──────────────
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu
ANEXA 1
NORME
de aplicare a <>Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã
CAP. 1
Sfera de aplicare
SECŢIUNEA 1
Operaţiuni impozabile
ART. 1
(1) Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã operaţiunile efectuate în România care îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile prevãzute la <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, denumita în continuare lege. În situaţia în care cel puţin una dintre condiţiile respective nu este îndeplinitã, operaţiunile nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Se cuprind, de asemenea, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã importurile de bunuri. Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã sunt operaţiuni impozabile şi sunt supuse regulilor prevãzute prin lege referitoare la taxa pe valoarea adãugatã.
(2) Sunt considerate operaţiuni efectuate în România livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii pentru care locul livrãrii, respectiv locul prestãrii, este considerat a fi în România potrivit art. 6 şi 7 din lege.
(3) Operaţiunile desfãşurate în interiorul zonelor libere, precum şi livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate din România pentru unitãţi din zonele libere şi cele efectuate de unitãţi din zonele libere pentru unitãţi din România sunt considerate operaţiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevãzute de lege privind taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii trebuie sa fie efectuate cu plata. Aceasta condiţie implica existenta unei legãturi directe între operaţiune şi contrapartida obţinutã. Pentru a se determina dacã o operaţiune poate fi plasata în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã trebuie ca aceasta sa aducã un avantaj clientului şi preţul sa fie în legatura cu avantajul primit, astfel:
a) condiţia referitoare la existenta unui avantaj în folosul clientului este îndeplinitã atunci când exista un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigura finanţarea sau, în absenta acestuia, atunci când operaţiunea a fost efectuatã, sa permitã sa se stabileascã un asemenea angajament. Aceasta condiţie este compatibila cu faptul ca serviciul a fost colectiv, nu a fost masurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaţii legale;
b) condiţia referitoare la existenta unei legãturi între operaţiune şi contrapartida obţinutã este respectata chiar dacã preţul nu reflecta valoarea normalã a operaţiunii, este achitat sub forma de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept rabat, nu este plãtit de cãtre beneficiar, ci de un terţ.
ART. 2
(1) În sensul art. 2 alin. (2) din lege, o activitate economicã nu va include vânzarea de cãtre persoanele fizice a locuinţelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre acestea pentru scopuri personale.
(2) Nu constituie activitate economicã, în sensul art. 2 alin. (2) din lege, activitatea de încasare a sumelor cuvenite bugetelor locale potrivit prevederilor <>art. 42 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv ale <>art. 50 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, începând cu data de 1 ianuarie 2003, efectuatã de cãtre persoane impozabile care au ca obiect de activitate administrarea şi întreţinerea locurilor publice.
(3) În înţelesul prezentelor norme, instituţiile publice, prevãzute la art. 2 alin. (4) din lege, sunt cele definite la <>art. 1 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte instituţii şi/sau organisme a cãror înfiinţare este reglementatã prin lege sau hotãrâre a Guvernului, iar activitãţile prevãzute prin actul normativ de înfiinţare nu pot fi desfãşurate şi de alţi operatori economici.
(4) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru:
a) activitãţile enumerate în anexa la lege;
b) activitãţile prevãzute la art. 2 alin. (4) din lege, care conduc la distorsiuni concurentiale în situaţia în care instituţiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operaţiuni, chiar dacã sunt efectuate în calitate de autoritate publica. Când aceeaşi activitate este desfasurata de mai mulţi operatori economici, dintre care unii beneficiazã de un tratament fiscal preferenţial din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de aceştia nu este grevata de taxa pe valoarea adãugatã, fata de ceilalţi operatori economici care sunt obligaţi sa greveze contravaloarea livrãrilor de bunuri şi/sau a prestãrilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adãugatã, rezulta distorsiuni concurentiale;
c) alte activitãţi efectuate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publica.
(5) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru urmãtoarele activitãţi:
a) vânzarea cãtre persoane fizice a imobilelor sau a pãrţilor de imobile, aflate în proprietatea statului, în scop de locuinta, date în folosinta înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã;
b) închirierea de imobile sau pãrţi ale acestora, aflate în proprietatea statului, în scop de locuinta;
c) livrãrile de bunuri dobândite dupã data de 1 iulie 1993, pentru care nu au avut drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Direcţiile generale ale finanţelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privatã a statului potrivit legii.
(7) Livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de organizaţiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãţi economice.
ART. 3
În sensul art. 3 din lege se considera livrãri de bunuri:
a) vânzarea de bunuri cu plata în rate;
b) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevãzute de legislaţia referitoare la proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
c) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor prin executare silitã, dacã debitorul este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã;
d) orice distribuire de active de cãtre o societate comercialã cãtre asociaţii sau actionarii sãi, inclusiv o distribuire de active legate de lichidarea sau de dizolvarea fãrã lichidare a societãţii, cu excepţia transferului total al activelor şi pasivelor prevãzut la art. 3 alin. (6) din lege;
e) bunurile constatate lipsa pe baza de inventariere, atât cele imputabile, cat şi cele neimputabile, cu excepţia celor prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din prezentele norme;
f) produsele agricole reţinute drept plata în natura a prestaţiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care presteazã servicii pentru obţinerea şi/sau prelucrarea produselor agricole, precum şi plata în natura a arendei.
ART. 4
(1) Nu sunt considerate livrãri de bunuri în sensul art. 3 din lege:
a) intrãrile şi ieşirile de bunuri constituite în rezerve de mobilizare la persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, mandatate în acest scop. Bunurile respective constituie livrare de bunuri la scoaterea din acest regim şi la livrarea cãtre alţi beneficiari;
b) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati sau a altor cauze de forta majorã;
c) scoaterea în mod gratuit a unor cantitãţi de produse din rezervele de stat pentru acordarea de ajutoare umanitare externe sau interne.
(2) Bunurile acordate şi/sau serviciile prestate în mod gratuit, precum şi punerea la dispoziţie în mod gratuit de bunuri care fac parte din activele persoanei impozabile, potrivit limitelor şi destinaţiilor prevãzute de lege, cum sunt acţiunile de sponsorizare, mecenat, protocol şi alte acţiuni stabilite prin lege, nu sunt asimilate cu livrãrile de bunuri şi/sau cu prestãrile de servicii. Încadrarea în plafoanele legale se determina pe baza datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. Depãşirea plafonului constituie operaţiune asimilatã livrãrii de bunuri şi/sau prestãrii de servicii, dacã s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtoare depãşirii, respectiv se colecteazã taxa pe valoarea adãugatã. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizarile, acţiunile de mecenat sau alte acţiuni prevãzute prin legi, acordate în numerar. Taxa pe valoarea adãugatã colectata, aferentã depãşirii plafonului, se calculeazã şi se include la rubrica de regularizari din decontul întocmit pentru luna în care persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã au depus situaţiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.
(3) Preluarea de cãtre persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfãşurãrii activitãţii economice a acestora nu este consideratã livrare de bunuri. Aceleaşi prevederi se aplica şi prestãrilor de servicii.
