Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------- *) Republicatã în temeiul <>art. ÎI din Hotãrârea Guvernului nr. 1.242/2004 pentru modificarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 454/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţã a recipientelor simple sub presiune, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 18 august 2004 şi rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 18 octombrie 2004, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Hotãrârea Guvernului nr. 454/2003 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003. CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Domeniul de aplicare ART. 1 (1) Prevederile prezentei hotãrâri se aplicã recipientelor simple sub presiune executate în serie în ţarã sau importate, reglementând cerinţele esenţiale de securitate impuse acestora pentru a fi introduse pe piaţã şi puse în funcţiune. (2) Prevederile prezentei hotãrâri nu se aplicã: a) recipientelor simple sub presiune special destinate folosirii în domenii nucleare, care prin avariere ar cauza emisii radioactive; b) recipientelor simple sub presiune special folosite pentru instalare în interiorul navelor maritime sau aeriene ori pentru propulsarea acestora; c) stingãtoarelor de foc. SECŢIUNEA a 2-a Definirea unor termeni ART. 2 În înţelesul prezentei hotãrâri, urmãtorii termeni se definesc astfel: a) recipient simplu sub presiune - orice recipient sudat, supus unei presiuni interioare relative mai mari de 0,5 bari, care este destinat umplerii cu aer sau azot şi care nu va fi expus la foc, denumit în continuare recipient; b) introducere pe piaţã - acţiunea de a face disponibil un produs pentru prima datã, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizãrii. SECŢIUNEA a 3-a Condiţii tehnice impuse la construcţia recipientelor ART. 3 (1) Recipientele se executã: a) fie dintr-o parte cilindricã de secţiune circularã, închisã la capete, cu funduri bombate spre exterior şi/sau plane, având aceeaşi axã de revoluţie cu partea cilindricã; b) fie din douã funduri bombate spre exterior, care au aceeaşi axã de revoluţie. (2) Piesele componente şi ansamblurile care contribuie la rezistenţa recipientelor se executã fie din oţel de calitate nealiat, fie din aluminiu nealiat sau aliaje din aluminiu rezistente în timp. (3) Presiunea maximã de lucru a recipientului nu trebuie sã depãşeascã 30 bari, iar produsul PS x V (presiunea x capacitatea recipientului) nu trebuie sã depãşeascã 10.000 bari x litru. (4) Temperatura minimã de lucru nu trebuie sã fie inferioarã valorii de -50°C. (5) Temperatura maximã de lucru nu trebuie sã fie superioarã valorii de 300°C pentru recipientele din oţel şi valorii de 100°C pentru recipientele din aluminiu şi aliaj de aluminiu. ART. 4 (1) Recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bari x litru trebuie sã satisfacã cerinţele esenţiale de securitate prevãzute în anexa nr. 1. (2) Recipientele la care produsul PS x V este mai mic sau egal cu 50 bari x litru trebuie fabricate conform practicilor inginereşti din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi trebuie sã poarte marcajele prevãzute la pct. 1 din anexa nr. 2, cu excepţia marcajului european de conformitate CE, prevãzut la art. 15. SECŢIUNEA a 4-a Condiţii de introducere pe piaţã a recipientelor ART. 5 (1) Se admit introducerea pe piaţã şi punerea în funcţiune a recipientelor dacã, atunci când sunt corect instalate şi întreţinute, nu pun în pericol siguranţa persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietãţii, în condiţiile în care sunt utilizate conform scopului prevãzut. (2) Se considerã cã sunt respectate cerinţele prezentei hotãrâri şi se admit introducerea pe piaţã şi punerea în funcţiune a recipientelor dacã acestea poartã marcajul european de conformitate CE, aplicat de un producãtor sau de reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene. Elementele de identificare a marcajului european de conformitate CE sunt prevãzute în anexa nr. 3 la <>Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitãţii produselor, republicatã, cu modificãrile ulterioare. (3) Autoritãţile publice pot reglementa cerinţe specifice de protecţie pentru lucrãtorii care utilizeazã recipiente. Respectivele reglementãri nu pot aduce modificãri care contravin prevederilor prezentei hotãrâri. (4) Introducerea pe piaţã şi punerea în funcţiune a recipientelor care satisfac cerinţele prezentei hotãrâri nu pot fi restricţionate. ART. 6 (1) Se considerã cã recipientele care poartã marcajul CE corespund tuturor prevederilor prezentei hotãrâri, inclusiv procedurilor pentru evaluarea conformitãţii prevãzute în cap. ÎI. Conformitatea recipientelor cu standardele române şi/sau cu standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptã standardele europene armonizate, ale cãror numere de referinţã au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conduce la prezumţia de conformitate cu cerinţele prevãzute la art. 4. (2) Pentru recipientele la care producãtorul nu a aplicat sau a aplicat doar parţial standardele prevãzute la alin. (1) ori pentru care nu existã asemenea standarde conformitatea cu cerinţele esenţiale prevãzute la art. 4 alin. (1) trebuie doveditã printr-o examinare EC de tip, stabilitã în condiţiile prezentei hotãrâri, urmatã