În temeiul art. 107 din Constituţie, al <>art. 42 alin. 2 lit. b) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, al <>art. 7 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 655/2001 , al <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 645/2002 , şi al art. 81 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin <>Legea nr. 20/1993 , Guvernul României adopta prezenta hotãrâre. ART. 1 Prezenta hotãrâre are ca scop stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere. ART. 2 În înţelesul prezentei hotãrâri, definiţiile termenilor folosiţi sunt prevãzute în anexa nr. 1. ART. 3 (1) Prevederile prezentei hotãrâri se aplica instalaţiilor de ardere a cãror putere termica nominalã este egala cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalaţii mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat. (2) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplica instalaţiilor mari de ardere care utilizeazã în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt: a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reincalzirea sau încãlzirea directa, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, ca de exemplu: cuptoare de reincalzire şi cuptoare pentru tratamente termice; b) instalaţii de postardere, ca de exemplu instalaţiile de epurare a gazelor reziduale şi care nu funcţioneazã ca instalaţii de ardere independente; c) instalaţii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitica; d) instalaţii de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf; e) reactoare utilizate în industria chimica; f) baterii de cocs; g) caupere; h) orice instalatie utilizata pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave; i) turbine cu gaze utilizate pe platforme maritime; j) turbine cu gaze în funcţiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de cãtre autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului, în conformitate cu legislaţia în vigoare, înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca acestea sa fie puse în funcţiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fãrã a incalca prevederile art. 12 alin. (1) şi ale anexei nr. 2 secţiunile A şi B. (3) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplica instalaţiilor acţionate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzina sau cu carburant gazos. ART. 4 Dacã doua sau mai multe instalaţii mari de ardere de tipurile II şi III, distincte, sunt montate astfel încât, luând în considerare factorii tehnici şi economici, gazele lor reziduale sa poatã fi evacuate, cu avizul autoritãţilor publice competente pentru protecţia mediului, printr-un cos comun, combinatia formatã din astfel de instalaţii este consideratã o singura instalatie. ART. 5 (1) Funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II este permisã, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei şi prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, dacã se încadreazã în una dintre urmãtoarele condiţii: a) respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A; b) sunt incluse în Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, prevãzut la art. 7 alin. (1); c) le sunt aplicabile şi respecta prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 şi 13, dupã caz. (2) Instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II pot fi exceptate de la prevederile alin. (1) în cazul în care titularul activitãţii unei astfel de instalaţii se angajeazã printr-o declaraţie scrisã, prezentatã autoritãţii publice competente pentru protecţia mediului, cel mai târziu pana la 30 iunie 2004, sa nu exploateze instalatia mai mult de 20.000 ore în perioada cuprinsã între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2015. (3) În situaţia prevãzutã la alin. (2) titularul activitãţii are obligaţia de a prezenta anual autoritãţii competente pentru protecţia mediului un raport cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere de tipurile I şi II. ART. 6 (1) Titularii activitãţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, care nu respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, elaboreazã, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, propuneri de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii acestor valori limita de emisie, dupã cum urmeazã: a) pana la data de 1 ianuarie 2012, pentru instalaţiile mari de ardere de tip I; b) pana la data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II. (2) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi cuprind termenele şi modalitãţile de implementare. (3) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se negociaza şi se aproba ca parte a programelor pentru conformare prevãzute de <>art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 645/2002 . (4) Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri. ART. 7 (1) În termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, pe baza programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevãzute la art. 6, se elaboreazã Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, denumit în continuare Program naţional, care se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice. (2) Programul naţional trebuie sa asigure o reducere a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi pana la nivelurile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi care ar fi fost obţinute prin aplicarea valorilor limita de emisie, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, instalaţiilor mari de ardere aflate în exploatare în anul 2000. În Programul naţional sunt incluse şi instalaţiile mari de ardere care au constituit în anul 2000 obiectul unui program pentru conformare în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosfera, aprobat de cãtre autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului. (3) Stabilirea nivelurilor de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute la alin. (2), se face în funcţie de durata de exploatare