Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 57 din 21 decembrie 1999 pentru acordarea increderii Guvernului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 57 din 21 decembrie 1999 pentru acordarea increderii Guvernului

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 22 decembrie 1999

Comenteaza legea

Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 21 decembrie 1999 asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de cãtre domnul Mugur Constantin Isarescu, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,
în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 21 decembrie 1999,
în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţia României,

Parlamentul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se acorda încredere Guvernului, în componenta prevãzutã în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevãzut în anexa nr. 2.
ART. 2
Începând cu data depunerii jurãmântului şi pana la încetarea mandatului de prim-ministru, domnul Mugur Constantin Isarescu se suspenda din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie şi de guvernator al Bãncii Naţionale a României, cu aplicarea prevederilor <>art. 36 alin. (5) din Legea nr. 101/1998 .

PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
ION DIACONESCU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

ANEXA 1

COMPONENTA
Guvernului României

1. Mugur Constantin Isarescu - prim-ministru
2. Mircea Ciumara - ministru de stat, preşedintele Consiliului de
Coordonare - Economico-Financiarã, ministru pentru
relaţiile cu Parlamentul
3. Hajdu Gabor - ministru de stat, ministrul sãnãtãţii
4. Petre Roman - ministru de stat, ministrul afacerilor externe
5. Valeriu Stoica - ministru de stat, ministrul justiţiei
6. Constantin Dudu Ionescu - ministru de interne
7. Victor Babiuc - ministrul apãrãrii naţionale
8. Decebal Traian Remes - ministrul finanţelor
9. Smaranda Dobrescu - ministrul muncii şi protecţiei sociale
10. Radu Berceanu - ministrul industriei şi comerţului
11. Ioan Avram Muresan - ministrul agriculturii şi alimentaţiei
12. Traian Basescu - ministrul transporturilor
13. Nicolae Noica - ministrul lucrãrilor publice şi amenajãrii
teritoriului
14. Romica Tomescu - ministrul apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului
15. Andrei Marga - ministrul educaţiei naţionale
16. Ion Caramitru - ministrul culturii
17. Crin Antonescu - ministrul tineretului şi sportului
18. Vlad Rosca - ministrul funcţiei publice
19. Peter Eckstein-Kovacs - ministru delegat pe lângã primul-ministru pentru
minoritãţi naţionale.

ANEXA 2

PROGRAM DE GUVERNARE

Cadrul general

Guvernul şi-a conceput programul pornind de la urmãtoarele optiuni de baza:
1. Integrarea în Uniunea Europeanã corespunde intereselor economice ale tarii. România trebuie sa valorifice sansa pe care a obţinut-o prin invitarea de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeanã.
2. Aderarea la Comunitatile Europene poate asigura continuitatea şi predictibilitatea finanţãrii externe - ancora care a lipsit pana în prezent demersurilor de reforma. România trebuie, la rândul ei, sa îşi defineascã cu claritate prioritãţile şi politicile, pe care sa le respecte pentru a fi credibila în fata investitorilor strãini.
3. Seriozitatea şi credibilitatea unui program de guvernare destinat finalizarii reformei şi reluarii creşterii economice sanatoase sunt strâns legate de reinstaurarea principiului conform cãruia nici o cheltuiala nu poate fi promisa sau angajata pana când nu exista resurse certe pentru acoperirea ei.
În perioada scursa pana în prezent tranzitia a fost incoerenta şi incompleta datoritã unui complex de factori, dintre care unii de natura interna, iar alţii de natura externa (lipsa unui ajutor extern constant şi predictibil), ancora pentru pãstrarea echilibrelor macroeconomice - obiectivul de baza monetara urmãrit de Banca Nationala a României ca mijloc de stapanire a inflaţiei - a fost desigur insuficienta şi fragila fata de diversitatea şi complexitatea problemelor ridicate de transformarea întregii societãţi româneşti.
România intra acum într-un nou timp istoric, întrucât invitarea la negocierile de aderare la Uniunea Europeanã permite apelul la un alt fel de ancora, de natura institutionala. Noua situaţie poate inversa perceptiile negative ale cercurilor financiare internaţionale cu privire la soliditatea angajamentului pentru reforma al României.
Depãşirea lipsei de credibilitate externa poate instaura predictibilitatea influxurilor externe de capital, cu efecte benefice asupra acuratetii stabilirii tintelor macroeconomice. Aceasta poate evita impunerea unor restrictii prea dure şi mai ales schimbarea frecventa a prioritatilor şi politicilor utilizate. Guvernul şi partidele politice sunt chemate sa mobilizeze energiile populaţiei într-un efort de modernizare, ale cãrui principale coordonate sunt deja trasate de legislaţia comunitara pe care ne-o insusim treptat, dar de acum înainte într-un ritm susţinut.
Guvernul îşi propune ca în anul 2000 sa ia o serie de mãsuri care sa reprezinte o continuare a eforturilor şi realizarilor în domeniul reformei din guvernarile anterioare, precum şi o serie de mãsuri noi.
Guvernul, având un mandat limitat în timp, este constient de dificultatea schimbãrilor care pot avea loc în decurs de un an, mai ales într-un an electoral. Dar, dincolo de presiunile politice şi sindicale, inerente unei asemenea perioade, ne asumam riscul unor asemenea schimbãri. Avem acum o tinta clara şi depinde de noi sa fim credibili în eforturile pe care le facem.
Principala misiune a noului Guvern o reprezintã repunerea economiei româneşti pe drumul cel bun şi spre tinta declarata consensual de toate forţele politice democrate ale tarii: integrarea euroatlantica. Pentru aceasta este necesarã respectarea cu stricteţe a unor restrictii impuse de volumul limitat al resurselor disponibile.
Ţinerea sub control a deficitului fiscal şi a balanţei de plati externe reprezintã cea mai importanta constrângere. De asemenea, pentru a nu crea o presiune suplimentarã asupra echilibrului balanţei de plati şi asupra cursului leului trebuie avutã în vedere continuarea restructurãrii activitãţilor economice dependente în mare mãsura de importurile de materii prime energetice.
Punerea în mişcare a economiei româneşti pe aceste coordonate va fi un proces anevoios şi cu costuri inevitabile, dar este perfect posibil ca rezultatele pozitive sa apara încã din anul urmãtor, sub forma reducerii inflaţiei şi a reluarii creşterii economice.
Acest Guvern va inceta practica punerii sub semnul intrebarii a tuturor actelor guvernelor anterioare şi nu doreşte sa incrimineze în vreun fel "greaua moştenire". Acest Guvern se considera continuarea democratica şi constituţionalã a guvernelor anterioare, având aceleaşi scopuri strategice: formarea unei economii de piata functionale, eficiente şi echitabile, precum şi integrarea euroatlantica a României. Guvernul se va strãdui sa nu repete greşelile acestor 10 ani de tranzitie şi, totodatã, sa corecteze situaţiile de blocaj actuale.

