Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 780 din 14 iunie 2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 780 din 14 iunie 2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 27 iunie 2006

Comenteaza legea

HOTĂ?RÂRE nr. 780 din 14 iunie 2006
privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 27 iunie 2006

Având în vedere prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Ţãrilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portughezã, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeanã, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin <>Legea nr. 157/2005 ,
în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 60 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Prezenta hotãrâre stabileşte schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera într-un mod eficient din punct de vedere economic.
ART. 2
Prezenta hotãrâre se aplica emisiilor provenite din activitãţile şi instalaţiile prevãzute în anexa nr. 1 şi gazelor cu efect de sera prevãzute în anexa nr. 2, cu respectarea, dupã caz, şi a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 84/2006 .
ART. 3
Pentru aplicarea prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) activitatea de proiect - implementarea unui proiect aprobat de una sau mai multe pãrţi înscrise în anexa nr. I la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, semnatã la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, ratificatã prin <>Legea nr. 24/1994 , în conformitate cu art. 6 sau 12 din Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin <>Legea nr. 3/2001 , şi cu deciziile conferinţelor pãrţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;
b) certificat de emisii de gaze cu efect de sera - titlul care conferã dreptul de a emite o tona de dioxid de carbon echivalent într-o perioada definitã, valabil numai pentru îndeplinirea scopului prezentei hotãrâri şi care este transferabil în condiţiile prevãzute de prezenta hotãrâre;
c) emisii - eliberarea în atmosfera a gazelor cu efect de sera generate de sursele unei instalaţii;
d) gaze cu efect de sera - gazele prevãzute în anexa nr. 2;
e) instalatie - orice unitate tehnica stationara, în care se desfãşoarã una sau mai multe activitãţi prevãzute în anexa nr. 1, precum şi orice activitate direct legatã tehnic de activitãţile desfãşurate pe acel amplasament şi care pot genera emisii şi poluare;
f) instalatie nou-intrata - orice instalatie în care se desfãşoarã una sau mai multe dintre activitãţile prevãzute în anexa nr. 1, care a obţinut autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de sera sau revizuirea acesteia ca urmare a unei schimbãri privind natura, funcţionarea ori extinderea instalaţiei, ulterior notificãrii Planului naţional de alocare Comisiei Europene;
g) operator - orice persoana care opereazã sau controleazã o instalatie sau care, potrivit legislaţiei în vigoare, a fost investitã cu putere de decizie economicã asupra functionarii tehnice a instalaţiei;
h) parte prevãzutã în anexa nr. I - ţara înscrisã în anexa nr. I la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, care a ratificat Protocolul de la Kyoto asa cum se prevede în art. 1 alin. (7) din Protocolul de la Kyoto;
i) persoana - orice persoana fizica sau juridicã;
j) public - una sau mai multe persoane şi, în conformitate cu legislaţia sau practica nationala, asociaţii, organizaţii sau grupuri de persoane;
k) reducere de emisii certificatã (CER) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, egala cu o tona de dioxid de carbon echivalent, provenitã de la o activitate de proiect desfasurata în concordanta cu art. 12 din Protocolul de la Kyoto şi cu deciziile privind art. 12 adoptate de conferinţele pãrţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto;
l) registru naţional - baza de date electronica unica, standardizata şi securizata, care înregistreazã şi urmãreşte toate operaţiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de sera, în aplicarea prezentei hotãrâri, şi cu unitãţi de emisii de gaze cu efect de sera prevãzute prin Protocolul de la Kyoto, definite conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României privind schimbãrile climatice - 2005-2007. Toate operaţiunile se realizeazã pe cale electronica;
m) tona de dioxid de carbon echivalent - o tona metrica de dioxid de carbon sau o cantitate din oricare alt gaz cu efect de sera prevãzut în anexa nr. 2, cu un potenţial de încãlzire globalã echivalent unei tone metrice de dioxid de carbon;
n) unitate de reducere a emisiilor (ERU) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, egala cu o tona de dioxid de carbon echivalent, provenitã de la o activitate de proiect desfasurata în concordanta cu art. 6 din Protocolul de la Kyoto şi cu deciziile privind art. 6 adoptate de conferinţele pãrţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto.
ART. 4
Autoritãţile competente pentru protecţia mediului, responsabile pentru coordonarea şi urmãrirea aplicãrii dispoziţiilor prezentei hotãrâri, sunt: autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului şi unitãţile subordonate acesteia, Garda Nationala de Mediu şi unitãţile subordonate acesteia.
ART. 5
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile în care se desfãşoarã o activitate prevãzutã în anexa nr. 1, care genereazã emisii specifice activitãţii respective, operatorul trebuie sa detina autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de sera, eliberata de autoritatea competenta pentru protecţia mediului potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 7 şi 8.
