane aflate în întreţinerea acestuia.
89. Obligaţia stabilirii persoanelor aflate în întreţinerea contribuabilului în funcţie de care se atribuie deducerea personalã este în sarcina plãtitorului de venit din salarii, la funcţia de bazã.
90. Pentru ca o persoanã sã fie în întreţinere, aceasta trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
- existenţa unor raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflatã în întreţinere;
- persoana fizicã întreţinutã sã aibã venituri impozabile şi neimpozabile mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
Persoana aflatã în întreţinere poate avea sau nu domiciliu comun cu contribuabilul în a cãrui întreţinere se aflã.
91. Sunt considerate persoane aflate în întreţinere soţul/soţia contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alţi membri de familie pânã la gradul al doilea inclusiv.
92. În sensul art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, în categoria "alt membru de familie aflat în întreţinere" se cuprind rudele contribuabilului şi ale soţului/soţiei acestuia pânã la gradul al doilea inclusiv.
93. Dupã gradul de rudenie rudele se grupeazã astfel:
- rude de gradul întâi, cum ar fi: pãrinţi şi copii;
- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoţi şi fraţi/surori.
94. Sunt considerate persoane aflate în întreţinere militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învãţãmânt militare şi civile, peste vârsta de 18 ani, dacã veniturile obţinute sunt mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
95. Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere persoanele majore condamnate, care executã pedepse privative de libertate.
96. Copilul minor este considerat întotdeauna întreţinut, cu excepţia celor încadraţi în muncã, indiferent dacã se aflã în unitãţi speciale sanitare sau de protecţie specialã şi altele asemenea, precum şi în unitãţi de învãţãmânt, inclusiv în situaţia în care costul de întreţinere este suportat de aceste unitãţi. În acest caz eventualele venituri obţinute de copilul minor nu se au în vedere la încadrarea în venitul de 2.500.000 lei lunar.
Pentru copilul minor aflat în întreţinerea pãrinţilor sau a tutorelui, deducerea personalã se acordã integral unuia dintre pãrinţi, conform înţelegerii dintre aceştia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din cãsãtorii anterioare, dreptul de a fi preluat în întreţinere revine pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat copilul sau unuia dintre soţi care formeazã noua familie, conform înţelegerii dintre aceştia, indiferent dacã s-a fãcut o adopţie cu efecte restrânse şi chiar dacã pãrinţii fireşti ai acestuia contribuie la întreţinerea lui prin plata unei pensii de întreţinere. Plata unei pensii de întreţinere nu dã dreptul la preluarea în întreţinere a copilului, pãrintelui obligat la aceastã platã.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinţat unei persoane ori unei familii, dreptul de a fi preluat ca persoanã în întreţinere pentru acest copil se acordã:
- persoanei care l-a primit în plasament sau cãreia i s-a încredinţat copilul;
- unuia dintre soţii care formeazã familia cãreia i-a fost încredinţat sau i-a fost dat în plasament copilul, conform înţelegerii dintre aceştia.
Pentru copiii aflaţi în întreţinerea unei familii, dreptul de a fi luat în întreţinere se acordã unuia dintre pãrinţi, conform înţelegerii dintre aceştia. Astfel, în situaţia în care într-o familie sunt mai mulţi copii aflaţi în întreţinere, aceştia vor fi preluaţi în întreţinerea unuia dintre pãrinţi conform înţelegerii dintre pãrţi. În aceste situaţii contribuabilii vor prezenta plãtitorului de venit fie o declaraţie pe propria rãspundere din partea soţului/soţiei, fie o adeverinţã emisã de plãtitorul de venit din salarii al acestuia/acesteia, dupã caz, din care sã rezulte numãrul şi identitatea copiilor care sunt preluaţi în întreţinere de fiecare soţ/soţie.
Nu se acordã dreptul de a prelua în întreţinere urmãtoarelor persoane:
- pãrinţilor ai cãror copii sunt daţi în plasament sau încredinţaţi unei familii ori persoane;
- pãrinţilor copiilor încredinţaţi unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat, în cazul în care pãrinţii respectivi sunt puşi sub interdicţie sau sunt decãzuţi din drepturile pãrinteşti.
Copilul minor cu vârsta cuprinsã între 16 şi 18 ani, încadrat în muncã în condiţiile Codului muncii, devine contribuabil şi beneficiazã de deducerea personalã, situaţie în care pãrinţii nu mai au dreptul de a-l lua în întreţinere, întrucât deducerea personalã se acordã o singurã datã.
97. Verificarea încadrãrii veniturilor acestor persoane în sumã de 2.500.000 lei lunar se realizeazã prin compararea acestui plafon cu veniturile brute realizate de persoana fizicã aflatã în întreţinere.
98. În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obţine venituri la funcţia de bazã, pentru a stabili dreptul acestuia la deducere pentru persoane aflate în întreţinere, se comparã venitul lunar realizat de persoana aflatã în întreţinere cu suma de 2.500.000 lei lunar, astfel:
a) în cazul în care persoana aflatã în întreţinere realizeazã venituri lunare de natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreţinutã rezultã din însumarea tuturor drepturilor de aceastã naturã realizate într-o lunã;
b) în cazul în care venitul este realizat sub formã de câştiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizicã aflatã în întreţinere se determinã prin împãrţirea venitului realizat la numãrul de luni rãmase pânã la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c) în cazul în care persoana întreţinutã realizeazã atât venituri lunare, cât şi aleatorii, venitul lunar se determinã prin însumarea acestor venituri.
99. Dacã venitul unei persoane aflate în întreţinere depãşeşte 2.500.000 lei lunar, ea nu este consideratã întreţinutã.
În funcţie de venitul lunar al persoanei întreţinute, plãtitorul veniturilor din salarii va proceda dupã cum urmeazã:
a) în situaţia în care una dintre persoanele aflate în întreţinere, pentru care contribuabilul beneficiazã de deducere personalã, obţine în cursul anului un venit lunar mai mare de 2.500.000 lei lunar, plãtitorul veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii personale corespunzãtoare pentru persoanele rãmase în întreţinere începând cu luna urmãtoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent de data la care se face comunicarea cãtre angajator/plãtitor;
b) în situaţia în care contribuabilul solicitã acordarea deducerii personale pentru persoana aflatã în întreţinere ca urmare a situãrii venitului lunar al acesteia din urmã sub 2.500.000 lei lunar, plãtitorul de venituri din salarii va începe acordarea deducerii personale reconsiderate pentru persoana în întreţinere o datã cu plata drepturilor lunare ale lunii în care contribuabilul a depus documentele justificative.
100. Pentru stabilirea deducerii personale la care are dreptul, contribuabilul va depune la plãtitorul de venituri din salarii o declaraţie pe propria rãspundere, care trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaţii:
- datele de identificare a contribuabilului care realizeazã venituri din salarii (numele şi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
- datele de identificare a fiecãrei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele, codul numeric personal).
În ceea ce priveşte copiii aflaţi în întreţinere, la aceastã declaraţie contribuabilul care realizeazã venituri din salarii va anexa şi adeverinţa de la plãtitorul de venituri din salarii a celuilalt soţ sau declaraţia pe propria rãspundere a acestuia cã nu beneficiazã de deducere personalã pentru acel copil.
101. Declaraţia pe propria rãspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu excepţia copilului minor, trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaţii:
- datele de identificare a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- datele de identificare a contribuabilului care beneficiazã de deducerea personalã corespunzãtoare, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- acordul persoanei întreţinute ca întreţinãtorul sã o preia în întreţinere;
- nivelul şi natura venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv menţiunea privind suprafeţele de teren agricol şi silvic deţinute, precum şi declaraţia afirmativã sau negativã cu privire la desfãşurarea de activitãţi de: cultivare a terenurilor cu flori, legume şi zarzavat în sere, în solarii amenajate şi în sistem irigat; cultivare a arbuştilor şi plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole şi pomicole;
- angajarea persoanei întreţinute de a comunica persoanei care contribuie la întreţinerea sa orice modificãri în situaţia venitului realizat.
Declaraţiile pe propria rãspundere depuse în vederea acordãrii de deduceri personale nu sunt formulare tipizate.
102. Contribuabilul va prezenta plãtitorului de venituri din salarii documentele justificative care sã ateste persoanele aflate în întreţinere, cum sunt: certificatul de cãsãtorie, certificatele de naştere ale copiilor, adeverinţa de venit a persoanei întreţinute sau declaraţia pe propria rãspundere şi altele. Documentele vor fi prezentate în original şi în copie, plãtitorul de venituri din salarii pãstrând copia dupã ce verificã conformitatea cu originalul.
103. Dacã la un contribuabil intervine o schimbare care are influenţã asupra nivelului reprezentând deducerea personalã acordatã şi aceastã schimbare duce la diminuarea deducerii personale, contribuabilul este obligat sã înştiinţeze plãtitorul de venituri din salarii în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea, astfel încât angajatorul/plãtitorul sã reconsidere nivelul deducerii începând cu luna urmãtoare celei în care s-a produs evenimentul.
104. În situaţia în care depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerii personale se face ulterior apariţiei evenimentului care modificã, în sensul majorãrii, nivelul acesteia, angajatorul/plãtitorul de venituri din salarii va acorda deducerea personalã reconsideratã o datã cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care contribuabilul a depus toate documentele justificative.
105. Deducerea personalã nu se fracţioneazã în funcţie de numãrul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncã cu timp parţial, la funcţia de bazã.
Codul fiscal:
Determinarea impozitului pe venitul din salarii
Art. 57. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar, final, care se calculeazã şi se reţine la sursã de cãtre plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determinã astfel:
a) la locul unde se aflã funcţia de bazã, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţã între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi urmãtoarele:
- deducerea personalã acordatã pentru luna respectivã;
- cotizaţia sindicalã plãtitã în luna respectivã;
- contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât la nivelul anului sã nu se depãşeascã echivalentul în lei a 200 euro;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţã între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
(3) Plãtitorul este obligat sã determine valoarea totalã a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil.
(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând pânã la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru sponsorizarea entitãţilor nonprofit care funcţioneazã în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(5) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii acestei sume prevãzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.
(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi (5) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Norme metodologice:
106. Venitul brut lunar din salarii reprezintã totalitatea veniturilor realizate într-o lunã conform art. 55 alin. (1) - (3) din codul fiscal de o persoanã fizicã, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
107. Pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, indiferent unde este primitã suma.
108. Contribuabilii care realizeazã venituri din salarii datoreazã un impozit lunar final, calculat şi reţinut de cãtre plãtitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii se utilizeazã cota de impozit de 16%, luându-se în calcul pentru determinarea bazei de calcul a impozitului la funcţia de bazã şi deducerea personalã stabilitã potrivit art. 56 din Codul fiscal, dupã caz.
109. Drepturile salariale acordate în naturã, precum şi avantajele acordate angajaţilor se evalueazã conform pct. 74-76 şi se impoziteazã în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor şi avantajelor în naturã primite de angajat se vor anexa la statul de platã.
110. Transformarea în lei a sumelor obţinute, potrivit legii, în valutã, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionalã a României, astfel:
- în situaţia în care veniturile din salarii sunt plãtite în cursul lunii sau în cazul încetãrii raporturilor de muncã, se utilizeazã cursul de schimb valutar în vigoare în ziua precedentã celei în care se face plata; sau
- în celelalte cazuri, cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi.
111. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se aplicã asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) pentru veniturile obţinute la locul unde se aflã funcţia de bazã, ca diferenţã între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi urmãtoarele:
- deducerea personalã acordatã pentru luna respectivã;
- cotizaţia sindicalã plãtitã în luna respectivã;
- contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât la nivelul anului sã nu se depãşeascã echivalentul în lei a 200 euro.
Transformarea contribuţiilor reţinute pentru schemele facultative de pensii ocupaţionale din lei în euro, pentru verificarea încadrãrii în plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionalã a României în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plãtesc drepturile salariale.
Plãtitorul de venituri din salarii cumuleazã sumele în euro reprezentând contribuţiile reţinute pentru schemele facultative de pensii ocupaţionale şi verificã încadrarea în plafonul deductibil prevãzut de lege;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, ca diferenţã între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Aceastã regulã se aplicã şi în cazul veniturilor sub forma:
- indemnizaţiei lunare a asociatului unic;
- drepturilor de naturã salarialã acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetãrii raporturilor de muncã;
- salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile.
112. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se aflã funcţia de bazã se înţelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncã, ultimul loc înscris în carnetul de muncã sau în documentele specifice care, potrivit reglementãrilor legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de funcţii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcţia de bazã poate fi declaratã de angajat în condiţiile legii şi la locul de muncã la care acesta realizeazã venituri din salarii în baza unui contract individual de muncã cu timp parţial.
113. Suma care reprezintã prima de vacanţã sau o parte din aceasta se cumuleazã cu veniturile de naturã salarialã ale lunii în care se plãteşte aceastã primã.
114. Indemnizaţiile aferente concediilor de odihnã se defalcheazã pe lunile la care se referã şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
115. Contribuţiile obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 111 pentru persoanele fizice care realizeazã venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementãrilor în domeniu, cum ar fi:
- contribuţia individualã de asigurãri sociale;
- contribuţia individualã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate;
- contribuţia individualã la bugetul asigurãrilor pentru şomaj;
- alte contribuţii individuale obligatorii stabilite prin lege.
116. Se admit la deducere contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât suma acestora sã nu depãşeascã echivalentul în lei a 200 euro pentru fiecare participant la nivelul anului.
117. Nu se admit la deducere pentru calculul lunar al impozitului pe salarii primele de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate.
Codul fiscal:
Termen de platã a impozitului
Art. 58. - Plãtitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni la data efectuãrii plãţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.

Norme metodologice:
118. Veniturile în naturã se considerã plãtite la ultima platã a drepturilor salariale pentru luna respectivã. Impozitul aferent veniturilor şi avantajelor în naturã se reţine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaşi lunã.
119. Impozitul pe veniturile din salarii se calculeazã şi se reţine lunar de angajatori/plãtitori pe baza statelor de salarii/platã.
120. Calculul şi reţinerea impozitului lunar se efectueazã de cãtre plãtitori, la data ultimei plãţi a veniturilor din salarii aferente fiecãrei luni, conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, indiferent dacã veniturile din salarii se plãtesc o singurã datã pe lunã sau sub formã de avans şi lichidare.
În situaţia în care în cursul unei luni se efectueazã plãţi de venituri cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnã neefectuat şi altele asemenea, reprezentând plãţi intermediare, impozitul se calculeazã şi se reţine la fiecare platã, prin aplicarea cotei asupra plãţilor intermediare diminuate cu contribuţiile obligatorii, dupã caz.
La data ultimei plãţi a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculeazã potrivit art. 57 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale din luna respectivã, prin cumularea drepturilor salariale respective cu plãţile intermediare.
Impozitul de reţinut la aceastã datã reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plãţile intermediare.
121. În cazul în care un angajat care obţine venituri din salarii la funcţia de bazã se mutã în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare sursã de venit (loc de realizare a venitului).
Deducerea personalã se acordã numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate în luna respectivã, pânã la data lichidãrii.
Dacã reangajarea are loc în aceeaşi lunã cu lichidarea, la stabilirea bazei de calcul pentru determinarea impozitului lunar aferent veniturilor realizate în aceastã lunã de la angajatorul urmãtor nu se va lua în calcul deducerea personalã.
122. Impozitul calculat şi reţinut lunar se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.
123. Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determinã conform reglementãrilor legale în materie.
Codul fiscal:
Fişe fiscale
Art. 59. - (1) Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fişele fiscale.
(2) Plãtitorul de venituri are obligaţia sã completeze formularele prevãzute la alin. (1), pe întreaga duratã de efectuare a plãţii salariilor. Plãtitorul este obligat sã pãstreze fişele fiscale pe întreaga duratã a angajãrii şi sã transmitã organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, pânã în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat. Modelul şi conţinutul formularelor se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Norme metodologice:
124. Fişele fiscale se completeazã de angajatorul/ plãtitorul de venit şi se depun la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã angajatorul/plãtitorul de venit îşi are domiciliul fiscal sau este luat în evidenţã fiscalã.
125. Fişele fiscale pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altã unitate se completeazã de cãtre unitatea care a încheiat contractele de muncã cu aceştia.
126. În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunicã angajatorului la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea personalã la care este îndreptãţit fiecare salariat.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele de salarii, calculeazã impozitul şi transmite lunar unitãţii de la care au fost detaşaţi informaţiile solicitate prin ordinul ministrului finanţelor publice, în scopul completãrii fişei fiscale.
127. Fiecare angajator/plãtitor de venituri din salarii este obligat, potrivit prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul fiscal, sã determine impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare contribuabil prin însumarea impozitului aferent venitului fiecãrei luni din anul fiscal, indiferent de numãrul de luni în care contribuabilul a realizat venituri din salarii de la acesta.
128. Pentru contribuabilii prevãzuţi la art. 60 din codul fiscal care realizeazã venituri din salarii şi pentru care plãtitorul de venituri nu a optat sã îndeplineascã obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului aferent acestor venituri, obligaţia determinãrii impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectivã, revine organului fiscal competent.
129. În situaţia în care se constatã elemente care genereazã modificarea veniturilor din salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane fizice, pentru care angajatorul/plãtitorul a efectuat calculul impozitului lunar, recalcularea drepturilor respective şi stabilirea diferenţelor de impozit constatate se efectueazã pentru luna la care se referã, iar diferenţele de impozit rezultate vor majora/diminua impozitul datorat începând cu luna constatãrii.
În situaţia în care la data efectuãrii operaţiunii de stabilire a diferenţelor de impozit de cãtre angajator/plãtitor existã relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii, între acesta şi persoana fizicã, atunci se procedeazã astfel:
- impozitul reţinut în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe veniturile din salarii începând cu luna efectuãrii acestei operaţiuni şi pânã la lichidarea acestuia;
- impozitul nereţinut se reţine de angajator/plãtitor din veniturile din salarii începând cu luna constatãrii şi pânã la lichidarea acestuia.
În situaţia în care persoana fizicã pentru care angajatorul/plãtitorul a efectuat calculul impozitului lunar/anual nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii şi angajatorul/plãtitorul nu poate sã efectueze operaţiunea de platã/încasare a diferenţelor de impozit, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.
Codul fiscal:
Plata impozitului pentru anumite venituri salariale
Art. 60. - (1) Contribuabililor care îşi desfãşoarã activitatea în România şi care obţin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, precum şi persoanelor fizice române care obţin venituri din salarii, ca urmare a activitãţii desfãşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a plãti impozit lunar la bugetul de stat, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul aferent unei luni se stabileşte potrivit art. 57.
(3) Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale ori reprezentanţele societãţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sã îşi desfãşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaţii acestora, care realizeazã venituri din salarii impozabile în România, sã îndeplineascã obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplicã contribuabililor în cazul în care opţiunea de mai sus este formulatã.
(4) Persoana fizicã, juridicã sau orice altã entitate la care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea potrivit alin. (1) este obligatã sã ofere informaţii organului fiscal competent referitoare la data începerii desfãşurãrii activitãţii de cãtre contribuabil şi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Norme metodologice:
130. Contribuabilii care desfãşoarã activitatea în România şi obţin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, care, potrivit acestui titlu, se impun în România, precum şi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu îndeplineşte obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe salarii, au obligaţia sã depunã lunar o declaraţie la organul fiscal competent.
131. Organul fiscal competent este:
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul fiscal - pentru persoanele fizice rezidente;
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul unde se desfãşoarã activitatea - pentru celelalte cazuri.
132. Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilii prevãzuţi la art. 60 alin. (1) din codul fiscal au obligaţia sã depunã o declaraţie informativã privind începerea/încetarea activitãţii acestor contribuabili.
Declaraţia informativã se depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal persoana fizicã ori juridicã la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilul sau în a cãrui razã teritorialã se aflã locul de desfãşurare a activitãţii, dupã caz. Declaraţia informativã se depune ori de câte ori apar modificãri de natura începerii/încetãrii activitãţii în documentele care atestã raporturile de muncã, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Venituri din cedarea folosinţei bunurilor
Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 61. - Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în naturã, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal, altele decât veniturile din activitãţi independente.

Norme metodologice:
133. În aceastã categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi subînchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
134. Veniturile obţinute din închirieri şi subînchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanţã, garajelor, terenurilor şi altele asemenea, a cãror folosinţã este cedatã în baza unor contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare şi altele asemenea, inclusiv a unor pãrţi din acestea, utilizate în scop de reclamã, afişaj şi publicitate.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 62. - (1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã şi se stabileşte pe baza chiriei sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau a arendei. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprimã în naturã, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unitãţilor fiscale din subordine.