Obiectivele guvernarii
Evident, am fi vrut sa prezentam un program de guvernare amplu, care sa acopere totalitatea dimensiunilor economico-sociale şi culturale ale societãţii româneşti. Am ales calea de a supune încrederii numai ceea ce rezulta din calculele economico-financiare riguroase. În acelaşi timp, un program amplu ar fi trebuit sa cuprindã programe sectoriale. Acest lucru nu este posibil în prezent, deoarece toate programele sectoriale trebuie revazute prin prisma exigenţelor impuse de începerea procesului de negociere în vederea aderãrii la Uniunea Europeanã. Referindu-ne la calcule, acestea arata ca situaţia este în continuare dificila. Anul 1999 a fost cu siguranta anul unor dificultãţi majore pentru societatea româneascã, dar anul 2000 poate fi ceea ce ne propunem: un an de cotitura.
Criteriile conform cãrora propunem sa se judece caracterul de cotitura al acestui program de guvernare sunt:
. stoparea caderii producţiei, concomitent cu reducerea substantiala şi sustenabila a inflaţiei şi cu reluarea creşterii economice;
. corelarea macrostabilitatii în domeniul economiei nominale cu situaţia economiei reale, prin accentul pus pe indicatorii care reflecta relaţia dintre productivitate şi nivelul de trai.
Pe plan extern vrem ca România sa se sincronizeze definitiv cu lumea euroatlantica, iar rezultatele indelung asteptate ale reformei sa însemne pasii decisivi cãtre integrarea României în Uniunea Europeanã, inclusiv atingerea într-o perspectiva previzibila a standardelor de bunastare cunoscute în Occident. Pentru aceasta suntem hotarati sa punem bazele unui parteneriat profesionist între Guvernul României şi Comisia Europeanã, în care vom actualiza capacitatea noastrã de a fi compatibili din punct de vedere institutional cu partenerii din Occident.
Vom negocia cu profesionalism şi vom respecta termenii negociati.
Vom pune în valoare experienta şi cunoştinţele specialiştilor nostri, conjugate cu cele ale experţilor internationali. Foarte multe depind de noi, de eforturile noastre pentru respectarea criteriilor de aderare, precum şi pentru asumarea obligaţiilor inerente acesteia. În acelaşi timp vom şti sa valorificam avantajele majore ce decurg din strategiile Uniunii Europene pentru sprijinirea ţãrilor candidate în procesul de pregãtire pentru aderare.
Pe plan intern prioritãţile noastre vor fi coerenta actului de guvernare, stoparea saracirii populaţiei, înscrierea pe curba dezvoltãrii durabile, crearea unor instituţii publice eficiente în slujba cetãţenilor, rãspunderea pentru cheltuirea banului public, dezvoltarea clasei mijlocii şi toleranta zero fata de corupţie. Aceste prioritati sunt concordante cu exigenţele integrãrii europene.
În anul 2000 Guvernul va fi responsabil de: demararea efectivã a procesului de aderare la Uniunea Europeanã; continuarea finanţãrii externe multilaterale (Fondul Monetar Internaţional - Acordul stand-by; Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - PSAL, ASAL; Uniunea Europeanã; Banca Europeanã de Investiţii; Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) şi reluarea finanţãrii externe private, a carei amploare trebuie extinsã, ca o condiţie esenţialã a modernizãrii economiei româneşti. În acelaşi timp Guvernul pe care îl propunem rãmâne un continuator al eforturilor şi realizarilor guvernelor precedente în domenii precum: finalizarea liberalizarii pieţelor, a privatizãrii şi stabilizarii macroeconomice, precum şi în consolidarea mecanismelor şi instituţiilor pieţei.
Pana la sfârşitul lunii februarie 2000 se va finaliza strategia de dezvoltare economicã pe viitorii 4 ani, convenitã cu Comisia Europeanã. Ne angajãm sa asiguram o maxima transparenta în cheltuirea fondurilor obţinute de la Uniunea Europeanã pentru sprijinirea procesului de aderare, astfel încât sa fie eliminata orice posibilitate de deturnare şi risipire a acestora.
Ne propunem ca buna guvernare în România sa însemne capacitate de acţiune. Vom obţine aceasta prin îmbunãtãţirea structurilor organizatorice, exigenta în selectarea şi evaluarea activitãţii funcţionarilor publici, reorientarea acţiunii Guvernului cãtre nevoile cetãţenilor. Buna guvernare pe care o propunem astãzi tarii se va baza pe întãrirea autoritãţii instituţiilor statului şi pe aşezarea temeinica a statului de drept în societatea româneascã, condiţii fãrã de care nu poate fi conceputã încrederea cetãţenilor în actul de guvernare.
Guvernul doreşte sa redobandeasca încrederea cetãţeanului în actul de guvernare şi pentru aceasta una dintre prioritãţile noastre este finalizarea reformei instituţionale. Dacã nu vom zdruncina o data pentru totdeauna inertia, delasarea şi interesele obscure ale administraţiei, vom cheltui în continuare, fãrã folos, şi energie umanã şi alte resurse, fãrã ca aceasta sa aibã vreun efect pozitiv asupra cetãţenilor nostri.
Realizarea coerentei actului de guvernare va fi posibila în mãsura în care vom reusi sa asiguram în interiorul coalitiei armonizarea necesarã unor decizii solid fundamentate şi susţinute politic. Regula de acţiune pe care ne-o propunem pentru asigurarea acestei armonizari este complementaritatea iniţiativelor politice şi solidaritatea în luarea deciziilor. Dorim ca acest Guvern sa demonstreze ca actuala coalitie guvernamentalã îşi respecta angajamentele pe care şi le-a luat fata de cetãţenii tarii noastre şi ca în anul care a rãmas pana la viitoarele alegeri parlamentare este capabil sa rãspundã cu seriozitate principalelor asteptari ale populaţiei.
Nu ne propunem sa facem promisiuni fãrã acoperire, vrem ca oamenii sa aibã încredere în seriozitatea şi în bunul nostru simt. Aceasta încredere o vom onora în primul rând printr-o conduita a responsabilitãţii în coalitie, printr-o relatie normalã şi constructivã cu forţele politice din opoziţie, relatie bazatã pe respect şi transparenta.
Programul de guvernare pe care îl prezentam astãzi îşi propune obiective pe care noi le consideram realiste şi credibile. Programul nu conţine şi nu vom accepta sa promovam în acţiunea noastrã politici ale jumatatilor de mãsura.
Credem ca România nu mai are timp de pierdut, iar încrederea şi eforturile cetãţenilor nostri trebuie sa primeascã raspunsuri concrete în bine, în cel mai scurt timp posibil. În fata sansei de a-şi dobândi pe deplin identitatea alãturi de ţãrile europene dezvoltate, România trebuie sa îşi comprime timpul dezvoltãrii sale.
Vom avea în atentie sa intarim substanţial relaţiile Guvernului cu Parlamentul, asigurând respectarea şi îndeplinirea cu consecventa a obligaţiilor Executivului în raport cu activitatea legislativã.
România are nevoie de un nou impuls al solidaritãţii naţionale pentru a recladi speranta ca putem invinge împreunã. Vrem sa eliminam confuziile provocate de aplicarea fragmentara şi incompleta a reformelor, vrem sa eliminam inconsecventele rãmase în cadrul legislativ sau în aplicarea cu fermitate a acestuia. România are nevoie de coerenta şi ordine şi suntem hotarati sa le impunem în actul guvernarii.
Cea mai importanta provocare a viitorului Guvern va fi lupta impotriva somajului de durata ca expresie a solidaritãţii noastre naţionale. Aceasta presupune gãsirea de noi cai pentru stimularea flexibilitatii economice, pentru promovarea angajãrii tinerilor.
Pe de alta parte, realizarea unei clase de mijloc prospere în toate ţãrile europene dezvoltate ne asigura ca şi la noi acest obiectiv poate fi şi trebuie sa fie obţinut pe cale economicã şi pe cale educaţionalã. O prioritate în acelaşi sens este dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care, transformate în unitãţi de producţie sau servicii, vor asigura noi locuri de munca îndeosebi pentru oamenii cu buna calificare şi pentru tineri.
Va propunem sa luam toate aceste provocari ca pe nişte bune sanse. Ne trebuie o convingere continua în viitorul nostru, în loc sa stam pe loc de teama sa nu pierdem şi putinul care ne-a mai rãmas. Altminteri vom continua actuala ineficienta şi risipa a resurselor naţionale fie din lipsa cunoştinţelor, mai precis dintr-o ineficienta utilizare a culturii de a produce, fie, mai ales, din lipsa curajului de a acţiona. Sa fim constienti de incarcatura momentului istoric actual şi sa asiguram valorificarea acestor oportunitati în beneficiul tuturor locuitorilor României.