anuala realã a fiecãrei instalaţii, de tipul combustibilului utilizat şi de puterea termica a instalaţiei, calculate pentru perioada 1996-2000 inclusiv. (4) Programul naţional conţine obiective, mãsuri şi termenele de realizare a acestora, precum şi mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor şi mãsurilor propuse, cu respectarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 655/2001 , şi ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 645/2002 . (5) Programul naţional stabileşte etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, precum şi procedurile de implementare. (6) Reducerile de emisii rezultate în urma aplicãrii Programului naţional se raporteazã la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente anului 1980. (7) În cursul realizãrii Programului naţional determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. (8) Ca urmare a închiderii unei instalaţii mari de ardere care este inclusã în Programul naţional nu este permisã creşterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi la celelalte instalaţii mari de ardere care fac obiectul acestui program. ART. 8 În situaţia în care o schimbare substantiala şi neasteptata în cererea de energie, în disponibilitatea anumitor combustibili sau în funcţionarea anumitor instalaţii de producţie creeazã dificultãţi tehnice importante în realizarea prevederilor Programului naţional, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autoritãţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autoritãţii publice centrale pentru administraţie publica, acorda derogãri privind valorile maxime ale emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II şi/sau termenele calendaristice de reducere progresiva a acestora. ART. 9 Proiectarea, executarea şi/sau punerea în funcţiune a unei instalaţii mari de ardere de tip III se fac cu respectarea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. ART. 10 (1) Prin derogare de la prevederile anexei nr. 3, instalaţiilor mari de ardere cu putere termica nominalã egala cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilã, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare limita de 800 mg/Nmc, cu condiţia ca durata de utilizare anuala a acestora, calculatã ca medie pe o perioada de 5 ani, sa nu depãşeascã urmãtoarele valori: a) 2.000 ore, pana la 31 decembrie 2015; b) 1.500 ore, începând de la 1 ianuarie 2016. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica instalaţiilor mari de ardere de tip III pentru care autorizaţia integrata de mediu se acorda în condiţiile prevederilor art. 9. ART. 11 În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III sau în cazul instalaţiilor de ardere a cãror putere termica nominalã este marita cu cel puţin 50 MW, titularii activitãţii au obligaţia de a examina oportunitatea tehnica şi economicã a aplicãrii producţiei combinate de energie electrica şi termica. În cazul în care aceasta oportunitate este confirmatã şi corespunde cererii de energie, opţiunea dezvoltãrii unor astfel de instalaţii este prioritara. ART. 12 (1) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 9, trebuie sa cuprindã proceduri referitoare la situaţiile de funcţionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (2) În cazul functionarii necorespunzãtoare sau al întreruperii functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor titularul activitãţii are urmãtoarele obligaţii: a) sa reducã sau sa sisteze funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacã revenirea la funcţionarea normalã nu este posibila în 24 de ore, sau sa utilizeze combustibili mai puţin poluanti; b) sa informeze în cel mai scurt timp autoritatea publica teritorialã pentru protecţia mediului; c) sa ia mãsurile necesare ca durata cumulatã de funcţionare fãrã echipament de reducere a emisiilor sa nu depãşeascã 120 de ore anual. (3) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autoritãţii publice teritoriale pentru protecţia mediului, acorda derogãri de la limitele de timp prevãzute la alin. (2) lit. a) şi c) în urmãtoarele cazuri: a) dacã exista o necesitate imperioasa de menţinere a furnizarii de energie; b) dacã înlocuirea instalaţiei mari de ardere oprite pentru o perioada limitatã de timp nu se poate face decât cu o alta instalatie, a carei funcţionare prezintã riscul creşterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. (4) La propunerea autoritãţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autoritãţii publice centrale pentru administraţie publica, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului suspenda pe o durata de maximum 6 luni obligaţia titularului activitãţii de a respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut redus de sulf, datoritã întreruperii aprovizionarii acestui combustibil, ca urmare a unei situaţii de criza grava. (5) În cazul în care o instalatie mare de ardere care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos trebuie sa recurgã, în mod excepţional şi numai pentru o perioada de maximum 10 zile, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentarii cu acest combustibil gazos, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autoritãţii teritoriale pentru protecţia mediului, poate acorda titularului activitãţii o derogare de la obligaţia de a se conformã cu valorile limita la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, chiar dacã nu exista o necesitate imperioasa de a menţine furnizarea energiei. ART. 13 Stabilirea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în cazul instalaţiilor mari de ardere echipate cu focar mixt, se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 8. ART. 14 (1) În cazul maririi puterii termice a unei instalaţii de ardere cu cel puţin 50 MW, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, aplicabile noii pãrţi a instalaţiei, se determina în funcţie de puterea termica a întregii instalaţii. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica instalaţiilor prevãzute în anexa nr. 8 pct. 2 şi 3. (3) În cazul modificãrii substanţiale a unei instalaţii mari de ardere, asa cum este definitã în anexa nr. 2 din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 645/2002 , aceasta trebuie sa respecte valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. ART. 15 (1) Evacuarea gazelor reziduale de la instalaţiile mari de ardere se efectueazã în mod controlat, prin intermediul unui cos. (2) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea dispoziţiilor legale, stabilesc condiţiile de evacuare a gazelor reziduale. (3) Autoritatea publica teritorialã pentru protecţia mediului verifica, în mod special, ca înãlţimea cosului sa asigure condiţiile de evacuare a gazelor reziduale fãrã sa afecteze sãnãtatea populaţiei şi mediul. ART. 16 În cazul proiectãrii, executãrii şi/sau punerii în funcţiune a unor instalaţii mari de ardere care pot avea efecte importante asupra mediului altor state, autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului comunica şi pune la dispoziţie informaţiile necesare, în conformitate cu prevederile <>art. 13 din Hotãrârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri. ART. 17 Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere se realizeazã de cãtre titularul activitãţii în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A. ART. 18 Titularul activitãţii are obligaţia de a informa autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor mãsurãtorilor continue, mãsurãtorilor discontinue, controlului echipamentelor de mãsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, în scopul evaluãrii conformarii cu programul de conformare, acordul sau autorizaţia integrata de mediu şi cu Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere. ART. 19 (1) În cazul efectuãrii mãsurãtorilor continue la instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, se considera a fi respectate dacã rezultatele acestor mãsurãtori efectuate pentru orele de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc toate condiţiile urmãtoare: a) nici una dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depãşeşte valorile limita de emisie corespunzãtoare; b) 97% din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf şi pulberi nu depãşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzãtoare; c) 95% din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depãşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzãtoare. (2) În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III, supuse prevederilor art. 9, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente orelor de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacã îndeplinesc urmãtoarele doua condiţii: a) nici o valoare medie zilnica validatã pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu este superioarã valorilor limita de emisie corespunzãtoare prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B; b) 95% din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depãşesc cu 200% valorile limita de emisie corespunzãtoare, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, în cursul unui an calendaristic. (3) În cazul efectuãrii mãsurãtorilor discontinue sau a altor proceduri adecvate de determinare, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7, se considera ca fiind respectate dacã rezultatele fiecãrei serii de mãsurãtori sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autoritãţile competente pentru protecţia mediului nu depãşesc aceste valori limita de emisie. (4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se determina în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A pct. 5. ART. 20 Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi concentratiile acestor poluanti în gazele reziduale se calculeazã cu respectarea prevederilor art. 17, 18 şi 19. ART. 21 (1) Autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului împreunã cu autoritatea publica centrala pentru industrie şi resurse şi/sau autoritatea publica centrala pentru administraţie publica pot elabora cerinţe mai stricte decât cele prevãzute în prezenta hotãrâre în urmãtoarele situaţii: a) atunci când se constata ca în anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul tarii se impune respectarea unor valori limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi mai stricte decât cele prevãzute de prezenta hotãrâre; b) atunci când se impune stabilirea unor valori limita de emisie şi pentru alţi poluanti proveniţi din instalaţiile mari de ardere, precum şi a unor condiţii suplimentare fata de prevederile prezentei hotãrâri; c) atunci când este necesarã adaptarea condiţiilor de exploatare a acestor instalaţii la progresul tehnic. (2) Cerinţele prevãzute la alin. (1) se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi/sau al ministrului administraţiei publice. ART. 22 (1) În cazul în care valorile limita ale emisiilor de dioxid de sulf, prevãzute în anexa nr. 3 secţiunea A, nu pot fi respectate de instalaţiile mari de ardere de tip II care utilizeazã combustibil solid indigen, altul decât lignit, doar prin aplicarea unei tehnologii excesiv de costisitoare, datoritã caracteristicilor particulare ale combustibilului, se autorizeaza funcţionarea acestor instalaţii pana la 1 ianuarie 2008 numai în condiţiile realizãrii valorilor ratei de desulfurare stabilite în anexa nr. 9 secţiunea A. (2) Pana la 1 ianuarie 2008 autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului poate autoriza funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tip II care utilizeazã drept combustibil lignit indigen, în condiţiile depãşirii valorilor limita ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, dacã, prin aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu necesita costuri excesive, titularul activitãţii demonstreaza ca apar dificultãţi majore în respectarea acestor valori limita de emisie, datorate caracteristicilor lignitului, şi