Norme metodologice:
135. În vederea determinãrii venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau arenda în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în naturã se adaugã, dacã este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dar sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.
136. În conformitate cu legislaţia în materie, proprietarul are obligaţia de a efectua cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate, ca de exemplu:
- întreţinerea în bune condiţii a elementelor structurii de rezistenţã a clãdirii, elementelor de construcţie exterioarã a clãdirii, cum ar fi: acoperiş, faţadã, curţile şi grãdinile, precum şi spaţii comune din interiorul clãdirii, cum ar fi: casa scãrii, casa ascensorului şi altele asemenea;
- întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clãdirii, respectiv ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apã, de canalizare, instalaţii de încãlzire centralã şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze;
- repararea şi menţinerea în stare de siguranţã în exploatare şi de funcţionare a clãdirii pe toatã durata închirierii locuinţei.
137. În cazul efectuãrii de cãtre chiriaş a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului şi se încadreazã în cota forfetarã de cheltuieli, cu diminuarea corespunzãtoare a chiriei, impunerea rãmâne nemodificatã.
Codul fiscal:
(2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Norme metodologice:
138. Venitul net se determinã ca diferenţa dintre sumele reprezentând chiria/arenda în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã, prevãzute în contractul încheiat între pãrţi, şi cota de cheltuialã forfetarã de 25%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
139. Pentru recunoaşterea deductibilitãţii cheltuielii stabilite forfetar proprietarul nu este obligat sã prezinte organului fiscal documente justificative.
Cheltuiala deductibilã aferentã venitului, stabilitã în cota forfetarã de 25% aplicatã la venitul brut, reprezintã uzura bunurilor închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plãtite pentru bunul cedat spre folosinţã, respectiv eventuale nerealizãri ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundaţii, incendii şi altele asemenea.
Codul fiscal:
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã.
(4) Dispoziţiile privind opţiunea prevãzutã la art. 51 alin. (2) şi (3) se aplicã şi în cazul contribuabililor menţionaţi la alin. (3).
[...]
CAPITOLUL V
Venituri din investiţii
Definirea veniturilor din investiţii
Art. 65. - (1) Veniturile din investiţii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare;
e) venituri din lichidare/dizolvare fãrã lichidare a unei persoane juridice.
Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument financiar calificat astfel de cãtre Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, precum şi pãrţile sociale.
(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã de dobânzi, altele decât:
a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere şi la depuneri la casele de ajutor reciproc;
b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum şi obligaţiunilor municipale, ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi ale altor entitãţi emitente de obligaţiuni, care vizeazã construcţia de locuinţe;
c) venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza <>Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Norme metodologice:
140. Sunt considerate venituri din dobânzi urmãtoarele:
- dobânzi obţinute din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primitã sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri obţinute din titluri de creanţã.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiţii
Art. 66. - (1) Câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi pãrţile sociale, reprezintã diferenţa pozitivã dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare pe tipuri de titluri de valori, diminuatã, dupã caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masã, preţul de cumpãrare la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a acestora. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpãrate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determinã ca diferenţã între preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare preferenţial, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determinã ca diferenţã pozitivã între preţul de rãscumpãrare şi preţul de cumpãrare/subscriere. Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de cumpãrare/subscriere este preţul plãtit de investitorul persoanã fizicã pentru achiziţionarea titlului de participare.

Norme metodologice:
141. Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond şi este format din valoarea unitarã a activului net din ziua anterioarã depunerii cererii de rãscumpãrare, din care se scad comisioanele de rãscumpãrare.
142. Preţul de cumpãrare/subscriere este preţul plãtit de investitor, persoanã fizicã, şi este format din valoarea unitarã a activului net la care se adaugã comisionul de cumpãrare, dacã este cazul.
Codul fiscal:
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale, câştigul din înstrãinarea pãrţilor sociale se determinã ca diferenţã pozitivã între preţul de vânzare şi valoarea nominalã/preţul de cumpãrare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu preţul de cumpãrare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4) Determinarea câştigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între pãrţi.
(5) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, reprezintã diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.

Norme metodologice:
143. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine:
- societãţii de investiţii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
- societãţii de administrare, în cazul în care societatea de investiţii are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile din investiţii
Art. 67. - (1) Veniturile sub formã de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotã de 10% din suma acestora. Obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine persoanelor juridice o datã cu plata dividendelor cãtre acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plãtite acţionarilor sau asociaţilor pânã la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de platã a impozitului pe dividende este pânã la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Norme metodologice:
144. Impozitul pe veniturile sub formã de dividende, inclusiv asupra sumelor primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, distribuite începând cu anul fiscal 2005, se calculeazã şi se reţine prin aplicarea cotei de 10% asupra sumei acestora.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Venituri din pensii
[...]
Reţinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 70. - (1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reţine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reţine la data efectuãrii plãţii pensiei şi se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împãrţirea pensiei plãtite la fiecare din lunile cãrora le este aferentã pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcheazã pe lunile la care se referã, în vederea calculãrii impozitului datorat, reţinerii şi virãrii acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecãrui urmaş.

Norme metodologice:
145. Venitul din pensii se determinã de cãtre plãtitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevãzute la art. 68 din Codul fiscal.
146. Impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculeazã prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat ca diferenţã între venitul lunar şi suma fixã neimpozabilã prevãzutã la art. 69 din Codul fiscal.
147. Impozitul pe veniturile din pensii se calculeazã, se reţine lunar de cãtre administratorii fondurilor de pensii şi se vireazã de cãtre unitãţile plãtitoare ale acestor venituri pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cãrui razã îşi au sediul plãtitorii de venituri.
148. Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 147.
149. Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii, reţinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plãţilor din luna urmãtoare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VIII
Venituri din premii şi din jocuri de noroc
Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
Art. 75. - (1) Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele prevãzute la art. 42.
(2) Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participãrii la jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot definite conform normelor metodologice, altele decât cele realizate la jocuri de tip cazino şi maşini electronice cu câştiguri.

Norme metodologice:
150. În aceastã categorie se cuprind venituri în bani şi/sau în naturã, ca de exemplu:
- venituri sub formã de premii de orice fel, acordate oamenilor de culturã, ştiinţã şi artã la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau profesii;
- venituri sub formã de premii în bani şi/sau în naturã acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti prevãzuţi în legislaţia în materie, pentru rezultatele obţinute la competiţii sportive interne şi internaţionale, altele decât:
a) veniturile prevãzute la art. 42 din Codul fiscal;
b) veniturile plãtite de entitatea cu care aceştia au relaţii generatoare de venituri din salarii potrivit cap. III al titlului III din Codul fiscal;
- venituri obţinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip bingo şi keno, pronosticuri şi pariuri sportive, jocuri-concurs cu câştiguri de orice fel, loterii, veniturile obţinute din organizarea de tombole, câştiguri de tip jack-pot obţinute prin intermediul maşinilor mecanice sau electronice cu câştiguri.
Prin câştiguri de tip jack-pot se înţelege câştigurile acordate aleatoriu, prin intermediul maşinilor mecanice sau electronice cu câştiguri, din sumele rezultate ca urmare a adiţionãrii separate a unui anumit procent din sumele derulate ca urmare a exploatãrii acestor mijloace de joc, în scopul acordãrii unor câştiguri suplimentare persoanelor participante la joc în momentul respectiv.
Adiţionarea sumelor din care se acordã câştigurile de tip jack-pot se realizeazã în cadrul unui sistem electronic prin care sunt interconectate cel puţin douã maşini mecanice sau electronice cu câştiguri, evidenţierea acumulãrii putând fi realizatã prin dispozitive auxiliare sau în cadrul sistemului uneia sau mai multor mijloace de joc interconectate în sistem.
Organizatorii activitãţii de exploatare a maşinilor mecanice sau electronice cu câştiguri au obligaţia de a evidenţia distinct câştigurile de tip jack-pot acordate.
Codul fiscal:
Reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
Art. 77. - (1) Venitul sub formã de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reţinere la sursã, cu o cotã de 16% aplicatã asupra venitului net.
(2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinere la sursã, cu o cotã de 20% aplicatã asupra venitului brut.
(3) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului revine plãtitorilor de venituri.
(4) Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii, în bani şi/sau în naturã, sub valoarea sumei neimpozabile stabilitã în sumã de 8.000.000 lei pentru fiecare concurs, realizate de acelaşi organizator sau plãtitor.
(5) Impozitul calculat şi reţinut în momentul plãţii este impozit final.
(6) Impozitul pe venit astfel calculat şi reţinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost reţinut.

Norme metodologice:
151. Plãtitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi sã organizeze evidenţa astfel încât sã poatã determina câştigul realizat de fiecare persoanã fizicã şi sã reţinã impozitul datorat aferent acestuia.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IX
Venituri din alte surse
Definirea veniturilor din alte surse
Art. 78. - (1) În aceastã categorie se includ, însã nu sunt limitate, urmãtoarele venituri:
a) prime de asigurãri suportate de o persoanã fizicã independentã sau de orice altã entitate, în cadrul unei activitãţi pentru o persoanã fizicã în legãturã cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b) câştiguri primite de la societãţile de asigurãri, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncã sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.

Norme metodologice:
152. În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal, în aceastã categorie se includ, de exemplu, urmãtoarele venituri realizate de persoanele fizice:
- remuneraţiile pentru munca prestatã în interesul unitãţilor aparţinând Direcţiei Generale a Penitenciarelor, precum şi în atelierele locurilor de deţinere, acordate, potrivit legii, condamnaţilor care executã pedepse privative de libertate;
- veniturile primite de studenţi sub forma indemnizaţiilor pentru participarea la şedinţele senatului universitar;
- veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlã şi altele asemenea şi care nu provin din gospodãria proprie;
- sumele plãtite de cãtre organizatori persoanelor care însoţesc elevii la concursuri şi alte manifestãri şcolare;
- indemnizaţiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor şi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuţiilor privind desfãşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare şi locale;
- veniturile obţinute de persoanele care fac figuraţie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate şi altele asemenea.
Codul fiscal:
CAPITOLUL X
Venitul net anual impozabil
Stabilirea venitului net anual impozabil
Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se stabileşte pe fiecare sursã din categoriile de venituri menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.
(2) Veniturile din categoriile prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f), ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an, se considerã venit anual.
Norme metodologice:
153. Venitul net anual se determinã pe fiecare sursã, din urmãtoarele categorii:
a) venituri din activitãţi independente;
b) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
c) venituri din activitãţi agricole.
154. Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an, se considerã venit anual impozabil.
155. Impozitul pe venitul anual impozabil se calculeazã pentru veniturile din România şi/sau din strãinãtate.
156. Pentru determinarea venitului net anual impozabil se procedeazã astfel:
a) se determinã venitul net anual/pierderea fiscalã anualã pentru activitatea desfãşuratã în cadrul fiecãrei surse din categoriile de venit menţionate la pct. 153, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anualã luat/luatã în calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea distribuit/distribuitã;
b) venitul net anual impozabil se determinã pe fiecare sursã de venit prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale din aceeaşi sursã admise la report pentru anul fiscal de impunere.
Dacã pierderile fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari decât venitul net anual al sursei respective, rezultatul reprezintã pierdere de reportat.
157. Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare sursã de venit din categoriile de venituri, reprezintã pierdere fiscalã pentru acea sursã de venit.
Codul fiscal:
(3) Pierderea fiscalã anualã înregistratã din activitãţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi din activitãţi agricole se poate compensa cu rezultatele pozitive obţinute din aceeaşi sursã de venit. Pierderea care rãmâne necompensatã în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportatã. Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de aceeaşi naturã şi sursã, din strãinãtate, pe fiecare ţarã, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal, sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani asupra veniturilor realizate din ţara respectivã.

Norme metodologice:
158. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizeazã astfel:
a) pierderea fiscalã obţinutã dintr-o sursã se poate compensa cu venitul net obţinut din aceeaşi sursã. Dacã pierderea fiscalã obţinutã dintr-o sursã se compenseazã numai parţial cu venitul net obţinut din aceeaşi sursã, suma rãmasã necompensatã reprezintã pierdere fiscalã anualã;
b) pierderea fiscalã anualã înregistratã de un contribuabil, aferentã unei surse din România, nu poate fi compensatã cu veniturile realizate de acesta din strãinãtate;
c) pierderea fiscalã din strãinãtate se compenseazã cu veniturile de aceeaşi naturã şi sursã, din strãinãtate, din aceeaşi ţarã, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea anualã necompensatã se reporteazã pe urmãtorii 5 ani şi se compenseazã cu veniturile de aceeaşi naturã şi din aceeaşi ţarã, obţinute în perioada respectivã.
Codul fiscal:
(4) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã crononologic, în funcţie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c) pierderea reportatã, necompensatã dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului.

Norme metodologice:
159. Dacã în urma compensãrii admise pentru anul fiscal rãmâne o pierdere necompensatã, aceasta reprezintã pierdere fiscalã reportatã pe anii urmãtori pânã la al cincilea an inclusiv.
160. Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an dupã an, pe sursa respectivã, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal şi supus identitãţii contribuabilului; nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricãrei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului decedat.
Codul fiscal:
Declaraţii de venit estimat
Art. 81. - (1) Contribuabilii, precum şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi sã depunã la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursã.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia sã depunã o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrţi. Declaraţia privind venitul estimat se depune o datã cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrţi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimeazã cã vor realiza venituri care diferã cu cel puţin 20% faţã de anul fiscal anterior depun, o datã cu declaraţia specialã, şi declaraţia estimativã de venit.
(4) Contribuabilii care determinã venitul net pe bazã de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se determinã în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o datã cu cererea de opţiuni, şi declaraţia de venit estimat.

Norme metodologice:
161. Contribuabilii care încep o activitate independentã au obligaţia declarãrii veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe fiecare sursã şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaraţiilor privind venitul estimat, pe fiecare sursã şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Obligaţia depunerii declaraţiilor privind venitul estimat revine atât contribuabililor care determinã venitul net în sistem real şi desfãşoarã activitatea în mod individual sau într-o formã de asociere care nu dã naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit.
Nu depun declaraţii privind venitul estimat contribuabilii care desfãşoarã activitãţi independente pentru care plãţile anticipate se realizeazã prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorul de venit.
În cazul în care contribuabilul obţine venituri într-o formã de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fãrã personalitate juridicã.
162. Asocierile fãrã personalitate juridicã ce încep o activitate independentã au obligaţia sã depunã o declaraţie privind venitul estimat la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o datã cu înregistrarea acestuia la organul fiscal.
163. Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia depunerii la organul fiscal competent a declaraţiei privind venitul estimat pe fiecare sursã de realizare a venitului, o datã cu înregistrarea contractului de cedare a folosinţei bunurilor, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Nu depun declaraţie privind venitul estimat contribuabilii care realizeazã venituri din arendã.
164. Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi din activitãţi agricole, impuşi pe bazã de norme de venit, şi care solicitã trecerea pentru anul fiscal urmãtor la impunerea în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat pânã la data de 31 ianuarie, o datã cu cererea de opţiune.
Contribuabilii care încep o activitate impusã pe bazã de norme de venit şi opteazã pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţiile privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, o datã cu cererea de opţiune.
165. Organul fiscal competent pentru depunerea declaraţiilor privind venitul estimat este:
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã sursa de venit, pentru ceilalţi contribuabili persoane fizice.
166. În sensul art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declaraţii de venit estimat în vederea recalculãrii nivelului plãţilor anticipate se înţelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente, situaţii de forţã majorã, alte cauze care genereazã modificarea veniturilor.
Codul fiscal:
Stabilirea plãţilor anticipate de impozit
Art. 82. - (1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activitãţi agricole sunt obligaţi sã efectueze în cursul anului plãţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursã.
(2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursã de venit, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz, prin emiterea unei decizii care se comunicã contribuabililor potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3) contribuabilii au obligaţia efectuãrii plãţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plãţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plãţi anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârşitul anului urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei de venit.
Plãţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit opţiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valutã, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãţile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaraţiei de venit. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datoreazã plãţi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plãţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Pentru stabilirea plãţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusã o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraţia specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãţilor anticipate se utilizeazã cota de impozit de 16%, prevãzutã la art. 43 alin. (1).

Norme metodologice:
167. Plãţile anticipate se stabilesc astfel:
a) pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al acestora;
b) pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã venitul.
Plata sumelor astfel stabilite se efectueazã la organul fiscal care a fãcut stabilirea lor.
Pentru stabilirea plãţilor anticipate se va utiliza cota de impunere prevãzutã la art. 43 alin. (1) din Codul fiscal.
168. Sumele reprezentând plãţi anticipate se achitã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie, cu excepţia veniturilor din activitãţi agricole, pentru care sumele reprezentând plãţi anticipate se achitã pânã la 1 septembrie şi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei plata impozitului se efectueazã pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei de venit.
169. În cazul contribuabililor impuşi pe bazã de norme de venit, stabilirea plãţilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzãtor activitãţii desfãşurate.
170. Solicitarea emiterii unei noi decizii de platã anticipatã, potrivit art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de cãtre contribuabil a unei declaraţii privind venitul estimat.
171. În cazul contribuabililor care obţin venituri de aceeaşi naturã, pentru care plãţile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât şi prin reţinere la sursã, la stabilirea plãţilor anticipate de cãtre organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plãţile anticipate se realizeazã prin reţinere la sursã, proporţional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.
Codul fiscal:
Declaraţia de venit şi declaraţii speciale
Art. 83. - (1) Contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cei care îndeplinesc condiţiile de la art. 40 alin. (2), cu excepţia contribuabililor prevãzuţi la alin. (4) din prezentul articol, au obligaţia de a depune o declaraţie de venit la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declaraţia de venit se depune o datã cu declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(2) Contribuabilii, alţii decât cei prevãzuţi la alin. (1), depun numai declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fişele fiscale se depun în cadrul aceluiaşi termen ca şi declaraţiile speciale.
(3) Declaraţiile speciale se completeazã pentru fiecare sursã de realizare a venitului. Declaraţiile speciale se depun de toţi contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, precum şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitãţi agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, alţii decât persoanele fizice române cu domiciliul în România şi cele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 40 alin. (2), fişele fiscale se depun pentru fiecare sursã de realizare a venitului, în cadrul aceluiaşi termen, ca şi declaraţiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuitã din asociere.
(4) Nu se depun declaraţii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub formã de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuţi la art. 60;
b) venituri din investiţii, precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a cãror impunere este finalã;
c) venituri din pensii;
d) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit;
e) venituri din alte surse.
(5) Contribuabilii nu sunt obligaţi sã depunã declaraţie de venit la organul fiscal competent, dacã:
a) obţin numai venituri sub formã de salarii, pentru activitãţi desfãşurate în România;
b) obţin numai venituri din investiţii, pensii, venituri din activitãţi agricole, venituri din premii şi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a cãror impunere este finalã;
c) obţin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol.

Norme metodologice:
172. Declaraţia de venit este documentul prin care contribuabilii declarã veniturile obţinute în anul fiscal de raportare, în vederea calculãrii, de cãtre organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul fiscal, a venitului net anual impozabil şi a impozitului pe venitul anual.
173. Declaraţia de venit se depune de cãtre contribuabilii prevãzuţi la art. 83 alin. (1) din Codul fiscal, care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi venituri din activitãţi agricole.
174. Declaraţia de venit se depune pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului la organul fiscal în cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
175. Declaraţiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declarã veniturile şi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit şi pe fiecare sursã, în vederea stabilirii de cãtre organul fiscal a plãţilor anticipate.
176. Declaraţiile speciale se depun de contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din activitãţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi venituri din activitãţi agricole pentru care venitul net se determinã în sistem real.
Declaraţiile speciale se depun pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului la organul fiscal competent, dupã cum urmeazã:
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã sursa de venit, pentru ceilalţi contribuabili persoane fizice.
Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuitã din asociere.
177. Contribuabilii care realizeazã venituri din strãinãtate impozabile în România au obligaţia sã declare în România veniturile respective pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
178. Contribuabilii care înceteazã sã mai aibã domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îşi au domiciliul fiscal o declaraţie de venit însoţitã de declaraţii speciale.
Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
În termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei, organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul fiscal va emite decizia de impunere şi va comunica contribuabilului eventualele sume de platã sau de restituit.
Codul fiscal:
Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
Art. 84. - (1) Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei de venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv.
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând pânã la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat pentru sponsorizarea entitãţilor nonprofit care funcţioneazã în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii sumei reprezentând pânã la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat revine organului fiscal competent.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) şi (3) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Diferenţele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anualã se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

Norme metodologice:
179. Decizia de impunere anualã se emite dupã cum urmeazã:
- pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al acestora;
- pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã sursa de venit.
180. Diferenţele de impozit pe venitul anual, calculate prin deciziile de impunere, se plãtesc la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
181. În situaţia în care organul fiscal competent constatã diferenţe de venituri supuse impunerii, se va emite o nouã decizie de impunere anualã prin care se stabilesc obligaţiile fiscale, potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XI
Proprietatea comunã şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã
Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
Art. 85. - Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinãtori legali, înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Norme metodologice:
182. Venitul net obţinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã deţinute în comun se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care titularii acestora le deţin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare specifice fiecãrui domeniu.
În cazul în care cotele-pãrţi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.
183. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe cote-pãrţi se repartizeazã între coproprietari proporţional cu cotele deţinute de aceştia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun în devãlmãşie se repartizeazã în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiţiile în care în contractul de cedare a folosinţei se menţioneazã cã partea contractantã care cedeazã folosinţa este reprezentatã de coproprietari. În condiţiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împãrţiri, se va anexa la contract un act autentificat din care sã rezulte voinţa pãrţilor.
Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã
Art. 86. - (1) Prevederile prezentului articol nu se aplicã:
- pentru asocierile fãrã personalitate juridicã prevãzute la art. 28;
- fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii fãrã personalitate juridicã;
- asocierilor cu o persoanã juridicã plãtitoare de impozit pe profit, caz în care sunt aplicabile numai reglementãrile fiscale din titlul II.
(2) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã potrivit legii, asociaţii au obligaţia sã încheie contracte de asociere în formã scrisã, la începerea activitãţii, care sã cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrţile contractante;
b) obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c) contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contribuţiei fiecãruia;
e) desemnarea asociatului care sã rãspundã pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei faţã de autoritãţile publice;
f) condiţiile de încetare a asocierii.
Contribuţiile asociaţilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie.
Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sã refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

Norme metodologice:
184. Sunt supuse obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de asociere atât asociaţiile fãrã personalitate juridicã, ale cãror constituire şi funcţionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociaţii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilã medicalã, cabinete asociate de avocaţi, societate civilã profesionalã de avocaţi, notari publici asociaţi, asociaţii în participaţiune constituite potrivit legii, cât şi orice asociere fãrã personalitate juridicã constituitã în baza Codului civil.
185. Asociatul desemnat conform prevederilor art. 86 alin. (2) lit. e) din codul fiscal are şi urmãtoarele obligaţii:
- sã asigure organizarea şi conducerea evidenţelor contabile;
- sã determine venitul net/pierderea obţinut/obţinutã în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi;
- sã depunã o declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã asociaţia îşi desfãşoarã activitatea;
- sã înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociaţiei se înţelege locul principal de desfãşurare a activitãţii asociaţiei;
- sã reprezinte asociaţia în verificãrile efectuate de organele fiscale, precum şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni, contestaţii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;
- sã rãspundã la toate solicitãrile organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cât şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfãşuratã de asociaţie;
- sã completeze Registrul pentru evidenţa aportului şi rezultatului distribuit;
- alte obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.
Codul fiscal:
(3) În cazul în care între membrii asociaţi existã legãturi de rudenie pânã la gradul al patrulea inclusiv, pãrţile sunt obligate sã facã dovada cã participã la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsã.
(4) Asocierile au obligaţia sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilt de Ministerul Finanţelor Publice, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi.