Reducerea inflaţiei şi reluarea creşterii economice

În perioada guvernarii anterioare au fost înregistrate câteva progrese importante de ordin calitativ:
- reducerea progresiva a subventiei incrucisate la energie, care a permis degrevarea industriei de sarcini aparţinând domeniului protecţiei sociale;
- restructurarea semnificativã în minerit şi demararea procesului de restructurare în domeniul transportului feroviar;
- privatizarea primelor bãnci cu capital de stat şi a primei companii din sectorul utilitãţilor. Pe lângã semnalul neechivoc transmis pieţelor financiare internaţionale cu privire la ireversibilitatea angajamentului pentru edificarea unei economii de piata, s-a avansat pe calea spargerii legãturii clientelare dintre bãncile de stat şi marile întreprinderi nerestructurate, creandu-se perspectiva ameliorãrii guvernantei corporative în sectorul public al economiei;
- dezvoltarea pieţei funciare, evidenţiatã prin extinderea importanta a tranzacţiilor cu terenuri agricole. Continuarea acestei tendinte este cruciala pentru viitorul agriculturii româneşti, al carei principal factor de producţie trebuie sa aibã o valoare data de piata;
- punerea în aplicare a sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate care, în ciuda unor inerente disfunctionalitati iniţiale, este un element important al ameliorãrii prestaţiilor de natura socialã.
Trebuie, de asemenea, subliniat faptul ca, deşi au existat constrângeri externe foarte dure în anul 1999, s-a reuşit plata exemplara a serviciului datoriei externe concomitent cu menţinerea convertibilitatii de cont curent a monedei naţionale. În momentele cele mai grele şi în lipsa unei finantari externe oficiale România nu s-a abãtut de la calea reformei şi nu a apelat la nici o restrictie valutarã sau de alta natura. Dimpotriva, programul de liberalizare şi reforme a continuat, este adevãrat cu mai putina coerenta şi cu ritm slabit. Efectele benefice ale acestei realizari sunt resimtite în sectorul bancar autohton (ale cãrui rezerve valutare nu au fost afectate) şi strãin, ca şi prin pãstrarea libertãţii de acces a importurilor în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale încheiate de România.
Programul economic al Guvernului pentru anul 2000 îşi propune sa ducã mai departe eforturile în domeniul privatizãrii, liberalizarii, macrostabilizarii şi functionarii mecanismelor pieţei, dar, în acelaşi timp, sa angajeze efectiv România în procesul de aderare, ceea ce va conduce la recastigarea credibilitatii, la reluarea pe scara mai larga a finanţãrii externe şi la recastigarea coerentei actului de guvernare.
Liniile directoare mai sus enunţate constituie un program de guvernare care accelereaza reforma, deşi ne vom desfasura activitatea într-un an electoral. Rezultatele asteptate prin aplicarea acestui program sunt reducerea sustenabila a ratei inflaţiei şi reluarea creşterii economice chiar începând cu anul 2000.
Consideram ca scãderea inflaţiei este posibila tocmai pentru ca în anul 1999 s-au eliminat o serie de factori agravanti ai creşterii preţurilor.
În primul rând, eliminarea subventiei incrucisate la transportul feroviar şi finalizarea eliminãrii subvenţiilor incrucisate la energia electrica fac ca în anul 2000 sa se reducã perspectiva cresterilor bruste ale preţurilor energiei, care au contribuit în trecut la reasezari masive ale preţurilor.
În al doilea rând, eforturile de finanţare a deficitului extern şi de consolidare a rezervei valutare a tarii din anul 1999 permit ca în anul 2000 sa se contureze perspectiva diminuãrii presiunii asupra leului, astfel încât pãstrarea echilibrului extern şi plata serviciului datoriei externe sa nu mai constituie factori determinanţi ai creşterii inflaţiei şi ai deprecierii leului.
Ne propunem, în consecinta, o tinta a inflaţiei între 25% şi 30%, pe care o vom preciza în curând, cu ocazia prezentãrii în Parlament a bugetului, dupã ce vom finaliza un exerciţiu riguros de ipoteze şi calcule economice şi financiare.
Tinta de inflaţie pe care o propunem este ambitioasa, având în vedere derapajul din acest an şi problemele reale ale economiei româneşti, de care suntem constienti. Realizarea ei este extrem de importanta pentru a demonstra angajamentul nostru în redresarea economico-financiarã a tarii şi pentru a recastiga credibilitatea absolut necesarã în vederea demararii negocierilor de aderare şi reluarii finanţãrii externe.
În ceea ce priveşte reluarea creşterii economice, primul efort pe care trebuie sa îl facem este pãrãsirea iluziilor. Astfel, exista opinia conform cãreia simpla creştere a veniturilor populaţiei ar determina creşterea cererii interne agregate şi, pe aceasta baza, creşterea producţiei. Calculele arata însã ca aceasta legatura nu funcţioneazã în economia româneascã, datoritã persistentei structurilor invechite ale economiei româneşti şi problemelor calitative şi de competitivitate ale produselor autohtone.
Anul 1998 este edificator în acest sens. Creşterea veniturilor a determinat în anul respectiv o sporire a importurilor şi nu o creştere a producţiei interne. Rezultatul final l-a constituit o deteriorare mai accentuata a poziţiei contului curent, impunerea - în lipsa finanţãrii externe - a unei deprecieri accentuate a leului şi reinflamarea inflaţiei în anul 1999.
Pe de alta parte, datele statistice arata ca recesiunea economicã în ultimii 3 ani este strâns corelata cu scãderea investiţiilor. Scaderii PIB cu 6,6% în 1997 şi cu 7,3% în 1998 i-au corespuns reduceri ale investiţiilor de 15,9% şi de 18,1% în anii 1997 şi, respectiv, 1998. Dinamica celorlalte componente ale PIB nu a fost la fel de nefavorabila ca cea a investiţiilor.
Aceasta sugereaza ca politica de relansare a creşterii economice trebuie sa se bazeze pe stimularea reluarii procesului investitional. Având în vedere ponderea importanta a finanţãrii investiţiilor din resurse proprii, o cale importanta de stimulare a investiţiilor o constituie crearea condiţiilor pentru creşterea economiilor neguvernamentale.

Politica economicã de reluare a creşterii economice va avea trei componente:
Prima componenta - Politica de reforme fiscale - va fi conceputã astfel încât sa stimuleze creşterea volumului de economii, pe baza cãrora sa fie reluat procesul de investiţii.
A doua componenta - Politica veniturilor - va fi ferm orientata cãtre menţinerea corelatiei normale între productivitate şi salarii, stimuland activitatea eficienta, munca de calitate. Salariile reale nu vor putea creste fãrã o creştere a productivitatii muncii.
A treia componenta - Politica monetara - va fi destinatã atingerii tintei de inflaţie, obiectiv important pentru ca reluarea creşterii economice sa fie sanatoasa şi de durata.
În aceste condiţii calculele arata ca este posibila realizarea unei cresteri economice minimale de 1,3%, fãrã afectarea echilibrelor macroeconomice, cu condiţia neobstructionarii finanţãrii externe autonome deja existente (de exemplu: trageri în cadrul unor linii de credit extern pentru proiecte de dezvoltare sau investiţii externe de capital angajate). Majorarea finanţãrii externe poate, conform aceloraşi calcule, sa suplimenteze acest minim de creştere economicã.
Esenţial pentru reluarea unei cresteri economice sanatoase şi de durata este menţinerea mixului coerent de politici macroeconomice enuntat anterior, concomitent cu reducerea deficitelor, consolidarea echilibrelor financiare şi reforma fiscalã.