se face dovada ca lignitul indigen este o sursa esenţialã de combustibil pentru aceste instalaţii. (3) În cazul prevãzut la alin. (1) se considera ca valoarea gradului de desulfurare este respectata dacã evaluarea mãsurãtorilor efectuate în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 secţiunea B indica faptul ca toate valorile medii lunare calendaristice sau toate valorile medii pe 30 de zile consecutive ale emisiilor de dioxid de sulf respecta valoarea impusa pentru rata de desulfurare. Perioadele de funcţionare aferente pornirii/opririi instalaţiei, precum şi cele la care se face referire în art. 12 sunt exceptate. ART. 23 (1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se organizeazã, în cadrul autoritãţii publice centrale şi al celor teritoriale pentru protecţia mediului, secretariate tehnice pentru controlul activitãţilor instalaţiilor mari de ardere. (2) Organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic se aproba prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. ART. 24 (1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) obligaţia titularilor activitãţii de a prezenta anual autoritãţii competente pentru protecţia mediului raportul cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere, prevãzutã la art. 5 alin. (3); b) obligaţia titularilor activitãţii de a elabora, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, propunerile de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cuprinse în anexele nr. 3-7 secţiunea A, prevãzutã la art. 6 alin. (1); c) obligaţia titularilor activitãţii de a informa în cel mai scurt timp autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului asupra situatiior de funcţionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor, prevãzutã la art. 12 alin. (2) lit. b). (2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere cu o putere termica nominalã egala cu sau mai mare de 400 MW, prevãzute la art. 10 alin. (1); b) obligaţia titularilor activitãţii, menţionatã la art. 18, constând în informarea autoritãţilor competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor mãsurãtorilor continue, mãsurãtorilor discontinue, controlului echipamentelor de mãsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi; c) obligaţia titularilor activitãţii, menţionatã la art. 12 alin. (2) lit. a), de a reduce sau de a sista funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacã revenirea la funcţionarea normalã nu este posibila în 24 de ore, sau de a utiliza combustibili mai puţin poluanti în situaţiile de funcţionare necorespunzãtoare ori de întrerupere a functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor; d) obligaţia titularilor activitãţii, menţionatã la art. 12 alin. (2) lit. c), de a asigura ca durata cumulatã de funcţionare fãrã echipament de reducere a emisiilor nu depãşeşte în nici un caz 120 de ore anual, în situaţiile de funcţionare necorespunzãtoare sau de întrerupere a functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (3) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda de la 200.000.000 lei la 300.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevãzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9; b) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere de tip I, prevãzute la art. 5 alin. (1); c) evacuarea controlatã, prin cos, a gazelor reziduale provenite de la instalaţiile mari de ardere, conform prevederilor art. 15 alin. (1); d) reducerea progresiva a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, în conformitate cu Programul naţional prevãzut la art. 7; e) realizarea activitãţilor de monitorizare conform prevederilor anexei nr. 2. (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul autoritãţilor publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului. (5) Prevederile referitoare la contravenţii, prevãzute la alin. (1), (2), (3) şi (4), se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. ART. 25 Anexele nr. 1-9 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemneazã:
────────────────
Ministrul apelor
şi protecţiei mediului,
Petru Lificiu
p. Ministrul industriei
şi resurselor,
Mihai Berinde,
secretar de stat
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmanca
p. Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Bucureşti, 17 mai 2003.
Nr. 541.
ANEXA 1
DEFINIŢII
1. emisie - evacuarea în aer a substanţelor provenite de la instalaţiile de ardere;
2. gaze reziduale - evacuari în stare gazoasa, care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul volumetric se exprima în mc/h la temperatura şi presiunea standard (273 K, 101,3 kPa), corectat cu presiunea parţialã a vaporilor de apa; unitatea de mãsura a debitului volumetric se noteaza Nmc/h;
3. valoarea limita de emisie - cantitatea admisibilã a unei substanţe continuta în gazele reziduale provenite din instalatia de ardere, care poate fi evacuata în aer într-o perioada de timp data; se calculeazã ca masa de substanta raportatã la volumul de gaze reziduale, considerând conţinutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul combustibililor lichizi sau gazosi, de 6% în volum, în cazul combustibililor solizi, şi de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se exprima în mg/Nmc;
4. rata de desulfurare - raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisã în aer din instalatia de ardere, într-o perioada de timp data, şi cantitatea de sulf continuta în combustibilul utilizat în instalatia de ardere, în aceeaşi perioada de timp;
5. titularul activitãţii - orice persoana fizica sau juridicã ce exploateazã sau controleazã instalatia mare de ardere ori care este delegatã cu putere economicã decisiva în ceea ce priveşte funcţionarea acesteia;
6. combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos cu care se alimenteazã instalatia mare de ardere, cu excepţia deşeurilor a cãror ardere este reglementatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;
