Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 5 din 19 februarie 2007 privind aprobarea concluziilor Comisiei de ancheta avand drept scop investigarea conditiilor de legalitate si de oportunitate privind construirea imobilului "Cathedral Plaza" in imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice "Sfantul Iosif" din Bucuresti, precum si a proiectelor de construire si de sistematizare care afecteaza zonele istorice din municipiul Bucuresti
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 23 februarie 2007
În temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, şi ale art. 78 din Regulamentul Senatului,
Senatul adoptã prezenta hotãrâre.
ART. 1
Senatul ia act şi aprobã al doilea raport al Comisiei de anchetã având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate şi de oportunitate privind construirea imobilului "Cathedral Plaza" în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice "Sfântul Iosif" din Bucureşti, precum şi a proiectelor de construire şi de sistematizare care afecteazã zonele istorice din municipiul Bucureşti şi sesizeazã Guvernul României pentru realizarea mãsurilor prevãzute în concluziile raportului.
ART. 2
Senatul solicitã Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sã ocroteascã, prin hotãrâri, zonele istorice afectate de proiectele de construire şi sistematizare şi sã întreprindã toate mãsurile potrivite pentru conservarea patrimoniului arhitectural urbanistic şi istoric al municipiului Bucureşti, împiedicând situaţii similare celei de lângã Catedrala "Sfântul Iosif".
ART. 3
Senatul cere Guvernului ca, împreunã cu autoritãţile publice locale, sã revadã întreaga legislaţie privitoare la protejarea zonelor istorice din municipiul Bucureşti şi sã promoveze proiecte de acte normative concrete în acest sens.
Aceastã hotãrâre a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 februarie 2007, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
TEODOR VIOREL MELEŞCANU
Bucureşti, 19 februarie 2007.
Nr. 5.
Raport al Comisiei de anchetã având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate şi de oportunitate privind construirea imobilului "Cathedral Plaza" în imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice "Sfântul Iosif" din Bucureşti, precum şi a proiectelor de construire şi de sistematizare care afecteazã zonele istorice din municipiul Bucureşti
Nr. XLIV/66/18 decembrie 2006
<>Hotãrârea Senatului nr. 23/2006 de constituire a unei comisii speciale de anchetã (Comisia) care sã rezolve sesizarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice în legãturã cu construcţia ce urmeazã a fi ridicatã pe strada General Berthelot nr. 11-15, lângã Catedrala Romano-Catolicã "Sfântul Iosif", construcţie denumitã în continuare Cathedral Plaza, potrivit proiectului beneficiarului, cuprinde şi un al doilea obiectiv, respectiv examinarea proiectelor de construire şi de sistematizare care afecteazã zonele istorice din municipiul Bucureşti.
Comisia a solicitat întocmirea unor rapoarte de specialitate de cãtre experţi recunoscuţi în domeniul de activitate care reprezintã interes în speţã, respectiv:
- prof. Radu Ciuceanu - directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române;
- arhitect Dan Marin - vicepreşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România;
- Gheorghe Pãtraşcu - director general al Direcţiei generale amenajarea teritoriului, urbanism şi politica locuirii din Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
- prof. dr. ing. Mihai Voiculescu - decan al Facultãţii de Construcţii Civile şi Industriale Bucureşti - expert atestat A1 - rezistenţã şi stabilitate.
Ulterior a fost audiat domnul Adrian Bold, arhitect-şef al municipiului Bucureşti, şi şi-a exprimat opiniile şi domnul academician Dinu C. Giurescu.
Din aceste lucrãri Comisia reţine urmãtoarele aspecte:
Astfel, domnul profesor Radu Ciuceanu îşi începe expunerea cu un citat din Nicolae Iorga, considerând a fi încã de mare actualitate opinia acestuia, exprimatã în 1939:
"«Trãim într-un oraş pe care nu îl înţelegem şi de aceea nu-l ştim îngriji şi îndreptãm adesea pe linii de dezvoltare care ar fi trebuit sã rãmânã totdeauna strãine, stricându-i astfel, prin adaosurile şi prefacerile noastre de acum, acel caracter care, în ciuda multor lipsuri şi neglijenţe, îl fãcea totuşi simpatic odinioarã strãinilor cari ne vizitau. Greşeala noastrã în ce priveşte mãsurile pe care le luãm astãzi faţã de dânsul vine, desigur, şi din trista lipsã de gust care s-a întins aşa de repede în timpurile noastre, distrugând una din marile însuşiri ale acestui popor care are un instinctiv simţ de ceea ce se potriveşte, se cade şi se cuvine.» N. Iorga, «Istoria Bucureştilor», 1939, p. 5.