Reforma fiscalã

Ca şi în anul 1999, zona cea mai dificila a combinatiei de politici macroeconomice rãmâne în domeniul fiscal-bugetar. Ca atare, efortul principal de ajustare se va localiza în zona acestor politici.
În efortul de ajustare Guvernul va porni de la necesitatea ca atingerea echilibrelor macroeconomice sa nu fie resimtita disproportionat de sectorul întreprinderilor viabile. Acest principiu implica faptul ca, pe de o parte, scutirile şi exceptarile de la plata impozitelor vor fi drastic limitate, iar pe de alta parte, toţi agenţii economici trebuie sa îşi plãteascã obligaţiile cãtre buget.
Acordarea fãrã discernãmânt a scutirilor şi a exceptarilor a fost devastatoare pentru România, producand inechitate şi generand un mecanism greoi şi incoerent.
Reducerea taxelor, fundamentatã pe calcule minutioase, trebuie sa creeze surse suplimentare de venit pe un circuit întreg (în cascada).
Subliniem însã faptul ca fundamentarea trebuie sa fie extrem de riguroasã, întrucât o neincasare a taxelor, urmatã de o revenire la actuala legislaţie, ar insemna un semnal catastrofal.
. Deficitul bugetar consolidat va fi limitat la maximum 3% din PIB, acesta reprezentând maximum de deficit ce poate fi finanţat neinflationist.
. Reforma fiscalã va tinti relansarea creşterii economice, printr-o relaxare a ratelor de impozitare, având ca suport lãrgirea bazei de impozitare şi îmbunãtãţirea modului de colectare a impozitelor şi taxelor.
. Vor avea loc simplificarea construcţiei bugetare şi alinierea ei la practicile europene, prin desfiinţarea, ca regula generalã, a fondurilor speciale.
. Se va revizui legislaţia privind modul de reţinere şi distribuire a impozitelor locale, actualmente generatoare de mari disparitati, de natura sa afecteze coeziunea socialã şi nationala.
. Vor fi diminuate pana la eliminare scutirile şi exceptarile de la plata impozitelor, care sunt profund inechitabile.
. Politica veniturilor va avea în vedere menţinerea puterii de cumpãrare a salariilor personalului bugetar şi a pensiilor, în mãsura permisã de imperativul ţinerii sub control a inflaţiei. În cazul societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au înregistrat pierderi, se va recurge la plafonarea fondului de salarii.
Guvernul va iniţia şi va derula o reforma fiscalã majorã, pornind de la faptul ca:
- legislaţia fiscalã actuala este incoerenta şi discriminatorie;
- legislaţia propusã nu va afecta tinta de deficit de 3% din PIB şi va fi elaborata pe baza promovãrii principiilor neutralitatii stimulentelor şi evitãrii caracterului discriminatoriu şi discretionar al politicii fiscale;
- în actualele condiţii ale economiei româneşti o reducere a ratelor de impozitare, concomitent cu eliminarea discriminarilor şi a exceptarilor existente, constituie un factor esenţial în politica de relansare a creşterii economice.
Noua arhitectura a sistemului de impozitare va fi conceputã astfel încât sa asigure:
- consolidarea mediului macroeconomic;
- stimularea economisirii şi a investiţiilor;
- accelerarea schimbãrilor structurale.
Ajustarea fiscalã avutã în vedere se ve derula în sensul:
- eliminãrii sistemului complex, greoi de administrat şi generator de corupţie al facilitãţilor, scutirilor şi exceptarilor la plata obligaţiilor fiscale;
- reducerii impozitului pe profit;
- practicãrii unei cote unice la taxa pe valoarea adãugatã;
- reasezarii accizelor.

Continuarea reformelor în economia realã şi ameliorarea functionarii instituţiilor pieţei

Continuarea liberalizarii
Consolidarea progreselor realizate pana în prezent şi perfecţionarea reglementãrilor existente:
- revizuirea formelor de ajustare a preţurilor utilitãţilor publice, în scopul stimulãrii eforturilor de reducere a costurilor, fãrã însã a reinstaura mecanisme discretionare de control al preţurilor;
- îmbunãtãţirea reglementãrii şi utilizarea practica a instrumentelor de apãrare comercialã (mãsuri antidumping, compensatorii, de salvgardare), în scopul contracararii practicilor neloiale şi/sau a situaţiilor de perturbare grava a pieţei, fãrã a recurge la mãsuri unilaterale şi disproportionate în raport cu prejudiciul.
Eliminarea limitarilor nejustificate ale libertãţii de tranzactionare (de exemplu obligativitatea emiterii de permise de operare; interzicerea compensãrilor în afarã sistemului MIC).

Continuarea privatizãrii
Într-un timp cat mai scurt trebuie sa se realizeze schimbarea structurii de proprietate, în vederea atingerii masei critice a proprietãţii private, pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare optima a economiei de piata.
Accelerarea procesului de privatizare reprezintã un mijloc principal pentru relansarea economicã. De aceea, pana la sfârşitul anului 2000 se va finaliza, în linii mari, procesul de privatizare. În acest sens se va acţiona pentru:
- subcontractarea cãtre entitãţi private (bãnci de investiţii, firme de consultanţa) a activitãţilor specifice de privatizare;
- prioritatea acordatã materializarii tranzacţiilor fata de considerente cum sunt: recuperarea integrala a datoriilor acumulate de întreprinderea privatizata, asumarea de angajamente investitionale şi de pãstrare a locurilor de munca de cãtre noul proprietar;
- finalizarea privatizãrii efective a societãţilor comerciale incluse în Programul PSAL.
În anul 2000 de rezultatele privatizãrii depinde, într-o proporţie importanta, acoperirea deficitelor bugetar şi al balanţei de plati. În acest sens atât F.P.S., cat şi ministerele care gestioneazã societãţi privatizabile vor fi mandatate sa urmãreascã deopotrivã scurtarea termenelor şi creşterea numãrului de tranzacţii realizate.
Experienta României, dar şi a altor tari în tranzitie, arata ca finalizarea privatizãrii nu conduce în unele condiţii la îmbunãtãţirea performantelor microeconomice şi a guvernantei corporative. În acest sens sunt necesare întãrirea instituţiilor de piata, precum şi modificarea normelor de comportament social.

Pieţele financiare
Guvernul va urmãri adoptarea grabnica de cãtre Parlament a legislaţiei privitoare la pieţele de capital, respectiv a celei privitoare la piata asigurãrilor, pentru alinierea lor la directivele europene.
Vor fi continuate restructurarea şi privatizarea bãncilor cu capital de stat, în scopul impunerii disciplinei financiare.
Va fi dezvoltata piata secundarã a titlurilor de stat, care, printr-o funcţionare coerenta, va constitui o sursa de încredere pentru finanţarea sectorului de stat în condiţii determinate de piata.

Întãrirea guvernantei corporative şi simplificarea procedurilor falimentului
Întãrirea guvernantei corporative se va realiza prin progresele înregistrate în domeniul privatizãrii, ale aplicãrii legislaţiei falimentului, precum şi prin creşterea rolului justiţiei în asigurarea respectãrii prevederilor contractuale (înfiinţarea de tribunale comerciale etc.).
Modificarea legislaţiei în vigoare are în vedere şi apãrarea poziţiei creditorului şi asigurarea prevalentei lui în fata debitorului. Instituţia falimentului trebuie sa devinã principalul instrument de asanare a economiei şi de disciplinare financiarã a întreprinderilor.
Îmbunãtãţirea normelor şi procedurilor Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare se va realiza prin recurgerea, în mare mãsura, la metode economice de recuperare a creanţelor.

Ameliorarea structurilor pieţei (demonopolizarea)
Vor avea loc restructurarea şi privatizarea acelor pãrţi din utilitatile publice care nu constituie monopol natural, care produc mari pierderi în economie şi consuma subvenţii de la buget.
Accelerarea restructurãrii Companiei Naţionale de Electricitate - S.A. şi a Societãţii Naţionale de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A., astfel încât sa poatã face fata presiunilor concurentiale pe o piata demonopolizata, va contribui esenţial la mai buna funcţionare a mecanismelor de piata. Aceste mãsuri vor fi însoţite de iniţierea privatizãrii societãţilor comerciale mari din sectoarele de transport feroviar şi minier.
În vederea creşterii disciplinei financiare Guvernul va limita drastic finanţarea directa din surse publice a unor întreprinderi şi va urmãri în mod ferm încasarea creanţelor bugetare fata de debitori.
Reducerea în anul 2000 cu încã 25% a subvenţiilor bugetare în activitatea extractiva şi continuarea procesului de închidere a minelor neviabile vor apropia de finalizare restructurarea şi eficientizarea unui sector care a produs pierderi financiare importante în economia româneascã.

Stimularea functionarii pieţelor în agricultura
Politica agricolã a Guvernului porneşte de la premisa ca, în cadrul actualelor constrângeri bugetare, exista resurse financiare limitate prin care agricultura sa poatã fi un beneficiar privilegiat de fonduri obţinute prin redistribuire. În acest sens se va urmãri reducerea diferenţelor în condiţiile financiare din domeniul agricol fata de cele din alte sectoare.
Valorificarea mai eficienta a potenţialului agricol se va baza pe recurgerea la mãsuri compatibile cu o economie de piata, precum:
- restituirea terenurilor cãtre foştii proprietari şi formarea unei veritabile pieţe a pãmântului;
- privatizarea societãţilor comerciale agricole.
O asemenea abordare se înscrie în tendintele deja existente de reformare a Politicii agricole comune a Uniunii Europene, urmãrind edificarea unui sector agricol performant şi nedependent cronic de subvenţii masive, ceea ce va facilita substanţial negocierea dosarului agricol al aderãrii României.