(2) Pentru instalaţiile care desfãşoarã activitãţile prevãzute în anexa nr. 1 la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 84/2006 , condiţiile şi procedura aferente emiterii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera se coreleazã cu cele prevãzute pentru emiterea autorizaţiei integrate de mediu.
ART. 6
(1) Pentru a obţine autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de sera, operatorul depune la autoritatea competenta pentru protecţia mediului solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei împreunã cu documentaţia în care sunt descrise:
a) instalatia şi activitãţile desfãşurate, inclusiv tehnologia utilizata;
b) materia prima şi materialele auxiliare a cãror utilizare genereazã emisii de gaze cu efect de sera prevãzute în anexa nr. 2;
c) sursele de emisii de gaze cu efect de sera ale instalaţiilor care desfãşoarã una sau mai multe dintre activitãţile prevãzute în anexa nr. 1;
d) mãsuri planificate pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera în conformitate cu Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera, prevãzut la art. 21.
(2) Solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera este însoţitã de un rezumat netehnic al documentaţiei depuse.
(3) Competentele şi procedura de emitere şi revizuire a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera se stabilesc prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 45 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
ART. 7
(1) Autoritatea competenta pentru protecţia mediului emite autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru toatã instalatia sau o parte a acesteia dacã apreciazã ca operatorul este capabil ca monitorizeze şi sa raporteze emisiile.
(2) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de sera poate acoperi una sau mai multe instalaţii situate pe acelaşi amplasament şi care sunt operate sau controlate de cãtre acelaşi operator.
ART. 8
Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de sera conţine:
a) numele şi adresa operatorului/denumirea şi sediul, dupã caz;
b) o descriere a activitãţilor şi a emisiilor de gaze cu efect de sera generate de instalatie;
c) cerinţele de monitorizare, cu specificarea metodologiei utilizate, şi frecventa de monitorizare;
d) cerinţele de raportare;
e) obligaţia de a restitui, pana la 30 aprilie a anului urmãtor celui pentru care au fost alocate certificatele de emisii de gaze cu efect de sera, un numãr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, egal cu numãrul total de emisii provenite de la instalatia respectiva, potrivit dispoziţiilor art. 22.
ART. 9
(1) Operatorul are obligaţia sa informeze autoritatea competenta pentru protecţia mediului cu privire la orice modificãri planificate privind natura, funcţionarea sau extinderea instalaţiei care pot determina revizuirea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera.
(2) Autoritatea competenta pentru emiterea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de sera revizuieste autorizaţia, dupã caz.
(3) La schimbarea operatorului unei instalaţii care deţine o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de sera, noul operator are obligaţia sa solicite autoritãţii competente pentru protecţia mediului revizuirea autorizaţiei cu privire la denumirea şi sediul noului operator.
ART. 10
(1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului coordoneazã, pentru fiecare dintre perioadele la care se face referire în art. 13 şi 14, elaborarea Planului naţional de alocare prin care se stabilesc numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate şi modul de alocare a acestora pentru fiecare instalatie care intra sub incidenta prezentei hotãrâri.
(2) Planul naţional de alocare, pentru fiecare perioada prevãzutã la art. 13 şi 14, se bazeazã pe criterii obiective şi transparente, inclusiv cele prevãzute în anexa nr. 3, şi luând în considerare comentariile publicului.
(3) Metodologia privind elaborarea Planului naţional de alocare se aproba prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
ART. 11
(1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului face public Planul naţional de alocare, pentru perioada prevãzutã la art. 13 şi pentru prima perioada de 5 ani prevãzutã la art. 14, şi îl notifica pana la data de 30 septembrie 2006 Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene
(2) Pentru perioadele subsecvente la care se face referire în art. 14, Planul naţional de alocare se publica şi se notifica Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene cu cel puţin 18 luni înainte de începerea perioadei vizate.
(3) Planul naţional de alocare se aproba prin hotãrâre a Guvernului, dupã aprobarea acestuia de cãtre Comisia Europeanã.
ART. 12
Pentru perioada prevãzutã la art. 13 şi prima perioada prevãzutã la art. 14, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se realizeazã cu titlu gratuit.
ART. 13
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioada de un an, numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera care se aloca pentru perioada respectiva şi numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate operatorului pentru fiecare instalatie.
ART. 14
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, prin Planul naţional de alocare se stabilesc, pentru o perioada de 5 ani şi pentru fiecare perioada subsecventa de 5 ani, numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate pentru perioada respectiva şi numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate operatorului pentru fiecare instalatie.
ART. 15
(1) La stabilirea modului de alocare se ia în considerare şi accesul instalaţiilor nou-intrate la certificatele de emisii de gaze cu efect de sera.
