Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 684 din 6 iulie 2011  pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe masini mobile nerutiere si a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfa si stabilirea masurilor de limitare a emisiilor de gaze si de particule poluante provenite de la acestea, in scopul protectiei atmosferei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 684 din 6 iulie 2011 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe masini mobile nerutiere si a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfa si stabilirea masurilor de limitare a emisiilor de gaze si de particule poluante provenite de la acestea, in scopul protectiei atmosferei

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 552 din 3 august 2011
    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

    Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

    ART. I
    Hotãrârea Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfã şi stabilirea mãsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 472 şi 472 bis din 13 iulie 2007, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
    1. La articolul 11, dupã alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu urmãtorul cuprins:
    "(7^1) Fãrã a aduce atingere prevederilor alin. (7), se acordã o perioadã de exceptare, prin excepţie de la termenele de implementare a valorilor-limitã ale emisiilor prevãzute la alin. (4), a categoriei de maşini echipate cu un mâner în partea superioarã, pentru maşinile portative de tãiat gardul viu şi fierãstraiele portative destinate îngrijirii arborilor, echipate cu un mâner în partea superioarã, pentru uz profesional, care funcţioneazã în poziţii multiple, prevãzute cu motoare de clasele SH:2 şi SH:3."
    2. La anexa nr. 1, dupã punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 8, cu urmãtorul cuprins:
    "8. CERINŢE PRIVIND APROBAREA DE TIP PENTRU FAZELE III B ŞI IV
    8.1. Prezentul punct se aplicã aprobãrii de tip a motoarelor comandate electronic, care utilizeazã comanda electronicã pentru a determina în acelaşi timp debitul şi a regla momentul injecţiei de carburant (denumit în continuare motor). Prezenta secţiune se aplicã independent de tehnologia utilizatã în aceste motoare pentru a respecta valorile-limitã de emisie stabilite la pct. 4.1.2.5 şi 4.1.2.6 din prezenta anexã.
    8.2. Definiţii
    În sensul prezentului punct, se aplicã urmãtoarele definiţii:
    8.2.1. strategie de limitare a emisiilor - combinaţia dintre un sistem de limitare a emisiilor cu o strategie de bazã de limitare a emisiilor şi un ansamblu de strategii auxiliare de limitare a emisiilor, integratã în concepţia globalã a unui motor sau a unei maşini mobile nerutiere în care este instalat motorul;
    8.2.2. reactiv - un agent consumabil sau nerecuperabil cerut şi utilizat pentru a asigura buna funcţionare a sistemului de posttratare a gazelor de eşapament.
    8.3. Prescripţii generale
    8.3.1. Cerinţe referitoare la strategia de bazã de limitare a emisiilor
    8.3.1.1. Strategia de bazã de limitare a emisiilor, activatã de-a lungul întregii game operative de regim şi de cuplu a motorului, este conceputã pentru a garanta conformitatea motorului cu dispoziţiile prezentei hotãrâri.
    8.3.1.2. Orice strategie de bazã de limitare a emisiilor care poate face distincţia dintre o funcţionare a motorului conform unei încercãri standardizate de aprobare de tip şi alte condiţii de funcţionare şi de a reduce ulterior nivelul de limitare a emisiilor atunci când motorul nu funcţioneazã în condiţii efectiv incluse în procedura de aprobare de tip este interzisã.
    8.3.2. Cerinţe referitoare la strategia auxiliarã de control al emisiilor
    8.3.2.1. O strategie auxiliarã de limitare a emisiilor poate fi utilizatã pentru un motor sau o maşinã mobilã nerutierã, cu condiţia ca aceasta, atunci când este activatã, sã modifice strategia de bazã de limitare a emisiilor drept rãspuns la un ansamblu specific de condiţii ambiante şi/sau de funcţionare, dar sã nu reducã în mod permanent eficacitatea sistemului de limitare a emisiilor:
    a) atunci când strategia auxiliarã de limitare a emisiilor este activatã în timpul încercãrii standardizate de aprobare de tip, pct. 8.3.2.2 şi 8.3.2.3 nu se aplicã;
    b) atunci când strategia auxiliarã de limitare a emisiilor nu este activatã în timpul încercãrii standardizate de aprobare de tip, trebuie sã se demonstreze cã aceasta nu este activã decât în timpul perioadei necesare pentru scopurile prevãzute la pct. 8.3.2.3.
    8.3.2.2. Condiţiile de control aplicabile prezentului punct sunt urmãtoarele:
    a) o altitudine care sã nu depãşeascã 1.000 metri (sau o presiune atmosfericã echivalentã de 90 kPa);
    b) o temperaturã ambiantã situatã în intervalul 275-303 K (2-30°C);
    c) temperatura lichidului de rãcire a motorului sã fie peste 343 K (70°C).
    Dacã strategia auxiliarã de limitare a emisiilor este activatã atunci când motorul funcţioneazã în condiţiile de control vizate la lit. a)-c), strategia este activatã numai în mod excepţional.
    8.3.2.3. O strategie auxiliarã de limitare a emisiilor poate fi activatã în special cu urmãtoarele scopuri:
    a) prin semnale la bord, pentru a proteja de orice daune motorul (inclusiv protecţia dispozitivului de control al admisiei de aer) şi/sau maşina mobilã nerutierã fãrã destinaţie rutierã pe care este instalat motorul;
    b) pentru a asigura securitatea şi strategiile de funcţionare;
    c) pentru prevenirea emisiilor excesive, în timpul pornirii la rece, al încãlzirii sau al opririi;
    d) în cazul în care este utilizatã pentru a compensa limitarea unui poluant determinat în anumite condiţii ambientale sau de funcţionare specifice, pentru pãstrarea controlului asupra tuturor celorlalţi poluanţi reglementaţi, în cadrul valorilor-limitã pentru emisii, specifice pentru motorul respectiv. Obiectivul este de a compensa fenomenele care apar în mod natural, astfel încât sã se permitã un control acceptabil al tuturor elementelor conţinute în emisii.
    8.3.2.4. Producãtorul demonstreazã serviciului tehnic în momentul încercãrii standardizate de aprobare de tip cã funcţionarea oricãrei strategii auxiliare de limitare a emisiilor este conformã cu dispoziţiile pct. 8.3.2. Demonstraţia constã într-o evaluare a documentelor prevãzute la pct. 8.3.3.
    8.3.2.5. Orice funcţionare a unei strategii auxiliare de limitare a emisiilor care nu este conformã cu pct. 8.3.2 este interzisã.
    8.3.3. Cerinţe privind documentaţia
    8.3.3.1. În momentul prezentãrii cererii de aprobare de tip la serviciul tehnic, producãtorul furnizeazã o documentaţie care asigurã accesul la orice element de proiectare, la orice strategie de control al emisiilor şi la mijloacele prin care strategia auxiliarã controleazã în mod direct sau indirect variabilele de ieşire. Documentaţia este compusã din douã pãrţi:
    a) dosarul de documente, anexat la cererea de aprobare de tip, care conţine o vedere de ansamblu asupra strategiei de control al emisiilor. Se furnizeazã dovada cã toate valorile de ieşire permise de o matrice obţinutã pornind de la plaja de comandã a valorilor de intrare ale unitãţilor individuale au fost identificate. Aceastã dovadã este anexatã la documentaţie, aşa cum se prevede în anexa nr. 2;
    b) elementele suplimentare, prezentate serviciului tehnic, dar neanexate cererii de aprobare de tip, care includ toţi parametrii modificaţi de orice strategie auxiliarã de control al emisiilor şi condiţiile-limitã în care aceastã strategie opereazã şi, în special:
    (i) o descriere a logicii de control, a strategiilor de reglare şi a punctelor de comutare în toate modurile de funcţionare pentru sistemul de alimentare cu carburant şi pentru celelalte sisteme esenţiale, permiţând un control eficient al emisiilor [de exemplu, sistem de recirculare a gazelor de eşapament (EGR) sau de dozare a reactivului];
    (ii) o justificare a utilizãrii oricãrei strategii auxiliare de control al emisiilor aplicate motorului, însoţitã de elemente şi de date privind încercarea standardizatã, demonstrând efectul asupra gazelor de eşapament. Aceastã justificare se poate baza pe datele de încercare standardizatã, pe o analizã tehnicã serioasã sau pe o combinaţie a celor douã;
    (iii) o descriere detaliatã a algoritmilor sau a senzorilor (dupã caz) utilizaţi pentru identificarea, analizarea sau diagnosticarea funcţionãrii incorecte a sistemului de control al oxizilor de azot (NO(x));
    (iv) toleranţa utilizatã pentru a îndeplini cerinţele pct. 8.4.7.2, indiferent de mijloacele folosite.
    8.3.3.2. Elementele suplimentare prevãzute la pct. 8.3.3.1 lit. b) sunt tratate ca fiind strict confidenţiale. Acestea sunt comunicate autoritãţii de omologare de tip la cerere. Autoritatea care acordã aprobarea de tip respectã confidenţialitatea acestor elemente.
