Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificãrile ulterioare,
Guvernul României hotãrãşte:
ART. 1
(1) Se aproba Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, prevãzut în anexa nr. 1.
(2) Unitãţile care funcţioneazã în subordinea Inspecţiei Muncii sunt prevãzute în anexa nr. 2.
ART. 2
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul muncii şi
protecţiei sociale,
Alexandru Athanasiu
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
ANEXA 1
REGULAMENTUL
de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Inspecţia Muncii este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin care se exercita atribuţii de autoritate de stat în domeniul muncii, relaţiilor de munca, securitãţii şi sãnãtãţii în munca.
(2) Inspecţia Muncii are personalitate juridicã şi este finanţatã de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare constituite din comisioane şi tarife percepute pentru prestãri de servicii, consultanţa, asistenta de specialitate, precum şi din alte surse prevãzute de lege.
(3) În subordinea Inspecţiei Muncii funcţioneazã în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti inspectorate teritoriale de munca, unitãţi cu personalitate juridicã.
ART. 2
(1) Inspecţia Muncii exercita controlul aplicãrii unitare a dispoziţiilor legale în domeniile sale de competenta în unitãţile din sectorul public, mixt, privat, precum şi la alte categorii de angajatori.
(2) Inspecţia Muncii are ca principal scop urmãrirea îndeplinirii obligaţiilor legale de cãtre angajatorii prevãzuţi la alin. (1), în domeniul relaţiilor de munca, precum şi a celor referitoare la condiţiile de munca, apãrarea vieţii, integritãţii corporale şi sãnãtãţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de munca, în desfãşurarea activitãţii.
CAP. 2
Atribuţii
ART. 3
(1) În îndeplinirea obiectivelor prevãzute la <>art. 5 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificãrile ulterioare, Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de munca preiau atribuţiile care revin camerelor de munca din cadrul direcţiilor generale de munca şi protecţie socialã, conform prevederilor <>Legii nr. 130/1999 privind unele mãsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, cu modificãrile ulterioare, precum şi atribuţiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii stabilite de <>Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 şi de alte acte normative în vigoare, având urmãtoarele atribuţii:
A. Atribuţii generale:
a) controleazã aplicarea corecta şi unitarã a legilor şi a altor acte normative care reglementeazã relaţiile de munca, securitatea şi sãnãtatea în munca, precum şi protecţia salariaţilor care lucreazã în condiţii deosebite;
b) coordoneazã, indruma metodologic şi controleazã activitatea inspectoratelor teritoriale de munca şi a unitãţilor înfiinţate potrivit art. 6 alin. (1);
c) reprezintã Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca organ de specialitate, în relaţiile de cooperare internationala cu instituţii similare;
d) elaboreazã programele anuale de acţiuni şi de inspecţie pentru implementarea politicii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în domeniu;
e) elaboreazã metode şi proceduri unitare de inspecţie a muncii;
f) controleazã respectarea criteriilor de încadrare a locurilor de munca cu condiţii deosebite, evidenta acestora şi modul de realizare de cãtre agentul economic a mãsurilor tehnico-economice pentru normalizare;
g) organizeazã sistemul informaţional necesar activitãţii proprii;
h) face propuneri în vederea initierii şi elaborãrii de proiecte de acte normative în domeniu;
i) organizeazã şi controleazã activitatea de pregãtire şi perfecţionare a pregãtirii personalului propriu;
j) organizeazã activitatea de formare a persoanelor cu atribuţii în domeniu, angajate la persoanele fizice şi juridice;
k) coopereazã cu ministerele, cu alte inspecţii de specialitate, cu instituţii publice sau private şi cu reprezentanţii partenerilor sociali;
l) gestioneazã veniturile realizate din consultanţa, asistenta de specialitate şi din alte prestãri de servicii, calculate pe baza de tarife, taxe, comision, şi alte venituri obţinute conform prevederilor legale;
m) controleazã în limita competentelor modul de aplicare a prevederilor legale în domeniu, inclusiv la sesizarea oricãrei persoane fizice sau juridice;
n) elaboreazã anual propuneri pentru proiectul bugetului de stat pe care îl înainteazã Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale spre aprobare;
o) elaboreazã bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activitatea extrabugetara.
