Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 647 din 12 iulie 2001  privind aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare energetica a Romaniei pe termen mediu - 2001-2004    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 647 din 12 iulie 2001 privind aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare energetica a Romaniei pe termen mediu - 2001-2004

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 444 din 7 august 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 68 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica şi termica, cu modificãrile ulterioare,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aproba Strategia nationala de dezvoltare energetica a României pe termen mediu - 2001-2004.
ART. 2
Sinteza Strategiei naţionale de dezvoltare energetica a României este prevãzutã în anexa care face parte din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul industriei
şi resurselor,
Dan Ioan Popescu

Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu


ANEXA 1


SINTEZA
Strategiei naţionale de dezvoltare energetica a României
pe termen mediu - 2001-2004

CAP. 1
Introducere

Data fiind importanta strategica a sectorului energetic în dezvoltarea pe baze durabile a economiei naţionale, evoluţia acestuia trebuie conturata prin prognoze şi strategii pe diferite orizonturi de timp, astfel încât perspectivele de dezvoltare şi necesitãţile legate de asigurarea cu energie sa fie cat mai corect estimate.
Aceasta necesitate este evidenţiatã în Programul de guvernare al actualului cabinet, care ia în considerare Strategia economicã a României pe termen mediu, precum şi Planul de acţiune al Programului de guvernare în perioada 2001-2004, convenite cu Comisia Europeanã.
În aplicarea Programului de guvernare Ministerul Industriei şi Resurselor a apreciat ca oportuna elaborarea acestei strategii care sa examineze conditionalitatile, opţiunile, politicile şi impactul acestora, în vederea luãrii deciziilor şi stabilirii direcţiilor de acţiune pentru implementarea lor.
Lucrarea, care are ca punct de plecare imperativul legat de dezvoltarea durabila a României în contextul integrãrii în Uniunea Europeanã, ia în considerare principalele obiective şi prioritati ale strategiei energetice naţionale pe termen lung. Principiile general valabile de care s-a ţinut seama sunt urmãtoarele:
● integrarea României în Uniunea Europeanã nu poate avea loc fãrã realizarea unei cresteri economice accelerate, cu ritmuri superioare mediei comunitare;
● creşterea economicã este o necesitate primordialã;
● integrarea industriei energetice în structurile europene impune dezvoltarea durabila a sectorului energetic;
● remodelarea şi restructurarea industriei energetice constituie un obiectiv major al procesului de reforma a economiei naţionale;
● accelerarea privatizãrii în sectorul energetic va conduce la apariţia unor structuri cu capacitate concurentiala sporitã;
● intensificarea efortului investitional reprezintã o necesitate vitala pentru industria româneascã;
● efectele implementarii mãsurilor pentru atingerea reperelor comunitare depind şi de potenţialul concurential în condiţiile unei pieţe libere.

CAP. 2
Evolutii semnificative pe plan european şi tendinte rezultate din Cartea verde a Comisiei Uniunii Europene "Spre o strategie europeanã pentru siguranta în alimentarea cu energie"

Activitatea din sectorul energetic european a fost puternic influentata de curentul de opinie initiat impotriva energeticii nucleare. S-a readus astfel în discuţie problema producerii de energie electrica pe baza de cãrbune în centrale termoelectrice de mare putere, în condiţiile dezvoltãrii unor tehnologii moderne de ardere şi a unor instalaţii de depoluare extrem de eficiente.
Creşterea siguranţei în alimentarea cu energie electrica, în contextul creşterii dependentei de importuri, a fost realizatã prin utilizarea eficienta a energiei şi diversificarea surselor de purtãtori de energie.
Printr-o susţinutã politica de conservare a energiei ţãrile Uniunii Europene au demonstrat posibilitatea decuplarii ritmului de creştere a produsului intern brut (PIB) de ritmul de creştere a consumului total de energie, luându-se ca indicator de baza intensitatea energetica a PIB (definitã ca raportul dintre consumul de energie primara/finala şi produsul intern brut).
O alta schimbare majorã a constat în iniţierea şi dezvoltarea, conform Directivei CE 96/92, a procesului de demonopolizare prin deschiderea pieţei de energie şi în introducerea concurentei. Pe ansamblu gradul de deschidere a pieţei Uniunii Europene depãşeşte deja 60%. Ţãrile Uniunii Europene au optat predominant pentru un model reglementat de acces la reţea (RTPA), unele dintre acestea introducând modele proprii de piata, inclusiv prin dezvoltarea burselor de energie electrica. În prezent au loc dezbateri privind dezvoltarea reţelelor internaţionale de transport de energie şi a unei instituţii internaţionale de reglementare.
A fost adoptatã Directiva UE 98/30 privind regulile pieţei unice a gazelor naturale. În domeniul petrolului exista o piata globalizata cu deschidere totalã în care mecanismele concurentiale sunt puternic dezvoltate. De asemenea, a fost adoptatã Directiva UE 93/76 privind limitarea emisiilor poluante prin creşterea eficientei energetice (Directiva SAVE).
Restructurarea companiilor de producere şi distribuţie a energiei electrice din Uniunea Europeanã este marcata de procesul constituirii pieţei unice europene, de diviziuni, achiziţii şi fuziuni, de formare de holdinguri care vor domina aceasta piata.
Actualele evolutii de pe piata europeanã ţin seama de concluziile sintetizate în Cartea verde a Comisiei Uniunii Europene, concluzii care converg în esenta spre opinia clara ca la orizontul luat în calcul Uniunea Europeanã ar putea deveni dependenta în proporţie de aproape 70% de energia din import.
La nivelul ţãrilor cele mai avansate în cursa pentru aderare (de exemplu: Cehia, Polonia, Ungaria) sectorul energetic este constituit în companii distincte în cadrul activitãţilor (dezintegrare verticala) şi în privatizare. În Ungaria, spre exemplu, accentul a fost pus pe atragerea capitalului strãin şi mai puţin pe competiţie. Modelul de piata corespunzãtor opţiunii iniţiale de cumpãrãtor unic, utilizat în câteva tari din zona, este în curs de evoluţie spre modele mai liberale.

Concluzii:
● Sectorul energetic european a cunoscut schimbãri majore.
● S-a conturat necesitatea readucerii în discuţie a producerii de energie electrica pe baza de cãrbune în centrale termoelectrice de mare putere, de ultima generaţie (în scopul reducerii dependentei de importul de resurse energetice).
● Creşterea siguranţei în alimentarea cu energie electrica a fost realizatã prin diversificarea surselor de purtãtori de energie.
● S-a realizat procesul de demonopolizare prin deschiderea pieţei de energie, gradul de deschidere depasind pe ansamblul Uniunii Europene circa 60%.
● Ţãrile Uniunii Europene au optat pentru un model reglementat de acces la reţea. În unele cazuri s-au dezvoltat bursele de energie electrica.
● Se impune dezvoltarea reţelelor internaţionale de transport de energie şi a unei instituţii internaţionale de reglementare.
● Restructurarea companiilor de producere şi distribuţie a energiei electrice din Uniunea Europeanã este marcata de procesul constituirii pieţei unice europene.
● Uniunea Europeanã ar putea deveni la nivelul anului 2020 dependenta în proporţie de aproape 70% de energia din import.

CAP. 3
Starea actuala a sectorului energetic al României.
Evoluţia consumului de energie

3.1. Situaţia actuala a resurselor energetice
În momentul de fata din resursele energetice interne se pot asigura:
- o producţie în creştere de ţiţei, prin exploatarea de cãtre Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A. a zãcãmintelor interne, în concordanta cu îndeplinirea programelor de investiţii;
- o producţie anuala constanta de gaze naturale realizatã de cei 3 producãtori interni: Societatea Comercialã de Explorare şi Producţie a Gazelor Naturale "Exprogaz" - S.A.*), Societatea Nationala de Depozitare Subterana a Gazelor Naturale "Depogaz" - S.A.*) şi Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A., prin exploatarea zãcãmintelor interne;

-----------
*) Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 575/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 27 iunie 2001, Societatea Comercialã de Explorare şi Producţie a Gazelor Naturale "Exprogaz" - S.A. a fuzionat cu Societatea Nationala de Depozitare Subterana a Gazelor Naturale "Depogaz" - S.A., infiintandu-se Societatea Nationala de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A.

- o producţie anuala de huila în uşoarã creştere, realizatã de Compania Nationala a Huilei - S.A. prin exploatarea zãcãmintelor de huila (aflate în proporţie de peste 95% în Valea Jiului);
- o producţie anuala de lignit la un nivel de 25-30 milioane tone, realizatã de Compania Nationala a Lignitului Oltenia - S.A. prin exploatarea zãcãmintelor de lignit (aflate în proporţie de peste 80% în bazinul carbonifer Oltenia);
- o producţie anuala constanta de cãrbune brun, realizatã de cei 2 producãtori, Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti - S.A. şi Societatea Comercialã "Banat" Anina - S.A., prin exploatarea zãcãmintelor aflate în subteran şi cariere; continua reducerea subvenţiilor în acest sector;
- o producţie anuala de uraniu prin exploatarea zãcãmintelor existente de uraniu şi prin deschiderea, dezvoltarea şi exploatarea unor noi zãcãminte;
- un potenţial hidroenergetic amenajat pentru o producţie anuala de energie electrica de peste 40% din potenţialul total amenajabil din România.