Norme metodologice:
186. Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune pânã la data de 15 martie a anului urmãtor, la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã îşi are locul principal de desfãşurare a activitãţii, o declaraţie anualã care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizatã pe asociaţie, precum şi distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de cãtre asociatul desemnat fiecãrui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde în declaraţia de venit venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei.
Codul fiscal:
(5) Venitul/pierderea anual/anualã, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare contribuţiei, conform contractului de asociere.

Norme metodologice:
187. Venitul net se considerã distribuit şi dacã acesta rãmâne la asociaţie sau este pus la dispoziţie asociaţilor.
188. În cazul modificãrii cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determinã un venit net/o pierdere intermediar/ intermediarã la sfârşitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidenţele contabile;
b) venitul net/pierderea intermediar/intermediarã se alocã fiecãrui asociat, în funcţie de cotele de participare, pânã la data modificãrii acestora;
c) la sfârşitul anului, din venitul net/pierderea anual/ anualã se deduce venitul net/pierderea intermediar/ intermediarã, iar diferenţa se alocã asociaţilor, în funcţie de cotele de participare ulterioare modificãrii acestora;
d) venitul net/pierderea anual/anualã distribuit/distribuitã fiecãrui asociat se determinã prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).
Codul fiscal:
(6) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoanã juridicã, va fi stabilit în aceeaşi manierã ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(7) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã, microîntreprindere care nu genereazã o persoanã juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activitãţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net.
(8) Impozitul reţinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã care nu genereazã o persoanã juridicã, reprezintã plata anticipatã în contul impozitului anual pe venit. Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virãrii impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaţia privind impozitul pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

Norme metodologice:
189. Persoanele fizice care obţin profituri dintr-o activitate desfãşuratã în asociere cu o persoanã juridicã românã - microîntreprindere, care nu dã naştere unei persoane juridice, au obligaţia sã asimileze acest venit distribuit din asociere venitului brut din activitãţi independente. Venitul net se determinã prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii prevãzute de lege, datorate de persoanele fizice.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XII
Aspecte fiscale internaţionale
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi independente
Art. 87. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã o activitate independentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independentã, ce este atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independentã ce este atribuibil unui sediu permanent se determinã conform art. 48, în urmãtoarele condiţii:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii acestor venituri.

Norme metodologice:
190. Pentru veniturile realizate de un nerezident din activitãţi independente atribuibile unui sediu permanent definit potrivit art. 8 din Codul fiscal, impozitul se determinã prin aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net anual impozabil aferent acestuia.
191. Pentru calculul impozitului pe veniturile din activitãţi independente, altele decât cele prevãzute la art. 52 din Codul fiscal, sumele reprezentând plãţi anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de cãtre organul fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã în întregime sau cu preponderenţã venitul.
192. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal menţionat la pct. 191 va emite decizie de impunere pentru întreaga activitate desfãşuratã în România din anul fiscal şi va elibera documentul care atestã venitul realizat şi impozitul plãtit.
Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi dependente
Art. 88. - Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã activitãţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacã se îndeplineşte cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) persoana nerezidentã este prezentã în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depãşesc 183 de zile din oricare perioadã de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauzã;
b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident;
c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România.

Norme metodologice:
193. Veniturile obţinute de persoanele fizice nerezidente din România din activitãţi dependente se impoziteazã separat pe fiecare sursã/loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 194 fiind impozit final. Dupã încheierea anului fiscal, organul fiscal va elibera documentul care sã ateste venitul realizat şi impozitul plãtit pentru anul fiscal respectiv, la cererea contribuabilului.
Profesorii şi cercetãtorii nerezidenţi care desfãşoarã o activitate în România ce depãşeşte perioada de scutire stabilitã prin convenţiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, se impun pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce depãşeşte perioada de scutire potrivit titlului III.
194. a) Veniturile din salarii realizate de persoanele fizice prevãzute la art. 88 lit. a) din Codul fiscal, care îşi desfãşoarã activitatea în România, vor fi impozitate dacã persoana fizicã este prezentã în România una sau mai multe perioade de timp ce depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã.
b) Veniturile din salarii realizate de persoane fizice nerezidente care îşi desfãşoarã activitatea în România şi sunt prezente în România o perioadã mai micã de 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã vor fi impozitate în România dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
- salariul este plãtit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
- salariul este suportat de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident îl are în România (veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România).
c) Veniturile din salarii se impoziteazã începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice, doveditã cu viza de intrare în România de pe paşaport.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care sfârşesc în anul calendaristic în cauzã. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenţã. Contribuabilul are posibilitatea sã furnizeze dovezi referitoare la prezenţa sa, pe baza datelor din documentele de transport, paşaport şi alte documente prin care se atestã intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracţiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteazã drept zi de prezenţã pentru calculul celor 183 de zile.
195. Contribuabilii prevãzuţi la pct. 194 sunt obligaţi ca în termen de 15 zile de la data începerii activitãţii sã se adreseze organului fiscal în a cãrui razã teritorialã se realizeazã venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, dupã caz, urmãtoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul care reglementeazã raportul de muncã şi traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaţi;
- certificatul de rezidenţã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã competentã a statului al cãrui rezident este sau un alt document prin care se atestã rezidenţa fiscalã, document vizat de organul fiscal al statului sãu de rezidenţã, tradus şi legalizat de organul autorizat din România;
- documentul care atestã dreptul de muncã pe teritoriul României, respectiv permisul de muncã.
Dacã persoanele fizice nerezidente nu prezintã în termenul stabilit documentele prevãzute la alineatul precedent, acestea datoreazã impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfãşurare a activitãţii. În situaţia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plãtit.
196. În cazul în care contribuabilii plãtiţi din strãinãtate de un angajator nerezident îşi prelungesc perioada de şedere în România, precum şi cei care, prin prezenţe repetate în România, totalizeazã peste 183 de zile sunt obligaţi sã înştiinţeze în scris organul fiscal competent despre depãşirea acestui termen, caz în care datoreazã impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfãşurãrii activitãţii în România.
197. În situaţia în care persoanele fizice au desfãşurat activitatea în România într-o perioadã mai micã de 183 de zile, în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauzã, şi au fost plãtite din strãinãtate, îşi prelungesc perioada de şedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfãşuratã în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioarã prelungirii şederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate.
În situaţia în care beneficiarul venitului realizeazã salariul într-o sumã globalã pe un interval de timp, dupã ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele înscrise în declaraţii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globalã a salariului declarat împãrţitã la numãrul de luni din acea perioadã.
198. Persoanele fizice care realizeazã venituri din România şi care au rezidenţã într-un stat contractant cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III din codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã sau un alt document prin care se atestã rezidenţa fiscalã.
În aceleaşi condiţii şi pentru aceleaşi categorii de venituri se impun şi persoanele fizice care realizeazã venituri din România şi sunt rezidente ale unor state cu care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri.
199. În situaţia în care existã convenţii de evitare a dublei impuneri, persoana fizicã cu dublã rezidenţã - românã şi a unui stat cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri persoana fizicã respectivã va prezenta autoritãţilor fiscale române certificatul de rezidenţã fiscalã sau un alt document prin care se atestã rezidenţa fiscalã, precum şi traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaţi.
Pentru a stabili al cãrui rezident este persoana fizicã respectivã, contribuabilul va face dovada «centrului intereselor vitale», respectiv va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestã cã veniturile obţinute în celãlalt stat sunt superioare celor realizate în România şi autoritatea fiscalã a statului respectiv îşi rezervã dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al impunerii veniturilor mondiale, caz în care impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România.
Prin documente necesare se înţelege: copiile declaraţiilor de impunere din celãlalt stat, declaraţia pe propria rãspundere privind situaţia copiilor şcolarizaţi, situaţia de avere, dupã caz, a familiei şi altele asemenea. În situaţia în care veniturile din celãlalt stat nu sunt la nivelul care sã conducã la acordarea rezidenţei fiscale în acest stat şi autoritatea fiscalã românã apreciazã cã sunt întrunite condiţiile pentru impunerea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor impune în România veniturile mondiale şi, prin schimb de informaţii, autoritãţile competente române şi din celãlalt stat se vor informa asupra acestui caz.
200. Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în strãinãtate şi care îşi menţin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în România, cât şi în strãinãtate, iar obligaţiile fiscale se exercitã direct sau, în situaţia în care nu îşi îndeplinesc obligaţiile în mod direct, prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
201. Cetãţenii strãini refugiaţi şi care sunt prezenţi în România, potrivit autorizãrilor specifice acordate, se impoziteazã pentru veniturile realizate pe teritoriul României.
Codul fiscal:
Venituri obţinute din strãinãtate altele decât cele prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f)
Art. 90. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevãzutã la art. 40 alin. (2) datoreazã impozit pentru veniturile obţinute din strãinãtate, altele decât cele prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f).
(2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii fiecãrei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din strãinãtate conform alin. (1) au obligaţia sã le declare, potrivit declaraţiei specifice, pânã la data de 15 mai a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Diferenţele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anualã, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

Norme metodologice:
202. Pentru veniturile din pensii şi sume asimilate acestora, obţinute din strãinãtate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligaţia sã completeze şi sã depunã o declaraţie specialã, respectiv «Declaraţie privind veniturile din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã».
Impozitul datorat în România se determinã prin aplicarea cotei de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunarã neimpozabilã, stabilitã potrivit prevederilor art. 69 din Codul fiscal, calculatã la nivelul anului.
Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 91. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute în prezentul articol.
(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obţinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu legal ori prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de:
1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acordã la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului impozabil din strãinãtate. În situaţia în care contribuabilul în cauzã obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţarã şi pe fiecare naturã de venit.
(4) Veniturile realizate din strãinãtate, altele decât cele prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f), de cãtre persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40 alin. (2), se supun impozitãrii în România, recunoscându-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valutã se transformã la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unitãţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţionalã a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursã într-o valutã de circulaţie internaţionalã, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursã;
b) din valuta de circulaţie internaţionalã în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţionalã a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Norme metodologice:
203. Urmãtoarele persoane fizice sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile din orice sursã, atât din România, cât şi din afara României:
- persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România;
- persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
În situaţia în care pentru venitul din strãinãtate de natura celor prevãzute la art. 41 lit. a), c) şi f) din codul fiscal statul respectiv şi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sã deducã din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru fiecare sursã de venit, în condiţiile prevãzute de Codul fiscal.
Veniturile din strãinãtate realizate de contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) din codul fiscal şi cei prevãzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi impozitul aferent, a cãrui platã în strãinãtate este atestatã cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscalã a statului strãin, de angajator sau de alt plãtitor de venituri, exprimate în unitãţile monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Naţionalã a României din anul de realizare a venitului respectiv.
204. Impozitul plãtit în strãinãtate, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România.
Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor impozabile din România şi din strãinãtate din categoriile de venituri realizate de persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) din codul fiscal şi de cele care îndeplinesc condiţia menţionatã la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
Pentru veniturile menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) din Codul fiscal, care au fost globalizate în strãinãtate, creditul fiscal extern pentru fiecare venit este limitat la impozitul pe venit calculat prin aplicarea cotei medii de impozit din strãinãtate, aplicatã asupra fiecãrei surse de venit obţinut în strãinãtate, dar nu mai mult decât cota de impozit prevãzutã la titlul III din Codul fiscal, aferentã venitului respectiv.
Cota medie de impozit se calculeazã astfel:


                               impozit plãtit în strãinãtate
    Cota medie de impozit = ───────────────────────────────────── .
                             venit global obţinut în strãinãtate



Venitul global obţinut în strãinãtate reprezintã toate categoriile de venituri care, conform legii din statul respectiv, se globalizeazã în strãinãtate.
205. Pentru veniturile realizate în strãinãtate şi care nu au fost globalizate în vederea impozitãrii, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit plãtit în strãinãtate, dar nu mai mult decât cel datorat pentru un venit similar în România, potrivit Codului fiscal.
206. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscutã care se deduce este la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate. În situaţia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai micã decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscutã reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 204.
207. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare sursã de venit. În situaţia în care contribuabilul în cauzã obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare sursã de venit şi pe fiecare ţarã.
208. În cazul veniturilor menţionate la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordã pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din strãinãtate, a cãror impunere în România este finalã, se va acorda astfel:
a) în situaţia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea prevãzutã în titlul III din codul fiscal pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevãzutã în acest titlu;
b) în situaţia în care cota de impozit este mai micã în strãinãtate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas de achitat în România se calculeazã ca diferenţã între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevãzutã la titlul III din codul fiscal şi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în strãinãtate.
Pentru veniturile menţionate la art. 41 lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal se acordã potrivit prevederilor pct. 205.
209. Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) din codul fiscal şi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfãşoarã activitate salarialã în strãinãtate şi sunt plãtite pentru activitatea salarialã desfãşuratã în strãinãtate de cãtre angajatorul român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salarialã desfãşuratã în strãinãtate.
Veniturile din salarii prevãzute la art. 41 lit. b) din Codul fiscal, care nu sunt impozabile în România, nu fac obiectul creditului fiscal extern.
210. În vederea definitivãrii impunerii, la sfârşitul anului fiscal vizat persoana în cauzã va prezenta organului fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului documentul justificativ privind venitul realizat şi impozitul plãtit, eliberat de organul abilitat din ţara în care s-a obţinut venitul, pentru acordarea creditului fiscal în condiţiile stabilite prin prezentele norme metodologice.
Cu ocazia acordãrii creditului fiscal se va stabili impozitul datorat de persoana în cauzã.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 92. - (1) Pierderile fiscale obţinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi naturã şi sursã, din strãinãtate, pe fiecare ţarã, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal.
(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru o perioadã de 5 ani fiscali consecutivi şi se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi naturã şi sursã, din statul respectiv.

Norme metodologice:
211. Regulile de report al pierderilor înregistrate din strãinãtate sunt cele prevãzute la art. 80 alin. (4) din Codul fiscal."
C. Titlul IV "Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor":
- Punctul 5 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(6) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal urmãtor. Opţiunea se exercitã pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal urmãtor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Norme metodologice:
5. În sensul alin. (4) şi (6) ale art. 104 din Codul fiscal, ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor se efectueazã începând cu anul urmãtor celui în care nu se mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la art. 103 din codul fiscal sau prin opţiune.
În sensul art. 104 alin. (6) din Codul fiscal, opţiunea se exercitã şi de cãtre contribuabilii care la data de 31 decembrie 2004 îndeplineau condiţiile pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor, prevãzute la art. 103 din Codul fiscal."
D. Titlul V "Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor strãine înfiinţate în România":
1. Punctul 3 va avea urmãtorul cuprins:
"3. Veniturile obţinute din România din prestãri de servicii de management sau de consultanţã în orice domeniu, care nu sunt efectuate în România, sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediu permanent din România al unui nerezident sunt impozabile potrivit titlului V atunci când nu sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi statul de rezidenţã al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintã documentul care atestã rezidenţa sa fiscalã."
2. La punctul 8, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"8.(1) Pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România, plãtitorii de venituri au obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursã şi virãrii lor la bugetul de stat în termenul stabilit la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal."
3. Dupã punctul 9^4 se introduc douã noi puncte, punctele 9^5 şi 9^6, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
(5) Impozitul se calculeazã, respectiv se reţine în momentul plãţii venitului şi se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul. Impozitul se calculeazã, se reţine şi se varsã, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi.

Norme metodologice:
9^5. Conversia în lei a impozitului în valutã aferent veniturilor obţinute din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ziua în care s-a plãtit venitul cãtre nerezident, şi impozitul în lei rezultat se varsã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a plãtit venitul.
9^6. Pentru impozitul în valutã aferent dobânzilor capitalizate realizate din România de nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul valutar din momentul înregistrãrii în contul curent sau în contul de depozit al titularului dobânzii capitalizate sau din momentul rãscumpãrãrii, în cazul unor instrumente de economisire, ori în momentul în care dobânda se transformã în împrumut. Impozitul în lei astfel calculat se varsã la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care s-a înregistrat venitul/rãscumpãrat instrumentul de economisire."
4. La punctul 10, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
"(3) În categoria instrumentelor/titlurilor de creanţã emise de o persoanã juridicã românã se cuprind obligaţiunile emise în lei şi în valutã, cambiile, precum şi alte asemenea instrumente/titluri de creanţã."
5. La punctul 12 alineatele (4), (5), (6) şi (7), cuvântul rambursare se înlocuieşte cu restituire, iar dupã alineatul (7) se introduce cu un nou alineat, alineatul (7^1), cu urmãtorul cuprins:
"(7^1) Restituirea impozitului plãtit în plus faţã de sarcina fiscalã rezultatã din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, coroborat cu legislaţia internã, dupã caz, se efectueazã independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plãtitor al venitului cãtre nerezident, obligat potrivit legii sã facã stopajul la sursã."
6. La punctul 12, alineatul (9) va avea urmãtorul cuprins:
"(9) Prevederile titlului V din codul fiscal se aplicã atunci când beneficiarul venitului obţinut din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului obţinut din România, rezident al unui stat cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, nu prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) ori atunci când impozitul datorat de nerezident este suportat de cãtre plãtitorul de venit."
7. La punctul 13, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie sã justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri, încheiatã între România şi statul sãu de rezidenţã, prin prezentarea certificatului de rezidenţã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã din statul respectiv. Pentru dovedirea rezidenţei se poate prezenta şi un alt document eliberat de cãtre o altã autoritate decât cea fiscalã, care are atribuţii în domeniul certificãrii rezidenţei conform legislaţiei interne a acelui stat."
8. Punctul 14 va avea urmãtorul cuprins:
"14. Ministrul finanţelor publice aprobã prin ordin macheta certificatului de rezidenţã fiscalã pentru rezidenţi români şi norme de completare a acestuia."
9. La punctul 15, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) În certificatul de rezidenţã fiscalã sau în documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1), prezentat de nerezidenţii care au obţinut venituri din România, trebuie sã se ateste cã aceştia au fost rezidenţi în statele cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obţinerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1)."
10. La punctul 15, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmãtorul cuprins:
"(4) Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţã fiscalã sau ale documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1) pentru nerezidenţi sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţã al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) trebuie sã cuprindã, în principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a autoritãţii care a emis certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1), ca de exemplu: numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscalã, menţiunea cã este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii certificatului sau a documentului."
E. Titlul VI "Taxa pe valoarea adãugatã":
1. Punctul 5 va avea urmãtorul cuprins:
"5. (1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare se considerã livrare de bunuri atunci când comisionarul acţioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã cumpãrãtor şi revânzãtor. În funcţie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul şi comisionarul îşi au stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reşedinţa obişnuitã, se disting situaţii precum:
a) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, cumpãrãtorul este o persoanã din România, înregistratã sau nu ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã - vânzãtorul face o livrare de bunuri cãtre comisionar, emite factura fiscalã şi colecteazã taxa pe valoarea adãugatã dacã operaţiunile sunt taxabile. Comisionarul poate deduce, în condiţiile legii, taxa pe valoarea adãugatã din facturile emise de comitent, apoi, la rândul sãu, face o livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, emite factura fiscalã şi colecteazã taxa pe valoarea adãgatã dacã operaţiunile sunt taxabile;
b) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este o persoanã stabilitã în strãinãtate - vânzãtorul face o livrare de bunuri cãtre comisionar, emite factura fiscalã în regim de scutire cu drept de deducere, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, comisionarul, la rândul sãu, face o livrare de bunuri cãtre cumpãrãtorul strãin, emite factura fiscalã, de asemenea în regim de scutire cu drept de deducere, dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, factura externã şi întocmeşte declaraţia vamalã de export în nume propriu, respectiv la rubrica «exportator» din declaraţia vamalã de export îşi înscrie numele sãu;
c) atunci când cumpãrãtorul din România este sau nu înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, comisionarul din România este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, acesta din urmã emite factura externã pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmeşte declaraţia vamalã de import în nume propriu, poate deduce în condiţiile legii taxa pe valoarea adãugatã înscrisã în declaraţia vamalã de import pentru operaţiunile taxabile, apoi face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, colecteazã taxa pe valoarea adãugatã dacã operaţiunile sunt taxabile şi emite facturã fiscalã cãtre cumpãrãtor.
(2) Conform reglementãrilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operaţiunilor efectuate de comisionar."
2. La punctul 6, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social al unei societãţi comerciale, efectuat între douã persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, în situaţia în care beneficiarul are drept de deducere integralã a taxei pe valoarea adãugatã. Persoana impozabilã care a adus aportul în naturã are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal. În sensul alin. (8) al art. 128 din Codul fiscal, aportul în naturã cuprinde şi activele necorporale care sunt aduse ca aport în naturã."
3. La punctul 8, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Este consideratã prestare de servicii, conform art. 129 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuatã de comisionari care acţioneazã în numele şi în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice, comisionarul care acţioneazã în numele şi în contul comitentului este persoana care acţioneazã în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care comisionarul intermediazã livrãri de bunuri, în funcţie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul şi comisionarul îşi au stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reşedinţa obişnuitã, se disting situaţii precum:
a) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul din România este sau nu înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor pentru care emite factura fiscalã direct pe numele cumpãrãtorului, colecteazã taxa pe valoarea adãugatã dacã operaţiunile sunt taxabile, iar comisionarul se considerã cã realizeazã o prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura fiscalã numai pentru comisionul sãu, care reprezintã contravaloarea serviciului de intermediere prestat cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul, colecteazã taxa pe valoarea adãugatã dacã operaţiunile sunt taxabile;
b) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul emite factura fiscalã pentru livrarea de bunuri cãtre cumpãrãtor, în regim de scutire cu drept de deducere, dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, este înscris în declaraţia vamalã de export la rubrica «exportator», iar comisionarul, care face prestarea de serviciu, emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul, de asemenea în regim de scutire cu drept de deducere, dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege;
c) atunci când cumpãrãtorul din România este sau nu înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, comisionarul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, cumpãrãtorul primeşte factura externã emisã de vânzãtor pe numele sãu, întocmeşte declaraţia vamalã de import în nume propriu, iar comisionarul, care face prestarea de serviciu de intermediere, emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul, aplicând regimul de scutire cu drept de deducere dacã îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege."
4. Dupã punctul 16^1 se introduce un nou punct, punctul 16^2, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru importul de bunuri
Art. 136. - În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data când se genereazã drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislaţiei vamale în vigoare.