Mesajul peste timp al savantului român îşi gãseşte şi astãzi o amarã împlinire.
În ultimul timp capitala noastrã a fost supusã unei adevãrate invazii de clãdiri ciclopice compuse din sticlã şi oţel ce au creat - în acordul autoritãţilor de resort - adevãrate zone dizarmonice, toate dezvoltate pe fundalul dramatic al unor grave amputãri petrecute sub regimul ceauşist, când s-a pierdut o bunã parte a patrimoniului material şi spiritual al Bucureştiului.
Soluţiile hibride, mustind de inculturã şi nontalent profesional, se pot întâlni cu uşurinţã în realizarea unor mamuţi care sparg altimetria fireascã a unei capitale ce şi-a creat cu maturã chibzuinţã şi pricepere, în perioada interbelicã, fericite soluţii urbanistice adaptate unui sol precar."
Domnul arhitect Dan Marin, în raportul sãu, face o paralelã între situaţia din Bucureşti şi celelalte mari capitale europene, concluzionând cã linia generalã europeanã, cu excepţia Londrei, care este consideratã a fi un exemplu negativ, a fost amplasarea şi direcţionarea unor asemenea clãdiri în afara perimetrului istoric, şi nu cum s-a întâmplat în cazul Cathedral Plaza, blocului BRD, turnului Bancorex, clãdirilor de birouri din Piaţa Victoriei şi din piaţa Charles de Gaulle. Domnul arhitect susţine cã nu poate fi definitã o identitate urbanã a oraşului în baza unei formule unice, aşa cum este posibil în alte capitale europene. În Capitalã se pot întâlni mai multe "tipuri" de oraş, ele regãsindu-se "sub forma unor zone distincte cu caracter individual pregnant, rezultat al interacţiunii dintre funcţiunea dominantã, morfologia urbanã şi imaginea arhitecturalã şi care ilustreazã dominant un anumit moment din istoria oraşului".
De asemenea, Bucureştiul nu este lipsit de zone de incoerenţã arhitecturalã sau de conflict, clãdiri cu regim scãzut de înãlţime alãturi de clãdiri înalte.
Expertul dã mai multe exemple de astfel de "incoerenţe" (enumerate) în Bucureşti. În acest sens, îşi exprimã temerea cã boomul economic actual poate produce nu numai dezvoltare pozitivã, ci şi mari dezechilibre arhitecturale.
În opinia sa, într-un astfel de context atât administraţia centralã, cât şi cea localã au un rol esenţial, de apãrare a patrimoniului arhitectural urbanistic moştenit, dar din pãcate ele nu au pregãtirea necesarã pentru a face faţã dezvoltãrii oneroase de proiecte arhitectural-urbanistice în zonele de patrimoniu istoric.
Dezvoltarea economicã este înţeleasã şi limitatã la soluţii pe termen scurt, neţinându-se cont de efectele pe care astfel de soluţii le produc în timp, lozinca "Dezvoltarea este opusã conservãrii" ascunzând interese oneroase şi imediate prin aşa-zise soluţii moderne sau neconformiste, ce în timp dovedesc cã sunt împotriva dezvoltãrii arhitecturale, urbanistice fireşti, cu respectarea tradiţiilor.
Toatã procedura avizãrii a devenit o formalitate în care "se amestecã superficialitatea analizei şi simularea proceduralã".
Opţiunile majore incluse în Planul urbanistic general sunt nerespectate chiar de cei care le-au propus şi, respectiv, aprobat, informarea şi consultarea publicului nu existã, chiar dacã sunt prevãzute de lege, iar legislaţia în domeniu este confuzã, necorelatã şi interpretatã întotdeauna în favoarea solicitantului ce "ştie sã câştige bunãvoinţa autoritãţilor competente, sã emitã acorduri, avize şi autorizaţii".
