Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 703 din 31 mai 2006 pentru aprobarea Strategiei nationale privind politica de cooperare internationala pentru dezvoltare si a Planului de actiune pentru aplicarea Strategiei nationale privind politica de cooperare internationala pentru dezvoltare
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 12 iunie 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ART. 1
Se aprobã Strategia naţionalã privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare, prevãzutã în anexa nr. 1, precum şi Planul de acţiune pentru aplicarea Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare, prevãzut în anexa nr. 2.
ART. 2
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã:
--------------
p. Ministrul afacerilor externe,
Anton Niculescu,
secretar de stat
p. Ministrul integrãrii europene,
Adrian Ciocãnea,
secretar de stat
Ministrul educaţiei şi cercetãrii,
Mihail Hãrdãu
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu
Bucureşti, 31 mai 2006.
Nr. 703.
ANEXA 1
STRATEGIA NAŢIONALĂ
privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare
1. Context
Luând în considerare obligaţiile pe care le va avea România dupã momentul aderãrii la Uniunea Europeanã (UE), sunt necesare definirea şi implementarea unei politici naţionale de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare.
Competenţa în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare este împãrţitã de cãtre Comisia Europeanã (politica de cooperare pentru dezvoltare a UE se bazeazã pe art. 177 şi 181 din Tratatul privind Comunitatea Europeanã) şi statele membre. Politica de cooperare pentru dezvoltare este punctul central al relaţiilor UE cu statele în curs de dezvoltare.
Obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare a UE este eradicarea sãrãciei în contextul dezvoltãrii susţinute, incluzând atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.
Politica naţionalã de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare a României este în concordanţã cu valorile, principiile şi obiectivele consensului european asupra cooperãrii pentru dezvoltare. Politica naţionalã de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare constã în suportul acordat oamenilor sãraci din ţãrile în curs de dezvoltare, incluzând ţãrile cu venit mic şi mediu.
Sãrãcia nu este echivalentã doar cu lipsa resurselor financiare, ci şi cu lipsa accesului cetãţenilor la hranã, educaţie, servicii de sãnãtate, locuri de muncã, decizie politicã, infrastructurã. De asemenea, populaţia sãracã este atât victimã, cât şi factor al degradãrii mediului, pentru cã în general trãieşte în zone vulnerabile din punct de vedere ecologic, fapt care afecteazã sãnãtatea acesteia, dar în acelaşi timp degradeazã resursele naturale şi implicit contribuie la poluarea mediului. Se remarcã strânsa corelaţie care existã între sãrãcie, sisteme de guvernare fragile şi/sau nedemocratice şi creşterea riscurilor de securitate. Nu existã dezvoltare fãrã securitate şi nici securitate fãrã bunã guvernare şi garantarea respectãrii drepturilor omului. Prin urmare, acţiunea României în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare va lua în considerare toţi aceşti trei factori.
Dupã aderarea la UE, România va trece de la statutul de receptor de asistenţã la acela de donator. Acest proces va ţine seama însã de nivelul economic al României şi de propriile sale necesitãţi pentru asigurarea unei dezvoltãri durabile.
Politica naţionalã de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare a României este gânditã în complementaritate cu politica externã şi cu relaţiile comerciale externe. În egalã mãsurã, obiectivele sale vor fi complementare celor determinate la nivelul UE (Comisia Europeanã şi statele membre) sau al altor organizaţii internaţionale (OCDE, PNUD, PNUE, ONU, FAO, UNICEF, Grupul Bãncii Mondiale ş.a.).
În viziunea României, pentru a rãspunde contextului complex al cooperãrii pentru dezvoltare, este nevoie ca definirea asistenţei sã fie fundamentatã pe o combinaţie de politici care sã rãspundã necesitãţilor de corelare a intervenţiei în diferite domenii: economic, inclusiv comercial, protecţie socialã şi a mediului, bunã guvernare, securitate.
România va valorifica bunele sale practici în procesul de tranziţie, considerând cã poate aduce o contribuţie activã în cooperarea pentru dezvoltare în domenii precum buna guvernare şi managementul economic.