ART. 5
(1) Potrivit prevederilor art. 3 alin. (7) din lege, aportul în natura la capitalul social al unei societãţi comerciale, efectuat între doua persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, în situaţia în care beneficiarul are drept de deducere integral a taxei pe valoarea adãugatã, nu constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total ori parţial. Persoana impozabilã care a acordat aportul în natura are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) lit. e) din lege.
(2) Aportul în natura la capitalul social acordat de o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau parţial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului ca nu este înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului ca operaţiunile desfãşurate de aceasta nu dau drept de deducere, constituie livrare de bunuri. În acest caz beneficiarul va evidenţia în patrimoniul sau contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Aportul în natura acordat de o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã unei persoane impozabile care are drept de deducere parţialã a taxei pe valoarea adãugatã constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total sau parţial. La persoana impozabilã care a acordat aportul în natura, precum şi la beneficiar taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunii respective se înscrie în decontul de taxa pe valoarea adãugatã, atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã, fãrã a avea loc plati efective între cele doua unitãţi în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adãugatã.
ART. 6
Importul de bunuri care se constituie aport în natura la capitalul social al unei societãţi comerciale, efectuat de o persoana strãinã, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 5 din lege. Persoana impozabilã care primeşte aportul în natura poate sa îşi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Locul operaţiunilor impozabile
ART. 7
(1) Livrãrile de bunuri pentru care locul livrãrii nu este considerat în România nu sunt operaţiuni impozabile în România.
(2) Bunurile provenite din strãinãtate, plasate în regim de import, pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, sunt operaţiuni impozabile în România.
(3) Bunurile provenite din strãinãtate, plasate în regimuri vamale suspensive, sunt operaţiuni impozabile în România numai în situaţia în care destinaţia finala a acestora este în România, respectiv dacã sunt plasate în regim de import. Bunurile provenite din strãinãtate, care se afla în regimuri vamale suspensive de perfecţionare activa, admitere temporarã cu exonerarea totalã de la plata drepturilor de import, tranzit vamal, precum şi introducerea de mãrfuri strãine în zonele libere direct din strãinãtate fãrã întocmirea de formalitãţi vamale sunt supuse regimurilor de impozitare şi regulilor prevãzute în lege şi în prezentele norme, cu condiţia ca destinaţia finala a acestora sa nu fie în România, respectiv utilizarea şi/sau consumul final al acestora sa nu fie în România.
ART. 8
(1) În sensul art. 7 alin. (1) din lege locul prestãrilor de servicii este considerat a fi în România, dacã sediul activitãţii economice, sediul stabil sau, în absenta acestora, domiciliul ori resedinta obişnuitã a prestatorului de la care sunt prestate serviciile este amplasata în România, cu excepţiile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-d) din lege.
(2) Pentru operaţiunile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. a) din lege locul prestãrii este situat în ţara în care este situat bunul imobil, iar taxa pe valoarea adãugatã este datoratã de prestator, dacã operaţiunile sunt taxabile.
(3) Pentru operaţiunile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. b) pct. 1 din lege locul prestãrii pentru transportul de persoane este situat în ţara în care se afla locul de plecare a transportului de persoane. Transportul de persoane pentru care punctul de plecare se afla în strãinãtate, iar punctul de sosire se afla în România nu este operaţiune impozabilã în România, iar persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã beneficiazã de dreptul de deducere potrivit art. 22 alin. (4) lit. d) din lege. Pentru transportul de marfa sau de persoane al cãrui punct de plecare este în România, locul prestãrii este în România, indiferent dacã locul de sosire se afla în România sau în strãinãtate. Pentru transportul de marfa prevãzut la art. 7 alin. (1) lit. b) pct. 2 din lege locul prestãrii se afla în România, dacã locul de plecare se afla în strãinãtate şi locul destinaţiei finale se afla în România. Taxa pe valoarea adãugatã pentru transporturile al cãror loc de prestare este considerat a fi în România se datoreazã de prestator numai în situaţia în care operaţiunile sunt taxabile.
(4) Pentru operaţiunile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege locul prestãrii este situat în ţara în care beneficiarul îşi are stabilit sediul activitãţii sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabil al acestuia. Dacã operaţiunile sunt taxabile, beneficiarii care au sediul sau domiciliul în România şi au contractat cu prestatori din strãinãtate operaţiuni de natura celor prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege sunt obligaţi la plata taxei pe valoarea adãugatã. Operaţiunile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege, efectuate de prestatori din România, contractate cu beneficiari din strãinãtate, nu sunt impozabile în România, iar prestatorii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) lit. d) din lege.
(5) Pentru operaţiunile prevãzute la art. 7 alin. (1) lit. d) din lege locul prestãrii se afla în ţara în care operaţiunile respective sunt prestate efectiv, chiar dacã prestatorul nu are stabilit în ţara respectiva sediul activitãţii economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã. Taxa pe valoarea adãugatã este în sarcina prestatorului, dacã operaţiunile sunt taxabile, şi se datoreazã în ţara în care se situeaza locul prestãrii.
(6) Prestãrile de servicii pentru care locul prestãrii nu este în România nu sunt operaţiuni impozabile în România.
(7) Persoanele strãine care nu sunt înregistrate în România ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã şi efectueazã livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii pentru care locul livrãrii, respectiv locul prestãrii, este considerat a fi în România sunt obligate sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România. În cazul în care acestea nu îşi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarii operaţiunilor respective vor fi obligaţi sa plãteascã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor respective.
SECŢIUNEA a 3-a
Operaţiuni scutite
A. Scutiri în interiorul tarii
ART. 9
(1) Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, cuprinde spitalizarea, ingrijirile medicale umane şi veterinare, inclusiv operaţiunile strâns legate de acestea, desfãşurate de unitãţi autorizate pentru astfel de activitãţi, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, cum sunt: spitale, sanatorii, centre de diagnostic, centre medicale, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare TBC, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire şi asistenta, centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrica, alte unitãţi autorizate sa desfãşoare astfel de activitãţi, precum şi cantinele organizate pe lângã aceste unitãţi.
(2) Operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare şi ingrijirile medicale umane şi veterinare includ medicamentele, bandajele şi alte bunuri similare care sunt furnizate pacientilor la momentul tratamentului, precum şi hrana şi cazarea acestora în unitãţile care asigura spitalizarea şi ingrijirile medicale.
(3) Scutirea prevãzutã la art. 9 alin. (1) din lege nu se va aplica pentru: furnizarea de medicamente, bandaje şi alte bunuri similare, efectuatã de cãtre persoane care nu oferã tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.
(4) Sunt, de asemenea, scutite, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, serviciile de cazare, masa şi tratament prestate cumulat de cãtre persoane impozabile autorizate care îşi desfãşoarã activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a cãror contravaloare este decontatã pe baza de bilete de tratament, precum şi serviciile funerare prestate de unitãţile sanitare.
ART. 10
În sensul art. 9 alin. (1) lit. f) din lege se acorda scutire de taxa pe valoarea adãugatã pentru prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri strâns legate de asistenta şi protecţia socialã, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social, cum sunt: cãminele de bãtrâni şi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupationala, centrele de plasament autorizate sa desfãşoare activitãţi de asistenta socialã, cãminele pentru elevi şi studenţi.
