HOTARARE nr. 614 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

                                 ──────────────
                            p. Ministrul justiţiei,
                                Costache Ivanov,
                                secretar de stat

                       Ministrul administraţiei publice,
                                 Octav Cozmanca

                        p. Ministrul finanţelor publice,
                                Maria Manolescu,
                                secretar de stat

                         Ministrul lucrãrilor publice,
                         transporturilor şi locuinţei,
                               Miron Tudor Mitrea


     ANEXA 1
                         NORME METODOLOGICE
de aplicare a <>Legii nr. 10/2001  privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

     ART. 1
    (1) <>Legea nr. 10/2001  privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumita în continuare lege, stabileşte mãsurile reparatorii ca urmare a preluãrii abuzive de cãtre stat, organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice a unor imobile, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru imobile preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940  asupra rechizitiilor şi nerestituite pana în prezent.
    (2) Legea instituie principiul restituirii în natura a imobilelor, iar în cazurile în care aceasta nu este posibila se prevãd mãsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinãtor, cu acordul persoanei îndreptãţite, sau în acordarea de acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piata de capital ori de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acordarea de despãgubiri bãneşti.
    (3) Restituirea integrala în natura exclude mãsurile reparatorii prin echivalent.

    I. Bunurile care fac obiectul restituirii

     ART. 2
    Potrivit art. 2 din lege, indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de cãtre stat sau de alte persoane juridice, preluarea este consideratã abuzivã. În cadrul preluãrii abuzive a imobilelor legea trateazã diferit situaţiile în care imobilele au fost preluate cu titlu de cele preluate fãrã titlu de cãtre stat sau de alte persoane juridice, astfel cum rezulta din art. 12, art. 16 alin. (4), art. 27 şi art. 46 alin. (2).
     ART. 3
    (1) În cazul imobilelor preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natura politica, prevãzute de legislaţia penalã, sãvârşite ca manifestare a opoziţiei fata de sistemul totalitar comunist potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, natura infracţiunii pentru care a fost condamnata persoana indreptatita rezulta de regula din hotãrârea de condamnare. De asemenea, dovada privind natura infracţiunii se poate face şi cu decizia sau, dupã caz, hotãrârea judecãtoreascã de constatare emisã în baza <>Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (2) Potrivit art. 46 alin. (3) din lege, aceste imobile vor fi restituite în toate situaţiile în natura, întrucât actele juridice de înstrãinare a acestora sunt lovite de nulitate absolutã, buna-credinţa neputând fi invocatã în aceste cazuri.
     ART. 4
    Pentru imobilele prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege condiţia existenţei unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile se aplica fãrã vreo deosebire privind data la care hotãrârea devine definitiva şi irevocabilã, înainte sau dupã intrarea în vigoare a legii.
     ART. 5
    În înţelesul art. 6 din lege, prin imobile se înţelege terenurile, cu sau fãrã construcţii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluãrii în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în alte construcţii, inclusiv terenurile fãrã construcţii afectate de lucrãri de investiţii de interes public aprobate, dacã nu a început construcţia acestora. De asemenea, mãsurile reparatorii includ şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o data cu imobilul, cu excepţia cazului în care ele au fost înlocuite, casate sau distruse.

    II. Persoanele îndreptãţite la mãsuri reparatorii

     ART. 6
    Sunt îndreptãţite, în înţelesul legii, la mãsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupã caz, prin echivalent:
    a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluãrii în mod abuziv a acestora;
    b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care detineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluãrii;
    c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate, dacã şi-au continuat activitatea ca persoana juridicã pana la data intrãrii în vigoare a legii sau în situaţia în care activitatea lor a fost interzisã ori întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dar şi-au reluat activitatea dupã 22 decembrie 1989 şi prin hotãrâre judecãtoreascã se constata ca sunt aceeaşi persoana juridicã cu cea desfiintata sau interzisã;
    d) partidele politice a cãror activitate a fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã şi-au reluat activitatea în condiţiile legii;
    e) moştenitorii persoanelor fizice îndreptãţite.
     ART. 7
    Nu beneficiazã de mãsuri reparatorii potrivit art. 5 şi 8 din lege:
    a) persoanele care au primit despãgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, menţionate în anexa la lege; enumerarea din anexa nu este limitativa, lista putând fi completatã, astfel cum rezulta din prevederile lit. m) din anexa la lege, cu orice asemenea acorduri încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie;
    b) foştii proprietari şi moştenitorii acestora pentru terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, şi prin <>Legea nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991  şi ale <>Legii nr. 169/1997 ;
    c) foştii proprietari, culte religioase sau comunitatile minoritãţilor naţionale, ai imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice al cãror regim juridic va fi reglementat prin acte normative speciale.