Fig. 1. - Consumul intern de ţiţei
se gãseşte la pag. 3 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

Fig. 2. - Consumul intern de gaze naturale
se gãseşte la pag. 3 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

Acoperirea integrala a consumului intern de resurse energetice se realizeazã prin importul de resurse, în principal pacura şi gaze naturale. În cazuri limitate se importa huila şi energie electrica.

3.2. Structura producţiei de energie electrica
Capacitatea totalã instalata la dispoziţia Sistemului energetic naţional este structuratã, în funcţie de producãtori, ca în fig. 3.

Fig. 3. - Capacitatea instalata în Sistemul energetic naţional
se gãseşte la pag. 3 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

Puterea disponibilã reprezintã în prezent circa 88% din capacitatea instalata, structura producţiei de energie electrica, în funcţie de producãtori, fiind redata în fig. 4.

Fig. 4. - Structura pe producãtori a energiei electrice produse la nivelul SEN în anul 2000
se gãseşte la pag. 3 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

Principalii producãtori de energie electrica:
- Societatea Comercialã de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A. este principalul producãtor de energie electrica care are în administrare 20 de sucursale. Producerea energiei electrice se face în centrale termoelectrice cu grupuri pe cãrbune şi hidrocarburi şi în centrale de cogenerare care produc în plus şi energie termica.
Al doilea mare producãtor din Sistemul energetic naţional este Societatea Comercialã de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. care are în administrare 10 sucursale; producerea energiei electrice se face în centrale hidroelectrice cu acumulare şi pe firul apei.
- Al treilea producãtor important din Sistemul energetic naţional este Societatea Nationala "Nuclearelectrica" - S.A., care dispune de o singura unitate de tip CANDU (Canada) cu puterea instalata de 705 MW, funcţionând pe baza de uraniu natural şi apa grea.

3.3. Starea infrastructurii şi a nivelului tehnologic
În cadrul sectorului energetic majoritatea capacitãţilor de producţie şi infrastructurile de transport şi distribuţie necesita mãsuri urgente de modernizare vizând creşterea eficientei şi reducerea impactului asupra mediului. Capacitatea productiva a fost limitatã de disponibilitatea scãzutã a instalaţiilor şi de calitatea slabã a unor echipamente, gradul de utilizare a capacitãţii totale fiind de 41,53%.
Sectorul purtatorilor de energie
Aducerea industriei carbonifere româneşti la nivelul standardelor moderne a condus la necesitatea închiderii unitãţilor ineficiente, din totalul de 230 de mine şi cariere aprobate pentru închidere între 1998 şi 2000 executandu-se lucrãri de închidere la 22 de mine. În perioada 2001-2004 se vor executa inchideri la circa 190 de mine şi cariere. În sectorul gazelor naturale au fost realizate investiţii însemnate pentru extinderea reţelelor de distribuţie. S-au realizat investiţii pentru creşterea capacitãţii de import de gaze naturale, precum şi pentru inmagazinarea subterana.
Sectorul energiei electrice
Puterea totalã instalata a capacitãţilor existente fizic în centrale electrice a fost la începutul anului 2000 de 22.589 MW. Nivelul tehnologic al capacitãţilor este relativ scãzut. Gradul de poluare, deşi s-a redus ca urmare a scaderii producţiei şi a ponderii crescute a producţiei de energie hidro şi de energie nucleara, continua sa prezinte posibilitãţi de reducere, în special la emisiile de SO(2) şi de pulberi.
O serie de investiţii lansate înainte de 1990 în termocentrale şi mai ales în hidrocentrale se afla în diverse stadii de execuţie. Unele dintre acestea, considerate viabile economic, vor primi sprijin financiar din partea statului în vederea finalizarii.
Sistemul de transport al energiei electrice cuprinde totalitatea reţelelor electrice de 750 kV, 400 kV şi 220 kV. Aceste elemente ale sistemului de transport prezintã o uzura medie de 56% pentru staţii şi de 67% pentru linii. Se resimte lipsa contorizarii, a informaticii de gestiune a consumurilor de energie, a echipamentelor de telecomunicaţii şi a echipamentelor EMS/SCADA.
Infrastructura sectorului de distribuţie a energiei electrice pe întregul teritoriu al României este constituitã din totalitatea reţelelor electrice de distribuţie care asigura vehicularea energiei electrice de la nodurile reţelei electrice de transport (220 kV şi 400 kV) şi din centralele electrice care debiteaza pana la tensiuni de 110 kV. Reţelele de distribuţie funcţioneazã la tensiuni între 0,4 kV şi 110 kV.
În sinteza se poate afirma ca viitoarele acţiuni de modernizare a infrastructurii existente în Sistemul electroenergetic naţional vor avea drept scop realizarea pe termen scurt a tuturor cerinţelor tehnice impuse prin licentele şi standardele de performanta emise de Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, în conformitate cu directivele Uniunii Europene.
Sectorul energiei termice
Cererea de energie termica este acoperitã în circa 45 de localitãţi prin sisteme centralizate de alimentare cu caldura. Reţelele de transport şi mai ales cele de distribuţie a energiei termice prezintã un grad avansat de uzura, care provoacã pierderi mari, cu consecinţe importante asupra consumatorilor.
Rezulta cu pregnanta necesitatea reconsiderarii problematicii asigurãrii energiei termice pe ansamblul tarii şi al localitãţilor, a cerintei de reabilitare a grupurilor şi reţelelor de termoficare, a introducerii cogenerarii de mica putere, a promovãrii unor echipamente performanţe, într-un context legislativ şi institutional modern, coroborat cu norme privind creşterea izolatiei termice a clãdirilor.

3.4. Evoluţia consumului de energie (în ultimii 11 ani)
În linii mari evoluţia consumului de energie a urmat evoluţia economiei naţionale, respectiv a activitãţii industriale, cu scaderi accentuate urmate de cresteri. Între anii 1997-1999 consumul de resurse energetice şi de energie electrica şi termica s-a diminuat corespunzãtor contractiei economiei naţionale (fig. 5); în raport cu anul 1999, în anul 2000 consumul a înregistrat o creştere de 2,7% ca urmare a relansarii activitãţilor din economie. Scãderea consumului de energie a indus fenomene de criza în sectorul energetic, manifestate prin deteriorarea suplimentarã a situaţiei financiare a marilor agenţi economici din sector, prin incetinirea programelor de investiţii şi reparaţii, precum şi prin disponibilizari de personal.

Fig. 5. - Evoluţia consumului de energie (1992-2000)
se gãseşte la pag. 4 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

3.5. Situaţia cadrului legislativ şi institutional
A fost promovata legislaţia primara pentru sectoarele petrolier şi minier şi a fost creata Agenţia Nationala pentru Resurse Minerale.
Pentru sectorul energiei electrice şi termice s-au emis: <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica şi termica, precum şi <>Legea nr. 99/2000 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 29/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 300/2000 , referitoare la Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, înfiinţatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 29/1998 . Pentru sectorul gazelor naturale a fost înfiinţatã Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) prin <>Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 , stabilindu-se prin <>Ordonanta Guvernului nr. 60/2000 şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2000 şi o serie de reguli de funcţionare a sectorului.
În anul 2000 a fost realizatã reforma în sectorul gazelor naturale prin adoptarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 334/2000 privind reorganizarea Societãţii Naţionale de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A. şi a continuat reforma în sectorul energetic, initiata prin Hotãrârea Guvernului nr. 365/2000, prin adoptarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Electricitate - S.A.
Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 22/2000 piata de energie electrica din România a fost deschisã în proporţie de 10%, ulterior prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 982/2000 majorandu-se gradul de deschidere la 15%.
A fost adoptatã <>Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei.
În prezent la Ministerul Industriei şi Resurselor exista proiectele de modificare a Legii petrolului şi a Legii minelor, precum şi proiectul legii privind energia electrica şi termica. Aceste proiecte legislative vor fi înaintate în curând Parlamentului României spre analiza şi adoptare.