ART. 11
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. g) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri care sunt strâns legate de protecţia copiilor şi tinerilor, efectuate de instituţiile publice, instituţiile de interes public sau de alte organisme recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întreţinerii, educãrii sau petrecerii timpului liber a tinerilor.
ART. 12
(1) În sensul art. 9 alin. (1) lit. h) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri furnizate membrilor lor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizaţii fãrã scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, patronala, profesionalã, religioasã, patriotica, filozofica, filantropica sau civicã, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care aceasta scutire nu provoacã distorsiuni de concurenta.
(2) Cuantumul cotizaţiilor este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaţiilor fãrã scop patrimonial prevãzute la alin. (1).
(3) Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã pentru activitãţile desfãşurate în favoarea membrilor în contul cotizaţiilor încasate în baza <>art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România.
ART. 13
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (1) lit. i) din lege, prestãrile de servicii ce au strânsã legatura cu practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practica sportul sau educaţia fizica de cãtre organizaţii fãrã scop patrimonial, cum sunt: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile şi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasãrile pentru publicitate, precum şi încasãrile din cedarea drepturilor de transmitere la radio şi la televiziune a manifestãrilor sportive.
ART. 14
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (1) lit. k) din lege, prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri efectuate de unitãţi ale cãror operaţiuni sunt scutite, conform art. 9 alin. (1) lit. a), e), f), g), h), i) şi j) din lege, cu ocazia manifestãrilor destinate sa le aducã sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri sa nu producã distorsiuni concurentiale. Astfel de activitãţi pot fi: reprezentaţii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe, cu condiţia ca veniturile obţinute din aceste activitãţi sa serveascã numai la acoperirea cheltuielilor unitãţilor care le-au organizat.
ART. 15
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (1) lit. l) din lege, realizarea, difuzarea şi/sau retransmisia programelor de radio şi/sau de televiziune, cu excepţia celor de publicitate, efectuate de unitãţile care produc şi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum şi de unitãţile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale. Lucrãrile efectuate pentru receptionarea programelor audiovizuale sunt supuse taxei pe valoarea adãugatã.
ART. 16
Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (1) lit. m) din lege, vânzarea de filme sau licenţe de filme destinate a fi difuzate la televiziune, cu excepţia filmelor sau licenţelor de filme care sunt destinate sa facã publicitate unui anume produs sau persoane. Prin film se înţelege producţia artisticã, inclusiv suportul material pe care este înregistrat. Reproducerea filmelor şi/sau a benzilor video dupã original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.
ART. 17
Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (1) lit. n) din lege, activitatea de transport al bolnavilor şi rãniţilor cu vehicule special amenajate şi autorizate în acest sens, efectuatã de staţiile de salvare, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, sau de alte unitãţi autorizate de Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei pentru desfãşurarea acestei activitãţi.
ART. 18
Potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) pct. 3 din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã operaţiunile specifice efectuate de Banca Nationala a României, reglementate în mod expres prin <>Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Sunt, de asemenea, scutite operaţiunile specifice preluate de la Banca Nationala a României de cãtre Societatea Nationala de Transfer de Fonduri şi Decontãri - S.A., pentru care este autorizata de Banca Nationala a României.
ART. 19
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (2) lit. g) din lege, livrãrile de bunuri efectuate de unitãţile din sistemul penitenciar, în situaţia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unitãţi folosindu-se munca detinutilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii efectuate folosindu-se munca detinutilor de cãtre unitãţile din sistemul penitenciar.
ART. 20
Potrivit art. 9 alin. (2) lit. i) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã încasãrile din taxele de intrare la castele, muzee, târguri şi expoziţii, grãdini zoologice şi botanice, biblioteci, precum şi operaţiunile care intra în sfera impozitului pe spectacole, reglementate prin <>Legea nr. 147/1998 privind impozitul pe spectacole. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sumele încasate din vânzarea biletelor şi a abonamentelor, pentru care se datoreazã impozitul pe spectacole de cãtre unitatea de exploatare, precum şi sumele repartizate din încasãri proprietarilor şi difuzorilor de filme, în activitatea de exploatare şi de difuzare de filme cinematografice pentru public.
ART. 21
(1) În sensul art. 9 alin. (2) lit. j) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) editarea şi/sau tipãrirea de: cãrţi, manuale şcolare, dictionare şi/sau enciclopedii, cãrţi ilustrate pentru copii, cãrţi de desenat pentru copii, albume de pictura, caiete speciale pentru elevi, atlasuri şi alte tiparituri care au codul ISBN, inclusiv cele înregistrate pe suport magnetic;
b) vânzarea de: cãrţi, manuale şcolare, dictionare şi/sau enciclopedii, cãrţi ilustrate pentru copii, cãrţi de desenat pentru copii, albume de pictura, caiete speciale pentru elevi, atlasuri şi alte tiparituri care au codul ISBN, inclusiv cele înregistrate pe suport magnetic, indiferent de modul de vânzare, direct sau prin intermediari.
(2) Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la alin. (1), nu se aplica veniturilor provenite din publicitate şi nici editãrii, tipãririi sau vânzãrii de tiparituri care sunt exclusiv destinate publicitãţii.
ART. 22
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (2) lit. k) din lege:
a) livrarea de proteze medicale de orice fel şi accesorii ale acestora. Proteza medicalã reprezintã orice dispozitiv medical care este destinat sa fie introdus şi sa rãmânã implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, parţial ori total, prin intervenţie medicalã sau chirurgicala, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei pãrţi a corpului uman, precum şi orice alte dispozitive care se poarta sau se duc în mana, necesare compensãrii unei deficiente ori infirmitãţi. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu proteza medicalã;
b) livrarea de produse ortopedice, cum sunt: fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrţi şi/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole şi/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri şi/sau bandaje medico-chirurgicale şi carje, atele, gutiere şi alte articole pentru fracturi, articole şi aparate de proteza ortopedice.
ART. 23
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 9 alin. (3) şi (4) din lege, activitãţile persoanelor impozabile cu venituri din operaţiuni taxabile declarate sau, dupã caz, realizate anual, pana la plafonul de impozitare prevãzut de lege inclusiv. Persoanele impozabile care la înfiinţare nu au fost înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, deoarece au declarat ca realizeazã venituri anuale sub plafonul de impozitare prevãzut de lege, au obligaţia sa solicite înregistrarea ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în conformitate cu prevederile legale în vigoare, dacã în cursul unui an fiscal realizeazã venituri din operaţiuni taxabile superioare plafonului de impozitare. Dupã înscrierea ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile respective nu mai beneficiazã de scutire chiar dacã ulterior realizeazã venituri inferioare plafonului de impozitare stabilit de lege.
(2) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care în anul 2001 au realizat venituri din operaţiuni taxabile sub plafonul de 1,5 miliarde lei, pot solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. De asemenea, pot solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile care s-au înregistrat ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã de la 1 ianuarie 2002 pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în situaţia în care nu au realizat venituri din operaţiuni taxabile mai mari de 600 milioane lei inclusiv. Persoanele impozabile care solicita scoaterea din evidenta trebuie sa facã dovada achitãrii obligaţiei de plata privind taxa pe valoarea adãugatã din ultimul decont privind taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile care nu îndeplinesc aceasta obligaţie nu pot beneficia de prevederile art. 9 alin. (3) din lege, respectiv nu pot solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Cererea de scoatere din evidenta se depune la organul fiscal teritorial pana la data de 30 septembrie 2002.