Norme metodologice:
16^2. În cazul importurilor de bunuri care sunt plasate în regimul de antrepozit fiscal prevãzut la art. 163 lit. c) din Codul fiscal, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã aferentã accizei, care, potrivit art. 139 alin. (1) din Codul fiscal, este cuprinsã în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã, intervine la data la care acciza este exigibilã."
5. Punctul 19 va avea urmãtorul cuprins:
"19. Baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare se determinã integral la livrarea bunurilor şi/sau prestarea serviciilor. În cazul livrãrilor de bunuri cu plata în rate în factura fiscalã se înscriu baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, integral. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor care nu au ajuns la scadenţã se înregistreazã în contul 4428 "T.V.A. neexigibilã", urmând ca, pe mãsurã ce aceasta devine exigibilã, sã fie înregistratã în creditul contului 4427 "T.V.A. colectatã" prin debitul contului 4428 "T.V.A. neexigibilã", cu excepţia livrãrilor de bunuri prevãzute la art. 160^1 din Codul fiscal, pentru care se aplicã prevederile pct. 65^1. Pentru livrãri cu plata în rate contractate în valutã cu decontare în lei sau în valutã, se aplicã şi prevederile pct. 18."
6. La punctul 23, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"23. (1) Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 138 lit. d) din Codul fiscal, este efectuatã de furnizori/prestatori şi este permisã numai în situaţia în care data declarãrii falimentului beneficiarilor intervine dupã data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile fiscale emise înainte de aceastã datã, dacã contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adãugatã aferentã consemnatã în aceste facturi nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. În accepţiunea Codului fiscal, data declarãrii falimentului este data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti finale de închidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, hotãrâre rãmasã definitivã şi irevocabilã. Beneficiarii au obligaţia sã ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial, potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6) din prezentele norme metodologice, numai pentru operaţiunile prevãzute la art. 138 lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal."
7. Punctul 52 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Perioada fiscalã
Art. 146 - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãşit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.
(3) Persoanele impozabile care se încadreazã în prevederile alin. (2) au obligaţia de a depune la organele fiscale teritoriale, pânã la data de 25 februarie, o declaraţie în care sã menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.
(4) Persoanele impozabile care iau fiinţã în cursul anului trebuie sã declare, cu ocazia înregistrãrii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeazã sã o realizeze în cursul anului, iar dacã aceasta nu depãşeşte 100.000 euro inclusiv, au obligaţia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiinţãrii. Dacã cifra de afaceri obţinutã în anul înfiinţãrii este mai mare de 100.000 euro, în anul urmãtor perioada fiscalã va fi luna calendaristicã, conform alin. (1), iar dacã cifra de afaceri obţinutã nu depãşeşte 100.000 euro inclusiv, perioada fiscalã va fi trimestrul, urmând ca persoana impozabilã sã se conformeze prevederilor alin. (3).
.................................................................
Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã
Art. 148. - (1) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã operaţiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferenţã denumitã taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.

Norme metodologice:
52. (1) În perioada fiscalã de raportare se deduce taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii care devine exigibilã în acea perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii, exigibilã în perioada fiscalã de raportare, pentru care nu s-au primit documente de justificare a deducerii pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea adãugatã, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale urmãtoare. Nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã în perioada fiscalã de raportare dacã exigibilitatea intervine într-o perioadã fiscalã viitoare.
(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii se reflectã în contul 4426 «T.V.A. deductibilã», indiferent dacã sunt destinate realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, total sau parţial conform pro rata, sau de operaţiuni care nu dau drept de deducere. Dupã întocmirea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, diferenţele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicãrii pro rata conform art. 147 alin. (5) din codul fiscal sau taxa pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibilã conform art. 147 alin. (4) din codul fiscal se înregistreazã pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:



                           635  =  4426
    "Cheltuieli cu impozite            "T.V.A.
    şi taxe datorate bugetului         deductibilã"
    de stat"



(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie sã colecteze într-o perioadã fiscalã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeaşi perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii, care este exigibilã în perioada fiscalã de raportare, dar nu a fost evidenţiatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile perioadelor fiscale urmãtoare.
(4) În cazul persoanelor impozabile, pentru care perioada fiscalã este trimestrul, jurnalele de vânzãri şi cumpãrãri se totalizeazã numai la sfârşitul fiecãrui trimestru. Conturile de taxã pe valoarea adãugatã nu se închid la fiecare sfârşit de lunã, ci numai la sfârşitul unui trimestru care reprezintã perioada fiscalã în scopul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã. Taxa de platã şi suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã se determinã la finele perioadei fiscale, respectiv a trimestrului. Cifra de afaceri care serveşte drept referinţã la aplicarea alin. (2) al art. 146 din codul fiscal este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv avansurile încasate în anul precedent pentru astfel de operaţiuni."
8. Dupã punctul 52 se introduce un nou punct, punctul 52^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt
Art. 147 [...]
(7) Pro-rata se determinã ca raport între: veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora, la numãrãtor, iar la numitor veniturile de la numãrãtor plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugã alocaţiile, subvenţiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finanţãrii de activitãţi scutite fãrã drept de deducere sau care nu intrã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Se exclud din calculul pro-rata veniturile financiare, dacã acestea sunt accesorii activitãţii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatori stabiliţi în strãinãtate, astfel cum sunt definiţi la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã. Pro-rata se determinã anual, situaţie în care elementele prevãzute la numitor şi numãrãtor sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin excepţie, aceasta poate fi determinatã lunar sau trimestrial, dupã caz, conform alin. (13), situaţie în care elementele prevãzute la numitor şi numãrãtor sunt cele efectiv realizate în cursul fiecãrei luni, respectiv trimestru.

Norme metodologice:
52^1. În sensul alin. (7) al art. 147 din Codul fiscal, prin venituri financiare nu se înţelege veniturile financiare din punct de vedere contabil, ci veniturile din operaţiunile financiare şi bancare prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal."
9. La punctul 54 alineatul (7), litera f) va avea urmãtorul cuprins:
"f) cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicatã sau menţiunile: «scutit cu drept de deducere», «scutit fãrã drept de deducere», «neimpozabil», «supus regulilor speciale», dupã caz. Pentru operaţiunile supuse taxãrii inverse se menţioneazã obligatoriu «taxare inversã»;"
10. La punctul 56, alineatul (3) va avea urmãtorul cuprins:
"(3) În cazul persoanelor ale cãror operaţiuni au fost scutite fãrã drept de deducere prin lege şi ulterior devin taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere în acelaşi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate numai operaţiunile efectuate de la data la care prin lege operaţiunile sunt taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct operaţiunile scutite fãrã drept de deducere sunt cele prevãzute de lege, exclusiv cele realizate în regimul special de scutire. Pentru depãşirea plafonului se ia în calcul numai suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii taxabile, inclusiv operaţiunile scutite cu drept de deducere, exclusiv avansurile încasate pentru operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere înainte de efectuarea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii."
11. Punctele 58 şi 59 vor avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Facturile fiscale
Art. 155. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, are obligaţia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, precum şi contribuabilii inactivi, ale cãror certificate de înregistrare fiscalã au fost suspendate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale şi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre altã persoanã, în orice documente emise. În situaţia în care contribuabilii inactivi menţionaţi emit facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, beneficiarii nu au dreptul sã îşi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în documentele respective. Prin norme se stabilesc situaţiile în care factura fiscalã poate fi emisã şi de altã persoanã decât cea care efectueazã livrarea de bunuri. Persoanele impozabile cu regim mixt nu au obligaţia sã emitã facturi fiscale pentru operaţiunile scutite fãrã drept de deducere sau care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã; în funcţie de specificul activitãţii, acestea pot emite alte documente prevãzute de lege pentru operaţiunile scutite fãrã drept de deducere sau care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. În situaţia în care persoanele impozabile cu regim mixt utilizeazã factura fiscalã pentru evidenţierea livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii scutite fãrã drept de deducere sau care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, acestea au obligaţia sã înscrie în dreptul operaţiunii menţiunea «scutit fãrã drept de deducere» sau «neimpozabil».
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii, cel mai târziu pânã la finele lunii în care prestarea a fost efectuatã.

Norme metodologice:
58. (1) Transferul proprietãţii bunurilor în executarea creanţelor, în situaţia în care bunurile au fost predate pe bazã de înţelegere între debitor şi creditor, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre debitor, dacã operaţiunea constituie livrare de bunuri.
(2) În cazul bunurilor supuse executãrii silite, care sunt valorificate prin organele de executare silitã, dacã operaţiunea constituie livrare de bunuri, organelor de executare silitã le revine obligaţia întocmirii facturii fiscale de executare silitã. Originalul facturii fiscale de executare silitã se transmite cumpãrãtorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit. Prin organe de executare silitã se înţelege persoanele abilitate prin lege sã efectueze procedura de executare silitã.
(3) Dacã organul de executare silitã încaseazã contravaloarea bunurilor inclusiv taxa pe valoarea adãugatã de la cumpãrãtor sau de la adjudecatar, are obligaţia sã vireze taxa pe valoarea adãugatã încasatã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacã, potrivit legii, cumpãrãtorul sau adjudecatarul are obligaţia sã plãteascã la unitãţile Trezoreriei Statului taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor cumpãrate, organului de executare silitã nu-i mai revin obligaţii referitoare la plata taxei pe valoarea adãugatã. Dacã prin contract se prevede cã plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adãugatã se vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor, de cãtre organul de executare silitã sau, dupã caz, de cumpãrãtor/ adjudecatar. Organul de executare silitã sau, dupã caz, cumpãrãtorul/adjudecatarul transmite o copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adãugatã debitorului executat silit. Prevederile acestui alineat nu se aplicã pentru bunurile prevãzute la art. 160^1 din Codul fiscal, taxa pe valoarea adãugatã fiind evidenţiatã potrivit prevederilor pct. 65^1.
(4) Organele de executare silitã înregistreazã taxa pe valoarea adãugatã din facturile fiscale de executare silitã emise în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adãugatã. Dacã organul de executare silitã este persoanã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu va evidenţia în decontul de taxã pe valoarea adãugatã operaţiunile respective.
(5) În situaţia în care valorificarea bunurilor supuse executãrii silite a fost realizatã prin organele de executare silitã, debitorul executat silit trebuie sã înregistreze în evidenţa proprie operaţiunea de livrare de bunuri pe baza facturii fiscale de executare silitã transmise de organele de executare silitã, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã. În situaţia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de platã a taxei valoarea adãugatã transmis de organele de executare silitã, debitorul executat silit evidenţiazã suma achitatã, cu semnul minus, în decontul de taxã pe valoarea adãugatã la rândul de regularizãri din rubrica «Taxa pe valoarea adãugatã colectatã» a decontului. Prevederile acestui alineat nu se aplicã pentru bunurile prevãzute la art. 160^1 din Codul fiscal, taxa pe valoarea adãugatã fiind evidenţiatã potrivit prevederilor pct. 65^1.
(6) Cumpãrãtorii/adjudecatarii justificã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pe baza facturilor fiscale de executare silitã. În situaţia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se deduce la data stabilitã pentru plata ratelor. Pentru bunurile prevãzute la art. 160^1 din codul fiscal se aplicã corespunzãtor normelor de aplicare prevãzute la pct. 65^1.
59. (1) Persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu au dreptul sã emitã facturi fiscale şi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii cãtre altã persoanã în documentele emise. Orice persoanã care încalcã aceste prevederi trebuie sã vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxã nedatoratã.
Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul statului a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie sã justifice cã taxa pe valoarea adãugatã a fost plãtitã la bugetul de stat de cãtre furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat nu se aplicã pentru contribuabilii inactivi, ale cãror certificate de înregistrare fiscalã au fost suspendate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(2) Pentru prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 155 alin. (4), (5) şi (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligaţi sã emitã facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu pânã la finele lunii în care prestarea a fost efectuatã. Pentru prestãrile de servicii decontate pe bazã de situaţii de lucrãri, cum sunt cele de construcţii-montaj, consultanţã, cercetare, expertize şi altele asemenea, data efectuãrii prestãrii de servicii se considerã a fi data la care sunt întocmite situaţiile de lucrãri şi, dupã caz, data acceptãrii de cãtre beneficiar a situaţiilor de lucrãri.
(3) În cazul livrãrii de bunuri imobile, data livrãrii, respectiv data la care se emite factura fiscalã, este consideratã data la care toate formalitãţile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor. Orice facturare efectuatã înainte de îndeplinirea formalitãţilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor se considerã facturare de avansuri, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri imobile."
12. Dupã punctul 65 se introduce un nou punct, punctul 65^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Mãsuri de simplificare
Art. 160^1 - (1) Furnizorii şi beneficiarii bunurilor prevãzute la alin. (2) au obligaţia sã aplice mãsurile de simplificare prevãzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie pentru aplicarea mãsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul sã fie înregistraţi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Bunurile pentru care se aplicã mãsurile simplificate sunt:
a) deşeurile şi resturile de metale feroase şi neferoase, precum şi materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicatã, cu modificãrile ulterioare;
b) terenurile de orice fel;
c) clãdirile de orice fel sau pãrţi de clãdire. Este consideratã clãdire orice construcţie legatã nemijlocit de sol;
d) materialul lemnos. Prin normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se vor nominaliza bunurile care se încadreazã în categoria materialului lemnos;
e) animalele vii.
(3) Pe facturile emise pentru livrãrile de bunuri prevãzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi sã înscrie menţiunea «taxare inversã». Furnizorii şi beneficiarii evidenţiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor livrãri, respectiv achiziţii, în jurnalele de vânzãri şi de cumpãrãri concomitent şi o înscriu în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât şi ca taxã deductibilã, fãrã a avea loc plãţi efective între cele douã unitãţi în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Beneficiarii care sunt plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã şi prevederile art. 147, în funcţie de destinaţia pe care o dau achiziţiilor respective. Furnizorii deduc integral taxa pe valoarea adãugatã la nivelul taxei colectate pentru livrãrile de bunuri pentru care au aplicat menţiunea «taxare inversã», chiar dacã sunt plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt.
(5) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii. În situaţia în care furnizorul nu a menţionat «taxare inversã» în facturile fiscale emise pentru bunurile care se încadreazã la alin. (2), beneficiarul este obligat sã aplice taxare inversã, respectiv sã nu facã plata taxei pe valoarea adãugatã cãtre furnizor, sã înscrie din proprie iniţiativã menţiunea «taxare inversã» în factura fiscalã şi sã îndeplineascã obligaţiile prevãzute la alin. (3).

Norme metodologice:
65^1. - (1) Condiţia obligatorie prevãzutã la art. 160^1 alin. (1) din Codul fiscal, pentru aplicarea mãsurilor de simplificare, respectiv a taxãrii inverse, este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul sã fie persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Nu se aplicã taxare inversã în cazul în care vânzãtorul sau cumpãrãtorul nu este persoanã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, pentru aceste operaţiuni aplicându-se regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã. Înregistrarea contabilã 4426=4427 atât la cumpãrãtor, cât şi la furnizor este denumitã autolichidarea taxei pe valoarea adãugatã. În cazul vânzãtorului, deducerea taxei pe valoarea adãugatã la nivelul taxei colectate este similarã cu încasarea acesteia, iar la cumpãrãtor, colectarea taxei pe valoarea adãugatã la nivelul taxei înscrise în factura de achiziţii este echivalentã cu plata acesteia. Taxarea inversã se poate aplica la fiecare stadiu al circuitului economic, indiferent prin câte verigi se trece, dar se stopeazã atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 160^1 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv când una dintre pãrţi nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. De exemplu, în cazul unei clãdiri cumpãrate de o persoanã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã de la un alt plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, se aplicã taxare inversã, dar în situaţia în care clãdirea ori o parte de clãdire este vândutã unei persoane fizice sau oricãrei alte entitãţi neînregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu se mai aplicã taxarea inversã, ci regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã, respectiv furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã şi are dreptul s-o încaseze de la cumpãrãtor.
(2) Bunurile care se încadreazã în categoria material lemnos, prevãzute la art. 160^1 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, sunt urmãtoarele: masa lemnoasã pe picior, precum şi materialul lemnos prevãzut la art. 2 lit. a) din Normele privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 427/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În înţelesul titlului VI din Codul fiscal, prin clãdire se înţelege orice construcţie legatã nemijlocit de sol, având una sau mai multe încãperi, şi care serveşte la adãpostirea de oameni, de animale şi/sau de bunuri mobile corporale. Prevederile art. 160^1 din codul fiscal se aplicã numai pentru livrarea ca atare a unei clãdiri sau a unei pãrţi de clãdire, dar nu se aplicã pentru contractele de construcţii-montaj având ca obiect construirea unei clãdiri sau a unei pãrţi de clãdire, în acest caz lucrãrile de construcţii-montaj fiind considerate prestãri de servicii.
(4) Sunt considerate pãrţi de clãdire în sensul art. 160^1 din Codul fiscal, acele componente ale unui bun imobil care îndeplinesc cerinţele stipulate la alin. (3). Nu se considerã a fi pãrţi de clãdire bunurile mobile corporale care sunt utilizate pentru realizarea unei clãdiri, cum ar fi: ascensoarele, ferestrele, aparatele de aer condiţionat, orice alte materiale utilizate pentru construcţia unei clãdiri. Exemplu: dacã bunul imobil este un bloc de locuinţe, fiecare apartament sau palier de apartamente este la rândul lui o parte componentã a clãdirii.
(5) Avansurilor încasate pânã la data de 31 decembrie 2004 inclusiv pentru livrãrile de bunuri prevãzute la art. 160^1 alin. (2) din codul fiscal li se aplicã regimul fiscal privind taxa pe valoarea adãugatã, în vigoare la data încasãrii avansului. Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plãţi în avans se realizeazã potrivit pct. 61. Operaţiunea de regularizare a avansurilor nu afecteazã aplicarea taxãrii inverse la data facturãrii livrãrii bunurilor. Exemplu: avans încasat pentru livrare de clãdire în luna decembrie 2004 - 119 milioane lei (din care T.V.A. 19 milioane lei).