3.6. Situaţia la zi a principalilor agenţi economici din sectorul energetic
Dupã parcurgerea celor doua etape de restructurare menţionate anterior şi finalizate cu adoptarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 627/2000 sectorul de producere a energiei electrice este reprezentat de Societatea Comercialã de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A. şi Societatea Nationala "Nuclearelectrica" - S.A., care produc şi energie termica, precum şi de Societatea Comercialã de Producere a Energiei Electrice "Hidroelectrica" - S.A. Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. asigura funcţionarea şi administrarea Sistemului naţional de transport, iar Societatea Comercialã de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. este distribuitorul de energie electrica. Tranzacţiile comerciale dintre producãtorii de energie şi distribuitorul acesteia sunt realizate în cadru organizat de cãtre operatorul comercial Societatea Comercialã "Opcom" - S.A., în prezent filiala a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. În sector mai exista şi Regia Autonomã pentru Activitãţi Nucleare, unicul producãtor şi furnizor de apa grea pentru Centrala Nuclearoelectrica de la Cernavoda.
Dupã iniţierea reformei sectoriale pe piata gazelor naturale au apãrut Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale - "Transgaz" - S.A., administratorul Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, şi Societatea Nationala de Depozitare Subterana a Gazelor Naturale - "Depogaz" - S.A., respectiv Societatea Comercialã de Explorare şi Producţie a Gazelor Naturale "Exprogaz" - S.A., care exploreaza şi exploateazã zãcãminte de gaze naturale şi administreazã capacitatile de inmagazinare subterana. Distribuitorii de gaze naturale sunt reprezentaţi de Societatea Comercialã "Distrigaz Nord" - S.A. şi de Societatea Comercialã "Distrigaz Sud" - S.A.
Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" - S.A., principalul actor de pe piata interna a petrolului, exploateazã şi zacamintele de gaze naturale aflate în administrarea sa.
Principalii agenţi economici din sectorul minier sunt Compania Nationala a Lignitului Oltenia - S.A. (CNLO), Compania Nationala a Huilei - S.A. (CNH), Societatea Comercialã "Banat" Anina - S.A. şi Societatea Nationala a Carbunelui Ploiesti - S.A. (SNCP).
Proiectele de modificare a Legii petrolului şi a Legii minelor, precum şi noua Lege a energiei electrice şi termice vor clarifica pe deplin situaţia juridicã a patrimoniului şi delimitarea, în baza <>Legii nr. 213/1998 , dintre proprietatea privatã şi, respectiv, publica a statului. Aceste noi acte juridice vor permite încheierea, în baza <>Legii nr. 219/1998 , a contractelor de concesiune pentru proprietatea publica între companii şi Ministerul Industriei şi Resurselor. Pentru exploatarea zãcãmintelor de cãrbune a început din anul 1999, în baza prevederilor <>Legii minelor nr. 61/1996 , acordarea de cãtre Agenţia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a licenţelor de exploatare pentru companiile naţionale.
Situaţia economicã şi financiarã a fost permanent incordata. În principal unitãţile din fostul CONEL, CNLO, CNH, PETROM şi ROMGAZ au funcţionat, practic, ca "bãnci" pentru diverse categorii de consumatori, acumuland importante creanţe care au generat restante la plata furnizorilor de combustibili.
Blocajul financiar a afectat toţi agenţii economici din lantul energetic, impiedicand plata obligaţiilor cãtre stat, finanţarea investiţiilor din surse proprii şi mai ales plãţile cãtre furnizorii interni şi externi de resurse energetice pentru perioada de iarna, luând forma unor crize energetice grave.
Siguranta energetica a României a fost şi este direct afectatã de lipsa capabilitãţii financiare a agenţilor economici din sectorul energetic. Mãsuri urgente au fost deja iniţiate pentru stoparea deteriorarii infrastructurii energetice şi pentru realizarea la timp a programelor de investiţii şi reparaţii strict necesare.

3.7. Sistemul de preţuri, tarife, taxe, impozite şi fonduri speciale
Preţurile au fost stabilite prin reglementare directa, fiind însã destul de puţin corelate cu costurile reale de producţie. Creşterea preţurilor a fost de regula intarziata fata de evoluţia inflaţiei. Acest fapt a fãcut ca marile societãţi din domeniul producerii energiei electrice sa înregistreze importante pierderi. Un proces important, angajat fata de B.I.R.D. în anul 1995, a fost eliminarea subvenţiilor incrucisate (realizat cu precãdere în 1998 şi 1999 - de exemplu, diminuarea tarifului la energia electrica la consumul industrial şi creşterea la cel casnic).
Sistemul de taxe şi impozite, cu specificitati pentru fiecare sector, va trebui corelat în vederea eliminãrii distorsiunilor. În cazul gazelor naturale şi al petrolului este avutã în vedere problema eliminãrii triplei impozitãri (impozitul pe gaze, respectiv pe petrol, redeventa şi taxa de exploatare).
Intervenţia noilor autoritãţi de reglementare, inclusiv în domeniul preţurilor, se dezvolta continuu, mãsurile de ordin legislativ şi funcţional care vor fi iniţiate urmând sa le consolideze independenta şi eficienta.

Concluzii:
● Capacitatile de producţie şi infrastructurile de transport şi distribuţie necesita mãsuri urgente de modernizare.
● Modernizarea infrastructurii existente la nivelul Sistemului electroenergetic naţional va permite realizarea pe termen scurt a cerinţelor tehnice şi a standardelor de performanta, conform directivelor Uniunii Europene.
● Se impun reabilitarea grupurilor şi a reţelelor de termoficare, introducerea cogenerarii de mica putere şi promovarea unor echipamente performanţe.
● A fost emisã legislaţia primara pentru sectorul energetic. Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat versiuni modificate ale Legii petrolului şi Legii minelor, precum şi proiectul unei noi Legi a energiei electrice şi termice.
● Siguranta energetica a României a fost direct afectatã de lipsa capabilitãţii financiare a agenţilor economici din sector.
● Tariful mediu la energia electrica a fluctuat între 40 şi 52,8 dolari S.U.A./MWh, atingand un prag minim de 19 dolari S.U.A./MWh; subvenţiile incrucisate la energia electrica au fost eliminate.
● Fondul special de dezvoltare a sectorului energetic susţine investiţiile din sector.
● Autoritãţile de reglementare sunt structuri ale cãror independenta şi eficienta vor fi consolidate.

CAP. 4
Principalele obiective şi prioritati ale Strategiei energetice, corelate cu Strategia de dezvoltare economicã a României, în contextul integrãrii în Uniunea Europeanã

4.1. Principalele obiective ale Strategiei energetice naţionale
Dezvoltarea durabila a sectorului energetic înseamnã în mod esenţial satisfacerea necesarului de energie la un preţ competitiv, în condiţii de calitate, de siguranta în alimentare şi de utilizare eficienta a resurselor, cu limitarea impactului asupra mediului. Conform estimarilor, ţinându-se seama de ritmul de creştere de 1,6% al produsului intern brut (PIB) în anul 2000, ritmurile medii anuale prognozate pentru dezvoltarea economicã a României pe termen mediu pentru scenariul de restructurare sunt în medie de 5,6% pe perioada 2001-2004, urmând o dinamica identicã celei prezentate în fig. 6. Diferentierea dinamicilor PIB/locuitor în structura releva un devans substanţial pentru sectorul tertiar cãtre anul 2004, ceea ce este posibil îndeosebi ca urmare a procesului de globalizare în domeniul serviciilor.

Fig. 6. - Evoluţia produsului intern brut
se gãseşte la pag. 6 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 444/7.08.2001.

Obiectivul principal al Strategiei naţionale de dezvoltare energetica pe termen mediu îl constituie crearea unor pieţe eficiente de energie, a cãror dezvoltare sa fie realizatã în mod durabil, în condiţii de inalta calitate şi siguranta a alimentarii cu energie, cu respectarea standardelor Uniunii Europene referitoare la utilizarea eficienta a energiei şi la protecţia mediului.
Din obiectivul principal decurg urmãtoarele obiective derivate:
a) încadrarea evoluţiei sectorului energetic în dezvoltarea durabila a economiei României, folosirea coerenta şi optim directionata a mecanismelor specifice economiei de piata în curs de structurare şi consolidare;
b) interconectarea Sistemului electroenergetic naţional cu Sistemul Uniunii Europene pentru coordonarea transportatorilor de electricitate (UCTE);
c) asigurarea unor surse stabile şi diversificate de aprovizionare cu resurse energetice şi formarea stocurilor necesare pentru funcţionarea în deplina securitate a sistemului energetic;
d) diminuarea influentei negative a proceselor energetice asupra mediului;
e) corelarea (prin legi, reglementãri şi mãsuri administrative) a sectorului hidroenergetic cu cel al gospodãririi apelor şi apãrãrii impotriva inundatiilor;
f) dezvoltarea tehnologicã a întregului lant energetic: resurse naturale-producţie-transport-distribuţie-consum;
g) completarea şi perfecţionarea cadrului institutional, inclusiv legislativ;
h) promovarea neechivoca a mecanismelor concurentiale pe piata energiei.
Strategia energetica este conceputã în 3 direcţii:
a) deblocarea financiarã a sectorului energetic;
b) demararea privatizãrii în subsectorul de distribuţie şi apoi de producere a energiei electrice;
c) asigurarea functionarii şi dezvoltãrii stabile pe termen mediu a sectorului energetic, prin stimularea investiţiilor noi.
Introducerea graduala a mecanismelor de piata în sector va fi corelata cu reforma generalã a sistemului institutional şi cu restructurarea economiei naţionale în ansamblu.