(2) Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului, prin registrul naţional, emite numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera pentru perioada prevãzutã la art. 13 şi o parte din numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, aferent fiecãrui an al perioadelor prevãzute la art. 14, pana la data de 28 februarie a anului respectiv.
ART. 16
(1) Pentru fiecare perioada prevãzutã la art. 14, operatorii pot sa utilizeze unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activitãţi de proiect, pana la un procent din numãrul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate fiecãrei instalaţii, prevãzut în Planul naţional de alocare.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului emite şi preda imediat operatorului un certificat de emisii de gaze cu efect de sera în schimbul unei unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) sau al unei reduceri de emisii certificate (CER), detinuta de operator în registrul naţional.
(3) Toate unitãţile de reducere a emisiilor (ERU) şi reducerile de emisii certificate (CER) emise şi care pot fi folosite potrivit Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, Protocolului de la Kyoto şi deciziilor ulterioare adoptate de conferinţele pãrţilor la Protocolul de la Kyoto pot fi utilizate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, cu urmãtoarele excepţii:
a) unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) generate de instalaţiile nucleare, pentru prima perioada de 5 ani la care se face referire în art. 14;
b) unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) şi reduceri de emisii certificate (CER) rezultate din activitãţi de proiect privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizãrii terenurilor şi silvicultura.
ART. 17
(1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului ia mãsurile necesare pentru aprobarea situaţiei de referinta pentru activitãţile de proiect, potrivit deciziilor ulterioare ale conferinţelor pãrţilor la Protocolul de la Kyoto, cu legislaţia nationala armonizata cu acquis-ul comunitar, ţinând seama de perioadele de tranzitie prevãzute în Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeanã, ratificat prin <>Legea nr. 157/2005 .
(2) Pana la data de 31 decembrie 2012, pentru activitãţile de proiect prevãzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limiteazã în mod direct emisiile de la o instalatie care intra sub incidenta prezentei hotãrâri, unitãţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacã un numãr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de sera este anulat de cãtre operatorul instalaţiei respective, pentru evitarea dublei contabilizari.
(3) Pana la data de 31 decembrie 2012, pentru activitãţile de proiect prevãzute la art. 6 şi 12 din Protocolul de la Kyoto, care reduc sau limiteazã în mod indirect emisiile de la o instalatie care intra sub incidenta prezentei hotãrâri, unitãţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER) nu pot fi emise decât dacã un numãr egal de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, provenite din unitãţile de reducere a emisiilor (ERU) sau reducerile de emisii certificate (CER), este anulat din registrul naţional, pentru evitarea dublei contabilizari.
(4) La activitãţi de proiect pot participa operatori publici sau privati, cu aprobarea autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5) În situaţia prevãzutã la alin. (4), autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului rãmâne responsabilã pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice şi de Protocolul de la Kyoto şi se asigura ca participarea la activitãţi de proiect se realizeazã în conformitate cu liniile directoare şi cu procedurile relevante adoptate ulterior de conferinţele pãrţilor la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice şi la Protocolul de la Kyoto.
(6) În cazul aprobãrii activitãţilor de proiect privind producerea de energie hidroelectrica în instalaţii cu o putere instalata mai mare de 20 MW, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului verifica respectarea, pe parcursul derulãrii activitãţilor de proiect, a criteriilor şi liniilor directoare internaţionale, inclusiv cele prevãzute de Comisia Mondialã privind Barajele.
ART. 18
(1) Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera se pot transfera:
a) între persoane romane şi persoane din alte state membre ale Comunitãţii Europene;
b) între persoane romane şi persoane din terţe tari, altele decât cele din Comunitatea Europeanã, doar dacã certificatele de emisii de gaze cu efect de sera sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor internaţionale încheiate de Comunitatea Europeanã cu alte tari prevãzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, fãrã alte restrictii decât cele prevãzute în prezenta hotãrâre şi în reglementãrile adoptate în aplicarea acestora.
(2) Operatorul fiecãrei instalaţii are obligaţia de a restitui, pana cel târziu la data de 30 aprilie a fiecãrui an, un numãr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu cantitatea totalã de emisii de gaze cu efect de sera provenite de la instalatia respectiva în anul calendaristic anterior, verificate potrivit dispoziţiilor art. 22, iar aceste certificate se anuleazã ulterior.
(3) Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera se anuleazã în orice moment, la solicitarea persoanei care le deţine.
(4) În scopul îndeplinirii obligaţiilor prevãzute la alin. (2), certificatele de emisii de gaze cu efect de sera, emise de autoritãţile competente din statele membre ale Comunitãţii Europene, sunt recunoscute de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului.
(5) Administratorul registrului naţional constata încãlcarea prevederilor alin. (2) şi prezintã autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului lista operatorilor care nu au restituit numãrul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, potrivit alocãrii.