Drept soluţie, domnul arhitect Dan Marin considerã a fi oportunã o "politicã urbanã ghidatã de o viziune culturalã asupra oraşului, un cadru legislativ cuprinzãtor şi coerent, pus în aplicare, cu competenţã şi moralitate, de instituţii funcţionale" şi asumarea rãspunderii de cãtre autoritãţile publice locale printr-o strategie ce, de regulã, depãşeşte durata unui mandat de ales local.
De asemenea, domnul Dan Marin aduce în discuţie problema zonei de protecţie a acestor zone protejate, în sensul cã nu este clar stabilitã pentru niciun monument din Bucureşti. Aceste zone de protecţie ar trebui fixate printr-un studiu, dar, în lipsa acestuia, funcţioneazã o zonã de protecţie de 100 de metri de la faţada monumentului şi în jurul acestuia, plan ce, de regulã, nu s-a realizat. În opinia sa, aceastã mãsurã compensatorie (de a proteja un monument prin înconjurarea acestuia cu o zonã de protecţie virtualã de maximum 100 de metri) ar trebui sã fie provizorie şi rezolvatã concret şi definitiv printr-un plan de detaliu, realizat pentru protejarea monumentului sau ansamblului de monumente urbanistice şi arhitecturale. Din pãcate, specialistul arãta cã nu se întrevede nicio preocupare legislativã în acest sens la nivelul consiliilor locale şi al organelor de specialitate, cum ar fi direcţii de culturã şi de conservare a patrimoniului.
Domnul arhitect Gheorghe Pãtraşcu abordeazã al doilea obiectiv de activitate a Comisiei, din perspectiva Uniunii Europene, care promoveazã dezvoltarea echilibratã a teritoriului urban, având permanent în atenţie 3 dimensiuni, respectiv dezvoltarea economicã, socialã şi protecţia mediului. În acelaşi timp, aratã sus-menţionatul specialist, Uniunea Europeanã încurajeazã pãstrarea identitãţii culturale, istorice şi arhitecturale a oraşelor, urmând ca acestea sã fie integrate în patrimoniul european. Se susţine şi competiţia urbanã, dar cu întãrirea identitãţii locale. Expertul explicã cum se poate pãstra un echilibru între aceste douã aspecte relativ contradictorii. Soluţia Domniei Sale este sugestiv redatã de urmãtorul pasaj:
"Acest dificil raport între competitivitate internaţionalã şi identitate localã poate fi realizat dacã sunt luate în considerare principiile europene de dezvoltare durabilã, care promoveazã:
- prezervarea valorilor;
- întãrirea prosperitãţii economice şi a creşterii gradului de ocupare în mediul urban;
- egalitatea, inserţia socialã şi regenerarea urbanã;
- protejarea şi ameliorarea mediului urban, pentru asigurarea sustenabilitãţii locale şi globale;
- buna guvernanţã urbanã şi întãrirea capacitãţii locale (guvernanţã în sensul european al participãrii tuturor actorilor relevanţi pentru dezvoltarea urbanã)."
Dominanta opţiunii specialistului este acţiunea energicã de conservare a valorilor de urbanism, sistematizare şi arhitecturã moştenite, împletitã armonios cu aprobarea soluţiilor noi şi potrivite de rezolvare a proiectelor de construire, sistematizare şi urbanism, ce genereazã prosperitate economicã şi socialã.
De asemenea, trebuie ţinut cont totuşi de faptul cã oraşele nu pot rãmâne neschimbate, având în vedere stimulii pe care îi recepţioneazã de la societate, care este într-o continuã transformare. "Trebuie pãstratã identitatea localã a oraşelor, dar evitând muzeificarea. Oraşele nu pot fi pãstrate intacte - atât teoria, cât şi practica europeanã ne aratã cã nu pot şi nu trebuie a fi îngheţate într-un anumit moment al istoriei lor."
Domnul arhitect Gheorghe Pãtraşcu vorbeşte de "coerenţã" şi implicaţiile pe termen lung.