4.2. Conditionalitati, optiuni posibile şi decizii necesare pentru identificarea, evaluarea şi minimizarea riscurilor strategiei energetice
4.2.1. Conditionalitati
Exista o interconditionalitate fundamentalã între strategia energetica a tarii şi Strategia nationala de dezvoltare economicã a României. În acest sens ar putea fi date ca exemple nivelul de creştere economicã, care asigura în mare mãsura resursele financiare necesare în vederea dezvoltãrii energetice naţionale, precum şi atingerea unui nivel de trai care sa permitã acceptabilitatea socialã a preţurilor şi a tarifelor la purtatorii de energie. Reciproc, gradul de succes în realizarea obiectivelor de integrare europeanã şi euroatlantica, în mod evident, conditioneaza atât strategia macroeconomica, cat şi cea energetica.
Lucrarea ia în considerare, în conformitate cu obiectivele stabilite în Programul de guvernare pentru integrarea României în structurile Uniunii Europene.
Desfãşurarea, în corelare cu programele preconizate, a proceselor de restructurare şi privatizare din economia nationala, inclusiv din sectorul energetic, conditioneaza acoperirea necesarului de fonduri de investiţii şi costuri sociale pentru asigurarea dezvoltãrii durabile atât la nivel naţional, cat şi la nivelul sectorului energetic. Metoda majorãrii capitalului de cãtre un investitor strategic, printre diferite alte metode posibile, poate fi de dorit în comparatie cu simpla vânzare de active.
Un cadru de reglementare stabil, transparent şi echitabil asigura credibilitate şi reprezintã o conditionalitate pentru asigurarea resurselor financiare necesare în vederea dezvoltãrii durabile a României. Viabilitatea agenţilor economici din sectorul energetic va fi determinata în mod esenţial de reducerea arieratelor înregistrate în raport cu furnizorii de purtãtori de energie.
Strategia energetica a României depinde de nivelul internaţional al preţurilor la resursele energetice şi în primul rând de cel al ţiţeiului, a cãrui estimare se bazeazã pe cotatiile internaţionale.
Dimensionarea corecta a consumurilor energetice atât la agenţii economici, cat şi la populaţie este determinata de perfecţionarea tehnologiilor, precum şi de îmbunãtãţirea sistemelor de mãsurare şi de gestiune a consumurilor energetice.

4.2.2. Optiuni şi decizii
În cadrul strategiei energetice o opţiune importanta se referã la gradul de liberalizare a pieţei purtatorilor de energie. Integrarea în Uniunea Europeanã impune creşterea gradului de liberalizare a acestor pieţe, dar o liberalizare a lor fãrã o consolidare suficienta a agenţilor economici interni ar putea conduce la o reducere a pieţei acestora, precum şi la apariţia unor investiţii eşuate.
Gradul de liberalizare a pieţei interne nu este strâns legat de realizarea securitãţii energetice a tarii. Aceasta depinde de gradul acceptabil politic privind dependenta de importul de resurse care ar trebui sa se menţinã la 30-40%.
Energetica nucleara reprezintã, prin caracteristicile tehnologice ale soluţiei de echipare adoptate (centrala nucleara de tip CANDU) şi prin indicatorii de performanta tehnico-economicã, o soluţie optima pentru îndeplinirea cerinţelor dezvoltãrii economice durabile şi pentru satisfacerea cererii de energie electrica. Direcţiile strategice de dezvoltare a sectorului nuclear se înscriu în politica generalã de dezvoltare a sistemului energetic cu costuri minime şi rãspund cerinţelor de protecţie a mediului şi a populaţiei.
La nivelul strategiei globale a sectorului energetic romanesc o opţiune fundamentalã consta în dirijarea eforturilor în dezvoltarea resurselor energetice sau în programe de conservare a energiei. Cel puţin în urmãtorii 2 ani politica de conservare a energiei va fi o prioritate.
Starea actuala a instalaţiilor din sectorul energetic impune fie aducerea acestora la nivelul tehnologic actual pe plan mondial, fie realizarea unor capacitãţi noi atât în sectoarele de extracţie şi producţie, cat şi în cele de transport şi distribuţie. O opţiune importanta va fi adoptatã în privinta finalizarii unor hidrocentrale aflate în stadii apropiate de punerea în funcţiune.
Dacã în ceea ce priveşte necesitatea unor tarife locale pentru energia termica opiniile sunt unanime, existenta unor tarife uniforme pe ţara pentru energia electrica, din considerente de coeziune socialã, reprezintã o decizie politica care poate fi discutata la momentul potrivit.
Statul va continua sa aibã un rol important în problematica conservãrii energiei, a realizãrii stocurilor strategice de petrol şi/sau de produse petroliere, impuse de adoptarea acquisului comunitar. La nivel naţional, respectiv local va trebui sa creascã implicarea statului în implementarea politicii energetice adoptate, cu luarea în considerare a principiului de subsidiaritate şi în concordanta cu obiectivul strategic de integrare a României în structurile euroatlantice.

4.3 Prioritati ale strategiei pe baza evoluţiei macroeconomice şi decizii de risc minim în alegerea optiunilor
În concordanta cu evoluţia macroeconomica definitã în strategia nationala cererea de energie finala va evolua într-un ritm mediu anual de circa 2,5% în perioada 2001-2004, iar energointensitatea economiei naţionale se va reduce anual cu circa 3%. În aceste condiţii consumul final de energie electrica (cererea de energie electrica la consumatori) va creste anual în medie cu circa 4%.
Totalul resurselor energetice primare necesare pentru acoperirea cererii de energie se estimeaza sa fie cuprins în perioada 2001-2004 între 64,7 şi 71,5 milioane tcc. Consumul final va atinge 45,6 miliarde kWh/an în 2004, iar producţia bruta de energie electrica, 56,6 miliarde kWh/an.

4.3.1. Asigurarea cu resurse primare
Conform unui scenariu realist de dezvoltare producţia interna de ţiţei va fi de circa 6,6 milioane tone în 2004, iar cea de gaze naturale, de circa 14 miliarde mc.
Limita economicã justificatã a producţiei/consumului de lignit este de 27-29 milioane tone/an, pe termen mediu neintrevazandu-se o creştere fata de acest nivel. Utilizarea huilei energetice din Valea Jiului în centralele electrice este limitatã de capacitatile existente şi de costul ridicat de exploatare (încã subventionat) la maximum 3,5 milioane tone/an.
Potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil reprezintã circa 40 miliarde kWh/an, în prezent fiind amenajat peste 40%. Sunt începute şi se afla în diferite stadii de realizare capacitãţi hidroenergetice insumand un necesar de investiţii pentru finalizare de circa 1,6 miliarde dolari S.U.A., din care circa 0,7 miliarde dolari S.U.A. reprezintã cota folosintelor complexe.
Finalizarea Unitãţii 2 a Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavoda, prevãzutã pentru anul 2005, va majorã plafonul de utilizare a resurselor interne de combustibil nuclear pentru asigurarea integrala a consumului pe durata de viata a celor doua unitãţi.
Pentru acoperirea consumului intern de resurse energetice importurile vor ajunge în 2004 la 6 miliarde mc gaze naturale şi la 1,4 milioane tone pacura pentru termocentrale.

4.3.2. Producerea de energie electrica şi termica
În domeniul producerii de energie electrica şi termica este necesarã finalizarea investiţiilor privind punerea în funcţiune a unor capacitãţi noi de peste 800 MW şi reabilitarea şi retehnologizarea unor capacitãţi insumand peste 6.500 MW. În perioada 2001-2004 se vor realiza urmãtoarele proiecte:
- Finalizarea şi punerea în funcţiune pana în anul 2005 a Unitãţii 2 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavoda (700 MW, cu o investiţie rãmasã de executat de 700 milioane dolari S.U.A.); corelat cu finalizarea Unitãţii 2, se va executa lucrarea privind reversibilitatea cascadei Slatina-Dunare şi a navigaţiei pe acest sector prin racordarea cu fluviul Dunarea, prin Centrala Hidroelectrica Izlaz.
- Reabilitarea unor grupuri în termo- şi hidrocentrale prin care se asigura creşterea eficientei şi prelungirea duratei de viata a capacitãţilor respective:
● în termocentrale va fi realizatã pana în 2004 reabilitarea a 6 grupuri insumand o putere de peste 1.280 MW (Deva, Brãila, Turceni, Bucureşti-Sud); investiţia rãmasã de executat este de circa 240,0 milioane dolari S.U.A.;
● se va finaliza contractarea a 3 noi reabilitari cu atragere de fonduri externe de peste 250,0 milioane dolari S.U.A.: un grup în cogenerare de 150 MW, un grup de 210 MW şi alte doua grupuri în cogenerare de 50 MW;
● se vor retehnologiza grupurile şi va fi reabilitata ecluza de la Centrala Hidroelectrica "Porţile de Fier I", se va reabilita Centrala Hidroelectrica Lotru şi va începe retehnologizarea centralelor "Porţile de Fier II", Slatina-Dunare şi Bicaz. Aceste lucrãri insumeaza peste 2.200 MW, respectiv circa 350 milioane dolari S.U.A., execuţia lor depasind etapa 2001-2004;
● vor continua lucrãrile la centralele hidroelectrice aflate în construcţie pentru o putere instalata de 183 MW cu o investiţie rãmasã de executat de peste 110 milioane dolari S.U.A.; va fi reevaluata situaţia celorlalte capacitãţi nefinalizate insumand circa 900 MW, care necesita o investiţie suplimentarã de executat de aproximativ 1,6 miliarde dolari S.U.A., execuţia lor depasind etapa 2004.