(3) Nu pot solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile care au realizat în anul 2001 venituri din operaţiuni taxabile sub plafonul de impozitare de 1,5 miliarde lei, dar au realizat venituri din astfel de operaţiuni de peste 600 milioane lei de la 1 ianuarie 2002 pana la 31 mai 2002.
(4) Persoanele impozabile au obligaţia de a corecta costurile de achiziţie a materiilor prime, materialelor, mãrfurilor şi altor bunuri existente în stoc la sfârşitul lunii în care se solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. În acest sens se vor inventaria stocurile de bunuri şi se va determina taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestora, care va fi inclusã în costul de achiziţie a bunurilor din stoc. Din punct de vedere contabil, suma taxei pe valoarea adãugatã aferente stocului se înregistreazã în debitul contului de stocuri corespunzãtor prin creditul contului 4426 "T.V.A. deductibilã" şi se înscrie în decontul de taxa pe valoarea adãugatã cu semnul minus, în luna în care s-a efectuat inventarierea stocului. Persoanele impozabile care ţin evidenta mãrfurilor la preţuri cu amãnuntul înregistreazã concomitent şi stingerea contului 4428 "T.V.A. neexigibila" prin articolul contabil:
371 = 4428, cu suma în roşu.
(5) Organele fiscale vor opera scoaterea din evidenta a plãtitorilor de taxa pe valoarea adãugatã, care au depus cereri în acest sens, cu data de 1 a lunii urmãtoare depunerii cererii.
(6) Persoanele impozabile care au fost scoase din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, conform art. 9 alin. (3) din lege, nu pot solicita ulterior înregistrarea prin opţiune ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile care nu au depus cereri pentru a solicita scoaterea din evidenta ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã pana la data de 30 septembrie 2002 rãmân în evidenta, cu obligaţia respectãrii prevederilor legii şi ale prezentelor norme, şi nu mai pot solicita ulterior scoaterea din evidenta.
ART. 24
Se încadreazã în prevederile art. 9 alin. (5) din lege livrãrile de bunuri care au fost achiziţionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã acestea au fost destinate exclusiv realizãrii de operaţiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere.
B. Operaţiuni scutite la import
ART. 25
Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit prevederilor art. 10 lit. b) din lege, bunurile introduse în ţara de cãlãtori sau de alte persoane fizice cu domiciliul în ţara ori în strãinãtate, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil acestora, fãrã plata taxelor vamale.
ART. 26
(1) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apãrare a sãnãtãţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectura, se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza unei declaraţii pe propria rãspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana imputernicita de acesta, prin care se confirma ca bunurile sunt destinate scopurilor menţionate. Reprezentanţii legali îşi asuma intreaga rãspundere privind corecta declarare a scopului pentru care se realizeazã importurile. Declaraţiile nereale atrag rãspunderea civilã sau penalã, dupã caz, potrivit prevederilor <>Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Declaraţia pe propria rãspundere se întocmeşte în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraţia vamalã de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se pãstreazã la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã, prevãzutã de lege, bunurile respective trebuie sa îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sa fie trimise de expeditor cãtre destinatar fãrã nici un fel de obligaţii de plata;
b) sa nu facã obiectul unor comercializari ulterioare;
c) sa fie folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. La schimbarea destinaţiei bunurilor importatorii sunt obligaţi sa îndeplineascã formalitãţile legale privind importul mãrfurilor şi sa achite taxa pe valoarea adãugatã aferentã importului.
(2) Prin împrumuturi nerambursabile acordate României, în sensul art. 10 lit. f) din lege, se înţelege împrumuturile acordate de organisme internaţionale, de guverne strãine şi/sau de organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate, ai cãror beneficiari îşi au sediul stabil în România şi care sunt consemnate în acorduri, protocoale şi/sau înţelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne strãine sau cu organisme internaţionale. Importurile achitate din fondul de contrapartida constituit din contravaloarea în lei a ajutoarelor primite de România sub forma de bunuri şi de servicii sunt considerate ca fiind finanţate direct din împrumuturi nerambursabile.
(3) Orice import finanţat din sursele prevãzute la alin. (1) se considera finanţat direct din împrumuturi nerambursabile.
(4) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internaţionale sau de guverne strãine, se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finanţate din împrumuturi nerambursabile.
(5) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 10 lit. f) din lege, pentru importul de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate, se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finanţate din împrumuturi nerambursabile şi sunt destinate realizãrii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apãrare a sãnãtãţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectura. Documentele prin care se atesta sursa de finanţare şi destinaţia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale şi/sau înţelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate.
(6) Pentru bunurile importate prevãzute la alin. (1)-(4) organele de control fiscal şi ale Garzii financiare sunt obligate sa urmãreascã destinaţia data bunurilor respective şi, în cazul în care se constata schimbarea acesteia, sa sesizeze organele vamale pentru luarea mãsurilor ce decurg din aplicarea legii. Taxele şi impozitele astfel datorate se stabilesc şi se urmãresc pe o perioada de 5 ani de la data intrãrii în ţara a bunurilor.
(7) În sensul art. 10 lit. g) din lege bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaraţie scrisã data autoritãţilor vamale;
b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pãstrare, acordat de autoritatea vamalã, titularii nu au reglementat situaţia vamalã a acestora;
c) bunurile confiscate de autoritãţile competente potrivit legii.
C. Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare şi pentru transportul internaţional
ART. 27
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, exportul de bunuri, transportul şi prestãrile de servicii legate direct de exportul bunurilor, precum şi bunurile comercializate prin magazinele duty-free. Exportul consta în livrãri de bunuri efectuate de persoane impozabile pentru beneficiari cu sediul în strãinãtate şi care sunt transportate în afarã teritoriului tarii, cu îndeplinirea formalitãţilor vamale de export.
(2) Pentru exportul realizat direct de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care acţioneazã în nume propriu, justificarea regimului de scutire se face cu:
a) factura externa şi factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere";
b) declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale;
c) documentul care atesta efectuarea transportului internaţional, dupã caz, în funcţie de condiţia de livrare.
(3) Pentru exportul realizat în nume propriu de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, în cazul în care, potrivit contractului încheiat între producãtor şi exportator, livrarea bunurilor cãtre beneficiarul extern se face direct de unitatea producãtoare, beneficiazã de scutire atât unitatea exportatoare, cat şi unitatea producãtoare.
a) Unitatea exportatoare va justifica regimul de scutire pe baza documentelor prevãzute la alin. (2).
b) Unitatea producãtoare va justifica regimul de scutire cu:
1. contractul încheiat cu unitatea exportatoare;
2. factura fiscalã emisã cãtre unitatea exportatoare, cu menţiunea "scutit cu drept de deducere";
3. copie de pe documentul de transport internaţional, dupã caz, în funcţie de condiţia de livrare. Denumirea producãtorului şi localitatea vor fi înscrise în documentul de transport internaţional sau, dupã caz, în anexa la acesta va fi înscrisã specificaţia bunurilor exportate de fiecare unitate producãtoare;
4. copie de pe declaraţia vamalã de export, vizata de unitatea vamalã, în care la rubrica 31 se înscriu denumirea producãtorului şi localitatea. În situaţia în care exista mai mulţi producãtori care trebuie mentionati, în declaraţia vamalã de export se înscrie "conform anexei conţinând producãtorii - localitatea". Anexa va fi certificatã prin semnatura şi ştampila de cãtre declarant şi se va ataşa la declaraţia vamalã de export.