Politici sociale

În domeniul politicii sociale Guvernul va urmãri sa finalizeze eforturile anterioare în domeniul legislaţiei muncii, al ocupãrii forţei de munca, relaţiilor de munca, asigurãrilor şi al asistenţei sociale.
În acest scop se va acţiona în urmãtoarele direcţii:
- adoptarea şi implementarea unui nou Cod al muncii;
- aplicarea unei noi legi pentru stimularea ocupãrii, formãrii profesionale şi protecţiei sociale a persoanelor aflate în cãutarea unui nou loc de munca;
- elaborarea Planului naţional de acţiune pentru ocupare în munca;
- implementarea Legii Inspecţiei Muncii;
- crearea condiţiilor de aplicare a proiectului legii privind asigurarea în caz de accidente de munca şi boli profesionale;
- reglementarea sistemului de salarizare pentru functionarii publici;
- implementarea sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale;
- recalcularea (recorelarea) pensiilor şi transformarea lor în puncte de pensie;
- promovarea şi implementarea componentei de administrare privatã a fondurilor universale de pensii;
- implementarea legii privind asistenta socialã a persoanelor varstnice;
- înfiinţarea Consiliului Naţional al Persoanelor Varstnice;
- implementarea Legii voluntariatului;
- aplicarea reglementãrilor cu privire la utilizarea Fondului naţional de solidaritate.

Reluarea finanţãrii externe

Reluarea finanţãrii externe multilaterale
Pe termen scurt Guvernul va depune eforturi pentru finalizarea acordurilor în vigoare cu instituţiile financiare internaţionale. Astfel vor fi create premisele încheierii de acorduri pe termen mai lung cu aceste instituţii. Efectele benefice astfel obţinute în planul credibilitatii externe vor permite, în perspectiva, un acces mai larg şi în condiţii mai avantajoase pe pieţele private de capital. Guvernul va diversifica sursele de finanţare prin emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni ale marilor companii privatizabile, precum şi reluarea emisiunilor de obligaţiuni suverane, o data cu recastigarea credibilitatii şi cu îmbunãtãţirea ratingului.

Atragerea capitalului privat
Guvernul va urmãri îndeosebi asigurarea unui mediu de afaceri favorabil, care permite rezultate superioare celor realizabile prin stimulente fiscale acordate discretionar şi care fragilizeaza încasãrile bugetare. În acest sens se va acţiona în direcţia:
- stabilitatii legislative;
- stabilitatii macroeconomice;
- simplificarii practicilor şi procedurilor administrative.

Relansarea activitãţii de investiţii
În contextul financiar auster o preocupare prioritara o reprezintã asigurarea finanţãrii din surse externe a proiectelor majore, vizând cu prioritate modernizarea infrastructurii transporturilor. Pentru anul 2000 ar putea fi atrase credite externe de peste 520 milioane euro, în condiţiile asigurãrii unei cofinantari de la buget de 185 milioane euro.

Modificarea normelor de comportament social

Infractionalitatea economicã şi corupţia reprezintã un obstacol major în calea relansarii economice. Pentru reducerea acestui fenomen în economia româneascã se va acţiona în direcţia adoptãrii de noi mãsuri legislative şi pentru constituirea unui sistem de administraţie simplu şi eficient, care sa conducã la prevenirea unor astfel de practici, fãrã a neglija întãrirea mãsurilor de sancţionare a actelor de corupţie.
Sunt avute în vedere mãsuri de aplicare rapida a prevederilor Legii funcţionarilor publici pentru realizarea unui corp modern de funcţionari publici de înalt profesionalism, cu o conduita corespunzãtoare, care sa contribuie, prin activitatea desfasurata, la reducerea semnificativã a manifestãrilor de corupţie.

Reforma în domeniul justiţiei

Pentru realizarea atât a obiectivelor programului de guvernare anuntat dupã alegerile din 1996, cat şi a obiectivelor ce rezulta pentru România din recentul ei statut de ţara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeanã, în anul 2000 - ultimul an al actualei legislaturi înainte de alegeri - se impune continuarea procesului de reforma legislativã şi institutionala în domeniul justiţiei şi în domeniile conexe, dupã cum urmeazã:
1. Continuarea procesului de corelare a legislaţiei interne cu legislaţia Uniunii Europene
2. Continuarea reformei justiţiei prin elaborarea unei noi legi pentru organizarea judecãtoreascã
3. Modernizarea legislaţiei procesual civile prin adoptarea:
- proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilã (adoptat de Camera Deputaţilor);
- proiectului de lege privind executorii judecãtoreşti.
4. Continuarea reformei legislaţiei penale prin adoptarea:
- proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului penal;
- proiectului de lege pentru armonizarea unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedura penalã cu Rezoluţia nr. 1.123 din 1997 a Consiliului Europei;
- proiectului de lege privind modificarea Codului de procedura penalã, aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului;
- proiectului de lege privind probaţiunea.
5. Continuarea reformei sistemului penitenciar prin:
- adoptarea proiectului de lege privind executarea pedepselor (aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului);
- elaborarea proiectului de lege privind statutul personalului de penitenciar.
6. Continuarea reformei legislaţiei civile prin:
- adoptarea proiectului de lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv dupã 6 martie 1945;
- elaborarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Codului civil;
- elaborarea proiectului de lege privind dobanda legalã;
- adoptarea unei noi reglementãri privind asociaţiile şi fundaţiile.
7. Modernizarea legislaţiei privind publicitatea imobiliarã prin:
- adoptarea proiectului de lege privind organizarea şi funcţionarea profesiei de registrator de proprietate şi a birourilor de carte funciarã (aprobat de Guvern şi transmis Parlamentului);
- elaborarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 7/1999 privind cadastrul şi publicitatea imobiliarã.
8. Îmbunãtãţirea garantarii drepturilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice pe baza adoptãrii unei noi legi privind contenciosul administrativ, al carei proiect a fost adoptat de Guvern şi transmis Parlamentului
9. Adoptarea unei noi reglementãri a activitãţii de expertiza tehnica judiciarã, extrajudiciara şi de medicina legalã
10. Modernizarea legislaţiei contravenţionale prin elaborarea unui nou proiect de lege privind contravenţiile
11. Elaborarea proiectului de lege privind medierea, ca modalitate de soluţionare a litigiilor, alternativa a procedurii judiciare
12. Elaborarea proiectului de lege privind extrãdarea în vederea compatibilizarii cu dispoziţiile Convenţiei europene privind extrãdarea şi cu dispoziţiile Acordului Schengen.