de emiterea certificatului de examinare EC de tip. Conformitatea acestor recipiente cu prototipul aprobat este certificatã prin aplicarea marcajului CE. (3) a) În cazul în care recipientului i se aplicã şi alte reglementãri care acoperã şi alte cerinţe şi care, de asemenea, prevãd aplicarea marcajului CE, acest marcaj indicã conformitatea cu prevederile tuturor reglementãrilor aplicabile. b) Atunci când una sau mai multe dintre reglementãrile prevãzute la lit. a) permit producãtorului, într-o perioadã de tranziţie, sã aleagã ce reglementãri sã aplice, marcajul de conformitate CE indicã conformitatea numai cu reglementãrile aplicate de producãtor. În acest caz trebuie specificate în documentele, notele sau instrucţiunile care însoţesc aceste recipiente, conform cerinţelor reglementãrilor, elementele de identificare particulare ale reglementãrilor aplicate, aşa cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (4) În situaţia în care se constatã cã un standard prevãzut la alin. (1) nu rãspunde în totalitate cerinţelor esenţiale de conformitate prevãzute la art. 4, Ministerul Economiei şi Finanţelor sesizeazã Comisia Europeanã sau statul membru al Uniunii Europene, oferind şi motivaţiile pentru aceastã sesizare. În baza deciziei adoptate, din care rezultã necesitatea retragerii standardului armonizat, Ministerul Economiei şi Finanţelor retrage standardul în cauzã din lista standardelor armonizate, aprobatã prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, şi actualizeazã corespunzãtor lista standardelor armonizate, conform prevederilor prezentei hotãrâri. ART. 7 (1) Atunci când organismul de control constatã cã recipientele care poartã marcajul CE, folosite corespunzãtor destinaţiei lor, ar putea pune în pericol siguranţa persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietãţii, ia mãsuri corespunzãtoare de retragere a acelor recipiente de pe piaţã sau interzice ori limiteazã introducerea acestora pe piaţã. (2) Organismul de control informeazã imediat, în scris, Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la deciziile luate, indicând motivele care au stat la baza deciziei sale şi, în special, dacã neconformitatea se datoreazã: a) nerespectãrii cerinţelor esenţiale prevãzute la art. 4, în cazul în care recipientele nu respectã standardele prevãzute la art. 6 alin. (1); b) aplicãrii incorecte a standardelor prevãzute la art. 6 alin. (1); c) deficienţelor din cuprinsul standardelor prevãzute la art. 6 alin. (1). (3) Atunci când organismul de control constatã cã un recipient care nu este conform poartã marcajul CE, ia mãsuri corespunzãtoare împotriva celui care a aplicat marcajul şi informeazã Ministerul Economiei şi Finanţelor, într-un interval de 72 de ore, cu privire la orice decizie adoptatã. (4) Ministerul Economiei şi Finanţelor va informa imediat Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene asupra oricãrei decizii adoptate conform prevederilor alin. (1) şi (3). CAP. ÎI Proceduri pentru evaluarea conformitãţii SECŢIUNEA 1 Proceduri de certificare ART. 8 (1) Înaintea introducerii în fabricaţie a recipientului la care produsul PS x V este mai mare de 50 bari x litru şi care este realizat: a) în conformitate cu standardele prevãzute la art. 6 alin. (1), producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, acţioneazã la libera sa alegere, dupã cum urmeazã: 1. informeazã un organism notificat, care, în urma examinãrii dosarului tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2, emite un atestat prin care se certificã faptul cã dosarul tehnic de fabricaţie este adecvat cerinţelor tehnice; sau 2. supune un prototip de recipient examinãrii EC de tip, în condiţiile prezentei hotãrâri; b) fãrã a fi în conformitate, total sau parţial, cu standardele prevãzute la art. 6 alin. (1), producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, supune un prototip de recipient examinãrii EC de tip, în condiţiile prezentei hotãrâri. (2) Înainte de a fi introduse pe piaţã recipientele realizate în conformitate cu standardele prevãzute la art. 6 alin. (1) sau cu prototipul aprobat se supun: a) dacã produsul PS x V este mai mare de 3.000 bari x litru, verificãrii EC, în condiţiile prezentei hotãrâri; b) dacã produsul PS x V nu este mai mare de 3.000 bari x litru, dar este mai mare de 50 bari x litru, la libera alegere a producãtorului: 1. declarãrii conformitãţii EC; sau 2. verificãrii EC, în condiţiile prezentei hotãrâri. (3) Documentele şi corespondenţa realizate în legãturã cu procedurile de evaluare prevãzute la alin. (1) şi (2) se efectueazã în limba românã sau într-o limbã acceptatã de organismul notificat. SECŢIUNEA a 2-a Examinarea EC de tip ART. 9 (1) Examinarea EC de tip este procedura prin care un organism notificat constatã şi certificã faptul cã prototipul de recipient satisface prevederile aplicabile din prezenta hotãrâre. (2) Cererea pentru examinarea EC de tip cu privire la prototipul de recipient sau un prototip reprezentând o clasã de recipiente se încredinţeazã de cãtre producãtor sau reprezentantul sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, unui singur organism notificat, ales de el. Cererea, la care se ataşeazã dosarul tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2, include denumirea şi adresa producãtorului sau ale