4.3.3. Transportul energiei electrice
În domeniul transportului energiei electrice, în perioada 2001-2004 se vor realiza urmãtoarele proiecte insumand peste 400 milioane dolari S.U.A. Reabilitarea şi modernizarea sistemului de transport-dispecer vor viza reabilitarea a circa 3.500 km linii electrice aeriene de 220 kV şi 400 kV, dezvoltarea şi modernizarea sistemului EMS/SCADA, realizarea sistemului de mãsurare a energiei electrice şi modernizarea sistemului de telecomunicaţii. Costul total al proiectului este de peste 230 milioane dolari S.U.A., din care peste 150 milioane dolari S.U.A. vor fi asiguraţi prin credite furnizate de B.E.R.D., B.E.I. şi prin Programul E.C. PHARE. Alte proiecte considerate prioritare sunt realizarea liniei de 400 kV Arad-Oradea şi a statiei de 400 kV Oradea, întãrirea interconexiunii cu UCTE prin realizarea unei noi LEA de 400 kV Oradea-Bekescsaba şi reabilitarea unor staţii de 400 kV şi 220 kV, deosebit de importante pentru funcţionarea sistemului.

4.3.4. Distribuţia energiei electrice
În domeniul furnizarii şi distribuţiei energiei electrice se au în vedere pentru perioada 2001-2004 proiecte de dezvoltare, reabilitare şi modernizare insumand circa 340 milioane dolari S.U.A. În domeniul lucrãrilor de electrificari rurale, care prevãd ca energia electrica trebuie sa pãtrundã în toate locuintele din România, fondurile aferente programului insumeaza peste 150 milioane dolari S.U.A.
4.3.5. Asigurarea cu resurse financiare
Din totalul resurselor financiare necesare în vederea sustinerii producţiei circa 55% vor fi alocate în sectorul petrol şi gaze naturale, circa 41% în sectorul energetic, iar restul de 4% în sectorul cãrbune. La nivel de sector circa 70% din resursele necesare în sectorul energetic vor fi acoperite din credite bancare, în timp ce în sectorul de petrol şi gaze naturale circa 93% din resurse vor fi acoperite din surse proprii. Resursele pentru susţinerea producţiei în sectorul cãrbune vor fi acoperite în proporţie de 25% prin alocaţii de la bugetul de stat.
Din totalul resurselor financiare necesare în vederea realizãrii programelor de investiţii circa 75% vor fi alocate în sectorul energiei electrice şi termice, în timp ce în sectorul petrol şi gaze naturale vor fi alocate circa 20%. La nivel de sector circa 60% din resursele necesare în sectorul energetic vor fi acoperite din credite bancare externe, în timp ce în sectorul petrol şi gaze naturale se remarca faptul ca circa 58% din resursele necesare vor fi acoperite din credite bancare externe, iar 42% din surse proprii. În sectorul cãrbune resursele necesare în vederea realizãrii programelor de investiţii vor fi, în principal, acoperite în proporţie de 59% prin alocaţii de la bugetul de stat şi în proporţie de 24% din credite bancare externe.
Din totalul resurselor financiare necesare în vederea sustinerii producţiei şi realizãrii programelor de investiţii circa 48% vor fi acoperite din credite bancare externe, circa 8,6% din credite bancare interne şi circa 33% din surse proprii. Se mai remarca faptul ca în acoperirea necesarului de resurse numai 4,6% reprezintã cota-parte ce se va constitui prin alocari din Fondul special de dezvoltare a sectorului energetic şi numai 5,8% prin alocari de la bugetul de stat.

4.3.6. Decizii majore privind dezvoltarea pe termen lung
Deciziile majore privind dezvoltarea pe termen lung a sectorului energetic vor fi corelate cu evolutiile pe piata combustibililor, cu evoluţia tehnologicã şi capabilitatea economiei româneşti.
Creşterea producţiei de energie electrica şi termica pe gaze naturale va fi corelata cu evolutiile productiilor aferente perimetrelor din Marea Nordului, Rusia, zona Marii Caspice şi Orientul Mijlociu şi realizarea gazoductului din zona Marii Caspice cãtre Europa Centrala şi de Vest. Utilizarea carbunelui energetic impune, în scopul dezvoltãrii capacitãţilor de producţie, atragerea în sectorul minier a unor investiţii de peste 250 milioane dolari S.U.A., iar pentru modernizarea şi retehnologizarea capacitãţilor de extracţie din subteran, de peste 100 milioane dolari S.U.A.
Domeniul gazelor naturale
Principalele direcţii pe termen mediu în domeniul gazelor naturale sunt:
- alocarea de resurse financiare pentru activitatea de cercetare-explorare în vederea descoperirii de noi rezerve de ţiţei şi gaze naturale şi pentru asigurarea producţiei la nivelurile prognozate;
- siguranta alimentarii cu gaze naturale prin reabilitarea şi optimizarea sistemului de transport şi a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, prin dezvoltarea capacitãţii de inmagazinare subterana de la 1,4 miliarde mc în anul 2000 la 3,5 miliarde mc în anul 2004 şi prin realizarea unor racorduri de interconectare regionala, cum ar fi, spre exemplu, conexiunea Arad-Szeged.
Domeniul petrolului
În domeniul petrolului sunt importante o serie de acţiuni vizând:
- reabilitarea şi dezvoltarea sistemului naţional de transport şi depozitare a ţiţeiului şi produselor petroliere (inclusiv promovarea unor reglementãri specifice);
- iniţierea de contacte în vederea stabilirii unor acorduri care sa susţinã realizarea oleoductului ConstantaTrieste.
Domeniul utilizãrii eficiente a energiei
În domeniul utilizãrii eficiente a energiei şi folosirii resurselor regenerabile vor fi lansate o serie de proiecte, cum ar fi:
- realizarea Observatorului Energetic Naţional (O.E.N.), având drept scop sinteza datelor privind producţia şi consumul de energie, calcularea indicatorilor energetici, pornindu-se de la o baza de date unica, veridica şi performanta, şi corelarea datelor naţionale şi internaţionale privind producţia şi consumul de energie;
- îmbunãtãţirea managementului energetic vizând crearea condiţiilor necesare pentru formarea şi asigurarea autoritãţii persoanelor calificate pentru gestiunea energiei la consumatorii industriali;
- utilizarea raţionalã a energiei electrice şi a gazelor naturale în industrie;
- realizarea zonelor demonstrative de eficienta energetica la Ploiesti şi Craiova printr-o finanţare susţinutã de Guvern, Uniunea Europeanã şi Global Environment Fund (GEF);
- înfãptuirea programului naţional de reglare şi contorizare a energiei termice pentru consumatorii racordati la sistemele de termoficare urbana, prin cooperare cu Uniunea Europeanã;
- realizarea Fondului Roman pentru Eficienta Energetica, pentru susţinerea proiectelor de investiţii, prin cooperare cu GEF şi Banca Mondialã; promovarea programului de reducere a costului energiei termice pentru populaţia din zonele montane, prin înlocuirea combustibilului lichid cu biomasa;
- extinderea programului de investiţii început prin cooperarea cu B.E.R.D. şi vizând extinderea reabilitãrii reţelelor de termoficare şi în alte oraşe;
- aplicarea directivelor Uniunii Europene pentru echipamente electrocasnice şi cazane de capacitate mica. Concluzii:
Obiectivul principal:


────────────────────
● crearea unor pieţe eficiente de energie, a cãror dezvoltare durabila sa fie realizatã în condiţii de inalta calitate şi siguranta a alimentarii cu energie, de utilizare eficienta a energiei şi de protecţie a mediului.
Obiectivele derivate:
────────────────────
● încadrarea evoluţiei sectorului energetic în dezvoltarea durabila a economiei României;
● interconectarea SEN cu sistemul UCTE;
● asigurarea unor surse diversificate de resurse energetice şi formarea stocurilor pentru funcţionarea sigura a SEN;
● corelarea legislativã a sectorului hidroenergetic cu cel al gospodãririi apelor şi al apãrãrii impotriva inundatiilor;
● dezvoltarea tehnologicã a întregului lant energetic;
● completarea şi perfecţionarea cadrului institutional şi legislativ;
● promovarea neechivoca a mecanismelor concurentiale pe piata de energie.
Direcţiile fundamentale de acţiune:
────────────────────────────────────
● deblocarea financiarã a sectorului energetic;
● asigurarea functionarii şi dezvoltãrii stabile pe termen mediu;
● demararea privatizãrii.
Conditionalitati:
──────────────────
● Desfãşurarea restructurãrii şi privatizãrii în sectorul energetic conditioneaza acoperirea necesarului de fonduri de investiţii şi costuri sociale.
● În anumite situaţii majorarea substantiala a capitalului de cãtre un investitor strategic este de dorit în comparatie cu simpla vânzare de active.
● Un cadru de reglementare stabil, transparent şi echitabil asigura credibilitate.
● Viabilitatea agenţilor economici din sectorul energetic este determinata de reducerea arieratelor.
● Strategia energetica a României depinde de cotatiile internaţionale ale resurselor energetice.
Optiuni posibile:
──────────────────





● Gradul de liberalizare a Mult Puţin
pieţei purtatorilor de energie
● Dezvoltarea pe scara larga Da Nu
a sectorului energetic nuclear:
● Programul de investiţii Cãrbune Gaze
pentru susţinerea (intern) naturale
sectorului (import)
● Creşterea eficientei Reabilitare Capacitãţi
instalaţiilor din sectorul şi noi
energetic retehnologizare