    Înregistrãri contabile la furnizor:

    5121 = %        119 milioane lei


419 100 milioane lei
4427 19 milioane lei

Înregistrãri contabile la beneficiar:

% = 5121 119 milioane lei
----------------
4426 19 milioane lei
409 100 milioane lei


Bunul este livrat în ianuarie 2005 cu o valoare de 1.000 milioane lei plus T.V.A. 190 milioane lei. La data livrãrii se efectueazã regularizarea avansului şi se efectueazã înregistrãrile contabile:


    La furnizor:

    411 = 7xx    1.000 milioane lei
    4426 = 4427  171 milioane lei (190 milioane lei - 19 milioane lei
                     care au fost şi rãmân colectate)
    419 = 411    100 milioane lei

    La beneficiar:
    2xx = 404    1.000 milioane lei
    4426 = 4427  171 milioane lei (190 milioane lei - 19 milioane lei
                     care au fost şi rãmân deduse)
    404 = 409    100 milioane lei


(6) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri prevãzute la art. 160^1 alin. (2) din Codul fiscal, efectuate cu plata în rate pânã la data de 31 decembrie 2004 inclusiv, se regularizeazã astfel: furnizorii, respectiv beneficiarii, storneazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor a cãror scadenţã intervine dupã data de 1 ianuarie 2005, înregistratã în contul 4428 în corespondenţã cu contul de clienţi, respectiv de furnizori, urmând sã efectueze la fiecare datã stipulatã în contract pentru plata ratelor înregistrarea contabilã 4426 = 4427 cu suma taxei pe valoarea adãugatã aferentã fiecãrei rate.
(7) În cazul avansurilor încasate dupã data de 1 ianuarie 2005 pentru livrãrile de bunuri prevãzute la art. 160^1 alin. (2) din Codul fiscal, facturile fiscale emise de cãtre furnizori se întocmesc ca şi pentru orice altã operaţiune taxabilã, având în plus menţiunea "taxare inversã". Taxa pe valoarea adãugatã se aplicã asupra sumei încasate în avans şi se înscrie în factura fiscalã, fãrã sã fie achitatã de beneficiar. Totalul de platã al facturii fiscale de avans va fi mai mare decât avansul încasat cu suma taxei pe valoarea adãugatã aferente. Pentru valoarea avansului, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, furnizorii vor efectua înregistrãrile contabile obişnuite pentru aceastã operaţiune, iar pentru suma taxei pe valoarea adãugatã vor înregistra contabil 4426 = 4427. Factura fiscalã se înregistreazã atât în jurnalul de vânzãri, cât şi în jurnalul de cumpãrãri, sumele fiind preluate corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã. Exemplu: avans încasat pentru o livrare de teren în sumã de 100 milioane lei. Factura fiscalã se emite în termenul prevãzut de lege pentru suma de 100 milioane lei plus T.V.A. 19%, respectiv 19 milioane lei. Suma de 19 milioane lei, reprezentând T.V.A., nu a fost încasatã de la beneficiar, dar se factureazã acestuia.
(8) Livrãrile de bunuri prevãzute la art. 160^1 alin. (2) din Codul fiscal, efectuate dupã data de 1 ianuarie 2005, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre furnizori, care se întocmesc ca şi pentru orice altã operaţiune taxabilã, respectiv vor conţine şi baza de impozitare, şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, având în plus menţiunea "taxare inversã". Pentru valoarea bunurilor fãrã taxa pe valoarea adãugatã, furnizorii vor efectua înregistrãrile contabile obişnuite pentru aceastã operaţiune, iar pentru suma taxei pe valoarea adãugatã vor înregistra contabil 4426 = 4427. Furnizorii nu încaseazã taxa pe valoarea adãugatã înscrisã în factura fiscalã de la beneficiari, deşi aceasta figureazã în totalul de platã al facturii fiscale. Factura fiscalã se înregistreazã atât în jurnalul de vânzãri, cât şi în jurnalul de cumpãrãri, sumele fiind preluate corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã. Furnizorii deduc integral taxa pe valoarea adãugatã la nivelul taxei colectate din facturile fiscale emise pentru livrãrile de bunuri pentru care au aplicat menţiunea «taxare inversã», chiar dacã sunt plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt. Exemplu: o persoanã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã livreazã o clãdire în valoare de 100 milioane lei. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã este de 19 milioane lei. Totalul de platã al facturii fiscale este de 119 milioane lei. Înregistrãrile contabile la furnizor:

411 = 7xx 100 milioane lei
4426 = 4427 19 milioane lei (nu se încaseazã de la beneficiar).

(9) Beneficiarii vor efectua înregistrãrile contabile obişnuite pentru o achiziţie de bunuri sau pentru un avans, dupã caz, pentru valoarea bunurilor sau, dupã caz, a avansului, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, iar pentru suma taxei pe valoarea adãugatã din factura fiscalã se efectueazã înregistrarea 4426 = 4427. Factura fiscalã se înregistreazã atât în jurnalul de vânzãri, cât şi în jurnalul de cumpãrãri, sumele fiind preluate corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(10) Beneficiarii care sunt plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã şi prevederile art. 147 din Codul fiscal, în funcţie de destinaţia pe care o dau prestãrilor, respectiv: dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal, nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal, deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaţiuni care nu dau drept de deducere, cât şi de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal, deduc taxa pe valoarea adãugatã rezultatã din aplicarea pro rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2). Pe exemplul prezentat la alin. (8) beneficiarul efectueazã urmãtoarele înregistrãri contabile:
2xx = 404 100 milioane lei
(11) În cazul vânzãrilor de bunuri cu plata în rate, realizate dupã data de 1 ianuarie 2005, în factura fiscalã se înscriu baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, integral. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor care nu au ajuns la scadenţã nu se înregistreazã contabil. Pe mãsurã ce taxa aferentã ratelor devine exigibilã se efectueazã înregistrarea contabilã 4426 = 4427. Pentru livrãri cu plata în rate contractate în valutã cu decontare în lei sau în valutã, se aplicã şi prevederile pct. 18.
(12) În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificãrilor efectuate, constatã cã pentru bunurile prevãzute la art. 160^1 alin. (2) din codul fiscal nu au fost aplicate mãsurile de simplificare prevãzute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrãrii contabile 4426 = 4427 şi înregistrarea în decontul de taxã pe valoarea adãugatã întocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizãri. În situaţia în care beneficiarii sunt persoane impozabile mixte, iar bunurile achiziţionate sunt destinate realizãrii atât de operaţiuni cu drept de deducere, cât şi fãrã drept de deducere, suma taxei pe valoarea adãugatã deductibilã se va determina pe baza pro rata de la data efectuãrii achiziţiei bunurilor supuse taxãrii inverse şi se va înscrie în rândul de regularizãri din decont, care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada curentã."
F. Titlul VII "Accize":
1. Dupã punctul 4 se introduc douã noi puncte, punctele 4^1 şi 4^2, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Art. 168 [...]
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplicã pentru ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodãriilor individuale, în condiţiile stabilite prin norme.

Norme metodologice:
4^1. (1) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu pot fi produse în gospodãriile individuale deţinãtoare de cazane proprii sau în antrepozite fiscale de producţie.
(2) Ţuica şi rachiurile de fructe care pot fi produse în afara antrepozitului fiscal sunt cele obţinute de gospodãriile individuale care deţin în proprietate materia primã şi cazanele de fabricaţie, produse care sunt destinate consumului propriu al acestora.
Codul fiscal:
Alcool etilic
Art. 173. [...]
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor ţuica şi rachiurile de fructe fabricate de persoana fizicã şi consumate de cãtre aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia sã nu fie vândute.

Norme metodologice:
4^2. (1) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodãriilor individuale sunt exceptate de la plata accizelor în limita cantitãţii de 300 de litri cu concentraţia alcoolicã de 40% în volum pentru fiecare gospodãrie individualã/an, indiferent de locul în care este realizatã aceastã producţie.
(2) În toate situaţiile cantitatea de ţuicã şi rachiuri de fructe, care depãşeşte limita de producţie neaccizabilã prevãzutã la alin. (1), este supusã accizelor legale în vigoare."
2. La punctul 6, dupã alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu urmãtorul cuprins:
"(8) Antrepozitarul autorizat pentru producţie de ţigarete sau importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţã la producţia sau importul unui anumit sortiment de ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt autoritãţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare, pe o perioadã de 3 luni, preţurile aferente acestor sortimente, în declaraţia preţurilor maxime de vânzare cu amãnuntul."
3. Punctul 7 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare

Reguli generale
Art. 178. [...]
(3) Produsele accizabile supuse marcãrii, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile. [...]
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreazã uleiuri minerale cãtre avioane şi nave sau furnizeazã produse accizabile din magazinele duty-free.
(7) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) bãuturile alcoolice supuse sistemului de marcare.

Norme metodologice:
7. (1) Se pot autoriza ca antrepozite fiscale de depozitare a bãuturilor alcoolice supuse sistemului de marcare numai locurile în care se depoziteazã strict produsele aparţinând antrepozitarului autorizat pentru producţia de astfel de produse.
(2) Antrepozitele fiscale pentru uleiurile minerale pot livra în regim de scutire directã cãtre persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru încãlzit, în baza autorizaţiei de utilizator final, precum şi gaze petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz pentru consum casnic.
(3) Magazinele autorizate potrivit legii sã comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate cu antrepozitele fiscale. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datoreazã accize."
4. La punctul 8, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:
"(4) În cazul producţiei de uleiuri minerale, antrepozitarul autorizat propus trebuie sã depunã documentaţia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, dupã ce a fost avizatã de Ministerul Economiei şi Comerţului din punct de vedere tehnic şi dupã ce lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul de fabricaţie, domeniul de utilizare şi acciza propusã pentru fiecare produs a fost verificatã şi avizatã de Autoritatea Naţionalã a Vãmilor din punct de vedere al încadrãrii pe poziţii tarifare."
5. La punctul 8, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu urmãtorul cuprins:
"(4^1) Prevederile alin. (4) vor fi aplicate oricãrui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie."
6. La punctul 8, alineatul (7) va avea urmãtorul cuprins:
"(7) În acţiunea de verificare autoritatea fiscalã poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, dupã caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecãrui solicitant."
7. La punctul 9, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitãţile minime lunare de produse accizabile ce urmeazã a fi depozitate în acest loc depãşesc limitele prevãzute mai jos:
- bere - 75.000 litri;
- vinuri - 12.000 litri;
- bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri - 12.000 litri;
- bãuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic - 18.000 litri alcool pur;
- produse intermediare - 100.000 litri."
8. Dupã punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 9^1, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Art. 180 [...]
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât sã se previnã scoaterea produselor accizabile din acest loc fãrã plata accizelor. Locul trebuie sã fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar activitatea ce se desfãşoarã în acest loc sã fie independentã de alte activitãţi desfãşurate de societatea care solicitã autorizarea ca antrepozit fiscal. Locul trebuie sã beneficieze de contorizare individualã a utilitãţilor necesare desfãşurãrii activitãţii. Locurile destinate producţiei de alcool etilic, de distilate şi de bãuturi alcoolice trebuie sã fie dotate cu mijloace de mãsurare legale pentru determinarea cantitãţii şi concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã. Locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primã, trebuie sã fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a cãilor de acces în antrepozitul fiscal. Locurile destinate producţiei de uleiuri minerale trebuie sã fie dotate cu mijloace de mãsurare a debitului volumic sau masic.

Norme metodologice:
9^1. Stocarea imaginilor culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minimum 10 zile."
9. Dupã punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11^1, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Art. 183 [...]
i^1) sã înştiinţeze autoritatea fiscalã competentã despre orice modificare adusã datelor iniţiale în baza cãrora a fost emisã autorizaţia de antrepozit fiscal, în termen de 15 zile de la data înregistrãrii modificãrii;
i^2) pentru producţia de alcool, distilate şi bãuturi alcoolice distilate sã depunã la autoritatea fiscalã competentã certificatul ISO 9001, în condiţiile stabilite prin norme.

Norme metodologice:
11^1. Toate antrepozitele fiscale de alcool, distilate şi bãuturi alcoolice distilate sunt obligate sã depunã la autoritatea fiscalã centralã certificatul ISO 9001, în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei."
10. La punctul 12, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:
"(6) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia deţinerii autorizaţiei de mediu."
11. Dupã punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 12^1, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Revocarea şi anularea autorizaţiei
Art. 185. [...]
(4) Dacã autoritatea fiscalã competentã hotãrãşte suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal, aceasta va trimite cãtre antrepozitarul deţinãtor al autorizaţiei o notificare cu privire la aceastã decizie. [...]
(8) Antrepozitarii autorizaţi, cãrora le-a fost suspendatã, revocatã sau anulatã autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendãrii, revocãrii ori anulãrii autorizaţiei, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autoritãţii fiscale competente, în condiţiile prevãzute de norme.