reprezentantului sãu autorizat, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, indicându-se şi locul de fabricaţie a recipientelor. Odatã cu cererea se prezintã un recipient reprezentativ pentru producţia avutã în vedere. (3) Organismul notificat examineazã dosarul tehnic de fabricaţie pentru a verifica conformitatea sa, precum şi recipientul transmis. La examinarea recipientului organismul notificat: a) verificã dacã recipientul a fost fabricat conform dosarului tehnic de fabricaţie şi poate fi utilizat în siguranţã conform destinaţiei sale; b) executã examinãri şi teste pentru a verifica dacã recipientul respectã cerinţele esenţiale de securitate aplicabile, prevãzute în anexa nr. 1. (4) Dacã prototipul este conform prevederilor aplicabile, organismul notificat emite un certificat de examinare EC de tip, care se înainteazã solicitantului. Certificatul cuprinde concluziile examinãrii, indicã orice condiţie care a stat la baza emiterii acestuia şi este însoţit de descrierile şi desenele necesare pentru identificarea prototipului aprobat. Comisia Europeanã, alte organisme notificate şi autoritãţile din statele membre ale Uniunii Europene pot primi o copie de pe certificat şi, în baza unei cereri justificate, o copie de pe dosarul tehnic de fabricaţie şi de pe rapoartele de examinare şi testare executate. (5) Dacã un organism notificat refuzã sã emitã un certificat de examinare EC de tip, informeazã fãrã întârziere nejustificatã solicitantul şi celelalte organisme notificate. Un organism notificat care retrage un certificat de examinare EC de tip în condiţiile prezentei hotãrâri informeazã Ministerul Economiei şi Finanţelor şi statul membru al Uniunii Europene în care certificatul a fost acordat. Statul membru în cauzã, la rândul sãu, informeazã Comisia Europeanã, motivând în scris decizia adoptatã. SECŢIUNEA a 3-a Verificarea EC ART. 10 (1) Verificarea EC este procedura prin care un producãtor sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, asigurã şi declarã cã recipientele care au fost verificate potrivit prevederilor alin. (3) sunt conforme cu prototipul descris în certificatul de examinare EC de tip sau cu dosarul tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2 şi pentru care s-a primit deja un atestat, conform prevederilor art. 8 alin. (1). (2) Producãtorul ia toate mãsurile necesare pentru ca în procesul de fabricaţie sã se asigure cã recipientele se conformeazã prototipului descris în certificatul de examinare EC de tip sau dosarului tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2. Producãtorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, aplicã marcajul CE pe fiecare recipient şi emite o declaraţie de conformitate. (3) Organismul notificat efectueazã examinãrile şi testele adecvate pentru a verifica conformitatea recipientelor cu cerinţele prezentei hotãrâri, prin examinarea şi testarea recipientelor, dupã cum urmeazã: a) Producãtorul prezintã recipientele sale în formã de loturi uniforme şi ia toate mãsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie sã asigure uniformitatea fiecãrui lot fabricat. b) Aceste loturi sunt însoţite de certificatul de examinare EC de tip emis conform prevederilor art. 9 sau, în cazul în care recipientele nu sunt fabricate în conformitate cu un prototip aprobat, de dosarul tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2. În cea de-a doua situaţie enunţatã organismul notificat examineazã dosarul tehnic de fabricaţie pentru a certifica conformitatea acestuia, înainte de verificarea EC. c) Când un lot este examinat, organismul notificat se asigurã cã recipientele au fost fabricate şi examinate în concordanţã cu dosarul tehnic de fabricaţie şi efectueazã pe fiecare recipient din lot un test hidrostatic sau un test pneumatic cu efect echivalent, la o presiune Ph egalã cu de 1,5 ori presiunea de proiectare, pentru a verifica rezistenţa recipientului. Testul pneumatic se executã respectându-se condiţiile de siguranţã a testãrii din România. Pe lângã aceasta, organismul notificat efectueazã probe pe piese-test luate dintr-o producţie reprezentativã de piese-test sau dintr-un recipient, la alegerea producãtorului, pentru a examina calitatea sudurii. Testele se efectueazã pe suduri longitudinale. Atunci când sunt folosite diferite tehnici de sudurã pentru suduri longitudinale şi circulare, se repetã testele pe sudurile circulare. Pentru recipientele la care grosimea peretului se stabileşte conform prevederilor pct. 2.1.2 din anexa nr. 1 aceste probe pe piese-test se înlocuiesc cu un test hidrostatic pe 5 recipiente luate la întâmplare din fiecare lot, pentru a se verifica conformitatea acestora cu cerinţele prevãzute la pct. 2.1.2 din anexa nr. 1. d) În cazul loturilor acceptate, organismul notificat aplicã sau impune aplicarea numãrului sãu de identificare pe fiecare recipient şi întocmeşte un certificat scris de conformitate referitor la testele efectuate. Toate recipientele din lot pot fi introduse pe piaţã, cu excepţia acelora care nu au trecut cu succes un test hidrostatic sau pneumatic. Dacã un lot este respins, organismul notificat ia mãsurile necesare de prevenire a introducerii pe piaţã a acelui lot. În cazul respingerilor frecvente de loturi, organismul notificat poate suspenda verificarea statisticã. Producãtorul