Prioritati pe termen mediu privind asigurarea cu resurse financiare

Din totalul resurselor financiare necesare în vederea sustinerii producţiei circa 55% vor fi utilizate în sectorul de petrol şi gaze naturale. Pentru susţinerea producţiei în sectorul energiei electrice şi termice, inclusiv pentru acoperirea importurilor de pacura şi gaze naturale de cãtre Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A., vor fi utilizate circa 41% din totalul de resurse financiare. Restul de 4% din resurse vor fi folosite pentru susţinerea producţiei interne de cãrbune energetic. La nivel sectorial circa 70% din resursele necesare sectorului energiei electrice şi termice vor fi asigurate prin credite bancare, iar în sectorul de petrol şi gaze naturale circa 93% din resurse vor fi acoperite din surse proprii. În sectorul minier 25% din resurse vor fi acoperite prin alocaţii de la bugetul de stat, iar restul din surse proprii.
Din totalul resurselor financiare necesare în vederea realizãrii programelor de investiţii circa 75% vor fi utilizate în sectorul energiei electrice şi termice, în timp ce în sectorul de petrol şi gaze naturale vor fi folosite circa 20%. La nivel de sector circa 60% din resursele necesare sectorului energiei electrice şi termice vor fi acoperite prin credite bancare externe, în timp ce în sectorul de petrol şi gaze naturale resursele necesare vor fi acoperite în proporţie de 42% din surse proprii şi 58% din credite bancare externe. În sectorul minier circa 59% din resursele pentru investiţii vor fi acoperite prin alocaţii bugetare, iar circa 24% din credite bancare externe.
Decizii privind dezvoltarea pe termen lung:


──────────────────────────────────────────
● creşterea producţiei de resurse energetice primare;
● creşterea capacitãţilor de stocare;
● dezvoltarea comerţului transfrontalier;
● utilizarea eficienta a energiei şi folosirea resurselor regenerabile.

CAP. 5
Politici, instrumente şi resurse necesare pentru realizarea principalelor obiective ale Strategiei energetice naţionale

5.1. Mecanismele de creare, funcţionare şi dezvoltare a pieţelor deschise de energie

5.1.1. Piata resurselor de energie primara
● Petrol - consolidarea mecanismelor concurentiale în zonele de extracţie, rafinare, distribuţie şi import
● Gaze naturale - crearea şi dezvoltarea mecanismelor concurentiale de extracţie, stocare, distribuţie şi import
● Cãrbune - consolidarea capacitãţilor viabile şi de perspectiva, precum şi reducerea costului carbunelui pentru a fi competitiv pe piata
● Combustibil nuclear - susţinerea dezvoltãrii şi eficientizarii capacitãţilor în vederea creşterii competitivitatii fata de import

5.1.2. Pieţele energiei electrice şi termice
Piata energiei electrice va evolua spre o piata deschisã transnationala şi integrata cu piata energetica a Uniunii Europene în principal. Piata energiei termice rãmâne intrinsec o piata localã ce va evolua în sensul demonopolizarii locale. Formarea şi consolidarea pieţelor de energie electrica şi termica sunt susţinute de continuarea procesului de restructurare şi începerea privatizãrii companiilor de producere şi distribuţie.
Piata angro de energie electrica funcţioneazã prin aranjamente comerciale între participanţi privind energia electrica şi serviciile asociate, fiecare participant fiind în drept sa fie plãtit strict pentru activitatea prestatã.
La nivelul producãtorilor şi furnizorilor piata devine treptat concurentiala, iar pentru activitãţile de transport şi distribuţie ea rãmâne pe deplin reglementatã. Accesul pe piata se face prin acordarea de autorizaţii şi licenţe. Piata contractelor, cu preţuri şi cantitãţi reglementate, funcţioneazã în paralel cu piata concurentiala a contractelor bilaterale negociate şi a vânzãrilor şi cumpãrãrilor de pe piata spot. Orice participant la piata, deţinãtor de licenta, este îndreptãţit sa aibã acces reglementat (RTPA) la reţelele de transport şi de distribuţie. Consumatorii eligibili îşi pot alege furnizorul de energie electrica, cu care încheie contracte bilaterale negociate (cantitãţi şi preţuri).
Pentru anul 2000 gradul iniţial de deschidere a pieţei de energie electrica a fost stabilit la 10%, ulterior fiind sporit la 15%. Se preconizeaza creşterea gradului de deschidere la cel puţin 30% pana în anul 2004.
Va fi dezvoltata piata concurentiala a serviciilor de sistem electroenergetic, cu impact semnificativ asupra siguranţei SEN şi asupra calitãţii serviciului de alimentare cu energie.
Piata de energie termica (abur şi/sau apa fierbinte) se constituie la nivelul localitãţilor şi al zonelor industriale adiacente. Activitãţile de transport şi de distribuţie a energiei termice vor rãmâne reglementate.

5.1.3. Crearea pieţei de servicii energetice şi creşterea rolului Agenţiei Romane pentru Conservarea Energiei
Se vor lua mãsuri pentru crearea unei pieţe de servicii energetice, în special în zona consumatorilor, având ca scop reducerea intensitatii energetice prin utilizarea eficienta a energiei, simultan cu reducerea emisiilor poluante şi a impactului negativ asupra mediului. Recent a intrat în vigoare <>Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, care sporeşte rolul Agenţiei Romane pentru Conservarea Energiei în activitãţile menţionate anterior.

5.2. Privatizarea sectorului energetic
Marile cerinţe de finanţare a sectorului energetic şi realizarea capabilitãţii concurentiale fac necesarã accelerarea privatizãrii activitãţilor de distribuţie şi producere a energiei. Distribuţia poate fi privatizata integral, în timp ce producţia în termocentrale va putea fi privatizata în proporţie de 25-40%. În acest interval investitorii privati pot desfasura şi un numãr semnificativ de proiecte hidro- noi. Ritmul şi metodele de privatizare trebuie sa asigure realizarea unor venituri acceptabile pentru obiectivele energetice alese, consolidarea siguranţei energetice şi îndeplinirea obiectivelor postprivatizare (competitivitatea, modernizarea infrastructurii, întãrirea viabilitatii financiare şi a capabilitãţii concurentiale pe piata a agenţilor economici) şi de protecţie socialã.
Privatizarea va putea rezolva probleme de finanţare a investiţiilor, consolidarea guvernantei corporative şi a unui management performant, intrarea pe terţe pieţe. Necesitatea recuperãrii capitalului privat investit va putea duce însã într-o prima etapa la creşterea tarifelor şi la nevoia garantarii de cãtre stat a recuperãrii investiţiilor de capital.
În domeniul producerii de energie electrica şi termica, pe baza unor analize financiare ale rezultatelor centrelor de cost, se vor externaliza acele activitãţi care induc pierderi şi care nu prezintã perspectiva unei viitoare redresari. Investitori romani şi strãini vor fi atrasi în realizarea în comun cu producãtorii de energie electrica în termo- şi hidrocentrale de societãţi mixte în care pãrţile sa participe cu acţiuni. Unele centrale electrice de termoficare sau termice vor fi transferate la administraţia localã sau vor fi transformate în societãţi comerciale la care Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. sa poatã deţine acţiuni. Se are în vedere privatizarea a doua societãţi de producere pe an. O parte dintre hidrocentralele în curs de execuţie pot fi concesionate în sistem BOT (Built-Operate-Transfer) şi cu costuri ingropate.
Privatizarea sectorului de distribuţie a energiei electrice va putea demara în anul 2002, dupã o pregãtire prealabilã corespunzãtoare, cu privatizarea a doua companii regionale de distribuţie, separate din actuala societate de distribuţie. Modalitãţile de atragere a capitalului privat vor tine seama de concluziile studiului PHARE referitor la aceasta problema. În mod similar se va proceda şi în domeniul distribuţiei gazelor naturale, pana în anul 2004 dorindu-se iniţierea privatizãrii a doua dintre societãţile de distribuţie.
Pentru privatizarea Societãţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. au fost reluate discutiile cu consultantul desemnat pentru derularea acestui proces. Sunt vizate identificarea celor mai bune metode de privatizare, precum şi stabilirea momentului propice pentru derularea efectivã a procesului de privatizare.

5.3. Cooperarea internationala
Dezvoltarea şi modernizarea sectorului energetic au nevoie în mod esenţial de suportul proceselor de cooperare internationala. La nivelul instituţiilor sunt fundamentale asistenta tehnica şi transferul de know-how pentru crearea, perfecţionarea şi armonizarea legislaţiei primare şi secundare cu cea a Uniunii Europene. La nivelul agenţilor economici este necesarã coordonarea dintre instituţiile statului şi companii, pentru susţinerea intereselor economice ale sectorului prin mecanismele cooperãrii regionale şi bilaterale.
Ca prioritati vor fi susţinute proiecte vizând interconectarea la reţelele electroenergetice internaţionale, interconectarea la UCTE, proiectele pentru dezvoltarea sectoarelor petrol şi gaze naturale, precum şi crearea unei pieţe regionale a energiei electrice. O alta direcţie prioritara o constituie reducerea poluarii mediului, inclusiv a poluarii transfrontaliere, şi de aici promovarea conceptului de implementare în comun (joint implementation) şi valorificarea potenţialului existent în România, relativ la comerţul cu emisii.
Direcţiile principale de cooperare internationala sunt strâns legate de procesul de integrare în Uniunea Europeanã. În acest context vor fi dezvoltate cu prioritate proiectele comune cu Ungaria şi vor fi intensificate acţiunile de cooperare cu Bulgaria, Ucraina şi Iugoslavia. Cooperarea internationala în plan comercial va trebui sa aibã în vedere şi interesele economice de export de energie electrica din România în terţe tari.