Norme metodologice:
12^1. (1) În toate situaţiile, cu excepţia celei prevãzute la art. 244 din Codul fiscal, mãsura suspendãrii, revocãrii sau anulãrii autorizaţiilor se va dispune de cãtre comisia instituitã în cadrul autoritãţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au constatat încãlcãri ale prevederilor legale.
(2) Actele de control vor fi înaintate, în termen de douã zile lucrãtoare de la finalizare, comisiei instituite în cadrul autoritãţii fiscale centrale, care va analiza propunerea organului de control şi va dispune în consecinţã.
(3) Decizia comisiei instituite în cadrul autoritãţii fiscale centrale va fi comunicatã antrepozitarului autorizat sancţionat şi organului fiscal teritorial.
(4) În situaţia suspendãrii autorizaţiei, aceasta atrage suspendarea activitãţii şi, dupã caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuatã de organul fiscal teritorial în a cãrui razã îşi desfãşoarã activitatea antrepozitarul autorizat.
(5) Antrepozitarii autorizaţi a cãror autorizaţie a fost suspendatã, revocatã sau anulatã pot sã valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul comisiei instituite în cadrul autoritãţii fiscale centrale."
12. La punctul 14, ultima tezã a alineatului (8) va avea urmãtorul cuprins:
"(8) [...] Modelul borderoului de achiziţii este cel prezentat în <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile."
13. La punctul 15, dupã alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu urmãtorul cuprins:
"(7) Dovada constituirii garanţiei de cãtre antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat va fi reprezentatã de confirmarea scrisã a autoritãţii fiscale teritoriale privind garanţia depusã, în conformitate cu prevederile art. 183 lit. a) din Codul fiscal."
14. Punctul 19 va avea urmãtorul cuprins:
"19. (1) Orice plãtitor de accizã, care livreazã produse accizabile cãtre o altã persoanã, are obligaţia de a emite cãtre aceastã persoanã o facturã. Acest document nu poate fi mai vechi de 6 zile de la data efectuãrii livrãrii.
(2) Facturile se emit pe formulare standard sau pe formulare speciale.
(3) Factura fiscalã specialã se utilizeazã numai de cãtre antrepozitarii autorizaţi sau de importatorii autorizaţi de ţigarete, iar modelul acesteia este cel prevãzut în anexa nr. 10.
(4) Pentru livrãrile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrãrilor în regim suspensiv, factura trebuie sã cuprindã valoarea accizei sau, dacã nu se datoreazã accize în urma unei scutiri, menţiunea «scutit de accize».
(5) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligaţia de a pãstra un exemplar din fiecare facturã şi de a prezenta acest exemplar la cererea autoritãţilor fiscale.
(6) În cazul produselor accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele circulã în regim suspensiv, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de producţie cãtre alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat se face pe baza avizului de însoţire, în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantitãţilor de produse accizabile transferate.
(7) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiazã distinct se utilizeazã şi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilã la momentul ieşirii din regimul suspensiv, fãrã a interveni schimbul de proprietate. Prin ieşire din regim suspensiv se înţelege şi cazurile în care produsele accizabile sunt transferate cãtre un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în aceeaşi locaţie fizicã sau la aceeaşi adresã cu spaţiul de producţie.
(8) În situaţiile prevãzute la alin. (6) şi (7) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor menţiona cuvintele «accize plãtite».
(9) Mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţitã întotdeauna de documentul administrativ de însoţire. În cazul deplasãrii produselor accizabile de la un birou vamal de intrare în România sau de la o gospodãrie individualã cãtre un antrepozit fiscal, acestea trebuie sã fie însoţite de declaraţia vamalã sau de borderoul de achiziţii, care au menţionate în partea superioarã «utilizat ca document administrativ de însoţire».
(10) Facturile fiscale speciale pentru ţigarete şi documentul administrativ de însoţire sunt documente cu regim special şi se tipãresc de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de ţigarete pot utiliza propriile sisteme informatice financiar-contabile pentru emiterea facturilor fiscale speciale.
(11) Documentele fiscale prevãzute la alin. (10) se achiziţioneazã, contra cost, de la autoritatea fiscalã teritorialã, în baza notei de comandã întocmite conform modelului prezentat în anexa nr. 12. Nota de comandã va fi aprobatã numai dacã solicitantul justificã necesitatea achiziţionãrii acestor documente.
(12) Orice nouã comandã de astfel de documente va fi condiţionatã de justificarea utilizãrii documentelor ridicate anterior, prin prezentarea evidenţei achiziţionãrii şi utilizãrii documentelor fiscale, întocmitã conform modelului prezentat în anexa nr. 13."
15. La punctul 20, litera a) a alineatului (3) va avea urmãtorul cuprins:
"a) se consemneazã mijloace bãneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este arondat organul fiscal, la nivelul garanţiei;"
16. La punctul 20, litera b) a alineatului (4) va avea urmãtorul cuprins:
"b) sã existe poliţa de asigurare a bunului ipotecat în favoarea organului fiscal la care este înregistrat antrepozitarul ca plãtitor de impozite, taxe şi alte contribuţii."
17. La punctul 20, alineatele (13), (14) şi (15) vor avea urmãtorul cuprins:
"(13) Garanţia constituitã la momentul autorizãrii este valabilã atât timp cât nu este executatã de organul fiscal la care este înregistrat antrepozitarul ca plãtitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.
(14) Garanţia stabilitã pentru autorizare se depune la autoritatea fiscalã teritorialã în termen de 60 de zile de la data când devine valabilã autorizaţia. Autoritatea fiscalã teritorialã, în termen de 5 zile lucrãtoare, va transmite originalul documentului care atestã constituirea garanţiei la organul fiscal la care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca plãtitor de impozite, taxe şi alte contribuţii, iar o copie a documentului va fi transmisã la autoritatea fiscalã care a emis autorizaţia.
(15) Nivelul garanţiei se analizeazã periodic de cãtre organul fiscal teritorial, în vederea actualizãrii în funcţie de schimbãrile intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat trebuie sã depunã lunar, pânã la data de 10 a lunii urmãtoare, la autoritatea fiscalã teritorialã, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei. Cuantumul garanţiei stabilit prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat prin decizie emisã de organul fiscal teritorial, care va face parte integrantã din autorizaţia de antrepozit fiscal."
18. Punctul 21 va avea urmãtorul cuprins:
"21. (1) Scutirea de la plata accizelor se acordã direct beneficiarului atunci când produsele accizabile sunt achiziţionate de la un antrepozit fiscal, de la un importator sau de la un distribuitor agreat, astfel cum este definit acesta la pct. 23, denumiţi în continuare furnizori.
(2) În cazul în care achiziţionarea uleiurilor minerale se face prin intermediul unui distribuitor agreat, distribuitorul se va aproviziona de la antrepozitul fiscal sau de la importator cu produse accizabile la preţuri cu accize şi va livra beneficiarului aceste produse la preţuri fãrã accize. În acest caz distribuitorul agreat va solicita autoritãţii fiscale competente compensarea/restituirea accizelor aferente cantitãţilor livrate în regim de scutire de accize.
(3) Scutirea se acordã pe baza certificatului de scutire de plata accizelor, emis beneficiarului de autoritatea fiscalã teritorialã.
(4) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneazã cu produse accizabile de la un distribuitor agreat, obligaţia deţinerii certificatului de scutire de plata accizelor revine atât beneficiarului, cât şi distribuitorului.
(5) Modelul certificatului de scutire de plata accizelor este prevãzut în anexa nr. 14.
(6) Certificatul de scutire de plata accizelor se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului sau a distribuitorului agreat, în care se vor menţiona statutul acestuia şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achiziţionatã în regim de scutire de platã a accizelor. Autoritatea fiscalã teritorialã poate sã solicite orice informaţie şi documente pe care le considerã necesare pentru eliberarea certificatului.
(7) Certificatul de scutire de plata accizelor se emite beneficiarului în trei exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre beneficiar sau de cãtre distribuitorul agreat;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) al treilea exemplar se transmite de cãtre beneficiar furnizorului şi se pãstreazã de cãtre acesta. În cazul achiziţionãrii produselor accizabile printr-un distribuitor agreat, acesta transmite o copie a exemplarului 3 cãtre antrepozitul fiscal expeditor sau cãtre importator.
(8) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneazã de la mai mulţi furnizori, certificatul de scutire de plata accizelor se emite pentru fiecare furnizor.
(9) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul sau distribuitorul agreat transmite exemplarele 2 şi 3 ale certificatului de scutire de plata accizelor cãtre furnizor, care pãstreazã exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 sã fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(10) De fiecare datã la sosirea produsului accizabil, beneficiarul sau distribuitorul agreat solicitã autoritãţii fiscale teritoriale emitente a certificatului ca, în termen de maximum 24 de ore, sã certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitentã poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în a cãrei razã este primit produsul.
(11) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în certificatul de scutire de plata accizelor, beneficiarul sau distribuitorul agreat transmite o copie a acestuia în termen de 6 zile cãtre furnizor.
(12) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului furnizorul nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considerã eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.
(13) În cazul distribuitorului agreat, compensarea şi/sau restituirea accizelor se acordã pe baza decontului de scutire de accize, însoţit de:
a) certificatul de scutire de plata accizelor;
b) copia facturii fiscale de achiziţie a uleiurilor minerale, în care acciza sã fie evidenţiatã distinct;
c) dovada plãţii accizelor, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
d) dovada cantitãţii livrate beneficiarului în scopul pentru care se acordã scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantitãţilor efectiv livrate.
(14) Modelul docontului de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(15) În situaţia în care un agent economic deţine certificat de scutire pentru achiziţionarea aceloraşi uleiuri minerale de la antrepozite fiscale de producţie ale aceluiaşi antrepozitar autorizat, în cazuri bine justificate, se admite depãşirea cantitãţii înscrise într-un certificat, cu condiţia ca aceasta sã se încadreze în cantitatea totalã aprobatã aferentã certificatelor de scutire.
(16) Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-un certificat de scutire de accize pentru uleiuri minerale poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate la nivelul aceluiaşi an pentru care a fost eliberat certificatul."
19. Punctul 22 va avea urmãtorul cuprins:
"22. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordã numai utilizatorului, cu condiţia ca aprovizionarea sã se fi efectuat direct de la un antrepozit fiscal sau de la un importator, denumiţi în continuare furnizori. Depozitele farmaceutice, autorizate de autoritatea cu competenţã în acest sens, beneficiazã de scutire pentru alcoolul achiziţionat şi livrat direct cãtre spitale şi farmacii.
(2) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã pe baza autorizaţiei de utilizator final. Aceastã autorizaţie se elibereazã utilizatorilor, depozitelor farmaceutice şi antrepozitarilor autorizaţi care funcţioneazã în sistem integrat.
(3) Scutirea se acordã direct pentru:
a) produsele prevãzute la art. 200 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal;
b) alcoolul etilic şi alte produse alcoolice utilizate în procedee de fabricaţie specifice industriei de apãrare;
c) antrepozitarii autorizaţi care funcţioneazã în sistem integrat.
(4) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã indirect prin compensare şi/sau restituire, dupã caz, potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(5) Scutirea indirectã se acordã pe baza decontului de scutire de accize, însoţit de:
a) autorizaţia de utilizator final;
b) copia facturii fiscale de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza sã fie evidenţiatã distinct;
c) dovada plãţii accizelor cãtre furnizor, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
d) dovada cantitãţii utilizate în scopul pentru care se acordã scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantitãţilor efectiv utilizate.
(6) Modelul decontului de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(7) Autorizaţia de utilizator final se emite de cãtre autoritatea fiscalã teritorialã. Autorizaţia se emite în trei exemplare cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) al treilea exemplar se transmite de cãtre utilizatorul final furnizorului şi se pãstreazã de cãtre acesta.
(8) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.
(9) Autorizaţia de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care sã rezulte cã societatea desfãşoarã o activitate care necesitã consumul de alcool etilic şi de alte produse alcoolice, precum şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achiziţionatã în regim de scutire de platã a accizelor. Autoritatea fiscalã poate sã solicite orice informaţie şi documente pe care le considerã necesare pentru eliberarea autorizaţiei.
(10) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneazã de la mai mulţi furnizori, autorizaţia de utilizator final se emite pentru fiecare antrepozit fiscal furnizor.
(11) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 şi 3 ale autorizaţiei de utilizator final cãtre furnizor, care pãstreazã exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 sã fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(12) De fiecare datã la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicitã autoritãţii fiscale teritoriale emitente a autorizaţiei ca, în termen de maximum 24 de ore, sã certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitentã poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în a cãrei razã este primit produsul.
(13) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în autorizaţia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile cãtre furnizor.
(14) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului furnizorul nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considerã eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.
(15) Produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea alcoolului sunt:
a) pentru alcoolul etilic tehnic: violet de metil în concentraţie de 0,6-1,2 g la 1.000 litri, alcooli superiori în concentraţie de 0,2-0,5 kg/1.000 litri sau benzinã de extracţie în concentraţie de 0,4-1 kg/1.000 litri;
b) pentru alcoolul etilic utilizat în cosmeticã: fenolftaleinã în concentraţie de 10-40 g/1.000 litri;
c) pentru alcoolul sanitar: salicilat de etil sau salicilat de metil în concentraţie de 0,2-1 kg/1.000 litri şi albastru de metil în concentraţie de 2-5 g/1.000 litri.
(16) Depozitele farmaceutice achiziţioneazã alcoolul etilic la preţuri cu accize şi îl livreazã cãtre spitale şi farmacii la preţuri fãrã accize. În aceste condiţii preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi stabilit de cãtre depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al acestui produs care nu are inclusã acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile sã beneficieze de facilitatea prevãzutã de Codul fiscal.
(17) Autorizaţiile de utilizator final emise pânã la data de 1 ianuarie 2005 au valabilitate pânã la data epuizãrii cantitãţii înscrise în autorizaţie, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2005. Autorizaţiile de utilizator final emise dupã data de 1 ianuarie 2005 au valabilitate pânã la data de 31 decembrie 2005.
(18) Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final de alcool etilic şi de alte produse alcoolice poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei."
20. Punctul 23 va avea urmãtorul cuprins:
"23. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã numai cu condiţia ca aprovizionarea sã se efectueze direct de la un antrepozit fiscal, de la un importator sau de la un distribuitor agreat prevãzut la alin. (18), denumiţi în continuare furnizori.
(2) Pentru produsele prevãzute la art. 201 alin. (1) lit. b)-j) şi m) din Codul fiscal, scutirea se acordã direct. Scutirea se acordã direct şi distribuitorilor agreaţi de uleiuri minerale destinate scopurilor prevãzute la art. 201 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul fiscal. De asemenea, scutirea se acordã direct şi pentru uleiurile minerale cu codul NC 2711 14 00 utilizate în scop industrial.
(3) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acordã indirect prin compensare şi/sau restituire, dupã caz, potrivit prevederilor Codului de procedurã fiscalã.
(4) În toate situaţiile scutirea indirectã se acordã pe baza decontului de scutire de accize, însoţit de:
a) autorizaţia de utilizator final;
b) copia facturii fiscale de achiziţie a uleiurilor minerale, în care acciza sã fie evidenţiatã separat;
c) dovada plãţii accizelor, constând în documentul de platã confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
d) dovada cantitãţii livrate de cãtre distribuitorul agreat sau a cantitãţii utilizate de cãtre beneficiar în scopul pentru care se acordã scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantitãţilor efectiv livrate, respectiv utilizate.
(5) Modelul decontului de scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Autorizaţia de utilizator final se emite utilizatorilor finali, cu excepţia cazului prevãzut la art. 201 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, distribuitorilor agreaţi şi antrepozitarilor autorizaţi care utilizeazã uleiuri minerale obţinute din producţia proprie.
(7) Autorizaţia de utilizator final se emite în toate cazurile, cu excepţia persoanelor fizice, de cãtre autoritatea fiscalã teritorialã. Autorizaţia se emite în trei exemplare cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final sau distribuitorul agreat;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) al treilea exemplar se transmite de cãtre utilizatorul final furnizorului şi se pãstreazã de cãtre acesta. În cazul achiziţionãrii produselor accizabile printr-un distribuitor agreat, acesta transmite o copie a exemplarului 3 cãtre antrepozitul fiscal expeditor sau cãtre importator.
(8) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.
(9) Autorizaţia de utilizator final se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, la care se va anexa fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achiziţionatã în regim de scutire de platã a accizelor. Autoritatea fiscalã poate sã solicite orice informaţie şi documente pe care le considerã necesare pentru eliberarea autorizaţiei.
(10) Autorizaţia de utilizator final va fi solicitatã şi de cãtre beneficiarii uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime care au punctul de inflamabilitate sub 85°C.
(11) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneazã de la mai mulţi furnizori, autorizaţia de utilizator final se emite pentru fiecare situaţie.
(12) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 şi 3 ale autorizaţiei de utilizator final cãtre expeditorul produsului accizabil, care pãstreazã exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 sã fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(13) De fiecare datã la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicitã autoritãţii fiscale teritoriale emitente a autorizaţiei ca, în termen de maximum 24 de ore, sã certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de cãtre beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitentã poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în a cãrei razã este primit produsul.
(14) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în autorizaţia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(15) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considerã eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.
(16) Pentru persoanele fizice, autorizaţia de utilizator final se emite, la cererea scrisã a acestora, de cãtre administraţia finanţelor publice în a cãrei razã acestea îşi au domiciliul. În cerere va fi prezentatã şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achiziţionatã în decursul unui an. În acest caz se elibereazã numai primul exemplar din modelul autorizaţiei de utilizator final, prezentat în anexa nr. 15, fãrã a se mai aplica procedura prevãzutã la alin. (12)-(15). În autorizaţia de utilizator final eliberatã persoanei fizice, în locul codului unic de înregistrare se va înscrie codul numeric personal.
(17) Staţiile de distribuţie ale antrepozitarilor autorizaţi care sunt dotate cu pompe distincte pentru distribuirea petrolului lampant vând cãtre persoanele fizice acest produs la preţuri cu amãnuntul care nu includ accize.
(18) Distribuitori agreaţi sunt:
a) pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant pentru aeronave - deţinãtorii de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi de contracte de prestãri de servicii cu societãţi deţinãtoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile. Certificatele de autorizare se elibereazã de Regia Autonomã «Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã»;
b) pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant pentru navigaţia maritimã internaţionalã şi pe cãile navigabile interioare - deţinãtorii de certificate eliberate de autoritatea cu competenţã în acest sens;
c) pentru gaz petrolier lichefiat - persoanele autorizate în calitate de unitãţi de deservire, conform prescripţiilor tehnice în vigoare, aprobate de ministerul de resort, şi care deţin în proprietate mijloace tehnice autorizate pentru distribuirea de gaz petrolier lichefiat;
d) pentru petrol lampant - staţiile de distribuţie care sunt dotate cu pompe distincte doar pentru distribuirea petrolului lampant.
(19) În cazul importurilor de uleiuri minerale, regimul de scutire se acordã în baza autorizaţiei de utilizator final şi, dupã caz, a autorizaţiilor prevãzute la alin. (18) pentru distribuitorii agreaţi.
(20) Pentru gazul petrolier lichefiat livrat utilizatorilor finali prin distribuitorii agreaţi se procedeazã astfel:
a) în cazul livrãrilor de gaz petrolier lichefiat cãtre utilizatori finali - persoane fizice sau persoane juridice, pentru care scutirea de la plata accizelor se acordã direct, distribuitorul agreat se aprovizioneazã cu gaz petrolier lichefiat la preţuri cu accize, iar livrarea cãtre aceşti utilizatori finali se face la preţuri fãrã accize. Distribuitorul agreat este cel care va solicita autoritãţii fiscale compensarea sau restituirea accizelor aferente cantitãţilor livrate în regim de scutire;
b) în cazul gazului petrolier lichefiat livrat cãtre utilizatori finali - persoane juridice, pentru care scutirea de la plata accizelor se acordã indirect, distribuitorul agreat se aprovizioneazã cu gaz petrolier lichefiat la preţuri cu accize. Acesta va livra produsul cãtre utilizatorul final la preţuri cu accize, valoarea accizelor fiind înscrisã distinct în facturile fiscale. În aceastã situaţie utilizatorul final va fi cel care va solicita autoritãţii fiscale compensarea sau restituirea accizelor aferente cantitãţilor utilizate în scopul pentru care se acordã scutirea.
(21) În cazul persoanelor juridice organizate în baza unor legi speciale, potrivit cãrora nu este permisã transmiterea cãtre alte instituţii a unor date şi informaţii statistice cu caracter secret, scutirile prevãzute la art. 201 alin. (1) din codul fiscal se acordã prin restituire, cu respectarea întocmai a condiţiilor prevãzute la alin. (4).
(22) În înţelesul prevederilor art. 201 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, sunt scutite de accize uleiurile minerale utilizate atât pentru producerea agentului termic, cât şi cele utilizate pentru producerea apei calde.
(23) În înţelesul prevederilor art. 201 alin. (1) lit. k) şi l) din Codul fiscal, prin scop tehnologic şi scop industrial se înţelege:
- scopul tehnologic - utilizarea uleiului mineral în activitatea efectivã de producţie, fãrã ca acesta sã se regãseascã în produsul finit rezultat. De asemenea, se încadreazã la scop tehnologic şi utilizarea uleiurilor minerale pentru funcţionarea motoarelor staţionare;
- scopul industrial - utilizarea uleiului mineral ca materie primã pentru obţinerea altor produse, care se regãseşte în produsul final rezultat din procesul de producţie.
(24) În situaţia în care un agent economic deţine autorizaţii de utilizator final pentru achiziţionarea aceloraşi uleiuri minerale de la antrepozite fiscale de producţie ale aceluiaşi antrepozitar autorizat, în cazuri bine justificate, se admite depãşirea cantitãţii înscrise într-o autorizaţie, cu condiţia ca aceasta sã se încadreze în cantitatea totalã aprobatã, aferentã autorizaţiilor de utilizator final.
(25) Autorizaţiile de utilizator final emise pânã la data de 1 ianuarie 2005 au valabilitate pânã la data epuizãrii cantitãţii înscrise în autorizaţie, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2005. Autorizaţiile de utilizator final emise dupã data de 1 ianuarie 2005 au valabilitate pânã la data de 31 decembrie 2005.
(26) Cantitatea de produse accizabile înscrisã într-o autorizaţie de utilizator final de uleiuri minerale poate fi suplimentatã în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(27) Precizãrile prezentului punct nu se aplicã gazelor petroliere lichefiate livrate în butelii tip aragaz, pentru care acciza este «0»."
21. La punctul 24, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"24. (1) Nu intrã sub incidenţa sistemului de marcare:
a) alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul uman, astfel încât sã nu poatã fi utilizat la obţinerea de bãuturi alcoolice;
b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datoritã compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentarã;
c) bãuturile slab alcoolizate, cu o concentraţie alcoolicã ce nu depãşeşte 6% în volum;
d) produsele din producţia internã destinate exportului;
e) produsele de natura celor supuse marcãrii, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar."
22. La punctul 25, alineatul (4) va avea urmãtorul cuprins:
"(4) În vederea realizãrii importurilor de produse din tutun şi alcool etilic, timbrele sau banderolele de marcare, dupã caz, procurate de importatori, se expediazã pe adresa producãtorului extern, care urmeazã sã le aplice pe marfã. Expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de cãtre unitatea autorizatã cu tipãrirea."
23. La punctul 26, alineatele (3) şi (4) vor avea urmãtorul cuprins:
"(3) Timbrele pentru marcarea ţigaretelor şi produselor din tutun sunt inscripţionate cu urmãtoarele elemente:
a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului autorizat şi codul de marcare atribuit acestuia;
b) denumirea genericã a produsului, respectiv: ţigarete, ţigãri, alte produse din tutun;
c) seria şi numãrul care identificã în mod unic timbrul.
(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate urmãtoarele elemente:
a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului autorizat şi codul de marcare atribuit acestuia;
b) denumirea genericã a produsului, respectiv: alcool, bãuturi slab alcoolizate, dupã caz, bãuturi spirtoase, ţuicã, rachiuri din fructe, produse intermediare;
c) seria şi numãrul care identificã în mod unic banderola;
d) indicele de aplicare în formã de «U» sau «L»;
e) cantitatea nominalã exprimatã în litri de produs conţinut;
f) concentraţia alcoolicã."
24. La punctul 26, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu urmãtorul cuprins:
"(4^1) Inscripţionarea pe marcaje a elementelor prevãzute la alin. (3) şi (4) se poate face codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusã la dispoziţie organelor în drept de cãtre Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A., la solicitarea acestora."
25. La punctul 26, alineatul (6) va avea urmãtorul cuprins:
"(6) În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor antrepozitarilor sau importatorilor autorizaţi, se vor inscripţiona prescurtãrile sau iniţialele stabilite de fiecare antrepozitar sau importator autorizat, de comun acord cu Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A."
26. La punctul 28, alineatele (11) şi (12) vor avea urmãtorul cuprins:
"(11) Marcajele deteriorate, evidenţiate în anexa nr. 21, însoţite de un exemplar al anexei nr. 20, se depun de cãtre fiecare antrepozitar autorizat sau importator autorizat de produse supuse marcãrii, semestrial, pânã la data de 15 a lunii urmãtoare, la Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A., în vederea distrugerii. Cheltuielile legate de distrugere se suportã de cãtre antrepozitarul autorizat sau de importatorul autorizat.
(12) În cazul marcajelor distruse sau deteriorate, antrepozitarii şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la prezentarea situaţiei prevãzute la alin. (11), sã achite Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. contravaloarea acestora."
27. La punctul 29, alineatele (7), (8), (9) şi (9^1) vor avea urmãtorul cuprins:
"(7) În cazul antrepozitarului autorizat ca producãtor, cantitatea de marcaje ce poate fi aprobatã în decursul unei luni se stabileşte de autoritatea fiscalã competentã de comun acord cu Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A. şi cu solicitantul. Aceastã cantitate se determinã în funcţie de cantitatea de marcaje rãmasã de ridicat de la Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A., de stocul de marcaje neutilizat existent la data solicitãrii şi de numãrul de marcaje aferent livrãrilor efectuate în luna anterioarã. Cantitatea maximã de marcaje ce poate fi aprobatã pentru o lunã nu poate depãşi cantitatea de marcaje aferentã livrãrilor din luna anterioarã solicitãrii, la care se mai poate adãuga 10% din aceasta. În situaţii bine justificate, aceastã cantitate poate fi suplimentatã. La preluarea marcajelor de la Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A., solicitantul este obligat sã prezinte şi dovada virãrii în contul acestei companii a contravalorii marcajelor utilizate, aferente livrãrilor efectuate în luna anterioarã, fãrã de care nu poate ridica noua comandã.
(8) În cazul importurilor, fiecare notã de comandã de marcaje se aprobã numai dacã importatorul autorizat va prezenta dovada virãrii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzãtoare cantitãţilor de produse pentru care s-au solicitat marcaje, mai puţin contravaloarea marcajelor stabilitã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã. De asemenea, acesta va prezenta şi dovada virãrii în contul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. a contravalorii marcajelor, stabilitã pe baza preţului plus taxa pe valoarea adãugatã.
(9) În cazul producţiei interne, pânã la data de 25 a fiecãrei luni, antrepozitarii autorizaţi ca producãtori vor vira în contul bugetului de stat valoarea accizelor datoratã pentru luna anterioarã, la momentul ieşirii produselor din antrepozitul fiscal de producţie, mai puţin contravaloarea marcajelor aferentã cantitãţilor de produse livrate, stabilitã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã. În acelaşi timp vor vira direct în contul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. contravaloarea marcajelor respective, stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã. Lunar, în declaraţia privind obligaţiile de platã la bugetul general consolidat, antrepozitarii autorizaţi vor înscrie valoarea accizelor diminuatã cu valoarea marcajelor stabilitã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã. Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia de a anexa la fiecare declaraţie copia dovezii privind virarea în contul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. a contravalorii marcajelor, stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã.
(9^1) Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, la momentul importului efectiv importatorul autorizat va vira la bugetul de stat diferenţa dintre valoarea accizelor aferente cantitãţilor importate, mai puţin contravaloarea marcajelor calculatã pe baza preţului fãrã taxa pe valoare adãugatã şi valoarea accizelor plãtite anticipat la momentul aprobãrii notelor de comandã. La momentul importului, agentul economic importator este obligat sã prezinte dovada plãţii în avans a accizelor la bugetul de stat, precum şi dovada virãrii în contul Companiei Naţionale «Imprimeria Naţionalã» - S.A. a contravalorii marcajelor, stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã."
28. La punctul 29, alineatul (10) se abrogã.
29. Anexele nr. 6, 7, 8, 9 şi 11 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din codul fiscal se abrogã.
30. Punctul 42 va avea urmãtorul cuprins:
"42. Anexele nr. 1-5, 10 şi 12-21 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal."
31. Anexele nr. 12, 14 şi 15 se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 şi 3 la prezentele norme metodologice.
G. Titlul VIII "Mãsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile"
1. Dupã punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Supraveghetorii fiscali
Art. 223. [...]
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic şi de distilate vor întocmi şi vor depune la autoritatea fiscalã competentã, o datã cu cererea de autorizare, un program de lucru defalcat pe luni, care sã prevadã cantitatea estimatã a se obţine într-un an, în funcţie de capacitatea instalatã.