ART. 19
Certificatele de emisii de gaze cu efect de sera sunt valabile pentru emisiile din perioada prevãzutã la art. 13 sau 14, care au fost înregistrate în registrul naţional.
ART. 20
În termen de 4 luni de la începerea fiecãrei perioade de 5 ani prevãzute la art. 14, administratorul registrului naţional anuleazã certificatele de emisii de gaze cu efect de sera care nu mai sunt valabile şi care nu au fost restituite şi anulate potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2).
ART. 21
(1) Operatorii care deţin o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de sera au obligaţia sa monitorizeze emisiile, în conformitate cu Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera.
(2) În primul trimestru al anului în curs fiecare operator are obligaţia sa prezinte autoritãţii competente pentru protecţia mediului raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru anul precedent, întocmit în conformitate cu Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera.
(3) Ghidul de monitorizare şi raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera, elaborat pe baza principiilor privind monitorizarea prevãzute în anexa nr. 4, se aproba prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
ART. 22
(1) Autoritatea competenta pentru protecţia mediului se asigura ca rapoartele de monitorizare prevãzute la art. 21 alin. (2), verificate în conformitate cu criteriile prevãzute în anexa nr. 5 de cãtre verificatori acreditaţi, sunt corecte.
(2) În cazul în care, pana la data de 31 martie a anului în curs, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de sera din anul precedent nu este declarat satisfãcãtor, ca urmare a neîndeplinirii criteriilor prevãzute în anexa nr. 5, operatorul nu poate transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de sera pana în momentul în care raportul este declarat satisfãcãtor.
(3) Verificatorii sunt acreditaţi de autoritatea publica centrala pentru economie şi comerţ, pe baza procedurii de acreditare aprobate, pana la 31 decembrie 2006, prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru economie şi comerţ.
ART. 23
Deciziile cu privire la alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, informaţiile privind activitãţile de proiect la care România participa ori pentru care aproba participarea operatorilor publici sau privati, precum şi rapoartele de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de sera prevãzute la art. 21, deţinute de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, se pun la dispoziţia publicului potrivit <>Hotãrârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul.
ART. 24
(1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, prin Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului, este administratorul registrului naţional.
(2) Prin registrul naţional se asigura evidenta certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera emise, deţinute, transferate şi anulate, inclusiv a operaţiunilor cu unitãţi de emisii de gaze cu efect de sera prevãzute de Protocolul de la Kyoto.
(3) Orice persoana poate deţine certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
(4) Registrul naţional este accesibil publicului, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind confidenţialitatea informaţiilor.
(5) Registrul naţional conţine conturi separate în care sunt înregistrate certificatele de emisii de gaze cu efect de sera deţinute de fiecare persoana şi în care sunt evidentiate operaţiunile cu aceste certificate şi cu unitãţile de emisii de gaze cu efect de sera, prevãzute de Protocolul de la Kyoto.
(6) Regulamentul privind administrarea şi operarea registrului naţional se aproba prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 180 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
(7) Administatorul registrului naţional percepe un tarif la deschiderea unui cont în registrul naţional şi un tarif corespunzãtor operarii respectivului cont.
(8) Cuantumul tarifelor prevãzute la alin. (7) se stabilesc anual, prin ordin al conducatorului autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, acestea având destinaţia stabilitã conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
ART. 25
(1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului transmite anual Comisiei Europene raportul privind punerea în aplicare a prezentei hotãrâri.
(2) Raportul prevãzut la alin. (1) conţine urmãtoarele informaţii: procedurile privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, utilizarea unitãţilor de reducere a emisiilor (ERU) şi a reducerilor de emisii certificate (CER) rezultate din activitãţi de proiect, administrarea registrului naţional, aplicarea ghidurilor de monitorizare şi raportare, activitatea de verificare, aspecte privind conformarea cu prezenta hotãrâre şi regimul fiscal al certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, dupã caz.
(3) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului transmite o data la 2 ani Comisiei Europene un raport care sa arate ca, potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto şi deciziilor ulterioare adoptate de conferinţele pãrţilor la Protocolul de la Kyoto, utilizarea activitãţilor de proiect este suplimentarã acţiunilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera întreprinse la nivel naţional.
ART. 26
(1) Operatorii pot forma un grup comun al instalaţiilor în care se desfãşoarã aceeaşi activitate, pentru perioada prevãzutã la art. 13 şi/sau prima perioada de 5 ani prevãzutã la art. 14.