7. combustibil determinant - combustibilul care are cea mai ridicatã valoare limita de emisie dintre toţi combustibilii utilizaţi într-o instalatie mare de ardere, la un moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre aceşti combustibili au aceeaşi valoare limita de emisie, combustibilul care are puterea termica nominalã cea mai ridicatã;
8. instalatie mare de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidati în scopul utilizãrii energiei termice astfel produse, a cãrui putere termica nominalã este egala cu sau mai mare de 50 MW;
9. instalatie mare de ardere de tip I - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordatã o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare înaintea datei de 1 iulie 1987;
10. instalatie mare de ardere de tip II - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordatã o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizata sau supusã procedurii de autorizare de cãtre autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului în perioada 1 iulie 1987 şi pana la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, cu condiţia ca aceasta instalatie sa fie pusã în funcţiune pana la 27 noiembrie 2003;
11. instalatie mare de ardere de tip III - orice instalatie mare de ardere supusã procedurii complete de autorizare integrata de cãtre autoritatea competenta pentru protecţia mediului, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri;
12. focar mixt - orice instalatie de ardere care poate fi alimentata simultan sau alternativ cu doua ori mai multe tipuri de combustibil;
13. biomasa - produs compus parţial sau în totalitate dintr-o materie vegetala agricolã ori forestierã, ce poate fi utilizata drept combustibil cu scopul recuperãrii conţinutului energetic, precum şi urmãtoarele deşeuri utilizate drept combustibil:
a) deşeuri vegetale, agricole sau forestiere;
b) deşeuri vegetale din sectorul industrial de prelucrare a produselor alimentare, dacã energia termica rezultatã din procesul de ardere este valorificatã;
c) deşeuri vegetale fibroase din producţia de paste celulozice naturale şi din producţia de hârtie fabricata din pasta celulozica, dacã acestea sunt incinerate la locul de fabricaţie şi dacã energia produsã de instalatia de incinerare este valorificatã;
d) deşeuri de pluta;
e) deşeuri de lemn, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenati sau metale grele, în urma aplicãrii unui tratament de protecţie ori de conservare a lemnului, şi care includ în mod special deşeurile provenite din construcţii sau demolãri;
14. turbina cu gaze - orice masina rotativa ce converteste energia termica în lucru mecanic, constând în principal dintr-un compresor, o camera de ardere şi turbina cu gaze propriu-zisa.
ANEXA 2
METODE DE MĂSURARE
a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi
SECŢIUNEA A
Proceduri pentru masurarea şi evaluarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere
1. Pana la data de 27 noiembrie 2004:
a) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominalã mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotãrâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se monitorizeazã în flux continuu.
b) Prin derogare de la prevederile lit. a), se pot utiliza, cu aprobarea autoritãţii publice competente pentru protecţia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf şi a pulberilor, dacã acestea permit obţinerea concentratiilor poluantilor mentionati.
c) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominalã cuprinsã între 50 şi 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotãrâre, autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului decide asupra necesitãţii solicitãrii mãsurãtorilor continue.
d) În cazul nesolicitarii mãsurãtorilor continue, se utilizeazã cu o frecventa regulatã, cu aprobarea autoritãţii publice competente pentru protecţia mediului, mãsurãtori discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aflate în gazele reziduale.
2. a) De la data de 27 noiembrie 2004, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II, şi de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, pentru instalaţiile mari de ardere de tip III, se efectueazã mãsurãtori continue ale concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din gazele reziduale ale fiecãrei instalaţii menţionate, având o putere termica nominalã egala cu sau mai mare de 100 MW.
b) Nu se solicita mãsurãtori continue în urmãtoarele cazuri:
● pentru instalaţiile mari de ardere a cãror durata de viata este mai mica de 10.000 de ore de funcţionare;
● pentru emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele cu gaze;
● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la turbinele cu gaze sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu deţin echipamente de desulfurare;
● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la boilere care utilizeazã în procesul de ardere biomasa, cu condiţia ca titularul activitãţii sa justifice din punct de vedere tehnic ca emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limita de emisie stabilite.
c) În cazul nesolicitarii mãsurãtorilor continue, autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului cere efectuarea mãsurãtorilor discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, verificate şi aprobate de aceasta, care conduc la evaluarea cantitãţilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu o frecventa de cel puţin o data la 6 luni.
d) Procedurile de determinare prevãzute la lit. c) trebuie sa fie în concordanta cu standardele CEN.
e) În cazul în care standardele CEN nu sunt disponibile, se utilizeazã standardele ISO sau standarde naţionale, cu condiţia asigurãrii unor date de calitate ştiinţificã echivalenta.
3. Autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului trebuie informate asupra schimbãrilor substanţiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum şi asupra modului de funcţionare a instalaţiei.
Autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului decide dacã obligaţiile de monitorizare prevãzute la pct. 2 se pot menţine sau dacã este necesarã o adaptare a acestora.
4. a) Mãsurãtorile continue realizate în conformitate cu pct. 2 includ parametri relevanti în procesul de funcţionare a instalaţiei mari de ardere, pentru conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apa. Mãsurarea continua a conţinutului de vapori de apa din gazele reziduale nu este necesarã dacã proba de gaz rezidual este uscata înainte ca aceasta sa fie analizata.
b) Mãsurãtorile reprezentative ale poluantilor relevanti din punct de vedere al prelucrãrii şi analizei lor, ale parametrilor de proces, precum şi calibrarea sistemelor automate de mãsura folosind metode de referinta se realizeazã în conformitate cu prevederile standardelor CEN referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi.
c) În cazul în care standardele CEN referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu sunt disponibile, se utilizeazã standarde ISO sau standarde naţionale referitoare la mãsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu condiţia asigurãrii unei exactitati echivalente.
d) Sistemele de mãsurare continua se supun anual controlului utilizând mãsurãtori paralele prin metode de referinta.
5. a) Valorile pentru intervalele de siguranta 95% ale rezultatului unei singure mãsurãtori nu trebuie sa depãşeascã urmãtoarele procente din valoarea limita a emisiilor:
SO(2) - 20%;
NO(x) - 20%;
Pulberi - 30%.
b) Valorile medii orare şi zilnice validate trebuie determinate din valorile orare medii validate dupã ce s-a scãzut valoarea intervalului de siguranta corespunzãtor, prevãzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare dintr-o zi sunt invalidate datoritã functionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de mãsurare continua, mãsurãtorile din aceasta zi sunt invalidate.
c) Dacã mãsurãtorile aferente unui numãr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datoritã functionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de mãsurare, autoritatea publica competenta pentru protecţia mediului cere titularului activitãţii luarea mãsurilor adecvate pentru îmbunãtãţirea siguranţei sistemului de monitorizare continua.
SECŢIUNEA B
Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere
1. Titularii activitãţilor instalaţiilor mari de ardere comunica autoritãţilor publice competente pentru protecţia mediului valorile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile II şi III, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.
2. În cazul utilizãrii monitorizarii continue, titularul activitãţii insumeaza separat, pentru fiecare poluant, masa poluantului emis în fiecare zi, în funcţie de debitul volumetric al gazelor reziduale.
3. În cazul în care nu este utilizata monitorizarea continua, titularul activitãţii instalaţiei mari de ardere efectueazã estimari ale emisiilor totale anuale conform secţiunii A pct. 1, în vederea respectãrii obligaţiilor fata de autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului.
4. Începând cu anul 2004 şi pentru fiecare an urmãtor, autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului elaboreazã pe baza raportarii valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, transmise de cãtre titularii activitãţilor, inventarul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere.
5. În cazul deţinerii pe acelaşi amplasament a mai multor instalaţii mari de ardere, de cãtre un singur titular de activitate, acestuia îi revine obligaţia de a transmite autoritãţii publice competente pentru protecţia mediului urmãtoarele date:
a) emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi (particule totale în suspensie);
b) puterea termica totalã anuala, evidenţiatã pe fiecare categorie de combustibil utilizat (biomasa, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alţi combustibili gazosi), calculatã ca produs între puterile calorifice inferioare aferente fiecãrei categorii de combustibil menţionat şi debitele utilizate de combustibili.
6. O data la 3 ani, în termen de 12 luni de la terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului întocmesc o sinteza a rezultatelor inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere, realizat pentru fiecare instalatie, evidentiindu-se în mod separat emisiile din rafinarii.
Titularii activitãţilor sunt obligaţi sa punã la dispoziţie autoritãţilor publice competente pentru protecţia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, pentru fiecare instalatie.
7. Începând cu 1 ianuarie 2008 şi pentru fiecare an urmãtor, autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului elaboreazã pe baza rapoartelor prevãzute la art. 5 alin. (3) din hotãrâre, transmise de cãtre titularii activitãţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, inventarul naţional al orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rãmânerea în exploatare a acestor instalaţii.
SECŢIUNEA C
Determinarea emisiilor totale anuale provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II în anul 2003
1. Autoritãţile publice competente pentru protecţia mediului elaboreazã în cursul anului 2003 un inventar complet al emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot, dupã cum urmeazã:
a) pentru fiecare instalatie, în cazul instalaţiilor mari de ardere a cãror putere termica nominalã este mai mare de 300 MW şi pentru instalaţiile mari de ardere din rafinarii;
b) global, în cazul celorlalte instalaţii mari de ardere.