Norme metodologice:
1^1. (1) Programul de lucru pentru producţia de alcool etilic şi de distilate va acoperi o perioadã de 12 luni şi va putea fi modificat numai la solicitarea antrepozitarului autorizat.
(2) Modelul declaraţiei privind programul de lucru şi procedura de verificare a realitãţii datelor cuprinse în program, precum şi modul de respectare a prevederilor programului de lucru vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
(3) În perioada de nefuncţionare, stabilitã prin programul de lucru, instalaţia de fabricare a alcoolului şi distilatelor va fi sigilatã de supraveghetorul fiscal.
(4) Funcţionarea instalaţiei de fabricare a alcoolului/ distilatelor în afara programului de lucru aprobat se sancţioneazã potrivit Codului de procedurã fiscalã."
2. La punctul 7, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
"(3) În noţiunea scop industrial, menţionatã la art. 240 alin. (1) din Codul fiscal, se includ şi acele activitãţi cu caracter industrial care se regãsesc încadrate în Clasificarea activitãţilor din economia naţionalã - CAEN, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 656/1997 , cu modificãrile ulterioare."
3. Punctul 7^1 se abrogã.
4. Punctul 7^2 va avea urmãtorul cuprins:
"7^2. (1) Intrã sub incidenţa art. 244 din codul fiscal accizele datorate bugetului de stat de cãtre antrepozitarul autorizat dupã obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
(2) Neîndeplinirea obligaţiei de platã a accizelor cu mai mult de 5 zile calendaristice de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de antrepozit fiscal emise antrepozitarului autorizat şi închiderea activitãţii acestuia pânã la data plãţii sumelor restante inclusiv.
(3) Suspendarea autorizaţiei şi închiderea activitãţii îşi produc efectele începând cu a 6-a zi de la termenul legal de platã a accizei.
(4) Organele fiscale teritoriale au obligaţia sã informeze operativ comisia instituitã în cadrul autoritãţii fiscale centrale cu privire la antrepozitarii autorizaţi aflaţi în situaţia prevãzutã la alin. (2)."
5. Dupã punctul 7^2 se introduce un nou punct, punctul 7^3, dupã cum urmeazã:
"Codul fiscal:
Alte mãsuri
Art. 244^1. - (1) Agenţii economici care doresc sã distribuie şi sã comercializeze angro bãuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi ca pânã la data de 31 martie 2005 sã se înregistreze la autoritatea fiscalã teritorialã şi sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) sã deţinã spaţii de depozitare corespunzãtoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b) sã aibã înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificãrii activitãţilor din economia naţionalã - CAEN, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 656/1997 , cu modificãrile ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a bãuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din tutun;
c) sã se doteze cu mijloacele necesare depistãrii marcajelor false sau contrafãcute, în cazul comercializãrii de produse supuse marcãrii potrivit titlului VII.
(2) Bãuturile alcoolice livrate de agenţii economici producãtori cãtre agenţii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de marcã al producãtorului, din care sã rezulte cã marca îi aparţine.
(3) Agenţii economici distribuitori şi comercianţii angro de bãuturi alcoolice şi produse din tutun rãspund pentru provenienţa nelegalã a produselor deţinute şi sunt obligaţi sã verifice autenticitatea facturilor primite.

Norme metodologice:
7^3. (1) Agenţii economici care distribuie şi comercializeazã în sistem angro bãuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi sã declare aceastã activitate la autoritatea fiscalã teritorialã la care sunt înregistraţi ca plãtitori de impozite, taxe şi contribuţii. Declaraţia va fi însoţitã de copii ale documentelor care sã ateste îndeplinirea condiţiilor prevãzute de art. 244^1 din Codul fiscal.
(2) Agenţii economici care la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice distribuie şi comercializeazã în sistem angro bãuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi sã declare aceastã activitate şi sã depunã copiile documentelor care sã ateste îndeplinirea condiţiilor prevãzute de art. 244^1 din Codul fiscal, pânã la data de 31 martie 2005.
(3) Agenţii economici vor procura contra cost mijloacele necesare depistãrii facturilor şi marcajelor false sau contrafãcute de la Compania Naţionalã «Imprimeria Naţionalã» - S.A."
H. Titlul IX "Impozite şi taxe locale":
1. Punctul 17 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reguli generale
Art. 249 [...]
(3) Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, impozitul pe clãdiri reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz. [...]

Norme metodologice:
[...] 17. (1) Contribuabili, în cazul impozitului pe clãdiri, sunt proprietarii acestora, indiferent de clãdire şi de locul unde sunt situate în România. Contribuabilii datoreazã impozitul pe clãdiri şi în situaţia în care clãdirea este administratã sau folositã de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul sau concesionarul datoreazã chirie ori redevenţã în baza unui contract de închiriere, locaţiune sau concesiune, dupã caz.
(2) În cazul clãdirilor proprietate publicã şi privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosinţã, dupã caz, persoanelor juridice, sarcina fiscalã revine concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã.
(3) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscalã, în fotocopie semnatã pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţã a clãdirii respective. În situaţia în care în acest act nu sunt înscrise valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în contabilitatea persoanei juridice care a hotãrât concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţã a clãdirii, precum şi data înregistrãrii în contabilitate a clãdirii respective, iar în cazul efectuãrii unor reevaluãri, data ultimei reevaluãri, la act se anexeazã, în mod obligatoriu, un certificat emis de cãtre proprietari, prin care se confirmã realitatea menţiunilor respective."
2. Alineatul (3) al punctului 18 va avea urmãtorul cuprins:
"(3) În cazul blocurilor de locuinţe, precum şi în cel al clãdirilor alipite situate în cadrul aceleiaşi curţi - lot de teren, care au un sistem constructiv şi arhitectonic unitar şi în care sunt situate mai multe apartamente, datele despre domiciliu/reşedinţã/sediu cuprind strada, numãrul, blocul, scara, etajul, apartamentul."
3. Punctul 19 se abrogã.
4. Punctul 22 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri
Art. 250. - (1) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru:
1. clãdirile proprietate a statului, a unitãţilor administrativ-teritoriale sau a oricãror instituţii publice, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
2. clãdirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, precum şi de folosinţa acestora; [...]

Norme metodologice:
[...] 22. (1) Prin sintagma incinte care sunt folosite pentru activitãţi economice, menţionatã la art. 250 alin. (1) pct. 1, 3, 4 şi 6 din Codul fiscal, se înţelege spaţiile utilizate pentru realizarea oricãror fapte de comerţ, astfel cum sunt definite în Codul comercial, ce excedeazã destinaţiilor specifice categoriilor de clãdiri care nu sunt supuse impozitului pe clãdiri.
(2) Pentru calculul impozitului pe clãdiri în cazul incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice, se vor efectua urmãtoarele operaţiuni:
a) se determinã suprafaţa construitã desfãşuratã a clãdirii;
b) se determinã suprafaţa construitã desfãşuratã a incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice;
c) se determinã cota procentualã din clãdire ce corespunde incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice, prin împãrţirea suprafeţei prevãzute la lit. b) la suprafaţa prevãzutã la lit. a);
d) se determinã valoarea de inventar a incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice, prin înmulţirea valorii de inventar a clãdirii cu cota procentualã determinatã la lit. c);
e) se determinã impozitul pe clãdiri corespunzãtor incintelor care sunt folosite pentru activitãţi economice, prin înmulţirea valorii determinate la lit. d) cu cota de impozit prevãzutã la art. 253 alin. (2) sau alin. (6) din Codul fiscal, dupã caz;
f) în cazul în care consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotãrât majorarea impozitului pe clãdiri potrivit art. 287 din Codul fiscal, impozitul pe clãdiri datorat este cel care corespunde rezultatului înmulţirii prevãzute la lit. e) cu cota de majorare respectivã."
5. La punctul 26, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"26. (1) Pentru a putea beneficia de scutirile prevãzute la pct. 25, persoanele în cauzã vor prezenta o cerere la compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, împreunã cu originalul şi copia actelor care le atestã aceastã calitate, respectiv contractul de construire a unei locuinţe cu credit, contractul de vânzare-cumpãrare cu plata în rate a locuinţei sau contractul de dobândire a locuinţei, dupã caz, şi procesul-verbal de predare-primire/preluare a locuinţei în cauzã, numai pentru o clãdire. Aceste scutiri se acordã începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care prezintã cererea şi documentele conexe acesteia, numai pânã la expirarea perioadei de 10 ani de la data dobândirii locuinţei."
6. Punctul 43 va avea urmãtorul cuprins:
"43. În situaţiile în care consiliile locale sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, a aprobat majorarea anualã a impozitului pe clãdiri, în condiţiile art. 287 din Codul fiscal, aceastã majorare se aplicã asupra impozitului pe clãdiri determinat potrivit prevederilor art. 251 din codul fiscal şi celor ale pct. 38-42."
7. Punctul 45 va avea urmãtorul cuprins:
"45. (1) Majorarea impozitului pe clãdiri, conform art. 287 din Codul fiscal, se calculeazã şi în cazul persoanelor fizice strãine care deţin pe teritoriul României mai multe clãdiri utilizate ca locuinţã, ordinea acestora fiind determinatã de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea depunerii declaraţiei speciale.
(2) În cazul în care în acelaşi bloc o persoanã fizicã deţine în proprietate mai multe apartamente, pentru calculul impozitului pe clãdiri, majorat potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, fiecare apartament este asimilat unei clãdiri."
8. Punctul 53 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
Art. 253 [...]
(6) În cazul unei clãdiri care nu a fost reevaluatã în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã, cota impozitului pe clãdiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice, pânã la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clãdirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cãrora cota impozitului pe clãdiri este cea prevãzutã la alin. (2). [...]

[...]Norme metodologice:
53. În termen de 45 de zile lucrãtoare de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 292 din Codul fiscal, consiliile locale adoptã hotãrâri privind stabilirea cotei pe baza cãreia se calculeazã impozitul pe clãdiri datorat de persoanele juridice, cotã care poate fi cuprinsã între 0,5% şi 1,0% inclusiv. În cazul municipiului Bucureşti aceastã atribuţie se îndeplineşte de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti."
9. Punctul 54 va avea urmãtorul cuprins:
"54. (1) Impozitul pe clãdiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã se calculeazã pe baza cotei stabilite între 5% şi 10%, care se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice, pânã la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se înţelege reevaluarea cea mai apropiatã de anul fiscal 2002.
(2) În cazul clãdirilor a cãror valoare a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii, potrivit prevederilor <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, impozitul pe clãdiri se calculeazã pe baza cotei stabilite între 0,5% şi 1%, care se aplicã la valoarea de inventar a clãdirii înregistratã în contabilitatea persoanelor juridice, redusã cu 15%.
(3) Cotele prevãzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc de consiliile locale prin hotãrâre, în termenul prevãzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul municipiului Bucureşti aceastã atribuţie se îndeplineşte de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti."
10. Punctul 55 va avea urmãtorul cuprins:
"55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din codul fiscal se au în vedere urmãtoarele:
a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clãdirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clãdirii;
b) începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care în evidenţa contabilã s-a înregistrat valoarea rezultatã în urma reevaluãrii, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clãdirii;
c) în cazul clãdirilor dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã precum şi pe parcursul acestuia, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu;
d) în cazul clãdirii a cãrei valoare nu a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii şi la care s-au efectuat lucrãri de modernizare, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care se înregistreazã în contabilitate reevaluarea în urma lucrãrilor de modernizare;
e) pentru clãdirea prevãzutã la lit. d), dar la care nu a fost efectuatã reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţã, impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clãdirii şi a valorii lucrãrilor de modernizare."
11. Punctul 58 va avea urmãtorul cuprins:
"58. În cazul clãdirilor proprietate a persoanelor juridice şi a cãror valoare de inventar a fost recuperatã integral pe calea amortizãrii, valoarea impozabilã a clãdirilor respective se reduce cu 15%."
12. La punctul 61, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
"(2^1) În cazul persoanelor juridice, în mod obligatoriu, în orice acte prin care se dobândeşte/înstrãineazã dreptul de proprietate asupra unei clãdiri se menţioneazã valoarea de achiziţie a acesteia, precum şi suprafaţa construitã la sol a clãdirii."
13. La punctul 62, partea introductivã a alineatului (1) va avea urmãtorul cuprins:
"62. (1) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clãdirile executate potrivit <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile ulterioare, data dobândirii clãdirii se considerã dupã cum urmeazã:".
14. La punctul 67, dupã litera c) se introduce o nouã literã, litera d), cu urmãtorul cuprins:
"d) intervin schimbãri privind numele şi prenumele, în cazul contribuabilului - persoanã fizicã sau schimbãri privind denumirea, în cazul contribuabilului - persoanã juridicã."
15. Alineatul (3) al punctului 72 va avea urmãtorul cuprins:
"(3) Consiliile locale adoptã hotãrâri privind stabilirea bonificaţiei de pânã la 10% inclusiv, în termenul prevãzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. La nivelul municipiului Bucureşti aceastã atribuţie se îndeplineşte de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti."
16. Alineatul (2) al punctului 73 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reguli generale
Art. 256 [...]
(3) Pentru terenurile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, impozitul pe teren reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz. [...]

Norme metodologice:
[...] (2) Contribuabili, în cazul impozitului pe teren, sunt proprietarii terenurilor, oriunde ar fi situate acestea în România şi indiferent de categoria de folosinţã a lor, atât pentru cele din intravilan, cât şi pentru cele din extravilan. În cazul terenurilor proprietate publicã şi privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosinţã persoanelor fizice sau persoanelor juridice, sarcina fiscalã revine concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz."
17. La punctul 73, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
"(3) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscalã, în fotocopie semnatã pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţã a clãdirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise suprafaţa terenului, categoria de folosinţã şi suprafaţa construitã la sol a clãdirilor, acolo unde sunt amplasate clãdiri, la act se anexeazã, în mod obligatoriu, un certificat emis de cãtre persoana juridicã care a transmis aceste date, prin care se confirmã realitatea menţiunilor respective."
18. Punctul 75 va avea urmãtorul cuprins:
"75. În cazul în care terenul este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere, de concesiune ori de arendare, dupã caz, impozitul pe teren se datoreazã de proprietarul sãu, cu excepţia terenurilor prevãzute la pct. 73 alin. (2)."
19. La punctul 77, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri
Art. 257 [...]
g) orice teren proprietate a statului, a unitãţilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clãdiri al cãrui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activitãţi economice; [...]

Norme metodologice:
[...] 77. (1) Prin sintagma suprafaţa de teren care este acoperitã de o clãdire, prevãzutã la art. 257 lit. a) din Codul fiscal, se înţelege suprafaţa construitã la sol a clãdirilor."
20. La punctul 77, dupã alineatul (1) se introduc douã noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu urmãtorul cuprins:
"(1^1) În cazul terenurilor pe care sunt amplasate clãdiri, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafaţa înregistratã în registrul agricol la categoria de folosinţã «terenuri cu construcţii» se scade suprafaţa construitã la sol a clãdirilor respective.
(1^2) În cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcţii care nu sunt de natura clãdirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafaţa înregistratã în registrul agricol la categoria de folosinţã «terenuri cu construcţii» nu se scade suprafaţa ocupatã de construcţiile respective."
21. La punctul 77, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
"(2^1) În cazul terenurilor prevãzute la art. 257 lit. f) şi g) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe teren, în situaţia în care pe acesta se aflã amplasatã o clãdire în care sunt incinte folosite pentru activitãţi economice din cele prevãzute la art. 250 alin. (1) pct. 1, 3, 4 şi 6 din Codul fiscal, se vor efectua urmãtoarele operaţiuni:
a) din suprafaţa terenului se scade suprafaţa construitã la sol a clãdirii respective;
b) suprafaţa prevãzutã la lit. a), determinatã în urma scãderii, se înmulţeşte cu cota procentualã prevãzutã la pct. 22 alin. (2) lit. c), rezultând astfel suprafaţa terenului aferentã cotei-pãrţi de clãdire care corespunde incintelor folosite pentru activitãţi economice;
c) se determinã impozitul pe teren pentru suprafaţa terenului aferentã cotei-pãrţi de clãdire care corespunde incintelor folosite pentru activitãţi economice, prin înmulţirea suprafeţei determinate la lit. b) cu nivelul impozitului corespunzãtor, potrivit prevederilor art. 258 din Codul fiscal."
22. La punctul 77, alineatul (6) va avea urmãtorul cuprins:
"(6) Pentru terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare, nu se datoreazã impozit pe teren, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care contribuabilul depune cerere în acest sens, la care anexeazã avizul conform privind categoria de folosinţã a terenului, emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliarã. Prin sintagma infrastructurã portuarã se înţelege ansamblul construcţiilor destinate adãpostirii, acostãrii şi operãrii navelor şi protecţiei porturilor, precum şi totalitatea cãilor de comunicaţie pentru activitãţile industriale şi comerciale."
23. Punctul 88 va avea urmãtorul cuprins:
"88. În situaţia în care pe parcursul anului fiscal apar schimbãri ale categoriei de folosinţã, în condiţiile legii, impozitul pe teren se modificã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care se prezintã un act/acte prin care se atestã schimbarea respectivã."
24. La punctul 116, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmãtorul cuprins:
"(1^1) La înstrãinarea unui mijloc de transport, proprietarul acestuia, potrivit <>art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, precum şi certificatul fiscal prin care se atestã cã are achitatã taxa aferentã, pânã la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate, ca anexã la contractul de vânzare-cumpãrare."
25. La punctul 122, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Mijlocul de transport scos din funcţiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzurã fizicã, deteriorat sau care are piese lipsã, fiind impropriu îndeplinirii funcţiilor pentru care a fost creat.
Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenţei fizice, scãderea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport se face prin prezentarea unui document din care sã reiasã cã mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de reparaţii, de reglare, de modificãri constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 222/2003 , cu modificãrile ulterioare.
În lipsa documentului prevãzut mai sus, contribuabilul care nu mai poate face dovada existenţei fizice a mijlocului de transport cu care figureazã înregistrat în evidenţele compartimentului de specialitate al autoritãţilor administraţiei publice locale va prezenta o declaraţie pe propria rãspundere din care sã rezulte elementele de identificare a contribuabilului şi a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurãrile care au condus la pierderea acestuia."
26. La punctul 131, alineatul (1) va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemãnãtoare
Art. 267. - (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediu urban, este egalã cu suma stabilitã de consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, dupã caz, în limitele prevãzute în tabelul urmãtor: [...]

Norme metodologice:
131. (1) Pentru eliberarea certificatelor de urbanism, în condiţiile legii, prin hotãrâri ale consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliilor judeţene, dupã caz, se stabilesc nivelurile taxelor, între limitele prevãzute în tabelul de la art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, taxe care se plãtesc anticipat, în funcţie de suprafaţa terenului pentru care se solicitã certificatul."
27. La punctul 139, alineatele (1) şi (2) vor avea urmãtorul cuprins:
"139. (1) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţialã sau totalã, a clãdirilor se calculeazã prin aplicarea unei cote de 0,1%, în cazul persoanelor fizice, asupra valorii impozabile a clãdirii, iar în cazul persoanelor juridice, asupra valorii de inventar a clãdirii.
(2) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţialã sau totalã, a oricãror construcţii şi amenajãri care nu sunt de natura clãdirilor se calculeazã prin aplicarea unei cote de 0,1% asupra valorii reale a construcţiilor sau amenajãrii supuse desfiinţãrii, declaratã de beneficiarul autorizaţiei."
28. La punctul 139, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu urmãtorul cuprins:
"(3^1) Prin grija structurilor de specialitate, în termen de cel mult 15 zile de la data terminãrii lucrãrilor de desfiinţare, se întocmeşte procesul-verbal de recepţie, model stabilit potrivit pct. 256, în care se menţioneazã, pe lângã elementele de identificare a contribuabilului şi a autorizaţiei de desfiinţare, data de la care intervin modificãri asupra impozitului pe clãdiri şi/sau asupra impozitului pe terenul aferent construcţiilor/amenajãrilor supuse desfiinţãrii, precum şi elementele care determinã modificãrile respective, cum ar fi: suprafaţa construitã la sol a clãdirilor, suprafaţa construitã desfãşuratã a clãdirilor, suprafaţa terenului, valoarea impozabilã a clãdirilor şi altele care se apreciazã ca fiind necesare pentru fundamentarea modificãrilor."
29. Alineatele (1) şi (5) ale punctului 144 vor avea urmãtorul cuprins:
"144. (1) Taxa datoratã pentru eliberarea autorizaţiei de construire, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, se stabileşte pe baza valorii de proiect declarate de solicitant, care corespunde înregistrãrilor din cererea pentru eliberarea autorizaţiei respective, şi se plãteşte anticipat eliberãrii acesteia.
..................................................................
(5) Noţiunea situaţia finalã, prevãzutã la art. 267 alin. (14) lit. c) din Codul fiscal, corespunde procesului-verbal de recepţie, model stabilit potrivit pct. 256."
30. Punctul 146 va avea urmãtorul cuprins:
"146. Nivelurile taxelor prevãzute în sumã fixã la acest capitol se stabilesc de cãtre consiliile locale sau consiliile judeţene, dupã caz, între limitele şi în condiţiile prevãzute în Codul fiscal. În cazul municipiului Bucureşti aceastã atribuţie se îndeplineşte de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti."
31. Punctul 147 va avea urmãtorul cuprins:
"147. Taxele prevãzute la art. 268 alin. (1) din codul fiscal vizeazã numai persoanele fizice şi asociaţiile familiale prevãzute de <>Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent."
32. Punctele 197-204 se abrogã.
33. Punctul 205 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Alte taxe locale
Art. 283 [...]
(3) Taxele prevãzute la alin. (1) şi (2) se calculeazã şi se plãtesc în conformitate cu procedurile aprobate de autoritãţile deliberative interesate.