2. Principii
Politica naţionalã de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare a României se fundamenteazã pe urmãtoarele principii:
- ownership/parteneriat - asistenţa acordatã de România va ţine cont de prioritãţile definite de fiecare stat beneficiar în propria strategie naţionalã pentru dezvoltare sau în cadrul strategiilor de reducere a sãrãciei; România şi statele în curs de dezvoltare îşi vor asuma responsabilitatea;
- diferenţiere - implementarea proiectelor de cooperare pentru dezvoltare va fi diferitã pentru fiecare ţarã, special conceputã pentru fiecare ţarã partenerã şi bazatã pe nevoile, strategiile şi prioritãţile fiecãrei ţãri;
- coordonare - România îşi va coordona asistenţa pentru dezvoltare cu cea acordatã de alţi donatori (state sau organizaţii din sistemul multilateral). În calitate de viitor membru al UE, România va realiza principala coordonare cu statele membre ale UE şi Comisia Europeanã, prin urmãrirea elaborãrii unui program multianual comun;
- coerenţã - România va asigura coerenţa politicilor sale, astfel încât acţiunea sa în alte domenii (de exemplu, comerţ, mediu, energie, agriculturã, migraţie etc.) sã fie armonizatã cu obiectivele politicii de cooperare pentru dezvoltare;
- complementaritate - asistenţa pentru dezvoltare acordatã de România va fi canalizatã spre domenii în care expertiza sa sã aducã o contribuţie semnificativã faţã de asistenţa acordatã de alte state membre ale UE sau de Comisia Europeanã. În context, România se va consulta cu partenerii sãi din UE în programarea anualã a asistenţei pentru dezvoltare (de exemplu, în contextul discuţiilor asupra strategiilor de ţarã ale UE pentru statele în curs de dezvoltare), care va ţine cont de prioritãţile ţãrii respective, inclusiv la nivel regional;
- eficacitate - principiul esenţial în gestionarea şi monitorizarea implementãrii proiectelor şi programelor. România va depune eforturi în vederea implementãrii şi monitorizãrii angajamentelor asupra eficacitãţii ajutorului aşa cum a fost stipulat în Declaraţia de la Paris din martie 2005. În acest mod, costurile de tranzacţie ale asistenţei pentru dezvoltare pot fi reduse;
- transparenţã - implementarea politicii se va face în consultare cu ONG-uri, comunitãţile universitare şi de afaceri, dar şi cu alte grupuri civice interesate. Informaţii privind proiectele şi programele desfãşurate de România şi alocarea finanţãrii vor fi fãcute publice în mod periodic;
- condiţionalitate - România susţine toate eforturile ţãrilor de a respecta buna guvernare, drepturile omului, principiile democratice şi respectarea legii. Acolo unde se vor semnala încãlcãri grave ale drepturilor omului, cooperarea pentru dezvoltare nu va fi posibilã.
România va acţiona, cu precãdere, în regiunile şi sectoarele unde poate avea o contribuţie semnificativã, datoratã experienţei acumulate în procesul de tranziţie cãtre statul de drept şi economia de piaţã.
3. Obiective
Obiectivul general al politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare va fi suportul acordat statelor beneficiare în vederea aplicãrii strategiilor individuale de dezvoltare. România susţine obiectivele definite de comunitatea internaţionalã pentru asigurarea prosperitãţii şi dezvoltãrii la nivel global, exprimate prin Declaraţia mileniului, adoptatã la 18 septembrie 2000. Obiectivul primordial al acţiunii României în asistarea statelor terţe este reducerea sãrãciei, obstacolul principal în asigurarea dezvoltãrii sociale şi economice a unei ţãri.
Realizarea obiectivelor politicii de cooperare pentru dezvoltare va fi ghidatã de principiile dezvoltãrii susţinute.
4. Prioritãţile geografice şi sectoriale
România susţine dezvoltarea statelor din ariile geografice identificate ca prioritare în relaţiile externe în programul de guvernare al României, incluzând statele din Europa de Est, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud. Cu toate acestea, România va acorda, în principiu, asistenţã şi ţãrilor cu venit mic şi mediu. Pe parcursul consolidãrii capacitãţilor României în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare, lista ţãrilor beneficiare poate fi extinsã şi pentru state din Asia Centralã, Africa şi America Latinã.