    8.4. Cerinţe pentru asigurarea bunei funcţionãri a sistemului de control al oxizilor de azot (NO(x))
    8.4.1. Producãtorul furnizeazã informaţii care descriu în detaliu caracteristicile de funcţionare ale sistemului de control al oxizilor de azot (NO(x)), folosind documentele prevãzute la pct. 2 din subanexa nr. 1 la anexa nr. 2 şi la pct. 2 din subanexa nr. 3 la anexa nr. 2.
    8.4.2. Dacã sistemul de control al emisiilor necesitã utilizarea unui reactiv, caracteristicile acestuia, inclusiv tipul sãu, informaţiile referitoare la concentraţia reactivului atunci când este în soluţie, condiţiile privind temperaturile sale de funcţionare şi referenţialul standardelor internaţionale pentru compoziţia şi calitatea acestuia trebuie sã fie precizate de producãtor la pct. 2.2.1.13 din subanexa nr. 1 şi la pct. 2.2.1.13 din subanexa nr. 3 la anexa nr. 2.
    8.4.3. Strategia de control al emisiilor motorului trebuie sã fie funcţionalã în toate condiţiile de mediu întâlnite în mod normal pe teritoriul Uniunii Europene, în special la temperaturi ambiante joase.
    8.4.4. Producãtorul trebuie sã demonstreze, în cazul utilizãrii unui reactiv, cã emisiile de amoniac nu depãşesc o valoare medie de 25 ppm în timpul ciclului de încercare standardizatã aplicabil la procedura de aprobare de tip.
    8.4.5. Dacã sunt instalate sau conectate pe o maşinã mobilã nerutierã rezervoare separate de reactiv, trebuie prevãzut un dispozitiv care sã permitã prelevarea unui eşantion de reactiv din rezervoare. Punctul de prelevare trebuie sã fie uşor accesibil fãrã sã fie nevoie de utilizarea unor instrumente sau dispozitive speciale.
    8.4.6. Cerinţe privind utilizarea şi întreţinerea
    8.4.6.1. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din hotãrâre, aprobarea de tip este condiţionatã de punerea la dispoziţia fiecãrui operator al unei maşini mobile nerutiere de instrucţiuni scrise, cuprinzând urmãtoarele informaţii:
    a) avertismente detaliate care explicã posibilele funcţionãri defectuoase cauzate de o operare, utilizare sau întreţinere incorectã a motorului instalat, însoţite de mãsurile corective adecvate;
    b) avertismente detaliate privind utilizarea incorectã a maşinii, susceptibilã de a duce la o posibilã funcţionare defectuoasã a motorului, însoţite de mãsurile corective adecvate;
    c) informaţii privind utilizarea corectã a reactivului, însoţite de instrucţiuni privind reîncãrcarea reactivului între intervalele de întreţinere periodicã normale;
    d) un avertisment clar care sã indice cã certificatul de aprobare de tip eliberat pentru tipul de motor în cauzã este valabil numai atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile urmãtoare:
    (i) motorul funcţioneazã, este utilizat şi întreţinut în conformitate cu instrucţiunile furnizate;
    (ii) s-a adoptat o mãsurã promptã pentru a remedia funcţionarea, utilizarea sau întreţinerea incorectã, în conformitate cu mãsurile corective indicate în avertismentele prevãzute la lit. a) şi b);
    (iii) nu a avut loc voit nicio utilizare greşitã a motorului, îndeosebi dezactivarea sau lipsa de întreţinere a sistemului EGR sau a unui sistem de dozare a reactivului.
    Instrucţiunile sunt redactate într-o formã clarã, accesibilã nespecialiştilor şi utilizeazã aceiaşi termeni cu cei utilizaţi în manualul de utilizare a maşinii mobile nerutiere sau a motorului.
    8.4.7. Controlul reactivului (dupã caz)
    8.4.7.1. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din hotãrâre, aprobarea de tip este condiţionatã de furnizarea de indicatori sau de alte mijloace adecvate, în funcţie de configuraţia maşinii mobile nerutiere, care comunicã operatorului urmãtoarele:
    a) cantitatea de reactiv rãmasã în rezervorul de stocare al reactivului şi, printr-un semnal specific suplimentar, faptul cã volumul de reactiv rãmas este sub 10% din conţinutul total al rezervorului;
    b) cã rezervorul de reactiv s-a golit sau este aproape gol;
    c) cã reactivul din rezervorul de stocare nu corespunde caracteristicilor declarate şi înregistrate la pct. 2.2.1.13 din subanexa nr. 1 şi la pct. 2.2.1.13 din subanexa nr. 3 la anexa nr. 2, conform mijloacelor de evaluare instalate;
    d) cã dozarea reactivului este întreruptã, în cazuri diferite de cele executate de cãtre modulul electronic de comandã al motorului (ECU) sau de dispozitivul de control al dozãrii, ca o consecinţã a condiţiilor de funcţionare a motorului atunci când dozarea nu este necesarã, cu condiţia ca aceste condiţii de funcţionare sã fie comunicate autoritãţii competente care acordã aprobarea de tip.
    8.4.7.2. La alegerea producãtorului, cerinţele privind conformitatea reactivului cu caracteristicile declarate şi cu toleranţa de emisie de oxizi de azot (NO(x)) asociatã se îndeplinesc prin unul dintre mijloacele urmãtoare:
    a) un mijloc direct, cum este utilizarea unui captor de calitate a reactivului;
    b) un mijloc indirect, precum utilizarea în eşapament a unui detector de oxizi de azot (NO(x)), pentru a evalua eficienţa reactivului;
    c) orice alt mijloc, cu condiţia ca eficacitatea sa sã fie cel puţin egalã cu cea care rezultã din utilizarea unui mijloc menţionat la lit. a) sau b) şi ca exigenţele principale ale prezentei anexe sã fie respectate."
    3. La anexa nr. 2, punctul 2 din subanexa nr. 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "2. MÃSURI ADOPTATE ÎMPOTRIVA POLUÃRII ATMOSFERICE
    2.1. Dispozitiv de reciclare a gazelor de carter: da/nu*) ...........................
    2.2. Dispozitive antipoluare suplimentare (în cazul în care existã şi nu apar la altã rubricã)
    2.2.1. Convertizor catalitic: da/nu*)
    2.2.1.1. Marca (mãrci): .............................................................
    2.2.1.2. Tip (tipuri): ..............................................................
    2.2.1.3. Numãrul de convertizoare catalitice şi de elemente: ........................
    2.2.1.4. Dimensiunile şi volumul convertizorului (convertizoarelor) catalitic (catalitice): ....................................
    2.2.1.5. Tip de acţiune cataliticã: .................................................
    2.2.1.6. Cantitatea totalã de materiale preţioase: ..................................
    2.2.1.7. Concentraţia relativã: .....................................................
    2.2.1.8. Substrat (structurã şi material): ..........................................
    2.2.1.9. Densitatea alveolarã: ......................................................
    2.2.1.10. Tipul de carcasã pentru convertizorul (convertizoarele) catalitic (catalitice): ..............................................................
    2.2.1.11. Amplasamentul convertizorului (convertizoarelor) catalitic (catalitice), localizarea şi distanţa (distanţele) minimã (minime)/maximã (maxime) faţã de motor: .........................................................
    2.2.1.12. Plaja de funcţionare normalã (K): .........................................
    2.2.1.13. Reactiv consumabil (dupã caz): ............................................
    2.2.1.13.1. Tipul şi concentraţia reactivului necesar pentru acţiunea cataliticã: ...........................
    2.2.1.13.2. Plaja temperaturilor normale de funcţionare a reactivului: ......................................
    2.2.1.13.3. Standardul internaţional (dupã caz): ............................................................
    2.2.1.14. Detector de NO(x): da/nu*)
    2.2.2. Detector de oxigen: da/nu*)
    2.2.2.1. Marca (mãrci): .............................................................
    2.2.2.2. Tipul: .....................................................................
    2.2.2.3. Amplasare: .................................................................
    2.2.3. Injecţie de aer: da/nu*)
    2.2.3.1. Tip (aer pulsat, pompã de aer etc.): .......................................
    2.2.4. Recircularea gazului de evacuare (EGR): da/nu*)
    2.2.4.1. Caracteristici (rãcit/nerãcit, presiune înaltã/presiune joasã etc.): ..............................
    2.2.5. Filtru de particule poluante: da/nu (*)
    2.2.5.1. Dimensiunile şi capacitatea filtrului de particule poluante: .....................................
    2.2.5.2. Tipul şi modelul filtrului de particule poluante: ...............................................
    2.2.5.3. Amplasamentul (amplasamentele), localizarea şi distanţa (distanţele) maximã (maxime)/minimã (minime) faţã de motor: .......................................................................................................
    2.2.5.4. Metoda sau sistemul de regenerare, descrierea şi/sau schiţa acestuia: ..............................
    2.2.5.5. Plaja temperaturilor (K) şi presiunilor (kPa) normale de funcţionare: ..............................
    2.2.6. Alte sisteme: da/nu*)
    2.2.6.1. Descriere şi mod de funcţionare: ..................................................................