B. Atribuţii specifice în domeniul stabilirii şi controlului relaţiilor de munca:
a) indruma şi controleazã aplicarea unitarã a legislaţiei muncii;
b) organizeazã activitãţile de control şi evidenta a angajatorilor, a muncii prestate pe baza de contracte individuale de munca şi de convenţii civile de prestãri de servicii;
c) controleazã respectarea legalitãţii privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de munca, precum şi a convenţiilor civile de prestãri de servicii;
d) verifica legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de munca, controleazã respectarea lor de cãtre angajatori, asigura şi urmãreşte înregistrarea acestora în carnetele de munca;
e) controleazã modul de completare a carnetelor de munca şi condiţiile de pãstrare a acestora la unitãţile din sectorul public, privat şi la alte categorii de angajatori;
f) asigura întocmirea şi completarea, în termenul prevãzut de lege, a carnetelor de munca pe care le are în pãstrare, precum şi evidenta acestora;
g) controleazã dacã persoanele fizice şi juridice respecta prevederile legale privind înregistrarea contractelor de munca şi a convenţiilor civile de prestãri de servicii;
h) certifica şi contrasemneazã legalitatea inscrierilor efectuate în carnetele de munca de cãtre angajatorii cãrora li s-a aprobat pãstrarea şi completarea acestora la sediu;
i) verifica documentele prezentate de angajatori din care rezulta ca s-au achitat contribuţia cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru pensia suplimentarã, a Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, precum şi contribuţia de asigurãri de sãnãtate, conform legii, şi sesizeazã instituţiile care gestioneazã aceste fonduri în legatura cu încãlcarea prevederilor legale din domeniul lor de competenta;
j) tine evidenta persoanelor fizice şi juridice care datoreazã comisionul prevãzut de lege pentru pãstrarea şi completarea carnetelor de munca, verificarea şi certificarea legalitãţii acestora;
k) verifica şi urmãreşte modul în care sunt calculate sumele virate cu titlu de comision pentru pãstrarea şi completarea carnetelor de munca, precum şi pentru verificarea şi certificarea legalitãţii înregistrãrilor efectuate de cãtre angajatori în condiţiile legii;
l) controleazã modul de întocmire a registrului special de evidenta a personalului angajat în baza contractelor individuale de munca sau a convenţiilor civile de prestãri de servicii;
m) stabileşte procedura de acreditare a societãţilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul evidentei muncii;
n) stabileşte metodologia de lucru pentru societãţile comerciale care solicita dreptul de pãstrare şi completare a carnetelor de munca.
C. Atribuţii specifice în domeniul securitãţii şi al sãnãtãţii în munca:
a) controleazã aplicarea prevederilor <>Legii nr. 90/1996 , ale <>Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive şi ale <>Decretului nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, precum şi ale altor acte normative în vigoare, notificând prin înscrisuri neconformitãţile dintre acestea şi situaţia constatatã;
b) controleazã aplicarea prevederilor legale referitoare la politicile de prevenire bazate pe evaluarea riscurilor;
c) verifica modul de organizare şi funcţionare a comitetelor de securitate şi sãnãtate în munca;
d) urmãreşte respectarea de cãtre persoanele fizice şi juridice a condiţiilor pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii;
e) controleazã, prin inspectorii de munca sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie importate, din punct de vedere al securitãţii în munca, la intrarea pe teritoriul naţional şi la comercializarea pe piata a acestora, sau a produselor, echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie fabricate şi comercializate în ţara;
f) elaboreazã metodologia şi procedura de verificare a persoanelor fizice şi juridice care au ca obiect de activitate prestãri de servicii în domeniul protecţiei muncii;
g) controleazã respectarea parametrilor mediului de munca prin efectuarea de mãsurãtori şi determinãri proprii sau prin laboratoare de specialitate abilitate;
h) solicita mãsurãtori şi determinãri în vederea stabilirii categoriilor de salariaţi care lucreazã în condiţii deosebite de munca, realizate prin Centrul de Monitorizare a Unitãţilor cu Risc Profesional sau prin alte laboratoare abilitate;
i) controleazã modul de aplicare a mãsurilor medicale preventive privind asigurarea stãrii de sãnãtate a salariaţilor expusi la noxe;
j) controleazã respectarea legislaţiei privind examenul medical la angajare, adaptabilitatea în munca şi controlul medical periodic;
k) controleazã respectarea normelor şi dispoziţiilor tehnice emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sãnãtãţii privind îmbunãtãţirea condiţiilor de munca şi de mediu pentru prevenirea bolilor profesionale şi creşterea capacitãţii de munca;
l) controleazã respectarea prevederilor legale în domeniul medicinei muncii;
m) controleazã respectarea principiilor de ergonomie a muncii şi impune luarea de mãsuri tehnice şi organizatorice de imbunatatire progresiva a condiţiilor de munca şi de reducere a efortului fizic şi psihic;
n) controleazã modul în care este pregãtit personalul pentru a acorda primul ajutor în caz de accidentare, precum şi organizarea şi dotarea echipelor de salvatori, pentru situaţiile impuse de specificul activitãţii sau prevãzute de lege.