(2) Operatorii care desfãşoarã o activitate prevãzutã în anexa nr. 1 şi vor sa formeze un grup comun al instalaţiilor, potrivit dispoziţiilor alin. (1), depun la autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului solicitarea de aprobare a formãrii grupului comun al instalaţiilor, precizând instalaţiile, perioada pentru care se formeazã grupul comun al instalaţiilor şi furnizand dovezi ca administratorul desemnat al grupului este capabil sa îndeplineascã obligaţiile prevãzute la alin. (3) şi (4).
(3) Operatorii care doresc sa formeze un grup comun al instalaţiilor mandateazã un administrator cãruia:
a) prin excepţie de la art. 13 şi 14, îi este emis numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, calculat pentru instalaţiile operatorilor care formeazã grupul comun al instalaţiilor;
b) prin excepţie de la art. 8 lit. e) şi art. 18 alin. (2), îi revine responsabilitatea pentru restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera corespunzãtoare emisiilor totale de gaze cu efect de sera provenite de la instalaţiile cuprinse în grupul comun al instalaţiilor;
c) îi este interzis transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, în cazul în care raportul de monitorizare al unui operator din cadrul grupului comun al instalaţiilor a fost declarat nesatisfãcãtor în urma verificãrii prevãzute la art. 22.
(4) Prin derogare de la art. 28, administratorul grupului comun este responsabil pentru executarea sancţiunilor aplicate în caz de nerespectare a dispoziţiilor privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru a acoperi emisiile totale de gaze cu efect de sera provenite de la instalaţiile incluse în grupul comun.
(5) În cazul în care administratorul grupului comun nu se conformeazã prevederilor alin. (4), fiecare operator din cadrul grupului comun este responsabil, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) şi art. 28, pentru emisiile provenite de la propria instalatie.
(6) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului înainteazã Comisiei Europene solicitarea prevãzutã la alin. (2).
(7) Grupul comun al instalaţiilor se formeazã doar dupã aprobarea solicitãrii de formare de cãtre Comisia Europeanã.
(8) În cazul în care Comisia Europeanã respinge motivat solicitarea de formare a grupului comun al instalaţiilor, grupul comun al instalaţiilor se formeazã doar dacã modificãrile propuse sunt acceptate de Comisia Europeanã.
ART. 27
(1) Pentru perioada prevãzutã la art. 13, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului poate solicita Comisiei Europene sa permitã alocarea unor certificate de emisii de gaze cu efect de sera suplimentare, pentru anumite instalaţii, în caz de forta majorã.
(2) Comisia Europeanã autorizeaza emiterea de certificate de emisii de gaze cu efect de sera suplimentare şi netransferabile doar cu condiţia demonstrãrii existenţei unui caz de forta majorã.
ART. 28
(1) Nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2), pentru perioada prevãzutã la art. 13, constituie contravenţie şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amenda de la 160 lei (RON) la 240 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
b) cu amenda de la 250 lei (RON) la 320 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr de 10-15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
c) cu amenda de la 330 lei (RON) la 400 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
(2) Nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2), pentru perioada prevãzutã la art. 14, constituie contravenţie şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) cu amenda de la 400 lei (RON) la 500 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr de 1-9 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
b) cu amenda de la 550 lei (RON) la 650 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr de 10-15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera;
c) cu amenda de la 700 lei (RON) la 800 lei (RON), pentru nerestituirea unui numãr mai mare de 15 certificate de emisii de gaze cu efect de sera.
(3) Plata amenzii prevãzute la alin. (1) şi (2) nu exonereaza operatorul de la obligaţia de a restitui un numãr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu emisiile generate suplimentar, la momentul la care preda certificatele de emisii de gaze cu efect de sera corespunzãtoare emisiilor din urmãtorul an calendaristic.
(4) Constatarea contravenţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) şi aplicarea sancţiunilor se realizeazã de cãtre comisari şi persoane împuternicite din cadrul Garzii Naţionale de Mediu.
ART. 29
Dispoziţiile art. 28 referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 30
Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului publica într-un ziar naţional, afişeazã pe propria pagina de Internet, precum şi la sediul sau numele operatorilor care au încãlcat prevederile art. 18 alin. (2). Publicarea în ziar şi afişarea pe propria pagina web şi la sediu se fac anual.
ART. 31
Prezenta hotãrâre intra în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 18, art. 24 alin. (5) şi (7) şi a art. 25, 26, 27 şi 28, care intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 32
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
Prezenta hotãrâre transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2003/87/CE din 13 octombrie 2003 privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunitãţii, care modifica Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L275/2003, şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/101/CE privind modificarea Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunitãţii, cu privire la mecanismele flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L338/2004.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,
Sulfina Barbu