5.4. Cercetare, dezvoltare şi diseminare tehnologicã (R, D&D)
Direcţiile esenţiale în care trebuie orientate eforturile care vor fi susţinute în acest domeniu, precum şi cele mai importante dintre temele aferente sunt, în principal, urmãtoarele:
● sisteme de energie mai curate;
● energie eficienta şi sigura - conservarea energiei în procesul de producţie, transport, distribuţie şi utilizare;
● formarea şi dezvoltarea pieţei de energie - sisteme informatice avansate de monitorizare, de automatizare şi protecţie, de proces şi de gestiune;
● eficienta energiei şi resurse regenerabile de energie;
● utilizarea eficienta şi sigura a energiei nucleare în dezvoltarea durabila;
● asigurarea protecţiei mediului şi a populaţiei contra radiatiilor ionizante.
Strategia în R, D&D în domeniul energetic va permite diferentierea subsectoarelor de tradiţie şi cu rezultate deosebite, unde se pot aplica "strategii tari" sau chiar "de strapungere", de acele subsectoare în care se recomanda promovarea unor "strategii de contact" cu R, D&D din ţãrile dezvoltate.

5.5. Restructurare. Perfecţionarea guvernantei corporative
Restructurarea sectoriala va cuprinde restructurarea companiilor şi societãţilor naţionale sau a societãţilor comerciale din sector. Restructurarea se va încheia pe termen scurt/mediu, dupã care evoluţia agenţilor economici va fi consecinta mecanismelor economice, a privatizãrii şi proceselor de achiziţii şi fuziuni. Procesul de restructurare va succede definirii şi implementarii mecanismelor de piata şi aranjamentelor comerciale aferente, într-un cadru juridic stabil şi clar, nivelului de concurenta dorit, fãrã a exercita presiuni suplimentare asupra tarifului sau asupra garanţiilor guvernamentale şi bugetului de stat. Restructurarea va conduce la consolidarea companiilor respective şi nu va afecta siguranta energetica a tarii şi nici nu va determina apariţia unor investiţii eşuate în proporţie însemnatã. În acest context, în domeniul producerii de energie electrica şi termica va fi avutã în vedere reorganizarea Societãţii Comerciale "Termoelectrica" - S.A. ca societate cu doua entitãţi distincte. La orizontul anului 2002 Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. va disparea, iar cele doua entitãţi vor deveni societãţi independente. Concomitent va continua trecerea graduala a unor centrale de cogenerare în obiectul de activitate al unor societãţi municipale, corelat cu aplicarea unor tarife la energia termica diferenţiate local. În domeniul distribuţiei de energie electrica va avea loc reorganizarea Societãţii Comerciale de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. în 8 sucursale regionale şi o sucursala rezultatã din externalizarea activitãţilor suport. În sectorul de gaze naturale reorganizarea va duce, din necesitatea eliminãrii suprapunerilor existente în domeniile de activitate aferente, la transformarea societãţilor comerciale "Depogaz" - S.A. şi "Exprogaz" - S.A. într-o singura societate.
Indiferent de forma efectivã juridicã de organizare, delimitarea costurilor pe centre de cost şi de profit, eliminarea subvenţiilor mascate prin îngrãdiri de piata ("ring-fencing") adecvate sunt necesare.
Guvernanta corporativa eficienta va fi realizatã definitiv prin privatizare şi aportul de management performant, cu precãdere în domeniul comercial şi financiar. Deoarece statul va continua sa exercite rolul de proprietar, temporar, în cazul proprietãţii private a statului şi de lungã durata în cazul proprietãţii publice, guvernanta corporativa trebuie perfectionata şi în cazul unitãţilor din proprietatea statului. Vor fi întãrite autonomia efectivã de gestiune a conducerii executive şi stabilitatea acesteia şi vor fi eliminate ingerintele politicului în activitatea curenta de gestiune economicã.

5.6. Resursele umane
În perspectiva creşterii investiţiilor şi deci a productivitatii tendinta generalã va consta în reducerea numãrului de personal şi apropierea de indicatorii de performanta din Uniunea Europeanã. Acest proces ridica trei aspecte:
● necesitatea de sustinere a perfecţionãrii profesionale. Un accent deosebit trebuie pus pe creşterea valorii manageriale a cadrelor de conducere;
● susţinerea unui proces de protecţie activa şi un adecvat acompaniament social pentru cei care vor fi disponibilizaţi;
● motivarea personalului cu pregãtire specifica (calificat) şi autorizat (licenţiat).
Pentru susţinerea deciziilor de schimbare în sectorul energetic se va asigura un dialog permanent cu salariaţii şi cu organizaţiile sindicale reprezentative, în vederea informãrii acestora asupra obiectivelor planificate şi rezultatelor obţinute.

5.7. Sistemul de preţuri, tarife, taxe şi impozite
În politica tarifara se va trece de la administrarea preţurilor şi tarifelor de cãtre stat la sistemul autoritãţilor de reglementare autonome. Metodologiile pentru stabilirea tarifelor reglementate atât pentru energia electrica, cat şi pentru cea termica se vor baza în viitor pe costurile marginale corect fundamentate ale activitãţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare. Alinierea la legislaţia europeanã impune viitoarea amendare a tarifelor cu costurile externe, care reflecta în principal impactul asupra mediului natural şi economic şi introducerea unor optiuni stimulative pentru dezvoltarea de proiecte de eficienta energetica sau de utilizare a surselor regenerabile.
Tariful la energia electrica pentru populaţie va continua sa fie uniform la nivel naţional, în primul rând din considerente de coeziune socialã. Dupã anul 2004 trecerea la mecanisme perfectionate de piata ar putea face necesarã revederea acestui principiu şi introducerea de tarife diferenţiate pentru consumatorii finali.
Se vor generaliza tarifele locale la energia termica, diferenţiate pe durate de utilizare a puterii termice maxime pentru agenţii economici, astfel încât la schimbãri de comportament datorate procesului tehnologic sa nu se producã abateri mari ale preţului mediu de revenire.
Pentru domeniul hidrocarburilor vor fi analizate reducerea subvenţiilor incrucisate industrie-populaţie, în "cos" mai echilibrat, gaze din ţara - gaze din import, şi stabilirea unor tarife mai ridicate pentru transport şi distribuţie, care sa permitã reabilitarea în mai mare mãsura a reţelelor.

5.8. Protecţia mediului
Actuala lucrare incearca sa alinieze România pe termen mediu şi lung cu ţãrile Uniunii Europene în privinta principalelor prevederi referitoare la impactul energeticii asupra mediului. Reducerea impactului proceselor energetice asupra mediului şi apropierea României de normele prevãzute în acest domeniu de reglementãrile Uniunii Europene urmeazã sa se realizeze prin lucrãrile de reabilitare şi modernizare menţionate, ecologizarea haldelor de zgura şi cenusa, monitorizarea continua a calitãţii mediului în zona marilor obiective energetice, reabilitarea solurilor poluate şi redarea terenurilor în circuitul agricol, reducerea emisiilor de noxe la rafinarii şi minimizarea pierderilor, refacerea ecologica a unor zone petrolifere şi prin reducerea riscului în operare. Finalizarea şi punerea în funcţiune a Unitãţii 2 de la Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda vor contribui semnificativ la procesul de reducere a impactului sectorului energetic asupra mediului. De asemenea, în domeniul petrolier urmeazã sa se producã benzine şi motorine ecologice şi sa se continue elaborarea de norme şi reglementãri pentru stabilirea condiţiilor de introducere pe piata a unor produse petroliere în conformitate cu standardele Uniunii Europene. În sectorul extractiv se vor urmãri monitorizarea, prevenirea şi reducerea impactului asupra mediului, precum şi reabilitarea zonelor miniere dezafectate.
Sectorul energetic poate şi trebuie sa beneficieze de oportunitatea creata de potenţialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, prin mecanismele flexibile promovate de Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, ratificat de România prin Legea nr. 3/2001. Valorificarea acestui potenţial prin proiecte "implementate în comun" sau "comerţ cu emisii" este o importanta sursa de finanţare a procesului de eficientizare şi dezvoltare durabila a sectorului energetic. Compatibilitatea cu mediul pentru produsele şi tehnologiile energetice este parte integrantã a competitivitatii acestora.
Concluzii:
● Dezvoltarea pieţelor concurentiale de purtãtori de energie se va face treptat. Consolidarea acestora va fi susţinutã de continuarea restructurãrii şi de începerea privatizãrii companiilor de producere şi distribuţie.
● Deschiderea pieţei trebuie sa conducã la creşterea competitivitatii economiei naţionale fãrã afectarea în mod negativ a consumatorilor captivi.
● Va fi creata piata de servicii energetice în scopul reducerii intensitatii energetice prin utilizarea eficienta a energiei.
● Marile cerinţe de finanţare a sectorului energetic şi realizarea capabilitãţii concurentiale într-o piata la nivelul Uniunii Europene impun accelerarea privatizãrii.
● Privatizarea va putea rezolva probleme de finanţare a investiţiilor, consolidarea guvernantei corporative şi a unui management performant, precum şi intrarea pe terţe pieţe.
● Continuarea şi amplificarea cooperãrii energetice depind de exigenţele comerciale şi, respectiv, de cele ale functionarii interconectate cu UCTE.
● Consolidarea componentei de protecţie a mediului în eficientizarea şi dezvoltarea durabila a sectorului energetic.