2. Metodologia utilizata pentru aceste inventare trebuie sa fie compatibila cu cea folositã pentru determinarea emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot din instalaţiile de ardere în anul de referinta 1980.
ANEXA 3
VALORILE LIMITA DE EMISIE
pentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere,
în cazul utilizãrii combustibililor solizi
SECŢIUNEA A
Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:
─────────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru SO(2) (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────
50 ≤ P < 100 2000
─────────────────────────────────────────────────────────────────
100 ≤ P < 500 2400-4P*)
─────────────────────────────────────────────────────────────────
P ≥ 500 400
─────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────
*) P reprezintã puterea termica.
În situaţia în care valorile limita de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se aplica urmãtoarele rate de desulfulare:
─────────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) (MWt) Rata de desulfurare (%)
─────────────────────────────────────────────────────────────────
P ≤ 100 60
─────────────────────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤ 300 75
─────────────────────────────────────────────────────────────────
P > 300 90
─────────────────────────────────────────────────────────────────
minim 94
P > 500 sau
minim 92*)
─────────────────────────────────────────────────────────────────
─────────
*) Pentru instalaţiile mari de ardere prevãzute cu echipamente de desulfurare sau de injectare a varului, montate înainte de 1 ianuarie 2001.
SECŢIUNEA B
Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9, cu excepţia turbinelor de gaz, sunt:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru SO(2) (mg/Nmc)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biomasa 50 ≤ P < 100 200
────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤ 300 200
────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Cazul general al 50 ≤ P < 100 850
utilizãrii ────────────────────────────────────────────────
unui combustibil solid 100 < P ≤ 300 200
────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) Valorile limita Rata
(MWt) de emisie de desulfurare
pentru SO(2) (mg/Nmc) (%)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
P≤300 300 ≥92
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
P≥300 400 ≥95
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru SO(2) (mg/Nmc)
──────────────────────────────────────────────────────────────
50 ≤ P ≤ 300 1700
──────────────────────────────────────────────────────────────
300 < P < 500 3650-6,5 P
──────────────────────────────────────────────────────────────
P ≥ 500 400
──────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru SO(2) (mg/Nmc)
──────────────────────────────────────────────────────────────
50 ≤ P ≤100 850
──────────────────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤300 400-200*)
──────────────────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
──────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────
*) Descrestere liniara 500-P.
ANEXA 5
VALORILE LIMITA DE EMISIE
pentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere,
în cazul utilizãrii combustibililor gazosi
SECŢIUNEA A
Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:
──────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil gazos Valorile limita de emisie
pentru SO(2) (mg/Nmc)
──────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil gazos în general 35
──────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz lichefiat 5
──────────────────────────────────────────────────────────────
> Gaz cu putere calorifica
mica, provenit din gazeificarea
reziduurilor din rafinarii sau 800
din cuptoarele de cocs
> Gaz de furnal cu putere
calorifica mica
──────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil gazos Valorile limita de emisie
pentru SO(2) (mg/Nmc)
──────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil gazos în general 35
──────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz lichefiat 5
──────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz cu putere calorifica mica, 400
provenit din cuptor de cocs
──────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz cu putere calorifica mica, 200
provenit din gazele de furnal
──────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru NO(x) (mg/Nmc)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Solid 50-500 600
───────────────────────────────────────────────
> 500 500*1),*2)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Solid (valori limita de 50-500 600
emisie aplicabile de la ───────────────────────────────────────────────
data de 1 ianuarie 2016) >500 200
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Lichid 50-500 450
───────────────────────────────────────────────
> 500 400
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gazos 50-500 300
───────────────────────────────────────────────
>500 200
────────────────────────────────────────────────────────────────────────
─────────────
*1) Pana la 31 decembrie 2015 valoarea limita de emisie este de 600 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, cu o putere termica mai mare de 500 MW, a cãror utilizare anuala (calculatã ca medie pe o perioada de 5 ani) nu depãşeşte 2.000 de ore, începând cu anul 2008.
Valoarea limita de emisie este de 450 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, cu o putere termica mai mare de 500 MW, a cãror utilizare anuala (calculatã ca medie pe o perioada de 5 ani) nu depãşeşte 1.500 de ore, începând cu 1 ianuarie 2016.
*2) Pana la 1 ianuarie 2018 instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, care au funcţionat în cele 12 luni ce au precedat datei de 1 ianuarie 2001 şi care, dupã aceasta data, îşi continua funcţionarea, utilizând combustibil solid cu un conţinut de compuşi organici volatili mai mic de 10%, trebuie sa respecte o valoare limita de emisie de 1.200 mg/Nmc.