Astfel, tendinţa este de a avea în vedere abordarea complexã a proiectelor şi integrarea tuturor aspectelor sub noţiunea de proiect urban. "Proiectul urban permite practicilor de urbanism sã realizeze o coerenţã a intervenţiilor la diverse scãri şi o continuitate de acţiuni în timp. Acest tip de demers reuneşte competenţe multiple pentru cã se aplicã oraşului, care reprezintã o realitate complexã şi constituie fundamentul unor parteneriate bazate pe logica globalitãţii, logica de coproducţie a oraşului."
Domnul arhitect Gheorghe Pãtraşcu propune, iar Comisia îşi însuşeşte oportunitatea unei serii de mãsuri pentru depãşirea acestor probleme:
"- Elaborarea unei strategii de dezvoltare a Capitalei, clarã, coerentã şi asumatã de comunitate. Este necesarã elaborarea unor politici urbane coerente pe baza unei anumite viziuni. Dacã viziunea este (aşa cum reiese din studiul actual de altimetrie al Bucureştiului) ca oraşul sã capete mai multe puncte înalte, trebuie asumatã aceastã viziune, dar realizate studii privind impactul unei asemenea investiţii. În cazul în care strategia de dezvoltare a Bucureştiului include descurajarea unor astfel de intervenţii şi dezvoltarea unor situri care sã concentreze clãdirile înalte, municipalitatea trebuie sã îşi defineascã, mai ales având în vedere rezerva de teren disponibilã, o serie de proiecte urbane, care sã fie supuse unei proceduri specifice. Trebuie sã se depãşeascã înţelegerea acestui tip de intervenţii doar ca obiecte care se insereazã în spaţiu şi sã se treacã la ideea de proiect complex.
- Necesitatea actualizãrii Planului urbanistic general al Bucureştiului, aşa încât sã rãspundã dinamicii economice şi nevoilor oraşului şi locuitorilor sãi şi elaborarea sa aşa încât sã fie un instrument de control al dezvoltãrii.
- Nevoia conturãrii unei politici urbane coerente referitoare la spaţiul public şi tratarea cu importanţa cuvenitã mai ales în intervenţiile publice.
- Promovarea concursurilor de urbanism şi arhitecturã pentru proiectele de anvergurã finanţate din bani publici (integral sau parţial).
- Revizuirea poziţiei administraţiei faţã de problemele patrimoniului urban al Bucureştiului şi faţã de rolul pe care acesta trebuie sã-l joace în modul de a concepe dezvoltarea oraşului, în acord cu practicile urbane şi cu documentele europene, pe care suntem obligaţi sã le respectãm, şi reflectarea acestei revizuiri în politicile şi strategiile de dezvoltare urbanã a municipalitãţii.
- Delegarea de cãtre autoritatea localã a competenţelor de promovare a proiectelor urbane cãtre structuri flexibile şi cu calitãţi de excelenţã specificã de tipul societãţilor de economie mixtã*1) (de exemplu, Franţa, Marea Britanie)".
_________
*1) În Franţa, o societate de economie mixtã este o societate anonimã cu capital majoritar deţinut de cãtre colectivitãţile locale (comuna, departamentul sau regiunea) şi în care restul de capital este deţinut de cãtre parteneri economici şi financiari privaţi. Recurgerea la SEM garanteazã colectivitãţilor locale ce au calitatea de acţionar şi cocontractant luarea în cont a interesului general în cadrul obiectivelor comune pentru care s-a fãcut asocierea.
Fãcând vorbire despre cazul concret al Bucureştiului şi centrul sãu istoric, domnul Pãtraşcu considerã absolut necesarã atât restaurarea imobilelor de pe Lista monumentelor istorice, cât şi a celor care nu sunt pe aceastã listã, dar care au valoare ambientalã, cu specificaţia cã refacerea infrastructurii edilitare este primul pas pe calea regenerãrii durabile a centrului istoric.
În raportul Domniei Sale se aratã cã documentaţia de urbanism pentru zonele protejate din municipiul Bucureşti (zona Lipscani) este riguroasã dar, din pãcate, încãlcatã prin diverse planuri urbanistice zonale care aduc gravã atingere protecţiei acestei zone, fapt ce duce la demolãri nejustificate, în locul acestora apãrând clãdiri de birouri cu structuri metalice.