    III. Restituirea în natura sau mãsuri reparatorii prin echivalent

     ART. 8
    Restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv se face, potrivit legii, în starea în care se afla acestea la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
     ART. 9
    (1) Potrivit art. 16 şi 18 din lege, situaţiile în care mãsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, nefiind posibila restituirea în natura, sunt:
    a) persoana indreptatita la mãsuri reparatorii avea calitatea de asociat la persoana juridicã proprietara a imobilelor şi a activelor la data preluãrii acestora în mod abuziv. Au dreptul însã la restituirea în natura persoanele fizice care aveau calitatea de asociat unic sau persoanele fizice asociate, membre ale aceleiaşi familii;
    b) imobilul nu mai exista la data intrãrii în vigoare a legii. Fac excepţie imobilele distruse ca urmare a unor calamitati naturale, situaţie în care nu pot fi acordate nici despãgubiri în echivalent;
    c) imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacã pãrţile nu au convenit altfel. Transformarea trebuie sa fie esenţialã, imobilul nou trebuie sa fie structural deosebit de cel vechi. Pãrţile pot conveni însã şi asupra unor modalitãţi de restituire, inclusiv restituirile în natura cu plata unei sulte;
    d) imobilul a fost înstrãinat fostului chiriaş, cu respectarea <>Legii nr. 112/1995  pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului;
    e) imobilele preluate cu titlu valabil, ocupate de unitãţi bugetare din învãţãmânt, din sãnãtate, aşezãminte socialculturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuãrii activitãţilor de interes public, social-cultural sau obştesc.
    (2) Ministerele şi celelalte instituţii publice care deţin imobile ce intra sub incidenta art. 16 din lege au obligaţia, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sa întocmeascã lista cuprinzând imobilele de interes public, social-cultural, de sãnãtate şi altele asemenea şi sa o transmitã Guvernului pentru a se stabili prin hotãrâre imobilele ce nu vor fi retrocedate în natura şi pentru care se acorda mãsuri reparatorii prin echivalent.
    (3) Lista va cuprinde numai imobilele preluate de stat cu titlu, astfel cum prevede art. 16 alin. (4) din lege, iar pentru cele care la data preluãrii aveau destinaţia de locuinta se va face o menţiune în acest sens, în vederea determinãrii imobilelor pentru care se acorda despãgubiri bãneşti. Pentru imobilele care aveau la data preluãrii alta destinaţie decât cea de locuinta mãsurile reparatorii se acorda potrivit art. 9 alin. (2) din lege.
    (4) Listele cuprinzând imobilele care intra sub incidenta art. 16 din lege şi care sunt deţinute de consiliile locale sau judeţene ori de instituţiile şi unitãţile subordonate sau aflate sub autoritatea acestora vor fi centralizate pe judeţe, prin grija preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, şi vor fi înaintate Ministerului Administraţiei Publice, sub semnatura preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti şi a prefectului, în vederea supunerii spre adoptare Guvernului.
     ART. 10
    Potrivit alin. (2) al art. 9 şi alin. (2) al art. 24 din lege, despãgubirile bãneşti se pot acorda pentru imobilele cu destinaţia de locuinta numai în situaţiile concret reglementate de lege şi dupã dovedirea calitãţii de persoana indreptatita, astfel:
    a) imobilele cu destinaţia de locuinta preluate abuziv de stat şi demolate total sau parţial, cu excepţia celor expropriate pentru cauza de utilitate publica, potrivit art. 10 şi art. 24 alin. (2) din lege; intra în aceasta categorie toate imobilele cu destinaţia de locuinta trecute în proprietatea statului prin acte de nationalizare sau prin orice alte acte normative sau individuale ori prin evacuari administrative sau forţate;
    b) imobilele care, la data preluãrii cu titlu valabil, aveau destinaţia de locuinta şi care în prezent intra sub incidenta art. 16 alin. (1) din lege, fiind utilizate ca sedii ale unitãţilor bugetare din învãţãmânt, sãnãtate, aşezãminte social-culturale, instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentantelor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România, precum şi cele ocupate de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuãrii acestor activitãţi; pentru aceste situaţii art. 16 prevede ca foştilor proprietari li se acorda mãsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii, şi, în consecinta, se pot acorda oricare dintre mãsurile reparatorii prevãzute la art. 1 alin. (2), inclusiv despãgubiri bãneşti;
    c) imobilele cu destinaţia de locuinta trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice dupã 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989 şi au fost vândute foştilor chiriaşi cu respectarea <>Legii nr. 112/1995 , potrivit art. 19 din lege. Potrivit acestui articol, în cazul despãgubirilor prin echivalent se pot ivi urmãtoarele situaţii:
    - despãgubirile au fost calculate şi încasate de fostul proprietar;
    - despãgubirile au fost calculate, dar fostul proprietar nu le-a încasat;
    - despãgubirile nu au fost calculate;
    - fostul proprietar nu a depus cerere de restituire în baza <>Legii nr. 112/1995  şi urmeazã sa se adreseze unitãţii deţinãtoare potrivit noii legi.
    Potrivit art. 19 alin. (2) teza finala, în aceste situaţii despãgubirile bãneşti se acorda la valoarea calculatã potrivit <>Legii nr. 112/1995 , diferenţa pana la valoarea stabilitã prin noua lege urmând sa fie acoperitã cu acţiuni sau cu titluri de valoare.