are posibilitatea ca, în baza responsabilitãţii organismului notificat, sã aplice numãrul de identificare a acestuia în timpul procesului de fabricaţie. e) Producãtorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia sã punã la dispoziţie, la cererea organismului de control, certificatele de conformitate prevãzute la lit. d), emise de organismul notificat. SECŢIUNEA a 4-a Declararea conformitãţii EC ART. 11 (1) Producãtorul care şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin conform prevederilor art. 12 aplicã marcajul CE, prevãzut în condiţiile prezentei hotãrâri, pe recipientele pe care le declarã conforme cu: a) dosarul tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2, pentru care a fost emis un atestat conform prevederilor art. 8 alin. (1); sau b) un prototip aprobat. (2) Prin aceastã procedurã de declarare a conformitãţii EC producãtorul se supune supravegherii CE în cazurile în care produsul PS x V depãşeşte 200 bari x litru. ART. 12 (1) Dacã un producãtor face uz de procedura prevãzutã la art. 11, înainte de a începe fabricaţia, acesta trebuie sã înainteze organismului notificat care a emis certificatul de examinare EC de tip sau atestatul, conform prevederilor art. 8 alin. (1), un document care descrie procesul de fabricaţie şi ansamblul de mãsuri prestabilite şi sistematice care se aplicã pentru a asigura conformitatea recipientelor cu standardele prevãzute la art. 6 alin. (1) sau cu prototipul aprobat. Acest document cuprinde: a) descrierea mijloacelor de fabricaţie şi verificare adecvate construcţiei recipientelor; b) dosarul de control, care descrie examinãrile şi testele adecvate care trebuie executate în procesul de fabricaţie, precum şi procedurile respective şi frecvenţa lor de execuţie; c) angajamentul scris privind executarea examinãrilor şi testelor, în acord cu dosarul de control prevãzut la lit. b), şi privind executarea testului hidrostatic sau a testului pneumatic fãcut pe fiecare recipient fabricat, la o presiune de testare de 1,5 ori mai mare decât cea de proiectare. Aceste examinãri şi teste vor fi executate de un personal calificat, care este independent de personalul de producţie, şi vor fi incluse într-un raport; d) adresele locurilor de fabricaţie şi de depozitare şi data la care începe fabricaţia. (2) În plus, dacã produsul PS x V este mai mare de 200 bari x litru, producãtorii trebuie sã autorizeze accesul organismului notificat responsabil cu supravegherea CE, pentru a inspecta la locurile de producţie şi depozitare, şi trebuie sã permitã acestui organism sã selecteze mostre de recipiente, furnizându-i toate informaţiile necesare, în special cele legate de: a) dosarul tehnic de fabricaţie; b) dosarul de control; c) certificatul de examinare EC de tip sau atestatul conform art. 8 alin. (1), dupã caz; d) rapoartele examinãrilor şi testelor executate. ART. 13 (1) În situaţia în care recipientele nu sunt fabricate în conformitate cu un prototip aprobat, organismul notificat care a emis certificatul de examinare EC de tip sau atestatul conform prevederilor art. 8 alin. (1), înaintea datei de începere a oricãrei fabricaţii, trebuie sã examineze documentul prevãzut la art. 12 alin. (1), precum şi dosarul tehnic de fabricaţie prevãzut la pct. 3 din anexa nr. 2, în scopul de a certifica conformitatea acestor recipiente. (2) În plus, dacã produsul PS x V este mai mare de 200 bari x litru în cursul fabricaţiei, acel organism notificat trebuie: a) sã asigure cã producãtorul verificã în fapt recipientele produse în serie, conform prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c); b) sã preleveze mostre, în mod aleatoriu, de la locurile de fabricaţie sau de depozitare, pentru a fi inspectate. Organismul notificat înainteazã o copie de pe raportul de inspecţie Ministerului Economiei şi Finanţelor şi, la cerere, altor organisme notificate ale statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene. ART. 14 Scopul supravegherii CE este sã asigure, conform cerinţelor art. 13 alin. (2), cã producãtorul şi-a îndeplinit complet obligaţiile ce derivã din art. 12 alin. (2). Supravegherea se exercitã de cãtre organismul notificat în condiţiile prezentei hotãrâri, care emite certificatul de examinare EC de tip prevãzut la art. 9, dacã recipientele au fost fabricate conform prototipului aprobat sau, dacã nu este cazul, de cãtre organismul notificat cãruia i s-a transmis dosarul tehnic de fabricaţie, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a). CAP. III Marcaje ART. 15 (1) Marcajul de conformitate CE şi inscripţionãrile prevãzute în anexa nr. 2 trebuie aplicate în mod vizibil, uşor lizibil şi durabil direct pe recipient sau pe o placã de marcaj montatã pe recipient astfel încât sã nu poatã fi detaşatã. Marcajul CE este urmat de numãrul de identificare a organismului notificat, atribuit conform prevederilor art. 16 alin. (2), desemnat pentru verificarea EC sau supravegherea CE. (2) Este interzisã aplicarea pe recipiente a marcajelor asemãnãtoare cu marcajul CE, care pot fi confundate cu acest marcaj de conformitate. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe recipiente sau pe placa de marcaj, cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibiliatea marcajului CE sã nu fie reduse. (3) Când organismul de control constatã cã marcajul CE a fost incorect aplicat, producãtorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, este obligat sã aducã recipientul în stare de conformitate cu prevederile privind aplicarea marcajului CE şi sã înceteze încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri. Atunci când organismul de control constatã cã neconformitatea continuã, trebuie sã ia mãsurile necesare de limitare sau interzicere de la introducerea pe piaţã a recipientului în cauzã sau sã asigure retragerea de pe piaţã, în conformitate cu prevederile prezentei hotãrâri. CAP. IV Organisme notificate şi organisme de control SECŢIUNEA 1 Organisme notificate ART. 16 (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor evalueazã competenţa organismelor din România pe baza unor norme metodologice elaborate, având în vedere criteriile minime prevãzute în anexa nr. 3, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor va notifica Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene organismele recunoscute pe care le-a desemnat pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformitãţii prevãzute la art. 8 alin. (1) şi (2), împreunã cu atribuţiile specifice pe care aceste organisme au fost desemnate sã le îndeplineascã şi numãrul de identificare alocat acestora anterior de cãtre Comisia Europeanã. (3) Lista organismelor notificate şi numãrul alocat acestora, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost notificate se publicã şi se actualizeazã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (4) În condiţiile în care constatã cã un organism notificat nu mai întruneşte criteriile minime prevãzute în anexa nr. 3, Ministerul Economiei şi Finanţelor retrage recunoaşterea unui astfel de organism. (5) Ministerul Economiei şi Finanţelor informeazã Comisia Europeanã şi statele membre ale Uniunii Europene asupra deciziei adoptate conform prevederilor alin. (4), în scopul retragerii notificãrii la nivel european. SECŢIUNEA a 2-a Supravegherea pieţei ART. 17 Organismul de control care verificã respectarea prevederilor prezentei hotãrâri este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - Departamentul supraveghere piaţã - ISCIR - SP, organ de specialitate care funcţioneazã în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor. CAP. V Rãspunderi şi sancţiuni ART. 18 (1) Încãlcarea prevederilor prezentei hotãrâri atrage rãspunderea materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii. (2) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã astfel: a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) referitoare la cerinţele esenţiale şi a prevederilor art. 6 alin. (1) referitoare la aplicarea standardelor armonizate, cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei retragerea de pe piaţã şi/sau interzicerea utilizãrii şi introducerii pe piaţã a produselor neconforme; b) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) referitoare la dosarul tehnic de fabricaţie, cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei şi interzicerea comercializãrii, pânã la o datã stabilitã de organismul de control de comun acord cu producãtorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, dupã caz, pentru eliminarea neconformitãţilor; c) nerespectarea prevederilor art. 15 referitoare la aplicarea marcajului de conformitate, cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei, retragerea de pe piaţã şi/sau interzicerea introducerii pe piaţã a produselor nemarcate sau marcate incorect, pânã la eliminarea neconformitãţilor. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (2) se realizeazã de persoane împuternicite de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - Departamentul supraveghere piaţã - ISCIR - SP. (4) Contravenţiilor prevãzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (5) Orice decizie luatã în baza acestei hotãrâri de ISCIR-SP, din care rezultã sancţiuni şi restricţii de introducere pe piaţã sau punere în funcţiune a recipientelor, trebuie sã menţioneze temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotãrâri, şi se aduce la cunoştinţã Ministerului Economiei şi Finanţelor. (6) Decizia se aduce la cunoştinţã într-un interval de 72 de ore celui sancţionat, informându-l cu privire la posibilitatea de exercitare a cãilor de atac potrivit legislaţiei în vigoare în România. CAP. VI Dispoziţii finale ART. 19 Ministerul Economiei şi Finanţelor elaboreazã şi actualizeazã periodic lista standardelor române care adoptã standardele europene armonizate referitoare la recipientele simple sub presiune, prevãzute la art. 6 alin. (1), aprobatã prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 20 (1) Pânã la data intrãrii în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformitãţii şi acceptarea produselor industriale - PECA se admit introducerea pe piaţã şi punerea în funcţiune şi a recipientelor care poartã marcaj naţional de conformitate CS, aplicat conform prevederilor art. 22 alin. (1). Elementele de identificare a marcajului naţional de conformitate CS sunt prevãzute în anexa nr. 2 la <>Legea nr. 608/2001 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. (2) Se interzice aplicarea pe recipiente a marcajului naţional de conformitate CS concomitent cu marcajul CE, în condiţiile prezentei hotãrâri. ART. 21 (1) Pânã la data intrãrii