(2) Atribuţiile prevãzute la alin. (1) pot fi detaliate prin regulamentul de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat.
ART. 4
(1) Inspecţia Muncii, prin personalul propriu, poate presta la cererea celor interesaţi urmãtoarele servicii:
A. În domeniul relaţiilor de munca:
a) asistenta de specialitate şi consultanţa în domeniul relaţiilor de munca;
b) pregãtirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului societãţilor comerciale care au obţinut aprobarea pentru pãstrarea şi completarea carnetelor de munca în condiţiile <>Legii nr. 130/1999 ;
c) consultanţa de specialitate pentru constituirea şi acreditarea societãţilor comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii;
d) pregãtirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului ce desfãşoarã activitate la societãţile comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii, acreditate în condiţiile legii.
B. În domeniul securitãţii şi sãnãtãţii în munca:
a) asistenta tehnica la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) expertizarea persoanelor fizice şi juridice în vederea eliberãrii autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, a revizuirii autorizaţiei la schimbarea condiţiilor iniţiale;
c) expertiza şi analiza în vederea eliberãrii autorizaţiei pentru producerea, deţinerea, transportul, comercializarea şi utilizarea substanţelor toxice şi explozive;
d) consultanţa privind metodele şi mijloacele manageriale de aplicare a prevederilor legislative în scopul normalizarii condiţiilor de munca;
e) organizarea cursurilor, consultanţa şi asistenta de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea profesionalã a personalului cu activitate în domeniul protecţiei muncii;
f) consultanţa şi asistenta de specialitate la evaluarea nivelului de risc, în vederea stabilirii programelor de prevenire a accidentelor de munca şi imbolnavirilor profesionale;
g) organizarea cursurilor de pregãtire a evaluatorilor nivelului de risc;
h) consultanţa pentru elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate şi sãnãtate în munca;
i) analize, expertize şi asistenta tehnica privind activitãţile specifice sectorului minier şi utilizarea materialelor explozive;
j) analiza şi avizarea documentaţiilor aferente instalaţiilor din mediile cu potenţial exploziv;
k) mãsurãtori şi determinãri privind parametrii mediului de munca prin prelevãri de probe, produse şi materiale pentru cuantificarea riscurilor de imbolnavire profesionalã sau de accidentare.
(2) Contravaloarea prestaţiilor prevãzute la alin. (1) se suporta de beneficiari şi constituie venituri ce se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Inspecţia Muncii.
(3) Pentru prestãrile de servicii se percep tarife aprobate prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale la propunerea Inspecţiei Muncii.
ART. 5
(1) Sumele realizate în regim extrabugetar în condiţiile art. 4, potrivit <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 130/1999 , şi cele din prestaţiile efectuate în baza <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 vor fi administrate la nivelul Inspecţiei Muncii şi se utilizeazã pentru acoperirea cheltuielilor de personal, materiale şi de capital, fiind repartizate prin bugete de venituri şi cheltuieli pentru Inspecţia Muncii şi unitãţile subordonate.
(2) Din sumele realizate potrivit alin. (1) se poate constitui un fond aflat la dispoziţia inspectorului general de stat pentru stimularea personalului. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.
ART. 6
(1) Inspecţia Muncii poate infiinta, în condiţiile prevãzute la <>art. 3 din Legea nr. 108/1999 , unitãţi cu personalitate juridicã care efectueazã prestaţii în domeniul sau de competenta, respectiv:
a) pregãtirea şi perfecţionarea pregãtirii profesionale a personalului propriu al Inspecţiei Muncii;
b) pregãtirea şi perfecţionarea pregãtirii personalului din alte sectoare de activitate în domeniul protecţiei muncii;
c) alte tipuri de prestaţii legate de specificul activitãţii.
(2) Contravaloarea prestaţiilor prevãzute la alin. (1) se suporta de beneficiarii serviciilor.
CAP. 3
Organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii
ART. 7
(1) Inspecţia Muncii este condusã de un inspector general de stat.
(2) Inspectorul general de stat reprezintã Inspecţia Muncii în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice, cu persoane fizice şi juridice.
(3) Inspectorul general de stat reprezintã Inspecţia Muncii în relaţiile cu organismele internaţionale în domeniu.
(4) În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi şi un Corp de control al calitãţii inspecţiei.
(5) Inspectorul general de stat şi cei doi inspectori generali de stat adjuncţi sunt inspectori de munca.