    IV. Procedura de restituire

     ART. 11
    (1) Potrivit art. 21 alin. (5) din lege, nerespectarea termenului de 6 luni pentru depunerea notificãrilor de cãtre persoanele îndreptãţite potrivit legii are drept consecinta pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii.
    (2) În cazul acţiunilor formulate în baza art. 46 şi 48 din lege pentru anularea sau constatarea nulitãţii unor acte juridice de înstrãinare care au avut ca obiect bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice, procedura de restituire începutã în temeiul legii se suspenda pana la soluţionarea acestor acţiuni prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã, astfel cum prevãd dispoziţiile art. 47 alin. (2) din lege.
     ART. 12
    (1) Pentru declanşarea procedurii de restituire persoana indreptatita trebuie sa trimitã persoanei juridice deţinãtoare o notificare prin executorul judecãtoresc, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a legii. Notificarea trebuie sa cuprindã elementele de identificare a persoanei îndreptãţite, a persoanei notificate, denumirea şi adresa exactã a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimativã a acestuia.
    (2) Executorul judecãtoresc va inregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrãrii. Notificarea înregistratã face dovada deplina în fata oricãror autoritãţi, persoane fizice sau juridice, chiar dacã a fost adresatã altei unitãţi decât cea care deţine imobilul.
    (3) În aplicarea art. 21 alin. (3) din lege, întrucât de la data de 10 mai 2001 executorii judecãtoreşti îşi desfãşoarã activitatea în birouri individuale, potrivit <>Legii nr. 188/2000  privind executorii judecãtoreşti, notificarea poate fi facuta la orice birou din circumscripţia judecãtoriei în a carei raza teritorialã se afla imobilul solicitat. În municipiul Bucureşti este competent orice birou al executorului judecãtoresc, fãrã a se tine seama de repartizarea acestora pe sectoare.
    (4) În cazul în care imobilul a fost demolat sau unitatea deţinãtoare nu este cunoscutã, notificarea se trimite primãriei în a carei raza teritorialã s-a aflat sau se afla imobilul, respectiv Primãriei Municipiului Bucureşti, potrivit art. 26 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din lege. De asemenea, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate în patrimoniul societãţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, notificarea se adreseazã instituţiei publice implicate în privatizare potrivit art. 27 alin. (2) din lege, iar pentru cele înstrãinate sub orice forma din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale notificarea se adreseazã organelor de conducere ale autoritãţilor administrative în cauza.
    (5) Pentru imobilele preluate de organizaţiile cooperatiste notificarea se adreseazã unitãţii care deţine ori a deţinut imobilul.
     ART. 13
    De regula notificarea este însoţitã de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moştenitorilor sau asociaţilor, şi de acte care atesta aceste calitãţi. În cazul în care persoana indreptatita nu dispune de aceste acte în momentul notificãrii ele pot fi depuse în termen de cel mult 18 luni de la data intrãrii în vigoare a legii.