în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformitãţii şi acceptarea produselor industriale - PECA, pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformitãţii prevãzute de prezenta hotãrâre, Ministerul Economiei şi Finanţelor recunoaşte şi desemneazã organisme la nivel naţional. (2) Recunoaşterea şi desemnarea prevãzute la alin. (1) se realizeazã conform unor norme metodologice, elaborate având în vedere criteriile minime prevãzute în anexa nr. 3, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Lista cuprinzând organismele prevãzute la alin. (1), sarcinile specifice pentru care acestea au fost desemnate şi numerele lor de identificare se aprobã şi se actualizeazã prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, ori de câte ori este necesar, şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 22 (1) În situaţia în care evaluarea conformitãţii recipientelor destinate pieţei naţionale se realizeazã prin utilizarea procedurilor prevãzute de prezenta hotãrâre de cãtre organisme recunoscute şi desemnate la nivel naţional, în condiţiile prezentei hotãrâri, producãtorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România, trebuie sã aplice marcajul naţional de conformitate CS. (2) Prevederile art. 6 alin. (3) se aplicã şi pentru produsele care poartã marcaj naţional de conformitate CS. ART. 23 (1) Producãtorul, reprezentantul autorizat al acestuia, persoanã juridicã cu sediul în România, dupã caz, care introduce pe piaţã recipiente cu marcaj CS, are aceleaşi responsabilitãţi cu cele prevãzute pentru recipientele introduse pe piaţã cu marcaj CE. (2) Pânã la data intrãrii în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformitãţii şi acceptarea produselor industriale - PECA prevederile referitoare la marcajul CE sunt aplicabile şi pentru marcajul naţional de conformitate CS. (3) Sancţiunile şi mãsurile prevãzute în cap. V se aplicã şi în cazul recipientelor introduse pe piaţã cu marcajul naţional de conformitate CS. ART. 24 Începând cu data de 1 ianuarie 2007 vor fi admise la comercializare numai recipientele simple sub presiune care poartã marcajul CE. ART. 25 Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre. ART. 26 (1) Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (4) şi ale art. 7 alin. (4), care intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, precum şi ale art. 9 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (2) şi (5), care se aplicã de la data intrãrii în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformitãţii şi acceptarea produselor industriale - PECA. (2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã <>Hotãrârea Guvernului nr. 571/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţã a recipientelor simple sub presiune, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 11 iulie 2001. ANEXA 1 CERINŢELE ESENŢIALE de securitate impuse recipientelor 1. Materiale Materialele trebuie sã fie selectate în conformitate cu destinaţia recipientelor şi în conformitate cu cerinţele menţionate la pct. 1.1-1.4. 1.1. Pãrţi sub presiune Materialele la care se referã pct. 1, utilizate în fabricaţie pentru pãrţile sub presiune, trebuie: - sã poatã fi sudate; - sã fie ductile şi rezistente astfel încât o rupere la o temperaturã minimã de lucru sã nu permitã fragmentarea sau o rupere de tip fragil; - sã nu fie afectate intens de procesul de îmbãtrânire. În plus, pentru recipientele din oţel materialele trebuie sã respecte cerinţele formulate la pct. 1.1.1, iar pentru recipientele din aluminiu sau din aliaj de aluminiu, cerinţele menţionate la pct. 1.1.2. Materialele trebuie sã fie însoţite de un certificat de inspecţie elaborat de producãtorul materialelor, astfel cum este prevãzut în anexa nr. 2. 1.1.1. Recipiente din oţel Oţelurile nealiate de calitate trebuie sã satisfacã urmãtoarele cerinţe: a) sã fie calmate şi sã fie livrate dupã un tratament de normalizare sau într-o stare echivalentã; b) conţinutul de carbon pe produs sã fie mai mic de 0,25%, iar conţinutul de sulf şi cel de fosfor sã fie fiecare mai mic de 0,05%; c) fiecare produs sã aibã urmãtoarele calitãţi mecanice: (i) rezistenţa maximã la tracţiune R(m, max) trebuie sã fie mai micã de 580 N/mmp; (îi) alungirea la rupere trebuie sã fie: * dacã epruvetele sunt prelevate paralel cu direcţia de laminare: - grosimea ≥ 3 mm; A ≥ 22%; - grosimea < 3 mm; A(80mm) ≥ 17%; * dacã epruvetele sunt prelevate perpendicular pe direcţia de laminare: - grosimea ≥ 3 mm; A ≥ 20%; - grosimea < 3 mm; A(80 mm) ≥ 15%; (iii) rezilienţa KCV, pentru 3 epruvete testate longitudinal, la temperatura minimã de lucru nu trebuie sã fie mai micã de 35 J/cmp. Cel mult una dintre cele 3 valori mãsurate la testare poate fi mai micã de 35 J/cmp, cu un minim de 25 J/cmp. Aceastã proprietate trebuie verificatã în cazul oţelurilor utilizate la fabricarea recipientelor a cãror temperaturã de lucru este mai micã de -10°C şi care au grosimea pereţilor mai mare de 5 mm. 1.1.2. Recipiente din aluminiu Recipientele din aluminiu nealiat trebuie sã aibã conţinutul de aluminiu de cel puţin 99,5% şi acele aliaje descrise în art. 3 alin. (2) din hotãrâre trebuie sã aibã o rezistenţã adecvatã la coroziunea intercristalinã, la temperatura maximã de lucru. În plus aceste materiale trebuie sã satisfacã urmãtoarele cerinţe: a) sã fie livrate în stare recoaptã; b) sã aibã urmãtoarele caracteristici mecanice pe produs: - rezistenţa maximã la tracţiune, R(m, max) sã nu fie mai mare de 350 N/mmp; - alungirea la rupere sã fie: - A ≥ 16% dacã epruveta este prelevatã paralel cu direcţia de laminare; - A ≥ 14% dacã epruveta este prelevatã perpendicular pe direcţia de laminare. 