(6) Pana la adoptarea unei legi proprii de salarizare inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi vor fi asimilaţi ca salarizare cu una dintre funcţiile de execuţie pe grade profesionale cuprinse în anexa nr. V şi pentru funcţia de conducere cu cele din anexa nr. IX/1 poziţia 1 şi, respectiv, poziţia 2 din <>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica, cu modificãrile ulterioare.
ART. 8
Inspectorul general de stat poate delega competente şi atribuţii inspectorilor generali de stat adjuncţi.
ART. 9
(1) În cadrul Inspecţiei Muncii se organizeazã şi funcţioneazã Colegiul Inspecţiei Muncii, organ consultativ în domeniul de activitate.
(2) Componenta şi competentele Colegiului Inspecţiei Muncii se stabilesc de cãtre inspectorul general de stat.
(3) Colegiul Inspecţiei Muncii se întruneşte periodic sub conducerea inspectorului general de stat pentru stabilirea strategiei şi dezbaterea problemelor deosebite.
ART. 10
(1) Corpul de control al calitãţii inspecţiei verifica modul în care personalul Inspecţiei Muncii respecta prevederile legale în domeniu.
(2) Competentele, atribuţiile şi metodologia de lucru ale Corpului de control al calitãţii inspecţiei se stabilesc de cãtre inspectorul general de stat.
ART. 11
(1) Atribuţiile compartimentelor functionale ale Inspecţiei Muncii se stabilesc prin regulament de organizare propriu.
(2) Atribuţiile personalului Inspecţiei Muncii se stabilesc prin fişa postului.
ART. 12
(1) Inspectoratele teritoriale de munca subordonate Inspecţiei Muncii sunt conduse de inspectori-şefi. În exercitarea atribuţiilor inspectorii-şefi au în subordine câte doi inspectori-şefi adjuncţi.
(2) Inspectorii-şefi şi inspectorii-şefi adjuncţi sunt inspectori de munca.
ART. 13
În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii poate apela la serviciile unor experţi sau organisme specializate, urmând ca acestea sa fie finanţate şi din surse extrabugetare, în condiţiile legii.
ART. 14
(1) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de munca este alcãtuit din inspectori de munca şi din alte categorii de personal.
(2) Inspectorii de munca au studii superioare şi specializarea necesarã pentru realizarea activitãţii de control, conform obiectivelor şi atribuţiilor prevãzute de lege, în domeniile relaţiilor de munca, securitãţii şi sãnãtãţii în munca.
(3) La alte categorii de personal se încadreazã personalul din activitãţile economice, financiare, juridice, administrative, al laboratoarelor toxicologice, precum şi personalul de deservire.
(4) Salarizarea personalului încadrat în Inspecţia Muncii şi în inspectoratele teritoriale de munca se stabileşte prin lege. Pana la adoptarea unei legi proprii de salarizare personalul Inspecţiei Muncii va fi asimilat ca salarizare funcţiilor de execuţie pe grade şi funcţii profesionale, conform anexelor nr. V şi VIII/2 din <>Legea nr. 154/1998 .
(5) Inspectorii de munca sunt echivalati cu una dintre funcţiile cuprinse la poziţiile 1-6 din anexa nr. V la <>Legea nr. 154/1998 .
(6) Personalul Inspecţiei Muncii şi al unitãţilor subordonate poate fi stimulat din veniturile extrabugetare realizate şi din amenzile aplicate, potrivit legii.
ART. 15
Personalul inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii şi al municipiului Bucureşti, al camerelor de munca din cadrul direcţiilor generale de munca şi protecţie socialã judeţene şi a municipiului Bucureşti şi de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, preluat de Inspecţia Muncii, se considera transferat în interesul serviciului.
CAP. 4
Inspectorul de munca
ART. 16
(1) Inspectorii de munca sunt independenţi fata de orice schimbare guvernamentalã şi sunt încadraţi prin concurs sau examen conform prevederilor legale în vigoare.
(2) Funcţia de inspector de munca poate fi ocupatã de persoane cu studii superioare tehnice, juridice, economice, psihosociologice şi de medicina a muncii.
ART. 17
În exercitarea atribuţiilor lor inspectorii de munca aplica sancţiunile prevãzute de legislaţia în vigoare în domeniul de competenta.
ART. 18
(1) Înscrierea la concurs sau la examen pentru funcţiile de conducere din cadrul Inspecţiei Muncii se face avându-se în vedere, în principal, urmãtoarele criterii:
a) aptitudini manageriale;
b) activitatea desfasurata anterior;
c) capacitate deplina de exerciţiu;
d) sa nu fi fost condamnat pentru sãvârşirea unei infracţiuni cu intenţie;
e) sa aibã cetãţenia romana şi domiciliul în România.