────────────
    *) Se eliminã menţiunile inutile."

    4. La anexa nr. 2, punctul 2 din subanexa nr. 3 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "2. MÃSURI ADOPTATE ÎMPOTRIVA POLUÃRII ATMOSFERICE
    2.1. Dispozitiv de reciclare a gazelor din carter: da/nu *) ................................................
    2.2. Dispozitive antipoluare suplimentare (în cazul în care existã şi nu apar la alta rubricã)
    2.2.1. Convertizor catalitic: da/nu*)
    2.2.1.1. Marca (mãrci): ....................................................................................
    2.2.1.2. Tip (tipuri): .....................................................................................
    2.2.1.3. Numãrul de convertizoare catalitice şi de elemente: ...............................................
    2.2.1.4. Dimensiunile şi volumul convertizorului (convertizoarelor) catalitic (catalitice): .......................................................
    2.2.1.5. Tip de acţiune cataliticã: ........................................................................
    2.2.1.6. Cantitatea totalã de materiale preţioase: .........................................................
    2.2.1.7. Concentraţia relativã: ............................................................................
    2.2.1.8. Substrat (structurã şi material): .................................................................
    2.2.1.9. Densitatea alveolarã: .............................................................................
    2.2.1.10. Tipul de carcasã pentru convertizorul (convertizoarele) catalitic (catalitice): ..........................................................
    2.2.1.11. Amplasamentul convertizorului (convertizoarelor) catalitic (catalitice), localizarea şi distanţa (distanţele) minimã (minime)/maximã (maxime) faţã de motor: ...................................................
    2.2.1.12. Plaja de funcţionare normalã (K): ...............................................................
    2.2.1.13. Reactiv consumabil (dupã caz): ..................................................................
    2.2.1.13.1. Tipul şi concentraţia reactivului necesar pentru acţiunea cataliticã: .........................
    2.2.1.13.2. Plaja de temperaturi normale de funcţionare a reactivului: ....................................
    2.2.1.13.3. Standardul internaţional (dupã caz): ..........................................................
    2.2.1.14. Detector de NO(x): da/nu*)
    2.2.2. Detector de oxigen: da/nu*)
    2.2.2.1. Marca (mãrci): ..................................................................................
    2.2.2.2. Tipul: .........................................................................................
    2.2.2.3. Amplasare: .....................................................................................
    2.2.3. Injecţie de aer: da/nu*)
    2.2.3.1. Tip (aer pulsat, pompã de aer etc.): ..........................................................
    2.2.4. Recircularea gazului de evacuare (EGR): da/nu*)
    2.2.4.1. Caracteristici (rãcit/nerãcit, presiune înaltã/presiune joasã etc.): ..........................
    2.2.5. Filtru de particule poluante: da/nu *)
    2.2.5.1. Dimensiunile şi capacitatea filtrului de particule poluante: ..................................
    2.2.5.2. Tipul şi structura filtrului de particule poluante: ...........................................
    2.2.5.3. Amplasamentul (amplasamentele), localizarea şi distanţa (distanţele) maximã (maxime)/minimã (minime) faţã de motor: ..................................................................................................
    2.2.5.4. Metoda sau sistemul de regenerare, descrierea şi/sau schiţa acestuia: .........................
    2.2.5.5. Plaja temperaturilor (K) şi presiunilor (kPa) normale de funcţionare: .........................
    2.2.6. Alte sisteme: da/nu*)
    2.2.6.1. Descriere şi modul de funcţionare: ............................................................
───────────
    *) Se eliminã menţiunile inutile."

    5. La anexa nr. 3, punctele 1.1, 1.3.2, 3.7.1, 4.3.1 şi 4.5 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
    "1.1. Prezenta anexã descrie metoda determinãrii emisiilor de gaz şi de particule poluante provenind de la motorul supus încercãrii standardizate.
    Se aplicã urmãtoarele cicluri de încercare standardizatã:
    a) încercarea standardizatã NRSC (Non-Road Steady Cycle, ciclu în regimuri stabilizate pentru maşini mobile nerutiere), care va fi utilizatã pentru mãsurarea emisiilor de monoxid de carbon, de hidrocarburi, de oxizi de azot şi de particule poluante pentru fazele I, II, III A, III B şi IV în cazul motoarelor descrise la subpct. (i) şi (ii) ale pct. 1.a) din anexa nr. 1;
    b) încercarea standardizatã NRTC (Non-Road Transient Cycle, ciclu în regimuri tranzitorii pentru maşini mobile nerutiere), care va fi utilizatã pentru mãsurarea emisiilor de monoxid de carbon, de hidrocarburi, de oxizi de azot şi de particule poluante pentru fazele III B şi IV ale motoarelor descrise la subpct. (i) al pct. 1.a) din anexa nr. 1;
    c) pentru motoarele destinate a fi utilizate la propulsarea navelor de navigaţie interioarã se aplicã procedura de încercare standardizatã ISO prescrisã de standardul ISO 8178-4:2002 şi prevãzutã şi în anexa nr. 6 (cod NO(x)) la Convenţia MARPOL*1) 73/78 a OMI*2);
──────────
    *1) MARPOL: Convenţia internaţionalã pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave.
    *2) OMI: Organizaţia Maritimã Internaţionalã.