Politica externa

În acest moment politica externa a României se afla în fata unei noi misiuni, ce decurge din noul statut al tarii noastre în ansamblul relaţiilor internaţionale, în primul rând prin includerea sa pentru prima data pe drumul institutional al integrãrii în Uniunea Europeanã, ca şi prin recunoaşterea calitãţii sale de candidat important pentru urmãtoarea etapa a largirii Aliantei Nord-Atlantice.
Politica externa va servi mai eficace şi mai concret obiectivele majore ale guvernarii tarii în aceasta noua faza, decisiva pentru reducerea decalajelor ce ne despart de ţãrile dezvoltate.
Politica externa va asigura un salt calitativ important în realizarea obiectivelor majore şi a prioritatilor definite în programele anterioare de guvernare. Prioritãţile de politica externa ale etapei urmãtoare sunt:
- parcurgerea cu succes a proceselor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeanã;
- pregãtirea momentului invitãrii României de a face parte din Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic;
- pregãtirea preluãrii presedentiei Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa de cãtre România;
- crearea condiţiilor de compatibilitate avantajoasã pentru România cu marile procese integratoare şi de globalizare din lume;
- executarea politicii externe articulata cu realitatea ce priveşte direct cetãţenii României: regimul vizelor, regimul diplomelor şcolare şi universitare, libera circulaţie a persoanelor, interesul firmelor româneşti în plasarea produselor din România pe pieţele externe, încurajarea investiţiilor strãine în strânsã conlucrare cu capitalul autohton.
Delimitam aceste obiective ca sfera centrala a interesului naţional.
Politica externa va fi angajata în toate actele sale pentru asigurarea şi creşterea credibilitatii României. Baza acestor demersuri o vor reprezenta respectarea regulilor şi angajamentelor în relaţiile cu partenerii strãini, precum şi comunitatea de valori şi de interese a României cu spaţiul euroatlantic în care ne integram.
Politica externa a României în anul 2000 şi dincolo de acesta se va sprijini pe consensul forţelor politice democratice ale tarii. Nu consideram ca poate exista alternativa la aceasta opţiune. Pe acest drum credem ca se vor pune temeliile ireversibilitatii marilor angajamente internaţionale ale tarii. Acestea nu pot fi partizane, ci bazate pe consensul forţelor politico-sociale şi al societãţii civile româneşti. Ne propunem ca spiritul de coeziune nationala, a cãrui prima consacrare a fost realizatã prin "acordul de la Snagov", sa devinã o metoda de lucru.
Intelegem sa conducem o politica externa activa pentru a inlatura definitiv cercul vicios al izolarii, pe de o parte, şi al temerii în fata strainatatii, pe de alta parte. Consideram ca în relaţiile noastre cu instituţiile occidentale nu atitudinea servila este cea potrivita, ci capacitatea noastrã de a percepe corect propriul nostru interes naţional, de a-l prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea institutionala cu aceştia, de a negocia profesionist şi a respecta termenii negociati. Vom pune în valoare experienta şi cunoştinţele specialiştilor nostri, conjugate cu cele ale experţilor internationali.
Va trebui ca fiecare etapa importanta în procesul de aderare la Uniunea Europeanã sa fie pregatita în strânsã consultare cu entitatile interesate ale societãţii româneşti şi sa fie amplu explicata opiniei publice pentru a fi susţinutã efectiv de aceasta.
Misiunea actuala a politicii externe a României tine seama de faptul ca sincronizarea noastrã cu lumea dezvoltata, prin parcurgerea procesului de integrare în Uniunea Europeanã, se mãsoarã în primul rând prin reducerea decalajelor de nivel de trai fata de aceasta. Un asemenea obiectiv l-au avut şi l-au parcurs Spania sau Portugalia în etapa integrãrii lor în Uniunea Europeanã. Noi putem fi capabili de aceeaşi performanta.
Liniile directoare ale politicii externe a Guvernului României sunt urmãtoarele:
a) Integrarea României în structurile europene şi euroatlantice
Guvernul va realiza noi acţiuni pentru integrarea progresiva a tarii noastre în structurile politice, economice şi de securitate din spaţiul euroatlantic. Aceasta orientare porneşte de la convingerea ca opţiunea de integrare, pornind de la valori şi aspiratii comune, corespunde cel mai bine intereselor fundamentale de prosperitate ale poporului roman, de garantare a siguranţei naţionale a tarii noastre.

Uniunea Europeanã

Procesul de pregãtire pentru aderarea României la Uniunea Europeanã va dobândi un nou dinamism, în contextul creat de decizia Consiliului European de la Helsinki de începere a negocierilor de aderare cu România în anul 2000 şi de evolutiile care au loc în planul reformei instituţionale a Uniunii Europene.
Prioritãţile majore ale procesului de pregãtire pentru aderare la Uniunea Europeanã sunt definite de criteriile de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga şi Madrid. Obiectivele concrete ale pregãtirii pentru aderare vor avea în vedere prioritãţile pe termen scurt şi mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul naţional de aderare la Uniunea Europeanã şi strategia economicã pe termen mediu, în curs de elaborare de cãtre experţii romani cu sprijinul instituţiilor europene şi internaţionale.
Valorificand noua strategie a Comisiei Europene privind continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene, Guvernul va urmãri recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998. Obiectivele specifice sunt precizate în anexa.

Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic

Continuarea acţiunilor şi demersurilor în vederea confirmãrii României drept un candidat important şi credibil pentru urmãtoarea largire a NATO, prin:
- amplificarea dialogului politic şi a contactelor pe linie militarã, pe plan bilateral şi multilateral, pentru sporirea contribuţiei României la dezvoltarea conceptuala şi operationala a colaborãrii transatlantice;
- intensificarea dialogului şi cooperãrii cu NATO şi ţãrile aliate pe tema implementarii Programului naţional anual de aderare a României la NATO, conform Planului de acţiune pentru aderare adoptat la summitul de la Washington, precum şi prin urmãrirea îndeplinirii întocmai a obiectivelor asumate de partea romana în program;
- îndeplinirea în continuare a obligaţiilor asumate în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi al altor forme instituţionalizate de colaborare pe plan politico-militar;
- participarea, pe mãsura resurselor existente, la operaţiunile de menţinere a pãcii, inclusiv în zona noastrã geograficã;
- adoptarea de mãsuri şi iniţiative practice în lupta impotriva amenintarilor neconventionale la adresa stabilitatii şi securitãţii (proliferarea armelor de distrugere în masa, crima organizatã, imigratia ilicitã, traficul ilegal de arme şi narcotice, terorismul internaţional);
- afirmarea în continuare a României ca factor de stabilitate şi ca furnizor de securitate în Europa de Sud-Est;
- urmãrirea cu atentie a problematicii Identitãţii Europene de Securitate şi Apãrare în cadrul NATO şi al Uniunii Europene - Uniunea Europei Occidentale şi promovarea ideii implicarii pe cat posibil a ţãrilor partenere şi asociate în dezvoltarile ce deriva din acest proces.
b) Pregãtirea Presedentiei României la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
În perspectiva preluãrii de cãtre România a presedentiei Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în anul 2001, se vor întreprinde mãsurile politice, financiare şi de personal necesare în vederea asumarii acestei responsabilitãţi.
Se vor aloca resursele bugetare necesare pentru participarea României la troica Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în perioada 2000-2002 şi va fi elaborat un buget distinct pentru gestionarea cheltuielilor aferente. Ministerul Afacerilor Externe îşi va asuma sarcinile ce revin tarii noastre în primul an de participare la troica Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa - anul 2000.
c) Colaborarea în cadru multilateral
Acţiunile diplomatice în cadrul multilateral al relaţiilor internaţionale vor fi concordante cu demersurile României pentru integrarea în structurile politice, economice şi de securitate europene şi euroatlantice, precum şi în concordanta cu interesele României de intensificare a raporturilor bilaterale. În acest scop Guvernul va acţiona pentru:
- pregãtirea condiţiilor pentru alegerea României ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. în anii 2003-2004;
- implicarea directa în activitatea desfasurata de Consiliul Europei şi de diferitele sale mecanisme, îndeosebi pe temele majore referitoare la reforma acestei structuri internaţionale, funcţionarea noii Curţi Permanente a Drepturilor Omului, cooperarea regionala etc.;
- adâncirea participãrii României la structurile regionale de cooperare - Initiativa Central-Europeanã, Initiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) - inclusiv prin demararea activitãţilor Centrului de la Bucureşti pentru combaterea infractionalitatii transfrontaliere - şi pregãtirea condiţiilor pentru preluarea presedentiei Cooperãrii Economice la Marea Neagra;
- consolidarea procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), ca initiativa regionala generata din regiune şi reprezentând interesele ţãrilor din zona, îndeosebi prin organizarea în România, în februarie 2000, a reuniunii sefilor de stat şi de guvern ai statelor participante la SEECP. Se va realiza semnarea Cartei relaţiilor de buna vecinãtate, stabilitate, securitate şi cooperare în Europa de Sud-Est, primul document politic multilateral în acest domeniu la care sunt parte statele din regiune;
- imprimarea unui conţinut concret şi realist formelor noi de colaborare la nivel subregional - îndeosebi euroregiunile şi structurile trilaterale la care participa România;
- participarea activa şi constructivã la activitãţile din cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, prin promovarea unor proiecte regionale de cooperare care sa reflecte interesele economice, politice şi strategice ale României. Reluarea navigaţiei normale pe Dunare va constitui un obiectiv prioritar în acest domeniu. Guvernul va stimula în continuare initiativele româneşti pentru Pactul de stabilitate, prin consultarea şi sprijinirea efectivã a cercurilor de afaceri româneşti, a reprezentanţilor societãţilor civile, a mediului academic, astfel încât proiectele propuse sa reflecte obiective concrete şi practice, de interes pentru aceştia, pentru ţara în general;
- participarea activa la acţiunile desfãşurate în cadrul miscarii francofone.
d) Intensificarea relaţiilor bilaterale
Pornind de la convingerea ca participarea României la viata internationala se fundamenteazã pe raporturile de colaborare cu celelalte state, Guvernul României va acţiona, cu prioritate, pentru:
- extinderea relaţiilor politice, economice şi culturale cu toate statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce constituie componenta esenţialã a politicii României de integrare în Uniune;
- intensificarea Parteneriatului strategic cu S.U.A., prin întãrirea caracterului politic al acestuia, ceea ce constituie unul dintre pilonii de baza ai politicii externe a României;
- dezvoltarea în continuare a relaţiilor speciale, privilegiate ale României cu Republica Moldova, urmãrindu-se integrarea lor într-o Europa unita şi consolidarea spaţiului cultural şi spiritual comun;
- dezvoltarea relaţiilor de buna vecinãtate şi a cooperãrii economice cu toate statele din Europa de Sud-Est, pentru consolidarea stabilitatii, securitãţii şi cooperãrii în zona noastrã geograficã şi integrarea acesteia în structurile europene şi euroatlantice; încurajarea evolutiilor democratice în aceasta regiune;
- aprofundarea relaţiilor cu celelalte state candidate la integrarea europeanã; dezvoltarea raporturilor de parteneriat cu Ungaria şi Polonia, prin punerea în valoare a înţelegerilor existente şi deschiderea de noi domenii de colaborare;
- România fiind profund interesatã în construirea unor bune relaţii de parteneriat cu Federaţia Rusa, ca stat democratic şi stabil, va urmãri normalizarea deplina şi dezvoltarea raporturilor bilaterale romano-ruse, inclusiv prin finalizarea Tratatului politic bilateral şi relansarea legãturilor economice şi comerciale;
- extinderea în continuare a relaţiilor cu Ucraina, prin punerea în aplicare a tuturor prevederilor Tratatului politic bilateral, inclusiv a acelora privind respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale, precum şi prin intensificarea negocierilor pentru reglementarea problemelor aflate în atentie;
- dezvoltarea în continuare a bunelor relaţii de colaborare şi cooperare cu Republica Populara Chineza;
- intensificarea în continuare a raporturilor cu statele din Caucaz şi din Asia Centrala, promovand îndeosebi cooperarea economicã, de natura sa asigure un acces convenabil la resursele de hidrocarburi din aceasta zona;
- consolidarea relaţiilor cu tari din alte zone geografice, cu care are acorduri de parteneriat, precum Japonia, Canada şi Israel, în special în domenii economice, prin realizarea de noi proiecte de cooperare şi investiţii în România;
- asigurarea rezonantei cu tendintele de integrare economicã din zona Americii Latine şi amplificarea cooperãrii cu ţãrile din aceasta zona;
- relansarea raporturilor cu ţãrile din Africa; intensificarea cooperãrii cu tari din Asia-Pacific, ţinând seama de importanta lor în economia mondialã; dezvoltarea şi diversificarea relaţiilor cu ţãrile arabe din Orientul Mijlociu şi din zona Golfului, valorificand oportunitatile de cooperare pe plan economic şi comercial.
e) Dimensiunea educaţionalã şi culturalã. Relaţiile cu romanii de peste hotare
Una dintre prioritãţile actuale fãrã de care nu ar putea fi conceputã o Europa unita este dezvoltarea capacitãţii educaţionale. Aceasta înseamnã înscrierea României în tendintele capitalismului modern, capitalismul educat, informat, bazat pe mijloace moderne de comunicare. În societatea pe care vrem sa o construim civilizatia se extinde ca bun public. În spaţiul euroatlantic este asigurat accesul real la civilizatie prin educaţie. Politica externa îşi va regasi contribuţia la necesarã imbinare dintre crearea capitalului educaţional în ţara noastrã şi tendintele din spaţiul euroatlantic.
Vor fi diversificate relaţiile culturale cu alte tari şi vor fi promovate proiecte pentru reintegrarea valorilor româneşti în circuitul culturii europene şi universale, pentru afirmarea spiritualitatii româneşti pe plan mondial. Vor fi continuate şi diversificate proiectele destinate persoanelor de origine romana de peste hotare, pentru afirmarea şi pãstrarea identitãţii lor etnice, lingvistice, culturale şi religioase.
În promovarea obiectivelor prioritare ale politicii externe a României o atentie deosebita va fi acordatã menţinerii unor legãturi strânse cu cercurile academice, reprezentanţii societãţii civile, organizaţiile neguvernamentale şi cercurile de afaceri, în domenii şi pe proiecte de interes concret pentru acestea, concordante cu obiectivele de politica externa. Având în vedere atribuţiile sporite care revin Ministerului Afacerilor Externe, vor fi promovate în activitatea guvernamentalã coordonarea şi sincronizarea mai buna a poziţiilor şi acţiunilor din planul relaţiilor externe.
Serviciul diplomatic extern al României va fi redimensionat ţinând seama de prioritãţile politicii externe a tarii şi de resursele financiare care îi sunt necesare, iar pregãtirea continua a diplomaţilor va fi aplicatã cu rigoare şi exigenta.

Îmbunãtãţirea competentei şi coerentei actului de guvernare

Structura Guvernului
Noua arhitectura a Guvernului a fost conceputã pentru a rãspunde exigenţelor derivând din restricţiile economice pe care România trebuie sa şi le asume în procesul integrãrii europene şi euroatlantice.
Pregãtirea şedinţelor Guvernului
Fundamentarea actelor normative prezentate spre aprobare Guvernului trebuie sa aibã în vedere doua elemente esenţiale:
- încadrarea în limitele constrangerilor bugetare existente;
- compatibilitatea cu acquisul comunitar relevant în domeniu.
Comunicarea între centrii de decizie: între Guvern şi Parlament, între Guvern şi partide
. În vederea îmbunãtãţirii actului de guvernare, noul Guvern va acţiona în sensul informãrii reciproce pentru asigurarea coordonãrii proiectelor de acte normative cu implicaţii fiscal-bugetare iniţiate de instituţiile cu drept de initiativa legislativã.
. În procesul negocierilor dintre partenerii sociali va creste rolul instituţiilor existente, special create pentru facilitarea dialogului şi armonizarii intereselor Guvernului, patronatelor şi sindicatelor.

ANEXA 1

OBIECTIVELE PRIORITARE
de pregãtire a României pentru aderarea la Uniunea Europeanã

1. Obiective şi principii
Aderarea României la Uniunea Europeanã va reprezenta o prioritate strategica pentru politica noastrã externa, înscriindu-se ca o constanta de prim ordin pentru asigurarea prestigiului extern, a prosperitatii şi securitãţii naţiunii romane, prin integrarea în comunitatea de valori şi principii democratice ale statului de drept şi ale economiei de piata, impartasite de statele membre ale Uniunii Europene.
Prioritãţile majore ale procesului de pregãtire pentru aderare la Uniunea Europeanã sunt definite de imperativul îndeplinirii criteriilor de aderare stabilite de Consiliile Europene de la Copenhaga şi Madrid.
Obiectivele concrete ale pregãtirii pentru aderare vor avea în vedere prioritãţile pe termen scurt şi mediu ale Parteneriatului pentru aderare pe anul 1999, formulate pe baza Raportului anual de evaluare al Comisiei Europene, publicat la 13 octombrie 1999, Programul naţional de aderare la Uniunea Europeanã şi strategia economicã pe termen mediu în curs de elaborare de cãtre experţii romani cu sprijinul instituţiilor europene şi internaţionale.
Pornind de la noua strategie a Comisiei Europene privind desfãşurarea, în paralel cu negocierile de aderare, a unui proces de monitorizare a progreselor pe linia îndeplinirii criteriilor de aderare, Guvernul va urmãri recuperarea decalajului care separa România de statele candidate care au început negocierile de aderare în anul 1998.