SECŢIUNEA B
Valorile limita de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:
Pentru combustibili solizi (conţinut de O(2) de 6%)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru NO(x) (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Biomasa 50 ≤ P ≤ 100 400
─────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤ 300 300
─────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil solid în 50 ≤ P ≤ 100 400
general ─────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤ 300 200
─────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibili lichizi (conţinut de O(2) de 3%)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru NO(x) (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil lichid în 50 ≤ P ≤ 100 400
general ─────────────────────────────────────────────────
100 < P ≤ 300 200
─────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibili gazosi (conţinut de O(2) de 3%)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru NO(x) (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz natural 50 ≤ P ≤ 300 150
─────────────────────────────────────────────────
P > 300 100
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Alţi combustibili 50 ≤ P ≤ 300 200
gazosi ─────────────────────────────────────────────────
P > 300 200
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru NO(x) (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gaz natural*) P > 50 50**)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil lichid***) P > 50 120
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibili gazosi P > 50 120
(alţii decât gazul
natural)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────
*) Compozitia gazului natural este, în principal, constituitã din metan şi maximum 20% în volum gaze inerte şi alţi constituenti.
**) Dacã randamentul turbinei cu gaze este determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea limita de emisie pentru NO(x) este de 75 mg/Nmc, în cazurile:
- turbinelor cu gaze folosite în sisteme de cogenerare (sisteme de producere combinata a energiei electrice şi termice), având randamentul global al ciclului mai mare de 75%;
- turbinelor cu gaze utilizate în sisteme de cogenerare, având un randament mediu anual mai mare de 55%;
- turbinelor cu gaze utilizate pentru acţionari mecanice.
Pentru turbinele cu gaze care nu se încadreazã în nici una dintre categoriile de mai sus, dar care au un randament mai mare de 35%, determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea limita a emisiilor este: 50h/35, unde (h) este randamentul turbinei cu gaz, exprimat în procente (determinat pe baza condiţiilor ISO).
***) Valoarea limita de emisie nu se aplica turbinelor cu gaze care utilizeazã combustibil distilat uşor sau combustibil distilat mediu.
ANEXA 7
VALORILE LIMITA DE EMISIE
pentru pulberi, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
SECŢIUNEA A
Valorile limita de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, pentru combustibilii solizi, şi de 3% pentru combustibilii lichizi şi gazosi), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotãrâre, sunt:
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru pulberi (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Solid ≥ 500 50**)
─────────────────────────────────────────────────
< 500 100
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Lichid *) Toate instalaţiile 50
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gazos Toate instalaţiile 5 - ca regula
generalã
10 - pentru
gazele de furnal
50 - pentru
gazele provenite
din siderurgie,
care pot fi utilizate
în alte amplasamente
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────
*) Valoarea limita de 100 mg/Nmc este aplicatã instalaţiilor cu o putere termica mai mica de 500 MW, care utilizeazã combustibil lichid cu un conţinut de cenusa mai mare de 0,06%.
**) Valoarea limita de 100 mg/Nmc este aplicatã instalaţiilor reglementate prin art. 5 din hotãrâre, cu o putere termica egala cu sau mai mare de 500 MW, care utilizeazã combustibil solid care are o putere calorifica mai mica de 5.800 KJ/kg (putere calorifica inferioarã), cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, un conţinut combinat de umiditate şi cenusa mai mare de 60% în greutate şi cu un conţinut de oxizi de calciu mai mare de 10%.
SECŢIUNEA B
Valorile limita de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotãrâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Tipul de combustibil Puterea termica (P) Valorile limita de emisie
(MWt) pentru pulberi (mg/Nmc)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil solid 50 ≤ P ≤ 100 MW 50
(conţinut de O(2) de 6%) ───────────────────────────────────────────────
P > 100 MW 30
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
ombustibil lichid 50 ≤ P ≤ 100 MW 50
(conţinut de O(2) de 3%) ───────────────────────────────────────────────
P > 100 MW 30
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Combustibil lichid P > 50 MW 5
(conţinut de O(2) de 3%)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gaze de furnal P > 50 MW 10
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Gaze din siderurgie P > 50 MW 30
utilizate în alte
instalaţii mari de
ardere
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Puterea termica (P) Rata de desulfurare
(MWt) (%)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
50 ≤ P ≤ 100 Se stabileşte prin
autorizaţia de mediu
şi nu depãşeşte 40%
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
100 ≤ P ≤ 167 40
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
167 < P < 500 (0.15 P+15)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
P ≥ 500 90
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