p. Ministrul economiei şi comerţului,
Eugen Tapu-Nazare,
secretar de stat

Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga

p. Ministrul finanţelor publice,
Doina-Elena Dascalu,
secretar de stat

Bucureşti, 14 iunie 2006.
Nr. 780.

ANEXA 1

CATEGORII DE ACTIVITÃŢI ŞI INSTALAŢII

1. Instalaţiile sau pãrţi ale instalaţiilor folosite pentru cercetare, dezvoltare şi testare de noi produse şi procese nu intra sub incidenta prezentei hotãrâri.
2. Limitele prezentate mai jos se referã, în general, la capacitãţi de producţie sau rezultate. În cazul în care un operator desfãşoarã mai multe activitãţi prevãzute la acelaşi subsector, în aceeaşi instalatie sau pe acelaşi amplasament, capacitatile acestor activitãţi se insumeaza.


 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
               Activitãţi - instalaţii                         Emisii de gaze
                                                              cu efect de sera
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Activitãţi în domeniul energetic
  Instalaţii de ardere cu o putere termica nominalã mai mare   Dioxid de carbon
  de 20 MW (cu excepţia instalaţiilor pentru deşeuri
  periculoase şi municipale)
  Instalaţii pentru rafinarea ţiţeiului                        Dioxid de carbon
  Cuptoare de cocs                                             Dioxid de carbon
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Producţia şi prelucrarea metalelor feroase
  Instalaţii de prajire sau sinterizare a minereului           Dioxid de carbon
  metalic (inclusiv a minereului cu conţinut de sulf)
  Instalaţii pentru producerea fontei sau a otelului           Dioxid de carbon
  (topire primara ori secundarã), inclusiv instalaţii
  pentru turnarea continua, cu o capacitate de producţie
  mai mare de 2,5 tone/ora
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Industria mineralelor
  Instalaţii pentru producerea clincherului de ciment în       Dioxid de carbon
  cuptoare rotative cu o capacitate de producţie mai mare
  de 500 tone/zi, instalaţii pentru producerea varului în
  cuptoare rotative cu o capacitate de producţie mai mare
  de 50 tone/zi sau în alte tipuri de cuptoare, nerotative,
  cu o capacitate de producţie mai mare de 50 tone/zi
  Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei      Dioxid de carbon
  de sticla, cu o capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi
  Instalaţii pentru fabricarea produselor ceramice prin        Dioxid de carbon
  ardere, în special a tiglelor, caramizilor, caramizilor
  refractare, dalelor, placilor de gresie sau de faianta:
  a) cu o capacitate de producţie mai mare de 75 tone/zi;
  şi/sau
  b) cu o capacitate a cuptorului mai mare de 4 mc şi cu
  o densitate stabilitã pentru fiecare cuptor mai mare
  de 300 kg/mc
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Alte activitãţi
  Instalaţii industriale pentru producerea de:
  a) celuloza din lemn sau din alte materiale fibroase;        Dioxid de carbon
  b) hârtie şi carton, având o capacitate de producţie         Dioxid de carbon
  mai mare de 20 tone/zi
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

ANEXA 2

GAZELE CU EFECT DE SERA

Dioxid de carbon [CO(2)] Hidrofluorocarburi (HFC-uri)
Metan [CH(4)] Perfluorocarburi (PFC-uri)
Oxid azotos [N(2)O] Hexafluorura de sulf [SF(6)]

ANEXA 3

CRITERIILE
pentru elaborarea Planului naţional de alocare

1. Numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate pentru fiecare perioada trebuie sa fie compatibil cu obligaţia României de limitare a emisiilor de gaze cu efect de sera, conform Protocolului de la Kyoto, ţinându-se cont, pe de o parte, de proporţia dintre emisiile totale reprezentate de aceste certificate şi emisiile de la sursele neacoperite de aceasta hotãrâre şi, pe de alta parte, de politica energetica nationala şi asigurarea respectãrii strategiei naţionale privind schimbãrile climatice. Numãrul total al certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, care urmeazã sa fie alocate, nu trebuie sa depãşeascã necesarul estimat pentru aplicarea stricta a criteriilor prevãzute în aceasta anexa. Înainte de anul 2008, alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se face ţinându-se seama de acţiunile privind atingerea sau depãşirea angajamentelor României de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, asumate prin Protocolul de la Kyoto.
2. Numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate trebuie sa fie în concordanta cu evaluarea progreselor actuale şi a celor preconizate pentru realizarea contribuţiei la angajamentele internaţionale asumate de România prin Protocolul de la Kyoto.
3. Numãrul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate trebuie sa fie în concordanta cu potenţialul de reducere a emisiilor al activitãţilor acoperite de aceasta schema, inclusiv potenţialul tehnologic. Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera poate avea la baza media emisiilor de gaze cu efect de sera pe produs, în cadrul fiecãrei activitãţi, şi pe progresul realizabil în fiecare activitate.
4. Planul naţional de alocare trebuie sa fie în concordanta cu alte reglementãri şi politici armonizate cu cele ale Comunitãţii Europene. Acesta trebuie sa ţinã seama de creşterile inevitabile generate ca efect al aplicãrii noilor cerinţe legislative.
5. Planul naţional de alocare nu trebuie sa facã discriminare între operatori sau sectoare, astfel încât sa nu favorizeze în mod nejustificat anumiti operatori sau anumite activitãţi.
6. Planul naţional de alocare trebuie sa conţinã informaţii asupra modului în care instalaţiile nou-intrate sunt capabile sa participe la schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.
7. Planul naţional de alocare poate include acţiuni timpurii şi informaţii asupra modului în care aceste acţiuni sunt luate în considerare. Indicatorii de performanta care deriva din documentele de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pot fi utilizate la elaborarea Planului naţional de alocare, iar aceşti indicatori de performanta pot lua în considerare acţiunile timpurii.
8. Planul naţional de alocare trebuie sa conţinã informaţii asupra modului în care tehnologiile curate, inclusiv tehnologiile eficiente energetic, sunt luate în considerare.
9. Planul naţional de alocare trebuie sa includã prevederi privind posibilitatea publicului de a formula comentarii şi trebuie sa conţinã informaţii despre modalitãţile prin care comentariile vor fi luate în considerare la luarea deciziei de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.
10. Planul naţional de alocare trebuie sa conţinã o lista a instalaţiilor care desfãşoarã activitãţi prevãzute în anexa nr. 1, precum şi numãrul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera care sunt alocate pentru fiecare dintre aceste instalaţii.
11. Planul naţional de alocare poate conţine informaţii privind modul în care este luatã în considerare concurenta cu alte tari sau operatori din afarã Uniunii Europene.
12. Planul naţional de alocare trebuie sa precizeze cantitatea maxima de reduceri de emisii certificate (CER) şi unitãţi de reducere a emisiilor (ERU) care poate fi folositã de cãtre operatori în schema de comercializare, sub forma unui procent din numãrul de certificate de emisii de gaze cu efect de sera alocate fiecãrei instalaţii.