(2) Metodologia de selecţie, angajare, pregãtire, definitivare şi promovare a personalului admis în Inspecţia Muncii în urma concursului sau a examenului se stabileşte prin regulament de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat.
CAP. 5
Conducerea pe niveluri ierarhice a Inspecţiei Muncii
ART. 19
În exercitarea atribuţiilor sale inspectorul general de stat emite decizii, metodologii şi instrucţiuni.
ART. 20
Inspectorul general de stat are, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) conduce activitatea Inspecţiei Muncii;
b) aproba încadrarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul Inspecţiei Muncii, al inspectoratelor teritoriale de munca, la propunerea inspectorilor generali de stat adjuncţi şi a inspectorilor-şefi;
c) rãspunde de administrarea întregului patrimoniu, cu respectarea prevederilor legale;
d) exercita atribuţiile delegate de ministrul muncii şi protecţiei sociale;
e) urmãreşte realizarea obiectivelor principale ale Inspecţiei Muncii la nivel naţional şi teritorial;
f) analizeazã periodic şi ori de câte ori este nevoie, cu inspectorii-şefi, activitatea inspectoratelor teritoriale de munca;
g) stabileşte mãsurile necesare pentru realizarea obiectivelor instituţiei şi pentru aplicarea ordinelor ministrului muncii şi protecţiei sociale;
h) organizeazã acţiuni de importanta nationala în domeniul securitãţii, sãnãtãţii şi al relaţiilor de munca;
i) elaboreazã anual proiectul de buget de venituri şi cheltuieli al Inspecţiei Muncii, distinct pentru activitãţile finanţate de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare, pe care le supune aprobãrii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;
j) aproba bugetele de venituri şi cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de munca şi pentru celelalte unitãţi subordonate;
k) organizeazã şi coordoneazã elaborarea metodologiilor de aplicare unitarã a legislaţiei specifice domeniilor de activitate;
l) aproba tematicile şi programul de pregãtire profesionalã pentru personalul Inspecţiei Muncii;
m) întocmeşte aprecierile personalului din directa lui subordonare;
n) îndeplineşte atribuţiile ce îi revin din actele normative în vigoare şi orice alte atribuţii stabilite de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 21
(1) Inspectorii-şefi adjuncţi ai inspectoratelor teritoriale de munca sunt numiţi în condiţiile legii, prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat.
(2) Atribuţiile şi competentele inspectorilor-şefi şi ale inspectorilor-şefi adjuncţi se stabilesc de cãtre inspectorul general de stat.
CAP. 6
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 22
(1) Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pe baza de protocol, clãdirile, spaţiile şi terenurile aferente unde se desfãşoarã activitãţile camerelor de munca din cadrul direcţiilor generale de munca şi protecţie socialã şi al inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii, precum şi toate celelalte bunuri aflate în patrimoniu, necesare desfãşurãrii activitãţii specifice, inclusiv fondurile financiare obţinute în regim extrabugetar, existente la intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri.
(2) Pentru dezvoltarea activitãţilor proprii autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevãzute de lege, terenuri, clãdiri şi spaţii.
ART. 23
(1) Sumele realizate în condiţiile art. 5, care se gestioneazã în regim extrabugetar, se pãstreazã la trezoreria statului şi sunt purtãtoare de dobanda.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1), neutilizate pana la sfârşitul anului, se reporteazã în anul urmãtor, putând fi folosite în condiţiile prevãzute la <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 .
ART. 24
Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de munca pot deţine un numãr de maximum 300 de autoturisme pentru realizarea acţiunilor de control, cu un consum lunar de carburant pe autoturism de 350 litri, o salupa cu un consum mediu lunar de carburant de 1.500 litri, precum şi doua ambarcatiuni cu motor, pentru intervenţii urgente la accidente de munca şi pentru acţiuni complexe de control, cu un consum lunar mediu de carburant pe ambarcatiune de 350 litri.
ART. 25
Prevederile prezentului regulament se completeazã cu orice alte dispoziţii ale actelor normative care privesc organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Inspecţiei Muncii.
ANEXA 2
UNITĂŢILE
care funcţioneazã în subordinea Inspecţiei Muncii
1. Inspectoratele teritoriale de munca - 466 de posturi finanţate din bugetul de stat; 2.500 de posturi finanţate din venituri extrabugetare;
2. Centrul de Monitorizare a Unitãţilor cu Risc Profesional - 20 de posturi finanţate din venituri extrabugetare.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