(4) În situaţia bunurilor care necesita prelucrari succesive realizate de unitãţi diferite din ţara, precum şi încorporarea altor bunuri, inclusiv ambalajele, iar produsul finit este exportat de o singura unitate, beneficiazã de scutire de taxa pe valoarea adãugatã fiecare unitate care a participat la realizarea produsului finit şi a contractat contravaloarea bunurilor sau a prestaţiei efectuate cu acelaşi beneficiar din strãinãtate, care este şi destinatarul bunurilor exportate, precum şi unitatea care realizeazã exportul produsului finit. Predarea bunurilor între unitãţile din ţara se efectueazã din dispoziţia beneficiarului extern, potrivit prevederilor contractuale, pe baza avizului de însoţire a mãrfii, cu menţiunea "nu se factureaza".
a) Unitatea exportatoare va justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pe baza documentelor prevãzute la alin. (2).
b) Unitãţile producãtoare/prelucratoare justifica scutirea cu:
1. contractul încheiat cu partenerul extern, din care sa rezulte cantitãţile de bunuri ori prelucrarile contractate şi unitãţile din ţara la care se face predarea acestora, precum şi termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaraţia vamalã de export, vizata de organul vamal;
2. factura externa şi factura fiscalã, pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere", emise cãtre beneficiarul extern;
3. avizul de însoţire a mãrfii, cu menţiunea "nu se factureaza".
(5) Pentru exportul realizat prin comisionari justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã de cãtre comitent se realizeazã pe baza urmãtoarelor documente:
a) copie de pe factura externa;
b) contractul încheiat cu comisionarul, din care sa rezulte cantitãţile de bunuri, precum şi termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaraţia vamalã de export, vizata de organul vamal, şi copie de pe lista-anexa la declaraţia vamalã, în care comisionarul a înscris denumirea unitãţii proprietare a mãrfurilor exportate;
c) factura fiscalã emisã de comitent cãtre comisionar, pe care se înscrie menţiunea "scutit cu drept de deducere-export în comision".
(6) Comisionarul justifica scutirea pentru comision, în baza art. 11 alin. (1) lit. r) din lege, cu urmãtoarele documente:
a) factura externa;
b) declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale, şi lista-anexa la declaraţia vamalã, în care comisionarul a înscris denumirea unitãţii proprietare a mãrfurilor exportate;
c) documentul care atesta efectuarea transportului internaţional, dupã caz, în funcţie de condiţia de livrare;
d) factura fiscalã pentru comision, pe care se înscrie menţiunea "scutit cu drept de deducere";
e) contractul încheiat între comitent şi comisionar, în care se prevede termenul de realizare a exportului.
(7) Pentru transportul mãrfurilor exportate la destinaţie în strãinãtate beneficiazã de scutire de taxa pe valoarea adãugatã transportatorii, în baza art. 11 alin. (1) lit. a) din lege, şi casele de expeditii, în baza art. 11 alin. (1) lit. a) şi r) din lege. Justificarea scutirii, în funcţie de tipul transportului, se face astfel:
a) în cazul transportului auto, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din strãinãtate sau comenzile acestora; documentul de transport internaţional, vizat de organele vamale, sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie;
b) în cazul transporturilor combinate sau prin conducte, legate direct de exportul bunurilor, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din strãinãtate sau comenzile acestora; copie de pe declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale; documentul specific de transport vizat de organele vamale;
c) în cazul transportului feroviar, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din strãinãtate sau comenzile acestora; documentul de transport internaţional pe cãile ferate, care sa poarte ştampila statiei de expediţie pentru transportator, sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie; documentul de transmitere a vagonului la calea feratã vecina, care sa confirme ieşirea mãrfii din ţara pentru trasportator;
d) în cazul transportului fluvial, maritim, aerian, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea exportatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu beneficiarul din strãinãtate sau comenzile acestora; documentul specific de transport, vizat de organele vamale.
(8) Pentru alte prestãri de servicii legate direct de exportul bunurilor scutirea de taxa pe valoarea adãugatã se justifica cu:
a) contractul încheiat cu unitatea exportatoare ori cu beneficiarul din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora sau comenzile date de aceştia;
b) documente prezentate de exportator ori de intermediarul care acţioneazã în numele ori în contul sau, din care sa rezulte ca operaţiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor, sau factura externa, în cazul prestãrilor de servicii contractate cu beneficiari din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora.
(9) Pentru bunurile comercializate în cursul unei luni prin magazine duty-free scutirea de taxa pe valoarea adãugatã se justifica cu:
a) declaraţia vamalã de export, pentru bunurile din producţia interna;
b) declaraţia vamalã de import, pentru mãrfurile provenite direct din strãinãtate, din antrepozite sau din zonele libere.
ART. 28
(1) Transportul internaţional de persoane, pentru care se aplica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 11 alin. (1) lit. b) din lege, este transportul pentru care locul prestãrii se considera a fi în România potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din lege.
(2) Transportul internaţional auto de persoane este scutit de taxa pe valoarea adãugatã, conform art. 11 alin. (1) lit. b) din lege, dacã durata acestuia pe parcurs extern depãşeşte 24 de ore. Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã de cãtre transportatori se face cu urmãtoarele documente:
a) licenta de transport;
b) caietul de sarcini al licenţei de traseu, dupã caz;
c) foaia de parcurs sau alte documente din care sa rezulte data de ieşire/intrare din/în ţara, vizate de organul vamal;
d) diagrama biletelor de cãlãtorie sau, dupã caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale;
e) factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" pentru contravaloarea biletelor vândute, în situaţia în care vânzarea biletelor se face prin intermediari.
(3) Pentru transportul internaţional aerian, fluvial, maritim, feroviar de persoane justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã se face de cãtre transportatori cu:
a) documentele specifice de transport, din care sa rezulte traseul transportului, data de ieşire/intrare din/în ţara, dupã caz;
b) factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" în situaţia în care biletele de cãlãtorie au fost vândute prin intermediari;
c) borderoul/diagrama biletelor de cãlãtorie vândute sau, dupã caz, facturile fiscale în cazul curselor ocazionale.
(4) Persoanele impozabile care vand bilete pentru transportul internaţional de persoane sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã pentru aceste operaţiuni, conform art. 11 alin. (1) lit. b) şi r) din lege. Justificarea scutirii se face cu:
a) borderoul/diagrama biletelor de cãlãtorie vândute;
b) factura fiscalã pentru comision, pe care se înscrie menţiunea "scutit cu drept de deducere", sau, dupã caz, factura primitã de la transportator pentru biletele vândute.