2. Mecanismul institutional intern pentru pregãtire şi negocieri
Între modernizarea României şi preluarea graduala dar susţinutã a acquisului şi politicilor comunitare nu numai ca nu exista paralelisme sau contradictii, ci exista o identitate. Din acest motiv exista şi o legatura indisolubila între pregãtirea pentru aderare şi funcţionarea normalã a tuturor proceselor orizontale din administraţia publica centrala şi din economie.
Începerea iminenta a procesului de evaluare bilaterala a capitolelor pentru negocieri şi densitatea acestuia impun imbinarea organicã a acţiunii externe cu coordonarea procesului intern de pregãtire. Totodatã schimbãrile instituţionale trebuie astfel întreprinse încât sa nu pericliteze stabilitatea şi continuitatea procesului, precum şi integritatea experienţei acumulate pana în prezent.
Guvernul va avea ca prioritate imediata punerea în funcţiune a mecanismului institutional intern pentru asigurarea coerentei demersurilor de politica externa cu mãsurile de politica interna pe linia adoptãrii şi aplicãrii acquisului comunitar, a reformei, macrostabilizarii şi relansarii economice, a reformei şi consolidãrii capacitãţii administrative şi instituţionale a societãţii româneşti.
Se vor realiza adaptarile instituţionale pentru includerea Departamentului pentru Integrare Europeanã în structura Ministerului Afacerilor Externe şi se va modifica în mod corespunzãtor structura Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeanã. Comitetul va trebui sa se întruneascã în plen cu o periodicitate mai redusã şi sa îşi desfãşoare activitatea, în special, pe grupe de lucru corespunzãtoare problematicii intersectoriale. Relevanta şi asumarea politica a prioritatilor vor fi asigurate prin formarea unui consiliu executiv format din miniştri responsabili pentru procese orizontale.
Guvernul va crea echipa nationala pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeanã şi Secretariatul pentru coordonarea procesului de negocieri şi pregãtire pentru aderare şi va accelera pregatirile pentru intrarea în funcţiune a Unitãţii de traduceri a acquisului comunitar, prin coordonarea Institutului European de cãtre Ministerul Afacerilor Externe.
În perspectiva noilor obiective impuse de începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeanã, se va consolida Misiunea permanenta a României pe lângã Uniunea Europeanã.
Relaţia dintre executiv şi comisiile specializate ale Parlamentului, în scopul îndeplinirii prioritatilor integrãrii europene, va fi perfectionata prin realizarea unor legãturi şi fluxuri informationale permanente care sa asigure susţinerea şi accelerarea laturii legislative a preluãrii acquisului comunitar.
Momentul actual, de deschidere a negocierilor de aderare, impune dezvoltarea rolului strategic al compartimentelor pentru integrare europeanã din ministere. Astfel, compartimentele pentru integrare europeanã vor fi subordonate direct conducãtorilor instituţiilor, prin respectarea efectivã a Hotãrârii Guvernului nr. 140/1995, fiind totodatã încadrate cu personal corespunzãtor ca numãr şi calitate.
Consiliul Legislativ va fi sprijinit sa îşi asume efectiv funcţia de verificare a compatibilitatii proiectelor de acte normative cu reglementãrile comunitare. Notele de fundamentare şi expunerile de motive ale fiecãrui proiect de act normativ vor trebui sa se refere explicit la actele normative comunitare transpuse, iar avizele Consiliului Legislativ ar trebui sa evalueze gradul de compatibilitate atins. Guvernul va urmãri cu rigoare modul în care se aplica noile reglementãri.
Procesul de pregãtire a aderãrii şi de armonizare a legislaţiei va fi mai bine fundamentat - cu sprijinul activ al Institutului European - prin elaborarea de studii sectoriale de impact şi luarea acestora în considerare, prin formarea continua a funcţionarilor publici pentru a se adapta exigenţelor aderãrii şi prin traducerea legislaţiei româneşti şi comunitare.
Capacitatea de reflectie şi acţiune strategica astfel dezvoltata trebuie sa serveascã alocãrii judicioase a resurselor bugetare proprii, în corelare cu îmbunãtãţirea capacitãţii de absorbţie a fondurilor comunitare prestructurale, în vederea atingerii obiectivelor majore ale modernizãrii României pentru aderarea la Uniunea Europeanã.
Pregatirile pentru aderare vor fi valorificate printr-o riguroasã organizare şi coordonare a negocierilor, prin formarea şi întãrirea grupurilor sectoriale de lucru şi prin constituirea unitãţii centrale de negocieri, sub autoritatea politica a ministrului de externe.
Se vor evita interferentele, suprapunerile şi paralelismele, care afecteazã eficienta şi fluiditatea procesului de aderare.
Adaptarile pe linia mecanismului institutional intern de pregãtire şi negocieri de aderare vor fi efectuate în limita de timp impusa de termenul anuntat pentru lansarea Conferintei interguvernamentale pentru începerea negocierilor de aderare, respectiv la 14 februarie 2000, şi de necesitatea de a se elabora mandatele de negociere la capitolele vizate pentru începerea procesului de negocieri.

3. Obiectivele pentru anul 2000 în procesul de pregãtire pentru aderarea României la Uniunea Europeanã
. Reluarea exerciţiului de screening al acquisului comunitar în anul 2000 la toate cele 31 de capitole de acquis comunitar, inclusiv la cel adoptat în cursul anului 1999. De asemenea, se va accelera procesul de elaborare a documentelor de poziţie, având în vedere intenţia celor doua Preşedinţii ale Consiliului Uniunii Europene de a deschide în anul 2000, 12-16 capitole de negociere cu România.
. Elaborarea unei strategii economice pe termen mediu, care sa asigure corelarea celorlalte documente de dezvoltare (Planul naţional de adoptare a acquisului comunitar, Planul naţional de dezvoltare, Planul naţional de dezvoltare ruralã)
. Adoptarea cadrului juridic, administrativ şi bugetar necesar în vederea programãrii şi gestionãrii programelor PHARE, ISPA (infrastructura şi mediu) şi SAPARD (agricultura şi dezvoltare ruralã), inclusiv prin introducerea evaluãrilor de impact ecologic şi a unor norme relative la achiziţiile publice compatibile cu cele ale Uniunii Europene pentru proiecte cofinantate de Fondurile comunitare; înfiinţarea unei agenţii de plati functionale pentru SAPARD
. Realizarea prioritatilor din Parteneriatul pentru aderare, reactualizat pe baza Raportului anual al Comisie Europene din luna octombrie 1999
. Adoptarea mãsurilor necesare pentru favorizarea deciziei Uniunii Europene de anulare a regimului restrictiv de circulaţie a cetãţenilor romani în spaţiul Uniunii Europene (întãrirea controlului la frontiera, negocierea de acorduri bilaterale cu statele vecine privind regimul frontierei, alinierea la legislaţia şi la practica Uniunii Europene în materie de vize)
. Participarea la procesul de dialog, consultare şi cooperare cu Uniunea Europeanã în domeniul operaţiunilor de gestionare a crizelor, care vor fi conduse de Uniunea Europeanã. Pregãtirea în continuare pentru participarea la operaţiunile "de tip Petersberg" şi la activitãţile mecanismelor şi organismelor din cadrul Uniunii Europei Occidentale, conform statutului României de stat partener asociat al Uniunii Europei Occidentale
. Alinierea poziţiilor de politica externa ale României la poziţiile comune ale Uniunii Europene din domeniul PESC.
. Urmãrirea desfãşurãrii dezbaterilor din cadrul Conferintei interguvernamentale din anul 2000 având ca tema reforma institutionala a Uniunii Europene şi participarea la informarile şi schimbul de vederi pe aceasta tema dintre Uniunea Europeanã şi statele candidate.

-----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Parlamentul Romaniei, HOTARARE nr. 57 din 21 decembrie 1999

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"