Prof. dr. inginer Mihai Voiculescu, decan al Facultãţii de Construcţii Civile şi Industriale Bucureşti - expert atestat A1 - rezistenţã şi stabilitate, a împãrtãşit opiniile expuse anterior, subliniind faptul cã este imperios necesarã realizarea unei coerenţe şi a unei corelãri, aşteptându-se, totodatã, şi o îmbunãtãţire a legislaţiei în domeniu care, în forma ei actualã, permite multe abuzuri, toate axate pe conservarea patrimoniului arhitectural tradiţional istoric moştenit, a notelor de urbanism specific Bucureştiului, ce determinã soluţii de sistematizare particularizate fiecãrei zone protejate.
Audierea domnului Adrian Bold, arhitect-şef al Bucureştiului, a arãtat încã o datã cã autoritãţile publice sunt depãşite de aceste situaţii, cei care au în grijã astfel de monumente, zone protejate ori arii cu arhitecturã tradiţionalã specificã Capitalei nu au o concepţie clarã asupra a ceea ce înseamnã protecţia lor. Din punctul dumnealui de vedere, o soluţie ar fi eliminarea interdependenţei dintre mai multe autoritãţi publice care au competenţe asemãnãtoare şi transferarea lor la o singurã autoritate. Domnia Sa a susţinut, cu ocazia audierii, cã în unele cazuri existã chiar subordonãri care nu aduc nici un beneficiu de protejare a zonelor tradiţionale din punct de vedere urbanistic şi arhitectural ale municipiului Bucureşti.
De asemenea, face o paralelã cu situaţia din strãinãtate, în sensul cã nicãieri în lume nu se pot face derogãri de la planurile urbanistice, decât în situaţii excepţionale, prin aceasta recunoscând slãbiciunea compartimentelor de specialitate din structura autoritãţilor publice locale şi formalismul activitãţii de avizare şi de eliberare de acorduri din partea structurilor teritoriale ale instituţiilor centrale.
Din discuţiile purtate la nivelul Comisiei, aceasta reţine cã în Bucureşti sunt numeroase situaţii care ar putea constitui exemple pentru o lipsã de protecţie eficientã a identitãţii municipiului Bucureşti, prin conservarea zonelor istorice ale acestuia ce cuprind numeroase elemente de arhitecturã şi sistematizare tradiţionale.
Au fost pomenite clãdirea de birouri de lângã Catedrala "Sfântul Iosif", clãdirea de birouri de lângã Biserica Armeneascã, clãdirile de birouri din Piaţa Victoriei, zona Lipscani, ce sunt obiectul interesului şi acţiunii pentru noi proiecte de construire şi sistematizare.
Un exemplu elocvent în acest sens ni-l dã domnul academician Dinu C. Giurescu, care trage un serios semnal de alarmã în legãturã cu Strada Berzei, stradã care, în planurile Primãriei Capitalei, urmeazã a fi lãrgitã. Domnul primar Adriean Videanu susţine cã este o "absolutã necesitate", fiind o alternativã pentru circulaţia N-S prin oraş. Domnul Giurescu este însã de pãrere cã segmentul dintre Ştirbei Vodã şi Calea Plevnei cuprinde construcţii cu totul reprezentative pentru patrimoniul arhitectonic tradiţional al Bucureştiului.
Mai trebuie menţionat şi ceea ce s-a scris în mass-media în ultima vreme referitor la cererile de retrocedare a unor parcuri din Bucureşti.
Ele existã în numãr foarte mare şi sunt introduse pentru suprafeţe semnificative de teren din parcuri precum Bazilescu, IOR (pentru care au fost deja retrocedate 12,1 hectare), Floreasca, Tineretului, Parcul Copiilor, Orãşelul Copiilor, Parcul Circului. Autoritãţile recunosc, neputincioase, cã este nevoie imediatã de modificarea legislaţiei, altfel riscãm sã rãmânem fãrã spaţii verzi în Bucureşti, iar în locul acestora sã se ridice fie clãdiri de birouri, fie ansambluri rezidenţiale. Avem deja un exemplu negativ, parcul Bordei, care este în prezent aproape distrus, proprietarul obţinând foarte uşor o autorizaţie de construcţie pentru un ansamblu rezidenţial. Municipalitatea a contestat decizia instanţei, procesul fiind pe rol, dar între timp un numãr enorm de copaci au fost tãiaţi.