CAP. 6
Cadrul institutional şi legislativ

Cadrul legislativ al sectorului energetic, care a fost creat pana în prezent, va fi completat şi perfectionat prin aprobarea prin lege a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrica şi termica.
În decurs de 3 luni, în cadrul Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE şi al Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) se vor reglementa suprapunerile legislative şi se va acţiona, urmãrindu-se autonomia şi independenta acestora.
Vor fi elaborate şi promovate o lege care sa permitã valorificarea serviciilor implicite ale amenajãrilor complexe în sistemul gospodãririi apelor şi protecţiei impotriva inundatiilor, precum şi o lege privind stocurile de siguranta de ţiţei şi/sau produse petroliere.
Vor fi promovate proiectele de modificare a Legii petrolului şi Legii minelor, precum şi o noua lege a energiei electrice şi termice. Va fi definitivata punerea în aplicare a <>hotãrârilor Guvernului nr. 138/2000 şi nr. 627/2000 privind continuarea procesului de restructurare în sectorul energetic şi elaborarea celorlalte hotãrâri ale Guvernului referitoare la viitoarele structuri organizatorice în domeniul energetic.
Dezvoltarea institutionala va acţiona în direcţia intaririi capacitãţii instituţionale a Ministerului Industriei şi Resurselor în domeniul energiei, pe linia elaborãrii de strategii, politici, legislaţie primara, controlului, a dezvoltãrii Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), a consolidãrii sistemului independent de reglementare şi a guvernantei echilibrate a Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare şi Agenţiei Romane pentru Conservarea Energiei şi a asigurãrii unei structuri instituţionale pentru gestionarea stocurilor strategice de ţiţei şi/sau produse petroliere, conform cerinţelor Uniunii Europene.
Cadrul legislativ va clarifica pe deplin regimul proprietãţii. Vor fi eliminate neconcordantele dintre <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia şi <>Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, astfel încât sa fie inlaturate dificultãţile de finanţare a activitãţilor operationale şi de dezvoltare aferente proprietãţii publice.
Concluzii:
● Cadrul legislativ al sectorului energetic existent în prezent va fi completat şi perfectionat prin promovarea de cãtre Ministerul Industriei şi Resurselor a unor proiecte de acte normative adecvate. Acestea vor clarifica pe deplin şi regimul proprietãţii.
● Politica energetica şi legislaţia aferentã vor intra mai accentuat în procesul de racordare la politicile comunitare şi de armonizare cu acquisul comunitar.
● Dezvoltarea institutionala va urmãri crearea şi perfecţionarea functionarii eficiente a instituţiilor care asigura realizarea rolului statului.

CAP. 7
Concluzii finale

Necesitatea elaborãrii acestei lucrãri a apãrut ca urmare a corectivelor din Programul de guvernare al noului Cabinet în "Strategia economicã a României pe termen mediu" şi Planul de acţiune guvernamental pe perioada pana în anul 2004, convenite cu Comisia Uniunii Europene.
În contextul evolutiilor semnificative pe plan european şi al tendinţelor conturate de Cartea verde a Comisiei Uniunii Europene "Spre o strategie europeanã pentru siguranta în alimentare cu energie" au fost identificate urmãtoarele principii general valabile:
● Integrarea în Uniunea Europeanã nu poate avea loc fãrã realizarea unei cresteri economice accelerate, stabilã şi de durata, cu ritmuri superioare mediei comunitare.
● Creşterea economicã nu este un deziderat, ci o necesitate primordialã.
● Integrarea industriei energetice în structurile europene impune dezvoltarea durabila a sectorului energetic.
● Remodelarea şi restructurarea industriei energetice în special constituie un obiectiv major al procesului de reforma a economiei naţionale.
● Se impun accelerarea privatizãrii în sectorul energetic şi crearea unor structuri cu capacitate concurentiala sporitã.
● Intensificarea efortului investitional reprezintã o necesitate vitala.
Prezenta lucrare se încadreazã în "Strategia de dezvoltare energetica de perspectiva a României" şi urmãreşte sa pregãteascã luarea unor decizii în alternativele pe care le are la dispoziţie ţara noastrã.
Definitivarea strategiei şi politicilor energetice necesita în esenta decizii privind:
- acceptarea unui import maxim de 40% pe ansamblul purtatorilor de energie, din considerente de siguranta în alimentare;
- pornindu-se de la decizia precedenta, stabilirea evoluţiei gradului de liberalizare a pieţei de energie electrica, respectiv de gaze naturale;
- precizarea soluţiei optime de restructurare în domeniul producţiei de energie electrica şi termica, al gazelor naturale şi carbunelui;
- alegerea opţiunii de privatizare specifice fiecãruia dintre subsectoarele energetice;
- stabilirea raportului optim dintre opţiunea gaze naturale din import şi opţiunea cãrbuni şi pacura, cu considerarea inaspririi reglementãrilor de protecţie a mediului;
- menţinerea unor tarife uniforme pe ţara pentru energia electrica, din considerente de coeziune socialã;
- intensificarea efortului investitional atât la purtatorii de energie, cat şi pe întregul lant producţie-transportdistributie.
În vederea aducerii la îndeplinire a strategiei energetice pe urmãtorii 4 ani şi a planului de acţiune elaborat se desprind concluziile prezentate în continuare:
- Siguranta în alimentarea cu energie electrica şi termica a tarii este condiţionatã de realizarea unui import de maximum 40% pe ansamblul purtatorilor de energie (gaze naturale, pacura şi cãrbune superior).
- Finalizarea Unitãţii 2 de la Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda se înscrie ca prioritate în politica generalã de dezvoltare a sistemului energetic cu costuri minime şi rãspunde, prin soluţia tehnologicã adoptatã, cerinţelor de protecţie a mediului.
- Finalizarea de investiţii de punere în funcţiune a unor capacitãţi hidroenergetice insumand peste 900 MW. Fondurile necesare insumeaza circa 1,0 miliarde dolari S.U.A.
- Realizarea programelor de investiţii din sectorul de producere a energiei electrice şi termice reprezintã un efort financiar de peste 2,8 miliarde dolari S.U.A.
- Reabilitarea şi modernizarea Sistemului naţional de transport al energiei electrice şi realizarea conexiunilor în vederea interconectarii la UCTE insumeaza circa 450 milioane dolari S.U.A.
- Proiectele de dezvoltare şi modernizare a sectorului de distribuţie a energiei electrice insumeaza circa 335 milioane dolari S.U.A. Fondurile aferente sustinerii programului de electrificari rurale insumeaza circa 150 milioane dolari S.U.A.
- Realizarea programului de utilizare eficienta a energiei vizând proiecte de dezvoltare institutionala, tehnice aplicative şi de preluare a reglementãrilor Uniunii Europene în acest domeniu reprezintã un efort financiar de circa 1.250 milioane lei şi 3 milioane dolari S.U.A.
- Se impune demararea de urgenta a procesului de privatizare în sectoarele de producere şi distribuţie a energiei electrice.
- Privatizarea va permite finanţarea investiţiilor, consolidarea guvernantei corporative şi a unui management performant, intrarea pe terţe pieţe.
- Dezvoltarea pieţelor concurentiale de purtãtori de energie se va face treptat. Va fi creata piata de servicii energetice în scopul reducerii intensitatii energetice prin utilizarea eficienta a energiei.
- Continuarea şi amplificarea cooperãrii internaţionale în domeniul energetic depind de exigenţele comerciale şi, respectiv, de cele ale functionarii interconectate cu UCTE.
- Consolidarea componentei de protecţie a mediului în eficientizarea şi dezvoltarea durabila a sectorului energetic.
- Pe baza unor analize financiare, a rezultatelor centrelor de cost va continua externalizarea activitãţilor care induc pierderi şi care nu prezintã perspective de redresare viitoare, în vederea consolidãrii procesului de restructurare a societãţilor din sectorul energetic. Cadrul legislativ al sectorului energetic va clarifica pe deplin regimul proprietãţii.
- Politica energetica şi legislaţia aferentã vor intra mai accentuat în procesul de racordare la politicile comunitare şi, respectiv, de armonizare cu acquisul comunitar.
- Dezvoltarea institutionala va urmãri crearea şi perfecţionarea functionarii eficiente a instituţiilor care asigura realizarea rolului statului.

────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016