    d) pentru motoarele destinate propulsãrii drezinelor se utilizeazã o încercare standardizatã NRSC pentru mãsurarea gazelor şi a particulelor poluante în faza III A şi în faza III B;
    e) pentru motoarele destinate propulsãrii locomotivelor se utilizeazã o încercare standardizatã NRSC pentru mãsurarea gazelor şi a particulelor poluante în fazele III A şi III B.
    ...............................................................................
    1.3.2. Testul NRTC:
    Ciclul de încercare standardizatã tranzitoriu prescris, care respectã cu fidelitate condiţiile de funcţionare a motoarelor Diesel instalate pe maşinile mobile nerutiere, este executat de douã ori:
    a) prima oarã (pornirea la rece) dupã ce motorul a ajuns la temperatura ambiantã şi temperaturile lichidului de rãcire, ale uleiului, ale sistemelor de posttratare şi ale tuturor dispozitivelor auxiliare de control al motorului sunt stabilizate între 20 şi 30░C;
    b) a doua oarã (pornire la cald) dupã o perioadã de 20 de minute de impregnare la cald care începe imediat dupã încheierea ciclului de pornire la rece.
    În cursul acestei secvenţe de încercare standardizatã sunt examinaţi poluanţii menţionaţi anterior. Secvenţa de încercare standardizatã constã într-un ciclu de pornire la rece dupã o rãcire naturalã sau forţatã a motorului, o perioadã de impregnare la cald şi un ciclu de pornire la cald, rezultând într-un calcul al emisiilor combinate. Folosind semnalele privind cuplul şi turaţia provenite de la frâna pentru motor, puterea se ia în considerare în timpul duratei ciclului, pentru a furniza lucrul mecanic produs de motor pe parcursul întregului ciclu. Concentraţiile componentelor gazoase sunt determinate pe toatã durata ciclului fie în gazele de eşapament brute, integrând semnalul emis de analizor, în conformitate cu descrierea prevãzutã în subanexa nr. 3 la prezenta anexã, fie în gazele de eşapament diluate ale unui sistem CVS de diluare în circuit principal, integrând semnalul analizorului sau prelevând probe în saci de prelevare, în conformitate cu subanexa nr. 3 la prezenta anexã. În ceea ce priveşte particulele poluante, se colecteazã un eşantion proporţional de gaze de eşapament diluate într-un filtru determinat, prin diluare în circuit parţial sau în circuit principal. În funcţie de metoda folositã, debitul gazelor de eşapament diluate sau nediluate se mãsoarã pe toatã durata ciclului pentru a determina valorile de emisie masicã ale poluanţilor. Valorile de emisie masicã sunt puse în relaţie cu lucrul mecanic al motorului pentru a obţine gramele pentru fiecare poluant emis per kilowatt orã.
    Emisiile (g/kWh) sunt mãsurate în cursul ambelor cicluri la cald şi la rece. Emisiile combinate ponderate sunt calculate prin ponderarea de 10% a rezultatelor pornirii la rece şi prin ponderarea de 90% a rezultatelor pornirii la cald. Emisiile combinate ponderate trebuie sã respecte limitele.
    .................................................................
    3.7.1. Specificaţiile echipamentelor în conformitate cu prevederile pct. 1 teza 3 lit. a) din anexa nr. 1:
    3.7.1.1. Specificaţia A
    Pentru motoarele prevãzute la pct. 1 teza 3 lit. a) subpct. (i) şi (iv) din anexa nr. 1 se efectueazã urmãtorul ciclu de 8 moduri*1), cu motorul supus încercãrii standardizate cuplat la frânã:
──────────
    *1 ) Identic cu ciclul C1 descris la pct. 8.3.1.1 al normei ISO 8178-4:2007 (versiunea corectatã din 1 iulie 2008).





 ┌───────┬──────────────────────────────┬───────┬───────────────────┐
 │Numãrul│ Turaţia motorului │Sarcinã│Factor de ponderare│
 │modului│ (rotaţii/minut) │ (%) │ │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 1 │Nominalã sau de referinţã*) │ 100 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 2 │Nominalã sau de referinţã*) │ 75 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 3 │Nominalã sau de referinţã*) │ 50 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 4 │Nominalã sau de referinţã*) │ 10 │ 0,10 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 5 │Intermediarã │ 100 │ 0,10 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 6 │Intermediarã │ 75 │ 0,10 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 7 │Intermediarã │ 50 │ 0,10 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 8 │Ralanti │ - │ 0,15 │
 └───────┴──────────────────────────────┴───────┴───────────────────┘




──────────────
    *) Turaţia de referinţã este definitã la pct. 4.3.1 din anexa nr. 3.

    3.7.1.2. Specificaţia B
    Pentru motoarele prevãzute la pct. 1 teza 3 lit. a) subpct. (ii) din anexa nr. 1 se efectueazã urmãtorul ciclu de cinci moduri*2), cu motorul supus încercãrii standardizate cuplat la frânã:
─────────────
    *2 ) Identic cu ciclul D2 descris la pct. 8.4.1 al normei ISO 8178-4:2002(E).





 ┌───────┬──────────────────────────────┬───────┬───────────────────┐
 │Numãrul│ Turaţia motorului │Sarcinã│Factor de ponderare│
 │modului│ (rotaţii/minut) │ (%) │ │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 1 │Nominalã │ 100 │ 0,05 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 2 │Nominalã │ 75 │ 0,25 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 3 │Nominalã │ 50 │ 0,30 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 4 │Nominalã │ 25 │ 0,30 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 5 │Nominalã │ 10 │ 0,10 │
 └───────┴──────────────────────────────┴───────┴───────────────────┘



    Cifrele sarcinii sunt valori în procente ale cuplului corespunzãtoare puterii în regim de bazã, definitã ca fiind puterea maximã disponibilã în cursul unei secvenţe de exploatare variabile, a cãrei duratã poate atinge un numãr nelimitat de ore pe an, între intervale declarate de întreţinere şi în condiţii ambiante declarate, întreţinerea efectuându-se în conformitate cu instrucţiunile constructorului.
    3.7.1.3. Specificaţia C
    Pentru motoarele de propulsie*3) destinate navelor de navigaţie interioarã se aplicã procedura de încercare ISO specificatã în norma ISO 8178-4: 2002 şi în anexa VI (cod NO(x)) la Convenţia MARPOL 73/78 a OMI.
    Motoarele de propulsie care funcţioneazã pe o curbã de elice cu pas fix sunt supuse încercãrii standardizate pe o frânã utilizând urmãtorul ciclu de 4 moduri în regim stabilizat*4), elaborat pentru a reprezenta funcţionarea motoarelor Diesel marine comerciale în condiţii normale de funcţionare.


───────────
    *3 ) Motoarele auxiliare cu turaţie constantã trebuie sã fie certificate utilizând ciclul de încercãri standardizate ISO D2, respectiv ciclul de 5 moduri în regim stabilizat specificat la pct. 3.7.1.2, în timp ce motoarele auxiliare cu turaţie variabilã trebuie sã fie certificate utilizând ciclul de încercare standardizatã ISO C1, respectiv ciclul de 8 moduri în regim stabilizat specificat la pct. 3.7.1.1.
    *4 ) Identic cu ciclul E3 descris la pct. 8.5.1, 8.5.2 şi 8.5.3 ale normei ISO 8178-4:2002(E). Cele 4 moduri presupun o curbã de elice medie bazatã pe mãsurãtori în curs de utilizare.






 ┌───────┬──────────────────────────────┬───────┬───────────────────┐
 │Numãrul│ Turaţia motorului │Sarcinã│Factor de ponderare│
 │modului│ (rotaţii/minut) │ (%) │ │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 1 │100% (nominalã) │ 100 │ 0,20 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 2 │91% │ 75 │ 0,50 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 3 │80% │ 50 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 4 │63% │ 25 │ 0,15 │
 └───────┴──────────────────────────────┴───────┴───────────────────┘



    Motoarele de propulsie cu turaţie fixã destinate navelor de navigaţie interioarã funcţionând cu elice cu pas variabil sau cuplate electric sunt supuse încercãrii standardizate pe o frânã utilizând urmãtorul ciclu de 4 moduri în regim stabilizat*5) caracterizat prin acelaşi raport de sarcinã şi aceiaşi factori de ponderare ca şi ciclul de mai sus, dar cu motorul funcţionând la turaţie nominalã în fiecare mod:


───────────
    *5 ) Identic cu ciclul E2 descris la pct. 8.5.1, 8.5.2 şi 8.5.3 ale normei ISO 8178-4:2002(E).