1.2. Materiale de sudurã Materialele de sudurã utilizate în execuţia recipientelor sau la sudarea unor accesorii pe recipiente trebuie sã fie adecvate şi compatibile cu materialele care se sudeazã. 1.3. Accesorii care contribuie la rezistenţa recipientului Aceste accesorii (de exemplu: şuruburi şi piuliţe) trebuie sã fie executate dintr-un material specificat la pct. 1.1 sau din alte tipuri de oţel ori din aluminiu sau aliaj adecvat de aluminiu, compatibile cu materialele utilizate în fabricarea pãrţilor sub presiune. Aceste materiale trebuie sã aibã la temperatura minimã de lucru alungire la rupere şi rezilienţã adecvate. 1.4. Pãrţile care nu sunt sub presiune Toate pãrţile nepresurizate ale recipientelor sudate trebuie sã fie din materiale care sunt compatibile cu materialele componentelor pe care sunt sudate. 2. Proiectarea recipientului La proiectarea recipientului producãtorul trebuie sã defineascã destinaţia utilizãrii acestuia şi sã selecteze: a) temperatura minimã de lucru T(min); b) temperatura maximã de lucru T(max); c) presiunea maximã de lucru PS. Totuşi, dacã este selectatã o temperaturã minimã de lucru mai mare de -10°C, calitãţile cerute materialelor trebuie sã fie satisfãcute pentru temperatura de -10°C. De asemenea, producãtorul trebuie sã ţinã seama de urmãtoarele prevederi: a) sã poatã fi inspectat interiorul recipientului; b) sã poatã fi drenat recipientul; c) calitãţile mecanice sã fie menţinute de-a lungul perioadei de utilizare a recipientului în scopul pentru care a fost destinat; d) luându-se în considerare destinaţia lor, recipientele vor fi protejate corespunzãtor împotriva coroziunii, şi de faptul cã în condiţiile de utilizare avute în vedere: e) recipientele nu trebuie sã fie supuse la solicitãri care sã le afecteze siguranţa în funcţionare; f) presiunea interioarã nu va depãşi în mod permanent presiunea maximã de lucru PS; se pot admite creşteri momentane de presiune cu pânã la 10%. Cordoanele de sudurã circulare şi longitudinale trebuie fãcute utilizându-se suduri cu pãtrundere totalã sau suduri cu efect echivalent. Fundurile convexe, altele decât cele emisferice, trebuie sã fie prevãzute cu o margine cilindricã. 2.1. Grosimea peretelui Dacã PS x V < 3.000 bari x litru, producãtorul trebuie sã aleagã una dintre metodele descrise la pct. 2.1.1 şi 2.1.2 pentru determinarea grosimii peretelui recipientului. Dacã PS x V > 3.000 bari x litru sau dacã temperatura maximã de lucru este mai mare de 100°C, grosimea peretelui trebuie determinatã prin metoda de lucru descrisã la pct. 2.1.1. Grosimea realã a peretelui secţiunii cilindrice şi a capacelor nu poate fi mai micã de 2 mm la recipientele din oţel şi mai micã de 3 mm la recipientele din aluminiu sau aliaj de aluminiu. 2.1.1. Metoda de calcul Grosimea minimã a pãrţilor sub presiune trebuie calculatã avându-se în vedere intensitatea solicitãrilor şi urmãtoarele prevederi: a) presiunea de calcul adoptatã nu trebuie sã fie mai micã decât presiunea maximã de lucru aleasã; b) efortul unitar de membranã admisibil nu trebuie sã fie mai mare decât cea mai micã dintre valorile 0,6 R(ET) şi 0,3 R(m). Producãtorul trebuie sã foloseascã valorile minime ale R(ET) şi R(m) garantate de producãtorul materialului pentru a determina solicitarea admisibilã. În orice caz, dacã porţiunea cilindricã a recipientului are una sau mai multe suduri longitudinale executate printr-un procedeu de sudurã neautomat, grosimea calculatã prin metoda descrisã mai sus trebuie multiplicatã cu un coeficient de 1,15. 2.1.2. Metoda experimentalã Grosimea peretelui trebuie determinatã astfel încât recipientele sã reziste la temperatura ambiantã la o presiune egalã cu de cel puţin 5 ori presiunea maximã de lucru, cu un factor permanent de deformare pe circumferinţa nu mai mare de 1%. 3. Procesul de fabricaţie Recipientele vor fi construite şi verificate în procesul de fabricaţie, în conformitate cu dosarul tehnic de fabricaţie descris la pct. 3 din anexa nr. 2. 3.1. Pregãtirea pãrţilor componente Pregãtirea pãrţilor componente (de exemplu: formare şi şanfrenare) nu trebuie sã conducã la defecte de suprafaţã, fisuri sau modificãri ale caracteristicilor mecanice, care sã afecteze siguranţa recipientelor. 3.2. Suduri pe pãrţile sub presiune Caracteristicile sudurilor şi zonelor adiacente trebuie sã fie similare cu cele ale materialelor sudate şi sã nu prezinte niciun defect intern sau de suprafaţã care poate periclita siguranţa recipientelor. Sudurile trebuie executate de sudori sau operatori având un nivel de competenţã corespunzãtor, conform procedurilor de sudare aprobate. Aceste aprobãri ale procedurilor şi testarea gradului de calificare a personalului trebuie efectuate de un organism notificat. În timpul fabricaţiei producãtorul trebuie, de asemenea, sã asigure o calitate constantã a sudurii prin teste specifice, folosind proceduri adecvate. Rezultatele acestor teste trebuie sã fie consemnate într-un raport. 