(5) Agenţiile companiilor aeriene strãine care funcţioneazã pe teritoriul României beneficiazã de scutire de taxa pe valoarea adãugatã pentru vânzãrile de bilete aferente transportului internaţional de persoane, conform art. 11 alin. (1) lit. b) şi r) din lege, pe baza de reciprocitate acordatã companiilor aeriene romane care au deschise agenţii în strãinãtate. Rãspunderea pentru verificarea respectãrii condiţiilor de reciprocitate revine Direcţiei generale de servicii transport aerian şi aeroporturi din cadrul Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei. Aceasta va comunica Ministerului Finanţelor Publice lista cuprinzând ţãrile în care companiile aeriene romane au deschise agenţii, dacã acestea beneficiazã în ţãrile respective de rambursarea taxei pe valoarea adãugatã şi în ce condiţii. Informaţiile respective vor fi actualizate ori de câte ori intervin modificãri în relaţiile reciproce dintre tari.
(6) Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru vânzãrile de bilete efectuate în România de agenţiile companiilor aeriene strãine se realizeazã prin restituirea de cãtre Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti, a taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate necesitãţilor de funcţionare a agentiilor. Restituirea taxei pe valoarea adãugatã se efectueazã trimestrial, pe baza de cerere depusa de agenţiile companiilor aeriene strãine la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti. Cererile de restituire a taxei pe valoarea adãugatã vor fi justificate numai cu documente aferente cumpãrãrilor efectuate în trimestrul pentru care se solicita restituirea taxei pe valoarea adãugatã, însoţite de documentele care atesta efectuarea plãţii contravalorii bunurilor şi serviciilor pana la data depunerii cererii.
(7) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti analizeazã cererile de restituire, precum şi documentele insotitoare. În urma verificãrii şi analizei se întocmeşte o nota în care se consemneazã numãrul şi data cererii, rezultatul verificãrii şi propunerea restituirii sau, dupã caz, respingerea cererii de restituire a taxei pe valoarea adãugatã. Nota se aproba de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti.
(8) În cazul aprobãrii restituirii taxei pe valoarea adãugatã, se întocmesc comunicãrile cãtre trezorerie, precum şi comunicarea cãtre solicitant. În baza comunicãrii primite trezoreria va întocmi ordine de plata tip trezorerie pentru fiecare agenţie, în care se va înscrie suma care se restituie.
ART. 29
În sensul prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din lege sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã transporturile de marfa şi/sau de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub pavilion romanesc, comandate de beneficiari din strãinãtate, direct sau prin case de expediţie, pentru care locul prestãrii se considera a fi în România. Justificarea scutirii se face cu documentele care confirma efectuarea transportului. Pentru transporturile de marfa şi/sau de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub pavilion romanesc, comandate de beneficiari din strãinãtate, direct sau prin case de expediţie, efectuate între doua porturi/aeroporturi din strãinãtate, locul prestãrii este în strãinãtate, iar transportatorii beneficiazã de dreptul de deducere potrivit art. 22 alin. (4) lit. d) din lege.
ART. 30
(1) Pentru transportul mãrfurilor importate, a cãrui contravaloare este inclusã în baza de impozitare conform art. 19 alin. (1) şi (2) din lege, transportatorii, respectiv casele de expediţie, vor justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 11 alin. (1) lit. e) din lege, în funcţie de tipul transportului, astfel:
a) în cazul transportului auto, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu furnizorul din strãinãtate sau comenzile acestora, documentul de transport internaţional sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie, copie de pe declaraţia vamalã de import;
b) în cazul transporturilor prin conducte şi al transporturilor combinate, legate direct de importul bunurilor, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu furnizorul din strãinãtate sau comenzile acestora, documentul specific de transport, copie de pe declaraţia vamalã de import;
c) în cazul transportului feroviar, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu furnizorul din strãinãtate sau comenzile acestora; documentul de transport internaţional pe cãile ferate, care sa poarte ştampila statiei de expediţie pentru transportator, sau copie de pe acesta pentru casele de expediţie; documentul de transmitere a vagonului de la calea feratã vecina, care sa confirme intrarea mãrfii în ţara pentru transportator, copie de pe declaraţia vamalã de import;
d) în cazul transportului fluvial, maritim, aerian, cu urmãtoarele documente: contractul încheiat cu unitatea importatoare sau, dupã caz, cu casa de expediţie ori cu furnizorul din strãinãtate sau comenzile acestora; documentul specific de transport, copie de pe declaraţia vamalã de import.
(2) Prestãrile de servicii accesorii transportului şi alte prestãri de servicii aferente mãrfurilor din import, a cãror contravaloare a fost inclusã în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) şi (2) din lege, se justifica de unitãţile prestatoare cu:
a) contractul încheiat cu unitatea transportatoare, cu importatorul mãrfurilor ori cu beneficiarul din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora sau comenzile date de aceştia;
b) documente prezentate de transportator sau de importatorul mãrfurilor ori de intermediarul care acţioneazã în numele sau în contul sau, din care sa rezulte ca prestãrile de servicii respective sunt accesorii transportului sau sunt aferente mãrfurilor importate; factura externa, în cazul prestãrilor de servicii contractate cu beneficiari din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora.
ART. 31
(1) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care efectueazã livrãri de bunuri destinate utilizãrii pe nave sau aeronave ori incorporarii în nave sau aeronave, sub pavilion romanesc, care presteazã transporturi de persoane şi/sau de mãrfuri în trafic internaţional, vor justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 11 alin. (1) lit. f) din lege, cu documentul stampilat şi semnat de agentul vamal, care atesta ca bunurile respective au fost efectiv introduse la bordul navei sau al aeronavei, şi factura fiscalã cu menţiunea "scutit cu drept de deducere".
(2) Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru bunuri destinate utilizãrii pe nave sau aeronave ori incoporarii în nave sau aeronave, sub pavilion strãin, care presteazã transporturi internaţionale de persoane şi/sau de mãrfuri, se face cu:
a) factura externa şi factura fiscalã, pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere";
b) declaraţia vamalã de export, vizata de organele vamale.
ART. 32
Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 11 alin. (1) lit. g) din lege, se face cu factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" sau, dupã caz, şi cu factura externa, precum şi cu documente specifice din care sa rezulte ca serviciile sunt prestate în porturi sau în aeroporturi şi sunt aferente aeronavelor în trafic internaţional, navelor de comerţ maritim şi pe fluvii internaţionale.
ART. 33
(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 11 alin. (1) lit. i) din lege, operaţiunile efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, contractate cu beneficiari cu sediul sau domiciliul în strãinãtate ori cu intermediari care acţioneazã în numele sau în contul acestora, privind:
a) servicii prestate în contul beneficiarilor cu sediul în strãinãtate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garanţie;
b) transportul şi prestãrile de servicii accesorii transportului, aferente mãrfurilor în tranzit pe teritoriul României;
c) servicii constând în efectuarea de studii, prospecţiuni de piata, asistenta de specialitate;
d) serviciile a cãror contravaloare a fost inclusã în valoarea în vama aferentã bunurilor din import;
e) servicii poştale efectuate pe teritoriul României de operatorii prevãzuţi de <>Ordonanta Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale de la Beijing (1999), aprobatã prin <>Legea nr. 670/2001 , constând în preluarea şi distribuirea trimiterilor poştale din strãinãtate, inclusiv servicii financiar-poştale.