În ceea ce priveşte domeniile prioritare în care România este pregãtitã în principal sã contribuie cu asistenţã, acestea sunt:
A. buna guvernare - participarea cetãţenilor la guvernare, modernizarea administraţiei publice, descentralizarea, accesul cetãţenilor la informaţie;
B. consolidarea democraţiei, a statului de drept, a supremaţiei legii - promovarea drepturilor omului (protecţia copilului, egalitatea de şanse, combaterea discriminãrii), reforma legislativã şi instituţionalã, garantarea accesului liber la justiţie şi asigurarea dreptului la un proces echitabil etc.;
C. dezvoltarea economicã - susţinerea procesului de tranziţie spre o economie de piaţã, dezvoltarea sectorului privat, inclusiv prin intermediul dezvoltãrii parteneriatelor de tip public-privat (PPP), susţinerea procesului de privatizare, formularea politicilor monetare, gestionarea finanţelor publice, susţinerea activitãţii de dezvoltare a societãţii informaţionale;
D. educaţie şi formare profesionalã/ocuparea forţei de muncã - susţinerea statelor partenere în dezvoltarea de curricule, formarea formatorilor, reforma învãţãmântului profesional şi tehnic, asigurarea calitãţii în educaţie şi formarea profesionalã, reforma pieţei muncii;
E. sãnãtate - accent pe sãnãtatea reproducerii, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile (dezvoltarea unui sistem de prevenire şi control), combaterea HIV/SIDA (promovarea bunelor practici ale României în gestionarea programelor finanţate prin Fondul global de luptã împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei; formarea de personal medical specializat);
F. dezvoltarea infrastructurii şi protecţia mediului - contribuţie la susţinerea proiectelor de infrastructurã ruralã (alimentãri cu apã, viabilizarea drumurilor), contribuţie la susţinerea proiectelor de infrastructurã de transport, energeticã, IT&C, a proiectelor de construcţii de ansambluri de locuinţe, a proiectelor de management turistic şi de valorificare a potenţialului obiectivelor turistice, precum şi a proiectelor de infrastructurã de mediu; contribuţie la evaluarea impactului asupra mediului, sprijinirea statelor beneficiare în definirea politicilor şi strategiilor pentru protecţia mediului, precum şi a celorlalte politici sectoriale prin integrarea politicilor de mediu (gestionarea deşeurilor, gospodãrirea apelor, protecţia şi conservarea diversitãţii biologice, protecţia atmosferei, gestionarea substanţelor chimice periculoase şi a organismelor modificate genetic, controlul poluãrii şi managementul riscului, protecţia solului şi subsolului).
Într-o primã fazã, România îşi va focaliza asistenţa pentru dezvoltare pe un numãr limitat de domenii prioritare, unde experienţa în domeniu va putea fi valorificatã în comparaţie cu alte state donatoare, şi anume promovarea drepturilor omului, consolidarea democraţiei, dezvoltarea educaţionalã şi dezvoltarea economicã.
5. Tipurile de asistenţã
Asistenţa pentru dezvoltare acordatã de România se va încadra în categoria asistenţã oficialã pentru dezvoltare (ODA, conform definiţiei OCDE).
Asistenţa pentru dezvoltare acordatã de România va fi bilateralã şi multilateralã (desfãşuratã prin intermediul organizaţiilor din sistemul ONU, UE, Grupul Bãncii Mondiale şi alte agenţii internaţionale).
Asistenţa bilateralã pentru dezvoltare avutã în vedere de România va îmbrãca forma asistenţei financiare şi tehnice. Prioritate va fi datã asistenţei tehnice, luându-se în considerare importanţa utilizãrii experienţei româneşti dobândite în procesul de tranziţie.
Acordarea de asistenţã pentru dezvoltare nu exclude asistenţa umanitarã în caz de dezastre sau conflicte armate prelungite. Asistenţa umanitarã acordatã de România poate consta în ajutor acordat refugiaţilor şi ajutor de urgenţã (inclusiv ajutor alimentar) în cazul dezastrelor naturale (cutremure, inundaţii, secetã). În cazul acordãrii de ajutor umanitar, Guvernul român va coopera strâns cu organizaţiile neguvernamentale.