ANEXA 4

PRINCIPIILE
privind monitorizarea şi raportarea emisiilor
de gaze cu efect de sera

Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon
Monitorizarea emisiilor trebuie sa se efectueze pe baza calculelor sau pe baza mãsurãtorilor.
Calcularea
Calcularea emisiilor se face utilizându-se urmãtoarea formula:
Datele privind activitatea x Factorul de emisie x Factorul de oxidare
Datele privind activitatea (combustibilul folosit, volumul producţiei etc.) trebuie sa fie monitorizate pe baza datelor furnizate sau pe baza mãsurãtorilor.
Trebuie sa se utilizeze factorii de emisie acceptaţi. Factorii de emisie specifici pentru activitãţi specifice sunt acceptaţi pentru toate tipurile de combustibili. Factorii iniţiali de emisie sunt acceptaţi pentru toate tipurile de combustibili, cu excepţia combustibililor necomerciali (combustibili alternativi proveniţi din deşeuri, precum anvelopele şi gazele provenite din procese industriale). Se vor elabora factori iniţiali de emisie specifici pentru cãrbune şi factori de emisie specifici Uniunii Europene sau fiecãrui producãtor naţional, pentru gazele naturale. Factorii iniţiali de emisie IPCC (Grupul interguvernamental privind schimbãrile climatice) sunt acceptaţi pentru produsele de rafinarie. Factorul de emisie pentru biomasa este egal cu zero.
Dacã factorul de emisie nu tine cont ca o parte din carbon nu se oxideaza, atunci trebuie sa se foloseascã un factor de oxidare suplimentar. Dacã factorii de emisie specifici pentru activitãţi au fost calculati şi s-a luat deja în considerare procesul de oxidare, factorul de oxidare nu se mai aplica.
Vor fi utilizaţi factorii impliciti de oxidare elaborati conform <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii, în afarã de cazul în care operatorul poate demonstra ca factorii de emisie specifici pentru activitãţi sunt determinati cu mai multã acuratete.
Pentru fiecare activitate, instalatie şi pentru fiecare combustibil trebuie sa se efectueze un calcul separat.
Mãsurarea emisiilor
Pentru mãsurarea emisiilor trebuie sa se foloseascã metodele standard sau acceptate şi care trebuie sa fie coroborate cu un calcul al emisiilor.
Monitorizarea emisiilor pentru alte gaze cu efect de sera
Trebuie sa fie folosite metodele standard sau acceptate.
Raportarea emisiilor
Fiecare operator trebuie sa includã urmãtoarele informaţii în raportul privind instalatia:
A. Date de identificare a instalaţiei, cuprinzând:
a) numele instalaţiei;
b) adresa, inclusiv codul poştal şi ţara;
Tipul şi numãrul activitãţilor prevãzute în anexa nr. 1 desfãşurate în cadrul instalaţiei; adresa, telefonul, faxul, e-mailul şi datele persoanei de contact; şi
Numele titularului instalaţiei şi numele societãţii-mama.
B. Pentru fiecare activitate prevãzutã în anexa nr. 1, desfasurata pe amplasamentul pentru care se calculeazã emisiile:
a) date privind activitatea;
b) factori de emisie;
c) factori de oxidare;
d) emisii totale; şi
e) incertitudinea.
C. Pentru fiecare activitate prevãzutã în anexa nr. 1, desfasurata pe amplasamentul pentru care sunt mãsurate emisiile, trebuie incluse:
a) emisii totale;
b) informaţii privind credibilitatea metodelor de mãsurare; şi
c) incertitudinea.
D. Pentru emisiile rezultate din procesul de ardere, raportul trebuie sa includã, de asemenea, factorul de oxidare, în afarã cazului în care oxidarea a fost luatã deja în considerare la fundamentarea factorului de emisie specific.
Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului ia mãsurile necesare coordonãrii cerinţelor de raportare cu celelalte cerinţe de raportare deja existente, pentru a usura operatorilor sarcina raportarii.