În acest context, este foarte important de amintit reacţia opiniei publice, care a fost extrem de puternicã. Meritã menţionatã iniţiativa civicã "Salvaţi Catedrala şi Piaţa Revoluţiei", reprezentatã de domnul Doru Braia. Aceastã acţiune exprimã, în principal, indignarea opiniei publice faţã de construcţia unei clãdiri de birouri lângã un lãcaş de cult atât de important, respectiv Catedrala "Sfântul Iosif", dar în acelaşi timp militeazã pentru pãstrarea patrimonului cultural al Capitalei.
Mass-media, prin acţiunile sale, a pus la dispoziţia Comisiei o bogatã documentaţie asupra intenţiilor şi proiectelor de a construi şi sistematiza zonele istorice ale municipiului Bucureşti, prin aceasta trãgând un important semnal de alarmã.
Astfel, Comisia este în mãsurã sã formuleze urmãtoarele concluzii:
CONCLUZII
Din actele şi lucrãrile Comisiei referitoare la al doilea obiectiv stabilit prin <>Hotãrârea Senatului nr. 23/2006 , se propun spre a fi reţinute urmãtoarele concluzii:
- s-a constatat existenţa unui interes real din partea promotorilor şi "grupurilor de interese" specializate pe proiecte imobiliare pentru a-şi desfãşura activitatea în zonele istorice din municipiul Bucureşti. Proiectele de construire şi sistematizare realizate pânã în prezent au ţintit cu precãdere zonele consacrate istoric, urbanistic şi arhitectural;
- este evidentã slãbiciunea autoritãţilor locale care au manifestat o opoziţie formalã, incapabilã sã respingã realizarea proiectelor de construire în zonele istorice ale municipiului Bucureşti. Autoritãţile nu au dorit sã reziste presiunii mediului de afaceri, în ciuda evidenţei conform cãreia proiectele de construcţie nu se armonizeazã ambiental stilistic, arhitectural şi sistematic în împrejurimile apropiate;
- interesul celor care promoveazã astfel de construcţii în zonele protejate, istorice şi formal protejate, determinã necesitatea ca autoritãţile publice, locale şi centrale, sã stabileascã distinct o strategie realizatã cu consultarea comunitãţii, astfel încât aceste zone sã fie în mod real protejate;
- autoritãţile locale nu au finalizat cu prioritate planul de detaliu al zonelor protejate, astfel încât acestea sã fie cunoscute de cãtre promotorii proiectelor de construcţii în zonele istorice consacrate ale municipiului, motiv pentru care existã un conflict între locuitorii zonelor în astfel de situaţii şi realizatorii construcţiilor proiectate în zonele protejate;
- se impun mãsuri urgente şi ferme ce se vor lua de cãtre Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile de sector, pentru a identifica şi evita cazuri similare cu cel de la Cathedral Plaza. Întrucât raportul demonstreazã cã prin PUD au loc intervenţii derogatorii de la PUG şi PUZ, chiar de la un PUZ restrictiv al zonelor protejate cu regimul de avizare a proiectelor, se poate conchide cã legislaţia actualã nu protejeazã eficient şi real zonele istorice, de aceea Comisia solicitã Guvernului României sã revadã de urgenţã legislaţia în vigoare şi, dupã armonizarea opiniilor tuturor structurilor administrative competente, sã regândeascã cadrul legal actual;
- pânã la adoptarea legislaţiei solicitate anterior, propunem elaborarea unui proiect de lege, în procedurã de urgenţã, prin care sã se interzicã emiterea, de cãtre autoritãţile administraţiei publice, a unor acte administrative. Avem în vedere actele administrative de autorizare a construirii, modificãrii sau desfiinţãrii construcţiilor care afecteazã zona istoricã şi zona verde a Capitalei, precum şi retrocedarea, în baza legilor proprietãţii, a unor asemenea imobile, construcţii sau terenuri.
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