În afarã de asistenţa pentru dezvoltare acordatã de România bilateral şi multilateral, România va acorda asistenţã pentru dezvoltare şi trilateral, de exemplu, asistenţã pentru dezvoltare în colaborare cu alte state membre ale UE, cu Comisia Europeanã sau cu organizaţii multilaterale. România nu va derula numai proiecte, ci şi programe sectoriale şi regionale, în principiu, în colaborare cu alţi donatori (asistenţã prin programe). România va participa şi la programe de cofinanţare.
6. Cadrul instituţional
Coordonatorul politicii de cooperare pentru dezvoltare este Ministerul Afacerilor Externe (MAE), care are ca atribuţii:
- elaborarea programului anual şi a celor multianuale în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare prin stabilirea ariilor principale şi a regiunilor beneficiare de asistenţã în strânsã coordonare cu instituţiile guvernamentale şi prin consultarea reprezentanţilor societãţii civile;
- prezentarea evaluãrilor anuale asupra proiectelor în materie de dezvoltare implementate de instituţii guvernamentale sau parteneri din societatea civilã (ONG-uri, universitãţi, parteneri din mediul de afaceri) şi a modului în care a fost cheltuit bugetul;
- negocierea, în colaborare cu instituţiile guvernamentale, a acordurilor bilaterale în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare;
- coordonarea cu partenerii din UE şi Comisia Europeanã şi instituţiile multilaterale în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare (organizaţii din sistemul ONU, Grupul Bãncii Mondiale şi alte agenţii internaţionale);
- gestionarea bugetului alocat asistenţei pentru dezvoltare;
- elaborarea de metodologii, proceduri, criterii de eligibilitate etc. pentru programele care vor fi dezvoltate;
- prezentarea unui raport anual asupra asistenţei pentru dezvoltare şi asupra politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare.
În exerciţiul de programare şi selectare a proiectelor, MAE, în calitate de coordonator naţional, va coopera cu instituţiile de linie relevante. Consultãrile interministeriale vor avea loc ori de câte ori va fi nevoie şi vor avea un caracter flexibil şi deschis.
Implementarea politicii de cooperare pentru dezvoltare va fi fãcutã de o structurã autonomã ce urmeazã a fi dezvoltatã în cadrul MAE. Structura va avea douã componente, o componentã de planificare politicã şi o componentã de implementare.
Selectarea agenţilor guvernamentali sau neguvernamentali care vor implementa proiectele de cooperare pentru dezvoltare va fi fãcutã în consultare cu ministerele de linie.
Monitorizarea şi evaluarea proiectelor vor fi responsabilitatea unei structuri speciale, independente, în conformitate cu practica europeanã în domeniu.
Pentru a intensifica angajamentele şi obligaţiile entitãţilor exterioare sectorului de stat în acţiunile privind cooperarea pentru dezvoltare şi pentru a asigura transparenţa activitãţilor specifice cooperãrii pentru dezvoltare, MAE va numi/înfiinţa un consiliu pentru cooperarea pentru dezvoltare, având calitatea de consiliu consultativ. Consiliul va include reprezentanţi ai Parlamentului, ai ONG-urilor, bisericilor, mediului academic, mediului de afaceri, sindicatelor şi ai mass-media.
7. Resurse financiare
În concordanţã cu practica statelor membre ale UE, România va finanţa din bugetul naţional activitãţile destinate cooperãrii pentru dezvoltare. Aceste activitãţi vor fi administrate de MAE şi finanţate prin bugetul acestui minister. O excepţie o va constitui fondul de burse guvernamentale pentru studenţi strãini, care va rãmâne în gestionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii.
Este avutã în vedere atragerea de parteneri din sectorul privat pentru finanţarea de proiecte în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare.
România, alãturi de noile state membre ale UE, va depune eforturi pentru creşterea nivelului asistenţei oficiale pentru dezvoltare, în vederea atingerii nivelului de 0,17% din venitul naţional brut (VNB) alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA) în 2010, respectiv 0,33% din VNB pânã în 2015.
8. Rolul organizaţiilor neguvernamentale (ONG)
Implicarea organizaţiilor neguvernamentale în implementarea politicii de cooperare pentru dezvoltare reprezintã o modalitate standard folositã de cãtre donatorii membri ai UE. fiinând cont de faptul cã în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare România beneficiazã de resurse umane limitate în cadrul sectorului administraţiei de stat, o astfel de cooperare cu ONG-urile româneşti ar fi foarte utilã pentru România. ONG-urile româneşti au o vastã experienţã în diferite domenii de activitate, experienţã pe care o pot valorifica în statele în curs de dezvoltare, în mod special în procesul de tranziţie, domeniul social, educaţional şi voluntariat.