(2) Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru serviciile prevãzute la alin. (1) lit. a), c) şi d) se face cu:
a) facturile externe şi facturile fiscale;
b) contractele încheiate cu partenerii externi sau comenzile acestora.
(3) Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru serviciile prevãzute la alin. (1) lit. b) se face cu:
a) documentul specific de transport, declaraţia vamalã de tranzit, factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" şi, dupã caz, factura externa, emise cãtre beneficiarul transportului sau casa de expediţie, în cazul transportatorilor;
b) copie de pe documentul specific de transport şi de pe declaraţia vamalã de tranzit, factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" sau, dupã caz, şi factura externa, cãtre beneficiarul transportului, în cazul caselor de expediţie;
c) contractele încheiate cu beneficiarul transportului sau cu casele de expediţie ori comenzile acestora, factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere" sau, dupã caz, şi factura externa, copie de pe declaraţia vamalã de tranzit, în cazul unitãţilor care presteazã servicii accesorii transportului mãrfurilor în tranzit pe teritoriul României.
(4) Justificarea scutirii de taxa pe valoarea adãugatã pentru serviciile prevãzute la alin. (1) lit. e) se face cu documentele specifice poştale internaţionale.
ART. 34
Intermediarii care acţioneazã în numele sau în contul altuia justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 11 alin. (1) lit. r) din lege, potrivit prevederilor art. 27-33 din prezentele norme, atunci când intervin în operaţiunile scutite de taxa conform art. 11 alin. (1) lit. a)-c), e)-g) şi i) din lege.
ART. 35
(1) Operaţiunile prevãzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c), e)-g), i) şi r) din lege, pentru care nu se justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor prezentelor norme, sunt supuse cotei standard a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Contractele cu partenerii externi, prevãzute la art. 27-33 din prezentele norme, vor fi traduse în limba romana şi certificate pe propria rãspundere de cãtre persoanele impozabile care au încheiate astfel de contracte. Aceleaşi prevederi se aplica şi pentru contractele încheiate de persoanele impozabile prevãzute la art. 36-39 din prezentele norme.
D. Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri
ART. 36
(1) Plasarea unor bunuri sub regim de perfecţionare activa este supusã reglementãrilor <>Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României în ceea ce priveşte drepturile de import. În conformitate cu prevederile art. 12 lit. a) din lege, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã operaţiunile de transformare sau prelucrare a mãrfurilor strãine/mãrfurilor importate pe teritoriul României, destinate a fi reexportate/exportate, sub forma de produse compensatoare, prevãzute la <>cap. VII secţiunea a IV-a din Legea nr. 141/1997 .
(2) Persoanele impozabile care au încheiat contracte de perfecţionare activa cu beneficiari din strãinãtate şi care realizeazã exportul sau, dupã caz, reexportul produselor compensatoare vor justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pe baza urmãtoarelor documente:
a) contractul încheiat cu beneficiarul din strãinãtate sau comanda acestuia;
b) autorizaţia pentru perfecţionare activa, eliberata de organele vamale;
c) factura externa şi factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere";
d) declaraţia vamalã de export sau, dupã caz, de reexport, vizata de organele vamale, sau copie de pe declaraţia vamalã de export ori, dupã caz, de reexport, întocmitã de unitatea care realizeazã exportul/reexportul produselor compensatoare, în cazul unitãţilor care au cesionat regimul de perfecţionare activa;
e) documentul care atesta efectuarea transportului internaţional, dupã caz.
(3) Persoanele impozabile care au încheiat contracte de prelucrare cu titularul autorizaţiei pentru operaţiunile de perfecţionare activa beneficiazã de scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru aceste operaţiuni, în conformitate cu prevederile art. 12 lit. f) din lege, pe baza urmãtoarelor documente:
a) contractul încheiat cu titularul autorizaţiei pentru operaţiunile de perfecţionare activa sau comanda acestuia, din care sa rezulte termenul pentru justificarea exportului cu copie de pe declaraţia vamalã de export, vizata de organul vamal;
b) copie de pe autorizaţia pentru operaţiunile de perfecţionare activa;
c) factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere", pentru operaţiunile de prelucrare prestate.
(4) Se interzice facturarea bunurilor date spre prelucrare de cãtre titularul operaţiunii de perfecţionare activa sau de persoana cãreia i-a fost cesionat regimul de perfecţionare activa, cãtre unitãţile care realizeazã prelucrarea acestora. Bunurile respective vor fi predate spre prelucrare pe baza avizului de însoţire a mãrfii. Unitãţile care au realizat prelucrarea vor preda bunurile titularului operaţiunii de perfecţionare activa sau persoanei cãreia i-a fost cesionat regimul de perfecţionare activa, pe baza avizului de însoţire a mãrfii şi a facturii fiscale pentru contravaloarea prestaţiei efectuate.
(5) Pentru transportul produselor compensatoare la destinaţie în strãinãtate transportatorii, respectiv casele de expediţie, vor justifica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pe baza documentelor prevãzute la art. 27 alin. (7) din prezentele norme.
(6) Pentru prestãri de servicii legate direct de exportul produselor compensatoare scutirea se justifica pe baza documentelor prevãzute la art. 27 alin. (8) din prezentele norme.
ART. 37
(1) Conform prevederilor art. 12 lit. b) din lege unitãţile care plaseaza, din dispoziţia beneficiarilor din strãinãtate, în antrepozite vamale aflate pe teritoriul României produse compensatoare realizate în regim de perfecţionare activa, potrivit prevederilor <>art. 111 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 141/1997 , beneficiazã de scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, care se justifica cu urmãtoarele documente:
a) contractul încheiat cu beneficiarul din strãinãtate;
b) autorizaţia pentru operaţiunile de perfecţionare activa, eliberata de direcţia regionala vamalã în a carei raza teritorialã se afla titularul operaţiunii respective;
c) factura externa şi factura fiscalã pe care se înscrie "scutit cu drept de deducere";
d) autorizaţia de antrepozitare;
e) declaraţia vamalã de antrepozitare, vizata de organele vamale.
(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii legate direct de operaţiunile prevãzute la alin. (1). Acestea se justifica cu:
a) contractul încheiat cu unitatea care plaseaza bunurile în antrepozit vamal, cu beneficiarul din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora sau comenzile date de aceştia;
b) documente prezentate de unitatea care plaseaza bunurile în antrepozit vamal sau de intermediarul care acţioneazã în numele ori în contul sau, din care sa rezulte ca operaţiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor, ori factura externa, în cazul prestãrilor de servicii contractate cu beneficiari din strãinãtate sau cu intermediari care acţioneazã în numele ori în contul acestora.
ART. 38
Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 12 lit. c) din lege, se aplica bunurilor plasate în regim de admitere temporarã cu exonerare totalã de la plata drepturilor de import, precum şi prestãrilor de servicii legate direct de aceste operaţiuni.