 ┌───────┬──────────────────────────────┬───────┬───────────────────┐
 │Numãrul│ Turaţia motorului │Sarcinã│Factor de ponderare│
 │modului│ (rotaţii/minut) │ (%) │ │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 1 │Nominalã │ 100 │ 0,20 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 2 │Nominalã │ 75 │ 0,50 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 3 │Nominalã │ 50 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 4 │Nominalã │ 25 │ 0,15 │
 └───────┴──────────────────────────────┴───────┴───────────────────┘



    3.7.1.4. Specificaţia D
    Pentru motoarele prevãzute la pct. 1 teza 3 lit. a) subpct. (v) din anexa nr. 1 se efectueazã urmãtorul ciclu de trei moduri*6), cu motorul supus încercãrii standardizate cuplat la frânã:


─────────
    *6 ) Identic cu ciclul F al normei ISO 8178-4:2002(E).





 ┌───────┬──────────────────────────────┬───────┬───────────────────┐
 │Numãrul│ Turaţia motorului │Sarcinã│Factor de ponderare│
 │modului│ (rotaţii/minut) │ (%) │ │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 1 │Nominalã │ 100 │ 0,25 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 2 │Intermediarã │ 50 │ 0,15 │
 ├───────┼──────────────────────────────┼───────┼───────────────────┤
 │ 3 │Ralanti │ - │ 0,60 │
 └───────┴──────────────────────────────┴───────┴───────────────────┘


    ..................................................................
    4.3.1. Turaţia de referinţã
    Turaţia de referinţã (n(ref)) corespunde valorilor de turaţie normalizate la 100%, specificate în programul frânei motorului (anexa nr. 3 subanexa nr. 4). Ciclul efectiv al motorului rezultând din denormalizare la turaţia de referinţã depinde în mare mãsurã de alegerea turaţiei de referinţã corespunzãtoare. Turaţia de referinţã se determinã prin urmãtoarea formulã:

    n(ref) = turaţia inferioarã + 0,95 x (turaţia superioarã - turaţia inferioarã)

    (Turaţia superioarã este cea mai mare turaţie a motorului la care se furnizeazã 70% din puterea nominalã, în timp ce turaţia inferioarã este turaţia cea mai micã a motorului la care se furnizeazã 50% din puterea nominalã.)
    Dacã turaţia de referinţã mãsuratã se încadreazã între ± 3% faţã de turaţia de referinţã declaratã de cãtre constructor, turaţia de referinţã declaratã poate fi utilizatã pentru proba de emisii. Dacã se depãşeşte aceastã toleranţã, pentru proba de emisii se utilizeazã turaţia de referinţã mãsuratã*1).


────────────
    *1 ) Aceste valori sunt în conformitate cu norma ISO 8178-11:2006.

    ..................................................................
    4.5. Efectuarea încercãrilor standardizate pentru mãsurarea emisiilor
    Diagrama prezentatã în continuare descrie diferitele etape ale încercãrilor standardizate:





     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │Pregãtirea motorului, mãsurãtori înaintea încercãrii│
     │ standardizate şi etalonãrii │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │ Încercarea NRTC │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │Elaborarea cartografiei motorului (curba de cuplu │
     │maxim) Stabilirea ciclului de încercare de referinţã│
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │ Dacã este necesar se executã unul sau mai multe │
     │cicluri preliminare pentru a verifica motorul, stan-│
     │ dul de încercare şi sistemul de emisii │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │ Rãcire naturalã sau forţatã │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │Pregãtirea tuturor sistemelor de eşantionare (inclu-│
     │siv etalonarea analizorului) şi colectarea datelor │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │Faza de emisii de gaze de eşapament în ciclu de │
     │ demaraj la rece │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │ Impregnare la cald │
     └──────────────────────────┬─────────────────────────┘
                                │
                                v
     ┌────────────────────────────────────────────────────┐
     │Faza de emisii de gaze de eşapament în ciclu de │
     │ demaraj la cald │
     └────────────────────────────────────────────────────┘



    Înainte de ciclul de mãsurãtori se pot executa unul sau mai multe cicluri preliminare, dacã este necesar, pentru verificarea motorului, a standului de încercãri şi a sistemelor de emisii.
    4.5.1. Pregãtirea filtrelor de prelevare a probelor
    Cu cel puţin o orã înaintea încercãrii standardizate, fiecare filtru se introduce într-un vas Petri, care este protejat împotriva contaminãrii cu praf, dar care permite schimbul de aer şi care este amplasat într-o camerã de cântãrire pentru stabilizarea filtrului. Dupã perioada de stabilizare, fiecare filtru se cântãreşte şi greutatea acestuia se înregistreazã. Filtrul se pãstreazã apoi într-un vas Petri închis sau într-un portfiltru închis ermetic pânã la momentul încercãrii standardizate. Filtrul se utilizeazã în termen de 8 ore de la scoaterea sa din camera de cântãrire. Se înregistreazã greutatea cântãritã în laborator a acestuia.
    4.5.2. Instalarea echipamentelor de mãsurare
    Instrumentele şi sondele de prelevare a probelor se instaleazã conform instrucţiunilor. În cazul în care se utilizeazã un sistem de diluare în circuit principal, ţeava de eşapament din spate se conecteazã la acest sistem.
    4.5.3. Punerea în funcţiune a sistemului de diluare
    Sistemul de diluare se pune în funcţiune. Debitul total al gazului de eşapament diluat al unui sistem de diluare totalã a debitului sau debitul gazului de eşapament diluat printr-un sistem de diluare parţialã a debitului se regleazã pentru a elimina condensarea apei din sistem şi pentru a obţine o temperaturã la secţiunea de intrare a filtrului între 315 K (42°C) şi 325 K (52°C).
    4.5.4. Punerea în funcţiune a sistemului de prelevare a probelor de particule poluante
    Sistemul de prelevare a probelor de particule poluante se pune în funcţiune şi trebuie sã funcţioneze în derivaţie. Concentraţia de fond a particulelor poluante în aerul de diluare se poate determina prin prelevarea de probe din aerul de diluare înaintea intrãrii gazelor de eşapament în tunelul de diluare. Este de preferat ca proba de particule poluante de fond sã se colecteze în timpul ciclului tranzitoriu, dacã se utilizeazã un alt sistem de prelevare a probelor de particule poluante. În caz contrar, se poate utiliza sistemul de prelevare a probelor de particule poluante utilizat pentru colectarea particulelor în ciclul tranzitoriu. În cazul în care se utilizeazã aer de diluare filtrat în prealabil, este suficientã efectuarea unei singure mãsurãtori înainte sau dupã încercarea standardizatã. În cazul în care aerul de diluare nu este filtrat, mãsurãtorile trebuie sã se efectueze înaintea iniţierii şi dupã încheierea ciclului şi se calculeazã media valorilor.
    4.5.5. Verificarea analizoarelor
    Analizoarele de emisii se aduc la zero şi se etaloneazã. Dacã se utilizeazã saci pentru probe, aceştia trebuie sã fie goliţi.
    4.5.6. Cerinţe în materie de rãcire
    Se poate aplica o procedurã de rãcire naturalã sau forţatã. Pentru rãcirea forţatã se va folosi o bunã apreciere tehnicã pentru stabilirea unor sisteme de suflare a aerului de rãcire peste motor, de circulare a uleiului rece prin sistemul de lubrifiere al motorului, de rãcire a lichidului de rãcire din sistemul de rãcire al motorului şi de eliminare a cãldurii din sistemul de posttratare a gazelor de eşapament. În cazul unei rãciri forţate a sistemului de posttratare, nu se aplicã un aer de rãcire înainte ca sistemul de posttratare sã fi ajuns la o temperaturã mai joasã decât temperatura sa de activare cataliticã. Nu se permite nicio procedurã de rãcire care are ca rezultat emisii nereprezentative.
    Testarea de mãsurare a emisiilor de eşapament în ciclu de pornire la rece nu poate începe dupã o rãcire decât atunci când temperatura uleiului de motor, a lichidului de rãcire şi a sistemului de posttratare s-a stabilizat între 20°C şi 30°C pentru un interval de timp minim de 15 minute.
    4.5.7. Parcursul ciclului
    4.5.7.1. Ciclul de pornire la rece
    Secvenţa de încercare standardizatã începe prin ciclul de pornire la rece, la încheierea procesului de rãcire şi atunci când sunt respectate toate cerinţele prevãzute la pct. 4.5.6.
    Motorul trebuie demarat în conformitate cu procedura de demarare recomandatã de constructor în manualul de utilizare, folosindu-se fie un demaror de serie, fie un dinamometru.
    De îndatã ce motorul este pus în funcţiune, se porneşte un cronometru de «ralanti în gol». Se lasã motorul sã funcţioneze la ralanti în gol fãrã sarcinã timp de 23 ± 1 s, apoi se începe ciclul motorului în regim tranzitoriu, astfel încât prima înregistrare a ciclului în afara modului ralanti are loc la 23 ± 1 s. Intervalul de timp de ralanti în gol este inclus în cele 23 ± 1s.
    Testarea se efectueazã în conformitate cu ciclul de referinţã definit în anexa nr. 3 subanexa nr. 4. Punctele de reglare a turaţiei şi a cuplului motorului se seteazã la o frecvenţã de minimum 5 Hz (se recomandã 10 Hz).
    Punctele de reglare se calculeazã prin interpolare liniarã între punctele de reglare din ciclul de referinţã, distribuite la 1 Hz. Turaţia şi cuplul de reacţie ale motorului se înregistreazã cel puţin o datã la fiecare secundã pe durata ciclului de încercare standardizatã şi semnalele pot sã fie filtrate electronic.
    4.5.7.2. Rãspunsul analizoarelor
    Punerea în funcţiune a echipamentului de mãsurare se face concomitent cu punerea în funcţiune a motorului:
    a) se începe colectarea sau analiza aerului de diluare, în cazul în care se utilizeazã un sistem de diluare în circuit principal;
    b) se începe colectarea sau analiza gazelor de eşapament brute ori diluate, în funcţie de metoda utilizatã;
    c) se începe mãsurarea cantitãţii de gaze de eşapament diluate, precum şi a temperaturilor şi presiunilor necesare;
    d) se începe înregistrarea debitului masic de gaze de eşapament, în cazul în care se utilizeazã analiza gazelor de eşapament brute;
    e) se începe înregistrarea datelor de reacţie ale turaţiei şi ale cuplului dinamometrului.
    Pentru mãsurarea gazelor de eşapament brute, concentraţiile emisiilor (HC, CO şi NO(x)) şi debitul masic al gazelor de eşapament se mãsoarã în mod continuu şi se înregistreazã, la o frecvenţã de cel puţin 2 Hz, într-un sistem computerizat. Toate celelalte date se pot înregistra cu o frecvenţã de cel puţin 1 Hz. Pentru analizoarele analogice se înregistreazã rãspunsul, iar datele de etalonare se pot utiliza fie prin conectare la reţea, fie fãrã conectare, în timpul evaluãrii datelor.
    În cazul în care se utilizeazã un sistem de diluare în circuit principal, hidrocarburile (HC) şi oxizii de azot (NO(x)) se mãsoarã în mod continuu în tunelul de diluare, cu o frecvenţã de cel puţin 2Hz. Concentraţiile medii se determinã prin integrarea semnalelor analizorului pe toatã durata ciclului de încercare standardizatã. Timpul de rãspuns al sistemului nu trebuie sã fie mai mare de 20 de secunde şi trebuie sã fie coordonat cu fluctuaţiile debitului volumic al probei cu volum constant şi cu abaterile de la timpul de prelevare a probelor/de la durata ciclului de încercare standardizatã, dacã este cazul. Cantitãţile de CO şi CO(2) se determinã prin integrare sau prin analiza concentraţiilor din sacul de probe colectate pe durata unui ciclu. Concentraţiile poluanţilor gazoşi din aerul de diluare se determinã prin integrarea sau prin analiza aerului de diluare colectat într-un sac de prelevare. Toţi ceilalţi parametri care trebuie sã fie mãsuraţi se înregistreazã cu o frecvenţã de cel puţin o mãsurãtoare pe secundã (1 Hz).
    4.5.7.3. Prelevarea probelor de particule poluante
    La pornirea motorului, sistemul de prelevare a probelor de particule poluante se comutã de la modul de derivaţie la modul de colectare a particulelor poluante.
    În cazul în care se utilizeazã un sistem de diluare în circuit principal, pompa sau pompele pentru prelevarea probelor se regleazã astfel încât în sonda de prelevare a probelor de particule poluante sau în tubul de transfer sã se asigure un debit proporţional cu debitul masic al gazelor de eşapament.
    În cazul în care se utilizeazã un sistem de diluare în circuit principal, pompa sau pompele pentru prelevarea probelor se regleazã astfel încât în sonda de prelevare a probelor de pulberi sau în tubul de transfer sã se asigure un debit în limitele a ± 5% din debitul reglat. Dacã se procedeazã la compensarea debitului (respectiv controlul proporţional al debitului de probã), trebuie sã se demonstreze cã raportul dintre debitul în tunelul principal şi debitul probei de particule nu variazã cu mai mult de ± 5% faţã de valoarea sa reglatã (cu excepţia probelor prelevate în primele 10 secunde).
    NOTÃ:
    În cazul unei duble diluãri, debitul probei este dat de diferenţa netã dintre debitul prin filtrele pentru prelevarea probelor şi debitul de aer de diluare secundarã.
    Trebuie sã se înregistreze valorile medii ale temperaturii şi presiunii la contorul (contoarele) de gaze sau la intrarea în instrumentele de mãsurare a debitului. Dacã debitul reglat nu poate fi menţinut pe durata întregului ciclu (în limitele a ± 5%) din cauza cantitãţii mari de particule poluante depuse pe filtru, încercarea se anuleazã. Testarea se reia cu un debit mai mic şi/sau cu un filtru cu diametru mai mare.
    4.5.7.4. Calarea motorului în cursul ciclului de pornire la rece
    Dacã motorul se caleazã în orice moment în timpul ciclului de pornire la rece, se procedeazã la precondiţionarea motorului şi la repetarea procedurii de rãcire; în final, motorul trebuie repornit şi încercarea standardizatã repetatã.
    Procesul de încercare standardizatã se anuleazã în cazul în care apar defecţiuni la oricare dintre echipamentele de încercare standardizatã necesare în timpul ciclului de încercare standardizatã.
    4.5.7.5. Operaţiuni dupã ciclul de pornire la rece
    La încheierea ciclului de pornire la rece al încercãrii standardizate se opresc mãsurarea debitului volumic de gaze de eşapament, a volumului de gaze de eşapament diluate, curgerea de gaze în sacii de colectare a probelor, precum şi pompa pentru prelevarea probelor de particule poluante. În cazul unui analizor integrator, prelevarea continuã pânã la scurgerea timpilor de rãspuns ai sistemului.
    Concentraţiile sacilor colectori, în cazul în care aceştia se utilizeazã, se analizeazã cât mai curând şi, în orice caz, în maximum 20 de minute de la încheierea ciclului de încercare standardizatã.
    Dupã proba de emisii, analizorii se verificã din nou cu ajutorul unui gaz zero şi al aceluiaşi tip de gaz de control. Încercarea standardizatã se considerã acceptabilã în cazul în care diferenţa dintre rezultatele obţinute înainte şi dupã încercarea standardizatã este mai micã de 2% din valoarea gazului de control.
    Filtrele pentru reţinerea particulelor poluante sunt duse înapoi în camera de cântãrire în termen de maximum o orã dupã încheierea încercãrii standardizate. Se condiţioneazã timp de cel puţin o orã într-un vas Petri protejat împotriva contaminãrii cu praf şi care permite schimbul de aer, apoi se cântãresc. Se înregistreazã greutatea brutã a filtrelor.
    4.5.7.6. Impregnarea la cald
    Imediat dupã oprirea motorului, se opresc, în cazul în care erau utilizate, ventilatorul (ventilatoarele) de rãcire a motorului, precum şi suflanta CVS (sau se deconecteazã sistemul de eşapament de la CVS).
    Se lasã motorul sã se impregneze timp de 20 ± 1 minute. Motorul şi dinamometrul sunt pregãtite pentru încercarea standardizatã de pornire la cald. Sacii de prelevare goliţi sunt conectaţi la sistemele de colectare de probe de gaze de eşapament diluate şi de aer de diluare. Se porneşte sistemul CVS (dacã se utilizeazã sau dacã nu este deja pus în funcţiune) sau se conecteazã sistemul de eşapament la CVS (dacã este deconectat). Se pun în funcţiune pompele de prelevare (cu excepţia pompei sau pompelor de prelevare a particulelor poluante), ventilatorul (ventilatoarele) de rãcire a motorului şi sistemul de colectare a datelor.
    Schimbãtorul de cãldurã al sistemului de prelevare de probe cu volum constant (dacã este utilizat) şi componentele încãlzite ale oricãrui sistem continuu de prelevare de probe (dacã este cazul) sunt preîncãlzite la temperaturile lor de funcţionare prescrise înainte de a începe încercarea standardizatã.
    Debitele probelor sunt ajustate la debitul dorit şi dispozitivele de mãsurare a debitului gazelor din CVS sunt aduse la zero. Se instaleazã cu grijã un filtru de particule curat în fiecare dintre portfiltre şi portfiltrele asamblate sunt instalate pe linia de flux a probei.
    4.5.7.7. Ciclul de pornire la cald
    De îndatã ce motorul este pus în funcţiune, se porneşte un cronometru de «ralanti în gol». Se lasã motorul sã funcţioneze la ralanti în gol fãrã sarcinã timp de 23 ± 1 s, apoi se începe ciclul motorului în regim tranzitoriu, astfel încât prima înregistrare a ciclului în afara modului ralanti are loc la 23 ± 1 s. Intervalul de timp de ralanti în gol este inclus în cele 23 ± 1s.
    Testarea se efectueazã în conformitate cu ciclul de referinţã definit în anexa nr. 3 subanexa nr. 4. Punctele de reglare a turaţiei şi a cuplului motorului se seteazã la o frecvenţã de minimum 5 Hz (se recomandã 10 Hz).
    Punctele de reglare se calculeazã prin interpolare liniarã între punctele de reglare din ciclul de referinţã, distribuite la 1 Hz. Turaţia şi cuplul efectiv ale motorului se înregistreazã cel puţin o datã la fiecare secundã pe durata ciclului de încercare standardizatã şi semnalele pot sã fie filtrate electronic.
    Procedura descrisã la pct. 4.5.7.2 şi 4.5.7.3 prevãzutã în prezenta anexã este apoi repetatã.
    4.5.7.8. Calarea motorului în cursul ciclului de pornire la cald
    Dacã motorul se caleazã în orice moment în timpul ciclului de pornire la cald, acesta poate fi oprit şi lãsat sã se reimpregneze timp de 20 de minute. Ciclul de pornire la cald poate fi apoi reînceput. Este autorizatã o singurã reimpregnare la cald şi o singurã repetiţie a ciclului de pornire la cald.
    4.5.7.9. Operaţiuni dupã ciclul de pornire la cald
    La încheierea ciclului de pornire la cald, mãsurarea debitului volumic al gazului de eşapament, a volumului gazului de eşapament diluat, curgerea gazului în sacii colectori, precum şi pompa de eşantionare a particulelor se opresc. În cazul unui analizor integrator, prelevarea continuã pânã la scurgerea timpilor de rãspuns ai sistemului.
    Concentraţiile sacilor colectori, în cazul în care aceştia se utilizeazã, se analizeazã cât mai curând şi, în orice caz, în maximum 20 de minute de la încheierea ciclului de încercare.
    Dupã proba de emisii, analizorii se verificã din nou cu ajutorul unui gaz zero şi al aceluiaşi tip de gaz de control. Testarea se considerã acceptabilã în cazul în care diferenţa dintre rezultatele obţinute înainte şi dupã încercarea standardizatã este mai micã de 2 % din valoarea gazului de reglare a sensibilitãţii.
    Filtrele pentru reţinerea particulelor poluante sunt duse înapoi în camera de cântãrire în termen de maximum o orã dupã încheierea încercãrii standardizate. Se condiţioneazã timp de cel puţin o orã într-un vas Petri protejat împotriva contaminãrii cu praf şi care permite schimbul de aer, apoi se cântãresc. Se înregistreazã greutatea brutã a filtrelor."
    6. La anexa nr. 3, punctele 2.1.2.4, 2.1.3.1, 2.1.3.3, 2.2.4, 2.2.5.1 şi 2.2.5.3 din subanexa nr. 3 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
    "2.1.2.4. Calculul emisiilor specifice
    Emisiile specifice (g/kWh) se calculeazã pentru fiecare componentã individualã în modul urmãtor:



                     (1/10)M(gaz, rece) + (9/10)M(gaz, cald)
    Gaz individual = ───────────────────────────────────────
                     (1/10)W(ef, rece) + (9/10)W(ef, cald)



    unde:
    M(gaz, rece) = masa totalã a gazelor poluante pe durata ciclului de pornire la rece (în g);
    M(gaz, cald) = masa totalã a gazelor poluante pe durata ciclului de pornire la cald (în g);
    W(ef, rece) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la rece, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh);
    W(ef, cald) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la cald, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh)
    ................................................................
    2.1.3.1. Calcularea emisiilor masice
    Masele particulelor M(PT, rece) şi M(PT, cald) (g/încercare standardizatã) se calculeazã dupã una dintre urmãtoarele metode:


                  M(f) M(TOTW)
    a) M(PT) = ────── x ───────
                 M(SAM) 1000



    unde:
    M(PT) = M(PT, rece) pentru ciclul cu pornire la rece;
    M(PT) = M(PT, cald) pentru ciclul cu pornire la cald;
    M(f) = masa particulelor prelevate pe durata ciclului (în mg);
    M(EDFW) = masa echivalentã gazelor de eşapament diluate pe durata ciclului (în kg);
    M(SAM) = masa gazelor de eşapament diluate care trec prin filtrele de particule (în kg).
    Masa totalã echivalentã a gazelor de eşapament diluate pe durata ciclului se determinã dupã cum urmeazã:


              l=n 1
    M(EDFW) = \f2Σ G(EDFW,i) x ───
              i=1 f

    G(EDHW,i) = G(EXHW,i) x q(i)

              G(TOTW,i)
    q(i) = ───────────────────────
           [G(TOTW,i) - G(DILW,i)]



    unde:
    G(EDFW, i) = debitul masic instantaneu echivalent al gazelor de eşapament diluate (în kg/s);
    G(EXHW, i) = debitul masic instantaneu al gazelor de eşapament (în kg/s);
    q(i) = coeficientul de diluare instantanee;
    G(TOTW, i) = debitul masic instantaneu al gazelor de eşapament diluate prin tunelul de diluare (în kg/s);
    G(DILW, i) = debitul masic instantaneu al aerului de diluare (în kg/s);
    f = frecvenţa de prelevare a datelor (în Hz);
    n = numãrul de mãsurãtori;



                 M(PT)
    b) M(PT) = ────────────
                r(s) x 1000



    unde:
    M(PT) = M(PT, rece) pentru ciclul cu pornire la rece;
    M(PT) = M(PT, cald) pentru ciclul cu pornire la cald;
    M(f) = masa particulelor prelevate pe durata ciclului (în mg);
    r(s) = raportul mediu de eşantioane pe parcursul ciclului de încercare,
    unde:


            M(SE) M(SAM)
    r(s) = ─────── x ────────
           M(EXHW) M(TOTW)



    M(SE) = masa gazelor de eşapament prelevate pe durata ciclului (în kg);
    M(EXHW) = debitul masic total al gazelor de eşapament pe durata ciclului (în kg);
    M(SAM) = masa gazelor de eşapament diluate care trec prin filtrele de particule (în kg);
    M(TOTW) = masa gazelor de eşapament diluate care trec prin tunelul de diluare (în kg).

    NOTÃ
    În cazul unui sistem de prelevare totalã, M(SAM) şi M(TOTW) sunt identice.
    ................................................................

    2.1.3.3. Calculul emisiilor specifice
    Emisiile specifice (g/kWh) se calculeazã dupã cum urmeazã:



         (1/10)K(p, rece) x M(PT, rece) + (9/10)K(p, cald) x M(PT, cald)
    PT = ───────────────────────────────────────────────────────────────
             (1/10)W(ef, rece) + (9/10)W(ef, cald)



    unde:
    M(PT, rece) = masa particulelor poluante pe durata ciclului de pornire la rece (în g/încercare standardizatã);
    M(PT, cald) = masa particulelor poluante pe durata ciclului de pornire la cald (în g/încercare standardizatã);
    K(p, rece) = factorul de corecţie a umiditãţii pentru particule pe durata ciclului de pornire la rece;
    K(p, cald) = factorul de corecţie a umiditãţii pentru particule pe durata ciclului de pornire la cald;
    W(ef, rece) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la rece, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh);
    W(ef, cald) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la cald, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh)
    ................................................................
    2.2.4. Calculul emisiilor specifice
    Emisiile specifice (g/kWh) se calculeazã individual pentru fiecare componentã în modul urmãtor:


                     (1/10)M(gaz, rece) + (9/10)M(gaz, cald)
    Gaz individual = ───────────────────────────────────────
                     (1/10)W(ef, rece) + (9/10)W(ef, cald)



    unde:
    M(gaz, rece) = masa totalã a gazelor poluante pe durata ciclului de pornire la rece (în g);
    M(gaz, cald) = masa totalã a gazelor poluante pe durata ciclului de pornire la cald (în g);
    W(ef, rece) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la rece, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh);
    W(ef, cald) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la cald, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh).
    ...............................................................
    2.2.5.1. Calculul debitului masic
    Masele particulelor M(PT, rece) şi M(PT, cald) (g/încercare standardizatã) se calculeazã dupã cum urmeazã:


             M(f) M(TOTW)
    M(PT) = ────── x ───────
            M(SAM) 1000



    unde:

    M(PT) = M(PT, rece) pentru ciclul cu pornire la rece;
    M(PT) = M(PT, cald) pentru ciclul cu pornire la cald;
    M(f) = masa particulelor prelevate pe durata ciclului (în mg);
    M(TOTW) = masa totalã a gazelor de eşapament diluate pe durata ciclului, determinatã în conformitate cu pct. 2.2.1 (kg);
    M(SAM) = masa gazelor de eşapament diluate prelevatã din tunelul de diluare pentru colectarea particulelor (în kg),
    precum şi
    M(f) = M(f, p) + M(f, b), în cazul în care se cântãresc separat (în mg);
    M(f, p) = masa particulelor poluante colectate pe filtrul primar (în mg);
    M(f, b) = masa particulelor poluante colectate pe filtrul secundar (în mg);
    În cazul în care se foloseşte un sistem de dublã diluare, masa de aer de diluare secundarã se scade din masa totalã a gazelor de eşapament dublu diluate care au fost prelevate pe filtrele de particule poluante.

    M(SAM) = M(TOT) - M(SEC),

    unde:
    M(TOT) = masa gazelor de eşapament dublu diluate care traverseazã filtrul de pulberi (în kg);
    M(SEC) = masa de aer de diluare secundarã (în kg).
    În cazul în care concentraţia de fond a particulelor din aerul de diluare se determinã în conformitate cu anexa nr. 3 pct. 4.5.4, masa particulelor poluante poate fi corectatã pentru a ţine cont de concentraţia de fond. În acest caz, masele particulelor M(PT, rece) şi M(PT, cald) (g/încercare standardizatã) se calculeazã dupã cum urmeazã:



              M(f) M(d) 1 M(TOTW)
    M(PT) = [────── - (─────── x (1 - ─────))] x ───────
             M(SAM) M(DIL) DF 1000



    unde:

    M(PT) = M(PT, rece) pentru ciclul cu pornire la rece;
    M(PT) = M(PT, cald) pentru ciclul cu pornire la cald;
    M(f), M(SAM), M(TOTW) = a se vedea mai sus;
    M(DIL) = masa de aer de diluare primarã prelevatã prin sistemul de prelevare a particulelor din aerul de diluare (în kg);
    M(d) = masa particulelor poluante de fond colectate din aerul de diluare primar (în mg);
    DF = factorul de diluare, determinat în conformitate cu pct. 2.2.3.1.1.
    .........................................................................
    2.2.5.3. Calculul emisiilor specifice
    Emisiile specifice (g/kWh) se calculeazã dupã cum urmeazã:


         (1/10)K(p, rece) x M(PT, rece) + (9/10)K(p, cald) x M(PT, cald)
    PT = ───────────────────────────────────────────────────────────────
                  (1/10)W(ef, rece) + (9/10)W(ef, cald)



    unde:
    M(PT, rece) = masa particulelor pe durata ciclului de pornire la rece a încercãrii standardizate NRTC (în g/încercare standardizatã);
    M(PT, cald) = masa particulelor pe durata ciclului de pornire la cald a încercãrii standardizate NRTC (în g/încercare standardizatã);
    K(p, rece) = factorul de corecţie a umiditãţii pentru particule pe durata ciclului de pornire la rece;
    K(p, cald) = factorul de corecţie a umiditãţii pentru particule pe durata ciclului de pornire la cald;
    W(ef, rece) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la rece, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh);
    W(ef, cald) = lucrul mecanic al ciclului efectiv pe durata ciclului de pornire la cald, determinat în conformitate cu prevederile pct. 4.6.2 din anexa nr. 3 (în kWh)."
    7. La anexa nr. 5, al doilea rând din tabelul "Combustibil de referinţã pentru motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate pentru maşini mobile nerutiere aprobate la fazele III B şi IV" se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:


 ┌────────────────────┬─────┬───┬────┬─────────────┐
 │"Densitatea la 15°C │kg/mc│833│ 865│ EN-ISO 3675"│
 └────────────────────┴─────┴───┴────┴─────────────┘



    8. La anexa nr. 13, punctele 1.5 şi 1.6 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
    "1.5. Producãtorul de echipamente pune la dispoziţia autoritãţii competente care acordã aprobarea de tip toate informaţiile referitoare la punerea în aplicare a regimului de flexibilitate pe care aceastã autoritate le considerã necesare pentru a lua o decizie.
    1.6. Producãtorul de echipamente pune la dispoziţia oricãrei autoritãţi competente care acordã aprobarea de tip din România sau din alt stat membru al Uniunii Europene toate informaţiile pe care aceastã autoritate le solicitã, pentru a confirma cã, în cazul unui motor despre care se afirmã cã este introdus pe piaţã în cadrul unui regim de flexibilitate sau care este etichetat ca atare, respectiva afirmaţie sau etichetare este corectã."
    9. La anexa nr. 13, punctul 1.7 se abrogã.
    ART. II
    (1) Prevederile art. 11 alin. (7^1) din Hotãrârea Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfã şi stabilirea mãsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu modificãrile ulterioare, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin prezenta hotãrâre, se aplicã pânã la data de 31 iulie 2013.
    (2) De la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, se acordã aprobare de tip pentru motoarele comandate electronic, care îndeplinesc cerinţele prevãzute în anexele nr. 1-3, 5 şi 13 la Hotãrârea Guvernului nr. 332/2007, cu modificãrile ulterioare, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin prezenta hotãrâre.
                             *
    Prezenta hotãrâre transpune în legislaţia naţionalã Directiva 2010/26/UE a Comisiei din 31 martie 2010 de modificare a Directivei 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la mãsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de particule poluante provenind de la motoarele cu ardere internã care urmeazã sã fie instalate pe echipamentele mobile nerutiere, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 86 din 1 aprilie 2010.

                       PRIM-MINISTRU
                         EMIL BOC

                      Contrasemneazã:
                      ---------------
             p. Ministrul economiei, comerţului
                  şi mediului de afaceri,
                 Constantin Claudiu Stafie,
                     secretar de stat

              Ministrul mediului şi pãdurilor,
                       Laszlo Borbely

       Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,
               Laurenţiu Sebastian Lãzãroiu

         Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
                    Anca Daniela Boagiu

        Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
                       Bogdan Mãnoiu

    Bucureşti, 6 iulie 2011.
    Nr. 684.

                          --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016