Guvernul român este dispus sã dezvolte un parteneriat cu reprezentanţii societãţii civile româneşti, în mod deosebit în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare. Totodatã, susţine înfiinţarea unei Mese rotunde în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare, al cãrei scop este crearea unui cadru de discuţie pentru ONG-urile româneşti interesate de implementarea proiectelor specifice cooperãrii pentru dezvoltare. ONG-urile româneşti vor fi consultate în procesul de formulare a politicii naţionale privind cooperarea pentru dezvoltare şi vor avea oportunitatea de a implementa proiecte specifice cooperãrii pentru dezvoltare în conformitate cu metodologiile elaborate de coordonatorul naţional al politicii de cooperare pentru dezvoltare. În acest sens ONG-urile româneşti au posibilitatea înfiinţãrii unei platforme naţionale pentru dezvoltare.
9. Conştientizare publicã şi dezvoltare educaţionalã
România considerã informarea adecvatã cu privire la subiectele legate de dezvoltare şi globalizare ca fiind o parte integrantã a politicii de cooperare pentru dezvoltare. Principalul scop al campaniilor de informare este conştientizarea populaţiei asupra conceptului politicii de cooperare pentru dezvoltare şi sentimentului de solidaritate cu ţãrile în curs de dezvoltare. Campaniile de conştientizare publicã pot sã includã activitãţi de genul campaniilor extinse de informare, organizãrii de seminarii, conferinţe, zile ale porţilor deschise, promovarea unui comerţ echitabil cu statele în curs de dezvoltare. Informarea asupra politicii de cooperare pentru dezvoltare va fi realizatã cu ajutorul mass-media, incluzând Internetul şi publicaţiile periodice (inclusiv un raport anual oficial asupra cooperãrii pentru dezvoltare). Sondaje de opinie asupra politicii de cooperare pentru dezvoltare pot fi realizate în mod regulat, în colaborare cu institute de sondare a opiniei publice.
Educaţia şi pregãtirea în domeniul dezvoltãrii reprezintã o parte complementarã a politicii de cooperare pentru dezvoltare a României. Universitãţile vor pregãti experţi în domeniul politicii de cooperare pentru dezvoltare. Vor fi organizate cursuri specializate de studii de cooperare pentru dezvoltare. Este recomandabil ca organizaţiile neguvernamentale, comunitatea de afaceri, sindicatele, mass-media şi cultele religioase sã fie implicate în astfel de activitãţi de pregãtire.
România va organiza campanii de conştientizare publicã (campanii de sensibilizare a societãţii civile), în linie cu recomandãrile UE ce au fost stabilite în cadrul conferinţei "Conştientizare şi dezvoltare educaţionalã" (Bruxelles, mai 2005).
NOTĂ:
1. UE - Uniunea Europeanã
2. OCDE - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã
3. PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
4. PNUE - Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurãtor
5. ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
6. FAO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agriculturã
7. UNICEF - Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
8. ONG - Organizaţii neguvernamentale
9. PPP - parteneriat public-privat
10. HIV/SIDA - sindromul imunodeficienţei umane
11. ODA - asistenţã oficialã pentru dezvoltare
12. MAE - Ministerul Afacerilor Externe
13. VNB - venitul naţional brut
ANEXA 2
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
PLAN DE ACŢIUNE
pentru aplicarea Strategiei naţionale privind
politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare
Prezentul plan de acţiune a fost elaborat pentru facilitarea punerii în aplicare a Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare şi reprezintã documentul de lucru al Ministerului Afacerilor Externe (MAE), în calitate de instituţie coordonatoare a acestei politici.
Prezentul plan de acţiune prezintã concis contextul care a determinat întocmirea acestuia, identificã obiectivele care trebuie urmãrite în aplicarea Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare şi propune liniile de acţiune necesar a fi întreprinse pentru concretizarea politicii naţionale de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare.