     ART. 14
    (1) În cazurile în care legea prevede posibilitatea acordãrii despãgubirilor bãneşti, iar persoana indreptatita opteazã pentru aceasta mãsura reparatorie, notificarea se depune la prefectura în a carei raza teritorialã se afla ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul şi în condiţiile reglementate de art. 21 din lege.
    (2) Potrivit art. 36 alin. (3) din lege, la prefecturi se centralizeazã şi ofertele de acordare a despãgubirilor bãneşti fãcute de unitãţile deţinãtoare în situaţia în care restituirea în natura a imobilului nu este posibila sau nu a fost aprobatã.
     ART. 15
    În termen de 60 de zile de la primirea notificãrii sau de la data depunerii actelor doveditoare, dacã acestea nu s-au depus o data cu notificarea, unitatea notificatã este obligatã sa se pronunţe prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã asupra cererii de restituire în natura sau prin echivalent, prezentând persoanei îndreptãţite o oferta corespunzãtoare valorii imobilului.
     ART. 16
    (1) Pentru evaluarea cat mai corecta a despãgubirilor ce urmeazã sa se acorde persoanelor care intra sub incidenta legii, la prefecturi se vor organiza comisii constituite din personal din cadrul prefecturilor, direcţiei generale a finanţelor publice, aparatului propriu al consiliilor judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi al inspecţiei judeţene de construcţii. Este necesar ca personalul desemnat de prefecţi sa realizeze primirea şi centralizarea notificãrilor şi a ofertelor de acordare a despãgubirilor bãneşti sa fie foarte bine instruit şi sa cunoascã dispoziţiile legii, inclusiv situaţiile concrete în care legea prevede posibilitatea acordãrii de despãgubiri bãneşti.
    (2) Constituirea comisiilor se face prin ordin al prefectului.
    (3) Preşedintele comisiei va fi prefectul sau subprefectul.
    (4) Comisiile au urmãtoarele atribuţii principale:
    a) primesc notificãrile depuse prin intermediul executorului judecãtoresc, prin care persoanele îndreptãţite solicita acordarea de despãgubiri bãneşti, precum şi ofertele de acordare a despãgubirilor bãneşti pentru situaţiile concrete în care legea prevede aceasta mãsura reparatorie;
    b) verifica dacã actele depuse sunt cele stabilite de lege, le înregistreazã într-un registru special şi formeazã un dosar distinct pentru fiecare caz;
    c) convoacã persoanele îndreptãţite, precum şi orice alte persoane în vederea clarificarii unor situaţii şi pentru determinarea valorii imobilelor a cãror restituire se solicita;
    d) consemneazã rezultatul evaluãrii într-un proces-verbal semnat de membrii comisiei şi menţioneazã în mod expres eventualele obiecţii;
    e) trimit, potrivit art. 37 din lege, Ministerului Finanţelor Publice centralizatoarele, împreunã cu materialele primite de la persoanele îndreptãţite.
     ART. 17
    În aplicarea art. 36 din lege, în cazul în care nu se poate stabili o valoare estimativã cu care pãrţile sa fie de acord, evaluarea imobilelor se va face de cãtre experţi atestaţi potrivit legii, la cererea persoanelor îndreptãţite.

                      ──────────────────