4. Punerea în funcţiune a recipientelor Recipientele trebuie sã fie însoţite de instrucţiuni elaborate de producãtor, astfel cum este prevãzut la pct. 2 din anexa nr. 2. ANEXA 2 1. Inscripţionãri Recipientul sau placa de marcaj trebuie sã cuprindã cel puţin urmãtoarele informaţii: a) presiunea maximã de lucru (PS în bar); b) temperatura maximã de lucru [T(max) în °C]; c) temperatura minimã de lucru [T(min) în °C]; d) capacitatea recipientului (V în I); e) numele sau sigla producãtorului; f) tipul şi seria sau lotul de identificare a recipientului; g) ultimele douã cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul de conformitate. Atunci când se foloseşte placa de marcaj, aceasta trebuie proiectatã în aşa fel încât sã nu poatã fi refolositã şi trebuie sã cuprindã un spaţiu liber în care sã se poatã plasa o altã informaţie. 2. Instrucţiuni Instrucţiunile vor cuprinde urmãtoarele informaţii: - caracteristicile prevãzute la pct. 1, cu excepţia seriei de identificare a recipientului; - destinaţia recipientului; - cerinţele de întreţinere şi instalare pentru securitatea recipientului. Instrucţiunile vor fi redactate în limba sau în limbile oficiale ale ţãrii de destinaţie. 3. Dosarul tehnic de fabricaţie Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie sã cuprindã o descriere a tehnicilor şi operaţiunilor utilizate în scopul îndeplinirii cerinţelor esenţiale cuprinse în art. 3 sau în standardele prevãzute la art. 6 alin. (1) din hotãrâre, şi anume: a) un proiect de execuţie detaliat al tipului de recipient; b) instrucţiunile; c) un document care descrie: - materialele alese; - procedeele de sudurã alese; - verificãrile alese; - orice detaliu pertinent referitor la proiectarea recipientului. Dacã se utilizeazã procedurile descrise la art. 8-12 din hotãrâre, documentaţia va include, de asemenea: (i) certificatele cu privire la alegerea potrivitã a procedeelor de sudurã şi a sudorilor sau a operatorilor; (îi) certificatul de inspecţie pentru materialele utilizate în fabricaţia pãrţilor şi ansamblurilor care contribuie la rezistenţa recipientului sub presiune; (iii) raportul examinãrilor şi al testelor executate sau o descriere a verificãrilor propuse. 4. Definiţii şi simboluri 4.1. Definiţii a) Presiunea de proiectare (P) este presiunea aleasã de producãtor şi folositã pentru determinarea grosimii pãrţilor sub presiune. b) Presiunea maximã de lucru (PS) este presiunea maximã care poate fi exercitatã în condiţii normale de lucru. c) Temperatura minimã de lucru [T(min)] este temperatura stabilizatã cea mai micã în peretele recipientului, în condiţii normale de lucru. d) Temperatura maximã de lucru [T(max)] este temperatura stabilizatã cea mai mare în peretele recipientului, în condiţii normale de lucru. e) Limita de curgere [R(ET)] este valoarea la temperatura maximã de lucru T(max): - a limitei de curgere în punctul superior R(eH) pentru un material care are atât punct de curgere superior, cât şi inferior; sau - a limitei de curgere R(p) 0,2; - a limitei de curgere R(p) I,0 în cazul aluminiului nealiat. f) Familii de recipiente: Recipientele formeazã o parte din aceeaşi familie, dacã diferã de prototip doar prin diametru, cu condiţia ca cerinţele specificate la pct. 2.1.1 sau 2.1.2 din anexa nr. 1 sã fie respectate şi/sau, pe lungimea porţiunii lor cilindrice, - variantele din cadrul familiei trebuie sã aibã minimum o virolã dacã un prototip are una sau mai multe virole suplimentare la capete; - variantele din cadrul familiei nu trebuie sã aibã o virolã dacã un prototip are doar douã capete elipsoidale. Pentru fiecare variantã trebuie indicate în desen variaţiile în lungime care pot duce la crãpãturi şi/sau penetrãri care trebuie modificate. g) Un lot de recipiente este alcãtuit din cel mult 3.000 de recipiente din acelaşi tip de model. h) Se considerã fabricaţie în serie, în sensul prezentei hotãrâri, dacã cel puţin un recipient de acelaşi tip este fabricat într-o perioadã datã printr-un proces continuu de fabricaţie, conform unui proiect comun şi utilizându-se acelaşi proces de fabricaţie. i) Certificatul de inspecţie este documentul prin care producãtorul certificã faptul cã produsele livrate îndeplinesc cerinţele comenzii şi în care el prezintã rezultatele verificãrii curente de fabricaţie, în special compoziţia chimicã şi caracteristicile mecanice, executat pe produsele fabricate prin acelaşi proces de fabricaţie cu cel al comenzii, dar nu în mod special pe produsele livrate. 4.2. Simboluri
A - alungirea la rupere [Lo = 5,65 radical S(o)] %
(unde Lo este lungimea calculatã, exprimatã în
mm, iar S(o) este aria secţiunii transversale a
secţiunii testate, exprimatã în mmp);
A(80 mm) - alungirea la rupere (Lo = 80mm) %;
KCV - rezilienţa J/cmp;
P - presiunea de proiectare bar;
PS - presiunea de lucru bar;
P(h) - presiunea de probã hidraulicã sau pneumaticã bar;
R(p) 0,2 - limita de curgere la 0,2% N/mmp;
R(ET) - limita de curgere la temperatura maximã de lucru N/mmp;
R(eH) - limita de curgere în punctul superior N/mmp;
R(m) - rezistenţa la tracţiune N/mmp;
T(max) - temperatura maximã de lucru °C;
T(min) - temperatura minimã de lucru °C;
V - volumul recipientului I;
R(m, max) - rezistenţã maximã la tracţiune N/mmp;
R(p) 1,0 - limita de curgere la 1,0% N/mmp.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