Responsabilitatea aplicãrii planului de acţiune revine MAE, care va duce la îndeplinire activitãţile prevãzute în prezentul document, în consultare şi cu sprijinul instituţiilor de linie competente. Meritã precizat faptul cã mãsurile propuse spre a fi întreprinse în acest sens au fost agreate în prealabil cu Comisia Europeanã, aşteptându-se din partea României confirmarea angajamentelor.
I. Context
Politica de cooperare pentru dezvoltare este politica specialã a UE privind asistenţa pentru dezvoltare acordatã ţãrilor terţe şi are ca obiectiv principal reducerea şi, în viitor, eradicarea sãrãciei, susţinerea unei dezvoltãri economice şi sociale durabile în statele în curs de dezvoltare, cu venit mic şi mediu, integrarea gradualã a acestora în circuitul economic mondial, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi statului de drept.
La încheierea negocierilor asupra capitolului 26 - Relaţii externe, România şi-a asumat angajamentul ca pânã la data aderãrii, 1 ianuarie 2007, sã elaboreze politica de cooperare pentru dezvoltare. De altfel, necesitatea trasãrii şi implementãrii acestei politici este precizatã în rapoartele de ţarã ale Comisiei Europene pe anii 2003, 2004 şi 2005.
NOTĂ:
Menţionarea acestui angajament la categoria "green flags" în ultimul raport al Comisiei Europene se datoreazã paşilor susţinuţi întreprinşi de MAE şi urmarea întocmai, în cadrul procesului de definire a respectivei politici, a liniilor de acţiune stabilite în strânsã consultare cu Comisia Europeanã, DG DEV.
Pentru România, în materie de asistenţã pentru dezvoltare, aderarea la UE va însemna trecerea de la statutul de beneficiar internaţional la cel de donator internaţional.
Prin urmare, România va trebui sã defineascã, conform practicii europene, cadrul instituţional şi legislativ care sã îi asigure respectarea angajamentelor asumate, astfel încât la data aderãrii România sã dispunã de un sistem funcţional, competitiv la nivel european.
II. Obiective
Conform sugestiilor Comisiei Europene, paşii care ar trebui urmaţi de noile şi viitoarele state membre ale UE pentru definirea unui cadru funcţional pentru politica de dezvoltare sunt:
- crearea structurilor instituţionale;
- definirea unei strategii şi elaborarea legislaţiei în materie.
A. În ceea ce priveşte crearea structurilor instituţionale, procesul a fost deja demarat, în cadrul Direcţiei relaţii externe a UE funcţionând un oficiu de asistenţã pentru dezvoltare. Cu toate acestea, se impune dezvoltarea acestei structuri, astfel încât cadrul instituţional sã corespundã practicii europene în domeniu, inclusiv din punctul de vedere al nivelului decizional. Din analiza modelelor europene existente şi conform celor agreate de Comisia Europeanã rezultã cã cel mai potrivit model pentru stadiul actual în care se aflã România în materie este o direcţie generalã, cu un oficiu de planificare, şi o direcţie de implementare, condusã de un director general, subordonat secretarului de stat pentru cooperare pentru dezvoltare.
De menţionat cã pentru a rãspunde recomandãrii fãcute de Comisia Europeanã în rapoartele de ţarã pe anii 2003, 2004 şi 2005 se impune consolidarea capacitãţii administrative prin suplimentarea schemei MAE cu posturi şi alocarea de personal specializat (inclusiv în materie de implementare).
B. În conformitate cu practica la nivel european şi cu cele convenite cu Comisia Europeanã, privind cadrul legislativ la nivel naţional, este necesarã adoptarea urmãtoarelor documente:
1. Strategia naţionalã privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare, document finalizat, avizat favorabil de Comisia Europeanã, trebuind sã fie aprobat de Guvern şi pus în aplicare de MAE, cu sprijinul instituţiilor de linie competente;
2. o lege separatã care sã traseze cadrul general pentru linia bugetarã specialã a MAE, destinatã finanţãrii asistenţei naţionale de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare;
3. includerea unui capitol separat, cu aspectele generale ale acestei politici, în Legea diplomaţiei, urmatã de o hotãrâre a Guvernului, cu specificarea atribuţiilor fiecãrui minister.