Norme metodologice:
205. Procedurile prevãzute la art. 283 alin. (3) din codul fiscal vor fi aprobate de autoritãţile deliberative interesate pentru anul fiscal urmãtor, în termenul prevãzut la art. 288 din Codul fiscal."
34. Punctul 208 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri şi facilitãţi pentru persoanele fizice
Art. 284 [...]
(2) Persoanele prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, nu datoreazã: [...]
c) taxa asupra mijloacelor de transport aferentã unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu.
...................................................................
(4) Impozitul pe clãdiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfãşurarea unei activitãţi economice nu se datoreazã de cãtre persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele încadrate în gradul I sau II de invaliditate.
...................................................................
(7^1) Scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport se aplicã doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea persoanelor fizice prevãzute la alin. (1) şi (2).

Norme metodologice:
208. Scutirea de la plata:
1. impozitului pe clãdiri pentru locuinţa situatã la adresa de domiciliu;
2. impozitului pe teren aferent clãdirii prevãzute la pct. 1;
3. taxei asupra mijloacelor de transport, aferentã unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu, se acordã pentru persoanele prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv celor care au calitatea de:
a) luptãtor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989:
a.1) luptãtor rãnit - atribuit celor care au fost rãniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legãturã cu aceasta;
a.2) luptãtor reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participãrii la acţiunile pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989;
a.3) luptãtor remarcat prin fapte deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţã vitalã pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apãrat pânã la data judecãrii dictatorului, în localitãţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;
b) urmaş de erou-martir, şi anume: soţul supravieţuitor, pãrinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia."
35. Punctul 209 va avea urmãtorul cuprins:
"209. Categoriile de persoane prevãzute la art. 284 alin. (2) din Codul fiscal, pentru a beneficia de scutirile prevãzute de acesta, trebuie sã prezinte certificate doveditoare, potrivit <>Legii nr. 341/2004 ."
36. Alineatele (2), (3) şi (13) ale punctului 215 vor avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri şi facilitãţi pentru persoanele fizice
Art. 284 [...]
(11) Nu se datoreazã taxa asupra succesiunii, prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, dacã încheierea procedurii succesorale a fost fãcutã în termen de un an de la data decesului autorului bunurilor. Aceastã taxã nu se datoreazã nici în cazul autorilor decedaţi anterior datei de 1 ianuarie 2005, dacã încheierea procedurii succesorale a fost fãcutã pânã la data de 31 decembrie 2005 inclusiv.

Norme metodologice:
(2) Dacã încheierea procedurii succesorale a fost fãcutã în termen de un an de la data decesului autorului bunurilor, nu se datoreazã taxa asupra succesiunilor.
(3) De scutirea de la plata taxei asupra succesiunilor beneficiazã şi moştenitorii care încheie procedura succesoralã pânã la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, pentru autorii decedaţi anterior datei de 1 ianuarie 2005.
...............................................................
(13) Pentru a putea beneficia de scutirea prevãzutã la alin. (2), moştenitorii trebuie sã obţinã certificatul de moştenitor înãuntrul termenului de un an de la data decesului autorului bunurilor ce fac obiectul succesiunii şi, respectiv, de cea prevãzutã la alin. (3), pânã la data de 31 decembrie 2005 inclusiv."
37. Dupã punctul 219 se introduce un nou punct, punctul 219^1, cu urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri şi facilitãţi pentru persoane juridice
Art. 285^1 - Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Norme metodologice:
219^1. Potrivit prevederilor <>art. 17 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate române şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Române, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, coroborate cu cele ale art. 285^1 din Codul fiscal, elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clãdiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire."
38. Punctul 221 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri şi facilitãţi stabilite de consiliile locale
Art. 286 [...]
(6) Consiliul local poate acorda scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia pentru terenul aferent investiţiilor derulate în conformitate cu <>Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu modificãrile ulterioare, pe toatã perioada executãrii acestora, pânã la punerea în funcţiune, dar nu mai mult de 3 ani de la data începerii lucrãrilor şi nu mai târziu de 31 decembrie 2006.

Norme metodologice:
[...] 221. Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, pot/poate sã hotãrascã scutirea sau reducerea de la plata impozitului pe teren pentru terenul aferent investiţiilor derulate conform <>Legii nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu modificãrile ulterioare, pe toatã perioada executãrii acestora, pânã la punerea în funcţiune, dar nu mai mult de 3 ani de la începerea lucrãrilor şi nu mai târziu de 31 decembrie 2006."
39. Alineatul (1) al punctului 222 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
Art. 287. - Peste nivelul impozitelor şi taxelor locale prevãzute în prezentul titlu, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, dupã caz, pot modifica anual impozitele şi taxele locale, fãrã discriminare între categoriile de contribuabili, în termenul prevãzut de art. 288 alin. (1), în funcţie de condiţiile specifice zonei, cu excepţia taxelor prevãzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b)-d).

Norme metodologice:
222. (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, dupã caz, în termenul prevãzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, pot majora anual impozitele şi taxele locale prevãzute de Codul fiscal, în funcţie de condiţiile specifice zonei, fãrã discriminare între categoriile de contribuabili, cu excepţia taxelor prevãzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b)-d) din acelaşi act normativ. Hotãrârea privind majorarea anualã se aplicã în anul fiscal urmãtor."
40. La punctul 224, partea introductivã a alineatului (1) şi literele c), e), f) şi i) vor avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Deciziile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale
Art. 288 [...]
(2) Primarii, primarul general şi preşedinţii consiliilor judeţene asigurã publicarea corespunzãtoare a oricãrei hotãrâri în materie de impozite şi taxe locale adoptate de autoritãţile deliberative respective.

Norme metodologice:
224. (1) Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene adoptã, în termen de 45 de zile lucrãtoare de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 292 din Codul fiscal, a fiecãrui an, pentru anul fiscal urmãtor, hotãrâri privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale referitoare la:
.................................................................
c) instituirea taxelor locale prevãzute la art. 283 din Codul fiscal;
.................................................................
e) majorarea, în termenul prevãzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, a impozitelor şi taxelor locale, conform art. 287 din Codul fiscal;
f) delimitarea zonelor, atât în intravilan, cât şi în extravilan, avându-se în vedere prevederile pct. 9;
.................................................................
i) procedurile de calcul şi de platã a taxelor prevãzute la art. 283 alin. (3) din Codul fiscal."
41. Punctul 237 va avea urmãtorul cuprins:
"237. Codul de identificare fiscalã - codul numeric personal/numãrul de identificare fiscalã/codul de înregistrare fiscalã/codul unic de înregistrare şi adresa domiciliului fiscal, precum şi a clãdirilor şi terenurilor deţinute în proprietate/administrare/ folosinţã, potrivit pct. 18, reprezintã elemente de identificare a contribuabilului, care se înscriu, în mod obligatoriu, în orice act translativ al dreptului de proprietate, în registrul de rol nominal unic, în registrul agricol, în matricole, în declaraţiile fiscale, în procesele-verbale pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, în certificatele fiscale, în chitanţele pentru creanţe ale bugetelor locale, în actele de control, precum şi în orice alte documente asemãnãtoare."
42. La punctul 238 alineatul (2), litera b) va avea urmãtorul cuprins:
"b) editarea oricãror documente, inclusiv a formularelor tipizate, potrivit structurii şi informaţiilor corespunzãtoare acestora, cu respectarea strictã a regulilor gramaticale şi de ortografie specifice limbii române, inclusiv semnele diacritice conexe acesteia, ţinând seama de prevederile <>Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.067 din 17 noiembrie 2004."
43. Punctul 249 va avea urmãtorul cuprins:
"249. (1) Declararea clãdirilor şi a terenurilor pentru stabilirea impozitelor aferente nu este condiţionatã de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliarã.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice."
44. La punctul 252, partea introductivã va avea urmãtorul cuprins:
"252. Verificarea modului de completare a declaraţiei fiscale se face dupã cum urmeazã:".
45. Alineatul (1) al punctului 255 va avea urmãtorul cuprins:
"Codul fiscal:
Indexarea impozitelor şi taxelor
Art. 292 [...]
(3) În perioada cuprinsã între 1 ianuarie 2005 şi 1 ianuarie 2011, nivelul taxei asupra mijloacelor de transport, prevãzut la art. 263 alin. (4) şi (5), se majoreazã prin hotãrâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeanã, la Capitolul 9 - Politica în domeniul transporturilor, în luna aprilie a fiecãrui an cuprins în perioadã, la propunerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Norme metodologice:
255. (1) În cazul în care rata inflaţiei estimatã pentru anul urmãtor depãşeşte 5%, pânã la data de 30 aprilie a anului curent, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin hotãrâre a Guvernului, impozitele şi taxele locale care constau într-o anumitã sumã în lei sau care sunt stabilite pe baza unei anumite sume în lei se indexeazã/ajusteazã/actualizeazã, cu excepţia taxei prevãzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal".
46. Punctul 258 se abrogã.
47. La punctul 271, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Potrivit prevederilor art. 284 alin. (12) din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 123/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, taxele de timbru prevãzute la <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, republicatã, referitoare la autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale ce au ca obiect terenuri fãrã construcţii, se reduc la jumãtate."
48. La punctul 282, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmãtorul cuprins:
"(2) Potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 105/2004 privind unele mãsuri pentru eliberarea şi înmânarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24 noiembrie 2004, taxele extrajudiciare de timbru, prevãzute la <>cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, nu se mai datoreazã."
ART. II
Declaraţiile de venit estimat depuse la organul fiscal competent stabilit prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, se considerã depuse, conform legii.
ART. III
Anul obţinerii venitului pentru anul 2004 este perioada 1 ianuarie - 31 decembrie. În situaţia în care prezentarea certificatului de rezidenţã fiscalã în anul 2004 s-a fãcut cu depãşirea termenului prevãzut la pct. 15 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului V din Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 , cu modificãrile ulterioare, acesta se va reconsidera potrivit procedurii instituite prin prezenta hotãrâre.
ART. IV
(1) Antrepozitele fiscale de alcool, distilate şi bãuturi alcoolice distilate, deja autorizate la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, sunt obligate sã depunã la autoritatea fiscalã centralã Certificatul ISO 9001 pânã la data de 31 decembrie 2005. Nedepunerea acestui certificat atrage suspendarea autorizaţiei pânã la îndeplinirea cerinţelor prevãzute de lege.
(2) Antrepozitarii pentru producţie şi/sau depozitare de produse accizabile, deja autorizaţi la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, sunt obligaţi sã depunã la autoritatea fiscalã centralã autorizaţia de mediu pânã la data de 30 iunie 2005. Nedepunerea acestei autorizaţii atrage suspendarea autorizaţiei pânã la îndeplinirea cerinţelor prevãzute de lege.
(3) Facturile fiscale speciale şi avizele speciale de însoţire deţinute în stoc la data de 31 decembrie 2004 de cãtre antrepozitarii autorizaţi, importatorii sau distribuitorii agreaţi, dupã caz, de alcool etilic şi uleiuri minerale, precum şi cele deţinute de autoritatea fiscalã teritorialã pot fi utilizate şi dupã aceastã datã, pânã la epuizare.
(4) Banderolele pentru marcarea bãuturilor alcoolice, pe care nu se aflã inscripţionatã concentraţia alcoolicã şi cantitatea nominalã, aflate în stoc la data de 31 decembrie 2004 la antrepozitarii autorizaţi, îşi pierd valabilitatea dupã 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri şi nu mai pot fi utilizate pentru marcare. Stocul de astfel de banderole se inventariazã şi se predã spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţionalã" - S.A. pânã la data de 1 martie 2005. Dupã data de 31 martie 2005, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de produse accizabile supuse sistemului de marcare pot utiliza pentru marcare numai marcaje înseriate şi numerotate, achiziţionate de la Compania Naţionalã "Imprimeria Naţionalã" - S.A.
(5) Antrepozitarii pentru uleiuri minerale, deja autorizaţi la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, au obligaţia de a depune la Autoritatea Naţionalã a Vãmilor lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de fabricaţie, pentru verificare şi avizare, pânã la data de 1 martie 2005. Listele cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor pentru uleiuri minerale, deja autorizaţi la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, precum şi listele noilor produse introduse în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi, avizate de Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, vor fi depuse la autoritatea fiscalã competentã în termen de 10 zile de la data avizãrii.
ART. V
Precizãrile punctului 30^1 din normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din codul fiscal se suspendã pânã la data intrãrii în vigoare a actului normativ de modificare şi completare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care va reglementa în mod unitar termenii de referinţã utilizaţi în activitatea de leasing. Organele vamale vor proceda la restituirea sumelor plãtite în plus ca drepturi de import, pentru bunurile achiziţionate de cãtre utilizatori şi vãmuite la import, în baza unor contracte de leasing, dupã data intrãrii în vigoare a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.840/2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 .
ART. VI
<>Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotãrâre, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Ionel Popescu

Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga

Bucureşti, 3 februarie 2005.
Nr. 84.


ANEXA 1

(ANEXA Nr. 12
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)



┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│┌──────────┐                    Notã de comandã                               │
││ ROMANIA  │                pentru documente fiscale                          │
││  [MFP]   │                                                                  │
││MINISTERUL│                                                                  │
││FINANŢELOR│              ┌────────┐                  ┌────────┐              │
││ PUBLICE  │      numãrul │        │      din data de │        │              │
│└──────────┘              └────────┘                  └────────┘              │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│                                                                              │
│ C.U.I.          ┌─────────────────────────────┐                              │
│ Denumire        ├─────────────────────────────┴───────────────────────────┐  │
│                 ├─────────────────────────────────────────────────────────┤  │
│                 ├────────────────────────────┬────────────────────────────┘  │
│ Judeţul         ├────────────────────────────┤                               │
│ Localitatea     ├────────────────────────────┤            ┌─────┐       ┌──┐ │
│ Strada          └─────────┬────┬─────────┬───┤Cod poştal  ├─────┤Sector └──┘ │
│ Blocul              Scara ├────┤ Etajul  └───┘Numãrul     ├─────┤            │
│ Telefon             Fax   └────┘              Apartamentul└─────┘            │
│                                                                              │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────┬────────────┬───────────┬───────┬────────┬──────┬────────────────┐
│   Codul    │ Cantitatea │ Unitatea  │ Preţ  │Valoare │ TVA  │ Valoare totalã │
│documentului│ solicitatã │ de mãsurã │unitar │ (lei)  │(lei) │  inclusiv TVA  │
│            │            │           │       │        │      │      (lei)     │
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
│       0    │            │     2     │  3    │   4    │  5   │       6        │
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
├────────────┼────────────┼───────────┼───────┼────────┼──────┼────────────────┤
└────────────┴────────────┴───────────┴───────┴────────┴──────┴────────────────┘
               D.G.F.R a judeţului ....................
               Data aprobãrii comenzii ................
               Numãrul documentelor aprobate ..........
               Modalitatea de platã . .................

    ....................................      .....................
   (semnãtura şi ştampila solicitantului)    (semnãtura şi ştampila)



ANEXA 2

[1] (ANEXA Nr. 14
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Autoritatea fiscalã teritorialã
...............................


CERTIFICAT DE SCUTIRE
DE PLATA ACCIZELOR



    Se certificã prin prezenta cã ............. cu sediul în .............
   str. ............... nr. ..... bl. ..... sc. .... et. .... ap. ........
   judeţul/sectorul ...... tel/fax ...... înregistratã la registrul comerţului
   cu nr. ........ având codul unic de înregistrare ........ poate achiziţiona
   de la *)................ în regim de scutire de plata accizelor, în scopul
   prevãzut de codul fiscal la art. .... alin. .... lit. ..., urmãtoarele
   produse:
       - .................
       - .................
       - .................
       la nivelul unei cantitãţi medii anuale de ............. determinate
   pe baza consumului înregistrat in evidenţele contabile aferente anului
   anterior.



      Certificatul este valabil începând cu data de ..........



                      Conducãtorul autoritãţii fiscale,


*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat


Utilizat ca document administrativ de însoţire

[2] - faţã-

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Autoritatea fiscalã teritorialã
...............................


CERTIFICAT DE SCUTIRE
DE PLATA ACCIZELOR


Se certificã prin prezenta cã ............. cu sediul în .............
str. ............... nr. ..... bl. ..... sc. .... et. .... ap. ........
judeţul/sectorul ...... tel/fax ...... înregistratã la registrul comerţului
cu nr. ........ având codul unic de înregistrare ........ poate achiziţiona
de la *)................ în regim de scutire de plata accizelor, în scopul
prevãzut de codul fiscal la art. .... alin. .... lit. ..., urmãtoarele
produse:
- .................
- .................
- .................
la nivelul unei cantitãţi medii anuale de ............. determinate
pe baza consumului înregistrat in evidenţele contabile aferente anului
anterior.



Certificatul este valabil începând cu data de ..........



Conducãtorul autoritãţii fiscale,

--------------
*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat


Utilizat ca document administrativ de însoţire

- verso -



┌──────┬──────────┬────────────┬──────────────┬────────────┬──────────────────┐
│      │          │            │  Semnãtura   │            │     Semnãtura    │
│      │Denumirea │  Cantitatea│  conducerii  │Cantitatea  │ reprezentantului │
│ Data │produsului│  expediatã │ furnizorului │recepţionatã│ organului fiscal,│
│      │          │            │  şi ştampila │            │pentru certificare│
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
└──────┴──────────┴────────────┴──────────────┴────────────┴──────────────────┘


      [3]

    MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
    Autoritatea fiscalã teritorialã
    ...............................


                             CERTIFICAT DE SCUTIRE
                               DE PLATA ACCIZELOR

    Se certificã prin prezenta cã ............. cu sediul în .............
   str. ............... nr. ..... bl. ..... sc. .... et. .... ap. ........
   judeţul/sectorul ...... tel/fax ...... înregistratã la registrul comerţului
   cu nr. ........ având codul unic de înregistrare ........ poate achiziţiona
   de la *)................ în regim de scutire de plata accizelor, în scopul
   prevãzut de codul fiscal la art. .... alin. .... lit. ..., urmãtoarele
   produse:
       - .................
       - .................
       - .................
       la nivelul unei cantitãţi medii anuale de ............. determinate
   pe baza consumului înregistrat in evidenţele contabile aferente anului
   anterior.



      Certificatul este valabil începând cu data de ..........



                      Conducãtorul autoritãţii fiscale,


*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat



ANEXA 3


[1] (ANEXA Nr. 15
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Autoritatea fiscalã teritorialã
...............................


AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
NR. .../(ZZ)/(LL)/(AA).....



    ...................... cu sediul în ............. str. ..............
   nr. ...... bl. ... sc. ... et. ... ap. .... tel/fax ..................,
   judeţul/sectorul ............, înregistratã la registrul comerţului cu
   nr. .... având codul unic de înregistrare ................ se autorizeazã
   ca utilizator final de produse accizabile.
    Aceasta autorizaţie permite achiziţionarea de la*) ....................
   în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevãzut de Codul
   fiscal la art. ... alin. ... lit. ..., a urmãtoarelor produse:
        - ..................
        - ..................
        - ..................



    Autorizaţia este valabilã începând cu data de ...........



                         Conducãtorul autoritãţii fiscale,


*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat


Utilizat ca document administrativ de însoţire


- faţã -
[2]

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Autoritatea fiscalã teritorialã
...............................


AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
NR. .../(ZZ)/(LL)/(AA).....

...................... cu sediul în ............. str. ..............
nr. ...... bl. ... sc. ... et. ... ap. .... tel/fax ..................,
judeţul/sectorul ............, înregistratã la registrul comerţului cu
nr. .... având codul unic de înregistrare ................ se autorizeazã
ca utilizator final de produse accizabile.
Aceasta autorizaţie permite achiziţionarea de la*) ....................
în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevãzut de Codul
fiscal la art. ... alin. ... lit. ..., a urmãtoarelor produse:
- ..................
- ..................
- ..................



Autorizaţia este valabilã începând cu data de ...........



Conducãtorul autoritãţii fiscale,

-----------
*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat


Utilizat ca document administrativ de insotire

- verso -



┌──────┬──────────┬────────────┬──────────────┬────────────┬──────────────────┐
│      │          │            │  Semnãtura   │            │     Semnãtura    │
│      │Denumirea │  Cantitatea│  conducerii  │Cantitatea  │ reprezentantului │
│ Data │produsului│  expediatã │ furnizorului │recepţionatã│ organului fiscal,│
│      │          │            │  şi ştampila │            │pentru certificare│
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
├──────┼──────────┼────────────┼──────────────┼────────────┼──────────────────┤
└──────┴──────────┴────────────┴──────────────┴────────────┴──────────────────┘


        [3]

    MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
    Autoritatea fiscalã teritorialã
    ...............................


                      AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
                      NR. .../(ZZ)/(LL)/(AA).....

    ...................... cu sediul în ............. str. ..............
   nr. ...... bl. ... sc. ... et. ... ap. .... tel/fax ..................,
   judeţul/sectorul ............, înregistratã la registrul comerţului cu
   nr. .... având codul unic de înregistrare ................ se autorizeazã
   ca utilizator final de produse accizabile.
    Aceasta autorizaţie permite achiziţionarea de la*) ....................
   în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevãzut de Codul
   fiscal la art. ... alin. ... lit. ..., a urmãtoarelor produse:
        - ..................
        - ..................
        - ..................



    Autorizaţia este valabilã începând cu data de ...........



                         Conducãtorul autoritãţii fiscale,


*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit
fiscal expeditor, importator sau distribuitor agreat

------------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 84 din 3 februarie 2005

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016