ANEXA 5

CRITERIILE PRIVIND VERIFICAREA

Principii generale
1. Emisiile generate de fiecare activitate prevãzutã în anexa nr. 1 trebuie sa fie supuse verificãrii.
2. Procesul de verificare trebuie sa includã observaţiile privind raportul, prevãzut la art. 21 alin. (2) din hotãrâre şi monitorizarea emisiilor efectuatã în cursul anului precedent. Trebuie specificate siguranta, credibilitatea şi acuratetea sistemelor de monitorizare şi a datelor şi informaţiilor raportate privind emisiile, în special:
a) date raportate privind activitatea, masurarile şi calculele asociate;
b) alegerea şi utilizarea factorilor de emisie;
c) calculele care conduc la determinarea tuturor emisiilor;
d) acuratetea alegerii şi utilizãrii metodelor de mãsurare, dacã se foloseşte mãsurarea.
3. Emisiile de gaze cu efect de sera raportate pot fi validate numai dacã datele şi informaţiile sunt sigure şi credibile, permitand determinarea emisiilor cu un grad înalt de precizie. Un grad înalt de precizie este atins atunci când operatorul demonstreaza ca:
a) datele raportate sunt concludente;
b) colectarea datelor s-a efectuat potrivit standardelor ştiinţifice aplicabile; şi
c) înregistrãrile importante privind instalatia sunt complete şi concludente.
4. Verificatorul trebuie sa aibã acces la toate amplasamentele şi informaţiile ce fac obiectul verificãrii.
5. Verificatorul trebuie sa ia în considerare dacã instalatia este înregistratã potrivit <>Ordinului ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor şi mediului nr. 50/2004 privind stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participãrii voluntare a organizaţiilor la aceste scheme.

Metodologia
Analiza strategica
6. Verificarea trebuie sa se bazeze pe o analiza strategica a tuturor activitãţilor desfãşurate în cadrul instalaţiei. Aceasta impune ca verificatorul sa aibã o vedere de ansamblu asupra tuturor activitãţilor şi semnificatiei acestora privind emisiile.
Analiza procesului
7. În cazul în care este necesar, verificarea informaţiilor transmise trebuie desfasurata la locul amplasamentului instalaţiei. Verificatorul trebuie sa determine prin sondaje dacã datele şi informaţiile raportate sunt corecte.
Analiza de risc
8. Verificatorul va evalua toate sursele de emisii din instalatie, privind credibilitatea datelor fiecãrei surse care contribuie la emisiile totale ale instalaţiei.
9. Pe baza acestei analize, verificatorul trebuie sa identifice, în mod explicit, sursele pentru care determinarea emisiilor prezintã un risc înalt de eroare, precum şi alte aspecte privind procedura de monitorizare şi raportare, care pot contribui la apariţia erorilor în determinarea emisiilor totale. Aceasta implica, în special, alegerea factorilor de emisie şi a calculelor necesare pentru a determina nivelul emisiilor generate de surse individuale. O atentie deosebita trebuie acordatã acelor surse pentru care determinarea emisiilor prezintã un risc înalt de eroare şi aspectelor privind procedura de monitorizare, prevãzute la pct. 1-5 din prezenta anexa.
10. Verificatorul trebuie sa ia în considerare toate metodele de control efectiv al riscului, aplicate de cãtre operator în scopul minimizarii gradului de incertitudine.
Raportul de validare
11. Verificatorul trebuie sa întocmeascã un raport privind procesul de validare, menţionând dacã raportul realizat de operator potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotãrâre este satisfãcãtor. Raportul verificatorului trebuie sa precizeze toate aspectele relevante privind activitatea de verificare. Raportul operatorului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din hotãrâre, este declarat satisfãcãtor dacã verificatorul valideazã ca emisiile totale sunt declarate corect.
Cerinţe minime privind competentele verificatorului
12. Verificatorul trebuie sa fie independent de operator, sa isi îndeplineascã atribuţiile cu obiectivitate şi profesionalism şi sa cunoascã:
a) prevederile prezentei hotãrâri, precum şi standardele şi ghidurile europene;
b) cerinţele legislative, de reglementare şi administrative relevante activitãţii supuse verificãrii; şi
c) procedurile de obţinere a tuturor informaţiilor privind fiecare sursa de emisii din instalatie, în special cu privire la colectarea, mãsurarea, calcularea şi raportarea datelor

------------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 780 din 14 iunie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"