III. Linii de acţiune
A. Pentru a asigura operaţionalitatea MAE în aplicarea acestei politici, s-ar impune ca exerciţiul de consolidare a capacitãţii instituţionale, prin crearea unei structuri autonome şi suplimentarea schemei MAE cu posturile aferente, sã fie finalizat cel târziu în luna octombrie 2006.
În paralel, experţii români, atât din cadrul MAE, cât şi din cadrul ministerelor de linie cu atribuţii principale în aplicarea politicii de cooperare pentru dezvoltare, vor continua pregãtirea în domeniul politicii pentru dezvoltare, prin participarea la cursurile organizate de partenerii europeni (Comisia Europeanã, state membre etc.).
B. 1. Strategia naţionalã privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare reprezintã un document care traseazã politica naţionalã de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare a României, pe termen mediu. Procesul de elaborare a acesteia a fost iniţiat în iulie 2005 şi a beneficiat de sprijinul partenerilor germani din cadrul proiectului de twinning light, lansat de MAE la 16 ianuarie 2006. Forma prezentatã spre aprobare în Guvern are avizul favorabil al Comisiei Europene (DG DEV).
Implementarea Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare presupune parcurgerea unor etape, cu întreprinderea unei serii de mãsuri în intervale de timp precise, dupã cum urmeazã:
- mai 2006: aprobarea în şedinţa de guvern a Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare şi a planului de acţiune;
- iulie 2006: demararea procesului de elaborare a strategiilor de ţarã pentru principalele state beneficiare ale asistenţei pentru dezvoltare: Republica Moldova, Serbia-Muntenegru şi Georgia. Vor trebui iniţiate consultãri cu aceste state pentru identificarea domeniilor în care ar putea fi lansate proiecte, în funcţie de stategiile lor naţionale de reducere a sãrãciei, de prioritãţile de acţiune ale României şi de elementul de complementaritate cu activitãţile întreprinse de alţi donatori. De asemenea, vor trebui stabilite proiectele care ar putea fi realizate pentru celelalte state care primesc asistenţã româneascã, Irak şi Afganistan. Aceste acţiuni vor trebui finalizate în octombrie-noiembrie 2006, pentru ca licitaţiile pentru proiecte sã poatã fi lansate cel târziu în decembrie 2006;
- sfârşitul anului 2006: convocarea unei mese rotunde în domeniul cooperãrii pentru dezvoltare în scopul creãrii unui cadru de discuţie cu ONG-urile româneşti. Precizãm cã dialogul cu ONG-urile a fost demarat încã din 2005, MAE demonstrând o transparenţã şi o deschidere deosebite. În acest sens, a fost lansat un portal pe pagina web a ministerului şi a fost alocatã o adresã de e-mail specialã. De asemenea, ONG-urile au fost invitate la primul seminar din cadrul proiectului de twinning light, desfãşurat între 29 şi 30 martie 2006, care a marcat diseminarea spre consultare publicã a Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare în domeniu. ONG-urile vor fi încurajate sã finalizeze Platforma naţionalã a ONG-urilor româneşti interesate de implicarea în aplicarea politicii de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare;
- începutul anului 2007: iniţierea campaniei naţionale de informare asupra problematicii dezvoltãrii, campanie cu scopul conştientizãrii opiniei publice asupra necesitãţii şi semnificaţiei acestei politici. Pentru realizarea campaniei, Comisia Europeanã (DG DEV) a promis acordarea întregului sprijin, inclusiv prin realizarea unui road-show la nivel naţional, în principalele oraşe ale României;
- aprilie 2007: înfiinţarea Consiliului pentru cooperare pentru dezvoltare, organism consultativ compus din reprezentanţi ai Parlamentului României, ONG-urilor româneşti, bisericilor, mediului academic, sindicatelor şi ai mass-media;
- septembrie 2007: introducerea de cursuri specializate privind cooperarea pentru dezvoltare într-o serie de universitãţi româneşti. Un prim curs pilot ar putea fi inclus încã din septembrie 2006, experţii germani ai Universitãţii Humboldt exprimându-şi deja sprijinul pentru un transfer de expertizã în acest sens;
- sfârşitul anului 2007: încheierea campaniei de informare în România asupra problematicii dezvoltãrii.
În paralel cu aceste mãsuri va fi continuat proiectul de twinning light, urmând a fi finalizat cel târziu în luna septembrie 2006.