ART. 39
(1) Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la art. 12 lit. d) şi e) din lege, se acorda pentru:
a) introducerea de bunuri strãine în zonele libere direct din strãinãtate, în vederea simplei depozitari, fãrã întocmirea de formalitãţi vamale;
b) operaţiunile comerciale de vânzare-cumparare a mãrfurilor strãine între diversi operatori din zona libera şi între aceştia şi persoane fizice sau juridice din afarã zonei libere;
c) scoaterea de bunuri strãine din zona libera în afarã tarii, fãrã întocmirea de declaraţii vamale de export;
d) transportul, ambalarea, marcarea şi alte prestãri de servicii legate direct de operaţiunile prevãzute la lit. a)-c).
(2) Scutirea de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzutã la alin. (1), se acorda atât timp cat bunurile strãine nu sunt importate sau plasate sub un alt regim vamal, dupã care se vor aplica regulile sau regimul de impozitare în funcţie de regimul vamal sub care sunt plasate bunurile strãine.
(3) Bunurile strãine care sunt introduse din zonele libere în România ori care se consuma sau se utilizeazã în zonele libere vor fi supuse reglementãrilor prevãzute la <>art. 126-134 din Legea nr. 141/1997 sau, dupã caz, reglementãrilor prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã.
CAP. 2
Persoane obligate la plata taxei pe valoarea adãugatã
ART. 40
(1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe baza de cerere depusa de persoana strãinã la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe. Cererea trebuie însoţitã de:
a) declaraţia de începere a activitãţii, care sa cuprindã: data, volumul şi natura activitãţii pe care o va desfasura în România;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta sa se angajeze sa îndeplineascã obligaţiile ce îi revin conform legii şi în care acesta trebuie sa precizeze natura operaţiunilor şi valoarea estimatã a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaţiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãşurate de persoana strãinã în România. Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verifica îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunica decizia luatã atât persoanei strãine, cat şi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indica şi codul fiscal atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sa fie diferit de codul fiscal atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. Atribuirea codului fiscal se face de cãtre Direcţia generalã a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. În cazul respingerii cererii decizia se comunica ambelor pãrţi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana strãinã, atât timp cat dureazã mandatul sau.
(5) Reprezentantul fiscal poate sa renunţe la angajamentul asumat printr-o cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sa precizeze ultimul decont de taxa pe valoarea adãugatã pe care îl va depune în aceasta calitate şi sa propunã o data ulterioara depunerii cererii, când va lua sfârşit mandatul sau. De asemenea, este obligat sa precizeze dacã renunţarea la mandat se datoreazã încetãrii activitãţii persoanei strãine. În cazul în care persoana strãinã îşi continua activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dupã ce persoana strãinã a întocmit toate formalitãţile necesare desemnãrii unui alt reprezentant fiscal. Dupã încetarea activitãţii persoanei strãine sau dupã înlocuirea reprezentantului fiscal desemnat de aceasta, reprezentantului fiscal îi revin toate obligaţiile referitoare la plata taxei pe valoarea adãugatã, a majorãrilor de întârziere, penalitatilor de întârziere şi a amenzilor, în termenele prevãzute de lege. Reprezentantul fiscal poate cere organului fiscal competent sa efectueze, într-un termen de pana la 5 luni de la data retragerii mandatului, un control de fond al operaţiunilor efectuate sub responsabilitatea sa. Aprobarea cererii de renunţare la angajamentul asumat de reprezentantul fiscal se va face de cãtre organul fiscal, sub rezerva ca acesta rãmâne rãspunzãtor de neregulile ce vor fi descoperite ulterior, dacã acestea rezulta din vina lui sau din complicitatea dintre el şi persoana strãinã ori alte persoane.
(6) Obligaţiile reprezentantului fiscal privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaţiunilor efectuate în România de cãtre persoana strãinã sunt cele prevãzute de legislaţia romana pentru plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã cu sediul în România. Persoana strãinã transmite reprezentantului fiscal factura externa destinatã beneficiarului sau, fãrã a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adãugatã datorate, precum şi doua copii de pe factura respectiva. Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã potrivit reglementãrilor în vigoare în România, aplicând taxa pe valoarea adãugatã asupra bazei de impozitare stabilite prin transformarea în lei a contravalorii în valuta a livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii din factura externa, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României din data emiterii facturii fiscale. În facturile fiscale, la rubrica destinatã furnizorului vor fi înscrise denumirea şi adresa reprezentantului fiscal, precum şi de codul fiscal romanesc atribuit reprezentantului fiscal al persoanei strãine. Exemplarul original al facturii fiscale se transmite beneficiarului împreunã cu factura externa originala emisã de persoana strãinã.
(7) Decontul de taxa pe valoarea adãugatã, depus de reprezentantul fiscal, va cuprinde exclusiv operaţiunile rezultate din activitatea desfasurata în România de persoana strãinã pe care o reprezintã. În situaţia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane strãine, acesta va depune câte un decont pentru fiecare persoana strãinã pe care o reprezintã. Pentru activitatea proprie, pentru care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, se întocmeşte un decont distinct, în condiţiile prevãzute de reglementãrile în vigoare pentru plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã cu sediul în România.
(8) Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate din ţara de persoana strãinã, destinate operaţiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, realizate de aceasta în România, se face potrivit prevederilor cap. VI "Regimul deducerilor" din lege. Pentru exercitarea dreptului de deducere reprezentantul fiscal trebuie, de regula, sa detina documentele originale prevãzute de lege. Cu aprobarea organului fiscal la care este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, reprezentantul fiscal poate justifica deducerea taxei pe valoarea adãugatã pe baza fotocopiei de pe factura originala, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) persoana strãinã justifica organului fiscal obligaţia legalã impusa de ţara unde aceasta este stabilitã, de a deţine facturi originale la sediul societãţii strãine;
b) fotocopiile sa fie certificate de societatea strãinã ca sunt conforme cu originalul;
c) persoana strãinã trebuie sa se angajeze în scris ca va pune, temporar, facturile originale la dispoziţie reprezentantului fiscal, la cererea organului fiscal, pentru control.
(9) Persoanele strãine care realizeazã operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere în România nu au obligaţia sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, în urmãtoarele situaţii:
a) când taxa pe valoarea adãugatã este în sarcina beneficiarului potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c) din lege;
b) dacã au subunitati prin care îşi desfãşoarã activitatea, înregistrate ca plãtitori de impozite şi taxe în România;
c) când realizeazã livrãri de bunuri sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã.
(10) În situaţia în care persoana strãinã nu îşi desemneazã un reprezentant fiscal domiciliat în România, obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã aferente operaţiunilor taxabile desfãşurate de aceasta pe teritoriul României revine beneficiarilor.
(11) Societãţile comerciale care cedeazã o parte din veniturile realizate din vânzarea produselor supuse taxei pe valoarea adãugatã vor determina suma cuvenitã partenerului extern prin aplicarea cotei prevãzute în contractele încheiate asupra sumelor obţinute din vânzarea produselor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã. Reflectarea în contabilitate a vânzãrii bunurilor se face dupã cum urmeazã: