Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
HOTARARE nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 3 mai 2006
HOTĂ?RÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate referitoare la expunerea lucrãtorilor la riscurile generate de zgomot
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 3 mai 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
CAP. I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Obiectivul şi domeniul de aplicare
ART. 1
Prezenta hotãrâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrãtorilor impotriva riscurilor pentru sãnãtatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special impotriva riscurilor pentru auz.
ART. 2
Prevederile prezentei hotãrâri se aplica tuturor activitãţilor în care lucrãtorii sunt sau este posibil sa fie expusi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
ART. 3
Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate activitãţilor prevãzute la art. 2, fãrã a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotãrâre.
ART. 4
În sensul prezentei hotãrâri, parametrii fizici, utilizaţi ca predictori de risc, semnifica dupã cum urmeazã:
a) presiunea acustica de vârf [p(vârf)] - valoarea maxima a presiunii acustice instantanee, masurata cu ponderarea în frecventa "C";
b) nivelul de expunere zilnica la zgomot [L(EX, 8h)] [dB(A) re. 20 f2æPa] - media ponderatã în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominalã de 8 ore, definitã de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Aceasta notiune acoperã toate zgomotele prezente la locul de munca, inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;
c) nivelul de expunere saptamanala la zgomot [L(EX, 8h) - media ponderatã în timp a nivelurilor de expunere zilnica la zgomot într-o saptamana nominalã de 5 zile de lucru de 8 ore, definitã de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
SECŢIUNEA a 2-a
Valori limita de expunere şi valori de expunere la zgomot de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor
ART. 5
Pentru aplicarea prezentei hotãrâri, valorile limita de expunere şi valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnica la zgomot şi presiunea acustica de vârf sunt fixate dupã cum urmeazã:
a) valori limita de expunere: L(EX, 8h) = 87 dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 200 Pa*1);
--------
*1) 140 dB(C) cu valoarea de referinta 20 f2æPa.
b) valori de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea: L(EX, 8h) = 85 dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 140 Pa*2);
--------
*2) 137 dB(C) cu valoarea de referinta 20 f2æPa.
c) valori de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea: L(EX, 8h) = 80 dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 112 Pa*3).
----------
*3) 135 dB(C) cu valoarea de referinta 20 f2æPa.
ART. 6
(1) În cazul valorilor limita de expunere, determinarea expunerii efective a lucrãtorului la zgomot trebuie sa ţinã seama de atenuarea realizatã de mijloacele individuale de protecţie auditiva purtate de acesta.
(2) Valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor nu trebuie sa ia în considerare efectul utilizãrii mijloacelor de protecţie prevãzute la alin. (1).
ART. 7
În situaţii pe deplin justificate, în cazul activitãţilor în care expunerea zilnica la zgomot are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicãrii valorilor limita de expunere şi a valorilor de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor, trebuie sa se foloseascã nivelul de expunere saptamanala la zgomot în locul nivelului de expunere zilnica la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expusi lucrãtorii, cu condiţia ca:
a) nivelul sãptãmânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvatã sa nu depãşeascã valoarea limita de expunere de 87 dB(A); şi
b) sa se ia mãsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activitãţi.
CAP. II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Determinarea şi evaluarea riscurilor la zgomot
ART. 8
În îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE , angajatorul trebuie sa evalueze şi, dacã este necesar, sa masoare nivelurile de zgomot la care sunt expusi lucrãtorii.
ART. 9
Metodele şi aparatura folosite trebuie sa fie adaptate la condiţiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este mãsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparatului de mãsura.
ART. 10
Metodele şi aparatura utilizate trebuie sa permitã determinarea parametrilor definiţi la art. 4 şi sa se stabileascã dacã, într-o situaţie data, valorile prevãzute la art. 5-7 sunt depasite.
ART. 11
Metodele folosite pot include esantionarea, care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personalã a lucrãtorului.
ART. 12
Evaluarea şi mãsurarea prevãzute la art. 8 trebuie sa fie planificate şi efectuate de cãtre serviciile de protecţie şi prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din legislaţia nationala care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la aceste servicii.
ART. 13
Datele obţinute din evaluarea şi/sau mãsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie sa fie pãstrate într-o forma care sa permitã consultarea lor la o data ulterioara.
ART. 14
Atunci când se efectueazã determinarea şi evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor mãsurãtorilor trebuie sa se ţinã seama de erorile de mãsurare determinate în conformitate cu practica metrologica.
ART. 15
În conformitate cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE , la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie sa acorde atentie deosebita urmãtoarelor elemente:
a) nivelului, tipului şi duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b) valorilor limita de expunere şi valorilor de expunere de la care se declanseaza acţiunea, stabilite la art. 5-7;
c) efectelor asupra sãnãtãţii şi securitãţii lucrãtorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d) efectelor asupra sãnãtãţii şi securitãţii lucrãtorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot şi substanţe ototoxice din mediul de munca, precum şi dintre zgomot şi vibratii, în mãsura în care este posibil din punct de vedere tehnic;
e) efectelor indirecte asupra sãnãtãţii şi securitãţii lucrãtorilor rezultate din interactiuni dintre zgomot şi semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;
f) informaţiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producãtorii echipamentelor de munca în conformitate cu prevederile legale;
g) existenţei unor echipamente de munca alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h) prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe rãspunderea angajatorului;
i) informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii sãnãtãţii, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este posibil;
j) punerii la dispoziţie a mijloacelor de protecţie auditiva cu caracteristici de atenuare adecvate.
ART. 16
(1) Angajatorul trebuie sa detina o evaluare a riscurilor şi trebuie sa identifice mãsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor, în conformitate cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE .
(2) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie înregistratã pe un suport adecvat care sa asigure pãstrarea datelor.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizatã periodic şi ori de câte ori s-au produs modificãri semnificative care pot sa conducã la expunerea lucrãtorilor la zgomot sau atunci când rezultatele supravegherii sãnãtãţii fac necesar acest lucru.
SECŢIUNEA a 2-a
Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
ART. 17
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie sa fie eliminate la sursa sau trebuie reduse la minimum, ţinând seama de progresul tehnic şi de existenta mãsurilor de control al riscului la sursa.
ART. 18
Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie sa se bazeze pe principiile generale de prevenire prevãzute de legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE , luând în considerare mai ales urmãtoarele:
a) alte metode de lucru care sa reducã expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de munca adecvate, care sa emita, ţinând seama de natura activitãţii desfãşurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziţia lucrãtorilor echipamente care respecta cerinţele legale al cãror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;
c) proiectarea şi amplasarea locurilor de munca şi a posturilor de lucru;
d) informarea şi formarea adecvatã a lucrãtorilor privind utilizarea corecta a echipamentelor de munca, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, captuseli fonoabsorbante, precum şi reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de munca, a locului de munca şi a sistemelor de la locul de munca;
g) organizarea muncii astfel încât sa se reducã zgomotul prin limitarea duratei şi intensitatii expunerii şi stabilirea unor pauze suficiente de odihna în timpul programului de lucru.
ART. 19
Pe baza evaluãrii riscurilor prevãzute la art. 8-16, atunci când sunt depasite valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea, angajatorul trebuie sa stabileascã şi sa aplice un program de mãsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, ţinând seama, în special, de mãsurile prevãzute la art. 17 şi 18.
ART. 20
(1) Pe baza evaluãrii riscurilor prevãzute la art. 8-16, locurile de munca în care lucrãtorii pot fi expusi la un zgomot care depãşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor trebuie sa fie semnalizate corespunzãtor.
(2) Dacã este posibil tehnic şi dacã riscul expunerii justifica aceasta, locurile de munca prevãzute la alin. (1) se delimiteaza şi se limiteazã accesul la acestea.
ART. 21
În cazul în care, datoritã naturii activitãţii, lucrãtorii dispun de încãperi de odihna aflate în responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încãperi trebuie sa fie redus la un nivel compatibil cu scopul amenajãrii lor şi cu condiţiile de utilizare a acestora.
ART. 22
În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/391/CEE , angajatorul trebuie sa adapteze mãsurile prevãzute în prezenta secţiune la nevoile lucrãtorilor care aparţin grupurilor sensibile la riscuri specifice.
SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia individualã impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot
ART. 23
Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrãtorilor trebuie sa li se punã la dispoziţie mijloace individuale de protecţie auditiva, adecvate şi corect ajustate, pe care aceştia trebuie sa le utilizeze, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/656/CEE şi Directiva 89/391/CEE , în urmãtoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depãşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea, angajatorul trebuie sa punã la dispoziţia lucrãtorilor mijloace individuale de protecţie auditiva;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depãşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea, lucrãtorii trebuie sa utilizeze mijloacele individuale de protecţie auditiva;
c) mijloacele individuale de protecţie auditiva trebuie sa fie alese astfel încât sa elimine sau sa reducã la minimum riscul pentru auz.
ART. 24
Angajatorul trebuie sa ia mãsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de protecţie auditiva de cãtre lucrãtorii sãi.
ART. 25
Angajatorul rãspunde de verificarea eficientei mãsurilor luate în conformitate cu art. 23 şi 24.
SECŢIUNEA a 4-a
Limitarea expunerii la zgomot
ART. 26
Expunerea lucrãtorului la zgomot, determinata potrivit art. 6, nu trebuie sa depãşeascã, în nici un caz, valorile limita de expunere.
ART. 27
Dacã se constata expuneri peste valorile limita de expunere, în pofida mãsurilor luate pentru aplicarea prezentei hotãrâri, angajatorul trebuie:
a) sa ia de îndatã mãsuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere;
b) sa identifice cauzele expunerii excesive;
c) sa adapteze mãsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenta.
SECŢIUNEA a 5-a
Informarea şi formarea lucrãtorilor
ART. 28
Fãrã a aduce atingere prevederilor din legislaţia nationala care transpun Directiva 89/391/CEE , angajatorul trebuie sa asigure informarea şi formarea lucrãtorilor expusi la locul de munca la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrãtori, privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce priveşte urmãtoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) mãsurile luate, în aplicarea prezentei hotãrâri, în vederea eliminãrii sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv condiţiile în care se aplica aceste mãsuri;
c) valorile limita de expunere şi valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor, prevãzute la art. 5-7;
d) rezultatele evaluãrii şi masurarii zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art. 8-16, însoţite de o explicaţie a semnificatiei acestora şi a riscurilor potenţiale;
e) folosirea corecta a mijloacelor de protecţie auditiva;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorarii auzului;
g) condiţiile în care lucrãtorii au dreptul la supravegherea sãnãtãţii şi scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art. 30-33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.
SECŢIUNEA a 6-a
Consultarea şi participarea lucrãtorilor
ART. 29
Consultarea şi participarea lucrãtorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotãrâri trebuie sa se desfãşoare în conformitate cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE şi trebuie sa se refere, în special, la urmãtoarele:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea mãsurilor care trebuie luate, prevãzute la art. 8-16;
b) mãsurile destinate sa elimine sau sa reducã riscurile generate de expunerea la zgomot, prevãzute la art. 17-22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditiva prevãzute la art. 23 lit. c).
CAP. III
Supravegherea sãnãtãţii
ART. 30
(1) Atunci când rezultatele evaluãrii şi masurarii prevãzute la art. 8 indica un risc pentru sãnãtatea lucrãtorilor, Ministerul Sãnãtãţii va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvatã a sãnãtãţii acestora, în concordanta cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE .
(2) Actele normative prevãzute la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi pentru posibilitatea consultãrii acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale.
ART. 31
(1) Lucrãtorii a cãror expunere la zgomot depãşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sãnãtãţii lucrãtorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina muncii, în conformitate cu legislaţia nationala.
(2) Dacã evaluarea şi masurarile prevãzute la art. 8 indica un risc pentru sãnãtatea lucrãtorilor a cãror expunere la zgomot depãşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea, aceştia au dreptul la control audiometric preventiv.
(3) Controalele prevãzute la alin. (1) şi (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricãrei pierderi auditive datorate zgomotului şi pãstrarea funcţiei auditive.
ART. 32
(1) Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu prevederile art. 30 şi 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.
(2) Dosarele medicale trebuie sa conţinã un rezumat al rezultatelor supravegherii sãnãtãţii.
(3) Dosarele medicale trebuie sa fie pãstrate într-un mod adecvat, astfel încât sa poatã fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
(4) La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie sa fie transmise direcţiilor de sãnãtate publica.
(5) Fiecare lucrator trebuie sa aibã acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.
ART. 33
(1) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constata ca un lucrator prezintã o pierdere identificabila a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacã este probabil ca pierderea de auz sa fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de munca.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie sa informeze lucrãtorul cu privire la rezultatul care îl priveşte personal.
(3) În situaţia prevãzutã la alin. (1), angajatorul trebuie:
a) sa revizuiasca evaluarea riscurilor realizatã conform prevederilor art. 8-16;
b) sa revizuiasca mãsurile prevãzute, conform prevederilor art. 17-25, pentru eliminarea sau reducerea riscurilor;
c) sa ţinã seama de recomandãrile medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor de sãnãtate publica privind aplicarea oricãrei mãsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile art. 17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrãtorul într-un alt loc de munca, unde nu exista risc de expunere;
d) sa organizeze supravegherea sistematica a sãnãtãţii şi sa asigure reexaminarea stãrii de sãnãtate a celorlalţi lucrãtori care au suferit o expunere asemãnãtoare.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 34
(1) În cazul în care, datoritã naturii activitãţii, este probabil ca utilizarea integrala şi corecta a mijloacelor de protecţie auditiva individuale sa conducã la riscuri mai mari pentru sãnãtate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogãri de la prevederile art. 23 lit. a) şi b), art. 26 şi 27.
(2) Derogarile prevãzute la alin. (1) se acorda în urma consultãrii Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei cu Ministerul Sãnãtãţii şi cu partenerii sociali.
(3) Derogarile trebuie sa fie însoţite de condiţii care garanteazã, luându-se în considerare condiţiile speciale, ca riscurile rezultate se reduc la minimum şi ca lucrãtorii în cauza fac obiectul unei supravegheri sporite a sãnãtãţii.
(4) Derogarile se revizuiesc la fiecare 4 ani şi se retrag imediat ce înceteazã situaţiile care le justifica.
ART. 35
(1) În vederea aplicãrii prezentei hotãrâri în sectorul muzicii şi al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sãnãtãţii vor elabora, în consultare cu partenerii sociali şi în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, un cod de conduita care sa prevadã indicaţii practice menite sa ajute lucrãtorii şi angajatorii din acest sector sa isi îndeplineascã obligaţiile legale prevãzute în prezenta hotãrâre.
(2) Elaborarea codului de conduita prevãzut la alin. (1) se va face pana la data de 15 februarie 2008.
(3) Pana la data de 15 februarie 2008 trebuie pãstrate nivelurile de protecţie deja atinse în ceea ce priveşte lucrãtorii din sectorul muzicii şi al divertismentului.
ART. 36
În situaţia în care la locurile de munca de la bordul navelor maritime se depãşesc valorile limita de expunere, prevederile art. 26 şi 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.
ART. 37
Prezenta hotãrâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotãrâre transpune Directiva 2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate referitoare la expunerea lucrãtorilor la riscurile generate de agenţi fizici (zgomot), publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sãnãtãţii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul mediului şi gospodãririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
Bucureşti, 12 aprilie 2006.
Nr. 493.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