În egalã mãsurã este importantã finalizarea pânã la sfârşitul lui 2006 a unui prim exerciţiu de raportare a asistenţei oficiale pentru dezvoltare, care va contribui la câştigarea de experienţã pentru partea românã. Opţional, exerciţiul poate fi continuat în primele luni ale anului 2007, întrucât aceastã activitate va deveni obligatorie începând cu anul 2008.
2. Legea privind finanţarea asistenţei naţionale pentru dezvoltare cuprinde cadrul general pentru definirea unei linii bugetare speciale destinate finanţãrii proiectelor şi programelor naţionale în materie. Implementarea legii se va face printr-o hotãrâre a Guvernului ulterioarã.
Precizãm cã legea are avizul favorabil al Comisiei Europene, ar trebui aprobatã de Guvern în mai 2006 şi remisã spre aprobare Parlamentului României. Proiectul legii a fost prevãzut în programarea legislativã pe anul 2007. Ar fi necesarã adoptarea acesteia în luna septembrie 2006, urmând ca hotãrârea Guvernului care specificã defalcarea bugetului sã fie adoptatã cel târziu în noiembrie 2006.
Imediat dupã adoptarea de cãtre Guvern a legii privind linia bugetarã separatã a MAE vor fi demarate consultãrile cu instituţiile de linie pentru finalizarea hotãrârii Guvernului sus-menţionate.
3. În final, MAE are în vedere ca Legea diplomaţiei, care va include un capitol separat ce defineşte cadrul general al politicii naţionale de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare, sã fie remisã Parlamentului României spre sfârşitul anului 2006. Dupã adoptare urmeazã a fi elaboratã o hotãrâre a Guvernului cu specificarea responsabilitãţilor fiecãrui minister în implementarea respectivei politici.
IV. Concluzie
Apreciem cã mãsurile prevãzute mai sus, stabilite în coordonare cu Comisia Europeanã şi cu sprijinul experţilor germani din cadrul proiectului de twinning light, odatã realizate, sunt în mãsurã sã asigure respectarea de cãtre România a angajamentelor asumate la negocierea capitolului 26 - Relaţii externe. Mai mult, prezintã cadrul complet care în opinia experţilor Comisiei Europene face ca viitoarea politicã naţionalã în domeniu sã fie coerentã, eficientã şi armonizatã cu practica la nivel internaţional.
19 mai 2006
NOTĂ:
1. UE - Uniunea Europeanã
2. DG DEV - Direcţia Generalã Dezvoltare
3. ONG - Organizaţii neguvernamentale
ANEXĂ
la planul de acţiune
CALENDAR
privind punerea în aplicare a politicii
naţionale de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare
● mai 2006
- aprobarea în şedinţã de Guvern a Strategiei naţionale privind politica de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare şi a planului de acţiune aferent
- aprobarea în şedinţã de Guvern a proiectului de lege privind finanţarea asistenţei naţionale pentru dezvoltare
● iulie 2006
- demararea procesului de elaborare a strategiilor de ţarã (consultãri cu statele vizate)
● septembrie 2006
- aprobarea de cãtre Parlament a legii bugetului
- încheierea proiectului de twinning light
● octombrie/noiembrie 2006
- finalizarea structurii instituţionale a MAE pentru gestionarea politicii de cooperare internaţionalã pentru dezvoltare
- finalizarea strategiilor de ţarã
● decembrie 2006
- aprobarea de cãtre Guvern a hotãrârii Guvernului privind implementarea legii privind finanţarea asistenţei naţionale pentru dezvoltare
- lansarea licitaţiilor pentru proiecte
● sfârşitul anului 2006
- convocarea unei mese rotunde a ONG-urilor româneşti interesate de politica de cooperare pentru dezvoltare
- avansarea cãtre Parlament a Legii diplomaţiei
● începutul anului 2007
- iniţierea campaniei naţionale de informare asupra problematicii dezvoltãrii
● aprilie 2007
- înfiinţarea Consiliului pentru Cooperare pentru Dezvoltare
- raportarea pentru anul 2006 (opţional)
● septembrie 2007
- introducerea de cursuri specializate în universitãţi
● sfârşitul anului 2007
- încheierea campaniei de informare în România asupra problematicii dezvoltãrii.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
